INTRODUCERE

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de

existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate unde se întâlnesc cererea şi oferta de active

financiare necesare dezvoltării în cadrul firmelor a producţiei de bunuri şi servicii.

Această piaţă specializată este piaţa de capital (în accepţiunea sistemului european) sau

piaţa financiară (conform teoriilor specifice sistemului anglosaxon) . Fascinaţiile pieţei de capital

sunt numeroase. Fiecare participant la această piaţă urmăreşte realizarea unor aspecte importante

pentru activitatea sa. Astfel, emitenţii sunt interesaţi de tehnicile, dimensionarea şi etapizarea

procesului de finanţare, iar investitorii de strategiile moderne de gestionare a portofoliilor.

Societăţile de servicii şi investiţii financiare sunt preocupate de diversificarea obiectului de

activitate prin acoperirea unei game largi de activităţi, de configurare optimă a front-office-ului

şi back-office-ului.

Particularităţile mediului de afaceri actual în Republica Moldova sunt subdezvoltarea

instituţională şi cadrul legal inadecvat. O atenţie specială merită acordată incapacităţii

Guvernului de a garanta proprietatea privată şi securitatea personală a oamenilor de afaceri. Din

aceste considerente afluxul investiţiilor străine în Moldova este extrem de redus, în schimb

exodul ilegal al capitalului a avut întotdeauna o amploare îngrijorătoare, chiar dacă este foarte

dificilă estimarea cu exactitate a volumului ieşirilor financiare. Pentru sporirea investiţiilor

străine iu economie este necesară aplicarea unui efort coordonat al politicilor guvernului,

compatibil cu programul de eradicare a sărăciei şi programele economice susţinute de Fondul

Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

Instituţiile de supraveghere urmăresc respectarea principiilor şi reglementărilor generale ale

pieţei. Creatorii şi administratorii de pieţe (tehnicienii) sunt preocupaţi de aspecte mai puţin

vizibile publicului larg, printre care: tehnicile de tranzacţionare, creditarea, garantarea,

compensarea, decontarea operaţiunilor. Acestea constituie tehnica şi, în acelaşi timp, condiţia

de existenţă a pieţei însăşi1. De aceea este necesar să înţelegem ce este piaţa de capital, cum a

evoluat de-a lungul timpului, care sunt caracteristicile sale si tendinţele sale de dezvoltare.

Principalele beneficii ale pieţelor de capital asupra dezvoltării economice sunt:

• eficienţa, competitivitatea şi solvabilitatea sectorului financiar;

• accesul societăţii noi şi în formare la finanţarea prin acţiuni şi/sau obligaţiuni;

• descentralizarea proprietăţii şi a distribuţiei averii;

• solvabilitatea societăţilor comerciale.

13

Aceste beneficii trebuie să ţină însă cont şi de costurile şi dezavantajele pieţei de capital:

ciclurile economice şi impactul asupra obţinerii capitalului, încrederea investitorilor, puterea

sectorului financiar, etc.

În această lucrare se vor analiza pe larg principalele tendinţe ale dezvoltării pieţei de capital

din Republica Moldova, principiile de organizare a segmetului bursier şi tipologa tranzacţiilor

bursiere derulate în cadrul Bursei de Valori din Moldova.

Scopul cercetării este: sesizarea şi analizarea principalelor aspecte legate de tendinţele

dezvoltării la etapa actuală ale pieţei de capital din Republica Moldova, formularea unor idei cu

privire la găsirea unor soluţii pentru a contracara unele aspecte negative ale tranzacţiilor bursiere

şi de a beneficia de pe urma schimbării continue a structurii, organizării, a instrumentelor

utilizate pe piaţa de capital.

Sarcinile lucrării sînt:

1. Dezvăluirea principalelor tendinţe în cadrul dezvoltării pieţei de capital din RM;

2. Evidenţierea aspectelor de activitate a participanţilor profesionişti la piaţa valorilor

mobiliare din RM;

3. analiza condiţiilorde licenţiere a activităţilor profesioniste la piaţa valoirlor

mobiliare.

Motivaţia alegerii temei se explică prin importanţa înţelegerii tendinţelor de dezvoltare ale

pieţei de capital în contextul intermedierii operaţiunilor de către intermediarii financiari ai

acesteia – participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.

Structura lucrării: teza conţine introducere, 3 capitole, concluzii şi propuneri, bibliografie

şi anexe.

4

CAPITOLUL I ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ACTIVITATEA PROFESIONISTĂ

PE PIAŢA DE CAPITAL

1.1 Esenţa, conţinutul şi structura pieţii de capital

Piaţa, în general, reprezintă locul sau ansamblul mijloacelor de comunicaţie care permite

vânzătorilor şi cumpărătorilor să se informeze reciproc despre natura activelor reale, financiare

existente şi preţurile cerute sau oferite pentru perfectarea unei tranzacţii.

Piaţa financiară reprezintă locul sau ansamblul mijloacelor de comunicaţii care

facilitează vânzarea-cumpărarea activelor financiare nebancare la preţuri formate în funcţie de

cerere-ofertă şi influenţa unor factori economici, financiari, monetari, tehnici şi psihologici

Piaţa de capital reprezintă locul sau ansamblul mijloacelor de comunicaţii care permite

emisiunea şi negocierea valorilor mobiliare de către intermediari (persoane abilitate) la un preţ

reglementat numit valoare nominală şi respectiv la un preţ de piaţă stabilit în funcţie de cerere-

ofertă. Piaţa de capital este componenta principală a pieţei financiare, specializată pe tranzacţii

cu active financiare pe termen mediu şi lung, prin intermediul lor asigurându-se transferurile de

capitaluri disponibile către utilizatorii ale căror nevoi depăşesc posibilităţile interne de acoperire.

Figura nr. 1 Structura pieţei financiare în sens restrâns

Sursa: Stoica, O., - Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pg.20

Ambele componente ale pieţei financiare, atât piaţa de capital, cât şi piaţa monetară, sunt

structurate pe două compartimente: piaţa primară şi piaţa secundară, diecare cu funcţii

complementare. Piaţa primară cuprinde emisiunea şi plasarea titlurilor noi (pe termen lung sau

pe termen scurt); aici se întâlneşte cererea cu oferta de fonduri necesare finanţării activităţii

agenţilor deficitari şi îndeplineşte şi funcţia de finanţare a economiei. Emitenţii de valori

mobiliare obţin mijloacele băneşti necesare, iar deţinătorii de fonduri băneşti excedentare intră în

5

Piaţa primară

Piaţa secundară

Piaţa primară

Piaţa secundară

Piaţa monetară

Piaţa de capital

Piaţa financiară

posesia activelor financiare, devenind practic investitori. Spre deosebire de piaţa primară, unde

se vând şi se cumpără titluri nou emise, pe piaţa secundară se vând şi se cumpără titluri deja

emise. Tranzacţiile se încheie între cei ce deţin titlurile – cumpărate anterior pe piaţa primară sau

tot pe cea secundară - şi cei ce doresc să intre în posesia lor. Existenţa unei pieţe secundare,

aparent facultativă, este indispensabilă pentru buna funcţionare a segmentului primar, asigurând

lichiditatea şi mobilitatea plasamentelor efectuate, ca şi evaluarea lor permanentă.

Aşadar, piaţa de capital reprezintă o piaţă specializată unde se întâlnesc şi se reglează în

mod liber cererea şi oferta de active financiare pe termen mediu şi lung. Concret, este vorba

despre o piaţă pe care se tranzacţionează în mod liber valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni), piaţă

ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc

(cumpărătorii de acţiuni şi obligaţiuni) şi care urmăresc plasarea profitabilă a acestor capitaluri;

aceste fonduri sunt atrase de către emitenţii de acţiuni/obligaţiuni, ce sunt în căutare de capital în

vederea finanţării unor proiecte de investiţii. Desigur, piaţa de capital prezintă interes şi din alte

puncte de vedere, permiţând preluarea controlului asupra unor societăţi prin achiziţii

semnificative de acţiuni sau obţinerea unor câştiguri pe termen scurt prin specularea

modificărilor de curs ale valorilor mobiliare. Formarea pietei valorilor mobiliare are ca efect

crearea mecanismului de piaţă în locul celui de stat cu caracter directiv, care presupune

transferarea liberă şi organizată a capitalului dintr-o ramură în alta prin acumularea mijloacelor

băneşti disponibile ale populaţiei, persoanelor juridice şi statului, folosirea lor pentru investirea

în sfera productivă şi neproductivă în mărimea determinată de cererea pieţei, ceea ce duce la

obţinerea efectului maxim pentru economie în întregime. Prin urmare, piata valorilor mobiliare

este partea componentă a circulaţiei atât a pieţei monetare, cât şi a pieţei capitalurilor, care

exercită un rol deosebit de important pentru etapa actuală de tranziţie la economia de piaţă.

În funcţie de momentul în care se realizează tranzacţia, piaţa de capital se împarte în două

segmente:

- Piaţa primară - Este piaţa pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru

prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regulă fac

legătura între societatea emitentă şi investitori, se obligă să plaseze valorile mobiliare nou emise

în schimbul unui comision;

- Piaţa secundară - Odată puse în circulaţie valorile mobiliare pe piaţa primară, acestea fac

obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează

prin intermediul pieţelor de negocieri sau organizate: este în principal vorba de bursa de valori şi

de piaţa extrabursieră (sau piaţa OTC - Over the Counter Market).

Diferenţa dintre cele doua forme organizate ale pieţei de capital (bursa şi piaţa OTC)

constă în existenţa unor condiţii şi criterii de eficienţă economico-financiară, de informare a

6

investitorilor, referitoare la numărul de acţiuni puse în circulaţie, conferind societăţii cotate pe

această piaţă garanţii superioare pentru investitori. În ultimele două decenii sectoarele bancare

din ţările post-socialiste ale Europei Centrale şi de Est (ECE) au evoluat gradul de la sistemul

monobancar tradiţional caracteristic pentru perioada planificării centralizate spre stilul

occidental, diversificat geografic şi sectorial specific sistemului bancar format din două niveluri.

Guvernele, cu suportul financiar şi strategic acordat de organizaţiile internaţionale, depun

eforturi pentru a dezvolta sisteme bancare eficiente şi competitive bazate pe principiile unei

economii de piaţă funcţionale în scopul corespunderii cerinţelor acquis-ului comunitar.

Noile pieţe financiare, instituţii şi canale de intermediere au fost dezvoltate practic „de la zero”.

Deşi au fost adoptate numeroase reglementări prudenţiale şi formate sisteme de supraveghere

bancară pentru a facilita transformările şi susţine stabilitatea financiară, promovarea eficienţei

sectorului bancar continuă să rămînă o preocupare importantă pentru guvernele ţărilor din ECE şi

diferitele organizaţii internaţionale care susţin procesele de tranziţie. În opinia noastră,

performanţa băncilor din ECE reprezintă o problemă de interes ştiinţific şi de relevanţă politică

datorită următoarelor considerente:

În primul rînd, importanţa şi rolul dominant pe care îl joacă băncile în furnizarea

serviciilor de intermediere şi procesele de formare a capitalului în economiile post-socialiste.

Odată ce pieţele lor monetare şi de capital continuă să se găsească în etapa de dezvoltare, ţările

post-socialiste au la început sisteme financiare de orientare bancară şi, prin urmare, performanţa

sistemului bancar joacă un rol cheie în creşterea economică şi funcţionarea eficientă şi stabilă a

sectoarelor industriale.

În al doilea rînd, structura competitivă a sectorului financiar s-a modificat semnificativ

datorită recentelor dereglementări şi liberalizări, însoţite de privatizările în masă şi participarea

străină. Datorită politicilor de licenţiere mai puţin restrictive, în ultimii 15 ani numărul băncilor

private (autohtone şi străine) a crescut substanţial în ţările post socialiste. Aceste evoluţii au avut,

cu certitudine, implicaţii asupra performanţei operaţionale şi productivităţii sistemelor financiare

din ţările post-socialiste.

În al treilea rînd, odată ce băncile şi alte instituţii financiare din ţările ECE sunt în proces de

pregătire pentru a face faţă concurenţei crescînde din UE, este important să fie evaluată abilitatea

lor de a concura şi supravieţui în mediul financiar integrat european. De aceea, atît pentru

preocupările manageriale, cît şi pentru cele de politică publică este foarte importantă cunoaşterea

nivelului de eficienţă a operaţiunilor bancare în scopul stabilirii modului în care industria

bancară va răspunde acestor provocări şi care din instituţiile bancare posibil să reuşească pe

parcursul etapei de tranziţie şi integrare europeană.

