Teste la chirurgia oro-maxilo-facială anul IV de studii

1.C.M. Traumatismele buco-maxilo-faciale ocupă un loc aparte în cadrul traumatologiei contemporane, deoarece:

A. Este înregistrată frecvenţă crescută; B. Îmbracă aspecte extrem de variate şi complicate; C. Traficul rutier din ce în ce mai intens cu multiple forme de accidente ce înregistrează

regiunea BMF; D. Nerespectarea regulilor de protecţie a muncii în industrie şi agricultură; E. Mai avem diverse forme de agresiune umană, în rezultatul cărora este afectată regiunea BMF

destul de frecvent (50-80%). 2.C.M. Formele traumatismelor buco-maxilo-faciale sunt destul de diverse ca fiind:

A. Traume izolate (numai părţi moi, maxilare sau dinţii); B. Forme asociate (traume BMF şi alte părţi ale organismului); C. Leziuni asociate ale părţilor moi şi ale oaselor maxilo-faciale; D. Leziuni combinate (agenţi traumatici, termici, chimici etc.); E. Toate.

3.C.S. Care-i principala cauză că reginea BMF este mai uşor expusă traumatismelor:A. Este bogată în vase, nervi, noduli limfatici etc.;B. În această regiune sunt situate organe principale (ochii, urechile, nasul, glandele salivare

etc.);C. Este neprotejată (toţi agenţii traumatici mai des sunt îndreptaţi spre faţă), expusă, fragilă; D. Piele subţile, ţesutul conjunctiv-adipos aproape absent;E. Toate împreună.

4. C.M. Particularităţile traumatismelor buco-maxilo-faciale sunt determinate de aspectele morfo-funcţionale specifice ale acestei regiuni:

A. Structura anatomică a feţei (piele fină, muşchi pieloşi, schelet arcuit încurbat, dinţii); B. Situarea regiunii BMF în imediata vecinătate a neurocraniului; C. Situarea răspântiei aerodigestive de care sunt legate de funcţiile vitale (respiraţia, masticaţia,

deglutiţia, fonaţia etc.); D. Inervaţia senzitivă, simpatică, parasimpatică; E. Vascularizaţia foarte bogată.

5. C.M. În traumatismele buco-maxilo-faciale este afectat relieful şi suferă fizionomia cu consecinţe psihoemoţionale grave pentru pacient, deoarece:

A. Regiunea BMF are un rol determinat în aspectul fizionomie individual; B. Muşchii mimici afectaţi duc la schimbări importante a fizionomiei; C. Deformările oricât de mici ale orificiilor naturale (gura, nas, pleoape etc.) sunt ca motiv de

retrăiri psihoemoţionale; D. Şanţurile funcţionale fiind defectate produc modificări a fizionomiei destul de impresionante; E. Pentru pacient toate acestea nu joacă nici un rol.

6. C.M. În traumatismul BMF mai suferă şi alte organe de o importanţă vitală pentru viaţa omului:A. Organele de simţ; B. Organele de miros; C. Organele de gust; D. Organele de văz; E. Organele de auz.

7. C.M. Din cele peste 200 oase ale corpului uman ce constituie circa 12 kg sau 18% din greutatea corpului în regiunea BMF avem numai 13 şi care din ele sunt pare:

A. Maxilarul superior; B. Maxilarul inferior;C. Malarul; D. Frontalul; E. Nazale.

8. C.M. Unele oase ce formează scheletul facial sunt impare:A. Palatinale;B. Nazale; C. Maxilarul superior;

D. Vomerul; E. Maxilarul inferior.

9. C.M. În scheletul uman deosebim mai multe forme de oase:A. Os tubular;B. Os plat;C. Os de formă şi structură mixtă;D. Os spongios;E. Toate.

10. C.S. Cea mai mare frecvenţă a plăgilor părţilor moi se întâlneşte la:A. Femei tinere;B. Bătrâni;C. Copii;D. Elevi, liceeni;E. Bărbaţi între 16-55 ani.

11. C.S. Din ce motive plăgile regiunii BMF sunt destul de frecvente:A. Din cauza particularităţilor anatomo-morfologice;B. Faţa este bogat vascularizată;C. Scheletul facial arcuit;D. Este neprotejată şi este expusă agenţilor nocivi; E. Toate răspunsurile sunt corecte.

12. C.M. Agenţii traumatici ce produc traumele BMF sunt:A. Agresiuni umane; B. Accidente de circulaţie; C. Sportul; D. Accidente de muncă; E. Căderi accidentale (pe stradă, la domiciliu etc.).

13. C.S. Cauza cea mai frecventă a producerii plăgilor BMF o constituie:A. Accidente de circulaţie; B. Căderi accidentale;C. Accidente de muncă;D. Accidente sportive;E. Agresiunile umane.

14. C.M. Arsurile feţei sunt frecvent şi mai des sunt produse de:A. Accidente sportive;B. Accidente de muncă; C. Accidente de circulaţie; D. Agresiuni umane;E. Accidente casnice.

15. C.M. Gravitatea leziunilor părţilor moi BMF este direct proporţională cu:A. Localizarea leziunii; B. Întinderea zonei afectate; C. Lezarea vaselor mari şi nervilor; D. Lezarea muşchilor mimici ce răsfrâng marginile rănii dându-i un aspect înspăimântător; E. Toate cele sus numite.

16. C.M. Clasificarea plăgilor părţilor moi BMF se face în funcţie de:A. Timpul scurs după accident (recentă, veche, suprainfectată); B. Agentul vulnerat (agresiune, accident de circulaţie, muncă etc.) C. Regiunea topografică interesată (geniană, menton, labilă etc.); D. Ţesuturile afectate; E. Forma anatomo-patologică – după profunzime.

17. C.M. În plăgile părţilor moi BMF ţesuturile afectate pot fi:A. Cele superficiale (pielea, muşchii); B. Sau şi cele profunde (pielea, muşchii, glandele, mucoasa); C. Nervii cranieni (trigement, facial, hypoglos etc.); D. Ramurile carotidei externe; E. Cu sau fără lipsă de substanţă;

18. C.M. Adeseori pot fi întîlnite plăgi ale părţilor moi BMF prin muşcătură de origine:

A. Automuşcătură endobucală (mucoasa jugală, buzelor, limbii) cu dinţii în timpul meselor sau alte cauze psihice;

B. Muşcătură de câine; C. Muşcătură de cal; D. Muşcătură de porc; E. Muşcătură de animale sălbatice.

19. C.M. În timpul executării unor procedee stomatologice pot fi lezate mucoasa jugală, limba, planşeul bucal cu:

A. Frezele în timpul tratamentelor sau şlefuirii dinţilor; B. Discuri diamantate; C. Elevatoarele drepte ascuţite; D. Cleştii de extracţie; E. Sindesmotomul, bisturiul, foarfece.

20. C.S. Caracteristic pentru plăgile penetrante este faptul că:A. Prezintă un orificiu de intrare mai mic; B. Sunt produse prin strivirea părţilor moi şi au margini neregulate cu decolări mari putând fiind

interesate vasele, nervii şi glandele salivare; C. Sunt leziuni profunde ale părţilor moi însoţite de fracturi ale oaselor maxilare;D. Au un orificiu unic, şi sunt produse prin înţepare, pătrundere de corpi străini, sau proiectele

cu viteză mică; E. Sunt leziuni ce nu depăşesc dermul prin frecare de un plan dur.

21. C.M. Semnele comune ale plăgilor BMF pot fi:A. Durerea; B. Sângerarea; C. Tulburări respiratorii; D. Tulburări de deglutiţie, masticaţie; E. Tulburări de fonaţie.

22. C.M. Prin ce se poate manifesta şocul neurogen în plăgile BMF:A. Lipotimie; B. Sincopă; C. Convulsii; D. Stop cardiorespirator; E. Nici una din acestea.

23. C.S. Cum procedaţi în asfixia prin căderea limbii:A. Intubaţi bolnavul;B. Tracţionaţi limba cu un fir tractor; C. Imobilizaţi mandibula cu frondă mentonieră; D. Efectuaţi o traheostomie; E. Toate acestea.

24. C.S. Care este limita maximă de timp de la producerea unei plăgi faciale, pentru a efectua o sutură primară:

A. 1-18 ore;B. 12-24 ore; C. 24-36 ore; D. Peste 36 ore;E. Este posibil în orice din acestea intervale datorită specificităţii plăgilor faciale.

25. C.M. Rolul suturii de poziţie este:A. De capitonaj, suprimând spaţiul mort;B. Restabileşte simetria şi controlul cutaneo-mucos; C. Fixează părţile moi şi îndeosebi lambourile de piele în poziţie corectă; D. Suprimă în mare măsură pansamentul; E. Permite transportul bolnavilor.

26.C.M. Transportul rănitului cu tulburări de asfixie, se face în:A. Poziţie şezând cu capul întors într-o parte; B. Decubit dorsal; C. Decubit lateral; D. Decubit ventral;

E. Nu are importanţă poziţia.27. C.S. Sutura unei plăgi transfixiante de obraz se reflectă:

A. Într-un plan; B. În două planuri;C. În trei planuri; D. Nu se suturează imediat; E. Nici una din acestea.

28. C.S. Care este frecvenţa traumatismelor dento-parodontale:A. 5%;B. 3,2% C. 3,8%; D. 6,5%;E. 4,9%.

29. C.S. Cele mai frecvente cauze ale traumatismelor dento-parodontale sunt:A. Accidente de muncă;B. Accidente de circulaţie;C. Căderi pe stradă;D. Accidente în sport;E. Agresiunile.

30. C.M. Formele principale de traumatisme dento-parodontale sunt:A. Contuzii dento-parodontale;B. Fracturi coronare;C. Fracturi radiculare;D. Luxaţii incomplete; E. Luxaţii complete.

31. C.M. Factorii favorizanţi în producerea unor fracturi coronare sunt:A. Obturaţii masive; B. Distrucţii corono-radiculare extinse; C. Сarii de colet; D. Parodontitele marginale cronice; E. Defecte cuneiforme.

32. C.M. Unele manopere stomatologice pot duce la traume dento-parodontale:A. Deraparea elevatoarelor; B. Luxarea dinţilor vecini prin sprijinirea cu elevatorul în ei; C. Trauma antogoniştilor cu cleştii la extracţie; D. Traume cu deschizătoare de gură; E. Fracturi dentare în timpul înlăturării protezelor.

33. C.S. În luxaţiile dentare parţiale se recomandă:A. Repoziţionarea manuală a dintelui luxat, imobilizarea acestui timp de 4 sămtămâni şi

controlul periodic al vitalităţii pulpare; B. Depulparea de urgenţă a dintelui luxat pentru evitarea necoroziei pulpare;C. Imobilizarea elestică intermaxilară timp de 4-6 săptămâni;D. Extracţia dintelui, urmată de alveoloplastie;E. Evitarea unor noi traumatisme care pot agrava situaţia.

34. C.S. Precizaţi în care din aceste situaţii este de regulă necesară extracţia dintelui:A. Luxaţia dentară parţială;B. Fractura coronară penetrantă;C. Fractura corono-radiculară; D. Fractura coronară nepenetrantă;E. Contuzie parodontală.

35. C.S. Leziunile traumatice dento-parodontale sunt mai frecvente la:A. Incisivii centrali inferiori;B. Incisivii centrali superiori;C. Caninii inferiori; D. Caninii superiori; E. Premolarii inferiori şi superiori.

36. C.S. Într-un traumatism dento-parodontal diagnosticul de fractură coronară penetrantă semnifică:

A. Asocierea cu o plagă transfixantă labilă sau geniană;B. Împingerea dintelui fracturat într-o cavitate naturală învecinată; C. Împingerea dintelui fracturat într-o lojă învecinată;D. Deschiderea camerei pulpare;E. Asocierea cu o fractură deschisă a maxilarelor.

37. C.S. În leziunile traumatice dento-parodontale cea mai importantă măsură terapeutică este:A. Extirparea pulpară şi obturaţia corectă de canal;B. Extracţia imediată a dintelui lezat;C. Extracţia tardivă a dintelui lezat;D. Evitarea oricărui tratament până la vindecare;E. Imobilizarea dinţilor.

38. C.M. Precizaţi care dintre următoarele intervenţii sunt necesare în tratamentul fracturilor coronare ale dinţilor devitali:

A. Extracţia precoce;B. Tratamentul corect endodontic; C. Aplicarea unui implant transdentar;D. Reconstruirea coroanei; E. Temporizarea tratamentului.

39. C.S. În luxaţiile dentare totale la pacienţii tineri se recomandă:A. Sutura plăgii alveolare şi aplicarea unui menţinător de spaţiu;B. Replantarea dintelui luxat imediat după vindecarea plăgii alveolare;C. Urmărirea vitalităţii dinţilor vecini;D. Replantarea imediată a dintelui luxat; E. Aplicarea unui implant subperiostal.

40. C.S. Pentru tratamentul fracturilor cominutive ale dinţilor se pot utiliza:A. Replantarea imediată; B. Replantarea tardivă;C. Coafajul pulpar direct;D. Amputaţia pulpară vitală;E. Nici una din aceste metode.

41. C.S. În fracturile coronare penetrante:A. În majoritatea cazurilor extracţia dentară este inevitabilă;B. Când plaga pulpară este redusă şi tratamentul este efectuat la câteva ore după accident, se

aplică coafajul pulpar direct cu pastă de hidroxid de calciu; C. După repoziţionarea dintelui împreună cu peretele alveolar se suturează fibromucoasa

gingivală de o parte şi de alta a coletului dentar şi se imobilizează pentru un interval de două săptămâni;

D. Cînd leziunea este veche sau a interesat aproape întreaga coroană sunt indicate extirpare vitală, tratament endodontic şi reconstituire;

E. Când fragmentul mic pătrunde în alveolă mai puţin de 3-4 mm acesta se îndepărtează şi se poate păstra fragmentul mare.

42. T.C. La cabinetul stomatologic şcolar se prezintă un pacient cu o batistă la gură şi cu un incisiv central în mâină. Ne relatează că accidentul s-a produs cu câteva minute înainte în timpul orei de educaţie fizică.C.M. Precizaţi care dintre următorii factori condiţionează atitudinea terapeutică:

A. Starea generală de sănătate a pacientului; B. Prezenţa dentiţiei mixte;C. Cauza traumatismului; D. Hemoragia din alveolă.E. Prezenţa dentiţiei permanente;

43. T.C. La cabinetul stomatologic şcolar se prezintă un pacient cu o batistă la gură şi cu un incisiv central în mâină. Ne relatează că accidentul s-a produs cu câteva minute înainte în timpul orei de educaţie fizică.C.S. Care este metoda de tratament indicată în mod obişnuit în astfel de cazuri:

A. Chiuretajul alveolei şi sutura;

B. Sutura plăgii alveolare şi aplicarea precoce a unui aparat ortodontic pentru închiderea spaţiului;

C. Sutura plăgii alveolare şi aplicarea precoce a unui menţinător de spaţiu;D. Replantarea imediată; E. Menţinerea dintelui în soluţie antibiotică timp de 48-72 ore şi apoi replantarea.

44. T.C. La cabinetul stomatologic şcolar se prezintă un elev de 14 ani cu o batistă la gură şi cu un incisiv central în mâină. Ne relatează că accidentul s-a produs cu câteva minute înainte în timpul orei de educaţie fizică.C.S. Evoluţia tardivă după tratamentul conservativ poate fi:

A. Menţinerea vitalităţii periodonţiului;B. Realizarea unei anchiloze dento-alveolare;C. Resorbţia radiculară periferică;D. Resorbţia internă a peretelui camerei pulpare;E. De la caz la caz toate acestea evoluţii sunt posibile.

45. T.C. Pacientul se prezintă cu dureri la nivelul incisivilor centrali superiori apărute în urma unei altercaţii cu altă persoană, care i-a aplicat o lovitură cu pumnul.C.M.Precizaţi care dintre următoarele investigaţii sunt absolut necesare pentru stabilirea diagnosticului:

A. Radiografia retrodentară; B. Inspecţia; C. Palparea; D. Percuţia; E. Testarea vitalităţii.

46. T.C. Pacientul se prezintă cu dureri la nivelul incisivilor centrali superiori apărute în urma unei altercaţii cu altă persoană, care i-a aplicat o lovitură cu pumnul. Cu excepţia unei discrete echimoze labiale pacientul nu mai prezintă alte leziuni vizibile la nivelul părţilor moi.C.S. Examenul clinic indică mobilitatea incisivilor centrali superiori, deplasarea lor către palatinal, decolarea gingiei. radiologic nu se observă leziuni. Indicaţi atitudinea terapeutică cea mai potrivită în această situaţie:

A. Extracţia imediată;B. Supravegherea evoluţiei şi la nevoie extracţia tardivă; C. Repoziţionarea dinţilor şi imobilizarea lor pentru 4 săptămâni; D. Extracţia dintelui, chiuretajul alveolei, depulparea şi obturaţia pe cale retrogradăă,

replantarea terapeutică şi imobilizarea pentru circa 4 săptămâni;E. În general în astfel de cazuri nu este necesar nici un tratament.

47. T.C. Pacientul cu dureri la nivelul incisivilor centrali superiori apărute în urma unei altercaţii cu altă persoană, care i-a aplicat o lovitură cu pumnul. Cu excepţia unei discrete echimoze labiale pacientul nu mai prezintă alte leziuni vizibile la nivelul părţilor moi.C.S. După finalizarea tratamentului se recomandă în mod expres:

A. Controlul anual al pacientului;B. Controlul periodic al vitalităţii pulpare; C. Tratamentul leziunilor carioase ale dinţilor vecini pe măsură ce apar;D. Radiografii frecvente de control cu film retroalveolar;E. Alte măsuri decât cele enunţate.

48. T.C. Examenul clinic şi radiologic a pacientului stabileşte: fracturi a unghiului intern al coroanei 11, interesând smalţul şi dentina şi o fractură coronară în treimea mijlocie la 21.C.S. Precizaţi pentru care dintre dinţi nu este posibil tratamentul conservator:

A. Fractură coronară penetrată 11;B. Fractură corono-radiculară longitudinală 21; C. Luxaţie totală 12; D. Fractură cominutivă 22; E. Luxaţia parţială.

49. C.S. În care dintre următoarele condiţii nu este posibilă replantarea dintelui luxat:A. Pacientul prezintă molari de minte incluşi;B. Dinţii vecini celui luxat prezintă obturaţie de canal;C. Pacientul a purtat timp de mai mulţi ani un aparat ortodontic;D. Peretele vestibular al alveolei este fracturat; E. Se asociază cu plagă labială.

50. C.S. Pentru o fractură coronară penetrantă care este metoda de tratament cea mai des utilizată:A. Rezecţie apicală;B. Depulparea; C. Replantarea precoce;D. Extracţia precoce;E. Tratamentul se aplică de la caz la caz în funcţie de radiografie.

51. C.M. Diagnosticul diferenţial al sialodochitei se face cu:A. Litiaza canalului Stenon sau Wharton; B. Corpii străini cu localizare în planşeu sau în obraz; C. Sialoadenitele acute şi cronice, D. Tumorile benigne sau maligne; E. Osteomielita odontogenă.

52. C.S. Indicaţi care este tratamentul pentru fractura coronară a lui 21 în treimea mijlocie:A. Reducerea deplasării şi imobilizarea dintelui timp de 8 săptămâni;B. depulparea de urgenţă şi obturaţia de canal; C. scoaterea din ocluzie şi control periodic al vitalităţii;D. extragerea fragmentului intraalveolarE. refacerea morfologiei coronare.

53. T.C. Examenul clinic şi radiologic a pacientului stabileşte: fractura coroanei 11, interesând smalţul şi dentina şi o fractură coronară în treimea mijlocie la 21.C.S. Precizaţi diagnosticul pentru fractura unghiului intern a coroanei lui 11.

A. Fractură coronară penetrantă;B. Fractură coronar-radiculară penetrantă;C. Fractură coronar-radiculară cominutivă;D. Fractură radiculară în treimea cervicală;E. Fractură coronară nepenetrantă.

54. T.C. Examenul clinic şi radiologic a pacientului stabileşte: fractură coronară 11, interesând smalţul şi dentina şi o fractură coronară în treimea mijlocie la 21.C.S. Indicaţi tratamentul pentru leziunea traumatică a lui 11(fractura unghiului intern al coroanei 11).

A. Depulparea imediată şi obturaţia de canal;B. Amputaţia pulpară vitală şi reconstruirea coronară provizorie;C. Coafaj pulpar direct şi reconstruirea coronară provizorie;D. Rotungirea marginilor ascuţite, tratamentul plăgii dentare şi controlul periodic al vitalităţii; E. Extracţia în momentul instalării necrozei pulpare.

55. C.M. Luxaţia dentară se produce prin:A. Strivirea sau repararea parţială a ligamentelor dento-alveolare;B. Ruperea în totalitate a ligamentelor dento-alveolare;C. Fractura procesului alveolar;D. Fractura maxilarului sau a mandibulei;E. Toate acestea.

56. C.M. Luxaţia dentară cu intruzie este:A. O luxaţie parţială;B. O luxaţie totală;C. Luxaţie în care se poate leza foliculul unui dinte permanent;D. Împingerea unui dinte într-o cavitate chistică;E. Nici una din acestea.

57. C.S. Într-o luxaţie dentară parţială efectuaţi:A. Reducerea şi imobilizarea dintelui;B. Extirparea pulpei;C. Restaurarea protetică;D. Transfixaţia dentară;E. Lăsăm dintele în repaus fără să-i facem nimic.

58.C.S. Cea mai mare parte din fracturile mandibulei se datoresc:A. Căderi pe stradă;B. Accidente de circulaţie;C. Accidente sportive;D. Accidente de muncă;

E. Agresiunile. 59. C.M. Fracturile spontane ale mandiobulei (în os patologic) au loc când rezistenţa este scăzută în caz de:

A. Afecţiuni generale ca osteodisrofiile; B. Osteoradionecroze; C. Osteomielite; D. Chisturi; E. Tumori maligne;

60. C.S. Fractura Walther constă în:A. Asocierea a două linii de fractură verticală cu una orizonală;B. Asocierea a două linii de fractură orizontală cu una verticală; C. Asocierea unei fracturi oblice cu una verticală;D. Nu este o fractură asociată; E. Toate acestea.

61. C.M. Mandibula se poate fractura în timpul unor intervenţii chirurgicale ca:A. Extracţia dinţilor incluşi; B. Extracţii traumatice ale molarilor de minte inferiori; C. Extirpări de tumori; D. Operaţii ortognatice; E. Nici una din acestea.

62. C.M. Din ce motive mandibula este expusă atât de frecvent fracturilor:A. Este un os proeminent; B. Forma dublu incurbată; C. Dinţii implantaţi; D. Periostul extrem de aderent, E. Prezenţa unor zone de os slăbit.

