1. Evoluţia obiectului de studiu al teor eco: "oiconomia", "eco pol", "economics". Met de cercetare & funcţiile teor eco. Analiza obiectului de studiu al teor eco poate fi efectuata de pe pozitia diferitor scoli eco c/e au activat in sec18-20. obiectul de studiu la scoala clasica era analiza proces de productie, acumulare & repartizare a bogatiei nationale create in diferite ramuri a econom. Marxismul analiz economia politica ca stiinta ce se ocupa cu studiul sistemului relatiilor de prod ce apar intre indivizi cu privire la producerea, repartitia, schimbul & consumul de bunuri & serv. In sec 20 se pune probl utilizarii rationale a resurs eco c/e au un carater rar & limitat cu scopul utilizarii rationale & eficienta folosind diferite variante alternative. Astfel putem mentiona ca teoria eco e stiinra soc c/e studiaza comportamentul indivizilor & a grupelor de indivizi in proc de prod, repartitie etc. de bunuri sau serv cu scopul satisfacerii necesitatilor in conditiile raritatii res eco ceea ce provoaca lupta de concurenta pt utilizarea lor. Met de cercetare: utilizarea met dialecticii in studiul proc eco pe baza carora pot fi analizate atit formele obiective cit & cele subiective de manifestare a esentei fenomenelor eco: m analizei & sintezei; inducerea & deducerea istorica & logica – cu ajutorul ei economistul poate sa analizeze fenomenul eco curatit de diferite aspecte practice. Cu ajutorul aceste grupe de m se analizeazalatura calitativa & fenom eco. Latura cantitativa poate fi analizata folosind grupul de met matem-statistice etc.2. Constituirea ştiinţei eco. Evoluţia curentelor & şcolilor eco Perioada comisiei primitive acumularea experientei in domeniul producerii mijl de productiei. Epoca antica: xenofom introduce termenul de oiconomie. Aristotel introduce hrematistica c/e a pus incep studiul eco de P prin cercetarea categoriilor de P. Feudalismul – introduce necesitatea proc muncii pt fiecare individ. Au fost elaborate principiile impozitarii. Mercantilismul: ideia: cautarea raspuns la intrebari in ce consta bogatia soc & c/e e sursa ei. Scoal fiziocratilor –izvoru bogatiei e munca taranilor in agricultura, produsul net creat de ei e bogatia soc. Curent liberalism econ – bogatia soc e totalitatea de bunuri & serv create in ramurile eco nat. Au fost create teor de munca a val marfii teor productiei muncii etc. Scoala socialismului utopic – ideea- egalitatea indivizilor in soc. Scoala marxista in „Capita” Marx analizeaza proc de producere in cond eco de P a concurentei imperfecte Scoala marginalista introduce teor utilit val marfii, concurentei imperfecte. A introdus conceptul raritatii res eco. Curentul neoclasic – Alfred Marsal a schimbat a schibat eco polii in eco. Curentul neoliberal introduce mecanismul de regulare a proc eco de stat in eco de P. Au creat teoria mediului social – acte normative, legi eco adoptate de stat pt agentii eco. Curentul Keynisist – teoria lui Keyn compusa din 3 concepte: *t D efective *t.acceleratorului *tmultiplicatorului.3. Activitatea gospodărească - esenţa, condiţiile obiective a realizării & contradicţiile dezvoltării. În teoria eco activitatea gospodărească se analizează ca proc de interacţiune dintre om & natură. Aceasta constă din două laturi: *depunerea unui anumit efort – consum de res eco c/e se clasifică în: res materiale(capital & pămînt) & res umane(munc* *obţinerea rezultatului sub forma unui bun – bunurile eco se află într-o cantitate limitată în societate & rezultă din consumul de res; bunurile macroeconomice – aer, lumină solarăse află în cantităţi nelimitate în natură. Contradicţia eco de bază a eco rezultă din esenţa activităţii gospodăreşti a individului pe de o parte res eco sunt rare & limitate, pe de altă parte cerinţele umane sint diverse & nelimitate. Rezolvarea acestei contradicţii presupune probl alegerii variantelor alternative de utilizare a res eco. Pt analiza acestei probl a fost propus modelul posibilităţilor de producere a soc. Pt a a formula acest model se utilizează următoare ipoteză: în eco există două ramuri: militară & civică. Toate res se repartizează între ramuri în diferite proporţii pt a obţine maxim de rezultat. În practica eco modelul dat se prezintă prin 3 probl eco fundamentale: *ce? să producem, în ce volum *cum? proporţia de combinare a factorilor de producţie, tehnologiile utilizate *pt cine? presupune eliberarea eco a agenţilor economici & posibilitatea lor de a influienţa asupra rezolvării primelor 2 probl.4. Caracteristica necesităţilor & res eco. Legea avansării permanente a cerinţelor umane & raritatea res eco. Nevoile umane sunt cerinţe, necesităţi, obiective ale indivizilor & soc de a poseda & folosi anumite bunuri după destinaţia acestora. Nevoile constituie motorul tuturor activităţilor umane. Nevoile pot fi divizate în 3 mari categorii: *nevoi fiziologice – de hrană, îmbrăcăminte, locuiţa * nevoi sociale – pot fi satisfăcute prin comunicare, participarea la viaţa socială *nevoi spiritual psihologice – nevoia de a se autodesăvîrşi. Sociologul american A. Maslow propune ca nevoile umae să fie sistematizate & sub forma unei piramide. Piramida are misiunea de a reconstrui în formă grafică evoluţia nevoilor, de la simplu la compus. Astfel aranajarea în ordinea respectivă ar arăta astfel: *nevoi fiziologice *nevoi de securitate *nevoi sociale *nevoia de a se afirma *nevoia de a se autorealiza. Nr nevoilor creşte odată cu dezvoltarea soc, acest proc constituie conţinutul unei legi speciale numite legea creşterii nevoilor umane. Res eco constituie totalitatea elementelor materiale & tehnologice atrase & utilizate pt producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane. Res eco sunt folosite atît de persoanele fizice cît & de # mari, organele publice etc. Res eco se clasifică în: *res primare: res umane, res naturale *res derivate: res materiale, res fin, res informaţionale. Trăsătura fundamentală a res eco e caracterul lor limitat. Raportul dintre res eco & nevoile umane constituie conţinutul unei legi numite legea rarităţii.5. Posibilităţile de producţie a soc & probl alegerii variantelor alternative de utilizare a res eco (prezentarea grafică).6. Legea creşterii costurilor oportune. Probl eco fundamentale ale eco & căile de soluţionare a lor în diferite sist eco. Întrucît res naturale devin tot mai limitate, pe de o parte, iar pe de altă parte s-a existins simţitor aria nevoilor, în prim plan se pune tot mai insistent probl alegerii. Alegerea sau deciziile au un anumit cost, deoarece cînd se ia o decizie se preferă o opţiune & sunt sacrificate celelalte. Cea mai bună variantă la c/e se renunţă e costul de oportunitate. Constul de oportunitate reprezintă val celei mai bune dintre şansele sacrificate la c/e se renunţă atunci cînd se face o alegere oarecare. costul de oportunitate compară ce mai mare pierdere dintre variantele sacrificate cu cîştgul alegerii făcute. Luarea în calcul a costului de oportunitate permite întreprinzătorului să se orienteze spre afacerea c/e i-ar aduce cel mai mare profit. Acest cost permite de a determina limita pînă la c/e ar fi rentabilă sporirea volumului de producţie sau modernizarea #.7. Sist eco - esenţa, elementele generale, tipurile & modelele. Sist eco – sist in c/e dupa anumite legitati & principii bine determin au loc legaturile eco intre producatorii & consum de bunuri & serv / totalitatea de mecanisme & institute pt luarea deciziilor & realiz ce tin de proc de prod sociala & primirea $ in cadrul unui terit geografic determinat. Fiecare sist eco presupune existenta anumitor elem generale c/e exista in anumite perioade de timp & se realizeaza in anumite sist eco indiferent de locu geografic. Elementele generale: *fortele de prod soc – totalitatea de fact de prod cu ajutorul carora se realiz act gospod *relatiile de producere – totalitatea de legaturi eco c/e se efectuiaza pe baza

relatiilor de propr intre agentii eco *resurs eco *diviziunea soc a muncii: interramuralaprocesu muncii & elem lui de baza; rezult proc producerii, eficienta. Avem ef soc-eco; efect productiva. Criterii de clasificare inaintat de marxisti: *formatie primara *secundara bazata pe propr privata *f. comunista. Legatura dintre productie & consum gosp inchis; gosp orasului, gosp nationala. Cea mai larga raspindire are clasificare sist econ dupa 2 criterii: dupa forma de propr asupra mijl de prod; dupa met de cordonare & conducere cu act gosp a indivizilor. Avem eco de P eco de comanda, eco mixta, eco in tranzitie.8. P - categorie eco: esenţa, funcţiile & criteriile de clasificare. Sist de P în eco RM. Fiinnd una din cele mai vechi instituţii ale activităţii eco, P ratat o influenţă enormă asupra acesteia, îndeplinind pe parcurs un şir de funcţii, principalele dintre ele fiind: *Funcţia de intermediere. P îi pune faţă in faţă pe producători & pe consumatori, pe vinzători & pe cumpărători, făcînd asi fel posibil schimbul. Ea oferă consumatorului posibilitatea de aşi alege producătorul optim din punctul de vedere al preţului, calitaţii, modelului ales ele. Aceeaşi posibilitate de alegere i se oferă & vînzătorului *Funcţia dc reglementare. Apărută iniţial ca o punte de legătură intre producători & consumatori, treptat, P devine principalul mecanism de reglementare a vieţii econornice. Ea îndeplineşte rolul unei „miini invizibile", c/e, după cum spunea A. Smith, ii „împinge" pe agenţii economici individuali să acţioneze & conformitate cu interesul general, determinind producătorii să confecţioneze bunurile & serv de ce c/e are nevoie societatea la momentul dat *Funcţia de formare a preţului. Deşi cheltuielile individuale pt producerea & desfacerea aceluiaşi bun sunt diferite, P stabileşte un preţ unic, preţ c/e corespunde cheltuielilor socialmente necesare pt confecţionarea bunului *Funcţia de informare Prin jocul liber al ratei profitului & al ratei dobînzii, P oferă agenţilor economici informaţia necesară despre mersul afacerilor in diferite domenii de activitate. P „trimite" semnale producătorilor despre produsele ce urmează a fi confecţionate, despre calitatea & volumul lor, despre profiturile ce pot fi obţinute *Funcţia de diferenţiere a producătorilor. P îi оmbogăţeşte pe învingătorii în lupta de concurenţă &, în acelaşi timp, penalizează, pină la falimentare, # necompetitive. în acest fel, P stimulează reducerea cheltuielilor de producţie, aplicarea noilor maşini & tehnologii, sporirea eficienţei producţiei. Enumerînd funcţiile „clasice" ale pieţii, tb să remarcăm că în lurmea contemporană, o dată cu trecerea la econ mixte, funcţiile Pi au suferit anumite modificări. Astfel, în condiţiile creşterii rolului eco al statului & utilizării diferitelor modalităţi de programare eco, P încetează a mai fi singurul instrument de reglementare a vieţii eco. Nivelul preţurilor, salariilor, precum & mulţi alţi parametri ai activităţii eco, sоnt reglementaţi, pe de o parte, de P, iar pe de altă parte, de stat. Oricum, chiar & in aceste circumstanţe, P rămine a fi principa Iul instrument de reglementare a vieţii eco. Din punct de vedere al nivelului de maturitate, al modului de acces la P există: *nedezvoltată – cu relaţii accidentale & cu o pondere însemnată a operaţiilor barter *liberă – la c/e orice vînzător & cumpărător are acess. Această P întruneşte următoarele trăsături: existenţa unui nr însemnat de participanţi la relaţiile de schimb, mobilitatea absolută a factorilor de producţie, lipsa monopolurilor *reglementată – de regulă există în economiile mixte. Accesul la o asemenea P necesită deţinerea unor autorizaţii speciale. Din punct de vedere al obiectului tranzacţiilor: P bunurilor de consum *P capitalurilor *P muncii *P pămîntului şiu res naturale *P hîrtiilor de val *P res informaţionale *P monetară & de Ct *P tehnologiilor & patentelor. După criteriul extinderii geografice: *regională *naţională *mondială. După măsura în c/e se manifestă concurenţa: *P cu concurenţă perfectă *P de monopol *P cu concurenţă imperfectă *P mixtă Infrastructura Pi – constituie ansamblu de instituţii, serv, # specializate, generate de înseşi relaţiile de P c/e la rîndul lor asigură o funcţionare eficientă a Pi. Elementele de bază ale Pi sunt: *D *oferta *preţul *concurenţa Interacţiunea D, ofertei & preţului formează conţinutul mecanismului Pi. Astfel, D influienţează oferta, iar oferta la rîndul ei modifică D. În urma confruntării dintre D & ofertă se formează prieţul de echilibrul.9. Condiţiile apariţiei & funcţionarea sistemului eco de P. Particularităţile eco de P în eco de tranziţie a RM. Condiţiile producţiei marfare unde apar relaţiile de P treptat se transforma în sist eco de P. Sist eco de P reprezintă un mecanism format din diverese elem(de autoreglare & amestecul statului) în baza cărora agenţii economici realizează scopul final(max $ cu minim de cheltuieli), în condiţiile rarităţii res & realizarea relaţiilor de concurenţă. În componenţa mecanismului eco de P vor intra 3 subsisteme: *P ca subsistem gospodăresc independent 70-94% de proprietari *statul ca subsistem independent 6-30% de proprietari *eco naturală. Tranziţia la eco de P e condiţionată de următorii fact: *crearea unui sist eco c/e: va echilibra eco naţională, va orienta producţia spre cerinţele consumatorilor, va înlătura deficitul pe P de consum, va asigura libertatea eco *necesitatea ieşirii din profundă criză social eco a dus la: dezechilibrul dintre producţie & consum, ruperea legăturilor eco dintre producători. Modelele eco de tranziţie la eco de P: *Teoria social eco constă în: îngheţarea creşterii salariului & a $ populaţiei, liberalizarea preţurilor, majorarea dobînzii pt Ct *Trecerea treptată pe baza unor elem a eco naţionale *Trecerea pe baza celor două sectoare de activităţi: sectoare de producţie, întemeiate pe planificarea centralizată & pe preţuri stabilite de stat, sector de producţie întemeiat pe relaţiile de P ce va activa în afară de plan, elaborarea unui pachet de legi normative cu privire la tranziţia la eco de P, protecţia Pi interne & stopare şomajului. Restructurarea – proc de reorientare a structuriilor eco existente. Principalele direcţii de restructurare a eco naţionale sunt: restructurarea sectorului agricol, lichidarea monopolurilor, modernizarea aparatului de producţie.10. Structura & esenţa infrastructurii Pi contemporane. Specificul constituirii ei în eco RM. Infrastructura Pi constituie ansamblul de institutii, serv, #-ri specializate, generate de realtiile de P, ele la rindul lor asigura o functionare civilizata & eficienta a Pi. In lumea contemporana elementele cheie ale infrastructurii: *sist comercial (bursel de marfuri, hirtiile de val, iarmaroacel* *sist bancar (bancile comerciale, sist de Ct) *sist publicitar (agentii publicitare, centre informational* *sist de consulting & audit (servici ce acorda consultatiiin probl eco & juri* *sist de asig *sist de invatamint eco. Infrastructura Pi se caracterizeaza prin diferite variante cu grad inalt de libertate in actiuni, dictat de prioritatile dezv productiei, comertului, relatiile in cadrul Pi. Activitatea fiecarui elem al infrastructurii are menirea de a asigura functionarea normala a P de marfuri & serv de finantare a fortei de munca. Unele elem ale infrastructurii au menirea de a deservi reteaua Pi in ansamblu, ele sint: observarea juridica a vinzatorilor & cumparatorilor, acordarea asistentei juridice la legalizarea afacerilor comerciale, sist de transport, depozitele, organiz information de reclama.11. Teoria mărfii & a bunului. Conceptele teoretice ale val mărfii Marfa – un produs al muncii c/e satisface anumite necesitati ale omului sau a societatii & e destinat pt schimb prin intermediul de vinzare-cumparare. Marfurile se impart in: *marfuri corporale de consum curent (hrana, imbracamintea, bunuri de igiena personal* *marfuri corporale de consum personal (mobila, auto, aparate casnic* *marfuri incorporabile de consum personal (serv de radio, telefon)

