2
 Terapia cu venin de albine Veninul de albine este un produs biologic propriu albinei si nu intra în categoria principiilor active transmise de plante asa cum sunt mierea, polenul sau propolisul. El este depozitat într-o vezicula speciala a albinelor si reprezinta un produs de secretie glandulara, care este eliminat pentru protectie în caz de pericol, fiind un act reflex de autoaparare. Cantitatea de venin pe care o poate elimina la o întepatura o albina cu glanda de venin normal dezvoltata este de circa 0,3 mg venin lichid. In general terapia se recomanda sa se aplice in serii lunare de cate 10-12 sedinte.  Soluţia de venin este preparată din venin de albine pur  (Apis Venenum Purum] şi este un preparat homeopatic. Acest preparat se administrează intradermic, chiar între straturile subcutanate sau subcutanat, sub piele, pentru a imita efectul înţepăturii de albine.  Terapia cu venin de albine se practica numai in cabinetele de apipunctura si numai dupa realizarea unui test care depisteaza alergia la venin. Este o metoda de tratament care consta in injectarea unei cantitati de venin aproximativ egala cu cea injectata de o albina in timpul unei intepaturi. Pentru ca procedura sa nu fie dureroasa, medicii folosesc veninul in combinatie cu un anestezic.  Indicatii terapeutice Tratamentul cu venin de albine este poate chiar mai vechi si mai faimos decât tratamentul cu miere. In bolile reumatismale (poliartritele infectioase si de alta origine, spondiloza, poliartrita deformanta, nevrite, radiculo- nevrite, nevralgiirebele, sciatica, ulcere trofice ale pielii, plagi atone), maladii chirurgicale ale vaselor periferice (flebite nesupurate, endarterite), infiltratii inflamatorii nepurulente, astm bronsic, boala hipertonica vasculara în stadiile I si II (hipertensiune arteriala), irite,iridociclite, tireotoxicozele in stadiile I si II (hipertiroidiile fara visceralizare, fara complicatii cardiace). Cele mai bune rezultate se obtin însa in tratamentul bolilor neurologice (nevrite, nevralgii, miozite). Mai putem observa rezultatele interesante pentru tratamentul nevrozelor climacteriale (de menopauza), în boli infectioase la ochi (trahom, ulceratii corneene sau panus). 

Terapia Cu Venin de Albine

Embed Size (px)

DESCRIPTION

.

Citation preview

  • Terapia cu venin de albine

    Veninul de albine este un produs biologic propriu albinei si nu intra n categoria principiilor active

    transmise de plante asa cum sunt mierea, polenul sau propolisul. El este depozitat ntr-o vezicula

    speciala a albinelor si reprezinta un produs de secretie glandulara, care este eliminat pentru protectie n

    caz de pericol, fiind un act reflex de autoaparare.

    Cantitatea de venin pe care o poate elimina la o ntepatura o albina cu glanda de venin normal

    dezvoltata este de circa 0,3 mg venin lichid. In general terapia se recomanda sa se aplice in serii lunare

    de cate 10-12 sedinte.

    Soluia de venin este preparat din venin de albine pur (Apis Venenum Purum] i este un preparat

    homeopatic. Acest preparat se administreaz intradermic, chiar ntre straturile subcutanate sau

    subcutanat, sub piele, pentru a imita efectul nepturii de albine.

    Terapia cu venin de albine se practica numai in cabinetele de apipunctura si numai dupa

    realizarea unui test care depisteaza alergia la venin. Este o metoda de tratament care consta in

    injectarea unei cantitati de venin aproximativ egala cu cea injectata de o albina in timpul unei intepaturi.

    Pentru ca procedura sa nu fie dureroasa, medicii folosesc veninul in combinatie cu un anestezic.

    Indicatii terapeutice

    Tratamentul cu venin de albine este poate chiar mai vechi si mai faimos dect tratamentul cu

    miere. In bolile reumatismale (poliartritele infectioase si de alta

    origine, spondiloza, poliartrita deformanta, nevrite, radiculo-

    nevrite, nevralgiirebele, sciatica, ulcere trofice ale pielii, plagi atone), maladii chirurgicale ale vaselor

    periferice (flebite nesupurate, endarterite), infiltratii inflamatorii nepurulente, astm bronsic, boala

    hipertonica vasculara n stadiile I si II (hipertensiune arteriala), irite,iridociclite, tireotoxicozele in

    stadiile I si II (hipertiroidiile fara visceralizare, fara complicatii cardiace).

    Cele mai bune rezultate se obtin nsa in tratamentul bolilor neurologice (nevrite, nevralgii, miozite).

    Mai putem observa rezultatele interesante pentru tratamentul nevrozelor climacteriale (de menopauza), n

    boli infectioase la ochi (trahom, ulceratii corneene sau panus).