63. C.M. Fracturile de mandibulă pot fi:A. Unitare; B. Duble; C. Triple; D. Multiple; E. Directe şi indirecte.

64. C.M. Din ce cauze fracturile de mandibulă sunt cele mai frecvente (70-80%) din toate oasele regiunii buco-maxilo-faciale:

A. Mandibula este un os mobil; B. Este situată în partea inferioară proeminentă; C. Prezenţa unor zone puţin rezistente la agresiuni; D. Prezenţa multor dinţi incluşi;E. Prezenţa unor procese patologice (tumori, osteomielite etc.

65. C.M.Fracturile mandibulei se produc prin următoarele mecanisme:A. Tasare;B. Flexiune; C. Presiune; D. Smulgere; E. În os patologic.

66. C.S. Mecanismul cel mai frecvent de producere a unei fracturi de mandibulă este:A. Tasare;B. Flexiune; C. Presiune; D. Smulgere;E. În lemn verde.

67. C.S. Zona cu cea mai scăzută rezistenţă la traumatismele mandibulare:A. Unghiul mandibulei;B. La nivelul caninului;C. Între rădăcinile premolarilor;D. Simfiza mentonieră;E. Gâtul condilului.

68.C.M. Între factorii ce influenţează deplasarea fragmentelor în fracturile de mandibulă se înscriu:A. Forţa traumatismului; B. Contracţia muşchilor ce se inseră pe aceasta; C. Mecanismul de producere a fracturii;D. Direcţia liniei de fractură; E. Alte stări patologice concomitente (osteoporoză).

69.C.M. Semne comune tuturor fracturilor de mandibulă:A. Durere; B. Tulburări de fonaţie;C. Mobilitate anormală; D. Tulburări de ocluzie; E. Tulburări de sensibilitate în teritoriul nervului mandibular.

70.C.S. În ce tip de fractură de mandibulă este prezent edemul precoce, echimozele apărând după 24 ore:A. Fractura de condil;B. Fractura de corp mandibular; C. Fractura ramului ascendent;D. Fractura mediosimfizară;E. Fractura de proces alveolar.

71.C.M. Care din următoarele tipuri de fracturi mandibulare sunt considerate de Rowe ca fracturi simple:A. Fractura ramului orizontal;B. Fractura de condil; C. Fractura crestei alveolare; D. Fractura de coronoidă; E. Fractura de ram ascendent.

72. C.M. Care este rolul imobilizării de urgenţă:A. Să reducă fragmentele în poziţie anatomică;B. Să reducă durerea; C. Să împiedice suprainfecţia;D. Să scadă riscul de asfixie; E. Să reducă hemoragia.

73.C.S. Fronda mentonieră este contraindicată în următoarele tipuri de fracturi mandibulare:A. Mediosimfizară;B. De ram orizontal cu fragmentul mic lingualizat (edentaţi neprotezaţi); C. De ram ascendent;D. Bicondiliene;E. În nici unul din situaţiile menţionate.

74.C.M. Ligatura hipocratică este indicată în imobilizarea:A. Fracturilor crestei alveolare; B. Fracturi mediosimfizare cu deplasare pe plan vertical;C. Dinţilor luxaţi; D. Fractura paramediană fără deplasare; E. În nici unul din cazurile menţionate.

75.C.S. În care din următoarele tipuri de fracturi mandibulare apare contact molar prematur de partea leziunii:

A. Fractura ramului orizontal;B. Fractura longitudinală a ramului ascendent;C. Fractura orizontală a ramului ascendent;D. Fractura gonionului;E. Fractura intracapsulară a condilului.

76.C.S. Hipoestezia în interiorul nervului alveolar inferior se întâlneşte în:A. Fractura mediană a mandibulei;B. Fractura paramediană a mandibulei;C. Fractura laterală a mandibulei; D. Fractura apofizei condiliene a mandibulei;E. În toate aceste fracturi.

77.C.S. Cea mai frecventă complicaţie secundară a fracturilor de mandibulă este:A. Şocul;

B. Asfixia; C. Comoţie cerebrală; D. Infecţia; E. Hemoragia.

78.C.S. Ce înţelegeţi prin plăgi în seton:A. Plăgi unipolare;B. Plăgi penetrante; C. Plăgi contuzie; D. Plăgi perforante; E. Plăgi tăiate.

79.C.M. Asfixia posttraumatică poate apărea după:A. Fractura cominutivă a arcului mentonier; B. Îngustarea căilor aeriene; C. Edem laringian; D. Dislocarea vălului în fracturile maxilarului superior; E. Nici una din acestea.

80.C.S. Fractura de mandibulă în “lemn verde” sunt caracterizate pentru:A. Mandibula edentată total;B. Mandibula edentată parţial;C. Bătrâni;D. Adulţi;E. Copii.

81.C.S. Într-o fractură unilaterală a corpului mandibular, deplasarea secundară a fragmentului mic se produce:

A. În jos; B. În sus; C. Înainte;D. Înapoi; E. Înăuntru.

82.C.M. Mecanismele prin care se pot produce fracturile de mandibulă sunt:A. Flexiune; B. Contuzia;C. Presiunea; D. Înţeparea; E. Smulgerea.

83. C.M. Factorii care influenţează deplasarea fragmentelor într-o fractură de mandibulă sunt:A. Forţa traumatismului; B. Contracţia muşchilor inseraţi pe mandibulă; C. Locul şi direcţia liniei de fractură; D. Prezenţa dinţilor implantaţi pe fragmentele fracturate sau pe arcada antagonistă; E. Tipul de imobilizare.

84. C.M. Formele clinice ale fracturilor apofizei condiliene a mandibulei sunt:A. Fractura bandulieră; B. Fractura intracapsulară;C. Fractura Parma;D. Fractura subcondiliană înaltă; E. Fractura subcondiliană joasă.

85. C.M. În fractura mediană a mandibulei:A. Tracţiunile musculare care se exercită fiind în echilibru, deplasarea secundară este absentă; B. În mobilizarea mandibulei se observă ocluzia în armonică; C. Bolnavul prezintă echimoze în fundul de sac vestibular sau sublingual; D. Bolnavul prezintă hipoestezie în teritoriul nervului dentar inferior;E. Este frecvent întâlnită otoragia.

86. T.C. La consultaţie este adus un copil de 7 ani care a suferit un traumatism prin cădere accidentală. La examenul exobucal se constată o tumefacţie perimandibulară stângă. La examenul endobucal se observă

plagă a mucoasei gingivale, mobilitate anormală şi crepitaţii osoase între 74-75. Se observă deasemeni modificarea rapoartelor de ocluzie. Examenul clinic şi radiologic nu mai decelează existenţa altor leziuni.C.M. Precizaţi care sunt în mod obişnuit deplasările secundare ale fragmentelor într-o astfel de fractură:

A. Fragmentul mare tras în jos şi înapoi; B. Fragmentul mic tras în sus şi înafară; C. Fragmentul mic tras în sus şi înainte; D. Fragmentul mic tras în jos şi înapoi; E. Fragmentul intermediar rotat.

87. T.C. La consultaţie este adus un copil de 7 ani care a suferit un traumatism prin cădere accidentală. La examenul exobucal se constată o tumefacţie perimandibulară stângă. La examenul endobucal se observă plagă a mucoasei gingivale, mobilitate anormală şi crepitaţii osoase între 74-75. Se observă deasemeni modificarea rapoartelor de ocluzie. Examenul clinic şi radiologic nu mai decelează existenţa altor leziuni.C.S. Care este tratamentul cel mai potrivit pentru acest copil:

A. Imobilizarea elastică intermaxilară; B. Osteosinteza cu plăcuţe şi şuruburi;C. Osteosinteza cu fir metalic după reducere manuală; D. Reducere manuală şi contenţie cu gutieră acrilică confecţionată pe model redus; E. În fracturile mandibulare la copii în general nu este necesar nici un tratament.

88. T.C. La consultaţie este adus un copil de 7 ani care a suferit un traumatism prin cădere accidentală. La examenul exobucal se constată o tumefacţie perimandibulară stângă. La examenul endobucal se observă plagă a mucoasei gingivale, mobilitate anormală şi crepitaţii osoase între 74-75. Se observă deasemeni modificarea rapoartelor de ocluzie. Examenul clinic şi radiologic nu mai decelează existenţa altor leziuni.C.S. Care este complicaţia secundară specifică posibilă pentru această localizare a fracturii mandibulare la copilul în cauză:

A. Anchiloza temporo-mandibulară;B. Scurtarea ramului ascendent mandibular;C. Foliculita explozivă; D. Tulburări de erupţie ale molarului de minte inferior de partea afectată;E. Toate acestea.

T.C. Pacientul V.I. de 70 ani se prezintă la consultaţie pentru un traumatism prin cădere de menton suferit în urmă cu câteva ore. La examenul clinic se constată tumefacţie şi echimoze geniosubmandibulare bilaterale. La examenul endobucal se constată o edentaţie totală bimaxilară. Prezintă mobilitatea anormală şi crepitaţii osoase la nivelul unghiului mandibular bilateral. Pacientul aduce cu sine protezele totale bimaxilare, care sunt în bună stare.89. C.M. Care este tratamentul ce poate fi recomandat pentru acest bolnav:

A. Imobilizarea cu ajutorul protezelor şi tracţiune mento-cefalică; B. Atelă metalică vestibulară monomaxilară; C. Osteosinteză cu fir sau placă metalică; D. Imobilizarea elastică intermaxilară;E. La această vârstă tratamentul nu este necesar.

90. C.S. În cât timp este posibilă consolidarea fracturii corect imobilizate dacă nu survin complicaţii:A. 1-2 săptămâni;B. 2-4 săptămâni;C. 4-6 săptămâni;D. 6-8 săptămâni; E. 1-3 luni.

91. C.S. Care este prima fază în formarea calusului în fractură:A. Faza osificării provizorii;B. Faza osificării definitive;C. Faza fibro-condroidă;D. Faza hemoragico-exudativă; E. Faza de necroză osoasă.

92. T.C. Un adult este agresat şi lovit cu pumnul în zona corpului mandibular stâng. După lovitură acuza o durere vie în regiunea unghiului mandibular stâng şi a articulaţiei temporomandibulare, drepte. La examenul clinic constataţi tumefacţie în zona unghiului mandibular stâng, care nu permite palparea osului, cu durere vie la presiuni, durere în regiune ATM dreaptă, limitarea deschiderii arcadelor dentare, plagă sângerândă a fibromucoasei distal de 37 (38 nu este prezent pe arcadă), mobilitatea anormală a

mandibulei, tulburări de ocluzie (inocluzie în plan vertical şi anteroposterior, mai accentuat în partea stângă, mai puţin evidentă în dreapta unde 48 vine în contact cu 18). În ATM dreapta nu se percep mişcările condilului.C.S. Către ce diagnostic vă orientaţi:

A. Fractură a ungiului mandibular stâng;B. Fractură a condilului drept;C. Fractură a ungiului stâng asociată cu luxaţie a condilului drept;D. Fractură dublă de mandibulă: ungi stâng şi condil drept; E. Nici una dintre acestea.

93. T.C. Un adult este agresat şi lovit cu pumnul în zona corpului mandibular stâng. După lovitură acuza o durere vie în regiunea unghiului mandibular stâng şi a articulaţiei temporomandibulare, drepte. La examenul clinic constataţi tumefacţie în zona unghiului mandibular stâng, care nu permite palparea osului, cu durere vie la presiuni, durere în regiune ATM dreaptă, limitarea deschiderii arcadelor dentare, plagă sângerândă a fibromucoasei distal de 37 (38 nu este prezent pe arcadă), mobilitatea anormală a mandibulei, tulburări de ocluzie (inocluzie în plan vertical şi anteroposterior, mai accentuat în partea stângă, mai puţin evidentă în dreapta unde 48 vine în contact cu 18). În ATM dreapta nu se percep mişcările condilului.C.S. Ce tratament de urgenţă adoptaţi:

A. Imobilizare cu frondă mentonieră;B. Ligaturi dentare intermaxilare;C. Reducere şi imobilizare cu atele şi tracţiune elastică; D. Efectuaţi numai hemostaza;E. Osteosinteza cu placă.

94. T.C. Un adult este agresat şi lovit cu pumnul în zona corpului mandibular stâng. După lovitură acuza o durere vie în regiunea unghiului mandibular stâng şi a articulaţiei temporomandibulare, drepte. La examenul clinic constataţi tumefacţie în zona unghiului mandibular stâng, care nu permite palparea osului, cu durere vie la presiuni, durere în regiune ATM dreaptă, limitarea deschiderii arcadelor dentare, plagă sângerândă a fibromucoasei distal de 37 (38 nu este prezent pe arcadă), mobilitatea anormală a mandibulei, tulburări de ocluzie (inocluzie în plan vertical şi anteroposterior, mai accentuat în partea stângă, mai puţin evidentă în dreapta unde 48 vine în contact cu 18). În ATM dreapta nu se percep mişcările condilului.C.M. Ce radiografie solicitaţi:

A. ortopantomogramă; B. radiografie de ungi mandibular; C. Radiografie de condil în incidenţă Parma; D. teleradiografie de faţă;E. nici o incidenţă din cele propuse.

95. T.C. Pe radiografie se observă o fractură cu deplasarea la nivelul unghiului mandibular, cu prezenţa lui 38 inclus în focarul de fractură şi o fractură subcondiliană joasă cu traiect oblic în jos şi înapoi, cu telescoparea fragmentelor osoase de aproximativ 1 cm.C.S. Ce tratament ortopedic adoptaţi:

A. Imobilizare intermaxilară cu altele şi tracţiune elastică;B. Imobilizare cu atele, înâlţarea ocluziei la nivelul lui 48 şi tracţiune elastică intermaxilară; C. Imobilizare cu atele şi tracţiune elastică, deschiderea chirurgicală a fracturii subcondiliene,

reducerea fragmentelor şi imobilizarea prin osteosinteză;D. Osteosinteza ambelor focare de fractură; E. numai osteosinteza fracturii de unghi.

96. T.C. Pe radiografie se observă o fractură cu deplasarea la nivelul unghiului mandibular, cu prezenţa lui 38 inclus în focarul de fractură şi o fractură subcondiliană joasă cu traiect oblic în jos şi înapoi, cu telescoparea fragmentelor osoase de aproximativ 1 cm.C.S. Pentru osteosinteza focarului de fractură condiliana se preferă:

A. osteosinteza cu fir metalic;B. osteosinteza cu placă metalică şi şuruburi;C. osteosinteza cu broşă trecută de la unghi la condil; D. reducerea şi contenţia cu broşă după metoda în lift;E. osteosinteza cu şurub, fractura fiind bizotată.

97. T.C. Pe radiografie se observă o fractură cu deplasarea la nivelul unghiului mandibular, cu prezenţa lui 38 inclus în focarul de fractură şi o fractură subcondiliană joasă cu traiect oblic în jos şi înapoi, cu telescoparea fragmentelor osoase de aproximativ 1 cm.C.S. Ce atitudine adoptaţi pentru dintele 3.8 din focarul de fractură:

A. practicaţi odontectomia de imobilizare;B. efactuaţi odontectomia imediat după ce s-au aplicat atele de imobilizare;C. efectuaţi extracţia după 14 zile de imobilizare; D. nu extrage molarul din focar, dar urmărim evoluţia;E. odontectomia se practicănumai dacă 3.8 împiedică reducerea fragmentelor.

98. C.M. Ce complicaţii primare pot surveni din cauza lui 3.8 în focarul din fractură:A. o reducere incorectă, dacă molarul s-a deplasat de la locul lui de incluzie, nepermiţând

apropierea fragmentelor osoase; B. supuraţie în focarul de fractură; C. întârziere în consolidarea fracturii;D. pseudartroză;E. osteomielita mandibulei.

99. T.C. Pe radiografie se observă o fractură cu deplasarea la nivelul unghiului mandibular, cu prezenţa lui 38 inclus în focarul de fractură şi o fractură subcondiliană joasă cu traiect oblic în jos şi înapoi, cu telescoparea fragmentelor osoase de aproximativ 1 cm.C.S. În cazul acestei fracturi, prescrieţi bolnavului antibioterapie:

A. da; B. nu;C. numai dacă practicăm odontectomia lui 3.8;D. numai dacă apar fenomene inflamatorii;E. în funcţie de starea generală a bolnavului.

100. T.C. Pe radiografie se observă o fractură cu deplasarea la nivelul unghiului mandibular, cu prezenţa lui 38 inclus în focarul de fractură şi o fractură subcondiliană joasă cu traiect oblic în jos şi înapoi, cu telescoparea fragmentelor osoase de aproximativ 1 cm.C.S. Dacă aţi efectuat osteosinteza ambelor focare de fractură, cu cîte o miniplacă cu şuruburi practicaţi şi o imobilizare suplimentară, cu atele şi tracţiune:

A. nu este obligatoriu; B. da; C. nu;D. numai dacă s-a efectuat osteosinteza cu unghiul mandibulei;E. se practică timp de 8-10 zile.

101. T.C. Pe radiografie se observă o fractură cu deplasarea la nivelul unghiului mandibular, cu prezenţa lui 38 inclus în focarul de fractură şi o fractură subcondiliană joasă cu traiect oblic în jos şi înapoi, cu telescoparea fragmentelor osoase de aproximativ 1 cm.C.S. Suprimarea tracţiunii şi imobilizării intermaxilare o face:

A. după 10 zile; B. după 20 zile; C. după 30 zile;D. după 6 săptămâni, ca în orice fractură de mandibulă;E. în funcţie de vârsta pacientului.

102. T.C. Pe radiografie se observă o fractură cu deplasarea la nivelul unghiului mandibular, cu prezenţa lui 38 inclus în focarul de fractură şi o fractură subcondiliană joasă cu traiect oblic în jos şi înapoi, cu telescoparea fragmentelor osoase de aproximativ 1 cm.C.M. Când poate surveni o anchiloză temporo-mandibulară dreaptă:

A. când în cavitatea articulară apare un hematom;B. când se organizează un calus ce uneşte condilul cu cavitatea glenoidă; C. numai când fractura este intracapsulară; D. când se practică o imobilizare a mandibulei, cu înălţare pe ultimul molar ce depăşeşte 10-12

zile;E. în imobilizări prelungite.

103. C.S. Cât timp menţineţi placa de osteosinteză la nivelul unghiului mandibular:A. rămâne permanent, chiar şi după consolidare;B. se îndepărtează după formarea calusului osos;

C. se îndepărtează numai dacă apare o supuraţie în focarul de fractură;D. depinde de la caz la caz, în funcţie de toleranţa bolnavului;E. nu este obligatorie îndepărtarea plăcii de osteosinteză.

104. C.S. Pseudartroza se instalează în cazurile în care lipsa de consolidare depăşeşte:A. 8-10 săptămâni;B. 1-2 luni;C. 6 luni; D. 1 an;E. 8-10 luni.

105. C.M. Aplicarea guierilor de acrilat autopolimerizabil este indicată în următoarele cazuri:A. Bolnavii cu dinţii mici, cu diasteme şi treme, care favorizează alunecarea sîrmelor de

ligatură; B. când numărul de dinţi este insuficient; C. când forma dinţilor nu asigură o bună retentivitate pentru ligaturi; D. când nu există puncte de contact; E. nici una din aceste indicaţii.

106. C.S. Care din următoarele metode de osteosinteză se utilizează cel mai frecvent în practică?A. Ligaturi de sîrmă trasosoase; B. dispozitivele metalice fixate în os cu şuruburi;C. andricele lui Kirşner;D. broşe metalice trecute transfocal prin fragmentele mandibulare;E. ligaturile de catgut sau serozofil.

107. C.M. Metoda chirurgical-ortopedică sau serclajul perimandibular(Blăk-Ivy) sunt recomandate la:A. Fracturi de mandibulă edentată; B. Fracturi de mandibulă edentată în regiunea mentonieră; C. Fracturi de mandibulă cu linii oblice; D. La copii în timpul cînd se schimbă dinţii;E. Nici în unul din aceste cazuri.

108. C.M. Care sunt regulile de bază la aplicarea ligaturilor pentru fixarea atelelor pe arcada dentară?A. Atela se fixează cu sărma pe fiecare dinte sau peste un dinte; B. Ligatura este situată la coletul dentar; C. Ligatura nu trebuie să traumeze papilele gingivale; D. Capetele ligaturii au lungimea 5-7 mm şi se îndoaie spre centru şi linia ocluzală; E. Ligatura se îndoaie îndărăt şi spre marginea gingivală.

109. C.M. Aplicarea atelei netede (scoabă) monomaxilară este indicată la:A. Fractura unghiului;B. Fracturi laterale;C. Fractura extracapsulară a apofizei condiliare;D. Fractura mediană fără deplasare; E. Fractura segmentară a apofizei alveolare.

110. C.S. Care este frecvenţa fracturilor maxilei:A. 11-30%;B. 20-25%;C. 15%;D. 3,3%; E. 8%.

111. C.M. Diagnosticul fracturilor de etaj mijlociu (a maxilei) se bazează pe:A. Examenul radiologic; B. Semnele clinice comune tuturor fracturilor (dureri, echimoze, crepetaţii, hematome, deplasări

de fragmente etc.); C. Semne clinice specifice; D. Rinoscopie şi diafanoscopie; E. Nici unul din cele enumerate.

112. C.M. Complicaţii tardive ale fracturilor etajului mijlociu (a maxilei) sunt:A. Asimetrii faciale; B. Tulburări de masticaţie şi fonaţie; C. Consolidare vicioasă;

D. Supuraţii sinuzale sau ale obrazului; E. Comunicări buco-sinuzale.

113. C.M. Tratamentul de urgenţă a fracturilor maxilei urmăreşte o fixare provizorie pentru:A. A permite o respiraţie normală; B. A transporta bolnavul; C. A regla modificările de ocluzie; D. A combate durerea ;E. O hemostază definitivă.

114. C.M. Tabloul clinic ale fracturilor după Le Fort I este:A. Mobilitatea fragmentului în sens transversal; B. Echimeze labio-geniene; C. Dureri la presiune; D. Tulburări de ocluzie; E. Hemoragii în masă.

115. C.M. Factorii etiologici a fracturilor de etaj mijlociu cel mai frecvent întâlnite sunt:A. Accidente de sport; B. Agresiuni; C. Căderi accidentale; D. Accidente de muncă; E. Accidente de circulaţie.

116. C.S. Care din următoarele forme de fracturi a maxilei cu componenţă dento-alveolară se întâlneşte cel mai frecvent:

A. Fractura tuberozităţii;B. Fracturile orizontale inferioare; C. Fracturile bolţii palatine; D. Fracturi segmentare a crestei alveolare în zona sa frontală; E. Toate în egală măsură.

117. C.M. Care din simptomele enumărate mai jos sunt generale tuturor fracturilor maxilei cu deplasare:A. Mobilitatea anormală a fragmentelor fracturate; B. Dureri; C. Tulburări de ocluzie; D. Înfundarea etajului mijlociu; E. Diplopia, Tulburări de sensibilitate, epistaxis.

118. C.M. Criteriul principal al corectitudinii reducerii fragmentelor maxilei este:A. Dispariţia diplopiei şi dereglările nervului; B. Lipsa scăriţelor pe liniile fracturilor; C. Formarea normală a configuraţiei feţei; D. Obţinerea unei ocluzii interdentare normală; E. Reducerea corectă şi contenţa fragmentelor până la consolidare.