*marfuri de capital, utilaje *marfuri ca hirtii de val (obligatiuni, actii) *marfuri ca diferite elem de avutii nationale ce isi schimba proprietarul (mostenir* *marfuri de res de munca. Marfa are 2 insusiri: *utilitatea *val. Utilitatea marfii poate sa satisfaca cerintele omului in mod direct ca obiect de consum. & in mod indirect ca mijl de productie. Val de intrebuintare se manifesta sub 3 forme: *utilitate unitara (cantitatea de piine consumata zilni* *utilitatea totală (totalitatea de buniru folosita de un indivi* *utilitatea marginala (satisface necesetatile cele mai importante. Val e o insusire a tuturor marfurilor & se manifesta numai in proc de schimb. La baza val stau: *fact de productie *fortele naturii *informatiile. Marimea val marfii e determinate de timpul necesar pt a produce un produs in conditii normale de producere. Conform teor obiective a vorii munca se transforma in noul produs. Marimea val marfii e determinate de consumul total de munca & val nou create. Conform teor subiective: val nu provine din munca & costul productiei, ci din utilitate. Bunurile – obiecte sau serv masurabile, localizabile in timp & in spatiu c/e pot sa satisfacanecesitatile umane. Nu toate bunurile existente sunt bunuri eco. Sint bunuri libere & eco, se clasifica dupa anumite criteri: *după materialitate: materiale, nemateriale *dupa origine: naturale rare; produse prin munca *dupa utilizare: de consum final; de consum intermediar; din echipament *dupa substituibilitate: substituibile; nesubstituibile *dupa complementare: complementare; necomplementare.12.Banii: esenţa, formele de evoluţie, funcţiile & rolul lor în eco de schimb. Conceptele cu privire la categoria „bani". Se presupune ca banii au aparut in urma evolutiei schimbului de marfuri. Initial o marfa se schimba pe o alta marfa. Aceasta forma de schimb, – troc sau barter, c/e aveau un sir de neajunsuricare limitau schimbul & c/e au generat aparitia banilor. Cu timpul functia de intermediar incepe a fi indeplinita pretutindeni de metale pretioase (aur, argint). Schimbul & moneda au cunoscut 4 etape: *trocul *banii marfa *moneda de metal *banii de hirtie. Pe parcursul istoriei tipurile de bani sau modificat intruna pt a se impune ca moneda materiala & cea scripturala. Cea materiala imbraca 2 forme: *metalica *de hirtie. Formele contemporane ale banilor: *moneda metalica *moneda de hirtie *moneda scripturala: cecul; varsaminte; cardul. Principalele functii ale banilor: *banii ca unitate de masura *banii ca mijl de schimb sau mijl de circulatie *functia de tezaurizare. Banii reprezinta un bun acceptat de toata lumea in calitate de mijl de schimb, mijl de tezaurizare & unitate de masura. In eco moderna, banii indeplinesc & alte functii, astfel ei au devenit un instrument import de gestiune strategica a eco. Manevrind cu masa monetara & cu dobinzile guvernele contemporane influienteaza in mod direct activitatea eco. Banii pot servi drept instrument eficient pt depasirea crizelor eco, de incurajare a exportului, de restribuire a $ national.13.Rolul metodologic al relaţiilor de proprietate în analiza sistemului relaţiilor de producţie. Proprietatea ca categorie eco & juridică. Proprietatea e expresia relatiilor soc-eco de insusire a bunurilor materiale & in I rind mijl de productie. Relatiile de proprietate prevad de a dispune, de a insusi & de a utiliza bunul aflat in proprietate, dreptul de administrare & gestionare a acestuia. Continutul proprietatii are aspect juridic & eco. Din punct de vedere eco ea exista in mod obiectiv indeferent de vointa oamenilor & reflecta relatiile dintre oameni ce apare in proc de productie, reparatie, schimb & consum. Din punct de vedere juridic reflecta dreptul de a poseda & de a utiliza obiectele proprietatii determina dreptul & obligatiile. Proprietatea exprima unitatea dintre obiectul & subiectul ei. Subiectul proprietatii exprima relatiile dintre oameni cu privire la rezultatul productiei. Ca subiect – orice propr eco sau juridica statal. Obiectele propr pot fi un lucru sau un obiect ce sa nasterii relatiolor de propr (pamint, cladire, utilaj et* Istoria cunoaste 2 tipuri de propr: privata; publica.14.Caracteristica formelor de bază & celor derivate ale proprietăţii. Legea Republicii RM „Despre proprietate". Exista proprietate de stat & privata. Propr de stat apare in sectorul de stat & presupune utilizarea obiectelor proprietatii de catre stat. Momente pozitive: *pe baza propr de stat are loc realizarea diferitor poli macroeco elaborate de catre stat *realizarea in cadrul prop de stat a proc de prod c/e dupa criteriile eco de P e nerentabil (sport, stiinta, invatamint) *prin act propr de stat in eoc se realizeaza pricipiul echitatii sociale. Momente negative: *nu exista o pers concreta c/e sa poarta raspunderea materiala pt functionarea eficienta a obiectelor propr de stat *functionarea propr de stat deseori nu acopera chelt legate de realizarea proc de productie *uneori propr de stat limiteaza aparitia altor forme de propr & in eco apare situatia monopolism al propr de stat. Propr privata nu apartine statului. Exista propr privata individuala – (include act individuala sub forma de # individuala; act menajelor legate de realizarea proc de productie, act legala a #-lor private in orice domeniu de gospodari* & de grup (se analizeaza ca propr cooperatista sau colectiv*. Deosebirea: modul de formare a capit statutar, modul de repartitie a $, raspunderea materiala pt functionarea propr o poarta fiecare membru a acestei # prin cota parte a patrimon. Sunt 2 modele a propr asociative: modelul american – din 100% de actiuni, 20-30% formeaza pachetul de control a actiunilor. Restul hirtilor de val se vind la bursa de valori. Astfel se creaza SA de tip inchis. Modelul continental – din 100% de actiuni 70-80% devin imobile & formeaza pachetul de control a actiunilor, iar 20-30% pot fi vindute la bursa de valori, astfel se creaza SA de tip inchis. 15.Analiza conceptelor cu privire la esenţa proprietăţii Însemnătatea lor pt realizarea activităţii gospodăreşti în condiţiile actuale. Proprietatea reprez relatiile de insusire; de folosire & de dispunere de unanumit obiect al proprietatii de catre subiectul ei. Conceptul „marsist”, c/e determina propr ca o relatie sociala, societatea tb sa recunoasca faptul ca un individ sau un grup de indivizi a insusit obiectul proprietatii & se foloseste de el. De aici propr reprez relatiile cu privire la insusire & folosinta de catre subiectul proprietatii unui anumit resurs eco. *”Occidental” realizeaza propr ca o atitudine a individului fata de obiectul proprietatii. Aceste relatii se supun dreptul de posedare & de supunere a subiectului proprietatii fata de obiectul proprietatii. *”manunchiul de drepturi” acest concept a aparut in rezultatul modificarii practicii eco in sec XV: in anii ’20 apare proc de expropriere & nationalizare a proprietatii; apar probl ecologice, (folosirea proprietatii in activitatea gospodareasca, deseori dauneaza mediul ambiant); introducerea legilor de antitrust contra monopolizarii Pi de catre unii proprietari; divizarea dreptului de posedare, conducere & control intre diferiti subiecti ai proprietatii. In rezultat sa inceput sa se analizeze in calitate de obiect al proprietatii dreptul de proprietate asupra acestui resurs, cum sint: *drept de insusire *drept de posedare *dreptde folosinta *drept de a transmite proprietatea prin mostenire.16.Privatizarea: esenţa, met, principiile. Legea Republicii RM „Despre privatizare". Privatizare-proc efectuat de catre organele puterii de stat & consta in trecerea bunurilor statului in propr cetatenilor & asociatilor lor. Scopul privatizarii – stabilizarea productiei & ridicarea eficientei ei, ridicarea nivelului de viata al populatiei. Met de privatizare : met divetitura – renuntarea statului de a dirija intreprinderea de stat & transmiterea drept de proprietate propritarilor particulari. Met de contract aplicata in tarile occidentale prevede incheierea unor contracte intre firmele particulare &

guvern, in c/e se indica de catre # volumul furnizarii marfurilor ce erau anterior furnizate de stat. Met de privatizare prin vaucere. Statul acorda pers invirsta sau cu un $ mic vaucere medicale c/e le permite sa se trateze in anumite spitale din contu statului. Sist de vaucere e aplicat & in alte domenii: inchirierea apartamentelor, procurarea prod alimentare. Legea RM cu privire la privatizare: principii asig protectiei soc a pop egalit in drepturi a cetatenilor la primirea unei cote din bunurile statului ce tb sa fie privatizate, instrainarea bun statului cu platasi gratuit, asig publicitatii largi & a unui inalt grad de informare a popul asupra proc de privatizare. Lege prevede: *instrainarea propr de stat prin lecitatie *instrainarea bun supuse privatizarii prin concurs-transmiterea propr de stat pers juridice & fizice c/e vor sti & vor putea folosi mai efectiv unitatea privatizarii *vinzarea la licitatie a actiunilor bunul de stat supuse privatizarii. Lucratorii de # supuse privatizarii au dreptul de a procura la pret nomin 20% din actiunile #. De acest drept se folosesc & fostii lucratori ce au lucrat cel putin 10 ani. In RM se prevad 2 etape de privatizare: mica & mare17.Etapele, probl, realiile & consecinţele privatizării în RM. Etapele privat. în RM sunt 2 etape: 1.mică – privatiz. conerţului, alimentaţiei publice, deservirii sociale, întrep. mici & mijlocii din RM, apartamentilor de stat prin intermediul bonurilor patrimoniale, unde în rezultat 2 mln. de cetăţeni au devenit proprietari; 2.mare – privat. contra mijl. băneşti peste 150 de întrep. & 100 şantiere de construcţii nefinisate. La 3 etapă a tranziţiei continuă restructurarea întrep. & crearea instituţiilor eco de P – juridice, fiscale, creditare.18.Obiectul de studii al microeconomici. Principiile analizei microeconomice & specificul metodologiei. Analiza micro apare in anii ’70 prin activitatea scolii marginiste. Fact c/e a contribuit la aparitia analizei micro e revolutia tehnico-stiintifica din aceasta perioada & scimbarile c/e au aparut in practica eco. Microeco e o stiinta soc c/e studiaza comportamentul eco al unui agent cu scopu evidentierii legitatilor de baza & utilizarii lor pt descrierea comportamentului eco al unui grup de agenti omogeni. Principiile: *individualism metodic, presupune analiza comportamentului unui agent c/e face parte din comunitatea ag omogeni cu scopu de a transplanta rezultatele analizei asupra intregii comunitati *analizei functionale e axata legatura dintre rezult obtinute & fact c/e il influenteaza folosind form matematice *principiu echilibrului partial & general *principiul marginal presupune descrierea fenomenului eco & dinamic & analiza variatiilor acestor fenomene. Toate fenomenele eco se analiz in dinamica tinind cont de principiu echilibrului partial & general. Deoarece microeco constituie un compartiment al teor eco generale pt analiza fenom microeco poate fi utilizata aceeasi met de cercetare.19.Modelul D pe P concurenţială. Funcţia D & fact calitativi de influenţă asupra D (prezentarea grafică). D e categoria specifica a eco de P la baza caruia sta categoria generala. Ea reprezinta acea categorie de bunuri & serv pe c/e consumatorul e gata sa procure in P intro anumita perioada de timp, la un anumit nivel al preturilor. Functai D: QD=a-b*P unde: a – termen liber b- coeficientul unghiular ce determina pozitia D pe grafic Inafara de pret (fact cantitativi) exista un sir de fact calitativi sub influieta carora au loc schimbari in functia D: *calitatea *oferta de bunuri *reclama *moda *preferinta & necesitatea *taxa impozitelor *nivelul $. Fact c/e condiţionaeză creşterea sau reducerea D sunt. 1.Modificarea $ băneşti ale consumatorilor,; 2.Schimbarea preferinţelor consumatorilor sub influenţa modei sau a publicităţii; 3.Modificarea preţului la bunurile substituibile & la cele complementare, 4.Schimbarea anticipaţiilor consumatorilor privind evoluţia pieţii; 5.Modificarea numărului & a structurii consumatorilor. Al doilea factor important c/e determină comportamentul D e $. Odată cu creşterea $ populaţiei, creşte proporţional & D de bunuri & serv. Modificarea relativă a cantităţii cerute în funcţie de influenţa unui anumit factor al D sau gradul de sensibilitate al D faţă de modificarea preţului sau a altor fact se numeşte elasticitatea D. Elastcitatea D faţă de preţ se măsoară prin raportul modificării procentuale a cantităţii cerute dintrun bun ca răspuns la modificarea procentuală a preţului acestuia.20.Modelul ofertei mărfare. Funcţia ofertei & fact calitativi de influenţă asupra ofertei (prezentare grafică). Oferta marfara reprez acea cantitate de bunuri & serv pe c/e producatorul e predispus sa scoata in plata la un anumit nivel al pretului la o anummita perioada de timp. La baza ofertei sta categoria productiei sau rezultatul productiei. oferta e mai mica ca productia deoarece o parte din productie se consuma direct fara a intra in P, oferta marfara intotdeauna e mai mica decit productia.Asupra ofertei influenteaza fact cantitativi & calitativi. Influenta pretului determina esenta legii oferte. Daca pretul creste atunci cantitatea oferita deasemenea va creste & invers. Esenta legii poate fi analizata sub forma de functie, tabel & grafic. Q=a+b*p. Fact calitativi a ofertei micsorarea sau marirea impozitelor, D consumatorilor, costurile de productie, pretul la res eco importate, nr concurentilor etc.21. Interacţiunea D & a ofertei. Dinamica Pi. Preţul de echilibru & cantitatea de echilibru. Dupa natura lor D & S au tendinta de a interactiona in ele & a realiza in P situatia de echilibru. Corelatiile dintre D & S in cazul cind ele devin variabile independente & influenteaza asupra pretului pot fi descrie prin legea D & S. Esenta legii consta in aparitia pe P a situatiei de echilibru a pretului pt o anumita perioada de timp – perioada pietii. In eco de P apare situatia de dezichilibru creata de fact calitativi ai D & S. Echilibru din D & S are un caracter statistic pt perioada pietii & devine dinamic in perioada scurta & lunga de timp. Caracterul dinamic al echilibrului se datoreaza influente asupra D & ofertei factorilor calitativi ai lor. Echilibru eco apare in sit cind intre ele se egaleaza functia D cu functia oferta QD=QS.22.Teoria elasticităţii & utilizarea ei în analiza microeconomică. Elasticitatea D în funcţie de preţ & de $. Elasticitatea ofertei & fact timpul. D reprezintă cantitatea dintr-un anumit bun, pe c/e consumatorul doreşte & poate să o cumpere într-un anumit interval de timp, la un anumit nivel al preţului. D presupune nu numai o doriţă, o nevoie, ci & capacitatea consumatorului de a procura o cantitate dintr-un anzumit bunîntr-o anumită perioadă de timp. În acest caz se mai vorbeşte despre D solvabilă., o D reală deoarece se presupune că agenţii econ. dispun de res băneştisuficiente p/u a cumpăra produsele dorite. În acest sens nu poate fi calificată D nevoia unei persoane lipsite de mijl respectivede aşi cumpăra un apartament sau o bicicletă. D e schimbătoare & depinde de voinţa, preferinţa & de res băneşti ale consumatorului. În R.M. D solvabilă e mică deoarece $ sunt reduse. Asemenea bunurilor D se clasifică: *D p/u bunurile substituibile-bunuir c/e satisfac aceleaşi nevoi(ex: unt & margarină); *D p/u bunurile complementare-c/e se folosesc în consum împreună(ex: automobil & motorin*; *D derivată-ex: D p/u făină e derivată a D p/u pîine. Legea D exprimă raportul de interdependenşă dintre modificarea preţului unitar al unui produs & schimbarea cantităţii cerute. Odată cu creşterea preţului la un bun, cantitatea cerută de consumator tinde să scadă & invers. Elasticitatea D-modificarea relativă a cantităţii cerute în funcţie de influrenţa unui anumit factor al D sau altfel spus gradul de sensibilitateal D faţă de modificarea preţului sau altor fact. În funcţie de măsura sensibilităţii faţă de modificarea preţului D poate fi: 1)elastică-dacă preţul unui bun creşte cu 20%, cantitatea cerută poate să scadă