7

Deşi în ţările dezvoltate există numeroase cercetări asupra problemei eficienţei activităţii

bancare şi a altor instituţii financiare, pentru cazul economiilor în tranziţie numărul de studii care

abordează acest subiect este foarte redus. Nu există un consens între cercetători în ceea ce

priveşte conceptul de eficienţă, forma funcţională şi tehnica de estimare care să producă măsura

cea mai potrivită a eficienţei. Literatura existentă aplică diverse concepte de eficienţă şi metode

de măsurare pentru a evalua eficienţa operaţională şi pentru a analiza determinanţii diferenţelor

de eficienţă între bănci. În realizarea tranziţiei la economia de piaţă Moldova a optat pentru o

reformă graduală, trecere traptată, în ideea reducerii e cât posibil a costurilor sociale pe care

acest fenomen le implică. Unul dintre primele obiective ale tranziţiei a fost atingerea

macrostabilizării. Aceasta era, de altfel, o condiţie strict necesară creării cadrului favorabil şi

adecvat pentru demararea reformelor economice, ţinând conte de situaţia moştenită în 1989, şi

anume: o economie rigidă, hipercentralizată, într-un context internaţional nefavorabil. Pentru

atingerea macrostabilizarii este necesară reducerea ratei anuale a inflaţiei, Stabilitatea cursului

monedei naţionale, stoparea scaderii producţiei, revenirea la creşterea economică corelată cu

restructurarea întreprinderilor, prin mecanismele pieţei. In acest context, în anii ’90, în Moldova

a început privatizarea întreprinderilor de stat. Acest proces era asemănător cu acel, ce se

desfăşura în ţările post sovietice. Specificul unic consta în faptul, că toate întreprinderile ce

urmau să fie privatizate erau de stat, şi că drept mijloc de plată serveau nişte mijloace

convenţionale, de exemplu, bonurile patrimoniale sau vaucerele. În procesul privatizării

populaţia născută până în 1993, a devenit deţinătoare de bonuri patrimoniale. În baza acestor

bonuri, majoritatea au devenit deţinători de VM ale întreprinderilor ce au trecut procedura de

privatizare. Astfel au apărut participanţii unei pieţe noi:

- emitenţii, în persoana întreprinderilor privatizate;

- investitorii, ce au investit bonurile sale patrimoniale;

- intermediarii – fondurile de investiţii, companiile de trust, registratorii, brokerii, Bursa de

Valori.

Bursele au apărut ca urmare a unor necesităţi dictate de relaţiile de schimb care joacă un

rol central în economia de piaţa. Dezvoltarea acestora până la stadiul actual a reprezentat un

proces istoric îndelungat şi evolutiv. Prima bursă, se înfiinţează în 1531 în Flandra, la Anvers.

Numele provine de la familia de negustori Van der Borse, din Bruges, pe considerentul că lângă

hotelul lor comercianţii aveau obiceiul să se întâlnească pentru a negocia, iar pe frontispiciul

clădirii erau gravate trei pungi cu bani (în franceză “bourses”). La scurtă vreme se înfiinţează şi

alte burse în mari centre comerciale, dintre care cele mai importante:Londra (1554 – Royal

Exchange), Amsterdam (1608) şi Paris (1639). [40, pg 20] Bursele din Amsterdam şi Londra pot

fi considerate ca fiind primele cu adevărat reprezentative pentru felul cum funcţionează

8

mecanismul bursier. Meritul lor este de a fi impus banii fără valoare intrinsecă (monedele de

hârtie) şi de a fi asigurat utilizarea pe scară tot mai largă a hârtiilor de valoare (acţiuni,

obligaţiuni). Pe rând, pe parcursul timpului din secolul al XVII-lea până la începutul secolului al

XXlea, cele trei mari pieţe bursiere, Amsterdam, Londra şi Paris şi-au disputat supremaţia

(cronologic în această ordine cam câte un secol fiecare). A trecut astfel, aproape neobservat, un

eveniment care avea loc în Lumea Nouă, când la 17 mai 1792 sub un platan în New York s-au

pus bazele, prin semnarea Buttonwood Agreement, a ceea ce va urma să devină prima bursă a

lumii: NYSE (New York Stock Exchange). Iniţial cei 24 de negustori americani care au pus

bazele NYSE derulau tranzacţiile sub un platan, însă, pe măsura dezvoltării pieţei, s-au mutat

definitiv în noua clădire de pe Wall Street (din 1903). De la începutul acestui secol, NYSE

devine prima bursă a lumii. În această ultimă perioadă de timp pieţele bursiere au cunoscut o

dezvoltare ameţitoare continuă (capitalizarea marilor burse atinge nişte cote incredibil de mari),

întreruptă doar în câteva momente (crah-ul din 1929 care a lăsat urme adânci în conştiinţa

omenirii sau cel din 1987). În prezent, în Republica Moldova operează o singură piaţă a valorilor

mobiliare reglementată: Bursa de Valori a Moldovei. În luna decembrie 1994, în baza Legii cu

privire la circulaţia valorilor mobiliare şi bursele de valori, a fost fondată Bursa de Valori a

Moldovei (BVM), reprezentînd o societate pe acţiuni de tip închis. La crearea bursei au

participat 34 de fondatori - participanţi profesionişti la piaţa valorilor mobiliare. Primele

negocieri au avut loc la 26 iunie 1995, considerată ziua de "naştere" a Bursei de Valori a

Moldovei. Odata cu deschiderea Bursei a fost creata baza juridică şi organizatorică, contribuind

la realizarea proceselor complexe pe piaţa de capital. Datorită susţinerii din partea SUA (ajutor

acordat prin Agenţia Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare), Bursa de Valori este

inzestrată cu tehnologii moderne de tranzacţionare. Potrivit opiniei experţilor internaţionali ai

Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (1998), Bursa de Valori a Moldovei este o

organizaţie ce se dezvoltă rapid şi progresează, în mod strălucit se distinge printre noile burse de

valori din Europa de Est, avînd un grad minimal de risc. începînd cu luna mai 1995 BVM este

membru activ al Federatiei Burselor Euro-Asiatice (FBEA), creată în 1995 la iniţiativa Bursei de

Valori din Istambul, ale carui obiective principale sunt:

- dezvoltarea pieţei de capital a ţărilor-membre privind perfecţionarea structurii organizatorice;

- soluţionarea problemelor reglementării şi autoreglementării mecanismului pentru brokeri şi

dealeri;

- organizarea unui monitoring eficient;

- elaborarea principiilor administrării corporative etc.

La etapa iniţiala de dezvoltare pentru Bursa de Valori au fost stabilite cerinţe privind

mărimea capitalului social. La momentul fondării capitalul social al Bursei constituia 238 000

9

lei, în 1998 era de 392 000 lei şi în prezent acesta este de 500 000 lei. Normativele suficienţei

capitalului social de 650000 lei inclusiv a fondului de garanţie de 30 la sută din capitalul social

stabilite de legislaţie în prezent sunt respectate. In anul 1998 BVM a fondat Depozitarul Naţional

de Valori Mobiliare (DNVM) - societare pe acţiuni ne comercială de tip închis. Acest eveniment

a coincis cu jubileul de trei ani al primelor negocieri la Bursă. Odată cu dezvoltarea pieţei de

capital cota parte de proprietate a BVM s-a micşorat şi acţiunile sunt împărţite între participanţii

DNVM. Implementarea în 1998 a unui nou sistem de tranzacţionare, integrat cu sistemul de

depozitare, a permis realizarea garantată şi operativă a negocierilor. Implementarea acestui

sistem, la fel ca şi crearea DNVM, a fost posibilă graţie companiilor americane Prise Waterhouse

şi USAID. La etapa iniţială numarul emitenţilor incluşi în sistemul depozitar era de 5, la finele

anului 1999 acesta a atins cifra de 48. În prezent toate valorile mobiliare admise spre negocieri la

Bursa se află în Depozitarul Naţional, cu excepţia valorilor mobiliare ale fondurilor de investiţii.

În toamna anului 2001 au fost aprobate comisioane şi taxe noi, ele fiind impărţite între Bursa de

Valori şi Depozitarul Naţional. În aceeaşi perioadă, în bază de tender, a fost ales Preşedintele

Depozitarului Naţional, precum şi banca unică de decontări pentru ambele structuri, este efectuat

monitoring-ul tuturor documentelor de constituire şi normative, se implementează în practică

Concepţia Depozitarului Naţional elaborată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. În luna

aprilie 2000 Bursa de Valori a Moldovei a obţinut statutul de organizaţie ne comercială de

autoreglementare (OAR). Fiind organizaţie de autoreglementare Bursa este o parte componentă a

mecanismului unic de reglementare a pieţei valorilor mobiliare, inzestrată cu imputerniciri

respective, elaborează reguli şi standarde ale activităţii membrilor săi. Noile Reguli ale BVM,

introduse în anul 2000, au schimbat calitativ mecanismul negocierilor. În prezent, Regulile

respective au suferit modificări şi completări esenţiale privind tehnologia efectuării tranzacţiilor.

În cadrul cerinţelor stipulate în Reguli a fost adoptat un şir de regulamente, proceduri şi

instrucţiuni ce reglementează activitatea Bursei. În afară de aceasta, a fost creată Comisia de

respectare şi examinare a chestiunilor ce ţin de incălcarea de către Membrii Bursei a Regulilor

Bursei de Valori şi aplicarea măsurilor disciplinare.

1.2 Participanţii pieţii de capital şi particularităţile lor

În activitatea desfăşurată pe piaţa de capital sînt implicate două mari categorii de

participanţi. Pe de o parte sînt emitenţi – rolul cărora este de a emite şi de a plasa valorile

mobiliare, investitorii adică firmele sau persoanele fizice care folosesc această piaţă pentru

mobilizarea de capital sau pentru plasamente. După cum am văzut, în mod uzual se face

distincţia între investitorii instituţionali (persoane juridice, mari companii) şi cei individuali

10

(persoane fizice, populaţia), primii având o influenţă deosebită asupra pieţei, ceea ce impune ca

activitatea lor să facă obiectul unor reglementări speciale.

Participanţii profesionişti sînt agenţii pieţei de capital, firmele care asigură încheierea şi

derularea tranzacţiilor de bursă. În funcţie de concepţia şi cadrul normativ privind piaţa

financiară din fiecare ţară, în această categorie pot intra fie exclusiv societăţile financiare, cu

diferitele lor forme de existenţă (principiul băncii universale). Forma tipică a agentului pieţei

bursiere este însă societatea de bursă, numită în literatură şi firmă de brokeraj sau firmă

broker/dealer.

Societatea de bursă este o societate financiară care desfăşoară exclusiv (sau în principal)

operaţiuni pe piaţa secundară. Ea poate îndeplini două funcţii de bază: de intermediere (brokeraj)

în tranzacţiile cu titluri, acţionând ca un reprezentant (engl. broker) şi fiind remunerată cu un

comision de comerţ cu titluri (engl. dealing), participând în calitate de contraparte – vînzător

pentru clienţii care cumpără titluri şi cumpărător pentru clienţii care vînd – în acest caz venitul ei

rezultând din spread (diferenţa dintre preţul de vînzare şi cel de cumpărare).

De cele mai multe ori societatea de bursă acţionează atît ca intermediar, cît şi ca negustor

de titluri; de aceea este numită şi firmă broker/dealer.

În practică, funcţiile societăţilor de bursă sînt însă mai diversificate. Astfel, pe piaţa SUA,

firmele de brokeraj pot oferi clienţilor lor fie servicii complete (engl. full service), fie numai

servicii de bază (engl. discount service).

În primul caz, firma de brokeraj va asigura clienţilor următoarele activităţii:

- Cercetarea pieţei titlurilor: în acest sens firma dispune de un

compartiment specializat, cu atribuţii de urmărire a tendinţelor pieţei, identificare a posibilităţilor

de investiţii viitoare, întocmire a unor studii de marketing;

- Managementul activelor financiare, respectiv gestiunea fondurilor

clienţilor în scopul asigurării profitabilităţii, lichidităţii şi siguranţei acestora;

- Consultanţă în plasamente, asistenţă de specialitate, ceea ce se traduce

în recomandările făcute clienţilor de către firmă, pe baza analizelor proprii, în legătură cu cele

mai bune oportunităţi de investiţie, cu modul de acţiune pe piaţa bursieră; (este de remarcat însă

faptul că decizia de investiţie aparţine exclusiv clientului);

- Executarea ordinelor este o funcţie esenţială a firmelor de brokeraj, fără de care nu

s-ar putea realiza relaţia dintre investitori şi piaţa bursieră. Clienţii dau ordine de vînzare şi

cumpărare de titluri pe care firmele le preiau şi le execută în bursă sau pe piaţa OTC, după o

procedură tranzacţională specifică fiecărei pieţe bursiere;

- Reglementarea tranzacţiilor, adică executarea obligaţiilor de

11

livrare/plată a titlurilor, este operaţiunea care urmează încheierii contractelor în bursă, fiind

realizată prin departamentele (serviciile) specializate ale societăţilor de bursă. În ceea ce priveşte

firmele de brokeraj cu servicii de bază (engl. discount houses), acestea se rezumă, în principiu, la

executarea şi reglementarea ordinelor primite de la clienţi. În mod corespunzător, ele solicită

comisioane mai reduse (2/3 pînă la 3/4 din cele ale firmelor cu servicii complete).

Societăţile de bursă îşi constituie structuri organizatorice adecvate pentru activităţile pe

care le desfăşoară şi dispun de personal specializat.

Piaţa bursieră este animată de oamenii de bursă, specialiştii care asigură funcţionarea

mecanismelor bursiere.

Din punctul de vedere al rolului pe care aceştia îl joacă în cadrul pieţei se disting două

mari categorii de profesionişti:

specialiştii operativi, care participă efectiv la procesul de iniţiere, încheiere, executare şi control

al tranzacţiilor de bursă, şi

specialiştii neoperativi, care au atribuţii în ce priveşte analiza, urmărirea şi facilitarea

tranzacţiilor bursiere. Din această ultima categorie fac parte analiştii bursieri, respectiv cei care

desfăşoară activităţi de cercetare şi evaluare a pieţei bursiere şi furnizează clienţilor (investitorii)

informaţii şi consultanţă în legătură cu conjunctura financiară, oportunităţile de plasament,

gestionarea afacerilor cu titluri etc. Analiştii bursieri pot lucra în cadrul societăţilor de bursă (în

departamentul de cercetare) sau îşi pot constitui firme proprii, cum sînt societăţile de analiză şi

consulting financiar.