119. C.M. Reducerea fragmentelor maxilei poate fi efectuată manual prin următoarele metode:A. Tracţiunea manuală directă prin prinderea arcadei dentare cu degetele; B. Tracţiunea prin intermediul unui fir metalic; C. Tracţiunea prin folosirea unui tub elastic ce se introduce prin fosele nazale şi orofaringe şi

scoase prin gură; D. Tracţiunea prin instrumente speciale; E. Tracţiunea lentă şi moale cu ajutorul şinelor.

120. C.S. Dintre fracturile etajului mijlociu (a maxilei) cel mai frecvent întâlnite sunt:A. Fracturi de creastă alveolară; B. Fracturi orizontale inferioare (Le Fort I); C. Fracturi orizontale mijlocii (Le Fort II); D. Fracturi orizontale înalte “piramidele subzigomatice” (Le Fort III);E. Fracturi verticale, disjuncţii intermaxilare.

121. C.M. Tabloul clinic al fracturilor după Le Fort II este: A. Tumefacţia accentuată a feţei; B. Tulburări de sensibilitate; C. Ocluzia fără schimbări; D. Echimoze palpebrale;

E. Faţa deformată în anterior posterior direcţie 122. C.M. Tratamentul chirurgical al fracturilor maxilei este indicat la:

A. Fracturile maxilei edentate; B. Fracturi multiple; C. În caz de leziuni ale calotei craniene; D. Fracturile etajului mijlociu înalte (Le Fort III); E. Fracturile verticale sau oblice.

123. C.M. Tulburările respiratorii la fracturile maxilei pot avea loc din cauza:A. Dereglării reflexului laringian; B. Obstrucţia căilor respiratoare; C. Deplasării maxilei împreună cu palatul dur şi moale; D. Aspirării sângelui, maselor vomitive; E. Dereglării centrilor respiratori bulbări.

124. C.S. Tratamentul definitiv al fracturilor maxilei se realizează cel mai des cu ajutorul:A. Metodelor chirurgicale;B. Metodelor ortopedice; C. Metodelor combinate;D. Bandajelor mento-cefalice; E. Frondelor mentoniere.

125. C.S. Care este elementul anatomic de bază a maxilei:A. Corpul maxilei; B. Apofizele; C. Sinusul maxilar; D. Găurile suborbitale, incisivală, tuberale, palatinale;E. Fosele (canină, subtemporală, pterigopalatină).

126. C.S. Care simptom nu se întâlneşte la fracturile maxilei:A. Deformaţia feţei; B. Deplasări osoase cu tulburări de ocluzie; C. Mobilitatea fragmentelor;D. Blocaj mandibular; E. Epistaxis, tulburări oculare, tulburări de sensibilitate.

127. C.M. Cele mai grave complicaţii generale precoce ale fracturilor maxilei sunt: A. Hemoragii în masă; B. Comoţia cerebrală; C. Tulburări de ocluzie;D. Şocul traumatic; E. Flegmone, osteomielită acută, sinusită.

128. C.M. Tratamentul de urgenţă a fracturilor de etaj mijlociu (a maxilei) constă în:A. Ligaturi din sârmă bimaxilare; B. Fronde mentoniere; C. Gutiere metalice “cu mustăţi”;D. Bandaje mento-cefalice de tifon; E. Atele monomaxilare.

129. C.S. Tulburări de sensibilitate (parestezii, hipo- sau anestezii) la fracturile maxilei au loc din cauza:A. Compresiei sau elongării nervului infraorbital; B. Dislocării fragmentelor;C. Lezării nervului în timpul loviturii; D. Fracturii podelei orbitare; E. Înfundării osului maxilar şi molar.

130. C.S. Fracturile orizontale mijlocii (Le Fort II) au o linie de fractură compusă ce trece:A. De asupra proceselor alveolare, prin fosa nazală, fosa canină, tuberozitatea maxilară, vomer şi

septul nazal; B. Pe sutura fronto-nazală, oasele lacrimale, peretele inferior al orbitei, baza apofizei pterigoide,

arcada temporo-zigomatică, etmoidul şi vomerul;C. Despică pe linia mediană arcada alveolo-dentară, podeaua nazală, bolta palatină şi corpul

maxilei;

D. Prin sutura fronto-nazală, osul lacrimal, pe gaura infraorbitală, pe sub osul zigomatic spre tuberozitate;

E. Nici una dintre acestea. 131. C.M. Complicaţiile secundare ale fracturilor maxilei sunt:

A. Supuraţii sinusale sau ale obrazului; B. Osteomielita maxilei; C. Hemoragii secundare; D. Tulburări respiratorii;E. Dereglări de sensibilitate.

132. C.M. La tratamentul unor fracturi ale etajului mijlociu (a maxilei) se utilizează dispozitive cefalice şi endobucale:

A. Fracturile segmentare a apofizei alveolare;B. Fracturile orizontale (Le Fort I, II, III); C. Fracturile multiple şi cominutive; D. Disjuncţii intermaxilare sau fracturile medio-sagitale;E. La toate.

133. C.S. Care din simptomele enumerate mai jos nu se întâlneşte la fracturile etajului mijlociu (piramidale-subzigomatice Le Fort II)?

A. Tumefacţia accentuală cu echimoze palpebrale şi nazogeniene;B. Epistaxis pe ambele nări;C. Echimoze în fundul de sac vestibular;D. Modificări de ocluzie (ocluzie deschisă frontal);E. Absenţa sau blocajul mişcărilor mandibulei.

134. C.S. Din ce cauză apare diplopia în fracturile maxilei:A. Prin coborârea podelei orbitei; B. Contuzia muşchilor oculamotori:C. Hematomul retrobulbar;D. Lezarea nervului oculomotor;E. Înfundarea oaselor maxilar.

135. C.M. În cazul clasificării Rowe şi Killey sunt incluse în fracturile cu componenţă dentoalveolară:A. Fracturi suprazigomatice;B. Fractura tuberozităţii; C. Fractura Le Fort II; D. Fractura Le Fort III;E. Fractura Guerrin;

136. C.S. Care este cel mai frecvent accident ce însoţeşte o fractură a tuberozităţii maxilare:A. Hemoragie abundentă din plexul venos pterigoidian;B. Împingerea fragmentului osos în fosa pterigoidă;C. Deschiderea sinusului maxilar; D. Blocarea mişcărilor mandibulare;E. Aspirarea în căile aeriene superioare a fragmentului osos;

137. C.M. În fractura Guerrin linia de fractură trece prin:A. Oasele nazale;B. Oasele lacrimale;C. Fosa canină; D. Treimea medie a apofizelor pterigoide;E. Peretele extern al foselor nazale.

138.C.M. Între tulburările de ocluzie ce apar în fracturile orizontale inferioare tip Le Fort II se poate menţiona:

A. Retrognatism; B. Inocluzie frontală; C. Ocluzie încrucişată,D. Contact molar prematur bilateral;E. Ocluzie în doi timpi;

139. C.M. Linia de fractură în cazul fracturilor orizontale mijlocii trece prin:A. Setul cartilaginos; B. Apofiza ascendentă a maxilarului;

C. Podeaua orbitei;D. Treimea inferioară a apofizelor pterigoide;E. Peretele extern al orbitei.

140.C.S. În fracturile tip Wassmund ale etajului mijlociu linia de fractură nu intersectează:A. Oasele lacrimale;B. Oasele nazale; C. Apofiza ascendentă a maxilarului;A. Vomerul;B. Treimea mijlocie a apofizelor pterigoide.

141. C.M. Care din următoarele semne clinice apar în cazul unei fracturi tip Le Fort II:A. Echimoză în monoclu;B. Echimoze în ochelari;C. Epifora şi epistaxis bilateral; D. Ocluzie inversă;E. Hipoestezie în teritoriul nervului palatin anterior.

142. C.M. Linia de fractură în disjuncţiile cranio-faciale înalte trece prin:A. Lama perpendiculară a etmoidului; B. Peretele extern al foselor nazale;C. Peretele extern al orbitei; D. Baza apofizei pterigoide;E. Tuberozitatea maxilarului.

143. C.M. Între semnele clinice ce apar într-o fractură Le Fort III se pot menţiona:A. Exoftalmie; B. Echimoze palpebrale inferioare;C. Pseodoprognatism;D. Emfizem subcutanat;E. Hipoestezie în teritoriul nervului infraorbitar.

144. C.M. Care din următoarele semne clinice apar în fracturile medio-sagitale ale maxilarului superior:A. Echimoze palpebrale inferioare;B. Muşcătură în armonică; C. Tulburări de sensibilitate ăn teritoriul nervului infraorbitar;D. Exognaţie; E. Ocluzie în doi timpi.

145. C.M. Fracturile complexului zigomatico-maxilar pot interesa:A. Osul zigomatic; B. Peretele intern al orbitei; C. Peretele anterolateral al sinusului maxilar; D. Apofiza ascendent a maxilarului;E. Podeaua orbitei.

146. C.S. În fracturile tip “blowout” leziunile osoase apar la nivelul:A. Peretelui extern orbitar;B. Peretelui intern orbitar;C. Podeaua orbitei;D. Oase nazale;E. Arcadei temporo-zigomatice.

147. C.M. În disjuncţia maxilo-malară linia de fractură trece prin:A. Sutura zigomatico-maxilară; B. Peretele intern al orbitei;C. Sutura zigomatico-temporală; D. Sutura fronto-zigomatică; E. Peretele posterior al sinusului maxilar.

148.C.S. Echimoza palpebrală în monocul caracerizează următoarele tipuri de fracturi:A. Fractura arcadei temporo-zigomatice;B. Fractura orbito-sinusală; C. Fractură Le Fort III;D. Fractura Le Fort II;E. Fractura Walther.

149. C.M. Exoftalmia apare în următoarele tipuri de fracturi:A. Le Fort II;B. Le Fort III; C. Disjuncţiile intermaxilare; D. Orbito-sinusale;E. În nici una dintre acestea.

150. C.M. În fracturile orbito-sinusale cu deplasarea plăcii malare înainte şi înafară se pot întâlni următoarele semne clinice:

A. Tulburări de sensibilitate în teritoriul nervului infraorbital; B. Blocajul mişcărilor mandibulare; C. Echimoza în monoclu; D. Asimetrii facială prin proeminenţa reliefului zigomatic; E. Epistaxis bilateral.

151. C.S. În fracturile posterioare ale complexului zigomatico-maxilar este interesată:A. Podeaua orbitei;B. Apofiza pterigoidă;C. Apofiza frontală a malarului;D. Arcada temporo-zigomatică; E. Peretele posterior al sinusului maxilar.

152. C.M. Căile de reducere ale unei fracturi orbito-sinusale sunt:A. Suborbitală; B. Temporală; C. Transjugală;D. Sinusală; E. Endobucală.

153. C.M. Calea sinusală de tratament a fracturilor orbito-sinusale este indicată în:A. Fracturi cominutive ale plăcii malare; B. Fracturi cu hematoame intrasinusale;C. Fracturi tip “blowout”; D. Fracturi cu dislocări mari;E. Fracturi ale plăcii malare în care acesta are tendinţa de a se înfunda.

154. C.M. Între sechelele ce pot apare după fracturi ale complexului zigomatico-maxilar se înscriu:A. Blocajul mandibulei; B. Tulburări fizionomice; C. Cicatrici retractile; D. Diplopie; E. Pseudoartroză balantă.

155. C.S. În fracturile complexului zigomatico-maxilar, unul dintre următoarele semne este întâlnit în mod obişnuit:

A. Echimoze ale conjunctivei bulbare; B. Modificarea rapoartelor de ocluzie;C. Echimoze labio-geniene în fundul de sac vestibular superior bilateral;D. Otoragie unilaterală;E. Contactul molar prematur.

156. C.M. Care dintre următoarele simptome se pot întâlni în fracturile anterioare ale complexului zigomato-maxilar:

A. Diplopia; B. Hipoestezia infraorbitală; C. Inocluzia frontală;D. Epistaxis; E. Devierea uşoară a liniei mediane.

157. C.M. Linia de fractură care interesează oasele nazale, apofiza ascendentă a maxilarului, osul lacrimal, rebordul orbital, peretele anterolateral al sinusului maxilar, tuberozitatea, apofiza pterigoidă, peretele extern al fosei nazale, vomerul şi septul cartilaginos, se întâlneşte în:

A. Fractura orizontală inferioară a maxilarului superior;B. Fractura orizontală mijlocie a maxilarului superior; C. Fractura orizontală înaltă a maxilarului superior;

D. Disjuncţiile intermaxilare;E. Nici una din aceste forme.

T.C. Pacientul B.V. de 40 ani afirmă că a fost victima unei agresiuni umane, în urmă de 24 ore. La examenul clinic se constată echimoze palpepra în monoclu unilateral stâng, crepitaţii gazoase şi întreruperea continuităţii osoase la palparea marginii inferioare a orbitei.158. C.M. Precizaţi care sunt celelalte semne care susţin clinic diagnosticul de fractură orbito-sinuzală:

A. Otoragia;B. Hipoestezia infraorbitară; C. Modificarea rapoartelor de ocluzie;D. Diplopia; E. Epistaxis.

159. C.M. Care este incidenţa cea mai favorabilă pentru confirmarea radiologică a unei fracturi orbito-sinusale:

A. Incidenţa axială a craniului,B. Incidenţa semiaxială a craniului;C. Teleradiografia de faţă a craniului; D. Tomografia computerizată;E. Toate aceste incidenţe

160. C.S. În cât timp se poate consolida fractura orbito-sinusală dacă este redusă corect şi în timp util şi dacă nu survin complicaţii:

A. În 3-5 zile;B. În 5-10 zile; C. În 15-20 zile; D. În 30-40 zile; E. În maximum 60 zile.

161. C.M. Consolidările vicioase ale maxilei se pot însoţi de:A. Malocluzii;B. Tulburări de masticaţie;C. Tulburări de fonaţie;D. Comunicări bucisinusale;E. Pierderi de substanţe.

162. C.S. Disjuncţiile intermaxilare sunt fracturi:A. Orizontale;B. Verticale; C. Oblice;D. Asociate;E. Cominutive.

163. C.M. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte pentru o fractură de maxilar superior:A. Este dată de lovituri directe, frontale sau laterale; B. Apar tulburări de ocluzie; C. Determină dureri la deschiderea gurii;D. Apar echimoze în fundul de sac vestibular superior;E. Se complică frecvent cu pseudoartroze.

164. C.S. Osteosinteza în fracturile maxilarului este indicată:A. La bolnavi diabetici;B. La edentaţi; C. La fracturile verticale;D. La fracturile orizontale;E. În toate acestea.

165. C.S. Datorită structurii spongioase şi unei vascularizaţii bogate în fracturile maxilarului superior, calusul fibros se formează în:

A. 10-18 zile;B. 8-10 zile;C. 6-8 zile; D. 18-25 zile;E. peste 25 zile.

166. C.M. Linia de fractură de tip Le Fort II trece:

A. Prin oasele nazale; B. Traversează rebordul orbitar; C. Prin podeaua orbitei;D. Prin punctul nasion;E. Pe sub arcada zigomatic spre tuberozitate.

167. C.M. Dintre fracturile etajului mijlociu, cel mai frecvent întâlnite sunt:A. Fracturi de creastă alveolară; B. Fracturi orizontale inferioare (Le Fort I); C. Fracturi orizontale mijlocii (Le Fort II);D. Fracturi orizontale înalte (Le Fort III);E. Fracturi verticale (disjuncţii intermaxilare).

168. C.M. Fractura de tip Le Fort II favorizează deplasarea maxilarului:A. Anterior;B. Posterior; C. Lateral;D. Inferior; E. Oricare din aceste deplasări în funcţie de fractură.

169. C.S. Disjuncţia cranio-facială este:A. O fractură de tip Le Fort I;B. O fractură de tip Le Fort II;C. O fractură de tip Le Fort III; D. O fractură Richet;E. O fractură Walther.

170. C.M. Diagnosticul unei fracturi orbito-zigomatice se pune pe:A. Semnele clinice; B. Examenul radiologic; C. Tulburările funcţionale;D. Prezenţa şi a altor leziuni osoase;E. Toate acestea.

171. C.S. Datorită structurii spongioase şi unei vascularizaţii bogate, în fracturile maxilarului superior, calusului fibros se formează în:

A. 10-18 zile;B. 8-10 zile; C. 6-8 zile; D. 18-25 zile;E. peste 30 zile.

172. C.S. Fracturile orizontale de maxilar superior cu deplasare se reduc prin:A. Tracţiune intermaxilară;B. Tracţiune “în punte” transpalatină;C. Cu dispozitivul “în zăbală”;D. Cu tracţiune cu trompa fixată la o capelină gipsată; E. Numai prin osteosinteză.

173. C.M. O fractură de maxilar parţială cu deplasare verticală o reduceţi şi o imobilizaţi cu:A. Tracţiune pe atele de partea fracturată; B. Tracţiune pe atele de partea sănătoasă; C. Tracţiune pe atele întrerupte la nivelul focarului de fractură;D. Blocaj rigid intermaxilar;E. Toate aceste metode.

174. C.M. Care din următoarele tipuri de fracturi sunt localizate la maxilarul superior:A. Fractura Walther; B. Fractura Le Fort II; C. Fractura apofizei coronoide; D. Fractura Guerin; E. Fractura arcadei temporo-zigomatice.

175. C.M. Tratamentul chirurgical al fracturilor maxilarului este indicat în:A. Fracturile maxilarului edentat; B. Fracturi multiple;

C. În caz de leziuni ale calotei craniene; D. Fracturile etajului mijlociu înalte (Le Fort II);E. Fracturi verticale sau oblice.

176. C.M. Tratamentul de urgenţă al fracturilor maxilarului urmăreşte o fixare provizorie a masivului facial, pentru:

A. A permite o respiraţie normală; B. A transporta bolnavul; C. Normalizarea ocluziei; D. Hemostaza definitivă;E. Combaterea durerii.

177. C.S. O fractură de maxilar de tip Walther este:A. O fractură orizontală; B. O fractură verticală;C. O fractură asociată; D. O fractură cominutivă; E. Nici una din acestea.

178. C.S. Tulburările oculare importante ca diplopie, exoftalmie sunt prezente în:A. Fractura Le Fort II;B. Fractura tip Richet;C. Fractura Le Fort III; D. Fractura Guerin;E. Fractura Walther.

179. C.M. Care dintre următoarele tipuri de fracturi prezintă şi o componentă dento-alveolară:A. Fractura Walther.B. Fractura tip Richet;C. Fractura Le Fort I; D. Fractura parţială laterală (Hurt); E. Fractura Le Fort II;

180. C.M. Gravitatea leziunilor părţilor moi BMF este direct proporţională cu:A. Localizarea leziunii; B. Întinderea zonei afectate; C. Lezarea vaselor mari şi nervilor; D. Lezarea muşchilor mimici ce răsfrâng marginile rănii dându-i un aspect înspăimântător; E. Nici una din cele enumerate

181. C.S. Fractura Walther constă în:A. Asocierea a două linii de fractură verticală cu una orizonală;B. Asocierea a două linii de fractură orizontală cu una verticală; C. Asocierea unei fracturi oblice cu una verticală;D. Nu este o fractură asociată; E. Toate acestea.

182. C.M. Tabloul clinic al fracturilor Le Fort I este:A. Mobilitatea fragmentului în sens transversal; B. Echimoze labio-geniene; C. Dureri la presiune; D. Tulburări de ocluzie; E. Hemoragii în masă.

183. C.S. Disjuncţiile intermaxilare se produc prin:A. Lovituri anterio-posterioare;B. Lovituri laterale;C. Lovituri pe menton de jos în sus; D. Lovituri pe rădăcina nasului;E. Orice lovitură asupra maxilarului.

184. C.S. Care este frecvenţa fracturilor arcadei temporo-zigomatice:A. 9,8%; B. 8%; C. 15%;D. 7,9%;

E. 3,3%.185. C.M. Ce factori răspund la fracturile arcadei zigomatice şi osului malar:

A. Poziţia şi proeminenţa lor; B. Forma arcuită; C. Rezistenţa redusă a osului şi arcadei zigomatice; D. Stratul de ţesut adipos foarte redus sau chiar absent; E. Toate acestea.

186. C.M. Din ce motive apar tulburările nervoase a n.infraorbital (parestezii, hipostezii, anestezii):A. Fracturei podelei orbitare; B. Deplasării osului malar; C. Înfundării plăcii malare; D. Lezării nervului în timpul loviturii; E. Nici una dintre acestea.

187. C.S. Care din simptomele enumerate mai jos nu se întâlneşte la fracturile de tip posterior (arcada zigomatică):

A. Deformaţia feţei;B. Dureri;C. Blocajul mandibulei;D. Modificări de ocluzie; E. La palpare se percepe o prăbuşire în formă de treaptă sau unghi ascuţit.

188. C.M. Pentru ce este necesar şi examenul radiologic în fracturile osului malar şi arcadei zigomatice:A. Pentru determinarea prezenţei fracturii; B. Pentru precizarea diagnosticului; C. Localizarea fracturii; D. Dislocaţia fragmentului; E. Toate împreună.

189. C.S. Care din simptoamele enumerate mai jos nu se întâlnesc la fracturile osului malar:A. Echimoze palpebrale şi chemozesul;B. Epistaxis prelungit prin fosa nazală;C. Tulburări nervoase (hipostezie, anestezie);D. Deformaţia feţei;E. Modificări evidente de ocluzie.

190. C.S. Fracturile anterioare ale complexului zigomatico-maxilar interesează următoarele elemente anatomice:

A. Osul maxilar;B. Peretele infero-extern al orbitei;C. Peretele sinusului maxilar;D. Osul malar; E. Osul frontal.

191. C.M. Reducerea fragmentelor la fracturile temporo-zigomatice pe cale exobucală poate fi realizată:A. Cu cârligul Limberg; B. Cu cârligul Strohmezer; C. Cu elevatorul după D. Teodorescu; D. Cu degetul;E. Cu o spatulă.

192. C.M. Calea transinuisală de reducere a osului malar se utilizează în următoarele cazuri:A. La fracturi ale osului malar; B. În cazul prăbuşirii în bloc a malarului; C. La orice fractură anterioară;D. La fracturile combinate (osul malar şi arcadei zigomatice); E. Nici în unul din aceste cazuri.

193. C.M. Când e destul de dificilă diagnosticarea fracturilor temporo-zigomatice:A. Adresarea întârziată a pacientului; B. Fracturi fără deplasări; C. Forme asociate cu plăgi ale părţilor moi şi altor oase; D. O tumefiere evidenţiată; E. Nici unul din aceste cazuri.

194. C.M. Complicaţiile tardive ale fracturilor arcadei temporo-zigomatice sunt:A. Tulburări de sensibilitate; B. Diplopia;C. Deformaţia feţei; D. Blocajul mandibular de lungă durată; E. Toate împreună.