cu 20-30%; 2)rigidă(inelastică)-cu creşterea sau micţorarea preţului D rămîne aproximativ aceaşi la acest bun(bunuri de primă necesitate –pîine, sare, chibrit*; 3)cu elasticitate unitară-preţul & cantitateacerută se modifică cu acelaşi procent. Oferta- cantitatea de produse pe c/e vînzătorii sînt dispuşi să o vîndă într-o perioadă de timp la un anumit preţ. Vom remarca că deobicei cantitatea de bunuri vîndută e mai mică decît cantitatea de bunuri oferită pe P. Spre deosebire de interdependenţa ofertei de preţ e directă , altfel spus cu cît preţul e mai ridicat cu atît e mai mare cantitatea de bunuri oferite.23.Reglementarea Pi prin mecanismul intervenţiei statului. Influenţa impozitelor, subvenţiilor & preţurilor fixate asupra echilibrului Pi (practica eco naţional*. Impozite directe: sunt 3 forme de impozitare:1-progesiv-cu cît e mai mare $ cu atît mai înaltă e rata impozitului; cea mai mare cotă de impozitare revine celor bogaţi; 2-regresiv-presupune reducerea ratei impozitului pe măsura creşterii $. Acest tip de impozit e folosit ca instument de luptă contra evaziunii fiscale & de lărgire a ariei de impozitare; 3-proporţional-în c/e se acordă aceeaşi rată a impunerii. În unele ţări sa recurs & la impozitul fix c/e reprezintă o mătime fixă indiferent de mărimea $. Impozitul progresiv poate fi: a.progresiv simplu: ex: de la 1-1000 nu se supune impozitării, de la 1000-3000—10%, de la 3000-8000—15%, & dacă x are salariul 2000 lei impozitul va fi 200 lei, iar y-6000 lei impozitul va fi de 900 lei; b.progresiv pe tranşe:ex: suma de 6000 lei va fi impozitată cu 10% pînă la 3000 lei, de la 3000-6000 lei cu 15%, în total vom obţine 200 lei+450 lei. Impozite indirecte:impozite aplicate asupra mărfurilor & resuselor & cuprinse ulterior în preţurile respective. Aceste impozite sînt în ultima instanţă plătite de către consumatori deşi prin intermediul vînzătorului. Cele mai răspîndite forme ale impozitului indirecte sunt: 1.imp.pe valoara adăugată(TV*-îl plătesc # c/e vînd bunuri , incluzîndul în preţul acestora. În majoritatea ţărilor europene există 2 rate de TVA una standart & alta redusă sau specială. În RM standart 20% & redusă 8%(panificaţie, lactate, produse p/u copii). Mărfurile exportate sînt scutite de TVA & sunt supuse impozitării în ţara importată. 2.taxele vamale-acestea pot fi fiscale, protecţioniste, preferenţiate la export & import variază între 5-15% din costul mărfurilor produse & importate din ţările cu c/e RM are acorduri de liber schimb; 3.accizele-permit colectarea unor sume de bani în bugetul statului în acelaşi timp, contrbuie la reducerea consumuluiunormărfuri considerate delux sau dăunătoare sănătăţii: ţigări, votcă, benzină, bijuterii. Pe lîngă impozite & taxe # precum & persoanele fizice sînt obligate să achite contribuţiile la fondul social- destinaţia lor e de a „întoarce” la plătitor sub formă de pensii & alte îndemnizaţii. Cotizaţiile în fondul asig sociale sunt compuse din: 1-cotizaţăă persoanelor ce lucrează; 2-cotizaţiile #. Evaziunea fiscală: ascundere a benficiului & deci de eschivare de la plta impozitelor. Rolul statului în econ. de P-se exercită printr-o multitudine & forme de implicare. În 1 rînd administraţiile publice c/e împreună cu cele private formează econ. non-marfară, furnizează serv colective celorlalţi agenţi econ. fără contraprestaţie, direct din partea consumatorilor. Serv respective nu sunt plătite de utilizatorii direct, ele fiind finanţate de întreaga societate prin intermediului bugetului de stat. În al 2 rînd statul e fact c/e asigură organizarea & manifestarea puterii publice instituţionali pe plan naţional. Reprexint are funcţia de arbitrul legal între interesele agenţilor econ particulari. În al 3 rînd administraţiile publice îşi asumă riscul unor activităţi tradiţionale c/e erau specifice celorlalţi agenţi econ. El se prezintă ca un mare consultant pe unele pieţi & ca mare producător de mărfuri în sectorul naţional sau creat & dezvoltat pe seama $ sale bugetare. De asemenea în unele ţări statul se manifestă & ca agent bancar fin- el depistînd importante segmente ale agentului econ. În al 4 rînd statul conceptă & pune în aplicare poli eco sectoriale, regionale & generale. Polile econ. au conţinuturi diferite faţă de pol generală a statului, aceasta din urmă păzînd toate activităţile unei naţiuni atît din interior cît & relaţiile cu alte ţări. P/u a acoperi cheltuielile publice statul are nevoie de $ respective. Sursele $ publice sunt: 1impozite, 2taxe de înregistrare & de timbru, 3veniturile de la # publice... Impozitul constituie o parte din $ populaţiei percepute de stat în mod obligatoriu p/u a-& acoperi cheltuielile. Ansamblul impozitelor & al taxelor împreună cu legile & regulile c/e îi obligă pe cetăţeni să plătească aceste impozite & taxe formează sist fiscal. Agenţii econ c/e plătesc impozite se numesc contribuabili. Funcţiile impozitelor: 1f.fiscală-prin intermediul ei se formează $ statului & se finansează cheltuielie publice; 2 f de reglementare eco- mărind sau micşorînd impozitul, acordînd anumite înlesniri fiscale, statul are posibilitatea de a influenţa pozitiv sau negativ activitatea econ, de a stimula dezvoltarea unor ramuri sau de a încetiniritmurile de creştere a altora. În timpul crizelor econmia reducînd impozitele (fapt c/e duce la dezvoltarea profitului) statul încurajează activitatea econ, ceea ce permite ieşirea din criză & invers cînd creşterea econ depăşeşte anumite limite statul măreşte impozitele; 3 f socială-permite redistribuirea $ în folosul păturilor vulnerabile & reduce inegalitatea socială după nivelul administrării impozitlui se împart:* impozite centrale; * impozite locale. *Impozite & taxe republicane: impozitul pe $, TVA, accizele, impozit privat, taxa vamală, taxele percepute în fondul rutier.*Impozite locale: impozitul funciar, impozitul pe bunuri imobiliare, pe folosirea res naturale, taxa p/u amenajarea teritoriului, taxa p/u dreptul de a organiza lecitaţii locale & loterii, taxa p/u amplasarea publicităţii, taxa hotilieră, taxa p/u amplasarea unităţii comerciale, taxa de P, taxa p/u trecerea frontierei de stat, taxa p/u dreptul de a efectua filmări cinematografice & TV, După frecvenţă: * permanente, lunare sau anuale, * de o singură dată. 24.Axiomele comportamentului consumatorului. Conceptul utilităţii, funcţia utilităţii, legea utilităţii marginale descrescоnde. Scopu analizei comportamentului eco al consumatorului consta in determinarea deciziei optimale c/e permite consumatorului de a obtine un avantaj max reesind din res disponibile. Activitatea de baza a consumatorilor e proc de consum a bunurilor reesind din sist de preferinte a individului. Daca consumatorul e rational atunci preferintele sale se vor observa. Apar 3 tipuri de legaturi sau relatii de preferinta *stricta A>B (AB – seturi de bunuri) *tranzitorii A>B B>C rezult A>C *reflexibile- ce inseamna ca consumatorul in proc alegerii bunurilor nusi schimba atitudinea fata de ele – sint fixate *Pt consumat o cantitate mai mare de bunuri e mai preferabila unei cantitati mai mici *necesitatile de bunuri e nelimitata. Functia utilitatii – preferintele consumatorului. Modificarea preturilor la bunuri - *substituibil *complementare *indiferente Utilitatea – gradu de satisfacere pe c/e il obtine consumatorul realizind consumul a unui anumit set de bunuri. Utilitatea marginala e un supliment de utilitate ce rezulta in urma consum unui bun suplimentar. Utilitatea obtinuta de pe urma consumului creste incet pina la un moment dupa ce incepe sa se micsoreze25.Substituţia bunurilor, curbele de indiferenţă, restricţia bugetară. Echilibrai consumatorului (prezentarea grafică). Pt a realiza scopude max utilitate consumatorul foloseste proprietatea de substitutie a bunului. Acest proc poate fi analizat cu ajutorul ratei marginale de substitutie c/e ne prezinta cantitatea de bunuri de la c/e consumatorul se dezice primind o cantitate suplimentara de bunuri x cu scopu de a pastra acelasi nivel de satisfactie. Rata marginala

de substitutie are o tendinta descrescatoare ceea ce pe grafic – o curba cu inclinatie negativa numita curba de indiferenta – locu geometric a tuturor punctelor coordonatele carora se indica acele seturi de bunuri consum carora asig obtinerea unor marimi constante deutilitate pt consumator. Pt un individ tinind cont de schimbarea sistemului de preferinta intro perioada lunga de timp putem prezenta harta curbelor de indiferenta. Curbele de pe aceasta harta au anumite proprietati: *curbele sint paralele & reprez un nou nive de utilitate *nu se intersecteaza. Alegerea consumatorului inafara de preturi e influentata de $ lui reale. Deoarece pt a determina varianta optima de combinare a bunului x & y e necesara de a analiza restrictia bugetara prin ecuatia bugetara prin ecuatia buget & linia bugetului. Daca presupunem ca tot bugetu se chelt pt procurarea bunurilor x & y la un anumit nivel de pret. Rezolvarea ec buget calculam coordonatele a 2 functii prin c/e pe grafic linia va trece linia buget – restrictia bugetara.26.Reacţia consumatorului la modificarea $. Tipologia bunurilor în dependenţă de elasticitatea D după $. Curbele lui Engel (prezentare grafică). Obiectivul oricărui consumator e de a atinge curba de indiferenţă cea mai ridicată. Aceasta e dorinţa cumpărătorului. Analizînd preferinţele consumatorului, am făcut abstracţie de mărimea $ acestuia, de nivelul preţurilor la bunurile dorite, în realitate оnsă, în proc alegerii unui sau altui „coş" de consum, consumatorul e obligat să ţină cont nu numai de satisfacţia sau de utilitatea totală ce i-ar produce-o acest „coş". El tb să confrunte mereu dorinţele şipreferinţele cu posibilităţile sale reale, c/e sоnt ori-cоnd limitate de doi fact importanţi, şianume de * $ disponibil, destinat consumului; * evoluţia preţurilor bunurilor şiserviciilor. Restricţiile eco impuse alegerii consumatorului de către mărimea $ său, precum şide nivelul preţurilor, reprezintă constrоngerea bugetară Semnificaţia practică a constrоngerii bugetare e simplă: cheltuielile tb să fie egale cu $. Instrumentul cu ajutorul căruia sоnt analizate combinaţiile de bunuri serv ce i-ar produce consumatorului un maximum de satisfacţie (ul litat* în limita res de c/e dispune acesta e linia bugetului. 27.Reacţia consumatorului la modificarea preţului. Efectul substituţiei & efectul $. Preţul în teoria eco a fost considerat dintotdeauna o mărime relativă, adică ceva cu c/e se măsoară alt ceva. În această ordine de idei rezultă noţiunea de preţ. Preţul exprimă cantitatea de bani pe c/e cumpărătorul tb so plătească p/u a obţine un bun oarecare. Preţul e o mărime variabilă c/e denotă schimbare de funcţie de mai mulţi fact & anume.1.Schimbarea preferinţelor modei sau a preferinţelor, 2.Micşorarea D la un bun oarecare, 3.Modificarea numărului & a structurii consumatorilor. Consumatorul ca figură centrală întro eco de P la fel poate influenţa modificarea preţului & anume un bun c/e va fi de o calitate înaltă & va avea o D sporită normală că & preţul va fi mai mare. Nevoile consumatorului sunt mai mult sau mai puţin constrînse de anumiţi fact & anume nivelul preţului & mărimea $.dacă analizăm fact $ putem afirma nevoile consumatorului sunt nelimitate pe cînd res băneşti sunt nereu limitate, de aceea el e obligat să aleagă acel bun c/e îl va satisface maximal & nu va influenţa negativ bugetul disponibil. Efectul substituţiei e o reacţie a consumatorului la schimbările de preţ & anume ca unui bun se va atribui un preţ exagerat c/e nu va fi disponibil p/u toate păturile sociale, atunci consumatorul se va orienta spre alt bun c/e va satisface aceleaşi necesităţi & c/e va avea un preţ mai mic.28.Activitatea intreprinzătorilor: esenţa, formele & condiţiile realizării ei în eco RM. Susţinerea de către stat a micului business. Activitatea subiectiilor liberi de gospodarire in eco de P. Se efectuiaza pe principiile: *organizarea proc de productie, pe propriul risc din nume propriu *raspunderea materiala personala pt rezultatele activitatii *realizarea activitatii cu scopul obtinerii max profit. Aceasta reprez esenta cresterii activelor. Activitatea intreprinzatorului are loc in cadrul unui mecanism social. Tipuri: *leg antreprenor & intreprinzator *legea despre bugetul de stat *leg de proprietate *leg concurentei *legea cu privire la functionare etc. Formele – *activit de antrepr individual *de grup *de stat. Activitatea de antrepren presupune: *o # mica pina la 100 oameni *conducerea pina la 35ani *existenta capitalului de risc. Activit de antreprenor se desfasoara in cadrul firmei sau # dupa ce ea a fost inregistrata, deschis cont fiscal & cont in banca & a primit certificat privind tipul activitatii. In prezent in RM sint 50% # in sfera comertului & 13%industriei.29.# (firm* în eco de P: baza fin & materială a # & caracteristica formelor organizaţional-juridice ale ei. Legislaţia Republicii RM cu privire la funcţionarea #. # e o unitate eco producatoare c/e combina fact de producţie în scopul obţinerii unor bunuri sau serv, c/e. fiind realizate pe P, aduc proprietarului # un anumit profit. În eco de P, # dispune de o deplnă autonomie decizioinală, fin, tehnica & organizatorică. Ea are drept obiective de bază maximizarea profitului & creşterea pe termen lung. Noţiunile de „firmă" & „#" pot fi folosite ca sinonime, dar intre ele există & anumite deoseobiri de c/e tb să se ţină cont. „#" e o unitate tehnico-eco producătoare de bunuri sau serv. .Firma" insă e o formă de organizare a activităţii eco, c/e întruneşte, de obicei, mai multe # ca părţi componente ale acesteia. # e instituţia în c/e se creează avuţia unei ţări. Indiferent de mărimea sa, #, o dată ce e înregistrată de organele dc stal & îşi deschide un cont în banca, devine autonomă din pună de vedete juridic & fin. # e o unitate multifuncţională, c/e işi desfăşoară activitatea într-un mediu foarte complex îndeplinind mai multe funcţii de bază: *funcţia de gestiune sau manageriala - constă în organizare, coordonarea, dirijarea & controlarea activităţii în cadrul unităţii eco respective *funcţia fin - rolul e de a aduna, a utiliza & a gestiona capitalul pe c/e îl are la dispoziţie *funcţia socială - are misiunea de a gestiona res umane implicate în afacere *funcţia de aprovizionare - constă în procurarea bunurilor necesare pt activitatea eco & gestionarea lor *funcţia tehnicii - include & funcţia de cercetate-dezvoltare *funcţia comerciala - coastă în studierea P. Managementul constituie un ansamblu de activităţi ce vizează organizarea, conducerea & gesuunea #. Ca noţiune, marketingul e un ansamblu de mijl de c/e dis pune o # pt a-& găsi sau a-& crea propria sa P, pro pria sa clientelă. La 2006 în RM erau înregistrate circa 200 de mii de оntreprinderi. Clasificarea intrepnnderilor: *din punctul dt vedere al domeniului de activitate, # pot fi: industriale, agricole, comerciale, bancare, de asigurari *din punctul de vedere al normei de proprietate,# se împart în: private, publice, mixte *după dimensiunea lor # pot ti: mici, mijlocii, mari. 30.Planul de afaceri - instrument al asig poziţiei stabile a firmei pe P. Un plan de afaceri bun e o schemă de acţiune construită logic. El presupune o gândire de perspectivă asupra afacerii & cuprinde toate etapele & res de c/e e nevoie pt a desfăşura cu succes activitatea aleasă. Practica mondială arată, că planul de afaceri e necesar tuturor antreprenorilor, pt: a dispune de o imagine de ansamblu asupra întregii afaceri; a evalua o nouă idee de afaceri; a conduce & organiza mai bine afacerea; a crea legături cu diferiţi parteneri de afaceri; înfiinţarea soc mixte; a obţine o finanţare etc. Actual desfăşurarea activităţii fără un plan de afaceri practic e imposibilă, din cauza: - activitatea de antreprenoriat e desfăşurată de o generaţie nouă de antreprenori. Din c/e majoritatea nu au condus anterior activităţi