În categoria specialiştilor neoperativi se încadrează şi funcţionarii bursei, respectiv

angajaţii burselor de valori, cu sarcini de supraveghere, urmărire şi control asupra modului în

care se derulează operaţiunile în incinta bursei, precum şi angajaţii care se ocupă cu transmiterea

de informaţii şi întocmirea de documente legate de procesul tranzacţional.

Totodată, activităţi cu caracter neoperativ desfăşoară şi angajaţii organelor de

supraveghere a pieţei (de tip SEC), personalul societăţilor de bursă din compartimentele

funcţionale, lucrătorii din serviciile de public relations, secretariat etc. ale agenţilor pieţei

financiare.

Rolul principal pe piaţa bursieră revine însă personalului operativ, format din

intermediarii de bursă, numiţi brokeri şi din comercianţii de bursă, numiţi dealeri sau traderi.

Facem precizarea că noţiunea de agent de bursă este utilizată pentru a desemna ambele categorii

(deşi, stricto sensu ea se aplică numai intermediarilor). Agenţii de bursă, în sensul de specialişti

operativi, sau operatori de bursă, prezintă cîteva caracteristici definitorii.

12

În primul rînd, agenţii de bursă sînt persoane fizice care au un anumit statut socio-

profesional, o profesiune distinctă, consacrată ca atare în practica de afaceri; ei sînt singurii

abilitaţi să realizeze efectiv operaţiunile impuse de incheierea şi executarea tranzacţiilor bursiere.

De regulă, pentru a accede la statutul de agent de bursă, o persoană trebuie să

îndeplinească o serie de condiţii de eligibilitate (vîrstă, pregătire şi experienţă profesională,

eventual naţionalitate etc.) şi să fie atestată ca atare de un organ competent (autoritatea de

supraveghere a pieţei, conducerea bursei de valori etc.).

În al doilea rînd, agenţii de bursă pot să acţioneze fie ca profesionişti independenţi, fie ca

angajaţi ai unor firme de specialitate, societăţile de bursă. În acest din urmă caz, ei lucrează în

departamentele operative ale firmelor, cele care se ocupă de încheierea tranzacţiilor cu titluri.

În al treilea rînd, agenţii de bursă pot să acţioneze atît în afara bursei de valori – în cadrul

societăţilor de bursă sau ca liber profesionişti – pe pieţele de tip OTC, cît şi în incinta bursei. Pe

de altă parte, în cazul în care specialiştii operativi lucrează ca liber profesionişti (acolo unde

legislaţia o permite), ei pot să acţioneze atît în calitate de principal în tranzacţii (ca dealeri), cît şi

în calitate de intermediari (brokeri).

Exemplul cel mai concludent pentru brokerii din afara bursei îl oferă piaţa americană.

Locul central în cadrul firmelor de brokeraj îl ocupă brokerul de titluri (engl. stockbroker),

numit şi responsabil cu contul (engl. account executive). Brokerul de titluri este singura persoană

autorizată să primească ordine de la clienţii firmei; în acest sens, aşa cum s-a arătat, în cadrul

societăţii de bursă se creează un compartiment specializat pentru tranzacţii, care administrează

toate birourile de tranzacţii, unde sînt angajaţi stockbrokerii. Brokerii de titluri trebuie să asigure

clienţilor o gamă largă de informaţii privind piaţa titlurilor, oportunităţile de plasament, aspectele

financiare şi juridice legate de investiţie, ca şi consultanţă referitoare la încheierea propriu-zisă a

tranzacţiei.

În marile firme de brokeraj funcţionează şi asistenţii pentru vînzări (engl. sales assistans),

care deservesc 2-3 brokeri şi execută munca funcţionărească de rutină (primirea mesajelor,

formalităţi, evidenţe etc.).

Brokerii de bursă sunt agenţii de bursă în sensul propriu al termenului, ei angajează

tranzacţiile în numele, pe contul şi riscul clientului. Aceştia pot fi angajaţi la o firmă de brokeraj

(brokeri de comision) sau pot lucra în mod independent.

Brokerii de comision (comission brokers) execută ordine de vânzare cumpărare, date de

clienţii din afara bursei şi primite de societatea de brokeraj pentru care lucrează. Brokerul de

comision primeşte ordinele de la brokerii de titluri (care lucrează în birourile firmei de brokeraj).

Rolul lor este de a executa întocmai ordinul dat de client, urmărind obţinerea celui mai bun preţ

(curs). După executarea ordinelor primite, prin intermediul brokerilor de titluri, brokerii de

13

comision pot executa – ca independenţi – unele tranzacţii (primite deci direct de la anumiţi

clienţi). În incinta aceleiaşi burse pot acţiona mai mulţi brokeri de comision ai aceleiaşi firme de

brokeraj.

Brokerii de ring, cunoscuţi şi ca brokeri de comision ai firmei (commission house

brokers), lucrează în ringul bursei şi execută ordinele clienţilor publici ai firmelor lor.

Adesea, brokerii de comision ai firmei nu reuşesc să facă faţă volumului de ordine

primite. Chiar şi dacă aceşti brokeri primesc numai două ordine în acelaşi timp, poate apărea o

problemă dacă ordinele sunt pentru titluri de valoare diferite. Dacă brokerii încearcă să execute

două ordine la posturi de tranzacţionare diferite, ei pot pierde piaţa pentru unul sau amândouă

ordinele. În această situaţie, brokerii pot cere ajutorul unui broker de-doi-dolari.

Brokerii independenţi execută ordinele pe care le primesc de la alţi agenţi de bursă sau

de la membrii unor firme ai căror agenţi nu se găsesc în incinta burseă respective. Ei sunt

solicitaţi în perioadele de mare intensitate a activităţii de bursă sau atunci când o parte a

brokerilor de comision constată că nu pot executa – în timp util – toate ordinele ce le-au fost

transmise de brokerii de titluri. Ei sed mai numesc „brokeri ai brokerilor” sau „brokeri de doi

dolari”(two dollar brokers).

Brokerii de-doi-dolari execută ordine pentru orice titlu de valoare, pentru orice firmă de

brokeraj şi sunt plătiţi pentru serviciile lor cu un comision cunoscut drept comision de ring (floor

brokerage). La un moment dat, taxa pentru aceste servicii era invariabil 2$ pentru executarea

fiecărui ordin de 100 acţiuni. Însă, în prezent, taxa este negociabilă în întregime, în funcţie de

preţul titlului de valoare. Aceşti brokeri mai sunt denumiţi şi „brokeri independenţi”

(independent brokers) sau „agenţi” (agents). Brokerii de comision care au timp, pot lucra şi ca

brokeri de-doi-dolari.

Comercianţii concurenţi (competitive traders) sunt operatori de bursă înregistraţi şi

autorizaţi, care efectuează tranzacţii (în incinta bursei) în nume şi pe cont propriu. Câştigul lor se

obţine din diferenţele dintre preţul la care vând şi cel care cumpără titlurile şi depinde, de

asemenea, de numărul de operaţiuni angajate. Fireşte, ei participă la risc, deci nu este obligatoriu

ca toate tranzacţiile lor să se finalizeze cu câştig (pot fi nevoiţi uneori să vândă la preţuri mai

mici decât au cumpărat). Au o pondere scăzută în totalul operaţiunilor de bursă (sub 10%) şi,

uneori, execută în paralel – dar nu la concurenţă – şi operaţiuni specifice brokerilor.

Traderii concurenţi cumpără şi vând acţiuni în ring, pentru conturile lor personale şi pe

riscul lor. Pentru a li se permite aceasta, ei trebuie să îndeplinească anumite cerinţe financiare de

tranzacţionare şi raportare, iar tranzacţiile lor sunt reglementate astfel încât să-i împiedice să

intre în conflict cu tranzacţiile iniţiate de clienţii publici ai firmelor membre.

14

Deşi ei încearcă să cumpere şi să vândă profitabil pentru conturile lor, traderii acţionează

frecvent în calitate de cumpărători când clienţii vor să vândă şi de vânzători când clienţii vor să

cumpere. Având această capacitate, ei sporesc lichiditatea pieţei şi, astfel, îi ajută pe specialişti

ale căror atribuţii vor fi descrise pe scurt. Traderii concurenţi pot acţiona şi ca brokeri de-doi-

dolari pentru a câştiga comisioane de brokeraj, cu condiţia să nu tranzacţioneze aceleaşi acţiuni

pentru ei, în aceeaşi zi.

Creatorul de piaţă (market-marker) este agentul care îşi asumă obligaţia de lansare pe

piaţă a tranzacţiilor pentru un anumit titlu de valoare, printr-o ofertă de vânzare, de cumpărare

sau ambele. Oferta se constituie dintr-o cantitate minimă de titluri şi un preţ ferm. Astfel, aceşti

agenţi „creează” piaţa unui titlu mobiliar.

Preţul de vânzare cu care s-a creat piaţa se numeşte „ask price”, iar preţul de cumpărare

se numeşte „bid price”. Deoarece market-marker-ul pentru un titlu mobiliar nu este unic,

sistemul informatic colectează toate preţurile de vânzare şi de cumpărare, după care le ordonează

crescător (pentru cumpărare) şi descrescător (pentru vânzare). Cel mai bun preţ de vânzare va fi

cel mai mic (inside ask), iar cel mai bun preţ de cumpărare va fi cel mai mare (inside bid), adică

acele cursuri pentru care o contrapartidă virtuală este eficientă, favorizând maximizarea

tranzacţiilor.

Profitul realizat de un market-marker rezultă din diferenţa de preţ (spread) obţinută în

urma operaţiilor succesive de vânzare/cumpărare de valori mobiliare. Onoarea contractelor

încheiate ca urmare a anunţurilor în sistem este obligatorie dar, odată executate, preţurile pentru

acelaşi titlu mobiliar pot varia.

Dealerul este agentul care îndeplineşte ordinele clienţilor făcând apel la portofoliul

propriu societăţii de valori mobiliare. Dealerii îndeplinesc în general patru mari funcţii:

- asigură exactitatea informaţiei prin cotarea electronică, ţinând la curent

toţi participanţii care se pot interesa fie de mersul pieţei, fie numai de cursul anumitor titluri;

- se comportă ca brokeri, executând ordinele transmise dacă şi când un

anumit curs atinge nivelul cerut de client;

- în cazuri excepţionale, când se înregistrează o penurie de cumpărători

şi/sau vânzători, dealerii cumpără şi/sau vând pe cont propriu, împotriva tendinţei pieţei, pentru a

o activa;

- au un rol de catalizatori, echilibrând prin, mecanisme specifice, oferta cu

cererea de titluri.

Specialiştii sînt agenţi de bursă tipici pentru pieţele americane (NYSE şi AMEX). Ei

combină activitatea brokerului cu cea a comerciantului şi ocupă o poziţie fixă în incinta bursei,

specializîndu-se pe anumite titluri. Ca brokeri, specialiştii execută ordine pentru public, ordine ce

15

le sînt transmise de alţi agenţi (membri ai bursei); nu intră în raporturi directe cu publicul. Ca

dealeri, ei au obligaţia de a „face piaţa” (engl. market making), asigurînd un „preţ corect şi

ordonat” (engl. fair and orderly market) pentru titlurile pe care le lucrează. Aceasta înseamnă

obligaţia de intervenţie pentru stabilizarea pieţei atunci când apar fluctuaţii nejustificate, precum

şi menţinerea continuităţii pieţei, astfel ca fiecare tranzacţie să difere de cea precedentă printr-o

diferenţă de preţ rezonabilă.

16

CAPITOLUL II PARTICULARITĂŢILE ACTIVITĂŢII PARTICIPANŢILOR

PROFESIONIŞTI PE PIAŢA DE CAPITAL A REPUBLICII MOLDOVA

2.1 Comisia Naţională a Pieţii Financiare - organ de control şi supraveghere a activităţii

participanţilor profesionişti

Comisia Naţională este o autoritate publică autonomă, responsabilă faţă de Parlament, care

reglementează şi autorizează activitatea participanţilor la piaţa financiară nebancară, precum şi

supraveghează respectarea legislaţiei de către ei.

  Comisia Naţională este persoană juridică, cu bilanţ contabil propriu, dispune de ştampilă cu

imaginea Stemei de Stat şi cu denumirea sa, precum şi de cont de decontare. Autoritatea

Comisiei Naţionale se exercită pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Comisia Naţională are sediul central în mun.Chişinău, bd.Ştefan cel Mare şi Sfînt, nr.77 şi

reprezentanţe teritoriale cu sediul în mun.Bălţi, mun.Comrat şi or.Cahul.

Comisia Naţională îşi desfăşoară activitatea potrivit prevederilor Constituţiei Republicii

Moldova, Legii nr.192-XIV din 12.11.1998 “Privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare”,

hotărîrilor Parlamentului, altor acte normative, precum şi prezentului Regulament. Comisia

Naţională prezintă anual, pînă la data de 1 iunie a anului următor celui gestionar, Parlamentului,

Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului raportul asupra activităţii sale şi asupra

funcţionării pieţei financiare nebancare şi asigură publicarea ulterioară a acestuia.

