1
Antisemitism – ostilitate sau discriminare îndreptată împotriva evreilor, ca grup religios sau ca ”rasă”. În Antichitate, ostilitatea faţă de evrei avea temeiuri religioase, situaţie agravată de concurenţa cu creştinismul. În sec. IV d.Hr., evreii erau toleraţi cu greu de creştini, fiind condamnaţi la migrare permanentă. Motivul acestei intoleranţe era respingerea lui Hristos. În Evul Mediu, evreilor li s-a refuzat acordarea cetăţeniei şi recunoaşterea drepturilor civile în majoritatea ţărilor europene, ei fiind expulzaţi din câteva regiuni şi obligaţi să poarte haine distincte. Din această perioadă datează multe din stereotipurile legate de evrei (acuzaţiile de omor ritual, presupusa lăcomie, conspiraţia împotriva umanităţii) care au persistat până în epoca modernă. Iluminismul şi revoluţia franceză au adus libertatea religioasă în Europa sec. XVIII, dar nu au diminuat antisemitismul, întrucât evreii au continuat să fie priviţi ca străini. În sec. XIX s-a intensificat discriminarea violentă şi a luat naştere aşa-zisul ”rasism ştiinţific”, care îşi întemeia ostilitatea faţă de evrei pe presupuse trăsături biologice ale acestora, înlocuind astfel religia ca fundament esenţial al antisemitismului. În sec. XX, fenomenul a fost accentuat de modificările economice şi politice aduse de primul război mondial, iar antisemitismul de tip rasist s-a dezvoltat în Germania nazistă. Persecuţiile naziste au condus la holocaust, în care au fost exterminaţi, conform estimărilor, şase milioane de evrei. În ciuda faptului că naziştii au fost înfrânţi în cel de-al doilea război mondial, antisemitismul continuă să fie o problemă în unele părţi ale lumii, chiar şi în sec. XXI. sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. I, Ed. Litera, Bucureşti, 2010

Termeni Antisemitism

  • Upload
    rammih

  • View
    2

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

RasismMit arian

Citation preview

Page 1: Termeni Antisemitism

Antisemitism – ostilitate sau discriminare îndreptată împotriva evreilor, ca grup religios sau ca ”rasă”. În Antichitate, ostilitatea faţă de evrei avea temeiuri religioase, situaţie agravată de concurenţa cu creştinismul. În sec. IV d.Hr., evreii erau toleraţi cu greu de creştini, fiind condamnaţi la migrare permanentă. Motivul acestei intoleranţe era respingerea lui Hristos. În Evul Mediu, evreilor li s-a refuzat acordarea cetăţeniei şi recunoaşterea drepturilor civile în majoritatea ţărilor europene, ei fiind expulzaţi din câteva regiuni şi obligaţi să poarte haine distincte. Din această perioadă datează multe din stereotipurile legate de evrei (acuzaţiile de omor ritual, presupusa lăcomie, conspiraţia împotriva umanităţii) care au persistat până în epoca modernă.

Iluminismul şi revoluţia franceză au adus libertatea religioasă în Europa sec. XVIII, dar nu au diminuat antisemitismul, întrucât evreii au continuat să fie priviţi ca străini. În sec. XIX s-a intensificat discriminarea violentă şi a luat naştere aşa-zisul ”rasism ştiinţific”, care îşi întemeia ostilitatea faţă de evrei pe presupuse trăsături biologice ale acestora, înlocuind astfel religia ca fundament esenţial al antisemitismului. În sec. XX, fenomenul a fost accentuat de modificările economice şi politice aduse de primul război mondial, iar antisemitismul de tip rasist s-a dezvoltat în Germania nazistă. Persecuţiile naziste au condus la holocaust, în care au fost exterminaţi, conform estimărilor, şase milioane de evrei. În ciuda faptului că naziştii au fost înfrânţi în cel de-al doilea război mondial, antisemitismul continuă să fie o problemă în unele părţi ale lumii, chiar şi în sec. XXI.

sursa: Enciclopedia Universală Britannica, vol. I, Ed. Litera, Bucureşti, 2010