& e dificil de activat după cerinţele eco de ; mediul gospodăresc variabil necesită schimbări radicale în lupta de concurenţă (c/e până acum practic n-a existat), cu c/e mulţi nu se isprăvesc; dacă sperăm să obţinem invest străine pt ridicarea eco ţării, e necesar de convins investitorii, că suntem capabili & cunoaştem aspectele utilizării capitalului nu mai rău decât businessmenii din alte ţări. Planul de afaceri e un instrument special al managementului, utilizat în eco de P indiferent de scara, sfera & formele activităţii de antreprenoriat. El permite de evidenţiat probl cu c/e se întâlnesc agenţii economici la realizarea scopurilor sale & căile de ocolire sau rezolvare a acestora. Cum de început propria activitate în dependenţă de scopuri & idei, cum de organizat eficient producerea & comercializarea mărfurilor, când & cum de organizat o producere nouă, cum de micşorat riscul, cum de învins în lupta de concurenţă, cum de condus cu finanţele, cum de organizat marketingul în firmă - răspunsul la aceste situaţii antreprenorul le primeşte în proc elaborării planului de afaceri. Pt a elabora un plan nu există o formă & structură strictă, de regulă, în el sunt expuse capitole ce descriu ideea & scopul afacerii, caracteristica specificul produsului firmei, comportamentul & strategia de comportare a firmei pe fiecare segment de P, structura organizatorico-productivă, planul fin al afacerii inclusiv strategia de finanţare, se descriu perspectivele dezvoltării firmei.31. Funcţia de producţie în perioada scurtă de timp. Noţiunea de „productivitate marginală a factorilor". Legea productivităţii marginale descrescоnde. Funcţia de producţie e o noţiune ce reflectă relaţia dintre cantitatea de bunuri produsă & combinarea, în diferite proporţii, a factorilor necesari pt obţinerea acestei producţii. Funcţia de producţie indică nivelul maxim de producţie c/e poate fi obţinut în urma diferitelor combinări ale factorilor de producţie. Cu alte cuvinte, funcţia de producţie reflectă dependenţa producţiei de volumul factorilor de producţie folosiţi & de tehnologiile de fabricaţie. Funcţia de producţie poate fi reprezentată în felul următor: Q = f (x, x2 ... xj) unde Q constituie^cantitatea de bunuri produsă de #, iar Xj» x2 ... xn sоnt fact de producţie folosiţi de această firmă. De obicei, funcţia de producţie e calculată ca o relaţie dintre fact „muncă", exprimat, de obicei, prin litera & fact „capital", reprezentat prin litera K. în cazul dat, funcţia de producţie e: Q = f ( K , L)32. Izocuanta producţiei & izocosta. Echilibrul producătorului. Efectul economiilor la scară de pe urma extinderii maştabului producţiei. Izocuanta produciei e locul geometric a tuturor punctelor coordonatele carora ne indica acea combinare a factorilor de productie in ??? careia firma va realize acelasi nivel al productiei. Pt a determina marimea optimala de combinari a factorilor de productie e necesar de a analiza structura costurilor de productie. In in micvroeconomie proc substitutiei factorilor de productei se determina prin rata tehnologica, marginala de substitutie. PRoducatorul pentrun asi realize activitatea gospodareasca rationaleste constrin pe de o parte de restrictia preturilro la res eco, pe de alta parte e limitat de nivelul costurilor de productie. Pt a prezenta graphic restrictia izocostlui e necesar de a alcatui ecuati izocostului & de o rezolva. Ecuatia izocostului reiese din structura costului total in perioada scurta de timp. Pt a realize ecuatia data cu doua necuoscute egalam una din ele cu ZERO & substituim in ecuatie. 33.Oferta concurenţială & costurile de producţie a firmei: esenţa & clasificarea după diferite criterii (prezentarea grafică). Criterii ale costului productiei: 1.platile efectuate pe # pt dreptul de a folosi in activitatea ei anumite res eco. Costul explicit: plati efectuate de # pers terte pt volumul de res c/e a fost atras in activitatea eco a #Cost implicit: *suma de bani c/e putea fi obtinuta in urma utilizarii propriilor res eco intro varianta alternativa & la c/e # a refuzat cu scopul de asi realiza abilitatea de antrepr folosind res proprii in cadrul # sale *modificarea costurilor in dependenta de de schimbarea volumului productiei in diferite perioade de timp. Per sc timp-Cost fix- chelt legate de arenda#, energie, combustibil etc. Cost variabil-cost mater prime Cost total=Cost fix+Cost variabil Cost marginal-variatia Cost total pe masura maririi vol productiei cu o unitate. Per lunga de timp – oferta tuturor factorilor de productie devine elastica & # realizeaza numai costuri variabile *modificarea cost pe unit de produs-cost medii.33.Profitul firmei ca $ factorial. Profit eco & contabil. $ total & marginal. Profitul reprezintă avantajul eco c/e se formează din diferenţa $ & cheltuielilor unei unităţi eco. El se obţine numai în urma unei activităţi eco & constituie condiţia sau scopul principal al oricărei activităţi eco. Funcţiile sale principale sînt: - sursa principală de autofinanţare a î-rii; - instrumentul de control al eficacităţii activelor eco a î-rii, sursa de $ pt bugetul de stat. El poate fi întîlnit sub următoarele forme (profit legitim, nelegitim, normal, de monopol). Rata profitului e raportul dintre masa profitului & costurile realizate exprimate în (%). Rp se poate calcula la nivelul de produs, î-ri, ec. Naţ. Profit contabil- excedentul de $ net peste costul contabil. Delimitarea acestuia e o probl fin- juridică a fiecărei tări. Profit contabil- profit oficial, legislative, statistic. Profitul eco – diferenţa dintre $ total al î-rii & costurile oportune ale tuturor intrărilor utilizate de aceasta într-o perioadă de timp. Profitul contabil ca & cel eco poate fi privit ca profit normal & ca supraprofit. Profitul normal constă dintr-un minim de profit crae o # tb s-o obţină. Supraprofitul în exces faţă de cele normale se definesc ca profituri nete ce depăşesc costurile totale.34.Condiţiile optimizării volumului producţiei & maximizării profitului. Echilibrul firmei concurenţiale în perioada scurtă & lungă de timp.35.Tipurile de bază a structurilor de P în condiţiile concurenţei imperfecte. Barierele de intrare în ramură. Principalele P in conditiile concurentei imperfecte: *P concurentei monopoliste *P concurentei oligopolista. Concurenta monopol – structura de P in c/e oferta Pi provine de la un nr mare de # a caror produse desi sint similare sint diferintiate, acest tip de concurenta se intilneste in domeniu vinzarii cu amanuntul. Asemanarile cu concurenta perfecta: *accesul liber pe P *nr mari de producatori *informarea completa a consumatorului. Asemanarile cu P de monopol: *fiecare prod e unic in ceea ce priveste produsul sau chiar existenta bunului substituibil, substitutia lor nu e perfecta *fiecare prod isi stabileste pretul dar nu poate fi foarte diferit de al concurentei sai. Pe term lung pretu e mai mare decit costul marginal. Deosebiri: *fiecare producator satisface o parte mica din D cons *concurenta perfecta e o concurenta prin pret, iar cea monopol e una prin produs *intre # de pe P monopol exista o interdependenta foarte slaba. P monopol reprez tipul de P cu concurenta imperfecta c/e asiguta gradul cel mai inalt de satisfactie pt consumatori. P ologopol omogena e in cazul producatorilor de prod standardizate. P oligopola e diferitianta de P prod c/e se aseamana dar & se deosebesc. Patrunderea pe P oligopol e dificila deoarece # se protejeaza prin bariere de intrare: Avantaje tehnologice; prod de scara; posibilitatea stabilirii unui pret sub costu de prod. Intre # de pe P oligopol exista relatia de interdependenta.33.Monopolul: specificul formării preţului; probl discriminării prin preţ; consecinţele social-eco ale monopolizării eco RM. Pol antimonopolistă a statului.Exista 2 tipuri de P concurentiale: P cu concurenta perfecta & P cu concurenta

imperfecta. P cu concurenta imperfecta cuprinde: P de monopol, P oligopolista, P monopolista. Concurenta imperfecta constituie o situatie in c/e una sau mai multe din aceste conditii sint inculcate. In cazul oligopolului lipseste conditia atomicitatii producatorilor, iar in concurenta monopolistica exista conditia omogenitatii, produselor oferite. Pe P de monopol lipsesc & msi multe conditiiale concurentei perfecte, anume: atomicitatea, libera intrare pe P, transparenta. Notiunea de monopol constituie 2 cuvinte grecesti: “monos”- singur & “polen”-vinzator. P de monopol e o P la nivelul unei ramurisau al unui singur produs pe c/e oferta unui bun e asigurata de un singur producator. Pt ca o # sa aiba o pozitie de monopol e necesar ca: intreprinderea tb sa produca un bun neinlocuibil, pe P interna nu tb sa activeze firme straine c/e sa propuna acelasi bun. Intreprinderea monopolista are posibilitatea de a modifica: volumul productiei, pretul de P. Deaceea intreprinderea monopolistica e obligata sa tina cont de interdependenta: pret- D, adica fixarea unui pret mai ridicat asupra D. Scopul intreprindreii ramine- maximizarea profitului. Pt aceasta intreprinderea monopolistica tb sa resolve o probl dubla: sa determine cantitatea de bunuri oferite, sa stabileasca un pret optimal. Profitul maximal se obtine in cazul in c/e $ marginal adica $ dobindit prin realizarea unei unitati suplimentare dintr-un bun oarecare e egal cu costul marginal. Pe P de monopol $ marginal e descrescator in functie de cantitatile vindute. Curba $ mediu cu panta negativa e situata mai sus decit curba $ marginal deoarece monopolul reduce pretul de vinzare la toate unitatile oferite nu doar la unitatea marginala. (desen) Aici e interpretata evolutia $ mediu & a $ marginal atunci cind are loc cresterea volumului de bunuri oferite concomitant cu reducerea pretului de vinzare. Discriminarea prin pret e o situatie in c/e intreprinderea monopol vinde aceleasi produse la preturi diferite & in c/e diferenta de pret nu e justificata de diferenta de cost. Discriminarea prin pret e una din modalitatile de extindere a pietii in conditiile monopolului. Exista mai multe situatii c/e in c/e intreprinderea monopolist poate prectica discriminarea prin pret: 1) situatii de ordin geografic cind comunicarea intre diferite P regionale sau internationale e complicate. 2) situatii de ordin social-eco cind intrepr monopol vind bilete de avion sau tren la preturi diferite pt diferite categorii sociale. 3) situatii temporare, sezoniere, cind pretul serv hotelier sau al biletelor de avion difera in functie de perioada a anului.34.Structura oligopolistă a ramurii eco. Modelul formării preţurilor în condiţiile oligopolului. Caracteristica Plor oligopoliste în RM. Modelul formarii preturilor in conditiile oligopolului. Cracteristica P oligopoliste in RM. Oligopolulu e o situatie ce exista pe P unei ramuri sau subramuri, in c/e un numar redus de # controloeaza producerea & comercializarea unui bun oarecare. Oligopolul inseamna-vinzatori putini. P de oligopol e o P intermediara intre cea de monopol & cea cu concurenta perfecta. Particularitatile oligopolului sunt: 1. Existenta unui numar mic de cocncurenti. Pe o P de oligopol doua, trei sau patru # pot asigura 50%-90% din volumul vinzarilor pe aceasta P. 2. Interdependenta deciziilor luate de # c/e activeaza pe aceasta P, in sensul ca decizia unei # monopolist va influenta in mod direct activitatea altor # de pe P respectiva. 3. Comportamentul intermediar al oligopolului, plasat intre cel al monopolului c/e asigura 100% din vinzari, & cel al unei # de pe P cu concurenta perfecta cu o pondere neinsemnata in totalul vinzarilor. Trasatura definitorie a Pi oligopoliste consta in existenta unei inseminate interdependente intre actiunile diferitilor producatori cu privire la marimea pretului & la volumul productiei oferite. Intreprinderea in situatie de oligopol nu poate lua nici o decizie in privinta fara a tine cont de rectia de raspunsul concurentilor. Ea e obligata sa-& elaboreze propria strategie de maximizarea profitului in functie de un osibil comportament al concurentilor . In cazul unei cooperari tactice, # de pe P oligopolista recunosc o intreprinderer lider, o # dominanta c/e fixeaza prima pretul preluat apoi de celelalte # cocncurete. Formarea monopolului permite # sa redice pretul sis a obtina un timp oarecare un profit de monopol. Astfel, P cu concurenta de oligopol se poate transforma in orice moment intro P de monopol. Intrucit schimbarea pretului e o actiune riscanta, intreprinderea de pe P oligopolista prefera sa recurga la alt instrument al luptei de concurenta, c/e e diferentierea produselor & plasarea unor produse noi mai calitative, mai ieftine mai originale.& din acest caz firmele concurente nu vor genera reducerea profitului firmei inovatoare.35.P muncii & caracteristicile ei: D, oferta, preţul muncii. Conţinutul eco & formele salariului. P muncii reprezinta locul abstract in c/e se intilnesc D de munca cu oferta de munca. Pe acesta P au loc negocierile intre cumparatorul & vinzatorul fortei de munca. D de munca din partea # depinde de D menajelor de bunuri & serv. Cele mai importante particularitati a pietii muncii sint: * P muncii e o P cu concurenta imperfecta * pe P muncii asupra formarii pretului o influenta deosebita au negocierile intre salariati & patronat, precum & pol eco a statului in aceste domenii * P muncii e mai organizata & mai reglementata decit alte P. Salariul e remunerarea muncitorului salariat pt utlizarea muncii acestuia in calitate de factor de productie. Salariul reprezinta in mediu circa 50%-70% din PIB in mai multe din tari dezvoltate. Salariul are o natura dubla. Poate fi anlizat: * din punct de vedere al intreprinzatorului, in acest caz salariul constituiund un elem al costului de productie * de pe pozitiile posesorului fortei de munca, adica ale angajatului, cind salariul e o forma a $. Salariul se prezinta sub doua forme: salariul nominal & salariul real. Salariul nominal reprezinta suma de bani pe c/e o primeste salariatul pt munca depusa. Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri & serv c/e poate fi cumparata la un moment dat cu salariul nominal. Marimea salariului real e determinata de marimea salariului nominal & de nivelul preturilor. SR=SN/IP unde: SR- salariu real, SN-salariul nominal, IP- indecele pretului. Marimea salariului real depinde de nivelul impozitelor, precum & de puterea de cumparare a banilor. Formele de salarizare constituie modalitatile cu ajutorul carora se stabileste marimea & dinamica salariilor individuale, adica a acelei parti din produsul muncii c/e revine angajatilor. In activitatea eco sint folosite 3 forme de salarizare: 1) salarizarea pe unitatea de timp sau in regie 2) salarizarea in accord sau cu bucata 3) salarizarea mixta. 1) Salarizarea pe unitatea de timp stabileste marimea salariilor in functie de durata muncii ( ora, zi, saptamina, luna, trimestru, an). Aceasta forma de salarizare permite efectuarea unui lucru calitativ, constiincios. In acelasi timp se stimuleaza cresterea productivitatii muncii & adeseori necesita supravegherea angajatilor. 2) Salarizarea in accord presupune remunerarea muncii in functie de cantitatea de bunuri produsa, de activitatile & operatiunile efectuate. Salarizarea in accord contribuie la cresterea productivitatii muncii & permite evidentierea efortului fiecarui salariat. 3) Salarizarea mixta e o imbinarea a celorlalte doua forme de salarizare, presupunind realizarea unor cantitati precise de munca intr-o unitate de timp. Salariul mixt constituie participarea salariatilor la repartizarea profitului #.36.P res funciare & particularităţile ei. Renta funciară & preţul pămîntului. Renta e $ pe c/e il obtine posesorul unui factor deproductie disponibil in cantitati limitate & ai carui oferta e rigida. Ea e plata pt utilizarea temporara a factorilor de productie deosebiti, cu insusiri speciale. Renta constituie, un surplus, un excedent peste $ normal. Renta exista sub mai multe forme: 1.funciara/pamintului – in present e principala forma de renta. Renta funciara exista ca:

*absoluta *diferentiata *de pozitie *de monopol. 2.de abilitate – aceasta forma de renta revine unui individ c/e poseda niste calitati rare, deosebite. Renta de abilitate poate fi obtinuta de un jucator celebru de fotbal, un savant etc. 3renta minima se intilneste in industria extractive & revine proprietarilor unor mine aflate fie mai la suprafata pamintului, adica cu pondere mai ridicata a elem exploatat 4.renta de constructie – aceasta forma de renta e insusita de catre posesorii unor constructii asezate fie mai aproape de centru unei localitati fie intro zona unde e mai dezvoltata infrastructura sau se afla in vecinatatea unui loc celebru sau a unei zone de agreement 5.renta vinzatorului – e obtinuta din vinderea marfii la un prêt mai ridicat decit pretul de P 6.renta cumparatorului constituie un surplus de $ ce revine individului c/e procura un bun oarecare la un prêt mai mic decit cel estimate initial 7.renta de marca – e obtinuta de catre detinatorii unor produse de marc ace se bucura de o popularitate deosebita printer cumparatori. Pretul pamintului constituie suma de bani platita de catre comparator vinzatorului acesteea pt obtinerea dreptului de proprietate asuprea pamintului respective. Asupra prêt pamintului influienteaza mai multi fact: *marimea & evolutia rentei *rata dobinzii bancare *D & oferta de pamint *D & oferta de produse agricole *posibilitatile de folosire alternative a pamintului. Exista o formula speciala c/e se foloseste in cazul de determinare a pretului pamintului Pp=R/d*100% unde Pp-pret pamint, R-marimea rentei anuale d-rata anuala a dobinzii. Prêt pamint se stabileste pe P funciara in RM ca & in celelalte tari de tranzitie, P funciara se afla in process de formare. Un hectar de pamint arabil costa deja intre 500-1200$.37.Noţiunea de capital. P capitalului & structura ei. D, oferta & echilibrul pe P res investiţionale. Notiunea de capital cuprinde bunuri de natura eterogena. Conceptual de dobinda a fost utilizat in cazul capitalului monetar sau de imprumut. In sens ingust, dobinda e un $ pe c/e il insuseste proprietarul capitalului banesc c/e compensa pt suma de bani imprumutata. Ea constituie pretul capitalul moneda dat in folosinta temporara. In sens larg dobinda constituie un $ ce revine proprietarului oricarui capital inturnat in activitatea eco in indiferite daca acest e imprumutat sau aprtine intreprinzatorului respective. Marimea & dinamica dobinzii sint determinate cu ajutorul urmatorilor indicatori: masa dobinzii sau suma absoluta a dobinzii (* & rata dobinzii (*. rata dobinzii se calculeaza ca raportul procentual dintre masa dobinzii anuale & capitalul imprumutat. Cel mai important factor ce determina marimea ratei dobinzii e raportul dintre oferta & D de capital. Oferta de capital e determinate de catre banii temporar disponibili c/e se transforma in lichiditati lichide. Sursele capitalului de imprumut sint: *sumele de bani temporar disponibili, conditionate de insusi caracterul circuitului capitalului industrial & comercial *economiile menajelor *banii proprietarului capitalului de imprumut – bancherii & capitalistii rentieri *economiile guvernului ce se creaza in cazurile in c/e $ bugetare sint mai mari decit cheltuielile. Oferta de capital e influentata nemijlocit de rata dobinzii. Cu cit rata dobinzii e mai inalta, cu atit oferta de capital de imprumut e mai mare. D de capital de imprumut exprima nevoia de bani & vine din urmatorii fact ai vietii economici: *#, c/e au nevoie de imprumuri pt a face investitii destinate reutilarii, modernizarii sau largirii aparatului productive, pt plata salariilor *menajele c/e recurg la imprumuturi pt procurarea obiectelor de folosinta indelungata *institutiile administratiei c/e recurg la imprumutul de bani in conditiile incare $ publice sunt inferioare chelt. Cu cit rata dobinzii e mai mica cu atit D de bani e mai mare. Rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale & suma de bani imprumutata dupa formula d=D/C*100% unde d- rata dobinzii, D-marimea absoluta a dobinzii. C-suma de bani imprumutata. Rata dobinzii e influentata de urmatorii fact: 1.raportul dintre D & oferta de capital de imprumut 2.rata inflatiei *rata profitului *marimea riscului 3.perioada de timp pt c/e se imprumuta suma de bani 4.pol eco a statului. Rata dobinzii e influientata nemijlocit & de rata profitului. Rata dobinzii creste o data cu cresterea ratei profitului. Un alt factor c/e determia nivel ratei dobinzii e inflatia. Cu cit e mai inalt e rata inflatieii cu atit e mai mare & rata dobinzii.38.Utilizarea res eco & probl ecologică, abordarea ei în contextul conceptului dezvoltării durabile a eco. Ajungind in sec 21 pe c/e putem sa-l numim sec. Tehnologiilor & progresului stiintific omenirea s-a ciocnit cu o probl globala numita probl ecologica. Utilizarea res e temelia functionarii oricarei ramuri eco. Numim res eco totalitatea elementelor naturale, umane, fin, informationale & tehnologice aatrase & utilizate pt producerea bunurilor necesare satisfacerii nvoilor umane. Cu ajutorul energiilor & prin munca, datorita progresului tehnico-stiintific, omul pune in circuit pune in circuit o cantiate foarte mare de substante & actiunile lui intrec de multe ori proc naturale. Reiesind din aceasta subsistemul natural ce ofera res naturale nu mai reuseste sa renoveze res atrase & are nevoie de sustunere din partea societatii. Astfel societatea tb sa se ocupe inparalel cu producerea de bunuri pt sine & cu reproducerea conditiilor naturale & res, vizind viitorul interactiunii dintre aceste doua subsiteme. Clubul de la Roma in proiectele sale de dezvoltare a omenirii in perspectiva adera la varianta sunbra conform careia ritmurile acuale de consum in conditiile cresterii eco necontenite actuale va duce inevitabil la un dezastru. Optimistii afirma insa ca inca imense res ae planetei nu sau exploatat se presupune ca dupa scoata & dupa mantia pamintului pot fi unele res, de asemenea cele din acean insa de aceea ca ele nu sunt infinte tb de schimbat strategia & de lucrat asupra micsorarii extractiei & folosirii rationale a materiei prime prin asa pasi ca: *micsorarea pierderilor la extractii *prelucrarea cit mai complexa *micsorarea normelor de consume pt imbunatatirea tehnologiilor *folosirea pe larg a materiei prime secundare prin reciclarea obiectelor *trecerea la producerea fara deseuri In acest sens de foarte mare folos poate fi & progresul tehnico-stiintific: mari perspective in economisearea metaleelor consta in marireaduratei functionarii obiectelor metalice. Daca analizam problem epuizarii energetice un pachet de solutii ar fi utilizarea energiilor alternative: solare, a apei & vintului. Functia de productie in perioada scurta de timp Notiunea de productivitate marginala a factorilor, Legea prof\ductivitatii descrescinde Producatorul realizind activitatea sa gospodareasca indeplineste un sir de functii: *organizarea proc de productie *planificarea acestui proc *motivarea acestui proc *controlul asupra acestui proc *analiza rezultatelor Aceste functii se realizeaza cu scopul obtinerii maximum de profit reiesind din esenta activitatii de intreprinzator. Profitul depinde de nivelul constului de productie & nivelul $ global, $ la rindul sau depinde nivelul pretului de realizare & volumul $. De aici reiese: *functia de productie a prodcatorului reflecta dependeta dintre rezultatul productie & fact c/e il influienteaza *functia de productie pt fiecare ce sunt dupa natra lor diverse & variate dar are & un sir de trasaturi commune pt toate functiile de productie *firma poate sa-& modifice volumul productiei intro perioada scurta de timp utilizind un singur factor de productie variabil, celalilati raminind neschimbat *oferta de capital e inelastica intro perioada scurta de ttimp & devine elastica intro perioada lunga de timp In centrul modelul eco al producatorului se plaseaza categoria productivitatea factrilor de productie – capacitatea lor de producere intro anumita perioada de timp o anumita cantitate de bunuri sau serv. In microeconomie productivitatea se analizeaza la

trei niveluri: *productivitatea totala – intro perioada sscurta de timp e functia dependetei de un singur factor *productivitatea medie – exprima cita cantiate de productie totala in mediu revine la o unitate de factor utilizat *productivitatea marginala – determina modificarea productiei totale In urma amririi cu o unitate a factorului variabil productivitatea marginala se schimba sub influienta legii productivitatii marginale descrescinde. Necesitatea calcularii acestui indice e dirijata de determinarea volumului a factorului variabil utiliza la # intro perioada scurta de timp. In perioada scurta de timp apare relatia factor-cantitate produsa. Oferta concurentiala & costurile de productie a firmei. Esenta & clasificarea dupa criterii. Costul de productie reprezinta o totalitate de relatii c/e apar pe linia productiei & realizarii intre producatori, firme in urma atragerii in activitatea lor anumitor res eco. In teoria eco exista diferite criterii de clasificare a costurilor. Platile efectuate de catre firme persoanelor terte pt dreptul de a folosi res in cadrul firmei: *cost explicit – suma tuturor platilor efectuate evidenta careia e dusa in contabilitatea firmei *cost implict – suma acelor $ la c/e intreprinzatorul ia deciza, refuza de a folosi prorpiile res eco cu scopul realizarii abilitatilor sale de intreprinzator. $ refuzate & salariul, renta, dobinda, chiria. Evidenta acesui cost nu e dusa de contabilitatea firmei insa marimea lui se introduce in conturile fixe ale # Criteriul modificarii volumului productiei in diferite perioade de timp: *perioada scurta de timp – in cadrul firmei smodificarea volumului productie poate avea loc in urma realizarii urmatoarelor tipuri de cost: *cost fix – marimea lui ramine constant la orice nivel al productiei * cost variabil – marimea lui se modifca pe masura modificarii volumului productiei direct proportional * cost total - CF + CV * cost marginal – modifcarea CT in urma modificarii volumului productiei cu o unitate *perioada lunga de timp - in cadrul firmei toate costurile devin variabile Calcularea costurilor merdii pt determinarea cailor de reducere a costului total & iesirea la un nou nivel al productiei39.Macroeconomia: obiectul cercetării, principiile & met analizei. Principalele şcoli macroeconomice. Analiza macroeconomică apare în anii 20-23 ai sec 20 ca rezultat la schimbările ce au avut loc în practica eco. Fondatorul macroeconomiei a fost englezul John M. Keynes. Teoria lui Keynes se bazează pe teoria D efective, teoria multiplicatorului, teoria acceleratorului. Macroeconomia e ştiinţa socială c/e studiază sist relaţiilor eco, c/e apar între indivizi în proc realizării producţiei sociale la nivel de eco naţională. Pol macroeconomică se manifestă sub forma de legi, acte normative, pe c/e le emite guvernul ţării & le adoptă parlamentul. Principiile analizei macroeconomice sunt: - raţionalităţii; - echilibrului; existenţei fluxului circular cheltuieli-$; - interdependenţa dintre analiza micro & macroeconomică. Metodologia: met. dialecticii; met. ştiinţei concrete; met. statisticii; met. modelării. Agregatele macroeconomice apar în urma utilizării metodei statisticii – unirea într-un tot întreg a elementelor omogene c/e îndeplinesc aceeaşi funcţie & posedă trăsături comune. În macroeconomie se utilizează următoarele agregate: 1) subiecte agregaţi – c/e includ: menajele; firmele; statul sau guvernul; sectorul extern, 2) P macroeconomice agregate: P marfară; P monetară; P muncii; P hârtiilor de val, 3) indicatori agregaţi ai eco naţionale. Analiza acestor indicatori e necesară pt a determina nivelul de dezvoltare a eco naţionale & faza ciclului eco. În macroeconomie există 3 met de calcul a PNB: * met producţiei sau a val adăugate PNB= Pi * Qi, acest calcul se face pt a exclude calculul din val mărfii consum final; * PNB după met cheltuielilor PNB = C + Ig + G + Xa; * PNB după $ se calculează datorită existenţei fluxului circular cheltuieli-$ PNB = salariu + rentabilitate + rata dobânzii + profit. Indicatorii macroeconomicii sunt: PIB, PNN, VN, VP (personal), VD (disponibil) = consum + economisiri. 4) categorii agregate: D agregată, oferta agregată, D & oferta de monedă, nivelul ocupaţiei forţei de muncă44.Obiectivele & rezultatele dezvoltării eco naţionale. Interdependenţa indicatorilor agregaţi & met de calculare a lor. Principalele obiective ale macroeconomiei sunt: 1) elaborarea mecanismelor & instrumentelor de stabilire a echilibrului general, adică a echilibrului dintre D globală & oferta globală; 2) elaborarea mecanismelor de asig a ocupării depline a forţelor de muncă & eliminarea situaţiilor de şomaj; 3) găsirea modalităţilor de menţinere a stabilităţii preţurilor & de preîntâmpinare a inflaţiei; 4) elaborarea unui model de distribuire & redistribuire a $ naţional prin multiple mecanisme bugetare, c/e ar permite stabilirea unui echilibru optim între echitatea socială & creşterea eco; 5) macroeconomia are începutul preocupărilor sale & probl alocării eficiente ale res materiale umane & fin în condiţiile caracterului ciclic al dezvoltării eco; 6) macroeconomia are misiunea de a găsi modalităţile de asig a securităţii eco a ţării prin menţinerea unei balanţe de plăţi externe echilibrate. Obiectivele macroeconomice se află mereu în centrul atenţiei guvernelor din toate ţările lumii. În activitatea eco & teoria eco noţiunea de indicator eco e foarte des utilizată. Indicatorul eco constituie expresia numerică a laturii cantitative a fenomenelor & proc eco. Ele e un instrument de evaluare a rezultatelor unei activităţi eco în ansamblul ei sau doar a unor aspecte ale acestei. Indicatorii economici reflectă rezultatele unei activităţi oarecare într-o anumită perioadă de timp la nivel micro sau macroeconomic. PIB, VN sau oferta globală sunt indicatori macroeconomici. Principalele met de calculare a indicatorilor macroeconomici sunt: met val adăugate brute, met $, met cheltuielilor. Produsul global brut exprimă val totală a bunurilor & serv create în cadrul unei economii naţionale într-o perioadă de timp. PGB=Ci+Cf+Ib. Ci-consumul intermediar, Cf-consumul final de bunuri & serv, Ib- invest brute de capital. PGB e mai rar utilizat în statistica oficială. PIB constituie val brută a bunurilor & serv finale create în interiorul unei ţări de către ag ec din ţară. VN constituie suma $ provenite din muncă & proprietate, $ ce se obţin din urma producerii bunurilor eco, VN e suma salariilor, dobânzilor, profiturilor & rentei. VN se calculează însumarea salariilor lucrătorilor rezidenţi, a $ din proprietate & a $ #. 45.Dinamica indicatorilor agregaţi a eco RM în perioada aa. 1991-2007. evidenţierea problemelor social-eco & căutarea căilor de soluţionare a lor. Indicii macroeco sint: *vol prod industrial *prod agricola *investitii in capital *darea in folosinta a casei *vinzari de marfuri cu amanuntul *serv de plata prestate populatiei *export *import *deficitul balantului comercial *wmediu lunar *w real al unui salariat *nr somerilor. Pina in ’91 –crestere in ’94 – picul & o brusca scadere in ’96 – se inregistreaza iarasi o brusca crestere. In anii urmatori astfel de schimbari radicale nu se urmaresc.46.Modelele echilibrului macroeconomic: teoria clasică & keynsiană a ocupaţiei res eco. În teoria eco există 2 concepte c/e ne explică ocupaţia res eco: 1.clasic 2.Keynisist. Cel clasic înaintează idea ocupaţiei tot a res eco, ceea presupune că în eco nu există şomaj, stocuri marfare nerealizate, capacităţi de producţie excidentare. În rezultat eco lucrează după modul posibilităţilor de producţie ale soc & creează reeşind din aceste condiţii nivel potenţial al PIB. Pt a explica aceste concepte au fost înaintate următ postulate: 1.bazînduse pe fluxul circular $-cheltuieli, clasicii

înaintează ideea menţinerii în soc unui echilibru permanent dintre AD & AS; 2.în eco temporar poate să apară sit de dezechilibru dintre AD & AS datorită faptului că menajele uneori sustrag din fluxul $ o parte de bani sub formă de economisiri pt a obţine un cîştig sub forma de rata dobînzii obţinută de la bancă de pe urma depunerii acestor economisiri pe cont. Dezechilibru dintre AD-AS – deoarece firmele introduc înapoi în fluxul $-cheltuieli economisirile sustrase sustrase din el sub formă de invest; 2.Keynisiştii – propun conceptul ocupaţiei parţiale a res eco, argumentele: 1.în eco rar cînd apare echilibru dintre AD & AS deci legea lui Say nu e valabilă reeşind din următ momente: * în eco economisirile practic nu se egalează cu investicţii fiindcă: aceste 2 procee sunt realizate de 2 subiecte de gospodărie c/e au interese deamitral opuse c/e foarte rar coincid; menajele cînd realiz econom se conduc nu numai de ideea cîştigului de aceea ei sunt gata să econom & la o rată unică a dobînzii sume mari de bani plus a.& asigura bunăstarea vieţii în caz de boală. În concluzie Keyns înaintează ideea că pop e influinţ de 2 legi psiholog: 1.înclinaţiei spre consum 2.spre economisiri. *formele în luarea deciziilor cu privire la suma invest se conduc nu numai după rata dobînzii dar & de nivel ratei profit aşteptată în viitor de pe urma invest actuale. Keynisiştii afirmă că preţ & salar sunt inelastice către micşorare. 47.Modelul D agregate & a ofertei agregate (AD-AS). Analiza curbelor AD & AS. fact calitativi ce le influenţează (prezentare grafică). Modelul D agregate, ofertei agregate (AD, AS). Analiza curbelor AD AS, fact ce la influenţează Modelul AD,AS rezultă din principiul analizei macroeconomice – echilibrul macroeconomic. Modelul AD reprezintă acea cantitate din PNB pe c/e menajele, firmele, statul & sectorul extern e predispus să procure într-o perioadă de timp. Între nivelul preţului & D agregată există o legătură invers proporţională c/e determină esenţa legii D. Pt înclinaţie negativă a curbei AD în macroeconomie nu putem folosi efectul substituţie a $ din microeconomiei dar se utilizează următoarele trei efecte specifice: efectul bogăţiei (sărăciei), efectul ratei dobânzii, efectul exportului net. AS în macroeconomie se analizează reieşind din următoarele concepte: 1) conceptul Keynisist – analiza AS în condiţiile ocupaţiei res eco. Aşa situaţie de obicei corespunde cu faza de recesiune a ciclului eco când # staţionează parţial sau complet. Pe grafic situaţia dată e prezentată prin segment orizontal al curbei ofertei agregate; 2) conceptul clasic – analizează oferta agregată în condiţiile ocupaţiei totale a res eco. Acest concept corespunde cu posibilităţile de producere a soc c/e se pot mări numai cu trecerea la nivel tehnic nou de dezvoltare & de utilizare a factorilor de producţie. 3) segmentul intermediar sau ascendent – apare datorită faptului că o parte din ramurile eco lucrează în condiţiile ocupării totale. Odată cu creşterea D agregate va avea loc ridicarea nivelului preţului & volumului producţiei. AS sub influenţa factorilor calitativi îşi schimbă poziţia pe grafic. Nivelul preţurilor la res eco, intervenţiile administrative, situaţiile de monopol a firmei pe P, prezenţa capacităţii de producţie excedentare.48.Determinarea nivelului echilibrat al volumului real al producţiei (PI* după met „contrapunerii cheltuielilor agregate - rezultatul producţiei". Graficul „Crucea lui Keyns", efectul multiplicatorului. Determinarea nivelului echilibrat al volumului real al producţii (PI* după met contrapunerii cheltuielilor agregate – rezultatul producţiei. Graficul „Crucea lui Keyns” efectul multiplicatorului. Printre fact calitativi ai D îl joacă pt eco naţională modificările ce au loc în consum & invest. Legătura între invest –rezultatul stă la baza teor acceleratorii. Schematic această legătură poate fi prezentată în cercul vicios al lui Keyns. După această schemă în eco naţională se explică diferite realizări a creşterii eco: 1) nivel zero (const); 2) creşterea eco pozitivă; 3) creşterea eco negativă. Consumul poate fi prezentat bazându-se pe principiul existenţei fluxului circular cheltuieli – $. VD=C; VD=C-S - situaţia reală din practica eco. Invest în eco naţională se împart în 2 părţi: 1) invest brute – c/e reprezintă suma tuturor invest realizate de către firme într-un an Ig=In+D (In=invest nete, D=deprecierea capitalului); 2) invest nete – invest pt procurarea noilor tehnologii & pt mărirea maştabului de producţie. D pt invest în eco naţională depinde de doi fact: rata dobânzii plătită pt Ct; rata profitului aşteptată de pe urma investiţiei actuale. Pt a determina în eco nivelul echilibrat al PIB se utilizează met contrapunerii cheltuielilor obligate – rezultatul producţiei. În rezultat sist eco se dezechilibrează & în eco după realizarea unor anumitor poli macroeconomice apare un nou punct de echilibrare. Pt determinarea acestui punct avem nevoie de a calcula cheltuieli agregate (C+Ig), contrapunerea nivelului cheltuieli agregate, rezultatul producţiei. Pt echilibrarea eco naţionale AD=AS la fiecare nivel al timpului, realizarea stocurilor marfare. Pe graficul crucii lui Keyns curba cheltuielilor agregate (C+Ig) în urma modificării factorilor D agregate se va deplasa paralel cu ea însuşi mai sus & mai jos faţă de poziţia iniţială. În rezultat pe această linie au apărut noi puncte de echilibru coordonatele cărora reprezintă nivelul echilibrat al lui PIB. Determinând coeficientul numerar c/e indică de câte ori modificarea unuia din fact a D agregate se numeşte multiplicator (MIg). MIg=variaţia PNB/variaţia Ig. Tipurile de multiplicator c/e acţionează în eco naţională: 1) M. instituţional 2) M fiscal 3) M guvernamental 4) M exportului net 5) M bugetului balansat 6) M monetar. Multiplicatorul se bazează pe următoarele condiţii: * existenţa fluxului circular cheltuieli – $ * modificarea $ va provoca o modificare a consumului & economisirilor din componenţa lui în aceeaşi direcţie în proporţia 3:1. după principiu aceste modificări au loc după reacţia în lanţ. 49.Consum, economii, invest - fact de bazi ai producţiei naţionale (prezentarea grafică). Analiza mediului investiţional în eco RM. Consum – totalitatea chelt efectuate in procurarea bunurilor intro perioada determinata de timp. Consumu se contracta sau se extinde in functie de cresterea sau scaderea $ disponibil real. Partea de $ disponibil c/e nu se consuma o reprezinta economisirile. Investitii reprezinta totalitatea chelt efectuate pt achizitionarea bunurilor de capital.50. Forma ciclică de dezvoltare a eco de P: esenţa, probl & caracteristica fazelor ciclului eco. Pol anticriză realizată în eco RM. In eco de P traditionala forma de realizare a relatiilro eco e dezvoltarea ciclica. Teoria ciclica & eco se analizaeaza la nivelul de macroeconomie & presupune evidentiere esentei ciclului eco, determinarea trasaturilor specifice a fazelor ciclica eco, clasificarea ciclului eco, determinarea polilor anticiclice realizate de catre stat. P ciclului eco e constituit din 2 faze: recesiune, dezechilibru macroeconomic51. Instabilitatea macroeco & inflaţia. Influenţa inflaţiei asupra activităţii eco a firmelor & a indicatorilor marcoeconomici. Infl – e tendinţa generală de creştere durabilă & cumulativă a preţurilor & de diminuare a puterii de cumpărare a monedei. Infl are loc atunci cînd în circulaţie apare o masă monetară c/e depăşeşte nevoile reale ale eco, & în consicinţă, creşterea preţurilor afectează întreaga eco. În proc evaluării infl e necesar să se ţină cont de 3 schimbări principale: 1.creşterea preţ 2.scăderea puterii de cumpărare a monedei 3.existenţa în circulaţie a unei cantit de bani ce depăşeşte nevoile reale ale eco. Măsurarea infl se efectuiază cu ajutorul următ indicatori: indicele sintetic al preţ; puterea de cumpărare a monedei – c/e se determină prin cantitatea de bunuri c/e poate fi procurată