Comisia Naţională are drept obiective de bază asigurarea stabilităţii, transparenţei,

siguranţei şi eficienţei sectorului financiar nebancar, prevenirea riscurilor sistemice şi

manipulării pe piaţa financiară nebancară, protejarea drepturilor participanţilor la piaţa financiară

nebancară. În scopul realizării obiectivelor sale de bază, Comisia Naţională are următoarele

atribuţii:

a) elaborează în comun cu Guvernul strategia de dezvoltare a pieţei financiare nebancare;

b) exercită prerogativele legale privind reglementarea şi supravegherea pieţei financiare

nebancare prin adoptarea de decizii şi dispunerea de măsuri executorii pentru participanţii la

piaţa financiară nebancară, precum şi efectuează, la cerere sau din oficiu, interpretarea oficială a

deciziilor proprii;

c) acordă, retrage, suspendă şi reperfectează licenţe şi autorizaţii participanţilor

profesionişti, precum şi acordă autorizaţii de reorganizare a acestora, în conformitate cu

legislaţia;

d) acordă asociaţiilor participanţilor profesionişti statut de organizaţie de autoreglementare,

precum şi deleagă acestora, în corespundere cu legislaţia, una sau mai multe împuterniciri;

17

e) stabileşte, în cazurile prevăzute de legislaţie, cerinţe faţă de operaţiunile cu valori

mobiliare şi activitatea participanţilor profesionişti, inclusiv cerinţe faţă de mărimea capitalului

propriu şi normele de prudenţă financiară;

f) monitorizează situaţia financiară a participanţilor profesionişti, precum şi conformarea

acestora cerinţelor de activitate stabilite de legislaţie, efectuează controale asupra activităţii

acestora în limitele competenţei sale;

g) stabileşte, în cazurile prevăzute de legislaţie, cerinţe faţă de asociaţii/acţionarii

semnificativi, persoanele cu funcţii de răspundere şi specialiştii participanţilor profesionişti,

precum şi stabileşte modul de atestare a specialiştilor participanţilor profesionişti;

h) stabileşte regimul, forma, conţinutul şi modul de ţinere a registrelor interne ale

participanţilor profesionişti, precum şi cerinţele privind registrul deţinătorilor valorilor mobiliare

şi modul de ţinere a lui;

i) elaborează şi, în comun cu Ministerul Finanţelor, aprobă regulile de întocmire şi

prezentare a dărilor de seamă/ rapoartelor specializate ale participanţilor profesionişti,

emitenţilor şi organizaţiilor de autoreglementare;

j) creează şi întreţine reţeaua informaţională, necesară supravegherii participanţilor

profesionişti, precum şi baza informaţională publică privind emitenţii, titularii de licenţă şi

funcţionarea pieţei financiare nebancare, oferă publicului larg informaţiile cu privire la

activitatea sa şi la dezvoltarea pieţei financiare nebancare;

k) stabileşte modul de înregistrare, înregistrează ofertele publice referitoare la valorile

mobiliare, precum şi rezultatele realizării acestora;

l) stabileşte modul de plasare şi de circulaţie a valorilor mobiliare străine pe piaţa valorilor

mobiliare a Republicii Moldova;

m) ţine Registrul de stat al valorilor mobiliare, registrul licenţelor eliberate, suspendate şi

retrase ale participanţilor profesionişti pe piaţa financiară nebancară, registrul certificatelor de

calificare a specialiştilor participanţilor profesionişti, precum şi alte registre în conformitate cu

legislaţia;

n) exercită, în comun cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei, controlul asupra

respectării legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei pe piaţa financiară nebancară;

o) înregistrează emisiunile de valori mobiliare ale emitenţilor din Republica Moldova şi

eliberează emitenţilor permise pentru circulaţia valorilor mobiliare în afara ţării;

p) publică preţurile valorilor mobiliare care circulă în afara bursei de valori, determină

publicaţiile periodice în care participanţii profesionişti şi emitenţii de valori mobiliare sînt

obligaţi să publice informaţia ce urmează a fi dezvăluită în conformitate cu legislaţia;

18

q) eliberează, în cazurile stabilite de legislaţie, avize de dobîndire a participaţiilor calificate

în capitalul social al participanţilor profesionişti, avize de deschidere a filialelor şi

reprezentanţelor participanţilor profesionişti, avize prealabile pentru înregistrarea de stat a

asigurătorului şi reasigurătorului; precum şi avize privind înregistrarea modificărilor şi

completărilor operate în documentele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat al

persoanelor juridice a asigurătorului (reasigurătorului); eliberează, în cazurile stabilite de

legislaţie, avize prealabile privind investirea a mai mult de 15% din capitalul propriu al

asigurătorului (reasigurătorului) în capitalul social al unei societăţi comerciale; eliberează aviz

de constituire a Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi avize prealabile asupra

statutului Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, precum şi asupra modificărilor şi

completărilor la acesta;

r) supraveghează activitatea Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule din

Republica Moldova;

s) stabileşte modalitatea evidenţei de către asigurători a contractelor de asigurare (poliţelor

de asigurare) şi aprobă transferul de portofolii ale asigurătorilor;

t) realizează alte atribuţii în conformitate cu legislaţia ce reglementează activitatea

participanţilor profesionişti, cu Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi cu alte

acte legislative.

Comisia Naţională este învestită cu următoarele drepturi:

a) să califice valorile mobiliare (să le determine tipul) conform legislaţiei privind valorile

mobiliare;

b) să suspende emisiunea valorilor mobiliare sau să anuleze emisiunea corespunzătoare a

valorilor mobiliare în cazurile stipulate de legislaţie;

c) să aplice, în modul prevăzut de legislaţie, restricţii în activitatea participanţilor la piaţa

financiară nebancară, inclusiv să suspende operaţiunile bancare la conturile curente ale acestora;

d) să expedieze participanţilor la piaţa financiară nebancară prescripţii spre executare

obligatorie, inclusiv în ce priveşte desfăşurarea adunărilor generale ale acţionarilor, să ceară

participanţilor la piaţa financiară nebancară prezentarea documentelor contabile şi a altor

documente necesare, explicaţiilor orale şi scrise;

e) să solicite şi să examineze, cu periodicitatea stabilită în legislaţie, dările de seamă,

rapoartele financiare şi/sau specializate asupra activităţii participanţilor la piaţa financiară

nebancară;

f) să stabilească pentru participanţii profesionişti, în cazurile prevăzute de legislaţie,

normative obligatorii în ce priveşte mijloacele proprii de limitare a riscurilor sistemice;

19

g) să desemneze registratorul independent cu care emitentul, ce a încălcat regulile stabilite

de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare, este obligat să semneze contractul de

ţinere a acestui registru;

h) să suspende amplasarea valorilor mobiliare şi circulaţia lor la bursa de valori şi pe piaţa

extrabursieră, clearingul şi decontările la tranzacţii în scopul protejării drepturilor investitorilor şi

ale publicului larg şi în cazul încălcării legislaţiei privind valorile mobiliare;

i) să sisteze pe piaţa financiară nebancară, în modul prevăzut de legislaţie, orice activitate

care contravine legislaţiei sau nu este prevăzută de legislaţie;

j) să aplice sancţiuni legale faţă de persoanele fizice participanţi la piaţa financiară

nebancară în cazul încălcării legislaţiei;

k) să examineze materialele privind contravenţiile în domeniul pieţei financiare nebancare

şi să aplice sancţiuni în modul stabilit de legislaţie;

l) să intenteze în instanţa de judecată acţiuni privind chestiunile ce ţin de competenţa sa,

inclusiv privind invaliditatea tranzacţiilor cu valori mobiliare;

m) să efectueze, în comun cu organele competente, controlul asupra respectării cerinţelor

de protecţie a formularelor valorilor mobiliare materializate;

n) să monitorizeze circulaţia valorilor mobiliare în ţară;

o) să califice acţiunile participanţilor la piaţa valorilor mobiliare ca manipulări pe piaţa

valorilor mobiliare, conform legislaţiei privind valorile mobiliare;

p) să aplice măsurile, prevăzute de legislaţie, de remediere financiară, de reorganizare sau,

după caz, de declarare a insolvabilităţii asigurătorilor (reasigurătorilor) şi a brokerilor de

asigurare şi/sau reasigurare;

q) să dispună crearea grupurilor de lucru, inclusiv a celor interministeriale, în scopul

realizării atribuţiilor sale;

r) să fondeze publicaţii periodice de specialitate în scopul asigurării transparenţei şi

dezvăluirii de către toţi participanţii la piaţa financiară nebancară a informaţiei referitoare la

activitatea lor financiară şi la evenimentele şi acţiunile ce afectează această activitate, precum şi

în scopul informării acţionarilor despre adunările generale;

s) să adopte decizii de suspendare şi reluare a valabilităţii licenţelor pentru activitatea în

domeniul asigurărilor, activitatea de administrare a activelor fondurilor nestatale de pensii şi

activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut în cazul încălcării normelor prudenţiale;

t) să exercite alte drepturi ce rezultă din legislaţia ce reglementează activitatea

participanţilor la piaţa financiară nebancară, din Legea privind Comisia Naţională a Pieţei

Financiare şi din alte acte legislative.  

20

În limita atribuţiilor stabilite de lege, Comisia Naţională adoptă decizii pe care le consideră

necesare, sub formă de hotărîri şi ordonanţe şi, după caz, înscrieri protocolare. Deciziile

Comisiei Naţionale se adoptă prin votul majorităţii membrilor prezenţi la şedinţa Consiliului de

administraţie, se semnează de preşedinte sau, în absenţa acestuia, de vicepreşedinte “împuternicit

şi sînt obligatorii pentru participanţii la piaţa financiară nebancară.

Prin hotărîri Comisia Naţională:

aprobă Planul anual de activitate, precum şi Raportul anual asupra activităţii sale şi asupra

funcţionării pieţei financiare nebancare;

adoptă, modifică sau abrogă acte normative cu caracter de reglementare;

fondează şi lichidează instituţii, inclusiv reprezentanţe teritoriale, fonduri pe piaţa financiară

nebancară, precum şi aprobă actele de constituire şi de activitate ale acestora;

fondează ediţii periodice şi desemnează membrii organelor de conducere ale acestora;

acordă, reperfectează, retrage şi suspendă licenţe/autorizaţii, certificate de calificare eliberate

specialiştilor participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară, eliberează duplicatele

licenţelor;

acordă statut de autoreglementare asociaţiilor participanţilor profesionişti şi le deleagă

împuterniciri în conformitate cu legislaţia;

înregistrează ofertele publice de valori mobiliare;

efectuează înregistrările necesare în Registrul de stat al valorilor mobiliare;

eliberează emitenţilor permise pentru circulaţia valorilor mobiliare în afara ţării;

determină publicaţiile periodice în care participanţii profesionişti şi emitenţii de valori

mobiliare sînt obligaţi să publice informaţia ce urmează a fi dezvăluită;

desemnează registratorul independent în modul stabilit;

califică acţiunile participanţilor la piaţa valorilor mobiliare ca manipulări pe piaţa

valorilor mobiliare;

dispune şi aplică măsurile prevăzute de legislaţie de remediere financiară a participanţilor

la piaţa financiară nebancară, inclusiv cazurile de declarare a insolvabilităţii;

aprobă componenţa Consiliului de experţi şi Comisiilor de atestare a specialiştilor

participanţilor profesionişti;

aprobă, în cazurile stabilite de legislaţie, actele participanţilor profesionişti;

desemnează administratorii din oficiu, administraţia provizorie, managerul sau

depozitarul şi/sau reprezentanţii în componenţa comisiilor de lichidare a participanţilor

profesionişti la piaţa financiară nebancară sau a genului de activitate profesionistă;

21

aprobă planul de compensare echitabilă a pretenţiilor asiguraţilor rămase nesatisfăcute în

cazul în care asigurătorul a cărui licenţă a fost retrasă nu dispune de mijloace suficiente pentru

plata tuturor despăgubirilor;

aprobă planul de activitate a asigurătorului (reasigurătorului) în perioada de pînă la

numirea lichidatorului;

aprobă transferul portofoliului de asigurare;

exonerează asociaţiile de economii şi împrumut de obligaţia executării uneia sau mai

multor prevederi ale actelor sale normative în cazul în care aceasta face parte dintr-un plan de

stabilizare financiară de lungă durată;

reglementează alte chestiuni pentru care Comisia Naţională consideră necesară adoptarea

hotărîrilor.

Prin ordonanţe Comisia Naţională:

a) dispune efectuarea de expertize şi controale pe piaţa financiară nebancară;

b) aplică restricţii în activitatea participanţilor la piaţa financiară nebancară, inclusiv

suspendă operaţiunile bancare la conturile curente ale acestora;

c) suspendă plasamentul şi circulaţia valorilor mobiliare;

d) suspendă clearingul şi decontările la tranzacţii cu valorile mobiliare;

e) dispune efectuarea controalelor suplimentare de către comisia de cenzori ai asociaţiei de

economii şi împrumut;

f) decide asupra altor chestiuni în limita atribuţiilor stabilite conform legislaţiei;

g) suspendă dreptul de vot al acţionarilor (asociaţilor) asigurătorului (reasigurătorului) în

cazul în care aceştia au dobîndit drept de proprietate sau de administrare a participaţiilor

calificate în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) fără avizul prealabil al Comisiei

Naţionale, acordat în modul stabilit prin acte normative.

