Arta TV- Karambolage

1. Obiect : Tesbih-ul

Tonguc Baykurt este turc și trăiește în Hamburg. El este scenarist. Ne prezintă un obiect personal, pe care îl poartă întotdeauna cu el: Tesbih-ul.

Acesta este mătania mea pentru rugăciune. Se cheamă Tesbih și provine din Turcia.V-am spus, la prima vedere nu arată ca mătaniile colegilor mei catolici sau budiști. Dar dacă te uiti mai atent la ele, nu există decât puține diferențe.

În timp ce mătăniile au 59 de perle, Mala au 108 perle, Tesbih-ul meu e compus din 33 de perle.La capăt acestea au un material mai alungit, care se numește Imame. La capătul Tesbih-ului meu atârnă un ciucure, în loc de o cruce sau un pluș.

Noi, musulmanii, folosim Tesbih-ul atunci când ne rugăm la Allah.În același timp,i spunem lui Allah pe cele 99 de nume, și astfel, el e mult mai aproape de noi decât printr-o rugăciune normală.Adil, Azis, Cami, Bekir, Fettah, Gani, Hakim, Hamid, Kerim, Kadir, Latif, Macid, Muhsin.....Atunci când nu ne amintim toate cele 99 de nume, putem spune cele 3 nume islamice, fiecare de 33 de ori, și în arabă. Subhan Allah- Preaînalt este Allah, Al-hamdulillah- Lăudat este Domnul, Allah este măreț.Acum gândiți că Tesbih are doar un scop religios.Dar nu este chiar așa. Pentru mine, este în primul rând, o jucărie.

Atunci când eram mic, am găsit perlele de la Tesbih în locuința mea din Istanbul, și le-am înșirat pe-un șnur.Primul meu Tesbih.Mi l-am pus mândru la gat, dansând și cântând.Familia mea a râs mult de mine. Numai o persoană nu râdea: bunica mea. Ea găsea acest lucru o blasfemie.Puteam cunoaște furia lui Allah, puteam deveni infirm sau să ard în iad. A început să-mi fie frică și mă rugam la Allah să mă ierte. Allah m-a iertat. Acum , uneori, ma joc cu ele, dar în secret.

Bunica mea era foarte credincioasă. Se ruga de 5 ori pe zi. În timpul rămas, statea la fereastră și își punea la gât Tesbih-ul ei extrem de mare, având 99 de perle.Atunci când termina numărătoarea perlelor, număra mai departe pe degetele sale bătrâne, murmurând neordonat numele lui Allah, ceea ce pentru urechile mele, sunau ca niște incantații.Deasemenea, și primii musulmani numărau cu propriile degete. Colierul cu perle, a apărut mai târziu, la budiști. Profetul nostru, sfântul Mahomed, nu le folosea niciodată. Din acest motiv, câțiva musulmani mai conservatori refuză categoric Tesbih-ul.

Bunica mea era foarte bătrână. Doctorii spuneau că Tesbih-ul are un efect pozitiv asupra sănătății sale. De ce ar fi trebuit Tesbih-ul să o însănătoșească, n-am înțeles niciodată. Pe atunci eram adolescent și vedeam Tesbih-ul ca pe un accesoriu bărbătesc.Eu și prietenii mei strângeam sâmburi de măsline și făceam din ei Tesbih-uri, cu care ne afișam prin fața fetelor,

pentru a ne impune în fața lor.Cui îi aluneca Tesbih-ul cel mai bine printre degete, acela era stăpânul cartierului.

Am crescut, și aveam mereu nevoie de un Tesbih. El e cel mai prețios Tesbih din întreaga lume. Cu toate că era din aur, mai era și din fildes.Este făcut dintr-o piatră Oltu, un fel de chihlimbar negru, care se găsește doar în Erzurum, în estul Anatoliei.Dar nu din aceste motive este pentru mine atât de prețios.

Atunci când am plecat din locul meu naștere, la vârsta de 16 ani, el mi-a fost dat de către tatăl meu, la gara din Istanbul.M-a suprins faptul că tatăl meu mi-a dăruit la plecare un colier de rugăciune. De atunci, am putut vedea că acel Tesbih era foarte special. Cu cât îl ții mai mult în mână, cu atât acesta devine mai cald și mai moale. El deține, să spun așa, o existență proprie. În timpul călătoriei cu trenul spre Germania, mi-a alunecat în buzunarul paltonului, mi-a spus povești și m-a consolat timp de 3 zile și 3 nopți. Tatăl meu, între timp, a decedat. Tesbih-ul, pe care mi l-a dăruit odată, îl port mereu cu mine.