195. C.S. Care sunt simptomele caracteristice pentru fracturile posterioare temporo-zigomatice:A. Epistaxis;B. Blocarea mişcărilor mandibulare; C. Diplopia; D. Înfundarea osului malar;E. Hemoragii nazale ale arcadei zigomatice.

196. C.M. Fracturile anterioare pot fi:A. Simple fusuri;B. Fracturi multiple cu fragmente mici; C. Fracturi cu deplasări “în treaptă”; D. Fracturi multiple ale arcadei;E. Fractura osului malar şi a maxilei.

197. C.M. Placa osului malar poate să se deplaseze:A. Înapoi şi înăuntru; B. Rotindu-se în jurul axei sale; C. Poate fi basculată înăuntru şi lateral; D. În afară şi în sus;E. Se poate roti.

198. C.S. La diagnosticul clinic al fracturilor malare principiul de bază este:A. Radiografia;B. Diagnosticul funcţional;C. Diafanoscopia;D. Examenul semnelor clinice (deplasări, blocaj, tulburări de sensibilitate, diplopia, semne

sinusale etc.);E. Termoviziografia.

199. C.S. O fractură “V” arcadei temporo-zigomatice se caracterizează prin:A. O linie de fractură;B. Două linii de fractură;C. Trei linii de fractură; D. Este o fractură cominutivă;E. Nici una din acestea.

200. C.S. Simptomatologia într-o fractură de arcadă temporo-zigomatică se manifestă prin:A. Epistaxis pe o singură narină;B. Hipoestezie în teritoriul nervului intraorbitar;C. Emfizem subcutanat;D. Diplopie;E. Blocarea mişcărilor mandibulei.

201. C.S. Consolidarea fracturilor complexului zigomatico-maxilar fără deplasare sau corect reduse se produc în:

A. 5-12 zile;B. 15-20 zile; C. 25-30 zile; D. 30-35 zile;E. 8-10 zile.

202. C.S. Anestezia regiunii zigomatice apare în:A. Fracturi ale podelei orbitei;B. Fracturi ale peretelui anterior al sinusului maxilar; C. Fracturi ale arcadei temporo-zigomatice;D. Fracturi de tip blowout;E. Fracturi fronto-zigomatice.

203. C.S. Clasificarea fracturilor complexului orbito-zigomatic se face după:

A. Sediul fracturii;B. Segmentul osos afectat; C. Sensul dislocării fragmentelor osoase afectate;D. Agentul vulnerant;E. Asocierea cu alte fracturi ale viscerocraniului.

204. C.S. Balonul cateter se foloseşte în fracturile:A. Arcadei temporo-zigomatice; B. Disjuncţia osului zigomatic; C. Sutura fronto-zigomatică;D. Fracturile podele orbitei;E. Toate acestea.

205. C.M. Simptoamele fracturilor complexului orbito-zigomatic pot fi:A. Consolidări vicioase;B. Diplopii; C. Asimetrii faciale; D. Blocajele mandibulei; E. Tulburări de sensibilitate.

206. C.M. Diagnosticul unei fracturi orbito-zigomatice se stabileşte pe:A. Semnele clinice; B. Examenul radiologic; C. Tulburări funcţionale; D. Prezenţa şi a altor leziuni osoase; E. Toate acestea.

207. C.M. Cel mai frecvent întâlnite sunt următoarele forme de traumatisme a piramidei nazale:A. Traumatismele scheletului cartilaginos; B. Disjuncţia cranio-facială mijlocie (Le Fort II);C. Disjuncţia cranio-facială înaltă (Le Fort III);D. Fracturile scheletului osos a piramidei nazale (deschise); E. Fracturile scheletului osos a piramidei nazale (închise).

208. C.S. Frecvenţa fracturilor oaselor piramidei nazale este mare din cauza poziţiei şi proieminenţei sale şi prezintă:

A. 5%;B. 8%; C. 15%;D. 3%;E. 20%.

209. C.S. Reducerea fragmentelor piramidei nazale se efectuiază cel mai des:A. Cu ajutorul degetelor (manual);B. Cu ajutorul pensei în cioc de raţă cu Joseph; C. Cu o pensă hemostatică pe care se îmbracă un tub elastic;D. Cu un elevator;E. Cu ajutorul pensei hemostatice endonazal şi exonazal cu ajutorul degetelor.

210. C.M. Imobilizarea fragmentelor nazale după reducere este necesară şi constă în:A. Tamponamentul foselor nazale; B. Fixarea jgheabului de tablă extern; C. Introducerea balonaşelor de gumă în fosele nazale; D. Aplicarea pansamentului de figură nasului cu cleol; E. Tamponamentul foselor nazale şi cu o contrapresiune externă cu un jgheab confecţionat din

tifon cu gips. 211. C.S. La fractura piramidei nazale nu întâlnim unele din simptomele de mai jos:

A. Tumefacţii şi echimoze;B. Dureri spontane;C. Mobilitatea anormală a piramidei nazale;D. Obstrucţie nazală, ansomie; E. Deformaţii evidenţiate a feţii.

212. C.M. La fracturile piramidei nazale obiectiv se constată:A. Mobilitatea anormală,

B. Crepetaţii osoase; C. La rinoscopie în fosele nazale se constată cheaguri de sânge; D. Echimoze; E. Deplasarea sau înfundarea septului.

213. C.S. Dacă tratamentul fracturilor piramidei nazale nu s-a efectuat la timp (în primele 15 zile) atunci se recomandă:

A. Refractura imediată şi reducerea fragmentelor;B. Aplicarea unor aparate de distracţie şi compresie; C. Osteosinteză;D. Corectarea plastică peste 4-6 luni; E. Nu se recomandă nimic.

214. C.M. Uneori tratamentele piramidei nazale sunt însoţite de emfizem, când?A. Când este deschis sinusul maxilar; B. Când este interesată zona etmoidoorbitală; C. La fracturile cu deplasări mari;D. Când fracturile nazale sunt însoţite din fracturile baze craniului;E. Nici unul din aceste cazuri.

215. C.M. Traumatismele scheletului cartilaginos a nasului sunt însoţite de următoarele simptome clinice:A. Deformaţie cu înfundare; B. Anosmie; C. Epistaxis; D. Rinolalie închisă; E. Obstrucţia foselor nazale prin angularea sau încălecarea fragmentelor.

216. C.S. Care este metoda de bază în diagnosticul fracturilor piramidei nazale:A. Examenul radiologic;B. Rinoscopia anterioară; C. Examenul direct al semnelor clinice; D. Diagnosticul ultrasonor;E. Toate acestea.

217. C.M. Complicaţiile tardive ale fracturilor piramidei nazale sunt:A. Deformaţii nazale; B. Devierea septului nazal; C. Obstrucţii nazale; D. Obturaţia canalului nazo-lacrimal; E. Afectarea respiraţiei.

218. C.M. În traumatismele grave ale piramidei nazale pot apare complicaţii locale:A. Abcesul septului; B. Condrite; C. Pericondrite; D. Perforaţia septului; E. Sinuzite.

219. C.M. În traumatismele piramidei nazale complicate pot apărea unele complicaţii de vecinătate:A. Sinuzite; B. Manifestări oculare; C. Osteomielite de maxilă; D. Etmoidite,E. Frontite.

220. C.S. Una din complicaţii secundare ale fracturii piramidei nazale pun în pericol viaţa pacientului:A. Septicemia; B. Modificări de respiraţie; C. Sinuzita;D. Condritele, E. Etmoidita.

221. C.M. Hemostaza în caz de hemoragii nazale se efectuiază prin:A. Tamponament anterior cu meşe de tifon; B. Tamponament posterior; C. Întroducerea unor balonaşe de gumă ce se umflă;

D. Aplicarea suturilor pe vasele efecate;E. Toate acestea.

222. C.S. După reducerea fragmentelor oaselor nazale este necesar de a imobiliza cu:A. Tamponament de presiune endo-şi exonazal; B. Tamponament strâns endonazal;C. Tamponament posterior prin glotă;D. Plăcuţe de plumb de forma nasului;E. Toate sunt bune.

223. C.S. Unele fracturi nazale se pot vindeca spontan şi anume:A. Fracturi fără deplasări; B. Fracturi ale oaselor cu deplasări;C. Fracturi ale cartilagelor; D. Fracturi în totalitate;E. Toate fracturile piramidei nazale.

224. C.S. Care din următoarele forme de luxaţie temporo-mandibulare se întâlnesc cel mai frecvent:A. Luxaţii anterioare; B. Luxaţii posterioare; C. Luxaţii externe;D. Luxaţii interne;E. Luxaţii superioare.

225. C.S. Care este cea mai veche şi mai simplă metodă de reducere a luxaţiilor articulaţiei temporo-mandibulare?

A. Metoda lui V.Popescu; B. Metodele chirurgicale;C. Metoda lui Hypocrate; D. Metoda Blehman-Gerşuni;E. Metoda Hypocrate-Hodorovici.

226. C.S. Unul din următoarele simptome lipseşte la luxaţiile unilaterale:A. Asimetri feţei;B. Deplasarea bărbiei înainte şi în partea opusă;C. Bombarea regiunii subzigomatice; D. Gura deschisă larg; E. Relaxarea părţilor moi din partea sănătoasă.

227. C.S. Care-i metoda de bază de examinare a pacientului cu luxaţie a articulaţiilor temporo-mandibulare:

A. Radiografia;B. Anamneza;C. Electromiografia;D. Examenul clinic; E. Masticaţiografia.

228. C.S. Complicaţia cea mai gravă a luxaţiei superioare este:A. Fractura tavanului cavităţii glenoide;B. Hemoragii din conductul auditiv;C. Pătrunderea capului condilului în fosa mijlocie; D. Infectarea elementelor articulaţie;E. Comoţii cerebrale.

229. C.M. În luxaţiile temporo-mandibulare cauzele favorizante sunt:A. Laxitatea capsulei ligamentare; B. Hipotonia muşchilor motori; C. Deschiderea forţată şi exagerată a gurii; D. Procese patologice în articulaţie; E. Micşorarea pantei tuberculului temporal anterior.

230. C.M. Când recurge la metoda chirurgicală de tratament a luxaţiilor temporo-mandibulare:A. Luxaţii anterioare uni- şi bilaterale;B. Luxaţii posterioare;C. Luxaţii cu fractura apofizei condilare; D. Luxaţii recidivante compuse;

E. Luxaţii vechi ireductibile. 231. C.S. Folosim anestezia după Berchet-Dubov în cazul unei:

A. Luxaţii unilaterale;B. Luxaţii anterioare; C. Luxaţii vechi; D. Luxaţii bilaterale proaspete;E. La toate aceste forme.

232. C.S. Care simptom lipseşte în luxaţiile bilaterale anterioare:A. Gura larg deschisă;B. Deplasarea bărbiei în jos şi înainte; C. Obrajii turtiţi;D. Modificări de ocluzie;E. Deplasarea condilului mandibular înapoi.

233. C.S. După reducerea luxaţiei este necesară imobilizarea mandibulei prin aplicarea unei fronde mentoniere pe câteva zile:

A. Pe 8-10 zile; B. Pe 21 zile;C. Pe 25 zile; D. Pe 10-12 zile;E. Pe 20-30 zile

234. C.S. Care este condiţia favorabilă pentru ca luxaţia să se producă:A. Deschiderea forţată a gurii; B. Poziţia meniscului;C. Laxitatea capsulei ligamentare;D. Hipotonia muşchilor temporal şi maseterin;E. Deplasarea condilului mandibular înapoi.

235. C.S. În momentul producţiei luxaţiei ce simpte bolnavul în primul rând:A. Că apare tensiune muşchilor;B. Că nu poate închide gura;C. Că dinţii nu i-au contactat;D. Durere vie şi un cracment; E. Mişcarea mandibulei reduse.

236. C.S. La ce fel de luxaţii bolnavii ştiu să-şi reducă singuri mandibula:A. Luxaţii posterioare;B. Luxaţii unilaterale;C. Luxaţii anterioare;D. Luxaţii recidivante; E. Luxaţii superioare.

237. C.S. Ce fel de anestezie vom folosi la reducerea luxaţiilor mandibulei în caz de necesitate:A. Anestezia generală;B. Anestezia prin infiltraţie a muşchilor;C. Anestezia tronculară periferică;D. Tronculară bazală;E. Anestezia după Berchet-Dubov.

238. C.S. Despre ce ne vorbeşte durerea violentă, cu iradiaţii în ureche şi cracment în articulaţie şi însoţită de luxaţii în timpul meselor:

A. Parotidită acută;B. Abcesul şi flegmonul lojii infratemporale;C. Artrită acută temporo-mandibulară;D. Litiază submandibulară;E. Luxaţii recidivante asociate cu artrită.

239. C.S. Luxaţia temporo-mandibulară:A. Este o manifestare articulară de agenţii microbieni specifici;B. Este limitarea permanentă a muşchilor motori datorită organizării unui ţesut osos;C. Este o schimbare a proceselor de relaxare a muşchilor mandibulei;D. Este o pierdere a raporturilor normale între suprafeţele articulare cu ieşirea codilului din

cavitatea glenoidă;

E. Nici una din aceste definiţii nu este corectă.240. C.S. Care este manopera principală la reducerea luxaţiilor temporo-mandibulare prin metoda clasică (Hypocrate):

A. Aşezarea bolnavului pe scaun cu capul bine fixat,B. Anestezia;C. Fixarea mandibulei cu amândouă mânile;D. Aplicarea degetelor pe molari;E. Presiunea pe molari şi împingerea mandibulei îndărăt.

241. C.M. La luxaţiile anterioare recidivante sunt prezente toate simptomele numite mai jos sau numai unele din ele:

A. Luxaţia apare deseori şi cu uşurinţă; B. Gura larg deschisă; C. Bărbia deplasată în jos şi înainte; D. Muşcătura fără schimburi;E. Obrajii apar turtiţi.

242. C.M. Care sunt complicaţiile imediate a luxaţiilor articulaţiei temporo-mandibulare:A. Inflamaţii ale tubului auditiv; B. Modificări de ocluzie;C. Dureri nevralgice;D. Apare o organizare fibro-conjuctivă ce fixează condilul; E. Hiposalivaţia.

243. C.S. Care nerv este lezat în luxaţiile temporo-mandibulare superioare:A. Mandibular;B. Maxilar;C. Auriculotemporal; D. Zigomaticofacial;E. Facial.

244. C.M. Care sunt principalele elemente anatomice ale articulaţiei temporo-mandibulare:A. Condilul; B. Fosa glenoidă; C. Tuberculul articular; D. Oasele temporal şi mandibular;E. Discul articular.

245. C.S. La care forme de luxaţie se produc modificări cicatriceale ale ţesuturilor periarticulare ale meniscului;

A. Luxaţii superioare;B. Luxaţii laterale;C. Luxaţii vechi fixate; D. Luxaţii recidivante;E. Luxaţii bilaterale anterioare.

246. C.S. Care din următoarele simptome nu sunt prezente la luxaţiile posterioare ATM:A. Gura închisă;B. Dinţi strânţi;C. Mandibula este deplasată înapoi;D. Bărbia este deplasată în jos şi înainte; E. Condilul mandibulei se palpează sub conductul auditiv extern.

247. C.S. Anchiloza temporo-mandibulară este posibilă la următoarele forme de luxaţii:A. Luxaţie posterioară cu fractură; B. Luxaţie anterioară bilaterală;C. Luxaţie recidivantă;D. Luxaţie anterioară unilaterală;E. În toate aceste cazuri.

248. C.M. Factorii favorizanţi ai luxaţiilor temporo-mandibulare pot fi:A. Starea de graviditate; B. Tubercul temporal cu pantă abruptă;C. Scăderea tonicităţii muşchilor temporali, maseteri; D. Tubercul temporal cu panta plată;

E. Nici una dintre acestea.249. C.M. Semne clinice ale unei artrite temporo-mandibulare nespecifice pot fi:

A. Dureri pulsatile cu iradiere optică, temporală şi geniană; B. Menton deviat de partea sănătoasă;C. Mişcări reduse în articulaţie; D. Tumefacţie preauriculară; E. Prezenţa cracmentului articular.

250. C.S. Un pacient prezintă o tumefacţie preauriculară stîngă cu semne locale de inflamaţie acută, limitarea mişcărilor mandibulei şi dureri accentuate de masticaţie. Diagnosticul cel mai probabil articular este:A. Limfadenită pretragiană;B. Furuncul pretragian;C. Parotidită urtiană;D. Artrită temporo-mandibulară; E. Otomastoidită supurată.

251. C.S. Semnele clinice ale artritei cronice temporo-mandibulare pot fi:A. Durere; B. Reducerea deschiderii gurii;C. Tumefacţie locală;D. Stare septică; E. Cracment articular.

252.C.S. Care este cel mai frecvent factor incriminat în producerea artritelor cronice temporo-mandibulare:

A. Infecţii acute tratate necorespunzător;B. Dezechilibru ocluzo-articular; C. Traumatisme frecvente la nivelul mentonului;D. Infecţii cu germeni specifici;E. Nici unul din elementele menţionate.

253.C.M. Între mecanismele patogenice ale construcţiei de mandibulă pot fi incluse:A. Organizarea unui ţesut osos la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare;B. Transformarea sclerocicatricială a capsulei articulaţiei şi ligamentelor periarticulare; C. Modificări ale reperelor osoase (panta condilului temporal);D. Scleroza sau hipertonia muşchilor coborâtori ai mandibulei; E. Apariţia unei cicatrici retractile pe tegumentele regiunii maseterine sau pe mucoasa jugală.

254.C.M. Argumentele în favoarea diagnosticului de constricţie de mandibulă pot fi:A. Limitarea doar a muşchilor redicatori şi mai puţin ai celor propulsori şi propulsie; B. Decelarea în antecedentele patologice a unor afecţiuni ce putea să genereze sechele periaticulare

şi cutaneomucoase;C. Lipsa modificărilor radiologice la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare; D. Posibilitatea deschiderei gurii prin metode mecanice;E. Nici unul din aceste argumente.

255.C.S. Care este cea mai de temut complicaţie a artritei temporo-mandibulare:A. Fistulizarea la tegument;B. Extinderea supuraţiei la mastoidă;C. Septicemia;D. Construcţia de mandibulă;E. Anchiloza temporo-mandibulară.

256.C.S. Care dintre artritele specifice nu prezintă ca complicaţie, anchiloza temporo-mandibulară:A. Gonococice;B. Tuberculoase;C. Actinomicotice;D. Luetice; E. Streptococice.

257.C.M. Modificările anatomo-patologice în artrita actinomicotică interesează în special:A. Ligamentele periarticulare;B. Canalul mandibular;C. Capsula articulară;

D. Cavitatea glenoidă;E. Meniscul.

258.C.M. Care dintre următoarele semne clinice se întâlnesc în constricţia de mandibulă:A. Debut brusc posttraumatic;B. Limitarea mişcărilor mandibulare mai ales cele de lateralitate de propulsie;C. Mandibula are tendinţă la deviere laterală în partea leziunii; D. Mişcările condililor au amplitudine redusă; E. Mişcarea de deschidere a gurii este dedublată.

259.C.M. Care sunt simptomele unei artrite acute nespecifice:A. Devierea mentonului;B. Dureri spontane, pulsatile, iradiate, din zona afectată; C. Tumefacţia şi congestia preauriculară; D. Mişcări mandibulare reduse, uneori imposibile; E. Toate acestea.

260.C.M. Diagnosticul diferenţial al artritelor acute nespecifice se face cu:A. Furuncul pretragian; B. Otomastoidite; C. Limfadenită pretragiană; D. Construcţia de mandibulă;E. Adenită subangulomandibulară.

261.C.M. Ce elemente anatomice sunt interesate în faza de artrită temporo-mandibulară subacută:A. Capsula artriculară; B. Ligamentele articulare; C. Meniscul articular; D. Condilul mandibular;E. Cavitatea glenoidă.

262.C.M. În artrita actinomicotică, modificările patologice interesează în special:A. Cartilajul articular;B. Meniscul; C. Ligamentele; D. Capsula articulară; E. Osul.

263.C.S. În etiopatogenia artritelor cronice sunt incriminaţi următorii factori:A. Luxaţiile recidivante;B. Traumatismele deschise ale ATM;C. Pătrunderea de germenii patogeni în cavitatea articulară;D. Microtraumatisme repetate prin dezechilibrul ocluzo-articular; E. Fracturi intraarticulare de condil.

264.C.M. Triada simptomatică a artritelor cronice cuprinde:A. Durerea; B. Cracmente; C. Tulburări mecanice articulare; D. Limitarea mişcărilor mandibulare;E. Semne de inflamaţie acută.

265.C.M. Diagnosticul diferenţial al unei artrite cronice îl faceţi cu:A. Artrite din cursul reumatismului poliarticular acut; B. Artrite cronice gonococice; C. Supuraţii ale lojii parotidiene;D. Luxaţia unilaterală anterioară;E. Nici una din acestea.

266.C.M. Luxaţia unilaterală, anterioară produsă în articulaţia temporo-mandibulară, este însoţită de:A. Devierea mentonului de partea afectată;B. Devierea mentonului de partea sănătoasă; C. Turtirea obrazului de partea afectată; D. Proeminenţă subzigomatică de partea sănătoasă;E. Imposibilitatea închiderii arcadelor dentare.

267.C.M. Diagnosticul diferenţial în luxaţiile anterioare unilaterale se face cu:

A. Fracturile apofizei condiliene; B. Paralizii faciali; C. Fracturile mediosimfizare;D. Parotidita acută supurată;E. Contractura spastică a muşchilor masticatori.

268.C.S. În cazul unei luxaţii anterioare ATM bilaterale există contact dento-dentar?A. Nu;B. Uneori, pe incisivii centrali;C. Uneori, pe molarii de minte; D. Totdeauna pe incisivi;E. Totdeauna pe molarii de minte.

269.C.M. Formele anatomo-clinice ale luxaţiilor recidivante sunt:A. Luxaţiile laterale;B. Luxaţiile condilo-meniscale; C. Luxaţiile antero-laterale;D. Luxaţiile menisco-temporale; E. Luxaţiile condilo-temporale.

270.C.M. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate în cazul luxaţiilor posterioare unilaterale mandibulare:A. Gura întredeschisă, cu distanţa între incivii superiori şi inferiori, de aproximativ 10-20 mm; B. Gura larg deschisă;C. Bolnavii prezintă otoragie;D. Mentonul deviat de partea sănătoasă;E. Linia interincisivă deviată, spre partea bolnavă.

271.C.S. Ce complicaţie poate apare după o luxaţie posterioară de ATM?A. Anchiloză temporo-mandibulară; B. Construcţie de mandibulă;C. Redoare articulară;D. Trismus persistent;E. Tulburări auditive.

272.C.S. Ce tratament preconizaţi într-o luxaţie temporo-mandibulară anterioară?A. Infiltraţii cu xilină şi hidrocortizon intraarticular;B. Reducerea manualei; C. Mecanoterapia pasivă;D. Mecanoterapia activă;E. Blocajul intermaxilar.