Ordonanţele se aduc la cunoştinţa persoanelor vizate la data emiterii. Interpretarea oficială

a deciziilor Comisiei Naţionale se face prin decizii adoptate în modul stabilit de legislaţie. Prin

înscrieri protocolare Comisia Naţională:

eliberează copii ale licenţelor legalizate;

stabileşte condiţiile de ţinere a Registrului de stat al valorilor mobiliare, registrului licenţelor

eliberate, suspendate şi retrase ale participanţilor profesionişti pe piaţa financiară nebancară,

registrului certificatelor de calificare a specialiştilor participanţilor profesionişti şi altor registre

stabilite de legislaţie;

22

eliberează, în cazurile stabilite de legislaţie, avize de dobîndire a participaţiilor calificate în

capitalul social al participanţilor profesionişti şi avize de deschidere a filialelor şi

reprezentanţelor participanţilor profesionişti;

eliberează avize şi acorduri de reorganizare a fondului de investiţii, asigurătorului

(reasigurătorului) şi asociaţiei de economii şi împrumut;

eliberează avize prealabile pentru înregistrarea asigurătorului (reasigurătorului), avize prealabile

privind investirea a mai mult de 15% din capitalul propriu al asigurătorului (reasigurătorului) în

capitalul social al unei societăţi comerciale, avize privind efectuarea tranzacţiilor de proporţii de

către asigurător (reasigurător), avize privind contractarea unui împrumut în cuantum ce depăşeşte

10% din valoarea capitalului social al asigurătorului (reasigurătorului);

eliberează aviz de constituire a Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi avize

prealabile asupra statutului Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, precum şi

asupra modificărilor şi completărilor la acesta;

eliberează acorduri privind efectuarea investiţiilor de către asociaţiile de economii şi împrumut

în cazurile stabilite de legislaţie;

eliberează aviz de înregistrare a asociaţiilor de economii şi împrumut, precum şi aviz la operarea

modificărilor şi completărilor la statutul asociaţiilor de economii şi împrumut;

eliberează aviz prealabil privind înregistrarea, reorganizarea şi lichidarea fondurilor nestatale de

pensii, aprobă planul de pensii şi transferul activelor de pensii al fondului nestatal de pensii în

cazurile stabilite de legislaţie;

aprobă planul de reorganizare al asociaţiilor de economii şi împrumut;

aprobă Regulamentul de ordine interioară a Comisiei Naţionale şi alte regulamente de uz intern;

decide asupra altor chestiuni pentru care nu este necesară adoptarea unei decizii sub formă de

hotărîre sau ordonanţă.

Înscrierile protocolare se consemnează în procesul-verbal al şedinţei Consiliului de

administraţie şi se aduc la cunoştinţa persoanelor vizate în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de

la data adoptării. Comisia Naţională este în drept să expedieze participanţilor la piaţa financiară

nebancară prescripţii spre executare obligatorie în ce priveşte:

a) desfăşurarea adunărilor generale ale acţionarilor;

b) prezentarea documentelor contabile şi a altor documente necesare, explicaţiilor verbale

şi scrise;

c) conformarea activităţii pe piaţa financiară nebancară cerinţelor legislaţiei.

Rezultatele controalelor activităţii participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară se

aprobă prin hotărîre/ înscriere protocolară, după caz.

23

Comisia Naţională este condusă de Consiliul de administraţie, care este un organ colegial

compus din 5 membri desemnaţi de Parlament. Preşedintele Comisiei Naţionale are următoarele

atribuţii:

a) conduce activitatea Comisiei Naţionale, poartă răspundere în faţa Parlamentului pentru

îndeplinirea de către Comisia Naţională a sarcinilor atribuite acesteia prin Legea privind Comisia

Naţională a Pieţei Financiare şi prezentul Regulament;

b) reprezintă Comisia Naţională în relaţiile cu autorităţile publice, precum şi cu

organismele internaţionale de specialitate respective;

c) convoacă şedinţele membrilor Consiliului de administraţie, le prezidează şi asigură

îndeplinirea deciziilor adoptate;

d) aprobă ordinea de zi a şedinţei şi lista participanţilor la şedinţele Consiliului de

administraţie;

e) repartizează atribuţii şi împuterniciri vicepreşedinţilor şi membrilor Consiliului de

administraţie confirmate prin hotărîrile Comisiei Naţionale;

g) numeşte şi eliberează, în conformitate cu legislaţia, angajaţii Comisiei Naţionale şi ai

reprezentanţelor teritoriale. În caz de necesitate, aplică sancţiuni disciplinare;

h) constituie grupuri de lucru şi grupuri de control, inclusiv grupuri de lucru

interministeriale;

i) semnează decizii, ordine, licenţe, ordine de plată, rapoarte, avize, corespondenţa oficială

şi curentă;

j) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de legislaţie.

Consiliul de administraţie aprobă planul anual de activitate a Comisiei Naţionale şi

examinează rapoartele privind realizarea acestuia. Şedinţele Consiliului de administraţie pot fi

publice sau închise. Modul de organizare şi desfăşurare a şedinţelor Consiliului de administraţie

se stabileşte în Regulamentul de ordine interioară a Comisiei Naţionale. Comisia Naţională

poate solicita prezenţa participanţilor pieţei la şedinţele Consiliului de administraţie.

Neprezentarea acestora nu presupune amînarea examinării chestiunii puse în discuţie. La

şedinţele publice ale Consiliului de administraţie pot fi prezenţi membrii Consiliului de experţi,

reprezentanţii organizaţiilor de autoreglementare, reprezentanţii mijloacelor de informare în

masă acreditaţi de către Comisia Naţională. Participarea altor solicitanţi la şedinţele Consiliului

de administraţie se admite cu permisiunea prealabilă a Preşedintelui Comisiei Naţionale.

  Pe lîngă Comisia Naţională se constituie Consiliul de experţi şi Comisiile de atestare a

specialiştilor participanţilor profesionişti. Componenţa, atribuţiile şi regimul de activitate al

acestora se aprobă de către Comisia Naţională. Pentru realizarea unor chestiuni de importanţă

majoră, Comisia Naţională poate constitui, pe perioade provizorii, grupuri de lucru, grupuri de

24

control, consilii, comisii etc., antrenînd în acest scop savanţi, specialişti-practicieni, experţi

independenţi, reprezentanţi ai participanţilor profesionişti, organelor publice şi instituţiilor de

profil. Regulile de deontologie profesională, atribuţiile, drepturile, responsabilitatea şi regimul

disciplinar al angajaţilor se stabilesc prin Regulamentul de ordine interioară al Comisiei

Naţionale şi regulamentele de activitate a subdiviziunilor. Completarea funcţiilor vacante în

cadrul C.N.P.F. are loc prin următoarele modalităţi:

a) concurs;

b) transfer;

c) numire.

Procedura de completare a funcţiilor vacante se stabileşte în Regulamentul de ordine

interioară a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare şi se plasează pe pagina web a C.N.P.F.

Comisia Naţională asigură transparenţa activităţii sale prin menţinerea paginii-web

oficiale, difuzarea informaţiei prin intermediul comunicatelor informative, conferinţelor de

presă, briefingurilor, dezbaterilor publice şi altor mijloace de comunicare. Accesul la informaţiile

deţinute de Comisia Naţională, inclusiv dările de seamă şi rapoartele participanţilor la piaţa

financiară nebancară, se face în condiţiile stabilite de legislaţia privind accesul la informaţie şi

actele normative ale Comisiei Naţionale.

Participanţii la piaţa financiară nebancară prezintă Comisiei Naţionale dări de seamă şi

rapoarte în condiţiile şi cu periodicitatea stabilită de actele normative. Membrii Consiliului de

administraţie şi angajaţii împuterniciţi ai Comisiei Naţionale au dreptul să solicite participanţilor

la piaţa financiară nebancară, iar aceştia sînt obligaţi să prezinte Comisiei Naţionale, orice

documente şi explicaţii verbale şi scrise necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale. La

exercitarea atribuţiilor de control, membrii Consiliului de administraţie şi angajaţii autorizaţi ai

Comisiei Naţionale au drept de acces în sediul, încăperile de serviciu şi pe teritoriul

participanţilor la piaţa financiară nebancară. Comisia Naţională este în drept să colaboreze cu

organisme de specialitate internaţionale şi autorităţi similare din alte state şi să adere la ele,

precum şi să acorde asistenţă şi să efectueze schimb de informaţii privind piaţa financiară

nebancară şi participanţii acesteia, în conformitate cu legislaţia.

2.2 Categoriile şi statutul participanţilor profesionişti la piaţa de capital a R.Moldova

În conformitate cu art. 32 al Legii privind piaţa valorilor mobiliare, participanţii

profesionişti la piaţa valorilor mobiliare sunt persoane juridice constituite sub forma juridică de

societate pe acţiuni, care desfăşoară în exclusivitate activităţi profesioniste pe piaţa valorilor

mobiliare în baza licenţei eliberate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF). În licenţa

pentru desfăşurarea activităţii profesioniste vor fi specificate şi activităţile de bază şi cele

25

conexe solicitate. Pe piaţa valorilor mobiliare din Republica Moldova pot fi desfăşurate

următoarele activităţi de bază:

a) de brokeraj;

b) de dealer;

c) de administrare fiduciară a investiţiilor;

d) de ţinere a registrului;

e) de depozitare;

f) bursieră pe piaţa valorilor mobiliare;

g) de depozitar central;

h) de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele;

i) de consulting investiţional;

j) de fond de investiţii.

În funcţie de activitatea de bază desfăşurată conform licenţei obţinute, titularului de licenţă

i se acordă dreptul de a desfăşura următoarele activităţi conexe:

a) de underwriting;

b) de clearing şi decontare;

c) de consulting.

Activităţile de brokeraj, de ţinere a registrului şi de consulting investiţional pot fi

desfăşurate şi ca activităţi conexe, iar activitatea de clearing şi decontare ca activitate de bază.

Licenţa pentru activitatea de brokeraj ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a

desfăşura consultingul investiţional ca activitate conexă. Licenţa pentru activitatea de dealer ca

activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activităţile de brokeraj, de

underwriting şi de consulting investiţional ca activităţi conexe. Licenţa pentru activitatea de

administrare fiduciară a investiţiilor ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a

desfăşura consultingul investiţional ca activitate conexă. Licenţa pentru activitatea de ţinere a

registrului ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de

consulting ca activitate conexă. Licenţa pentru activitatea de depozitare ca activitate de bază

acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă. Licenţa

pentru activitatea bursieră pe piaţa valorilor mobiliare ca activitate de bază acordă titularului ei

dreptul de a desfăşura activitatea de clearing şi decontare şi activitatea de consulting ca activităţi

conexe. Licenţa pentru activitatea depozitarului central de valori mobiliare acordă titularului ei

dreptul de a desfăşura activităţile de depozitare, de clearing şi decontare, de ţinere a registrului ca

activităţi de bază şi activitatea de consulting ca activitate conexă. Licenţa pentru activitatea de

estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele ca activitate de bază acordă

titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.

26

Fondurile de investiţii desfăşoară activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare în

conformitate cu Legea cu privire la fondurile de investiţii, cu legea privind piaţa valorilor

mobiliare şi cu actele normative ale CNPF.

Activitatea de brokeraj

Activitatea de brokeraj reprezintă activitatea de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare,

desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare, în calitate de mandatar sau

de comisionar ce activează în baza contractului de mandat sau de comision, precum şi în baza

procurii pentru efectuarea tranzacţiilor menţionate, în cazul în care contractul nu stipulează

împuternicirile mandatarului sau ale comisionarului;

Activitatea de brokeraj se desfăşoară exclusiv de către participantul profesionist la piaţa

valorilor mobiliare. Drepturile şi obligaţiile brokerului şi ale clientului acestuia se stabilesc de

contractul de servicii de brokeraj încheiat de aceştia şi de dispoziţiile date brokerului de către

client în conformitate cu contractul menţionat.

Brokerul este în drept să presteze servicii de administrare a valorilor mobiliare şi

mijloacelor băneşti destinate investirii şi reinvestirii în valorile mobiliare ale clientului în cazul

în care astfel de servicii sînt prevăzute în contractul de brokeraj.

Brokerul trebuie să execute dispoziţiile clientului în mod conştiincios, în condiţii

favorabile pentru acesta şi în ordinea primirii lor, în cazul în care contractul nu prevede altă

modalitate de executare a dispoziţiilor clientului. Tranzacţiile cu valori mobiliare, efectuate de

broker conform dispoziţiei clientului, se execută prioritar în raport cu tranzacţiile de dealer ale

brokerului dat sau în raport cu tranzacţiile efectuate conform dispoziţiei persoanelor afiliate

clientului.

În cazul în care brokerul are anumite interese ce nu-i permit să execute dispoziţia clientului

în condiţiile cele mai avantajoase pentru acesta, brokerul trebuie să informeze imediat clientul în

scris despre existenţa unor asemenea interese. În cazul în care conflictul de interese dintre broker

şi client, despre care clientul nu a fost informat pînă la primirea de către broker a dispoziţiei

respective, a adus la executarea dispoziţiei în detrimentul intereselor clientului, brokerul este

obligat să recupereze prejudiciile cauzate clientului din cont propriu, în modul stabilit de

legislaţie. Brokerul este obligat să recupereze pe deplin clientului prejudiciile cauzate prin

neexecutarea sau executarea neadecvată a obligaţiilor stipulate în contractul de servicii de

brokeraj.