cu o sumă de bani în perioade de timp diferite; diferenţa dintre D solvabilă & oferta reală de mărfuri, bunuri & serv; indicele costului vieţii. Infl e un proc generat & influienţat de o mulţime de fact de natură monetară & nemonetară. Există 3 origini de bază ale infl, c/e se influienţ reciproc: monetară; dezechilibru între D & S globală; cauze de natură psihico-socială.cauza imediată a infl porneşte de la încălcarea echilibrului între D & S generală. Infl prin D e un fenomen de creştere a preţ, condiţionată de o depăşire simţitoare a D în raport cu S. Fact c/e contribuie la apariţia unui exces de D pot fi: creşterea $ pop, în urma creşterii salariului fără o mărire similară a producţiei; creşterea chelt de stat peste suma $; creşterea invest condiţionată de rata joasă a dobînzii. Formele infl diferă după intensitate & durată. Luînd un criteriu de comparaţie ritmurile de intensitatea creşterii preţurilor infl poate fi: 1.latentă, sau moderată – creştere medie anuală a preţ de pînă la 10%, ea e caracterist pt ţările dezv; 2.deschisă, sau declarată – preţ cresc anual cu 10-20%; 3.galopantă – creşterea anuală a preţ de peste 20-40%; 4.hiperinfl – preţ cresc lunar cu peste 50%. Fenomen de coexistenţă a infl & a lipsei de creştere notabilă a eco – stagflaţie. Infl poate fi oprită – dezinflaţie. Infl se măsoară cu ajut indicilui preţ. Se calc ca raport dintre preţ totale a unui anumit grup de mărfuri & serv pt o perioadă de timp & preţ totale ale unei grupe asemănătoare de mărfuri & serv în perioada de bază. Creşterea indicelui preţ în anul dat faţă de anul trecut artă că în eco există infl & invers se vede micş nivel infl. În măsurarea infl se folosesc & următ indicatori: tempul infl – raport dintre indicele preţ anului trecut minus indc preţ anului curent. Infl e un fenomen complex cu multiple consecinţe, în general negative. Impactul pozitiv al infl e neînsemnat. O infl moderată poate stimula finanţarea invest, întrucît în condiţiile unei uşoare creştere a preţ Î-lor, împrumutînd bani de la bănci, întorc aceşti bani cu o putere de cumpărare scăzută. Infl falimentează în I rînd Î-le ineficiente, cu capacităţi de producţie uzate & fizic & moral, obligînd astfel toate unităţile eco să ţină pasul cu programul tehnic. Infl – reduce puterea de cumpărare a banilor contribuie la redistribuirea $. Unii agent eco îşi măresc $ iar pop e în pierdere.redistribuirea $ se face: în favoarea debitorilor (pers & Î-lor c/e au împrumutat bani); în favoarae guvernului & a vînzărilor; în favoarea agent eco cu $ variabile. 2.infl descurajează economisirea banilor prin sist bancar; 3.infl conduce spre înrăutăţirea relaţiilor eco cu străinătatea 4.infl dezorganiz viaţa eco în ansamblul ei ( e imposibil de a planifica real o activit a Î-ii). 5.are loc dezv trocului & barterului 7.în soc se crează sit de neîncredere & nelinişte. Fiind un fenomen complex, c/e afectează întrega eco, infl nu poate fi elimin printr-o singură măsură, sau un singur instrument. Polit antiinfl au drept obiectiv de bază: 1.control AD prin reducerea masei monetare aflate în circulaţie. 2.stimularea AS. Aceste pol urmăresc restabilirea echilibrului general. Control AD se efectuiază prin creşterea impoz, reducerea chelt guvernamentale, a deficit bugetar de stat etc. În scopul reducerii D se poate recurge & la îngheţarea salariului. Devalorizarea monedei naţ, prin reducerea val ei e de asemenea o măsură c/e reduce D. Una din măsurile antiinfl folosite în trecut e indexarea. Stimularea AS se face prin stabilirea controlului asupra preţurilor & scutirea Î-lor de anumite impozite & taxe.52.Probl eco & sociale ale inflaţiei în condiţiile tranziţiei la eco de P în RM. Consecinţele neg a infl: 1.devaloriz puterii de cump a banilor – necesit de a plăti aşa numita taxă inflaţionistă; 2.apariţia efectului pantofilor rupţi – se simte dificit de bani în numerar & individ e nevoit mai des să apeleze la bancă pt a scoate banii de pe cont; 3.costului minimului – chelt pe c/e le suportă firmele legate de comercializarea bunurilor, în caz modific preţ – să schimbe preţ, praisurele; să editeze din nou catalogul produselor & transmiterii lui prin polştă; 4.cost c/e apar în legătură cu deformarea sist de impozitare provocat de infl. Infl măreşte presiunea fiscală asupra $ obţinute de pe urma econom; 5.costul c/e apare în legăt cu faptul că banii încetează de a-& îndeplini funcţiile sale & în rezultat în eco apar diferite incomodităţi legate de calc profitului & altor forme de $. În urma infl, invest actuale în viitor nu pot fi calc cu precizie, ceea ce duce la reducerea invest actuale. În eco infl poate fi determinată ca infl aşteptată & neaşteptată. Infl aştept – producăt din timp va modif preţ la marfă produsă, creditorii vor oferi Ct după o rată a dobînzii nominală c/e va include rata reală a dobînzii+tempoul infl aşteptate. În caz infl neaştept – e imposibil de a evita micşor $ reale. În caz acestui tip de infl $ & bogăţ se mişcă: 1.de la creditor la dubitor; 2.lucrători – firme; 3.pers cu $ fixate - pers cu $ nefixate; 4.pers învîrstă – pers tinere; 5.agenţii eco c/e au bani – stat. Efectele inflaţ diferă de la o perioadă la alta. Efectele inflaţ: 1.diminuarea puterii de cumpărare a monedei – se elimină o parte a resurs materiale acumulate 2. inflaţ deblochează mecanismul eco. 3. inflaţ restribuie avuţiile existente & schimbăsensurile utilizării lor – favoriz înclinaţia spre consum & pe debitori & restricţionează înclinaţia eco credotori. 4. inflaţ îndepărtează din circuitul activ o parte a banilor 5. inflaţ pune de acord capacităţile de producţie existente cu nevoile reale de consum. Hiperinfl vizeză coralaţiile dintre preţurile diferitor mărfuri. Inflaţia galopantă cu tend crescător descurajează invest productive & orientează res băneşti spre acţiuni speculative curente. Efectele negative ale inflaţ – sunt denumite costuri ale inflaţ.53. Instabilitatea macroeconomică & şomajul. Conceptul cu privire la ocupaţia totală & nivelul natural al şomajului. Legea lui A. Okun. În eco şomaj poate fi analiz din 2 puncte de vedere: 1.şomaj de fenomen negativ al eco de P: a.e un fenom c/e dezichelibrează P muncii & apare ca consecinţă a acestui dezechilibru b.Şomaj micşorează $ & nivel e trai al indivizilor c.se micşor D de consum VD, econom, invest d.diminuarea PIB e.cheltuieli neproductive legate de pregătirea ramurilor, cu scopul de a le încadra în cîmpul de muncă, din partea stat & sector privat f.pierderea nivel de calificare g.provoacă schimbări în viaţa soc, mişcări greviste, se înrăutăţeşte situaţia criminogenă h.influienţă negativă asupra sănătăţii indivizilor 2. şomaj ca fenom pozitiv: a.stimulează disciplina de muncă în cadrul Î-rii b.micşor influienţa sindicatelor asupra proc de muncă, salarizarea, condiţii de muncă etc c.stimulează productivitatea muncii. Economistul Okun a analizat influienţa şomaj asupra vol real al producţiei PIB & a depistat următoarea regulă: „fiecare % de şomeri c/e depăşeşte niv nat al şomaj nu produce în eco nat 2% din PIB”. Fiecare % de şomeri pt a fi micşorat în eco naţ cere realiz unei creşt eco cu 2% a PIB. În lupta cu şomaj stat realiz diferite poli antişomaj: polit fiscală & monetar creditară. 54.P muncii & probl ocupaţiei forţei de muncă în RM. In conditiile eco de P D & S fortei de munca depinde de pretul ei. Teoria eco contemporane determina W ca pretul muncii. Analiaya pietii muncii porneste de la conceptual classic al utiliyarii fortei de munca, pornind de la conditiile unei concurente perfecte. Pe P cu concurenta perfecta nr de angajati e determinat de marimea prod limitata. Subiectii D pe P muncii sint antreprenorii & statu, ofertanti sint gospodariile familiale. Prin P muncii ofertantii locului de munca & potentialii lucratori negociaza W & conditiile de munca. P muncii poate fi privita & ca o totalitate de raporturi la toate stadiile lor de activitate.55. Instrumentele & eficienţa realizării polii monetar-creditare. Tipurile de pol monetar-creditară. Pol monetară-creditară e realiz de către stat prin inrtermediul BN & BC folosind aşa instr ca: rata scontului, rata rezerv obligator &

operaţ deschise pe P monetară. D pt monedă reprez un agregat macroeco alc din D de monedă pt afaceri & de D de activ fin. D de bani pt afaceri (vînz-cump a mărf nu depinde de rata dobînzii & se schimbă direct proporţional de modific PIB. S de monedă în macroeco se analiz prin agregatul M1 în c/e se includ banii în numerar & de Ct. SM depinde direct proporţ de niv PIB & nu de rata dobînz. În macro sînt 2 tipuri de pol monear-Ct: 1.Keynisistă: a.pol banilor ieftini (scade PIB, creşet şomaj; pol cumpărarea obligaţiunilor împrumut de stat, micş ratei rezerv oblig & micş ratei scontului rezultat: creşte MM scade rd, creşte D pt invest, cresc invest rezultă că: creşte AD & AS (PI*)b.scumpi (invers) 2. pol monetaristă (c/e se reduce la menţinerea echilibr între AD & AS ale pieţii monetar*. MM anual tb să se mărească în proporţie egală cu tempourile de creştere eco potenţială 4-5% a PIB în condiţ nat a şomaj de 3-6% c/e rezult din princip identitate macroeco a monetariştilor MV=PQ. Pol monet-Ct; modificarea instrum pieţii monetare; modific MM, delta MV; delta AD & AS.56.Activitatea bancară & rolul băncilor în eco de P. Operaţiunile bancare & acţiunea multiplicatorului bancar (monetar). Sist bancar contemporan poate fi divizat pe mai multe nivele. Exista 3 componente ale sist bancar: B centrală; B com; Instituţiile fin specializate. B centr e pers juridică, publică, autonomă c/e se subordonează numai parlamentului & îşi exercită contribuţiile numai în conformitate cu „Legea cu privire la BNM. E unicul organ de emisiune a monedei, stabileşte & urmăreşte aplicarea în RM a pol monitare, de Ct, valutară etc. BNM are următ sarcini: 1.asig stabilităţii & întăririi monedei naţionale, organizarea & desfăşurarea emisiunii monetare 2.elaborarea & punerea în aplicare a pol monet, de Ct & valutară în concordanţă cu legislaţia în vigoare 3.acordarea de împrumuturi statului & păstrarea tezaurului acestuia. BNM îndeplineşte următoarele funcţii: 1.emiterea monedei naţionale 2.elaborarea & implementarea polii monetar-creditară & valutară 3.acumularea & păstrarea rezervelor obligatorii a BC 4.BNM nu concurează cu alte B, nu urmăreşte obţinerea profitului, ea poate acorda împrumuturi statului cît & BC etc. Sunt răspîndite în următoarele domenii: 1.acordarea Ct de consum 2.atragerea economiilor mici 3.acordarea Ct ipotecare 4.acordarea Ct agricol etc. Astfel de instit sunt: fondurile de pensii; casele de economii; companiile de asig, investiţionale. B în activitatea sa se orientează spre maximizarea profitului din operaţiile efectuate precum & reducerea la minim a riscului de faliment. Profitul B se calc ca diferenţa dintre dobînda primită din operaţ active (acordare de Ct) & dobînzile alte cheltuieli ce sunt plătite de B în proc de atragere a res băneşti. Strategia oricărei B e bazată pe următ principii: 1.cît mai ieftin de procurat capitalul 2.cît mai maxim de vîndut capitalul 3.de a reduce riscul bancar prin: *alegerea clienţilo & obţinerea garanţiilor *diversificarea operaţ bancare. În general lucru B se bazează pe următ principii de funcţionare: operarea cu res disponibile independenţa totală a B c/e urmăreşte & răspunderea pt rezultatele activităţii sale; constituirea relaţiilor B client pe baza relaţiilor de parteneriat. Reglarea activităţii BC se efectuiază cu ajutorul normativelor coresp c/e au următ particularităţi: 1.toate normativele se împart în obligatorii & c/e servesc pt analiză mai amănunţită & stabilităţii fin a B (banii de gheaţă, rezervele obligatorii, hîrtiile de val se stat) 2.la calc normativelor activele BC se împart în 4 grupe în depedenţă de gradul de risc (scoaterea banilor de pe depozitele bancare; D de acordare a Ct de la clienţii solvabili; cheltuieli operaţionale & achitarae impozitelor; achitarea dividentelor acţionarilor. Există cîteva concepţii generale pt rezolv probl privind lichiditatea B: 1. asig lichidităţii pe contul activelor. 2.folosirea preponderată a mijl lichide atrase pt satisfacerea D. 3.administrarea echilibrată a lichidităţii. Principala activitate a BC - în acordarea Ct. Dar nu toate mijl băneşti pot fi amplasate sub forma Ct. O altă parte neg constă în - operaţ Ct sînt supuse impoz. Din această cauză B folosesc o parte din mijl sale pt invest în hîrtii de val. Hîrtiile de val îndeplinesc următoarele funcţii: asigură băncilor un anumit $; un grad înalt de lichiditate & diversificarea invest bancare cu scopul micşorării riscului. Responsabilitatea elaborării polii de investiţie o poartă conducerea B. Pol de investiţie e stipulată într-un doc c/e tb să conţină: scopurile pol de investiţie; persoanel eresponsabile de promovarea ei; hîrtiile de val acceptabile; componenţa portofoliului de invest; ordinea de folosire a hîrtiilor de val în calitate de asig condiţile de păstrare a hîrtiilor de val; ordinea de vînzare-cumpărare a hîrtiilor de val; evidenţa $ & pierdirilor etc. Nr instrumentelor fin a B e foarte mare & continuă să crească fiecare din ele posedă caracter diferit faţă de gradul de risc. Pt efectuarea unei analize eficiente tb de diferenţiat 2 grupe de instrumente investiţionale: 1.instr peţii monetare – hîrt de val cu un termen de circulaţie pînă la un an. Aceste hîrt de val sînt convenabile pt B din următoarele cauze: au val de P stabilă; sînt uşor realizabile; pot fi folosite în calitate de gaj pt atragerea mijloacelor băneşti de la alte instituţii fin; sînt emise cu discont de la val nominală a lor. 2.instr peţii de capital – se caracteriz printr-o rentabilitate înaltă & cu un termen de circulaţie mai mare de un an. Deosebim următoarele instr ale P de capital:obligaţiunea – hîrt de val c/e oferă dreptul la obţinerea unui $ constat & la rambursarea val nominale a ei la scadenţă; acţiunea – hîrt de val c/e oferă dreptul proprietarului de a primi $, de a participa la conducerea # & la o parte a cap SA în cazul lichidării ei; garant – hîrt de val c/e oferă proprietarului dreptul de a procura o cantitate anumită de acţiuni la un preţ stabilit.57.Ct: esenţa, formele lui de bază, institutele creditare contemporane. Specificul relaţiilor Ct în RM. Ct asigură transferarea capit bănesc în cel de împrumut, cu ajut Ct, capit băneşti temporar libere ale firmelor personale, a statului etc se acumulează & se transformă în capitalul de împrumut contra plată agent eco. Ct în I rînd e un instrument clasic de transferare a capit dintr-o ramură în alta & de egalizare a profiturilor. Ct e necesar pt menţinerea circulaţiei fondurilor firmelor precum & deservirea proc de realizare a bun & serv. El asigură o influienţă activă & directă asupra structurii & dinamicii masei monetare. Datorită Ct are loc rapid proc de capitalizare a $, statul reglînd accesul debitorilor pe P de capital. Astfel statul poate să acorde Ct pt stimularea invest capitale în construirea spaţiilor locative pt stimularea exporturilor. Ct poate apărea sub 2 forme: 1.comercială – apare între 2 agenţi eco atunci cînd unul oferă altui mărfuri sau serv cu o amînare de plată 2.bancar – e pus la dispoziţia de către B & alte instituţii financ specializate pers fizice sau juridice sub formă bănească. Ct bancar se deosebeşte de cel comercial prin: 1.cel comercial poate avea formă atît bănească cît & materială, cel bancar doar formă bănească; 2.subiecţii Ct comerciali sunt agenţi eco nonbancari, pe cînd în Ct bancar cel puţin un participant e instituţia fin. Ct se mai clasifică după alte criterii: 1.după utilizare: *Ct de consum *Ct de producţie 2.după garanţie: *Ct garantat & *Ct fără garanţie 3.după criteriu temporar: *Ct la D & *Ct la termen 4.după aria geografică: *intern *extern 5.după forma de proprietate: *Ct privat *Ct public – debitorii-statul, creditorii-B Ct se clasifică după diferite criterii & anume: 1.După debitori: Ct în domeniul afacerilor; Ct populaţiei; instituţiilor de stat. 2.După scopul creditării: *Ct ipotecare *Ct instituţiilor fin *Ct # industriale & comerciale; Ct populaţiei *Ct de lizing etc După termenele de rambursare a Ct: Ct la D; pe termen: *pe termen scurt - pînă la un an de zile *pe termen mediu - de la un an pînă la trei ani de zile *pe termen lung -