273C.S. Care este cea mai frecventă cauză a constricţiei de mandibulă:A. Supuraţii periosoase;B. Cauze articulare şi periarticulare;C. Cicatrici cutaniomucoase;D. Tumori ale regiunii faciale;E. Cicatrici în masa muşchilor mobilizatori ai mandibulei.

274.C.M. Constricţia de mandibulă de cauză musculară, poate apare după:A. Hipertonia muşchilor ridicători; B. Supuraţii periarticulare;C. Scleroza muşchilor ridicători; D. Traumatisme articulare;E. Fistulizarea abcesului genian.

275.C.S. Care sunt cele mai frecvente cauze ale anchilozei temporo-mandibulare:A. Supuraţii oto-mastoidiene;B. Fracturile intraarticulare ale condilului; C. Parotiditele acute supurate;D. Fracturi ale ramului, vicios consolidate;E. Luxaţii anterioare ale ATM.

276. C.M. Leziunile traumatice care pot duce la anchiloză temporo-mandibulară sunt:A. Fracturile apofizei coronoide;B. Fracturile cavităţii glenoide;

C. Fracturile intraarticulare ale condilului; D. Leziuni osoase şi leziuni ale meniscului prin traumatism obstretical. E. Fracturi ale osului temporal.

277. C.M. Din punct de vedere al localizării, anchilozele temporo-mandibulare parţiale pot fi:A. Anterioare; B. Posterioare; C. Mediale;D. Compacte;E. Laterale.

278. C.S. Depărtătorul de tip Heister se foloseşte pentru mecanoterapie în următoarele situaţii:A. Anchiloza temporo-mandibulară;B. Construcţie de mandibulă; C. După consolidarea fracturilor de arc mentonier;D. În toate aceste cazuri;E. Nu se foloseşte pentru mecanoterapie.

279. C.S. Ce tratament efectuaţi în contuziile ATM:A. Mecanoterapie activă; B. Gutiere de înălţare a ocluziei;C. Blocaj rigid intermaxilar;D. Antibioterapie;E. Infiltraţii periarticulare cu corticosteroizi.

280. T.C. Se prezintă o bolnavă în vârstă de 64 ani, edentată total bimaxilar, care acuză dureri articulare bilaterale şi imposibilitatea închiderii complete a cavităţii orale. La examenul clinic, se constată etajul inferior mărit, cu proeminenţa mentonului, gura larg deschisă, cu incontinenţă salivară, iar obrajii destinşi.C.M. Pe baza datelor prezente, spre ce diagnostic vă îndreptaţi:

A. Prognatism mandibular anatomic;B. Luxaţie anterioară unilaterală dreaptă;C. Luxaţie posterioară;D. Luxaţie anterioară bilaterală; E. Luxaţie recidivantă.

281. T.C. Un bolnav, în vârstă de 75 ani, se prezintă acutizând limitarea permanentă a mişcărilor de deschidere a cavităţii orale până la maximum 10 mm între marginile incisivilor centrali. La examenul clinic, se constată: o cicatrice facială, retractilă, în regiunea pretragiană dreaptă şi una în regiunea maseterină. Totodată, pacientul acuză dureri la mişcarea mandibulei şi devierea mentonului de partea dreaptă. Examenul radiologic nu pune în evidenţă vre-o modificare osoasă.C.S. Pe baza datelor prezente, ce diagnostic puneţi:

A. Laterognaţie congenitală mandibulară;B. Artrită cronică dreaptă;C. Luxaţie mandibulară anterioară dreaptă;D. Constricţie mandibulară; E. Anchiloză temporo-mandibulară.

282. T.C. Un bolnav, în vârstă de 75 ani, se prezintă acutizând limitarea permanentă a mişcărilor de deschidere a cavităţii orale până la maximum 10 mm între marginile incisivilor centrali. La examenul clinic, se constată: o cicatrice facială, retractilă, în regiunea pretragiană dreaptă şi una în regiunea maseterină. Totodată, pacientul acuză dureri la mişcarea mandibulei şi devierea mentonului de partea dreaptă. Examenul radiologic nu pune în evidenţă vre-o modificare osoasă.C.M. Care credeţi că sunt cauzele care au stat la baza producerii afecţiunii:

A. Fractura ramului vertical, vicios consolidată;B. Hipertonia musculaturii ridicătoare a mandibulei;C. Traumatism periarticular; D. Corpi străini intramusculari; E. Bride scleroase, retractile, maseterine, posttraumatice.

283. T.C. Un bolnav, în vârstă de 75 ani, se prezintă acuzând limitarea permanentă a mişcărilor de deschidere a cavităţii orale până la maximum 10 mm între marginile incisivilor centrali. La examenul clinic, se constată: o cicatrice facială, retractilă, în regiunea pretragiană dreaptă şi una în regiunea

maseterină. Totodată, pacientul acuză dureri la mişcarea mandibulei şi devierea mentonului de partea dreaptă. Examenul radiologic nu pune în evidenţă vre-o modificare osoasă.C.M. Care sunt tulburările funcţionale care deranjează bolnavul:

A. Trismusul; B. Fonaţie dificilă;C. Masticaţie dificilă; D. Halenă fetidă;E. Tulburări fizionomice.

284. C.M. Rolul suturii de poziţie este:F. De capitonaj, suprimând spaţiul mort;G. Restabileşte simetria şi controlul cutaneo-mucos; H. Fixează părţile moi şi îndeosebi lambourile de piele în poziţie corectă; I. Suprimă în mare măsură pansamentul; J. Permite transportul bolnavilor.

285. T.C. Un bolnav, în vârstă de 75 ani, se prezintă acuzând limitarea permanentă a mişcărilor de deschidere a cavităţii orale până la maximum 10 mm între marginile incisivilor centrali. La examenul clinic, se constată: o cicatrice facială, retractilă, în regiunea pretragiană dreaptă şi una în regiunea maseterină. Totodată, pacientul acuză dureri la mişcarea mandibulei şi devierea mentonului de partea dreaptă. Examenul radiologic nu pune în evidenţă vre-o modificare osoasă.C.M. Ce soluţii terapeutice consideraţi necesare:

A. Mecanoterapie şi enzimoterapie; B. Condilectomia;C. Secţiunea bridelor şi acoperirea suprafeţelor sângerânde cu grefe libere; D. Meniscecotomia;E. Secţionarea inserţiei muşchiului temporal de pe apofiza coronoidă.

286. C.S.Care este cea mai frecventă dintre fracturile faciale după datele CNPŞDMU:A. Maxila;B. Mandibula;C. Oasele nazale;D. Os zigomatic;E. Arcada zigomatică.

287. C.S. Care este cea mai frecventă dintre fracturile faciale după datele Chirurgiei OMF Chişinău:A. Maxila;B. Mandibula;C. Oasele nazale;D. Os zigomatic;E. Arcada zigomatică.

288. C.S. Mai des rezultatul examenului radiologic în fractura oaselor nazale e următorul:A. Fractura unilaterală;B. Fractura bilaterală;C. Fractura eschiloasă;D. Fractura cu defect;E. Fractura triplă.

289. C.S. Emfizem subcutanat se întâlneşte în:A. Fractura maxilei;B. Fractura mandibulei unilaterale;C. Fractura mandibulei bilaterale;D. Fractura mandibulei triple;E. Fractura mandibulei eschiloase.

290. C.S. Emfizem subcutanat se întâlneşte în:A. Factura oaselor nazale;B. Fractura mandibulei unilaterale;C. Fractura mandibulei bilaterale;D. Fractura mandibulei triple;E. Fractura mandibulei eschiloase.

291. C.S.Epifora se întâlneşte în:A. Fractura osului frontal;

B. Fractura maxilei Le Fort II;C. Fractura arcadei zigomatice;D. Fractura mandibulei unilaterale;E. Fractura mandibulei bilaterale.

292. C.S. Contactul prematur a molarilor se întâlneşte în:A. Fractura maxilei Le Fort I;B. Fractura maxilei Le Fort II;C. Fractura maxilei Le Fort III;D. Luxaţia articulaţiei mandibulare bilaterale;E. Fractura mandibulei unilaterale.

293. C.S. Contactul prematur a molarilor se întâlneşte în:A. Fractura maxilei Le Fort I;B. Fractura maxilei Le Fort II;C. Fractura maxilei Le Fort III;D. Fractura procesului articular;E. Fractura os zigomatic.

294. C.S. Sinusotomia e indicată în:A. Fractura os zigomatic fără deplasare;B. Fractura os zigomatic cu deplasare;C. Fractura os zigomatic eschiloasă;D. Fractura arcadei zigomatice fără deplasare;E. Fractura arcadei zigomatice cu deplasare.

295. C.S. În imobilizarea de transport a mandibulei e indicat:A. Ligatura interdentară “8”;B. Ligatura Ivy;C. Dispozitiv în “zăbală”;D. Imobilizare bimaxilară;E. Aparat Rudico.

296. C.S. Tratamentul fracturii complicată cu osteomielită se face cu:A. Aparat Rudico;B. Aparat Vaucevici;C. Aparat Arganţev;D. Şina Veber;E. Şina Pont.

297. C.S. Leziunile traumatice dento-parodontale sunt mai frecvente la:F. Incisivii centrali inferiori;G. Incisivii centrali superiori;H. Caninii inferiori; I. Caninii superiori; J. Premolarii inferiori şi superiori.

298. T.C. Pacientul se prezintă cu dureri la nivelul incisivilor centrali superiori apărute în urma unei altercaţii cu altă persoană, care i-a aplicat o lovitură cu pumnul.C.M.Precizaţi care dintre următoarele investigaţii sunt absolut necesare pentru stabilirea diagnosticului:

F. Radiografia retrodentară; G. Inspecţia; H. Palparea; I. Percuţia; J. Testarea vitalităţii.

299. C.S.Spaţiul interdentar în fractura mandibulei pe dinţii 7 şi 8 este egal cu:A. 1 cm;B. 2 cm;C. 3 cm;D. Cu lungimea intercalării osoase;E. 4 cm.

300. C.S.Repoziţia oaselor nazale se face cu:A. Elevatorul Lecluze;B. Cârligul Limberg;

C. Elevatorul Volcov;D. D Spatula Buealskii;E. Nici unul nu e corect.

301. C.M. Regiunea maxilo-facială se împarte în trei etaje principale: A. Superior;B. Mediu;C. Inferior;D. Lateral;E. Posterior.

302. C.M. Care din următoarele regiuni ale feţei sunt pare: A. Orbitară, suborbitară;B. Zigomatică, geniană;C. Nazală, labială (orală), mentonieră;D. Parotido-maseterină;E. Submentonieră, frontală.

303. C.M. Oasele ce formează scheletul facial sunt: A. Maxila; B. Mandibula;C. Malarul;D. Nazale;E. Frontal.

304. C.S. Osul mobil ce intră în componenţa scheletului facial (splanchnocraniului) este: A. Maxila; B. Mandibula;C. Malarul;D. Nazale;E. Palatinale.

305. C.S. Maxila are mai mulţi pereţi: A. 4;B. 5;C. 6;D. 7;E. 8.

306. C.M. Maxila are următoarele apofize:A. Alveolară;B. Frontală;C. Malară;D. Palatinală;E. Temporală.

307. C.M. Osul maxilar participă la formarea următoarelor cavităţi: A. Orbitei;B. Nazală;C. Orală;D. Pterigo-maxilară;E. Sinusul maxilar.

308. C.M. S-au determinat următoarele forme de sinus maxilar: A. Pneumatic;B. Sclerotic;C. Multicameral;D. Un sinus mare şi câteva mici;E. Toate împreună.

309. C.M. Funcţiile de bază ale sinusului: A. Rezonatoare;B. Olfactorie;C. Respiratorie (umectează, încălzeşte, curăţă aerul);D. Protecţie;E. Uşurează scheletul.

310. C.S. Pereţii sinusului sunt acoperiţi cu:A. Epiteliu multistratulat cilindric cu cili;B. Epiteliu cubic;C. Epiteliu plat;D. Epiteliu prismatic;E. Epiteliu folicular.

311. C.S. Sinusul maxilar comunică cu:A. Cavitatea nazală;B. Cavitatea bucală;C. Orbita;D. Glota;E. Fosa subtemporală.

312. C.M. Raportul sinusului maxilar cu dinţii este şi cei mai apropiaţi de fundul sinusului sunt dinţii:A. Molarul de şase ani;B. Incisivii;C. Molarul doi;D. Premolarii;E. Caninul.

313. C.S. Volumul cavităţii sinusului (în cm3) este de:A. 14-25 cm3;B. 15-40 cm3;C. 10-20 cm3;D. 7-15 cm3;E. 20-50 cm3.

314. C.S. Sinusul comunică cu cavitatea nazală printr-un orificiu oval care se deschide în:A. Meatul nazal superior;B. Meatul nazal mediu;C. Meatul nazal inferior;D. Prin celulele etmoidale;E. Nici una din acestea.

315. C.S. Unul din pereţii sinusului maxilar este traversar de pachetul vasculo-nervos infraorbitar:A. Anterior;B. Median;C. Superior;D. Lateral;E. Posterior.

316. C.M. Dinţii cei mai apropiaţi de sinus sunt:A. Molarul 1;B. Molarul 2;C. Premolarul 2;D. Molarul 3;E. Premolarul 1.

317. C.S. Sinusul maxilar are o formă:A. Prismă triunghiulară;B. Pătrată;C. Triunghi;D. Ovală;E. Rotundă.

318. C.M. Splanhnocraniul sau craniul visceral îndeplineşte următoarele funcţii legate de:A. Fonaţie;B. Masticaţie;C. Deglutiţie;D. mimică;E. Protecţie.

319. C.M. Stâlpii de rezistenţă ai maxilei sunt:A. Stâlpul fronto-nazal sau incisiv;B. Stâlpul zigomatic;

C. Stâlpul pterigopalatin;D. Stâlpul (platforma) palatin;E. Toţi împreună.

320. C.S. C.M. În fractura mediană a mandibulei:F. Tracţiunile musculare care se exercită fiind în echilibru, deplasarea secundară este absentă; G. În mobilizarea mandibulei se observă ocluzia în armonică; H. Bolnavul prezintă echimoze în fundul de sac vestibular sau sublingual; I. Bolnavul prezintă hipoestezie în teritoriul nervului dentar inferior;J. Este frecvent întâlnită otoragia.

321. C.S. Molarii de pe arcada superioară au:A. Trei rădăcini;B. Două rădăcini;C. O rădăcină;D. 4-5 rădăcini;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

322. C.S. Primul premolar de pe arcada superioară are:A. O rădăcină;B. Doauă rădăcini;C. Trei rădăcini;D. Trei-patru rădăcini;E. O rădăcină cu două apexuri.

323. C.S. Cea mai lungă rădăcină a dinţilor de pe arcada superioară o au:A. Incisivii centrali;B. Incisivii laterali;C. Caninii;D. Premolarii;E. Molarii.

324. C.S. Mandibula are o formă de:A. Pătrat;B. Semiovală;C. Potcoavă;D. Triunghiulară;E. În funcţie de vârstă, trece de la o formă la alta.

325. C.M. Mandibula are următoarele apofize:A. Alveolară;B. Coronoidă;C. Condilară;D. Bazală;E. Unghiulară.

326. C.S. Incisura semilunară este situată între:A. Apofizele alveolară şi coronoidă;B. Apofizele alveolară şi condilară;C. Apofizele condilară şi coronoidă;D. Apofizele coronoidă şi baza mandibulei;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

327. C.S. Prin corpul mandibulei trece canalul:A. Suborbital;B. Nazopalatin;C. Palatinal anterior;D. Mandibular;E. Toate.

328. C.M. Pe suprafaţa mandibulei sunt situate următoarele orificii:A. Mentoniere;B. Mandibulare;C. Suborbitare;D. Incisivale;E. Palatinale.

329. C.S. Ramul ascendent (la adulţi) formează cu corpul mandibulei un unghi de:A. 105-110°;B. 130-140°;C. 125-150°;D. 100-105°;E. 120-130°.

330. C.M.Pe suprafaţa mandibulei observăm mai multe neregularităţi:A. Tuberozitatea maseterină;B. Tuberozitatea pterigoidă;C. Tuberozitatea mentonieră;D. Tuberozitatea maxilară;E. Toate.

331. C.M. La mandibulă deosebim următoarele linii (travee) de forţă (după Sicher):A. Marginală;B. Bazilare;C. Transversale;D. Anterioare şi posterioare;E. Radiale şi capulans.

332. C.M. Cele mai vulnerabile (fragile) locuri la mandibulă unde mai frecvent se fracturează sunt:A. Mediană (simfizală);B. Mentonieră;C. Colul condilului;D. Unghiul mandibulei;E. Ramul ascendent.

333. C.M. Care dinţi de pe arcada inferioară au două rădăcini:A. Molarul unu (de 6 ani);B. Molarul doi;C. Molarul trei (dintele de minte);D. Premolarul unu;E. Caninul.

334. C.S. Orificiul mentonier este situat:A. Între canin şi primul premolar;B. Între incisivii laterali şi canini;C. Între primul şi al doilea premolar;D. Între premolarul doi şi primul molar;E. Sub molarul de şase ani.

335. C.S. Unicul os impar al splanhnocraniului este:A. Maxila;B. Mandibula;C. Zigomatic;D. Nazal;E. Palatinal.

336. C.S. Cea mai masivă şi mai groasă porţiune a mandibulei este:A. Ramul ascendent;B. Apofiza coronoidă;C. Corpul mandibulei;D. Apofiza condilară;E. Mentonul.

337. C.M. Cei mai apropiaţi dinţi (rădăcinile) de canalul mandibular sunt:A. Molarii;B. Premolarii;C. Caninii;D. Incisivii;E. Toţi.

338. C.S. Rădăcinile molarilor inferiori sunt situate:A. Mezo-distal;B. Vestibulo-oral;

C. Lingual;D. Vestibular;E. Nici un răspuns nu este corect.

339. Articulaţia temporo-mandibulară este:A. Diartroză;B. Monoartroză;C. Triartroză;D. Cea mai evaluată articulaţie;E. Toate sunt corecte.

340. C.M. Elementele anatomice ale articulaţiei temporo-mandibulare sunt:A. Condilul articular;B. Cavitatea glenoidă;C. Meniscul;D. Tuberculul articular;E. Capsula articulară şi ligamentele.

341. C.M. Articulaţia TM contribuie la îndeplinirea funcţiilor de:A. Masticaţie;B. Deglutiţie;C. Fonaţie;D. Amortizare;E. Respiraţie.

342. C.S. Fosa glenoidă este situată pe osul:A. Temporal;B. Sfenopalatin:C. Maxilă;D. Frontal;E. Mandibular.

343. C.M. Cavitatea glenoidă este delimitată de:A. Anterior de muchia anterioară a tuberculului anterior (articular);B. Posterior de către osul timpanului ce formează peretele conductului auditiv extern;C. Intern se află spina Sfenoidului;D. Extern rădăcina longitudinală a zigomei;E. Nici un răspuns nu este corect.

344. C.S. Condilul mandibular are un diametru de 20-25 mm şi o formă:A. Ovală;B. Rotundă;C. Elipsoidă;D. Triunghiulară;E. Pătrată.

345. C.S. Care dintre cei doi versanţi ai condilului mandibular (anterior şi posterior) este intracapsular:A. Anterior;B. Posterior;C. Ambii versanţi;D. Nici unul din ei;E. Primele două (A,B) sunt corecte.

346. C.S. Condilul articular este acoperit cu un strat cartilaginos de o structură:A. Fibroasă;B. Hialinoasă;C. Celulară;D. Peticulată;E. Conjunctivă.

347. C.S. Meniscul articular are o formă caracteristică de:A. Lentilă biconcavă;B. Lentilă concavă;C. Lentilă plată;D. Lentilă convexă;E. Lentilă biconvexă.

348. C.M. Meniscul are două suprafeţe principale:A. Superioară;B. Inferioară;C. Anterioară;D. Posterioară;E. Laterală.

349. C.S. Lichidul sinovial ce completează spaţiile articulaţiei este produs de:A. Membrana sinovială;B. De glandele salivare mici;C. De glandele salivare mari;D. Aparatul limfatic;E. Toate sunt corecte.

350. C.M. Ligamentele intracapsulare sunt:A. Ligamentul pterigo-mandibular;B. Ligamentul sfeno-mandibular;C. Ligamentul intern;D. Ligamentul extern;E. Ligamentul stilo-mandibular.

351. C.S. Ce tratament efectuaţi într-o fractură longitudinală a unui dinte asociat cu luxaţia:A. Reconstituire;B. Transfixaţie;C. Extracţie;D. Devitalizare şi imobilizare;E. Transfixaţie şi coroană cu cep.

352. C.M. În cazul unei luxaţii complete a unui incisiv central superior, posibilităţile de tratament sunt:A. Extracţia şi sutura îngrijită a alveolei;B. Replantarea dintelui asociată cu imobilizarea sa;C. Amputaţie vitală a pulpei coronare şi obturaţie fizionomică a coroanei;D. Folosirea transfixaţiei pentru îmbunătăţirea stabilităţii;E. Rezecţie apicală şi obturarea canalului radicular.

353. C.S. Fracturile dentare, în 1/3 apicală beneficiază de:A. Refacerea coronară;B. Pulpectomie şi obturaţie cu depăşire;C. Rezecţie apicală;D. Transfixaţie;E. Extracţie.

354. C.S. Rezecţia apicală în cazul fracturilor dentare îşi găseşte indicaţia în:A. Fracturi longitudinale;B. Fracturi oblice ale rădăcinii;C. Fracturile apexului;D. Fracturile în 1/3 mijlocie a rădăcinii;E. Nici una din acestea.

355. C.S. Tratamentul în cazul fracturilor corono-radiculare nepenetrante constă în:A. Refacerea dintelui printr-o coroană dentară;B. Depulparea dintelui şi obturaţie corectă radiculară;C. Refacerea dintelui prin dispozitive corono-radiculare;D. Extracţie, atunci când linia de fractură coboară mult sub coletul dintelui;E. Replantarea dintelui şi imobilizare.

356. C.S. Transfixaţia dentară se foloseşte în:A. Contuzii dento-parodontale;B. Luxaţii totale;C. Avulsii;D. Fracturi coronare;E. Fracturi radiculare.

357. C.M. Într-o fractură coronară penetrantă, adoptăm următoarea atitudine:A. Extracţia dentară;B. Imobilizarea dintelui;

C. Amputaţie coronară pulpară;D. Extirpare pulpară;E. Coafaj direct şi obturaţie difinitivă coronară.

358. C.M. O fractură oblică corono-radiculară se tratează prin:A. Extracţie;B. Devitalizare dentară şi restaurare protetică;C. Replantare;D. Transfixaţie;E. Nici una din acestea.

359. C.S. Care dintre următoarele simptome nu se întâlneşte la mortificarea pulpei în trauma dentară:A. Schimbarea culorii dintelui;B. Sunet surd la percuţie;C. Modificări de ocluzie;D. Persistenţa durerilor spontane şi la percuţie;E. Răspuns negativ la testele de vitalitate (termic, electric).