Activitatea de dealer

Activitate de dealer reprezintă activitate de cumpărare a valorilor mobiliare, desfăşurată de

participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare, în numele şi din cont propriu, pentru

vînzarea lor ulterioară în scopul obţinerii de profit.

27

Anunţînd preţul, dealerul este obligat să anunţe şi alte condiţii esenţiale ale contractului de

vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare: numărul minimal şi maximal de valori mobiliare ce

urmează a fi procurate şi/sau vîndute, precum şi termenul în care preţurile anunţate sînt valabile.

În cazul în care, conform licenţei deţinute, titularul acesteia desfăşoară activităţile de dealer

şi de brokeraj, dispoziţiile date brokerului de către client întotdeauna se execută prioritar în

raport cu tranzacţiile de dealer. Persoana juridică care tranzacţionează valori mobiliare în mod

sistematic şi/sau suma încasată din tranzacţiile cu valori mobiliare, conform rezultatelor

trimestrului de gestiune, constituie mai mult de 35 % din suma totală obţinută de la desfacerea

producţiei (lucrărilor, serviciilor) este obligată să obţină licenţă pentru activitatea de dealer.

Activitatea de underwriting

Activitate de underwriting este activitate de mediere la emisiuni, desfăşurată de

participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare în numele emitentului, în vederea

promovării ofertei publice primare şi plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului.

Activitatea de underwriting include:

a) asistenţa acordată emitentului de valori mobiliare la elaborarea şi perfectarea

prospectului ofertei publice şi a altor documente pentru înregistrarea ofertei publice a valorilor

mobiliare pe piaţa primară;

b) promovarea ofertei publice şi a plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului pe

piaţa primară;

c) deservirea emisiunii valorilor mobiliare în relaţiile financiare ale emitentului cu

deţinătorii de valori mobiliare, dacă aceasta este prevăzut în contract.

Serviciile de underwriting se prestează conform unuia din următoarele principii:

a) principiul aplicării tuturor eforturilor posibile;

b) principiul responsabilităţii ferme.

Activitatea de administrare fiduciară a investiţiilor

Activitate de administrare fiduciară a investiţiilor este activitate desfăşurată de

administratorul fiduciar participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare conform contractului

de administrare fiduciară a următorului patrimoniu transmis acestuia:

a) a valorilor mobiliare;

b) a mijloacelor băneşti destinate investirii în valori mobiliare;

c) a valorilor mobiliare şi a mijloacelor băneşti obţinute ca rezultat al administrării

fiduciare a valorilor mobiliare;

Conform contractului de administrare fiduciară a investiţiilor, una din părţi (fondatorul

administrării) transmite, pe un termen stabilit, patrimoniul respectiv celeilalte părţi

(administratorului fiduciar), care îşi asumă obligaţia de a administra patrimoniul dat în interesul

28

fondatorului administrării sau în interesul persoanei indicate de el (beneficiarului). Transmiterea

în administrarea administratorului fiduciar a valorilor mobiliare nu implică transmiterea către

acesta a dreptului de proprietate asupra lor. Administratorul fiduciar este obligat să asigure

ţinerea evidenţei activelor fiecărui client separat de activele proprii. Mărimea remuneraţiei

administratorului fiduciar, cu excepţia participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare

care efectuează administrarea fiduciară a patrimoniului fondului de investiţii, se stabileşte de

către părţi, dar nu va depăşi 25% din valoarea venitului obţinut de fondatorul administrării

fiduciare ca urmare a administrării patrimoniului, numai sub formă de mijloace băneşti.

Activitatea de ţinere a registrului

Activitate de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare nominative (activitate de

ţinere a registrului) – activitate de colectare, înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor în

vederea constituirii şi funcţionării sistemului de ţinere a registrului deţinătorilor de valori

mobiliare nominative, precum şi de furnizare a datelor din registrul deţinătorilor de valori

mobiliare nominative, desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare.

Activitatea de ţinere a registrului se desfăşoară de către participantul profesionist la piaţa

valorilor mobiliare, cu excepţia emitentului. Deţinător de registru poate fi emitentul sau

registratorul independent care a încheiat cu emitentul contractul de ţinere a registrului şi

deţinătorul nominal în cazurile prevăzute de prezenta lege.

Deţinătorul registrului este obligat:

a) să respecte modalitatea stabilită de ţinere a registrului;

b) să deschidă în registru un cont personal pentru fiecare persoană înregistrată;

c) să opereze în registru toate modificările şi completările necesare;

d) să efectueze, conform dispoziţiei persoanelor înregistrate, operaţii pe conturile personale

ale acestora;

e) să aducă la cunoştinţa persoanelor înregistrate informaţia dezvăluită de emitent – în

cazul în care registrul este ţinut de registratorul independent;

f) să prezinte persoanelor înregistrate datele din registru despre numele (denumirea)

persoanelor înregistrate în registru şi despre numărul, clasa şi valoarea nominală a valorilor

mobiliare care le aparţin în conformitate cu prezenta lege;

g) să informeze CNPF în cazurile în care în registrul deţinătorilor de valori mobiliare ale

emitentului dintr-o clasă anumită au fost înregistrate mai mult de 50 de persoane;

h) la rezilierea contractului cu emitentul, să respecte modul stabilit de către CNPF de

transmitere a registrului – în cazul în care registrul este ţinut de registratorul independent;

i) să execute alte acţiuni prevăzute de prezenta lege.

29

Deţinătorul registrului este obligat să asigure păstrarea copiei informaţiei din registru pe

fişier electronic în casete arendate în băncile comerciale de pe teritoriul Republicii Moldova.

Copia contractului de păstrare a fişierelor electronice, autentificată prin semnătura persoanei cu

funcţie de răspundere şi prin ştampila deţinătorului de registru, precum şi modificările şi

completările ulterioare la contract vor fi prezentate CNPF în termen de 10 zile calendaristice din

momentul încheierii contractului sau efectuării modificărilor şi completărilor. Registratorul

independent nu este în drept să efectueze tranzacţii cu valorile mobiliare ale emitenţilor cu care a

încheiat contractul de ţinere a registrului.

Activitatea de depozitare

Activitate de depozitare este activitatea de prestare a serviciilor de păstrare a valorilor

mobiliare şi/sau de evidenţă a drepturilor deponenţilor asupra valorilor mobiliare, desfăşurată de

participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare. Depozitarul activează în baza contractului

de prestare a serviciilor de depozitare încheiat cu deponentul. Încheierea contractului de

depozitare nu implică trecerea drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare de la

deponent la depozitar. Depozitarul este obligat să ţină evidenţa valorilor mobiliare, inclusiv a

drepturilor conferite de acestea, precum şi a grevărilor valorilor mobiliare cu obligaţii în

conformitate cu prezenta lege şi cu contractul încheiat cu deţinătorul valorilor mobiliare. De

asemeni este în drept să se înregistreze, conform contractului de prestare a serviciilor de

depozitare, în registru sau la alt depozitar în calitate de deţinător nominal.

Activitatea de clearing şi decontare

Activitate de clearing şi decontare – activitate desfăşurată de participantul profesionist la

piaţa valorilor mobiliare, care constă în efectuarea operaţiunilor de colectare, verificare şi

corectare a informaţiei privind tranzacţiile de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare, în

perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor, în stingerea obligaţiilor reciproce între

participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare în cadrul decontărilor cu valorile mobiliare

tranzacţionate, precum şi în efectuarea decontărilor prin transferarea mijloacelor băneşti şi

livrarea valorilor mobiliare;

Activitatea de clearing şi decontare se desfăşoară de către:

a) depozitarul central – în tranzacţiile cu valorile mobiliare şi cu alte instrumente financiare

incluse în lista celor admise la depozitarul central;

b) bursa de valori – în tranzacţiile cu valorile mobiliare şi alte instrumente financiare

înregistrate la bursa de valori şi neincluse în lista celor admise la depozitarul central.

Activitatea de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele

Estimarea valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele se efectuează în temeiul

contractului pentru serviciile de estimare, încheiat între estimator şi client. Estimarea valorilor

30

mobiliare şi a activelor ce se referă la ele poate fi benevolă sau obligatorie. Estimarea benevolă

se efectuează la iniţiativa beneficiarului (emitent, deţinător de valori mobiliare, investitor etc.).

Estimarea obligatorie se efectuează în cazurile stabilite de prezenta lege şi de alte acte

legislative, precum şi în cazul în care valorile mobiliare nu au valoare de piaţă.

În activitatea sa, estimatorul se bazează pe:

a) cotaţiile valorilor mobiliare pe piaţa bursieră;

b) starea financiară a emitentului dedusă din rapoartele financiare;

c) mărimea activelor nete ale emitentului la valoarea de piaţă;

d) informaţia privind activitatea curentă, operaţiunile şi perspectivele de dezvoltare a

activităţii emitentului;

e) informaţia accesibilă despre emitent care, în opinia estimatorului, poate fi utilizată la

efectuarea analizei;

f) informaţia accesibilă despre alţi emitenţi ale căror acţiuni se tranzacţionează pe piaţa

valorilor mobiliare, care, în opinia estimatorului, poate fi utilizată la efectuarea analizei

comparative;

g) alte cercetări şi analize financiare care, în opinia estimatorului, pot fi utilizate la

întocmirea avizului privind valoarea de piaţă a activelor.

Activitatea de consulting investiţional şi de consulting

Consulting investiţional este o activitate desfăşurată de către participantul profesionist la

piaţa valorilor mobiliare privind recomandarea personală dată unui client în legătură cu una sau

mai multe tranzacţii cu valori mobiliare

Activitatea de consulting investiţional include prestarea de către participantul profesionist

la piaţa valorilor mobiliare a următoarelor servicii:

a) consultanţa privind evaluarea şi gestionarea riscului investirii în valori mobiliare;

b) recomandări privind formarea portofoliului de valori mobiliare;

c) prezentarea de opinii şi recomandări în legătură cu vînzarea şi cumpărarea valorilor

mobiliare;

d) analiza pieţei valorilor mobiliare din iniţiativa participantului profesionist la piaţa

valorilor mobiliare care desfăşoară activitate de consulting investiţional sau la cererea clientului;

Activitatea de consulting include serviciile prestate în domeniul activităţii licenţiate şi

consultanţa acordată participanţilor la piaţă în orice problemă legată de structura de capital,

reorganizarea societăţii pe acţiuni, răscumpărarea sau achiziţionarea de către aceasta a valorilor

sale mobiliare plasate, efectuarea ofertei publice pe piaţa secundară.

Activitatea Depozitarului central

31

Depozitarul central emite numai acţiuni ordinare nominative de o singură clasă. Acţionari

ai depozitarului central pot fi numai participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.

Acţionarii depozitarului central nu pot deţine mai mult de 5% din drepturile de vot, cu excepţia

bursei de valori care poate deţine pînă la 75% din drepturile de vot. Orice înstrăinare a acţiunilor

depozitarului central va fi comunicată, în termen de 3 zile lucrătoare, CNPF.

Pentru a reduce riscul la decontări în cadrul tranzacţiilor bursiere efectuate de către

participanţii depozitarului, depozitarul central formează fondul de risc al participanţilor şi îl

administrează. Participanţii depozitarului central vor achita cotizaţii în fondul de risc al

participanţilor în modul şi în condiţiile stabilite de regulile depozitarului central. Mijloacele

fondului de risc al participanţilor nu se includ în componenţa mijloacelor proprii ale

depozitarului central şi se utilizează numai pentru amortizarea datoriilor participanţilor pentru

obligaţiile lor la decontarea tranzacţiilor efectuate.

Activitatea băncilor şi a altor instituţii financiare pe piaţa valorilor mobiliare

Băncile şi alte instituţii financiare sînt în drept să desfăşoare numai acele activităţi

profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare, care sînt prevăzute în autorizaţia pentru activităţi

financiare, eliberată de către Banca Naţională a Moldovei. Cerinţele faţă de normativele

capitalului propriu pentru băncile comerciale se stabilesc de către Banca Naţională a Moldovei.