peste trei ani de zile. După mărimea Ct avem: mari; medii; mici. După criteriul asig: neasigurate; asigurate: = ipotecare; ~ garantare; = asigurate. Principiile de creditare stau la baza elem principal al sist de creditare. Principii: 1.principiul termenului 2.principiul diferenţierii 3.principiul rambursării 4.principiul asig 5.principiul achitării. Activitatea eco a oricărui agent eco e infl de risc, c/e poate duce la nerambursarea Ct primite. Evaluarea obiectivă a stării fin a debitorului & stabilirea riscurilor posibile la operaţiunile creditare permit B să conducă eficient cu res sale & în acelaşi timp să obţină $. Met utilizate de bănci pt determinarea nivelului solvabilitatii a debitorilor se bazează pe calc unor indicatori fin: 1.indicatorul autonomiei fin - raportul dintre cap circulant propriu plus mijl creditare pe term lung, minus activele pe term lung, minus pierderile anilor trecuţi & anului curent la cap circulant 2.indicatorul lichidităţii absolute - raportul dintre mijl băneşti totale & datoriile pe termen scurt. El arată cantitatea mijloacelor băneşti c/e pot fi folosite pt achitarea datoriilor de termen scurt 3.indicatorul lichidităţii - raportul dintre mijl băneşti totale & datoriile pe termen scurt 4.indicatorul de acoperire - raportul dintre suma activelor curente & datoriile pe termen scurt 5.Coeficientul relaţiei dintre mijl atrase & mijl proprii - reflectă independenţa agentului eco faţă de alte persoane fizice/juridice. Legislaţia în vigoare a RM prevede că acordarea Ct de băncile comerciale tb să se efectueze sub diverse forme de asig. Principalele forme de asig a Ct acordate: gajul; garanţiile; asig riscului. 58.P hîrtiilor de val ca formă specifică a Pi capitalului. Formarea Pi primare & secundare în RM. Pieţa hirtiilor de val apare în sec 19 cu răspuns la contradicţia dintre limita cap individual, privat între aria întrep mari & necesitatea dezv forţelor de producţiei pe baza concentrării & centralizării capitalului. P hîrtiilor de val reprezintă o sursă suplimentară de finanţare a activităţii gospodăreşti a indivizilor prin emisiune & vărsarea diferitelor hîrtii de valori. Hîrtiile de valori se clasifică: -hîrtiilor de valori c/e exprimă dreptul la un anumit patrimoniu, -hîrtiile de valori c/e reflectă o obligaţiune. Circulaţia hîrtiilor de valare e divizată în 2 părţi: 1.circulaţia primară c/e formează P primară a hirtiilor de valori-hîrtiile pe această P primadată intră în circulaţie după emisia lor; 2.P secundară-totalitatea de acte de vînzare cumpărare a hîrtiilor de val după ce ele au fost realizate I dată după emisie. Modalităţile de realizare a hîrtiilor de val: a.prin bursa de valori se concentrează D & S pt hîrtiile de valoareşi se determină preţul lor, b.vînz cump hîrtiilor de val extrabursieră prin licitaţie prin bănci prin diferite agenţii.59.Sist fin al statului: esenţa, structura, met fin de reglementare a activităţii agenţilor economici. Structura sist financ: 1.finanţele publice sau buget de stat 2.finanţ locale & finanţele Î-lor municipale 3.finanţele Î-lor private 4.diferite fonduri fin de stat sau private. Buget de stat intră în structura sist fin c/e are un rol central în acest sist. El reprez un fond bănesc centralizat al statului c/e se află la dispoziţia nemijlocită a guvernului. El e alc din 2 părţi: 1.partea $ formată din taxele directe, indirecte, asig soc etc. 2.partea chelt – chelt pt crearea bazelor materiale & plătirea salariilor Î-lor & salar din sfera soc, plăţile soc pt întreţinerea păturilor soc vulnerabile. Principala met de formare a buget de stat e met balanţei c/e presupune că partea $ & partea chelt bugetului de stat tb să fie echilibrate, soldul balanţei tb să fie egal cu 0. în realitate buget de stat poate fi: 1.deficitor – $ sunt mai mici decît chelt. În cazul în c/e apare pericolul creşterii datoriei interne a statului; 2.proficit – $ sunt mai mari decît chelt sau soldul bugetului de stat e pozitiv în acest caz statul are posibilitatea să-& micşoreze datoria internă 3.buget echilibrat. F-ţia buget de stat: 1.eco. buget contribuie pt alcare diferitor surse fin la realizarea creşterii eco. 2.f-ţia socială 3.ecologică 4.de stimulare a progresului tehnico-ştiinţific 5.pol.60.Bugetul de Stat. Probl reglementării deficitului bugetar & a datoriei de stat. Legea Republicii RM „Despre bugetul de Stat 2008". Bugetul de stat e un doc în c/e s/t înscrise chelt statului & $ necesare pt acoperirea acestora. Buc. de stat prevede modalităţile de formare & cheltuire a res băneşti destinate finanţţării acţiunilor întreptinse de catre organele de stat centrale & locale. Bug.de stat e eleborat anul de către guvern & aprobat de către parlament. Elaborare bug de stat s/t puse 4 princ de bază: 1.anualitatea-bug e elaburat în fiacare an & prevederile lui vizează doar codul anului respectiv; 2.previzionalitatea-aceasta înseamnă că s/t planificate din timp atît $ cit & chelt anului viitor; 3.univerialitatea-bug de stat cuprinde toate $-le & chelt-le de stat; 4.echilibrul bugetar-chelt-le staului tb să fie egale cu $ acestuia. Diferenţa dintre $-le & chelt-le staului constituie soldul bugetar. În proc executării bug-lui apar 3 situaţii diferite: a.bug echilibrat-chelt-li egale cu $-le,iar soldul e 0; b.bug excedentar-$-le sunt m.mari decît chelt-le, iar soldul bug e pozitiv; c.bug deficitar-$-le s/t m.mici decît chelt-le & soldul bug e negativ. Deficitul bug e o stare a bug de stat cînd chelt-le depăşesc $-le pt a diminua dificitul bug în practica mondială s/t utilizate m.multe met: recurgerea la împrumuturile interne; folosirea $ provenite din privatizarea emise ce către banca centrală a unei cantităţi suplimentare de bani; folosirea împrumuturilor externe. În RM dificitul bug a fost finanţat de sursele provenite din privatizare, precun & din vînzarea hîrtiilor de val de stat. Datoria publică constituie totalitatea împrumuturilor interne & externe contractate de catre stat în scopul acoperirii deficitului bancar. Dimensiunile datoriilor publice se calculă după mărimea datoriei în raport cu PIB.61. Impozitele în eco de P. Caracteristica generală & principiile sistemului impozitar al RM. Impozitele ec-ei de P. Impozitul constituie o parte din $ populaţiei percepute de către stat pt aşi acoperi chelt-le. Imp-le îndeplinesc următoarele funcţii: -func fiscală; -func d reglementare ec-că; -func exidă. Imp-le pot fi clasificate după: 1.nivelul administrarii imp-te centrale & locale. În RM de legi s/t prevăzute imp-le & taxele de stat & locale. Imp-le & taxele locale, imp funciar, imp pe bunurile imobiliare, imp pt folosirea res naturale taxa pt dreptul de a organiza licitaţii locale & loterii, taxa hotelieră, taxa pt amplasarea publicităţii, taxa pt amplasarea unitîţilor comerciale, taxa de P, taxa de la posesorii de cîini, taxa pt trecerea frontierii de stat, taxa pt dreptul de a efectua filmări cinematografice. 2.după frecvenţă: permanente & de o singură dată; 3.imp-te directe pe $ & proprietate, imp-te indirecte pe mărfuri & serv. Sestemul de imp-re constituie 3 forme de imp-re: a.imptl progresiv-cu cit e mai înalt $ cu atît mai înalt e rata imp-lui. El poate fi: progresiv simplu, progresiv alunecator pe tranş. Imp-rea pregresivă simplă e de la 1 -1000 unităţi de $ ce nu se supun imp-rii; 1000-3000-10%; 3000-8000-15%; 8000-25000-25%; peste 25000-30%; b.proporţional-în c/e se achită aceeşi rată a impunerii, imdiferent de mărimea $ obţinut c.regresiv-reducerea ratei imp-rii pe măsura creşterii $.62.Probl & eficienţa realizării polii fiscale în RM. Preblemele & eficienţa realizării polit fisc în RM. Pol fisc e pol statului în domeniul imp-lor & al taxelor. Pol fiscală se consideră eficientă atunci cind asigură bug cu $ necesare, încurajînd în acelaşi timp & invest, asigurînd espectarea principiilor sociale. Una din probl impurtante ale pol fisc e determinarea mărimii optimale a presiunii fiscale. Presiunea fiscală constituie raportul dintre încasările fiscale & $ statului. Nivelul

presiunii fiscale diferă atît de la o ţară la alta cît & de la o epocă la altă. În RM în anii 1995-2005 $ din imp-te au constutuit cca 25% din PIB, iar $ din contribuţii în fondul social ca 8%. Reducerea presiunii fiscale în ţările dezv se datorează investigaţiilor efectuate de către economistul american Artur Laffer, c/e a dezv-t teoria curba Laffer. Economistul american a ajuns la următoarea concluzie că odată cu creşterea presiunii fiscale cresc & $ statului. Apoi creşterea presiunii fiscale e însoţită de o reducere continuă a $-lor. În ţările în trenziţie micşorarea presiunii fiscale încurajează ieşirea din ilegalitate a multor ag ec-ci, reduce proporţiile evaziunii fiscale, deoarece în scopul unor imp-te m.mici, riscurile legate de dosirea prifiturilor nu s/t justificate63.Pol socială a statului & bunăstarea indivizilor. Probl combaterii sărăciei & realizarea ei în RM. În eco naţ se realiz o activit a statului îndreptată spre dezvolt sferei soc & satisfacerea intereselor & cerinţelor individului. Această pol – pol soc. Sarcinile pol soc: ridicarea bunăstării indivizilor într-un stat; îmbunătăţirea condiţiilor de muncă & de trai ai indivizilor; realiz princip echităţii soc. principala f-ţie eco a pol soc constă în asig cointeresării indivizilor în ridicarea eficienţei activităţ eco. Pol soc înaintează în faţa eco următ probl: în ce mod putem satisface cerinţele soc ale indiviz; în ce modalitate poate fi asigurată repartiţia echitabilă a bunurilor în soc; cum poate fi asigurată proc esenţa căruia e concordanţa dintre ridicarea bunăstării indivizilor în corespundere cu ridicarea eficienţei producţiei soc. prin stabilitatea soc înţelegem:un nivel stabil a preţ a principal bunuri de consum & serv; neadmiterea unei diferenţieri prea mari dintre $ pop; formarea unui sist bine asigurat de garanţii soc pt indivizi. Instabilitatea soc de obicei e provocată în soc de existenţa unei diferenţieri ridicate între $ pop. În urma acestor probl apar 2 pături bine polarizate: oameni foarte bogaţi; foarte săraci. Pol soc într-un stat se realiz prin 2 moduri: asig soc(înţelegem măsurile preluate de către stat cu privire la asig unui nivel mater & soc pt toţi membrii soc aceasta înseamnă: reproducţia unei forţe de muncă calificată; existenţa condiţiilor pt realiz capacităţilor de a munci a pers apte de muncă; crearea noilor locuri de muncă & susţinerea şomerilor); sist de garanţii soc (reprez obligaţiunile soc faţă de fiecare membru a ei cu privire la satisfacerea necesităţilor individului: accesul liber & prin gratis pt învăţămînt pt fiecare cetăţean al soc; garanţiile soc legate de realiz capacităţilor de a munci a indiviz; garanţia de a folosi munca binevolă). La realiz pol soc a statului se folosesc 2 concepte: soc (soc e obligată să garanteze fiecărui membru al său obţinerea unui nivel de $ caer nu iar permite să treacă mai jos de nivel sărăciei) & conceptul Pi(presupune obligaţiunile soc legate numai de crearea condiţiilor pt fiecare membru al ei cu privire la realizarea activităţii lui eco & posibilităţii obţinerii $). Principalii indicatori ai realizării pol soc a statului sunt: 1.cota parte a fondului de consum în componenţa PIB & a VN 2.mărimea absolută a fondului de consum a PIB & a VN ce revine pe cap de locuitor 3.nivel ocupaţ pop apte de muncă 4.condiţiile de muncă în cadrul Î-rii etc. Pe parcursul realiz polit fisc discrete apar următ probl: 1.existenţa lagului timpului c/e include în sine următoarele momente: a.perioda de timp pe parcursul căreia se determină faza ciclului eco prin studierea dinamicii principalelor indicatori macroeco b.întîrzierea funcţională e periada elaborării polit fiscale & aprobării legii cu privire la realiz ei c.perioada de timp de la momentul publicării legii în „Monitorul Oficial” pînă la obţinerea primelor rezult în eco naţ. Existenţa ciclului polit: e egal cu 4 ani. La alegiri soc candidaţii folosesc în programa sa electorală instr pol fisc cu următ periodicitate: cu un an înainte de alegeri se foloseşte pol fiscală stimulativă c/e crează deficitul bugetului de stat dar atrage alegători. Trei ani după alegeri se promovează pol fisc restrictivă. Probl „eliminării” invest private. Pol fisc stimulativă, faza de recesiune: Probl: PIB & şomaj Pol stim: T & G Rezultat: deficitul bugetului de stat pt al acoperi statul iese pe P de Ct cu vînzarea obligaţiunilor împrumutului de stat prin ce ridică gradul concurenţei pe această P. Pol fisc restrictivă, faza de boom eco: Probl:PIB & inf D Pol restrictivă: T & G Rezultat: proficitul buget (sold+). Pe fondul lui stat întoarce datoria internă, & împrumutul luat de la pop.64.Creşterea eco: esenţa, indicatorii, fact. Modelele de creştere eco. Creşt eco presupune mărirea durabilă în timp a rezultatelor macroeco în condiţiile lărgirii & folosirii eficiente a factorilor de producţie, concretizată în creşterea PNB, PIB & PNN. Creşt eco vizează în I rînd latura cantitativă a rezultat activităţii eco, din toate domeniile eco naţ; creşt eco presupune & o anumită combinare & utilizare a factorilor de producţie, creşt eco impune folosirea unor indicatori macroeco. Creşt eco ca proc macroeco nu surprinde modificări calitative din fizionomia & structura eco naţ. Asupra creşt eco acţ o multitudine de fact, astfel se grupează în mai multe tipuri: 1.direcţi – c/e influienţ creşt eco în mod nemijlocit: potenţialul uman, res mater & capit privite sub aspect cantitativ-structural & calitativ. 2.indirecţi – c/e acţ prin intermediul factorilor direcţi, diminuînd efectele acestora – rata invest, progresul ştiinţ & tehnic etc. Aceşti fact au o latură cant & una calit. Cea cantit constă în creşt sau scăderea dimensiunilor factor de producţie iar cea calit se referă la sporirea eficienţei cu c/e e folosit fiecare factor de producţie în parte. Fact uman influienţ creşt eco prin cantit & calit mîinii de lucru & prin eficienţa cu c/e acestea e utilizată, adică productivitatea muncii. Stocul de capital contribuie la creş eco prin mărirea vol capit utilizat. Invest pot modifica raportul dintre muncă & capital, prin perfecţionarea calit a capit fix ca urmare a introd a progrs tehnic. Res nat – prin cantit & prin eficienţa utilizării lor determ creşt $ naţ. Progres tehnic – aplicarea practică a rezult cercetăr ştiinţ. El poate fi considerat ca o măsură a calităţii invest brute. Pe lîngă aceşti fact, asupra creşt eco acţ & fact extraeco: soc, demograf, sist info, sist legislativ etc. În eco pot exist mai multe tip de creşt eco: extensivă (se caracteriz prin contribuţia preponderentă a lat cantit a factorilor la sporirea PN*, intensivă(se defineşte prin faptul că cea mai mare parte a sporului de rezult macroeco se datorează laturilor calitative ale factor de creşter*, intermediară(se află la graniţa la cele 2 tipuri, el presupune contribuţii aproximativ egale ale celor 2 categorii de laturi ale factorilor la sporirea prod naţ). Model creşt eco reprez o construcţie logico-matem, coresp structurii logice a teor creşt eco. Keynes – „Teoria generală a folosirii mîinii de lucru, a dobînzii & a banilor” – a elaborat un model al echilibr & creşt eco în c/e a folosit următ mărimi globale sau agregate: vol folosirii mîinii de lucru(*, $ naţ(V), consum individual(*, invest(I) & econom(S). Harrod – a cercetat relaţia dinre creşt eco & cele 3 elem fundamentale: pop, capit disponibil & progre tehnic. Ţinînd cont de aceste 3 variabile el determ % de $ necesar a fi acumulat pt a obţine o anumită rată de creşt eco. El distinge 3 rate de creşt: rata de facto (cea efectivă); rata naturală (adică pea cea pe c/e o îngăduie condiţiile fundamentale existent*; rata garantată (c/e oferă Î-rii satisfacţie &-i asigură menţinerea invest).65.Particularităţile creşterii eco în condiţiile eco în tranziţia RM & conceptului dezvoltării durabile a eco. R.M. mai rămîne o ţară cu un nivel destul de modest al PIB-ului pe cap de locuitor. RM s-a transformat treptat într-un teritoriu unde vin anual circa 1 mlrd de dolari c/e apoi pleacă peste hotare în schimbul mărfurilor importate, pe c/e le- ar putea produce cu succes & econ moldovenească, avînd o P puţin protejată. Dominaţia importatorilor reduce la zero toate posibilităţile de dezvoltare econ. RM riscă să se transforme într-un simplu teritoriu pe c/e sunt vîndute mărfurile