360. C.S. În care din traumele dentare este posibilă aplicarea unei gutiere de acrilat şi fir metalic:A. Contuzii dentoparodontale;B. Fracturi radiculare de apex;C. Fracturi coronare;D. Luxaţii complete;E. Luxaţii incomplete.

361. C.S. Care din simptome nu se întâlneşte în fracturile coronare penetrante în camera pulpară a unui dinte frontal:

A. Modificări evidenţiate ale raporturilor de ocluzie;B. Dureri mari la orice atingere;C. Sângerarea pulpei;D. Lipsa de substanţă a coroanei;E. Prezenţa unui bont pulpar.

362. C.S. Care este frecvenţa fracturilor cu localizare la unghiul mandibulei din toate celelalte localizări:A. 17-25%B. 30-40%C. 50-60%D. 70-80%E. 10-15%

363. C.S. Cel mai frecvent, fracturile mandibulei sunt localizate la nivelul:A. Unghiului;B. Simfizei (median);C. Paramedian;D. Ramului;E. Gâtului condilului.

364. C.S. La nivelul gâtului condilului mandibular frecvenţa fracturilor este:A. 50-60%B. 25-34%C. 5-10%D. 20-21%E. 40-45%

365. C.S. Fracturile parţiale de mandibulă au loc:A. Cînd e interesat un fragment limitat de os;B. Când forţa de acţiune este mică;C. Cînd în momentul traumei gura este deschisă;D. Cînd în momentul traumei gura este închisă;E. Toate acestea.

366. C.S. În luxaţia anterioară temporo-mandibulară:A. Gura nu poate fi închisă;B. Gura nu poate fi deschisă;C. Închiderea gurei este dureroasă;D. Deschiderea gurei este dureroasă;

E. Mişcările mandibulei sunt permanent limitate.367. C.S. În luxaţia anterioară temporo-mandibulară, la palparea în conductul auditiv extern:

A. Mişcările condilului sunt de amplitudine exagerată;B. Nu se percep mişcările condilului;C. Se percep cracmente;D. Se percepe mişcarea sacadată a condilului;E. Mişcările condilului sunt deviate.

368. C.S. În luxaţia anterioară temporo-mandibulară unilaterală, mentonul:A. Este deviat spre partea bolnavă;B. Se menţine pe linia mediană;C. Este deviat spre partea sănătoasă;D. Este retrudat;E. De la caz la caz, toate aceste afirmaţii sunt adevărate.

369. C.S. Printre simptomele luxaţiei posterioare temporo-mandibulare figurează:A. Scurtarea ramului ascendent mandibular;B. Alungirea ramului ascendent mandibular;C. Proeminenţa condilului anterior de tragus;D. Otoragie;E. Toate acestea.

370. C.S. Mecanismul etiopatogenic cel mai frecvent întâlnit în artrita cronică temporo-mandibulară sunt:A. Plăgile articulaţiei;B. Infectarea articulaţiei;C. Fractura mandibulei;D. Traumatismul direct;E. Microtraumatismele articulare prin dezechilibru ocluzo-articular.

371. C.M. Simptoamele artritei cronice temporo-mandibulare sunt:A. Durerea;B. Cracmentul;C. Tulburările în dinamica articulară;D. Otoragia;E. Tumefacţia retromandibulară.

372. C.M. Printre cauzele anchilozei temporo-mandibulare sunt:A. Fracturile intraarticulare ale condilului;B. Dezechilibru ocluzio-articular;C. Plăgile articulaţiei temporo-mandibulare;D. Loviturile pe menton;E. Traumatismul obstetrical.

373. C.M. Printre cauzele anchilozei temporo-mandibulare sunt:A. Chistul sebaceu supurat;B. Otomastoidita supurată;C. Periconarita supurată;D. Scarlatina;E. Artrita gonococică.

374. C.M. Printre formele clinice ale anchilozei temporo-mandibulare sunt:A. Anchiloza de tip intermediar;B. Anchiloza de tip anterior;C. Anchiloza de tip posterior;D. Anchiloza de tip total;E. Anchiloza retroarticulară.

375. C.M. Printre simptoamele anchilozei temporo-mandibulare bilaterale figurează:A. Relieful mentonier şters;B. Cracmentele articulare;C. Absenţele mişcării mandibulei;D. Perforarea conductului auditiv extern;E. Adenopatia logo-regională;

376. C.M. Luxaţiile temporo-mandibulare anterioare sunt favorizate de:A. Configuraţia elementelor osoase ale articulaţiei;

B. Dizarmonia dento-alveolară;C. Laxitatea musculo-ligamentară;D. Trismusul;E. Anchiloza temporo-mandibulară netratată.

377. C.M. Printre metodele chirurgicale de tratament ale luxaţiilor recidivante meniscotemporale figurează:

A. Artrotomia;B. Capsulorafia;C. Condilectomia;D. Artroerezis;E. Artroscopia.

378. C.M. Printre altele, în tratamentul artritei cronice temporo-mandibulare se pot utiliza:A. Aplicarea de plăci palatinale cu platou retroincizal;B. Infiltraţii periarticulare cu novocaină sau xilină;C. Repaosul articular;D. Artroplastia;E. Condilectomia bilaterală.

379. C.S. Printre cauzele constricţiei de mandibulă figurează:A. Fractura ramului ascendent mandibular;B. Infecţiile acute mandibulare;C. Intoxicaţiile cu stricnină;D. Scleroza muşchilor ridicători ai mandibulei;E. Laxitatea articulară temporo-mandibulară.

380.C.S. Pentru tratamentul constricţiei de mandibulă se utilizează:A. Artrotomia;B. Injecţii sclerozante intraarticulare;C. Mecanoterapia;D. Enzimoterapia;E. Osteotomia.

381. C.M. În artrita cronică temporo-mandibulară:A. Apar stadii avansate, necroze ale capetelor osoase cu reacţii de resorbţie şi proliferare în cioc

de clarinet, vizibile radiologic;B. Mişcările mandibulei sunt complet imposibile;C. Mişcările mandibulei sunt însoţite de cracmente;D. Condilul mandibular perforează peretele anterior al conductului auditiv extern;E. Se înregistrează otoragia nocturnă.

382. C.M. Constricţia de mandibulă:A. Reprezintă pierderea raporturilor normale între suprafeţele articulare, cu ieşirea condilului din

cavitatea glenoidă;B. În stadii avansate apar necroze ale capetelor osoase, cu reacţii de resorbţie şi de proliferare în

cioc de clarinet, leziuni vizibile şi radiologic;C. Este limitarea permanentă, totală sau parţială a mişcărilor mandibulei;D. Dintre simptoamele clinice face parte şi cracmentul;E. Metodele nesângerânde, conservatoare, de tratament urmăresc asuplizarea ţesuturilor

cicatriceale şi mobilizarea mandibulei.383. C.M. După producerea unei luxaţii temporo-mandibulare anterioare apar o serie de elemente anatomopatologice ce se opun revenirii condilului mandibular în cavitatea glenoidă. Care din elementele de mai jos îndeplinesc acest rol:

A. Retragerea meniscului în cavitatea glenoidă;B. Contracţia reflexă a muşchilor ridicători ai mandibulei;C. Plicaturarea meniscului între condilul luxat şi versantul anterior al condilului temporal;D. Versantul anterior al condilului temporal cu panta abruptă;E. Fixarea unei apofize coronoide mai voluminoase în marginea postero-inferioară a malarului.

384. C.M. Semnele clinice ale unei luxaţii anterioare temporo-mandibulare bilaterale:A. Incontinenţa salivară;B. Menton coborât şi împins înapoi;C. Unghiul mandibulei aflat în contact cu marginea anterioară a sternocleidomastoidianului;

D. Mişcările condililor în conductul auditiv extern se percep înfundat;E. Relaxarea musculaturii ridicătoare a mandibulei.

385. C.M. Semne clinice ale unei luxaţii temporo-mandibulare anterioare unilaterale:A. Menton coborât şi deviat în partea bolnavă;B. Turtirea reliefului facial în partea bolnavă;C. Linia interincisivă deviată în partea sănătoasă;D. Perceperea înfundată a mişcărilor condilului luxat în conductul auditiv extern;E. Incluzie laterală de partea opusă luxaţiei.

386. C.M. Diagnosticul diferenţial al unei luxaţii temporo-mandibulare se face cu:A. Artrita temporo-mandibulară;B. Contractura spastică a muşchilor masticatori;C. Fractura gâtului condilului mandibular;D. Anchiloza temporo-mandibulară;E. Paralizii faciale.

387. C.M. Semne clinice ale unei luxaţii temporo-mandibulare posterioare:A. Otoragie;B. Incluzie frontală;C. Menton deviat anterior şi inferior;D. Gura întredeschisă;E. Prezenţa unei bombări preauriculare ca efect al ieşirii condilului din articulaţie.

388. C.S. Care din formele anatomoclinice de luxaţie a articulaţiei temporo-mandibulare se însoţeşte obligatoriu de fracturi la nivelul condilului:

A. Luxaţii anterioare;B. Luxaţii posterioare;C. Luxaţii laterale;D. Luxaţii menisco-temporale;E. Luxaţii condilo-meniscale.

389. C.S. Care din următoarele forme anatomoclinice de luxaţii temporo-mandibulare prezintă ocluzie încrucişată:

A. Luxaţii anterioare;B. Luxaţii menisco-temporale;C. Luxaţii condilo-meniscale;D. Luxaţiiposterioare;E. Luxaţii laterale.

390. C.M. Între cauzele ce conduc la modificări morfo-funcţionale ale articulaţiei temporo-mandibulare, cu producerea ulterioară de luxaţii recidivante se înscriu:

A. Tulburări mioclonice postencefalitice;B. Reumatism poliarticular;C. Atrofia maseterilor după poliomielită;D. Fracturi condiliene intracapsulare în antecedente;E. Dezechilibru ocluzo-articular.

391.C.S. Indicaţi definiţia cea mai corectă a traumei asociate:A. Leziunile părţilor moi şi ale oaselor regiunii buco-maxilo-faciale;B. Plăgi ale părţilor moi însoţite de fracturi simple ale maxilarelor;C. Plăgi ale părţilor moi însoţite de fracturi multiple cu zdrobiri întinse şi pierderi de substanţă;D. Leziuni ale regiunilor B.M.F. şi ale regiunilor învecinate sau regiunilor îndepărtate ce au fost

produse de unul şi acelaşi agent;E. Trauma produsă de mai mulţi agenţi (mecanici, termici, chimici etc.).

392. C.S. Care este frecvenţa traumatismelor asociate:A. 4,7%;B. 30%;C. 34%;D. 45%;E. 56%.

393.C.M. Deseori traumatismele buco-maxilo-faciale sunt însoţite de :A. Comoţii cerebrale;B. Fracturile bazei craniene;

C. Lezarea organelor lăuntrice;D. Trauma coloanei vertebrale;E. Fracturile membrelor.

394 C.M. Simptomatologia unui flegmon genian este prezentată de:A. Tumefacţie de obraz difuză cu pielea congestionată, netedă, lucioasă, în tensiune; B. Şanţurile peribucale şterse; C. Edemaţie puternică a regiunilor din jurul obrazului; D. Mucoasa jugală congestionată, lucioasă, cu amprenta dinţilor, acoperită cu depozite; E. Palparea dureroasă, se determină, fluctuenţă.

395. C.M. Tratamentul traumelor asociate se începe cu:A. Aplicarea bandajelor pe răni şi imobilizarea fracturilor;B. Tratamentul de urgenţă al şocului;C. Hemostaza şi degajarea căilor aeriene;D. Susţinerea centrelor vitale;E. Toate.

396. C.S. Un pacient a fost adus la spitalul clinic de urgenţă, cu o traumă asociată: fractura mandibulei, fractura bazei craniene, şi hematom cerebral, în ce secţie îl veţi spitaliza:

A. În secţia de traumatologie;B. În secţia de chirurgie buco-maxilo-facială;C. În secţia de neurologie;D. În secţia de neurochirurgie;E. În secţia de chirurgie.

397. C.M. Tratamentul de urgenţă al traumelor asociate include:A. Examenul detaliat;B. Hemostaza şi degajarea căilor aeriene superioare;C. Tratamentul şocului traumatic;D. Bandaje şi aplicarea şinelor la oasele fracturate;E. Tratamentul cu antibiotice şi sulfamide.

398. C.M. Ce metode de anestezie utilizăm în cazul traumelor asociate la intervenţiile chirurgicale de staţionar:

A. Neuroleptanalgezia;B. Anestezie loco-regională;C. Anestezie generală de durată;D. Anestezie loco-regională cu premedicaţie;E. Anestezie generală inhalatorie prin intubare.

399. C.M. Timpul şi volumul intervenţiilor chirurgicale al traumelor buco-maxilo-faciale la pacienţii cu traume asociate depind de :

A. Starea generală a pacientului;B. Gravitatea traumei faciale;C. Gravitatea traumei asociate;D. Evoluţia stării generale şi stării locale a traumelor asociate;E. Nici una dintre acestea.

400. C.S. Precizaţi în care din următoarele leziuni traumatice ale masivului facial este posibilă o traumă a oaselor bazei craniene:

A. Fracturile mandibulei;B. Traume zdrobite cu fractura arcadei temporo-zigomatice;C. Trauma etajului mijlociu;D. Trauma piramidei nazale;E. Fractura bilaterală a apofizei condilare.

401. C.S. Cea mai frecventă complicaţie tardivă a traumatismelor buco-maxilo-faciale este:A. Hemoragia abundentă;B. Comoţia cerebrală;C. Asfixia;D. Şocul traumatic;E. Complicaţii infecţioase.

402. C.M. În caz de hemoragii abundente de urgenţă se efectuează următoarele:A. Se aplică suturi în masă;

B. Se aplică o pensă hemostatică;C. Se aplică un tamponament compresiv;D. Se aplică un garou (Arjanţev sau a.);E. Se compresează manual.

403.C.M. Care sunt complicaţiile cele mai des întâlnite ale leziunilor glandelor salivare:A. Chisturi posttraumatice;B. Îngustarea ductului glandelor salivare;C. Cicatrizarea completă a ductului ;D. Fistule salivare;E. Procese inflamatorii ale glandelor traumate.

404. C.M. În urma zdrobirii glandelor parotidiene adeseori este zdrobit şi nervul facial, atunci apar:A. Pareze trecătoare;B. Pierdere de sensibilitate;C. Trismusul;D. Paralizie constantă totală;E. Paralizie constantă parţială.

405. C.S. În urma muşcăturii de căine poate apărea:A. Tetanosul;B. Erizipelul;C. Gangrena gazoasă a părţilor moi;D. Rabie;E. Complicaţii septice.

406. C.M. Care din complicaţiile tardive ale traumatismelor buco-maxilo-faciale se întălnesc rar:A. Cicatrizările vicioase ale plăgilor părţilor moi;B. Defecte de părţi moi şi ale maxilarelor;C. Tulburări psihice;D. Construcţii de mandibulă;E. Nevralgii.

407. C.S. În timpul unei traume- asociate cu fractura mandibulei bilaterală a regiunilor mentoniere şi zdrobirea planşeului bucal poate apărea asfixia:

A. Prin aspirare;B. Prin dislocare;C. Prin obstrucţie;D. De supapă (valvulă);E. Prin stenoză.

408. C.M. În cazul cărei hemoragii se recurge la aplicarea ligaturilor pe artera carotidă externă:A. Cănd este lezată a. facială;B. Cănd este lezată a. temporală;C. Cănd este lezată a. Linguală;D. Cănd sunt lezate mai multe vase ce nu pot fi legate la distanţă;E. Hemoragii abundente hemifaciale ce pun în pericol viaţa pacientului.

409. C.S. În ce cazuri de asfixie limba este fixată cu ligatura:A. Prin stenoză;B. Prin dislocare;C. Prin aspirare;D. Prin obstrucţie;E. De supapă.

410. C.S. După degajarea căilor aeriene superioare se trece la respiraţia artificială, care este cea mai simplă şi eficientă metodă:

A. Întubaţie laringo-traheală şi respiraţia artificială;B. Cu un aparat de respiraţie artificială;C. “Gură la gură”;D. “Gură la nas”;E. Prin compresiunea toracelui cu mâinile în ritm 18-20 de compresii pe un minut.

411.C.M. Care din complicaţiile precoce ale traumatismelor OMF se întâlnesc cel mai frecvent:A. Hemoragii;B. Comoţii cerebrale;

C. Asfixii;D. Şocul traumatic;E. Tulburări psihice.

412. C.M. Hemostaza de urgenţă poate fi efectuată prin:A. Tamponament compresiv;B. Pensarea vaselor lezate;C. Aplicarea ligaturilor de rană;D. Ligatura vaselor la distanţă;E. Compresiunea arterelor cu degetul pe os.

413.C.S. Cum poate fi aplicată legatura pe limbă în caz de asfixie prin dislocare:A. Vertical;B. Orizontal;C. În treimea anterioară;D. Pe vărful limbii;E. La mijlocul limbii.

414.C.S. Osteomielita traumatică adeseori apare la fracturile:A. De mandibulă în limita arcadei dentare;B. De maxilă;C. Piramidei nazale;D. Osul malar şi arcadei zigomatice;E. De mandibulă în limita ramului ascendent.

415. C.M. La fracturile de maxilă adeseori apar următoarele complicaţii tardive:A. Osteomielita traumatică;B. Comunicările buco-sinuzale;C. Sinuzita;D. Supuraţii ale ţesuturilor paramaxilare;E. Deformaţii osoase.

416. C.M. Îngrijirea bolnavilor cu traumatisme OMF conţine un şir întreg de momente, dar care este cea mai importantă măsură:

A. Menţinerea curăţeniei şi aerului proaspăt în salon;B. Igiena specială a cavităţii bucale;C. Schimbarea mai deasă a lengeriei;D. Folosirea elexirelor, parfumurilor;E. Schimbarea mai deasă a bandajelor şi prelucrarea rănilor.

417. C.M. La bolnavii cu traumatisme OMF este redusă funcţia muşchilor motori, de aceea este necesară folosirea următoarelor:

A. Mecanoterapia la aparate;B. Masaj;C. Miogimnastica;D. Electromiomasaj;E. Fizioterapie.

418. C.M. În unele cazuri, bolnavilor cu traumatisme BMF li se aplică pungi cu gheaţă şi anume în ce situaţii:

A. La tratamentul contuziei;B. În caz de hematoame;C. La rănile părţilor moi ale feţei;D. La fracturile maxilarelor;E. La toate traumele.

419. C.S. Pe radiografie se observă o fractură cu deplasarea la nivelul unghiului mandibular, cu prezenţa lui 38 inclus în focarul de fractură şi o fractură subcondiliană joasă cu traiect oblic în jos şi înapoi, cu telescoparea fragmentelor osoase de aproximativ 1 cm.C.S. Dacă aţi efectuat osteosinteza ambelor focare de fractură, cu cîte o miniplacă cu şuruburi practicaţi şi o imobilizare suplimentară, cu atele şi tracţiune:

A. nu este obligatoriu; B. da; C. nu;D. numai dacă s-a efectuat osteosinteza cu unghiul mandibulei;

E. se practică timp de 8-10 zile.420. C.M. Pentru irigarea cavităţii bucale a bolnavilor cu traumatisme OMF pot fi folosite următoarele substanţe antiseptice:

A. Apă oxigenată;B. Soluţie slaba de permanganat de potasiu;C. Cloramină;D. Clorhexidină;E. Soluţie de carbonat de sodiu;

421. C.M. Din ce cauză, la răniţii cu plăgi maxilo-faciale, septicitatea gurii este mărită:A. Eliminarea secreţiilor din plagă în gură;B. Limitarea funcţiei masticatorii;C. Retenţia rămăşiţelor de alimentare în spaţiile interdentare, atelele;D. Imposibilitatea de a-şi curăţi dinţii cu periuţa;E. Toate împreună;

422. C.S. Care momente ale actului de alimentaţie sunt dereglate în traumatismele grave a scheletului facial:

A. Actul masticaţiei;B. Actul deglutiţiei;C. Actul de captare şi muşcare;D. Actul de mucilagii;E. Toate împreună.

423. C.M. Din cauza pierderii capacităţii de a se alimenta normal, bolnavii cu traumatisme OMF sunt afectaţi de:

A. Dereglarea secreţiei gastrice;B. Dereglarea funcţiei esofagului;C. Dereglarea glutiţiei;D. Dereglarea funcţiei intestinelor;E. Toate împreună.

424. C.M. De ce dieta pentru bolnavii cu traume OMF trebuie să conţină mai mult legume şi fructe proaspete:

A. Curăţă bine dinţii;B. Stimulează secreţia salivei;C. Stimulează secreţia sucului gastric;D. Conţin vitamine, microelemente, săruri minerale etc.;E. Mai repede se asimilează în organism.

425. C.S. Dintre fracturile etajului mijlociu (a maxilei) cel mai frecvent întâlnite sunt:A.Fracturi de creastă alveolară; B. Fracturi orizontale inferioare (Le Fort I); C. Fracturi orizontale mijlocii (Le Fort II); D. Fracturi orizontale înalte “piramidele subzigomatice” (Le Fort III);E. Fracturi verticale, disjuncţii intermaxilare.

426. C.M. Principalele indicaţii ale gimnasticii medicale pentru bolnavii cu traume BMF sunt în cazul:A. Constricţia de mandibulă;B. Cicatrizările vicioase periorale;C. După operaţiile efectuate la articulaţia temporo-mandibulară;D. După suturarea rănilor în regiunea muşchilor motori;E. Nici una din cele numite.

427. C.M. Cînd bolnavii BMF se alimentează singuri: A. În caz de luxaţie dentară;B. Fractura apofizei alveolare;C. Plăgi izolate nepenetrante în cavitatea bucală;D. Fractura arcadei temporo-zigomatice;E. În toate aceste cazuri.

428. C.M. Bolnavii cu traumatisme BMF simt o scădere considerabilă a poftei de mâncare, preponderent din cauza:

A. Dereglării secreţiei gastrice;B. Dereglării procesului de alimentaţie;

C. Dereglărilor psihice;D. Dereglării actului deglutiţiei;E. toate acestea împreună.

429. C.M. Alegerea metodei de alimentaţie şi componenţei alimentelor, la bolnavii cu traumatisme BMF, depinde de:

A. Caracterul şi fazele evoluţiei plăgii;B. Localizarea rănii;C. Starea generală a bolnavului;D. Datele clinice de laborator;E. Toate acestea.

430. C.M. Care din următoarele puncte de retenţie pentru resturile alimentare, secreţiile din plăgi etc. sunt cel mai frecvent întâlnite la bolnavii cu traumatisme BMF:

A. Buzunarele plăgilor;B. Aparatele de imobilizare;C. Spaţiile interdentare;D. Şanţurile perimaxilare;E. Toate împreună.

431. C.S. De ce cantitate de lichid are nevoie zilnic un bolnav adult cu greutatea de 70 kg, ce suferă de pe urma unei traumeBMF:

A. 1500-2000ml;B. 2000-2500 ml;C. 3000-3100ml;D. 2800-3000 ml;E. 3500- 4000ml.

432. C.M. Cu ce poate fi alimentat un rănit căruia i s-au aplicat şine intermaxilare:A. Cu un tub elastic;B. Cu o pâlnie;C. Cu seringa tip Janet sau Guiyon;D. Cu lingura;E. Din ceainic.