2.3 Particularităţile licenţierii şi suspendării activităţii profesioniste în R.Moldova

Desfăşurarea activităţii profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare se admite numai în baza

licenţei, eliberate de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Participanţii profesionişti sînt

obligaţi să dispună de două persoane cu funcţii de răspundere, inclusiv conducătorul

(administratorul) şi o persoană care poate exercita atribuţiile acestuia în lipsa lui, ce deţin

certificate de calificare eliberate de către CNPF. Conducătorul (administratorul) participantului

profesionist, conducătorul filialei (reprezentanţei) acestuia şi persoanele, care vor exercita

atribuţiile în lipsa acestora, trebuie să dispună de studii superioare în domeniul economic sau

juridic şi să aibă o experienţă de lucru în aceste domenii de cel puţin 2 ani şi să se bucure de o

reputaţie bună. Contabilul-şefal participantului profesionist şi persoana, care va exercita

atribuţiile în lipsa acestuia, trebuie să dispună de studii superioare financiar-economice şi să aibă

o experienţă de lucru pe specialitate de cel puţin 2 ani. Participantul profesionist este obligat să

informeze în termen de 10 zile CNPF referitor la modificările efectuate în lista specialiştilor care

deţin certificate de calificare. Licenţa pentru desfăşurarea activităţii profesioniste pe piaţa

valorilor mobiliare este eliberată în baza cererii pentru eliberarea licenţei. Cererea se întocmeşte

în limba de stat pe blancheta organizaţiei, care intenţionează să desfăşoare activitate

profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare, se va semna de conducător, se va autentifica prin

32

ştampila organizaţiei şi se va indica numărul de înregistrare şi data de ieşire. Pentru primirea

licenţei privind desfăşurarea activităţii profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare, solicitantul de

licenţă anexează la cerere:

a) copia certificatului de înregistrare a întreprinderii la Camera Înregistrării de Stat;

b) extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice;

c) copia statutului, în două exemplare, cu toate modificările şi completările înregistrate la

data prezentării documentelor. În statutul solicitantului de licenţă, cu excepţia băncilor şi altor

instituţii financiare, va fi indicată activitatea de bază pentru care se solicită licenţa;

d) documentul ce confirmă alegerea sau numirea organului executiv al solicitantului de

licenţă;

e) bilanţul contabil şi darea de seamă cu privire la rezultatele financiare, întocmite la ultima

dată de gestiune, confirmate de expertiza de audit. În cazul în care persoana juridică a fost

constituită înainte de data stabilită pentru întocmirea dărilor de seamă financiare, se prezintă

bilanţul contabil intermediar, confirmat de comisia de cenzori;

f) documentele bancare şi alte documente, care confirmă formarea de către persoana

juridică respectivă a capitalului propriu minim şi a fondului de garanţie;

g) copiile certificatelor de calificare ale conducătorilor (managerului) şi specialiştilor

solicitantului de licenţă, eliberate de către Comisia Naţională şi copiile carnetelor de muncă cu

înscrierile respective;

h) cazierul judiciar al conducătorului (administratorului) solicitantului de licenţă, precum şi

adjunctului acestuia, eliberat cu cel mult 60 de zile calendaristice pînă la data depunerii cererii

pentru eliberarea licenţei;

i) lista persoanelor afiliate ale solicitantului de licenţă, întocmită conform prevederilor

legislaţiei în vigoare;

j) informaţia privind deţinerea de către solicitantul de licenţă individual sau împreună cu

persoanele sale afiliate, direct sau indirect, a cotei de 5% şi mai mult în capitalul social al altor

participanţi profesionişti;

k) documentele care confirmă existenţa condiţiilor necesare pentru realizarea activităţii

respective (cerinţe faţă de încăperi, echipament şi înzestrarea cu tehnică electronică de calcul);

l) confirmarea privind dispunerea de programul soft care corespunde cerinţelor stabilite de

legislaţie şi de actele normative ale Comisiei Naţionale faţă de modul de ţinere a registrului

deţinătorilor de valori mobiliare nominative de către registrator şi deţinătorul nominal;

m) regulile interne de activitate şi regulile privind modul şi condiţiile creării şi utilizării

fondului de garanţie;

n) copia licenţei Băncii Naţionale a Moldovei (pentru bănci şi alte instituţii financiare);

33

o) procedurile şi măsurile de control intern îndreptate spre prevenirea şi combaterea spălării

banilor şi finanţării actelor de terorism;

p) copia bonului de plată a taxei pentru eliberarea licenţei în mărimea stabilită de legislaţie;

q) copia contractului cu auditul independent;

r) alte documente prevăzute de lege şi prezentul Regulament în dependenţă de

particularităţile activităţii licenţiate.

Semnatarul cererii poartă răspundere pentru veridicitatea informaţiei expuse în cerere şi

documentele anexate.

Cererea nu se acceptă în cazul în care:

a) aceasta a fost semnată de către o persoană care nu are atribuţiile respective;

b) documentele sînt perfectate cu încălcarea cerinţelor prezentului Regulament şi

nerespectarea cerinţelor legislaţiei cu privire la piaţa valorilor mobiliare.

Despre neacceptarea cererii solicitantul de licenţă este informat în scris, cu cel puţin 5 zile

înainte de expirarea termenului de examinare a cererii, indicîndu-se temeiurile.Termenul de

examinare a cererii nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la data depunerii acesteia cu toate

documentele necesare anexate la ea. Licenţa se eliberează după publicarea hotărîrii Comisiei

Naţionale în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pe formularul tipizat al licenţei, conform

legislaţiei în vigoare. Formularele de licenţă sînt documente de strictă evidenţă. Formularele

tipizate au serie şi numerotare continuă. La eliberarea licenţei, pe unul din exemplarele statutului

prezentat de către participantul profesionist, care apoi i se restituie, se imprimă ştampila

Comisiei Naţionale – "LICENŢA A FOST PRIMITĂ" – cu indicarea activităţii de bază,

numărului, datei eliberării şi termenului de valabilitate a licenţei. Pe acelaşi exemplar al

statutului se indică informaţia privind copiile legalizate ale licenţei, eliberate persoanei în cauză.

Al doilea exemplar al statutului se păstrează la Comisia Naţională pe parcursul întregii perioade

de valabilitate a licenţei. Licenţele se acordă pentru un termen de 5 ani, şi la expirarea

termenului de valabilitate, licenţa devine nulă. Mărimea taxei pentru eliberarea licenţei este de

2500 lei. Datele privind participantul profesionist care a primit licenţa se introduc în Registrul de

stat al licenţelor eliberate, suspendate şi retrase, ţinerea căruia se efectuează de către Comisia

Naţională.

În cazul în care participantul profesionist intenţionează să desfăşoare activitatea de bază

indicată în licenţă după expirarea termenului ei de valabilitate, acesta este obligat să obţină o

nouă licenţă în modul stabilit de lege şi prezentul Regulament. Pentru primirea licenţei

participantul profesionist va depune la Comisia Naţională documentele prevăzute în prezentul

Regulament cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a licenţei

respective. O nouă licenţă se eliberează nu mai devreme de ultima zi lucrătoare pentru care a fost

34

valabilă licenţa precedentă. În cazul deteriorării sau pierderii licenţei, participantul profesionist

este obligat în termen de 10 zile lucrătoare să depună la Comisia Naţională o cerere pentru

obţinerea duplicatului licenţei. În cazul în care licenţa este deteriorată, la cerere se anexează

licenţa deteriorată. În cazul în care licenţa a fost pierdută, participantul profesionist va publica un

anunţ despre pierderea licenţei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Comisia Naţională,

în termen de 5 zile lucrătoare de la data recepţionării cererii respective, eliberează participantului

profesionist duplicatul licenţei, cu înscrierea menţiunii "Duplicat".

Dacă participantul profesionist îşi schimbă denumirea şi modifică alte date ce se conţin în

licenţă, el este obligat, în termen de 10 zile lucrătoare, să depună la Comisia Naţională o cerere

de reperfectare a licenţei, împreună cu originalul licenţei care necesită reperfectare şi

documentele (sau copiile de pe acestea, autentificate în modul stabilit) ce confirmă modificările

datelor în cauză. Comisia Naţională, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi

a documentelor respective, va elibera licenţa reperfectată pe un formular nou, ţinînd cont de

modificările indicate în cerere, precum şi copiile necesare de pe această licenţă. La lichidarea

activităţii participantului profesionist, licenţa primită de către acesta îşi pierde puterea juridică şi

se remite Comisiei Naţionale pînă la momentul excluderii participantului profesionist din

Registrul participanţilor profesionişti.

Respingerea cererii de eliberare a licenţei

Comisia Naţională este în drept să adopte hotărîrea cu privire la respingerea cererii de

eliberare a licenţei pentru activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare. Hotărîrea cu

privire la respingerea cererii de eliberare a licenţei se adoptă în termen de cel mult 30 de zile

calendaristice, din data prezentării ultimului document anexat la cerere cu indicarea motivului.

Motive pentru respingerea cererii de a elibera licenţa sînt:

a) existenţa în documentele prezentate a datelor eronate sau falsificate;

b) neprezentarea tuturor documentelor,;

c) necorespunderea documentelor prezentate cerinţelor legislaţiei în vigoare, prezentului

Regulament şi altor acte normative ale Comisiei Naţionale;

d) necorespunderea solicitantului cerinţelor prevăzute de legislatia in vigoare;

e) lipsa unui sistem de evidenţă şi raportare internă, care ar corespunde cerinţelor stabilite

de Comisia Naţională şi Ministerul Finanţelor;

f) lipsa procedurilor şi măsurilor de control intern pentru asigurarea prevenirii şi combaterii

spălării banilor şi finanţării actelor de terorism;

g) depistarea în procesul licenţierii a unor fapte de încălcare de către solicitantul de licenţă

a cerinţelor legislaţiei cu privire la piaţa valorilor mobiliare şi actelor normative ale Comisiei

Naţionale.

35

În cazul adoptării de către Comisia Naţională a hotărîrii cu privire la respingerea cererii de

a elibera licenţa, Comisia Naţională, în termen de 3 zile lucrătoare de la data publicării hotărîrii

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, va remite documentele prezentate solicitantului de

licenţă.

Motive pentru suspendarea acţiunii licenţei sînt:

a) participantul profesionist a încălcat prevederile legislaţiei cu privire la piaţa valorilor

mobiliare şi a actelor normative ale Comisiei Naţionale stabilite pentru desfăşurarea activităţii

licenţiate;

b) nerespectarea de către participantul profesionist a cerinţelor stabilite de către Comisia

Naţională faţă de mărimea capitalului propriu minim şi a fondului de garanţie;

c) neprezentarea, în termenul stabilit, a înştiinţării privind modificarea datelor specificate în

documentele anexate la cererea de eliberare a licenţei;

d) nerespectarea termenelor stabilite de Comisia Naţională pentru înlăturarea încălcărilor

depistate;

e) încălcarea termenelor, modului şi formelor stabilite de legislaţie pentru dezvăluirea

informaţiei, inclusiv includerea în dările de seamă prezentate Comisiei Naţionale a unor

informaţii eronate sau incomplete;

f) opunerea efectuării controalelor asupra activităţii participantului profesionist şi/sau

eschivarea de la prezentarea informaţiei şi a documentelor solicitate în cadrul controlului;

g) micşorarea numărului de angajaţi ce necesită în mod obligatoriu să dispună de atestatul

de calificare cu dreptul de a activa pe piaţa valorilor mobiliare;

h) cererea licenţiatului de a suspenda temporar acţiunea licenţei, cu indicarea cauzei şi a

deciziei organului împuternicit de a lua astfel de decizie;

i) nerespectarea prevederilor legislaţiei privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi

finanţării actelor de terorism.

Termenul de suspendare a acţiunii licenţei se stabileşte prin hotărîrea Comisiei Naţionale,

dar nu poate depăşi 6 luni. Termenul de valabilitate a licenţei nu se prelungeşte pe perioada de

suspendare a acesteia. În cazul comiterii repetate a încălcărilor care au servit drept motiv pentru

suspendarea acţiunii licenţei, licenţa se retrage.

Retragerea licenţei

Licenţa se retrage în următoarele cazuri:

a) retragerea licenţei este solicitată benevol de participantul profesionist în baza cererii

depuse de către conducătorul acestuia;

36

b) nu au fost înlăturate, în termenele stabilite de Comisia Naţională, încălcările şi

consecinţele acestora care au servit drept temei pentru adoptarea hotărîrii cu privire la

suspendarea acţiunii licenţei;

c) licenţa a fost obţinută în baza unor informaţii neveridice, oferite de solicitant;

d) au fost comise încălcări grave şi/sau repetate ale prevederilor legislaţiei în vigoare sau

ale actelor normative ale Comisiei Naţionale;

e) titularul de licenţă a desfăşurat, în mod ilicit, alte activităţi;

f) filiala şi/sau reprezentanţa titularului de licenţă a desfăşurat activitatea licenţiată fără

copia autorizată a licenţei;

g) titularul de licenţă se reorganizează sau se lichidează;

h) titularul de licenţă a fost declarat insolvabil prin hotărîre a instanţei de judecată;

i) titularul de licenţă nu şi-a început activitatea în termen de un an de la data eliberării

licenţei;

j) a fost retrasă licenţa băncii (pentru instituţiile financiare);

k) efectuarea tranzacţiilor interzise de legislaţie;

l) manipularea pe piaţa valorilor mobiliare.

Participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare sînt în drept să desfăşoare numai

activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare, cu excepţia băncilor, titularilor de licenţe

pentru activităţile de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele, a emitenţilor

care ţin registrul de sine stătător şi a altor subiecţi asupra cărora se extinde autoritatea Comisiei

Naţionale, dacă legislaţia nu prevede altfel.

Activitatea de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele poate fi

cumulată cu activităţile de evaluare în alte domenii în baza licenţelor eliberate de autorităţile de

licenţiere. Persoana juridică obţine licenţa pentru activitate profesionistă pe piaţa valorilor

mobiliare dacă întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este constituită sub forma juridică de organizare de societate pe acţiuni;

b) capitalul social al societăţii este constituit din mijloacele proprii ale fondatorilor

(acţionarilor);

c) sediul oficial al societăţii este locul unde se află organul ei executiv;

d) deţinătorii de cotă substanţială ai societăţii corespund exigenţelor stabilite de prezenta

lege;

e) obiectul de activitate este exclusiv prestarea serviciilor pe piaţa valorilor mobiliare;

f) persoanele cu funcţie de răspundere se bucură de o reputaţie bună, au studii superioare

adecvate activităţilor licenţiate şi o experienţă de muncă de cel puţin 2 ani pentru a garanta

37

gestionarea şi funcţionarea corectă şi prudentă a participantului profesionist la piaţa valorilor

mobiliare;

g) în afară de două persoane cu funcţie de răspundere, dispune de cel puţin doi specialişti

cu atestat de calificare cu dreptul de a activa pe piaţa valorilor mobiliare;

h) asigură existenţa capitalului propriu minim, stabilit de către Comisia Naţională în

funcţie de activitatea desfăşurată;

i) dispune de un fond de garanţie prevăzut de prezenta lege, cu excepţia băncilor;

j) are contract încheiat cu un auditor independent;

k) confirmă faptul corespunderii cerinţelor stabilite de către Comisia Naţională în privinţa

încăperii, tehnicii de calcul, soft-urilor necesare pentru desfăşurarea activităţii;

l) dispune de autorizaţia Băncii Naţionale a Moldovei – pentru bănci şi alte instituţii

financiare.