străine în schimbul banilor cîştigaţi de moldovenii ce lucrează peste hotare. În RM rata invest în PIB e mai mare de 15%. Între mărimea invest & ritmurile creşterii econ există o dependenţă direct proporţională. Dacă dorim să asigurăm o creştere econ cu ritmuri mai înalte, tb să mărim stocul de capital prin ridicarea ratei invest în PIB. În RM p/u a mări înclinaţia înspre economii & invest, tb creată perspectiva obţinerii unor profituri înalte prin producerea & vînzarea unor bunuri & serv pe P internă. Recucerind P internă, creeăm condiţii necesare & p/u mărirea de capital prin creşterea investoţiilor. Un factor important al creşterii econ e cantitatea & calitatea forţei de muncă atrase în proc de producţie. În RM fact de muncă depinde de nr persoanelor c/e pleacă în căutarea unui serviciu peste hotare. Cu cît nr celor plecaţi va fi ami mare , cu atît se vor reduce posibiltăţile de creştere econ. în ţările dezvoltate fact principal c/e a asigurat creşterea econ a fost creşterea nr persoanelor ocupate în proc de producţie. 66.Conceptele teoretice ale rolului eco al statului în eco de P & met reglementării de către stat a eco naţionale. Pol monetară-creditară e realiz de către stat prin inrtermediul BN & BC folosind aşa instr ca: rata scontului, rata rezerv obligator & operaţ deschise pe P monetară. D pt monedă reprez un agregat macroeco alc din D de monedă pt afaceri & de D de activ fin. D de bani pt afaceri (vînz-cump a mărf nu depinde de rata dobînzii & se schimbă direct proporţional de modific PIB. S de monedă în macroeco se analiz prin agregatul M1 în c/e se includ banii în numerar & de Ct. SM depinde direct proporţ de niv PIB & nu de rata dobînz. În macro sînt 2 tipuri de pol monear-Ct: 1.Keynisistă: a.pol banilor ieftini (scade PIB, creşet şomaj; pol cumpărarea obligaţiunilor împrumut de stat, micş ratei rezerv oblig & micş ratei scontului rezultat: creşte MM scade rd, creşte D pt invest, cresc invest rezultă că: creşte AD & AS (PI*)b.scumpi (invers) 2. pol monetaristă (c/e se reduce la menţinerea echilibr între AD & AS ale pieţii monetar*. MM anual tb să se mărească în proporţie egală cu tempourile de creştere eco potenţială 4-5% a PIB în condiţ nat a şomaj de 3-6% c/e rezult din princip identitate macroeco a monetariştilor MV=PQ. Pol monet-Ct; modificarea instrum pieţii monetare; modific MM, delta MV; delta AD & AS.67.Comerţul exterior. Conceptul contemporan al influenţei factorilor de producţie asupra structurii comerţului exterior. Comerţ exterior- exportul & importul unei ţări. El vizează din fluxurile de mărfuri & serv ale unei econ naţ în străinătate. Comerţul exterior cuprinde 2 tipuri de fluxuri comerciale: 1. comerţul cu mărfuri corporale c/e pot fi produse de bază(materie primă, combustibil), produse prelucrate (echipament, mobilă, îmbrăcăminte, încălţămint*; 2. comerţul invizibil-transporturile, telecominicaţii & turismul internaţional, comerţul cu burse de invest, cu know-how, tehnologii noi, consulting... Comerţul invizibil e aşa numit deoarece el nu poate fi sesizat vizual la trecerea frontierei.în ultimul deceniu comerţul cu bunuri naturale constitiue 70%, iar comerţul invizibil-30% din volumul total al comerţului mondial. Comerţul internaţional a dat naştere pieţii mondiale, P ce are un sist întreg de particularităţifaţă de pieţile naţ. Pe P mondială sunt scoase numai mărfurile competitive, adică mărfurile c/e corespund unui anumit nivel din punct de vedere al calităţii, modelului & preţului; pe P mondială există un sist special de preţuric/e au la temelia lor costurile medii mondiale; pe P mondială toate plăţile se efectuiază în valută liber convertibilă. P/u evaluarea costurilor sunt utilizaţi 3 indicatori:1volumul fizic & valoric al exporturilor & importurilor exprimat în preţuri constante; 2structura pe grupuri de mărfuri a importurilor & exporturilor. Schimbarea volumului valoric al comerţului exterior al unei ţări poate fi condiţionată nu numai de modificarea volumului său fizic ci & de evoluţia preţurilor mondiale, precum & de nivelul preţurilor pe diferite P externe. În scopul consultaţiilor internaţionale toate ţările lumii calculează consumul comerţului exterior atît în valută ţării date, cît & în dolari americani. În ultimele decenii datorită utilizării unei noi tehnologii & ca urmare a reducerii consumului de materie primă & combustibil necesar p/u perfecţionarea unei unităţi de produs a scăzut substituibil ponderea produselor de bază. Astfel din ’37-’97 a scăzut exportul de materie primă de la 31% la 9%. Aşezarea sturcturii geografice a comerţului exterior prevede determinarea gradului de dependenţă a unei ţări faţă de P de desfacere a alteia. Extinderea mică geografică a exportului & importului reduce riscul dependenţei unei ţări faţă de alta. 68.Reglementarea internaţională & naţională a legăturilor eco externe. Avantaj* dezavantajele participării la OMC. Relaţ eco ext - ansamblu tranzacţiilor dintre ag eco aparţinînd unor sate diferite incluzînd comerţul ext, relaţ financ-valutare. Au un caracter dinamic modificînduse sub influienţa factorilor T-S, economici, fin, int, ext. Relaţ eco ext se desfăşoară într-un cadru bilateral sau multilateral în acord cu normele & principiile stabilite de parteneri sau organiz internaţ.. obiective: crearea cond favor pt desfăşurarea schimburilor comerc între ţările membre; ţările membre tb să respecte anumite principii, reguli. OMC – a propus să favorizeze: niv de viaţă să crească, utiliz mai bună de factor de muncă & resurs nat, creşterea productivit, schimb reciproce. OMC – a dus la trecere de la bilaterism la multilaterism în comerţ ext evitînd războaie comerciale bilaterale. OMC a propus: favor dezv schim eco prin eliminarea barierii, asig egalităţii între membrii soc; cooperarea între state etc. OMC aplică: stabilirea cadrului constituţional, caracterizat prin stabilitate; nr stat participante e nelimitat etc. Membrii OMC tb să respecte principiile: fiecare parte are dreptul la decizie; nici unei parte nu i se poate cere să facă eco unilaterale; & toate părţile contractante benificiază de rezult negocierii.69. Invest străine: experienţa mondială & practica RM. Pol statului оndreptata spre atragerea invest străine. Invest străine. 1.cresc invest int+ext rezult creştere eco. Deaceea alocările buget de sat sunt mici rezult e nevoie de invest ext compatibile. Fact defavorabili pt invest străine: neintegritatea stat, lipsa de minerale, vol limitat de asimilare a mărf pe P int. Creşt atragerea invest străine de portofoliu. Invest corecte sunt mici & nu-s internaţ. Duă val invest străine pe loc – RM se află în a 2 parte a listei ţărilor cu eco de tranzacţie. Datoria ext a RM e în permanenţă creştere. E probl de prim plan a activ eco. Sursele creditare externe: B internaţ pt reconstrucţie & dezv; fond monetar internaţ; uniunea europeană; guvern SUA, Germ; guvern Rom, rus. Scopul res creditare: procur marf, mater prim; susţinerea reform structurale, acoperirea deficit bugetar; susţinerea stabilit valutare naţ & a balănţii de plată. Concluzie: nivel depend a ţării de dator ext se apropie de punct critic; în viitor Ct ext va scădea; e necesar utiliz eficientă a res de creditare. Dator ext – preocuparea principală a pol macr. Soluţionarea aceste prbl are o mare import pt eco ţării & securit ei.70.Gospodăria mondială: esenţa, formele de colaborare eco. Diviziunea internaţională a muncii & locul RM în structura gospodăriei mondiale. Diviziunea internaţională a muncii constituie un proces istoric de specializare a ţărilor lumii în producerea & comercializarea pe P mondială a acelor mărfuri & servicii pt c/e ele au un anumit avantaj. Specializarea ţărilor lumii în producerea anumitor bunuri e condiţionată de un şir întreg de factori: condiţiile naturale, tradiţiile, factorul politic & istoric etc. Dacă o ţară se specializează doar în producerea a două-trei mărfuri agricole, pt

obţinerea cărora are condiţii mai bune decît celelalte ţări, ea devine dependentă de exterior & îşi limitează posibilităţile dezvoltării. Fiecare ţară tb să se specializeze în domeniile în c/e dotarea sa cu factori de producţie e mai bună, importоnd mărfurile produse din factorii pe c/e îi posedă în cea mai neînsemnată cantitate. Formele diviziunii internaţionale a muncii sînt specializarea: *intersectorială - a împărţit lumea în „centru" & „periferie". El e avantajos pt ţările industrializate & dezavantajos pt ţările slab dezvoltate, întrucît are ca model al schimbului *intraramurală - presupune specializarea ţărilor dezvoltate în anumite ramuri ale industriei, cum ar fi industria chimică, industria producătoare de maşini, industria uşoară, industria textilă etc. se efectuează la nivelul subramurilor *organologică - constă în specializarea ţărilor în producerea anumitor detalii în serie mare. Ea presupune specializarea ţărilor pe faze ale procesului de producţie. Are loc internaţionalizarea producţiei, bun de consum devenind astfel un rezultat al activităţii # din mai multe ţări *tehnologică - e cea mai nouă & mai sofisticată formă de diviziune internaţională a muncii. Noua specializare, denumită adeseori redesfăşurarea industriei.71.Sist valutare internaţionale: evoluţia & etapele dezvoltării. Reglementarea de stat a sistemului valutar.În cadrul eco unei ţări există atît reglare de P cît & de stat a relaţiilor valutare. Reglarea de P se supune legilor D & S. Prin mecanizmul preţ & evoluţia curs valut, agenţii eco află despre D cumpărătorilor de valută & posibilităţile ofertanţilor. în acest sens, P apare ca sursă de informare despre situaţia operaţiilor valutare. Relaţiile valutare, încă de demult, au constituit un domeniu de intervenţie a statului, de la început indirect, iar mat apoi direct. Luînd în consideraţie rolul principal al relaţiilor valutare în relaţiile internaţionale, acţiunile statului sunt îndreptate spre a împiedica oscilaţiile bruşte a cursurilor de schimb, crizelor valutare, c/e se reflectă negativ asupra eco naţ cît & mondiale, cauzînd consecinţe soc-eco grave. Reglarea de P & de stat se completează reciproc. Reglarea de P bazată pe concurenţă, creează premize pt dezv eco, iar reglarea de stat e îndreptată spre înlăturarea consecinţelor negative a reglării de stat a relaţiilor valutare. Hotarele dintre aceste două reglări stint determ de avantajele & dezavantajele fiecărui caz concret. Astfel, în condiţiile de criză eco, războaie, revoluţii predomină reglarea de stat a relaţiilor valutare. & invers, în cazul îmbunătăţirii situaţiei eco-valutare are loc liberalizarea relaţiilor valutare, prevalînd reglarea de P. Însă indiferent de situaţie, statul întotdeauna păstrează controlul valutar în scopul reglementării & supravegherii relaţiilor valutare.72. Pol statului indreptată spre menţinerea convertibilităţii valutei naţionale. Pricipalele premise eco ale trecerii la convertibilitatea unei monede: *consolidarea eco naţionale *sporirea capacităţii ei de a produce bunuri & servicii de calitate *existenţa unor rezerve de valută c/e să asigure necesităţile de import ale ţării pe o perioade de 5-7 luni. Practica mondiala de trecere la valuta convertibila permite evidentierea a 3 probl de baza: *Alegerea momentului şi ritmului schimbului valutar *Determinarea consecutivitatii introducerii valutei convertibile pt rezidenti si nerezidenti *Alegerea operatiilor dupa c/e are loc schimbul valutar. I proble cunoaste 2 modele: *de şoc - e însoţit de scăderea curs valutei naţionale, extenuarea rezervelor valutare oficiale ca urmare a creşterii D la valuta străină *de trecere treptata la valuta convertibila - e bazat pe concordanţa dintre condiţiile de funcţionare a P naţionale & mondiale, în special formarea preţ & pregătirea premizelor. A II probl - bazîndu-ne pe experienţa mondială, prioritate se acordă mai întоi partenerilor străini, pt ai cointeresa într-o conlucrare mai eficientă. A III probl - Ţările Europei de Vest au introdus în 1958 convertibilitatea parţială a valutelor, оnlătirоnd limitele valutare pe operaţiile curente a nerezidenţilor ,iar din 1961- pt rezidenţi. Abia la mijlocul anilor 70, treptat pe parcursul a 20 de ani aceste ţări au răspîndit convertibilitatea valutelor asupra operaţiilor fin. Aceasta se explică prin faptul că migraţia internaţională a cap depăşeşte considerabil mişcarea bun & serv, ce influenţează simţitor asupra balanţei de plăţi & curs valutar. De aceea оnlăturarea limitelor valutare pt operaţiile fin are loc neuniform & încet: periodic ele pot fi reоnnoite cu scopul de a proteja eco.