433.C.M. Care forme ale metabolismelor sunt dereglate la bolnavii cu traumatisme BMF: A. Metabolismul protetic;B. Metabolismul hidro-electrolitic;C. Metabolismul glucidic;D. Metabolismul lipidic;E. Toate împreună.

434.C.M. Alimentaţia pacienţilor cu blocaj intermaxilar se administrează sub forma:A. Semilichidă;B. Lichidă;C. Obişnuită, ca şi la cei sănătoşi;D. Fărâmiţată;E. Păstoasă.

435.C.M. Drenarea plăgilor cu tuburi de polietilenă, lame de cauciuc etc. este indicată la:A. Plăgile zdrobite;B. Plăgile penetrante;C. Plăgile buzei, limbii, planşeului bucal;D. Plăgile asociate cu fracturi de mandibulă;E. La toate aceste forme de plăgi.

436. C.M. Uneori bolnavii cu traumatisme BMF suferă de dereglări psihice, din ce cauză:A. După comoţiile cerebrale;B. Apar în raport cu gravitatea desfigurării;C. Sunt declanşate de aspectul impresionant şi caracterul mutilant al plăgilor feţei;D. Dereglării procesului de alimentaţie;E. Scăderii procesului de muncă, tulburărilor funcţionale.

437.C.S. Pentru reglarea proceselor de regenerare a plăgilor şi fracturilor de maxilare în perioada postoperatorie este necesar a folosi:

A. Masaj, fizioterapie;

B. Vitaminoterapie (A,B,C,P);C. Antibiotice, sulfamide;D. Stimulatori biogeni;E. Toate, însă după indicaţii.

438. C.S. Care este regimul de alimentare a bolnavilor cu traumatisme BMF:A. De 3 ori pe zi;B. De 3-4 ori pe zi;C. De5 ori pe zi;D. De 6 ori pe zi;E. După dorinţa bolnavului.

439. C.M. În ce cazuri alimentaţia prin tub continuă timp îndelungat:A. Incontinenţă a cavităţii bucale;B. În caz de distrugere a planşeului bucal;C. Fracturi multiple ale maxilarelor;D. Traume asociate;E. La maxilarele edentate.

440. C:M. Serviciul chirurgical al regiunii orale şi maxilo-faciale în armata naţională în timp de pace se acordă:

A. În cabinete stomatologice din batalioane;B. În cabinete stomatologice din regimente;C. În cabinete stomatologice din garnizoană;D. În cabinete stomatologice din brigadă;E. În secţia de stomatologie a spitalului militar central.

441. C.M. Semnele clinice locale în flegmonul post-traumatic de lojă submandibulară sunt: A. Tumefacţie în regiunea submandibulară; B. Tegumentele congestiv-lucioase, netede cu ştergerea reliefului; C. La palpare durere, fluctuenţă; D. Endobucal edemul mucoasei, roşaţă în unele cazuri fluctuenţă; E. Trismusul.

442. C.M. În componenţa unei secţii (cabinet) de chirurgie orală intră:A. Salonul de aşteptare pentru soldaţi, ofiţeri;B. Fişierul;C. Salonul de operaţii (extracţii, consultaţii, operaţii);D. Salonul de sterilizare;E. Cabinetul roentghenologic.

443.C.S. Spaţiul minim necesar unui cabinet stomatologic pentru amplasarea unui fotoliu este de:A. 10m2+7m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;B. 20m2+7m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;C. 14 m2+7m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;D. 30 m2+7m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;E. 25 m2+7m2 pentru fiecare fotoliu suplimentar;

444. C.M. În cabinetul de chirurgie orală se efectuează următoarele intervenţii:A. Anestezii şi extracţii dentare;B. Înlăturarea tumorilor maligne;C. Rezecţii apicale, hemisecţii, amputaţii radiculare;D. Tratamentul definitiv al traumelor complicate;E. Acordarea primului ajutor medical în traumele regiunii OMF.

445 C.M. Fracturile complexului zigomatico-maxilar pot interesa:A. Osul zigomatic; B. Peretele intern al orbitei; C. Peretele anterolateral al sinusului maxilar; D. Apofiza ascendent a maxilarului;E. Podeaua orbitei.

446. C.M. Instrumentarul principal necesar într-un cabinet de chirurgie orală este:A. Cleşte pentru extracţii, elevatoare;B. Tăviţe, pense, oglinzi cu mânere, sonde;C. Deschizător de gură, fixator de limbă, farabef;

D. Bisturie, foarfece, portace, pense hemostatice;E. Chiurete, excavatoare, raşpâ, instrumente de detartaj.

447. C.M. Forme de asistenţă chirurgicală într-un cabinet de chirurgie orală în armată sunt:A. Asistenţă chirurgicală profilactică;B. Asistenţă chirurgicală planică;C. Asistenţă chirurgicală de urgenţă;D. Asistenţă chirurgicală urgentă după indicaţii vitale;E. Asistenţă stomatologică mixtă.

448. C.M. Trusa antişoc conţine:A. Soluţii de atropină, adrenalină, noradrenalină;B. Antihistaminice (dimedrol, pipolfen, taveghil, suprastin etc.);C. Cardiace (cordiamin, strofantin, cardivalen, nitroglicerină, sustac, cavinton, clofelin, validol

etc.);D. Spasmolitice (No-Şpa, papaverin, dibazol, teofilin, eufilin, diprofen, gangleron etc.);E. Medicamente ce stimulează funcţia renală (furosemid, diacarb, manit, novirit etc.).

449. C.M. Asistenţa medicală acordată răniţilor în regiunea OMF se asigură pe etape:A. Primul ajutor pe câmpul de luptă;B. Primul ajutor premedical în punctele medicale de batalion;C. Ajutorul medical specializat (regiment, divizie, unităţi mari);D. Tratamentul definitiv în spitalele frontului;E. Depinde de împrejurări (ordinea poate să se schimbe brusc).

450.C.S. Pe câmpul de luptă primul ajutor îl acordă:A. Stomatologul unităţii militare;B. Stomatologul principal al armatei;C. De sine stătător (însuşi rănitul), sau un camarad de luptă ori sanitar;D. Un chirurg generalist;E. Un specialist în domeniul chirurgiei OMF.

451.C.S. Scopul principal al ajutorului medical de urgenţă acordat răniţilor în regiunea OMF pe câmpul de luptă este:

A. Hemostaza definitivă şi fixarea fragmentelor osoase;B. Păstrarea vieţii răniţilor, prevenirea complicaţiilor grave, de a micşora acţiunea factorilor

traumatici;C. Înlăturarea corpului străin din rană;D. Transportarea de urgenţă a răniţilor la punctul medical;E. Prelucrarea rănilor şi aplicarea suturilor.

452. C.M. Primul ajutor medical de urgenţă acordat răniţilor în regiunea OMF include următoarele:A. Stingerea îmbrăcămintei arzânde, înlăturarea amestecurilor inflamabile;B. Scoaterea răniţilor din focarele de incediu, sau poluate cu substanţe toxice;C. Potolirea setei;D. Îmbrăcarea antigazului special;E. Înlăturarea factorilor ce ar provoca asfixia.

453. C.M. Primul ajutor medical de urgenţă acordat răniţilor în regiunea OMF include următoarele intervenţii speciale:

A. Hemostaza temporară (pansament compresiv, garou);B. Acoperirea plăgii cu pansament;C. Instalarea şinelor (atelelor) temporare din materiale de ocazie;D. Administrarea analgezicelor, soluţiilor antişoc;E. Administrarea antibioticelor.

454. C.S. După acordarea primului ajutor medical toţi răniţii:A. Pleacă singuri la centre de ajutor medical;B. Sunt îmbarcaţi în maşini sanitare şi duşi în spatele frontului;C. Sunt aşezaţi în locuri speciale (cuiburi de răniţi), canale, adâncituri, râpe unde se instalează

semne speciale (un steguleţ alb);D. Sunt transportaţi pe calea aerului (elicoptere, avioane) în centre medicale militare;E. Rămân pe locul unde li se acordă tot ajutorul chirurgical necesar.

455. C.M. Particularităţile acordării primului ajutor răniţilor în focarele cu radiaţii sunt dictate de:A. Numărul mare de răniţi cu răni grave;

B. Demolări de blocuri, teren şi incendii;C. Poluarea terenului cu substanţe radioactive;D. Prezenţa mijloacelor de transport distruse;E. Psihicul populaţiei afectat.

456. C.S. Pentru profilaxia asfixiilor se recomandă:A. Evacuarea de urgenţă;B. Administrarea analgezicelor şi antibioticelor;C. Pansamente compresive;D. Administrarea medicamentelor pentru stimularea respiraţiei;E. Aşezarea răniţilor în decubit lateral sau cu faţa în jos.

457. C.M. În punctul lateral de batalion, volumul asistenţei medicale acordate răniţilor cuprinde:A. Controlul pansamentelor şi aplicarea atelelor;B. Acordarea ajutorului după indicaţii vitale (asfixii, hemoragii, şoc);C. Administrarea analgezicelor şi antibioticelor;D. Hemostaza definitivă;E. Şinare, intervenţii chirurgicale, tratament.

458. C.M. Volumul asistenţei medicale răniţilor în spitalele de companie ale frontului este:A. Hemostaza definitivă şi asigurarea respiraţiei normale;B. Prelucrarea definitivă a plăgilor regiunii OMF;C. Fixarea definitivă a fracturilor de maxilare (atele, gutiere, dispozitive, metode chirurgicale);D. Farmacoterapia, alimentaţia dietică, profilaxia şi tratamentul complicaţiilor;E. Acordarea tratamentului dentar, protetic etc.

459. C.S. Asistenţa chirurgicală definitivă răniţilor în regiunea OMF se acordă în:A. 10-15 zile;B. 20-25 zile;C. 30 zile;D. 60 zile;E. 100 zile.

460. C.M. Leziunile de război ale ţesuturilor moi faciale sunt:A. Plăgi oarbe;B. Plăgi multiple;C. Arsuri;D. Degerături;E. Plăgi prin armă albă.

461. C.S. Cel mai frecvent sunt traumatizate ţesuturile moi ale regiunilor:A. Mentoniere;B. geniene;C. Labiale;D. Submandibulare;E. Alte regiuni.

462. C.M. Clinica comună a leziunilor prin armă de foc a părţilor moi are următoarele simptome:A. Edem, deformaţii, defecte;B. Durere;C. Hemoragii;D. Modificări de ocluzie;E. Eliminări de salivă.

463. C.M. Plăgile părţilor moi produse de glonte au următoarele zone:A. Zona edemului traumatic;B. Zona necrozei;C. Zona contuziei;D. Zona comoţiei;E. Zona de arsură.

464. C.M. Evoluţia plăgilor părţilor moi ale feţei depinde de:A. Termenii prelucrării chirurgicale primare şi radicalismul toaletei;B. Starea organismului;C. Implicarea procesului inflamator şi virulenţa germenilor patologici;D. Tratamentul farmacoterapeutic indicat la timp şi deplin;

E. Examenul radiologic.465. C.S. Sutura primară se aplică în timp de:

A. Până la 24 ore;B. Până la 48 ore;C. Până la 72 ore;D. Până la 36 ore;E. Până la 96 ore.

466. C.S. Sutura secundară se aplică:A. Până la 24 ore;B. Până la 48 ore;C. Până la 72 ore;D. Până la 36 ore;E. Până la 96 ore.

467. C.S. Sutura de etanşă poate fi folosită numai până la:A. 72 ore;B. 48 ore;C. 96 ore;D. În orice timp;E. 10-12 ore.

468. C.S. Sutura de poziţie (de apropiere) se aplică după:A. 24 ore;B. 72 ore;C. 48 ore;D. 96 ore;E. În orice timp.

469. C.S. Sutura la piele se aplică cu:A. Materiale rezorbabile;B. Emplastrum;C. Materiale nerezorbabile, numere subţiri;D. Materiale nerezorbabile de diametrul necesar;E. Cu orice material.

470. C.M. După prelucrarea chirurgicală a rănilor ţesuturilor moi în plagă, de regulă, se introduc:A. Drenuri;B. Soluţii de antibiotice (infiltraţie);C. Pungi cu gheaţă;D. Meşe îmbibate cu unguente;E. Pungi cu apă caldă.

471. C.S. Cel mai periculos simptom în plăgile de limbă este:A. Dereglări de fonaţie;B. Dereglări de masticaţie;C. Dereglări de sensibilitate şi gust;D. Edemul dezvoltat cu semne de asfixie;E. Pericolul inflamaţiei plăgii.

472. C.M. Cea mai simplă clasificare a traumelor de război al splanhnocraniului este:A. Leziuni dentare;B. Fracturi de mandibulă;C. Fracturi de maxilă;D. Fracturi ale ambelor maxilare;E. Fracturi ale osului şi arcadei zigomatice.

473. C.M. După caracter fracturile mandibulei pot fi:A. Nepenetrante;B. Unice;C. Penetrate;D. Duble;E. Multiple.

474. C.S. Cel mai frecvent prin armă de foc este traumatizată:A. Maxila;

B. Mandibula;C. Oasele nazale;D. Malarul;E. Arcada zigomatică.

475. C.M. Cauzele traumelor splanhnocraniului în timp de război pot fi:A. Cartuşe;B. chijă;C. Pietre;D. Accidente rutiere;E. Factori termici.

476. C.M. Diagnosticul unei fracturi a oaselor splanhnocraniului se stabileşte după:A. Semnele clinice;B. Examenul radiologic;C. Tulburările funcţionale;D. Tulburările de sensibilitate;E. Tulburările de ocluzie.

477. C.M. Clasificarea fracturilor oaselor splanhnocraniului se face după:A. sensul dislocării oaselor afectate;B. Agentul vulnerant;C. Sediul fracturii;D. Segmentul osos afectat;E. Asociere cu alte fracturi ale oaselor corpului;

478. C.S. Disfuncţia cranio-facială este:A. Fractura crestei alveolare;B. Fractura de maxilă Le Fort II;C. Fractura maxilei cu oasele nazale, malarul şi arcada zigomatică;D. Fractura maxilei şi mandibulei;E. Toate acestea.

479. C.S. Blocajul de mandibulă are loc în:A. Fracturile mandibulei;B. Fracturile arcului zigomatic;C. Fracturi de maxilă;D. Fracturile oaselor nazale;E. Toate acestea.

480. C.S. Tulburările oculare importante ca diplopie, exoftalmie sunt prezente în:A. Fractura Guerrin;B. Fractura Le Fort II;C. Fractura de creastă alveolară;D. Fractura Le Fort III;E. Toate acestea.

481. C.S. Disjuncţiile maxilare sunt fracturi:A. Asociate;B. Comunitive;C. Orizontale;D. Oblice;E. Verticale.

482. C.S.Datorită structurii spongioase şi unele vascularizaţii bogate în fracturile maxilarului superior, calusul fibros se formează în:

A. 30-40 zile;B. 18-25 zile;C. 6-8 zile;D. 8-10 zile;E. 12-18 zile.

483. C.S. La o fractură de mandibulă cu plăgi ale pielii şi mucoasei obrazului tratamentul se începe cu:A. Aplicarea atelelor;B. Aplicarea gutierelor de acrilat;C. Reducerea fragmentelor;

D. Sutura mucoasei;E. Sutura pielii.

484. C.S. Fracturile de mandibulă cauzate de arma de foc se deosebesc de alte traume prin:A. Hemoragii neînsemnate, ţesuturi moi intacte;B. Deplasări de fragmente şi dereglări de ocluzie;C. Traume importante ale ţesuturilor moi cu hemoragii, deplasări de fragmente, defecte de

ocluzie;D. Dinţi afectaţi în linia de ocluzie;E. Toate acestea.

485. C.S. Care leziuni ale mandibulei produc mai frecvent supuraţii:A. Fracturile condilului mandibular;B. Fracturile apofizei coronoide;C. Fracturile ramului ascendent;D. Fracturiledeschise ale corpului mandibular;E. Nici una din acestea.

486.C.M. Complicaţiile precoce ale unei fracturi mandibulare cu deplasare pot fi:A. Hemoragii;B. Leziuni ale n.alveolar inferior;C. Tulburări importante de ocluzie;D. Implicarea proceselor infecţ oase;E. Consolidări vicioase.

487. C.M. Complicaţiile tardive ale unei fracturi mandibulare pot fi:A. Leziuni nervoase;B. Anchiloza temporo-mandibulară;C. Consolidări vicioase;D. Constricţia mandibulei;E. Tulburări de ocluzie.

488. C.M. Imobilizarea de urgenţă a fracturilor prin arma de foc se face:A. Pe câmpul de luptă cu materiale de ocluzie;B. În spatele frontului;C. Numai pentru transportul răniţilor;D. Pentru a combate elementele de şoc, durere, hemoragii, asfixie;E. Pentru tratamentul definitiv al traumei.

489. C.S. Blocajul rigid intermaxilar pe atele se realizează:A. Imediat după ce s-au aplicat atelele;B. La 4-5 zile de la aplicarea atelelor;C. După 10 zile de la aplicarea atelelor;D. După ce fragmentele fracturate s-au redus cu tracţiune elastică;E. De la caz la caz, în funcţie de tipul fracturii.

490. C.S. Cea mai frecventă complicaţie secundară în fracturile de mandibulă este:A. Şocul;B. Infecţia;C. Pseudartroza;D. Anchiloza temporo-mandibulară;E. Consolidarea vicioasă.

491. C.M. Complicaţiile tardive ale fracturilor etajului mijlociu sunt:A. Asimetria feţei;B. Tulburări de masticaţie şi fonaţie;C. Consolidarea vicioasă;D. Supuraţiile sinuzale sau ale obrazului;E. Comunicări buco-sinuzale.

492.C.M. În tratamentul unei fracturi ale splahnocraniului produsă prin arma de foc se urmăreşte:A. Hemostaza şi aplicarea suturilor pe plăgile mucoasei;B. Reducerea fragmentelor şi aplicarea atelelor;C. Extracţii dentare ale dinţilor afectaţi;D. Antibioticoterapia în scop profilactic;E. Nici una dintre cele enumerate.

493. C.S. Sutura de poziţie întârziată se referă la:A. Plăgi care au rămas nesuturate în primele 24 de ore de la traumatism;B. Plăgi cu lipsă de substanţă şi tensiune mare între lambouri;C. Plăgi cu margini anfractuoase;D. Plăgi rămase nesuturate mai mult de 36 de ore;E. Plăgi fără lipsă de substanţă, dar cu margini sfecelizate.

494. C.S.Cel mai frecvent şi primul simptom în dereglările feţei este:A. Paliditatea tegumentelor şi pierderea sensibilităţii;B. Dureri pronunţate;C. Edem;D. Hiperemie;E. Necroza pielii.

495. C.S. Primul ajutor în dereglările feţei sunt:A. Maşajul uşor cu mâna caldă sau flanea;B. Aplicarea pungilor calde;C. Comprese cu alcool;D. Comprese cu unguente;E. Frecţii cu zăpadă.

496. C.S. În care fază a arsurilor începe să se necrotizeze stratul bazal epidermic:A. I;B. II;C. III-A;D. III-B;E. IV.

497. C.M. Boala arşilor este reprezentată de:A. Şocul arşilor;B. Toxemie;C. Septicotoxemie;D. Reconvalescenţă;E. Toate acestea.

498. C.S. Câte % din suprafaţa totală a corpului reprezintă faţa şi gâtul:A. 4,5%;B. 9%;C. 12%;D. 18%;E. 24%;

499.C.M. Care particularităţi anatomice ale regiunii OMF au o importanţă deosebită în clinica arsurilor:A. Vascularizarea abundentă;B. Relieful complicat;C. Prezenţa organelor de văz, miros, respiraţie etc.;D. Grosimea pielii diferită în unele regiuni;E. Prezenţa dinţilor.

500.C.S. Care stadii ale arsurilor se consideră ca superficiale:A. I;B. I şi II;C. I, II şi III-A;D. II,III-A şi III-B;E. II,III şi IV.

501. C.S. care metodă de tratament al arsurilor este cea mai des folosită:A. Deschisă;B. Închisă;C. Combinată;D. De la caz la caz, se utilizează toate;E. Cea mai bună e în barocameră.

502. C.S. Primul ajutor în tratamentul arsurilor constă în:A. Deschiderea bulelor cu lichid;B. Aplicarea pansamentelor;

C. Administrarea medicamentelor cu acţiune cardiovasculară;D. Administrarea analgezicelor, antihistaminelor şi medicamentelor pentru stimularea funcţiei

cardiovasculare;E. Toate acestea.

503. C.S. Boala actinică apare la o radiaţie de la 100 Rads (1-2Gg) şi are multe faze, câte:A. Una;B. Două;C. Trei;D. Patru;E. Cinci.

504. C.S. La o radiaţie în diferite doze se dezvoltă boala actinică de mai multe perioade:A. Reacţia primară;B. Perioada latentă (ascunsă);C. A inflamaţiilor ascunse;D. Restabilire;E. Toate acestea.

505. C.S. Care-i perioada a doua a bolii actinice:A. Reacţia primară;B. Perioada latentă (ascunsă);C. Perioada acută;D. Restabilire;E. Nici una din ele.

506. C.S. Care-i perioada întâi a bolii actinice:A. Reacţia primară;B. Perioada latentă (ascunsă);C. A inflamaţiilor ascunse;D. Restabilire;E. Toate acestea.

507. C.S. Care-i a treia perioadă a bolii actinice:A. Reacţia primară;B. Perioada latentă;C. A inflamaţiilor ascunse;D. Restabilire;E. Toate acestea.

508. C.S. Câte stadii de gravitate a bolii actinice sunt:A. Una (uşoară);B. Două (uşoară şi gravă);C. Trei (uşoară, medie, gravă);D. Patru (uşoară, medie, gravă, restabilire);E. Cinci (uşoară, medie, gravă, restabilire, terminală).

509. C.M. Acordarea primului ajutor de urgenţă răniţilor în regiunea OMF în focarele radioactive este complicată, din cauza:

A. Prea multor răniţi;B. Terenul poluat cu substanţe radioactive;C. Demolărilor de blocuri şi de teren;D. Psihicul răniţilor şi celorlalţi afectaţi;E. Lipsei de transport şi drumurilor.

510. C.M. Primul ajutor acordat răniţilor din focarele radioactive constă în:A. Înlăturarea hainelor şi obiectelor arzânde;B. Îmbrăcarea costumelor de protecţie;C. Aplicarea pansamentelor pe răni bine spălate;D. Hemostaza primară;E. Administrarea analgezicelor, antibioticelor, antidoturilor etc.

511. C.M. Teritoriul oro-maxilo-facial este asigurat de o intervenţie mixtă de către:A. N. trigemen;B. N. facial;C. N. vag;

D. N. hipoglos;E. N. accesoriu.

512. C.M. Analizatorii din teritoriul BMF sunt de următoarele tipuri:A. Cutanaţi;B. Gustativi;C. Olfactivi;D. Vizuali;E. Cohleovestibulari.

513. C.M. Intervenţia vegetativă a feţei şi gâtului este asigurat de:A. N. trigemen;B. N. facial;C. N. vag;D. N. oftalmic;E. N. hipoglos.

514. C.M. Nervul trigemen are următoarele nuclee:A. Nucleul motor;B. Senzor superior;C. Tractul spinal;D. Tractul mezoencefalic;E. Toate răspunsurile sunt corecte.

515. C.M. Nervul trigemen fiind mixt asigură inervaţia:A. Sensitivă a feţei;B. Sensitivă a gâtului;C. Motorie a limbii;D. Sensitivă a dinţilor;E. Motorie a muşchilor masticatori.

516. C.S. Nervul facial are următorul nucleu:A. Nucleul motoric;B. Vestibulocohhlear;C. Senzor superior;D. Nucleul n. facial;E. Tractul spinal.

517. C.S. Inervaţia muşchilor mimici este asigurată de:A. N. trigemen;B. N. vag;C. N. hypoglos;D. N. facial;E. De toţi aceşti nervi.

518. C.M. Nervul trigemen are următoarele ramuri principale:A. N. alveolar;B. N. lingual;C. N. maxilar;D. N. mandibular;E. N. oftalmic.

519. C.S. Una din următoarele ramuri ale n. trigemen conţine ramuri motorii:A. N. maxilar;B. N. oftalmic;C. N. pterigopalatin;D. N. lingual;E. N. mandibular.

520. C.M. Dinţii de pe arcada superioară sunt inervaţi de:A. N. nazopalatin;B. N. alveolar superior şi posterior;C. N. alveolar superior şi mediu;D. N. alveolar superior şi anterior;E. N. alveolar inferior.

521. C.S. Dinţii de pe arcada inferioară sunt inervaţi de:

A. N. maxilar;B. N. alveolar superior şi posterior;C. N. alveolar inferior;D. N. alveolar superior şi mediu;E. N. lingual.

522. C.S. Nervul maxilar iese din cavitatea cerebrală la baza craniului prin orificiul:A. Occipital mare;B. Oftalmic;C. Spinos;D. Oval;E. Rotund.

523. C.S. Nervul mandibular este cea mai voluminoasă ramură a trigemenului şi iese din craniu prin orificiul:

A. Rotund;B. Oval;C. Oftalmic;D. Spinos;E. Occipital mare.

524. C.M. Care sunt principalele ramuri ale n. maxilar:A. R.Dentare;B. R. suborbitar;C. R. zigomatic;D. R. pterigopalatină;E. R. nazopalatină.

525. C.M. Care sunt principalele ramuri ale n. mandibular:A. R. temporală;B. R. maseterină;C. R.auriculotemporală;D. R.alveolară inferioară;E. R. linguală.

526. C.M. Ramurile motorii ale N. mandibular sunt:A. R. temporală profundă medie;B. R. temporomaseterină;C. R. temporobucală;D. R. muşchiului pterigoidian medie;E. R. milohioidiană.

527. C.S. Nervul nazopalatin pătrunde prin orificiul:A. Suborbitar;B. Palatul anterior;C. Palatul mediu;D. Nazopalatin;E. Mentonier.

528. C.S. Nervul palatin anterior asigură inervaţia:A. Molarilor arcadei superioare;B. Incisivilor şi caninilor;C. Buzei superioare;D. Mucoperiostul 2/3 posterioare de 1,3-2,3;E. Toate.

529. C.S. Nervul nazopalatin asigură inervaţia:A. Mucoasa palatului moale;B. Mucoperiostul a 2/3 posterioare ale palatului;C. Mucoperiostul a 1/3 a palatului dur între 1,3 – 2,3;D. Incisivii şi caninii superiori;E. Toţi dinţii arcadei superioare.

530. C.M. Nervul suborbital dă ramurile:A. Palpebrale;B. Labiale superioare;

C. Nazale;D. Zigomatice;E. Coloterale ale n. dentari superiori.

531. C.M. Ramurile senzitive ale n.mandibular sunt:A. N. bucale;B. N. alveolar inferior;C. N. lingual;D. N. incisiv;E. N. mentonier.

532. C.M. Nervul lingual asigură inervaţia:A. Mucoasei gingivale la dinţii 4,8 –3,8;B. Mucoasei planşeului bucal;C. 2/3 anterioare ale mucoasei limbii;D. Mucoasei orofaringelui;E. Mucoasei palatinale.

533. C.M. Nervul facial se ramifică în:A. N. temporal;B. N. zigomatic;C. N. bucal,D. N. marginal al mandibulei;E. N. cervical.

534.C.M. În inervaţia muşchilor mimici participă următoarele ramuri ale n. facial:A. RR. temporale;B. RR. zigomatice;C. RR. bucale;D. RR. marginale mandibulare;E. R. cole.

535. C.M. În grupul de nervi periferici cu funcţie mixtă ce au atrbuţie către teritoriul oro-maxilo-facial şi cervical sunt şi nervii:

A. Trigement;B. Facial;C. Glosofaringian;D. Vag,E. Hypoglos.

536.C.M. Filetele n. trigemen şi facial se asigură inervaţia senzitivă a feţei şi gâtului au mai multe segmente:

A. Segmentul periferic (receptorii);B. Segmentul intermediar (de conducere);C. Segmentul central (aria din scoarţă);D. Segmente mixte;E. Segmente cutanate.

537. C.M. Analizatorii extraceptivi (cutanaţi) faciali sunt reprezentaţi de:A. Receptorii tactili;B. Receptorii termici;C. Receptorii dureroşi;D. Receptorii gustativi;E. Receptorii olfactivi.

538.C.M. În nevralgia esenţială de trigemen durerea are următoarele caractere:A. Durerea este paroxistică, de intensitate maximă, dar de scurtă durată;B. Durerea este paroxistică, de intensitate mică, dar de lungă durată;C. Survine brusc, fără prodroame, fără caracter fulgurant;D. Durerile sunt declanşate prin atingerea unor “zone trigger”;E. Crizele dureroase prezintă intervale libere.

539. C.M. În nevralgia de trigemen, durerea este însoţită de manifestări:A. Senzitive;B. Vegetative;C. Psihice;

D. Motorii;E. Toate acestea.

540. C.M. Hiperexcitabilitatea periferică trigeminală este dată de un dezechilibru metabolic celular periferic, cu apariţia următorilor hormoni ai durerii:

A. Vasopresina;B. Bradichinina;C. Serotonina;D. Interleuchina;E. Hiastamina.

541. C.M. Ce metode conservatoare de tratament ale nevralgiei esenţiale de trigemen cunoaşteţi:A. Tegretol 200-800 mg/zi;B. Iradierile ganglionului Gasser;C. Infiltraţii cu hilină;D. Neurectomii periferice;E. Tractotomie trigeminală bullbară.

542. C.S. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în cazul nevralgiei de ganglion sfenopalatin:A. Este foarte rară şi se caracterizează prin dureri la baza limbii, iradiate în regiunea

supraglotică;B. Apare la tineri şi se manifestă prin dureri paroxistice în ureche;C. Este un sindrom dureros unilateral îa care maximul de intensitate se găseşte la rădăcina

nasului, regiunea orbitei şi iradiază în ureche;D. Este o arteriittă obliterantă a arterei temporaale superficiale care se produce la bătrâni:E. Este o algie facială vasculară datorită unei hipoplazii mezobblastice.

543. C.S. Bolnavul cu sindrom dureros unilateral, în care maximuum de intensitate se găseşte la rădăcina nasului şi regiunea orbitei, cu iradiere spre ureche şi constant însoţită de rinoree, vă orientează către:

A. Nevralgie de nerv facial;B. Nevralgie de laringeu superior;C. Nevralgie de ganglion sfenopalatin;D. Nevralgie esenţială de trigemen;E. Nevralgie de glosofaringian.

544. C.M. Ce caracterizează nevralgia de nerv facial:A. Este o afecţiune rară;B. Apare mai ales la adulţi;C. Se manifestă prin crize dureroase pe fond de jenă dureroasă;D. Durerile au sediul în ureche;E. Durerile sunt însoţite de fenomene vegetative.

545. C.M. Care sunt caracteristicile nevralgiei de nerv glosofaringian:A. Nu are zonă de declanşare tipică;B. Prezintă iradieri regionale;C. Nu are fenomene vegetative;D. Durerile apar brusc;E. Perioadele dintre crize sunt liniştite.

546. C.M. Care dintre următoarele caracteristici aparţin bolii Horton:A. Este o arterită obliterantă a arterei temporaale superficiale;B. Apare în special la tineri;C. Durerea este în general la nivelul bazei limbii;D. Tratamentul constă în corticosteroizi şi infiltraţii locale;E. Este o algie psihică (funcţională).

547. C.M. În durerea simulată:A. Simptomatologia prezentată de către simulant este compatibilă cu boala simulată;B. Simptomatologia prezentată de către simulant nu este compatibilă cu boala simulată;C. Răspunsul la anamneză este adeccvat bolii simulate;D. Răspunsul la anamneză nu este adeccvat bolii simulate;E. Răspunsul la anestezia locului dureros este adecvat.

548. C.M. Durerea care nu cedează la anestezia locală în aria de percepţie:A. Este o durere somatică superficială;B. Este o durere somatică profundă;

C. Este o durere neurogenă;D. Este o durere proprioceptivă;E. Este o durere reflectată.

549. C.M. În pulpite:A. Durerea poate fi spontană;B. Durerea poate fi provocată;C. Durerea predomină diurn;D. Durerea predomină nocturn;E. Intensitatea durerii este mai mare ziua.

550. C.M. Spasmele musculaturii mobilizatoare a mandibulei:A. Dau o durere superficială;B. Dau o durere profundă;C. Dau o durere locală;D. Dau o durere translantă;E. Cedează la anestezia ariei de percepţie a durerii.

551. C.M. Durerea somatică:A. Se limitează doar la timpul de acţiune al excitantului;B. Durează şi după îndepărtarea excitantului;C. Intensitatea durerii este concordantă cu intensitatea stimulului;D. Nu este dependentă de stimul;E. Este o durere obligatoriu intensă.

552. C.M. Între medicamentele utile în nevralgia esenţială de trigemen sunt:A. Fortralul;B. Piafeenul;C. Carbamazepin;D. Baclofenul;E. Fenitooina.

553. C.M. Tratamentul durerii psihogene:A. Aparţine psihiatrului;B. Aparţine psihologului;C. Este un tratament monodisciplinar;D. Este un tratament pluridisciplinar;E. Aparţine în exclusivitate psihiatrului şi psihologului.

554. C.M. În sindroamele dureroase combinate somatice şi psihogene:A. Ordinea de instalare a durerilor este mai întâi somatică apoi psihogenă;B. Ordinea de instalare a durerilor este mai întâi cea psihogenă apoi cea somatică;C. Durerea somatică nu se asociază cu durerea psihogenă;D. Tratamentul placebo este relevant;E. Tratamentul placebo este nerelevant.

555. C.S. Terapia medicamentoasă a nevralgiei esenţiale de trigemen se face cu:A. Antialgice;B. Antiepileptice;C. Neuroleppptice;D. Antihistaminice;E. Antidepresive.

556. C.M. În neuronul de amputaţie:A. Durerea cedează la infiltraţia anestezică;B. Durerea nu cedează la infiltraţia anestezică;C. Infiltraţia anestezică localizează durerea;D. Infiltraţia anestezică nu localizează durerea;E. Palparea neuronului este însoţită de spasme.

557. C.M. Durerea stimulată:A. Este rar întâlnită în legătură cu traumatismele iatrogene;B. Este des întâlnită în legătură cu traumatismele iatrogene;C. Este însoţită de semne de deficite de sensibilitate hipoestezie sau anestezie;D. Nu are legătură cu traumatismele.E. Nici un răspuns nu este corect.

558. C.M. Semnul lui TINEL:A. Este evidenţiabil prin inspecţie;B. Este evidenţiabil prin palpare;C. Este dedusă din anamneză;D. Este prezent numai la mucoase;E. Este prezent atât la tegument, cât şi la mucoase.

559. C.M. Durerea somatică superficială:A. Este intermitentă;B. Este continuă;C. Nu este coordonată cu intensitatea stimulului;D. Este declanşată prin contact direct;E. Este declanşată prin contact indirect.

560. C.M. Nevralgia trigeminală din scleroza multiplă:A. Apare predominant la persoane de vârstă tânără, medie;B. Apare predominant la persoane de vârstă înaintată; C. Criza trigeminală precede semnele sclerozei;D. Semnele sclerozei în plăci preceed crizele dureroase trigeminaale;E. Criza dureroasă se înscrie în teritoriul trigeminal.

561. C.M. În nevralgia esenţială de trigemen:A. Cauza este bine cunoscută;B. Declanşarea durerii necesită un stimul puternic;C. Declanşarea durerii necesită un stumul slab;D. Zona trigger este variabilă ca poziţie topografică;E. Zona trigger este mereu aceeaşi.

562.C.M. În nevralgia esenţială de trigemen:A. Stimularea nervului imediat după criza determină reinstalarea crizei;B. Stimularea nervului imediat după criză nu provoacă o nouă criză;C. Intensitatea crizei are caracter gradual;D. Durerea iradiază în toată hemifaţa;E. Durerea este strict localizată.

563.C.S. Durerea somatică superficială:A. Este localizată la nivelul sistemului;B. Sistemul dureros se află la distanţă de aria de percepţie a durerii;C. Este o durere iradiată;D. Este o iradiere transferată;E. Este o durere proiectată.

564.C.M. Durerea somatică superficială:A. Prezintă orar temporal;B. Nu prezintă orar temporal;C. Cedează la anestezie locală;D. Nu cedează la anestezie locală;E. Anestezia nu prezintă o probă de diagnostic.

565.C.M.Localizarea durerii somatice superficiale:A. Este precisă;B. Nu este precisă;C. Ea cuprinde doar zona excitată;D. Ea depăşeşte aria receptorilor excitaţi;E. Sunt posibile oricare dintre situaţii.

566. C.M. Durerea somatică superficială:A. Prezintă cauze greu depistabile;B. Prezintă cauze uşor depistabile;C. Prezintă cauze nedepistabile (idiopatice);D. Este des întâlnită în practica stomatologică;E. Este excepţional de rară în practica stomatologică.

567.C.S. Durerea somatică superficială:A. Este uşor tratabilă;B. Este greu tratabilă;

C. Este incurabilă;D. Dispare spontan;E. Se tratează psihoterapeutic.

568. C.M. Durerea somatică superficială provine din excitarea nociceptivă:A. A ţesuturilor cutanate;B. A ţesuturilor mucoase;C. A ambelor ţesuturi (cutanate şi mucoase);D. Nu este proprie acestor ţesuturi;E. Nu există durere somatică superficială.

569. C.M. Tratamentul anesteziei dureroase:A. Este mai simplu decât al nevralgiei trigeminale;B. Este mai dificil decât al nevralgiei trigeminale;C. Infiltraţia sau blocajul anestezic este eficient;D. Medicaţia antiepileptică reprezintă tratamentul de elecţie;E. Singurul tratament în care se mai poate spera este psihoterapia.

570.C.M. Durerea facială fantomă:A. Se declanşează prin stimuli tactili;B. Se declanşează prin stimuli funcţionali;C. Durează secunde;D. Se ameliorează la masajul nervului amputat,E. Se agravează prin masajul nervului amputat.

571. C.M. Durerea facială fantomă:A. Este o durere paroxistică, cronică;B. Este o durere continuă;C. Are tendinţă de agravare;D. Are tendinţă de remisie spontană;E. Cedează doar la tratamentul medicamentos.

572. C.S. În etiologia durerii faciale fantomă sunt implicate:A. Exclusiv amputaţia extremităţilor;B. Orice extirpări ale unei porţiuni corporale;C. Extracţiile dentare nu sunt implicate;D. Extracţiile dentare sunt implicate;E. Este implicat doar sistemul osteoarticular.

573. C.M. Anestezia dureroasă apare:A. În legătură cu neuroliza chimică a ramurilor periferice;B. În legătură cu neuroliza electrică a ramurilor periferice;C. În legătură cu acupunctura;D. În legătură cu stimularea electrică;E. În legătură cu ganglioliza ganglionului Gasser.

574. C.M. Anestezia dureroasă ca boală:A. Debutează înainte de denervare;B. Debutează după denervare;C. Debutează de la începutul atât cu anestezie, cât şi cu durere;D. La începutul bolii durerile sunt moderate;E. Încă de la începul durerile sunt violente

575. C.M. În durerea musculo-scheletală:A. Inspecţia exoorală poate fi relevantă;B. Inspecţia endoorală poate fi relevantă;C. Palparea exoorală poate fi relevantă;D. Palparea exoorală este nerelevantă;E. Proba anestezică în aria de percepţie a durerii este relevantă.

576. C.M. Durerea musculo-scheletală:A. Este proprie ţesuturilor musculare şi osoase;B. Este proprie ţesuturilor articulare;C. Este proprie ţesuturilor ligamentare;D. Este proprie ţesuturilor conjunctive;E. Este posibilă oricare dintre situaţii.

577. C.M. În durerea musculo-scheletală:A. Anamneza este relevantă;B. Anamneza nu este relevantă;C. Durerea în general este persistentă;D. Durerea în general este de scurtă durată;E. Nu prezintă asocieri afective emoţionale.

578. C.M. Durerea musculo-scheletală în regiunea OMF:A. Este localizată precis;B. Este localizată difuz;C. Este localizată în jurul mandibulei;D. Poate fi localizată în orice zonă cervico-facială;E. Nu este resimţită în dinţi.

579.C.M. Durerea musculo-scheletală:A. Poate fi mai intensă dimineaţa;B. Este mai intensă în cursul zilei;C. Este mai intensă seara;D. Cedează noaptea;E. Este o durere paroxistică.

580. C.S. Durerea somatică profundă:A. Răspunde la o stimulare mai slabă;B. Răspunde la o stimulare mai intensă;C. Este în deplin concordanţă cu intensitatea stimulului;D. Este bine conturată;E. Nu iradiază.

581. C.M. Durerea somatică profundă (adâncă):A. Este bine conturată;B. Este difuz conturată;C. Este exteroceptivă;D. Este proprioceptivă;E. Este proiectată.

582. C.M. Cauzalgia:A. Apare imediat după traumatismul filetului nervos;B. Apare după 2 săptămâni sau mai de mult de la traumatism;C. Se manifestă ca o durere continuă;D. Poate fi declanşată numai prin stimulare tactilă;E. Se poate declanşa şi prin stimul sonor.

583. C.S. În cauzalgie:A. Este eficient anestezicul cu vasoconstrictor;B. Este eficient doar anestezicul fără vasoconstrictor;C. Nici una dintre cele de mai sus nu au valoare diagnostică;D. Doar acupunctura suprimă durerea;E. Acupunctura nu ajută la ameliorarea tabloului clinic.

584. C.M. În durerea dentară psihogenă:A. Pansamentul cu orice medicament al dintelui suprimă durerea;B. Extracţia dintelui implicat de către bolnav, în fenomenul dureros, calmează durerea;C. Extracţia dintelui nu calmează durerea;D. Durerea dentară predomină noaptea;E. Durerea psihogenă dentară este predominată ziua.

585. C.M. În durerea psihogenă:A. Sunt întotdeauna prezenţi stimuli de provocare;B. Lipsesc stimuli de provocare a durerii;C. Pacientul mănâncă sau doarme liniştit fără probleme;D. Pacientul este subalimentat şi epuizat de nesomn din cauza durerilor;E. Pacienţii susţin că durerea sau durerile cedează la analgetice.

586. C.M. În durerea psihogenă:A. Medicamentele psihoactive nu au efect;B. Medicamentele psihoactive acţionează prompt;

C. Datele anamnestice nu sunt semnificative;D. Datele anamnestice sunt semnificative;E. Dureri8le au un caracter stabil.

587.C.M. În durerea psihogenă:A. Durerea este precisă;B. Pacientul arată locul dureros cu degetul;C. Durerea este imprecisă;D. Pacientul arată locul dureros cu palma;E. Durerea este distribuită precis pe teritoriul unui nerv.

588. C.M. În durerea psihogenă:A. Durerea persistă minute sau ore;B. Durerea persistă zile, săptămâni, luni, ani;C. Caracterul durerii este constant;D. Caracterul durerii este inconstant;E. Pacientul nu pare marcat de durere.

589. C.S. În declanşarea durerii somatice superioare superficiale pot fi incriminate:A. Afecţiunile pulpare;B. Afecţiunile parodontale profunde;C. Spasmele musculare;D. Decubitusurile protetice;E. Interferenţele ocluzare.

590. C.M. Tratamentul durerii stimulate se face prin:A. Infiltraţii anestezice;B. Decompresări chirurgicale;C. Anastomoze nervoase;D. Reparaţii fără sutură;E. Nici una dintre soluţiile terapeutice enumerate mai sus.

591. C.M. Vascularizaţia ATM este asigurată de:A. A. maxilară internă;B. A. maxilară externă;C. A. temporală superficială;D. A. mandibulară;E. A. fascială.

592. C.M. Inervaţia ATM este asigurată de:A. N. maxilar;B. N. sfenopalatin;C. N. auriculotemporal;D. N. maseterin;E. N. pterigoidian lateral.

593.C.M. Muşchii mobilizator ai mandibulei permit mandibulei diverse mişcări participând la:A. Actul de masticaţie;B. Actul de deglutiţie;C. Actul de vorbire;D. Actul de respiraţie;E. Actul de mimică.

594.C.M. Muşchii ridicători ai mandibulei sunt:A. M. temporal;B. M. maseterin;C. M. diagastric;D. M. pterigoidian intern;E. M. geniohidian.

595.C.S. Muşchii propulsatori ai mandibulei sunt:A. M. maseterin;B. M. temporal;C. M. pterigoidian intern;D. M. pterigoidian extern;E. M. digastric.

596. C.S. Unul din muşchii enumeraţi mai jos are două capete:A. M. temporal;B. M. maseterin;C. M. pterigoidian lateral;D. M. milohioidian;E. M. digastric.

597. C.M. Unii muşchi au o formă circulară:A. Orbicular labial;B. Orbicular al pleoapelor;C. Temporal;D. Maseterin;E. Digastric.

598. C.M. Muşchii coborâtori ai mandibulei sunt:A. M. maseterin;F. M. milohioidian;B. M. digastric;C. M. geniohioidian;D. M. genioglos.

599. C.M. Muşchii coborâtori indirecţi sunt:A. M. digastric;B. M. stilohioidian;C. M. sternohioidian;D. M. omohioidian;E. M. tirohioidian.

600. C.M. Muşchii retropulsori ai mandibulei sunt:A. M. temporal;B. M. maseterin;C. M. pterigoidian intern;D. M. digastric;E. M. milohioidian.

Şef catedră, d.h.ş.m. profesor universtar D. I. Şcerbatiuc