În cazul băncilor, exigenţele prudenţiale vor fi aplicate în conformitate cu prevederile

respective ale Legii instituţiilor financiare. Activitatea filialelor participantului profesionist la

piaţa valorilor mobiliare va fi desfăşurată în cazul în care acestea se conformează prevederilor

legislaţiei în vigoare. Participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare, pe toată durata

desfăşurării activităţii profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare, este obligat:

a) să respecte condiţiile stabilite pentru obţinerea licenţei, regulile prudenţiale şi de

conduită;

b) să respecte normativele privind capitalul propriu minim şi fondul de garanţie, stabilite

prin prezenta lege şi prin actele normative ale Comisiei Naţionale;

c) să informeze sau, în cazurile stabilite de legislaţie, să coordoneze în prealabil cu

Comisia Naţională orice modificare a modului de organizare şi funcţionare, în conformitate cu

prevederile actelor normative ale Comisiei Naţionale.

Mărimea fondului de garanţie al participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare va

constitui cel puţin 30% din mărimea capitalului propriu minim, cu excepţia depozitarului central,

care formează fondul de risc al participanţilor săi. Mijloacele fondului de garanţie se plasează în

monedă naţională în depozite bancare şi/sau în certificate bancare de depozit, şi/sau în valori

mobiliare de stat. În cazul în care, în urma utilizării mijloacelor fondului de garanţie, mărimea

acestuia se reduce sub normativul stabilit, participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare

este obligat, în termen de 90 de zile calendaristice, să suplinească fondul de garanţie. Pînă la

radierea titularului de licenţă din registrul de stat al participanţilor profesionişti la piaţa valorilor

mobiliare, utilizarea mijloacelor fondului de garanţie fără acordul Comisiei Naţionale nu se

admite. Acţionari ai participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare pot fi orice persoane

fizice sau juridice. Suma tuturor cotelor deţinute de acţionarii rezidenţi ai ţărilor şi/sau zonelor

38

off-shore nu poate depăşi 5% din capitalul social al participantului profesionist la piaţa valorilor

mobiliare. Persoanele cu funcţie de răspundere ale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor

mobiliare nu sînt în drept să deţină direct sau indirect, în nume propriu sau împreună cu

soţia/soţul, precum şi cu rudele de gradul I, o cotă substanţială sau să deţină funcţii de

răspundere la un alt participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, cu excepţia funcţiei de

membru al consiliului bursei de valori şi al consiliului depozitarului central. Persoanele

menţionate mai sus precum şi angajaţii participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare,

cu excepţia personalului bursei de valori şi al depozitarului central, nu pot fi salariaţii unui alt

participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare. Brokerii şi dealerii sînt obligaţi să devină

membri ai bursei de valori, precum şi participanţi ai depozitarului central. În scopul dezvoltării

pieţei valorilor mobiliare, participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare care desfăşoară

activitate pe această piaţă sînt în drept, pe principii benevole, să constituie organizaţii

necomerciale.

39

CAPITOLUL III TENDINŢELE DEZVOLTĂRII ACTIVITĂŢII PROFESIONISTE PE

PIAŢA DE CAPITAL A REPUBLICII MOLDOVA

3.1 Analiza dezvoltării activităţii profesioniste în R.Moldova

Bursa de Valori a Moldovei

BVM şi-a desfăşurat activitatea în conformitate cu licenţa deţinută şi Regulile BVM,

aprobate prin Hotărîrea CNPF nr. 62/14 din 26.12.2008. Pe parcursul anului 2010, conform

licenţei deţinute, BVM a fost în drept să desfăşoare pe piaţa valorilor mobiliare activitate

bursieră ca activitate de bază cu activităţi conexe de clearing şi decontare şi de consulting.

Numărul membrilor acreditaţi ai BVM a constituit 22, majorîndu-se cu o unitate faţă de anul

2009. În calitate de membri ai BVM au activat 11 brokeri/dealer bancari şi 11 brokeri/dealer

nebancari. Mărimea capitalului propriu al BVM la finele anului 2010 a constituit 1300 mii lei

față de normativul de 1000 mii lei. Comparativ cu perioada similară a anului 2009 capitalul

propriu s-a redus cu 1120 mii lei sau cu 46,3 la sută din cauza pierderilor înregistrate pe

parcursul anului 2010. Normativul obligatoriu al fondului de garanţie în mărime de 30 la sută din

apitalul propriu minim a fost respectat şi a constituit la finele anului 300 mii lei, fiind plasat în

depozite bancare. Veniturile BVM de la serviciile prestate în anul 2010 au constituit 1518,7 mii

lei și, comparativ cu anul 2009, au înregistrat o creştere cu 273 mii lei. (Figura 1)

Figura 1. Evoluţia rezultatelor financiare ale BVM

Sursa: Raportul anual CNPF 2010

În acelaşi timp, cheltuielile totale au constituit 2638,9 mii lei, depășind veniturile totale, fapt ce

a dus la înregistrarea pierderilor în mărime de 1120,2 mii lei.

Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare al Moldovei

DNVM și-a desfășurat activitatea în conformitate cu licența deținută și Regulile DNVM,

aprobate prin Hotărîrea CNPF nr.11/10 din 19.03.2010. Conform licenței deținute pentru

activitatea de depozitar central de valori mobiliare, DNVM a fost în drept să presteze servicii de

depozitare, de clearing și decontare, de ținere a registrului și de consulting. Servicii de consulting

40

și de ținere a registrului de către DNVM în anul 2010 nu au fost prestate. Mărimea capitalului

propriu al DNVM la finele anului 2010 a constituit 432,8 mii lei, fiind înregistrată o micşorare a

acestuia faţă de anul 2009 cu 76,01 mii lei sau cu 14,9 la sută. În scopul ajustării mărimii

capitalului propriu al DNVM, a fost efectuată o emisiune suplimentară de acţiuni, înregistrată

prin Hotărîrea CNPF nr.11/8 din 19.03.2010, în conformitate cu care capitalul social al societății

a fost majorat de la 200 mii lei pînă la 400 mii lei. Totodată, din cauza pierderilor înregistrate în

anul 2010, mărimea capitalului propriu al DNVM s-a diminuat sub normativul stabilit. În

vederea conformării mărimii acestuia prevederilor legislației în vigoare, prin Hotărîrea CNPF

nr.54/1 din 02.12.2010 cu privire la rezultatele supravegherii activității participantului

profesionist la piața valorilor mobiliare Societatea pe acțiuni ”Depozitarul Național de Valori

Mobiliare al Moldovei” organelor de conducere ale DNVM s-a prescris întreprinderea măsurilor

executorii privind conformarea normativului obligatoriu de suficiență a capitalului propriu.

Conform rezultatelor activităţii economico - financiare pentru anul 2010, comparativ cu anul

precedent, veniturile DNVM s-au majorat cu 119,5 mii lei și au constituit 449,9 mii lei (Figura

nr. 2).

Figura 2. Structura rezultatelor financiare ale DNVM

Sursa: Raportul anual CNPF 2010

Cheltuielile totale înregistrate în anul 2010 s-au redus comparativ cu perioada similară a

anului precedent cu 177,3 mii lei, constituind la finele perioadei de gestiune 725,9 mii lei.

Deoarece cheltuielile totale înregistrate în anul 2010 au depășit mărimea veniturilor totale,

DNVM a înregistrat pierderi în mărime de 276 mii lei.

Companiile de brokeri şi de dealeri

Conform licenţelor deţinute pentru dreptul de a desfăşura activitate profesionistă pe piaţa

valorilor mobiliare, la finele anului 2010 activau 22 de companii de brokeri/dealeri (inclusiv 11

bănci comerciale), din care: 4 companii cu activitate de bază de brokeraj şi 18 companii cu

41

activitate de bază de dealer. Comparativ cu anul 2009 numărul companiilor de brokeri/dealeri s-a

majorat de la 21 la 22 companii. Majorarea a fost condiţionată de acordarea licenţei companiei

„Gest-Capital” S.A. pentru dreptul de a desfăşura activitate profesionistă pe piaţa valorilor

mobiliare cu activitate de bază de dealer, în conformitate cu prevederile Legii nr.199-XIV din

18.11.1998. Valoarea totală a capitalului propriu al companiilor de brokeri/dealer nebancari

constituie 27,6 mil. lei, înregistrînd o majorare cu 7,5 mil. lei faţă de anul 2009, fiind respectat

normativul privind capitalul propriu minim stabilit de legislaţia în vigoare. În structura

capitalului propriu se include capitalul social – 3,0 mil. lei (10,98 la sută), profitul nerepartizat –

14,1 mil. lei (51,05 la sută), capitalul secundar – 3,4 mil. lei (12,30 la sută), rezervele – 6,6 mil.

lei (23,82 la sută) şi capitalul suplimentar în valoare de 0,5 mil. lei (1,85 la sută) (Figura nr. 3).

Figura 3. Structura tranzacţiilor realizate de companiile de broker şi dealer

Sursa: Raportul anual CNPF 2010

Mărimea totală a fondului de garanţie constituie 2,4 mil. lei. Totodată, de către

companiile de brokeri/dealeri nebancari au fost respectate cerinţele art.53 din Legea nr.199-XIV

din 18.11.1998, care prevede că mărimea fondului de garanţie trebuie să fie de cel puţin 30% din

mărimea capitalului propriu minim sau de 120 mii lei pentru participanţii profesionişti care

desfăşoară activitate de bază de brokeraj şi 240 mii lei pentru participanţii profesionişti care

desfăşoară activitate de bază de dealer. Fondul de garanţie la toate companiile este format din

mijloace băneşti plasate în depozite bancare. În anul 2010 prin intermediul companiilor de

brokeri/dealeri nebancari au fost efectuate 47341 tranzacţii de vînzare-cumpărare, sau cu 2381

tranzacţii mai mult faţă de anul 2009. Valoarea totală a tranzacţiilor efectuate prin intermediul

brokerilor/dealerilor nebancari în anul 2010 a constituit 467,4 mil. lei, majorîndu-se faţă de

rezultatele obţinute în anul 2009 cu 372,2 mil. lei. În structura tranzacţiilor se includ: 3343

tranzacţii de vînzarecumpărare efectuate pe piaţa interactivă a BVM în volum de 38,2 mil. lei,

992 tranzacţii cu pachete unice în volum de 86,9 mil. lei, 292 tranzacţii efectuate în cadrul

42

ofertelor publice pe piaţa secundară a valorilor mobiliare în volum de 263,7 mil. lei, 83 tranzacţii

cu valori mobiliare proprietate publică în volum de 78,3 mil. lei şi 24 alte tranzacţii în volum de

0,3 mil. Lei. Prin intermediul băncilor comerciale în calitate de participanţi profesionişti la piaţa

valorilor mobiliare în anul 2010 au fost efectuate 468 tranzacţii. Numărul a înregistrat o

micşorare cu 319 tranzacţii faţă de anul 2009. Volumul total al tranzacţiilor înregistrate în 2010 a

constituit 68,3 mil. lei, dintre care 0,04 mil. Lei revin tranzacţiilor efectuate prin intermediul

băncilor comerciale în calitate de dealeri, restul tranzacţiilor fiind efectuate în calitate de brokeri

înregistrîndu-se o diminuare cu 118,9 mil. lei în comparaţie cu anul precedent. În structura

tranzacţiilor cu valori mobiliare corporative se includ: 402 tranzacţii de vînzare – cumpărare

efectuate pe piaţa interactivă în volum de 17,2 mil. lei, 27 tranzacţii cu pachete unice în volum

de 13,4 mil. lei, 22 tranzacţii cu valori mobiliare proprietate publică în volum de 37,4 mil. lei, 12

tranzacţii effectuate în cadrul ofertei publice pe piaţa secundară a valorilor mobiliare în volum de

0,2 mil. lei şi 5 alte tranzacţii în volum de 0,1 mil. Lei. În anul 2010, la fel ca şi în anii 2008-

2009, brokerii/dealerii nebancari au fost mai activi pe piaţa valorilor mobiliare.

Registratorii independenţi

La finele anului 2010, în baza licenţelor acordate de CNPF pentru dreptul de a desfăşura

activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare, servicii de ţinere a registrului deţinătorilor de

valori mobiliare au prestat 10 registratori independenţi, precum și 2 emitenți, care au asigurat

ţinerea registrului deținătorilor de valori mobiliare de sine stătător. În perioada raportată

registratorii independenţi au prestat servicii de ţinere a registrului pentru 2 195 societăţi pe

acţiuni .Mărimea capitalului propriu al registratorilor la finele anului 2010 a constituit 10,1 mil.

lei, înregistrînd o creştere cu 0,2 mil. lei faţă de anul 2009. Toţi registratorii au înregistrat active

nete care depăşesc volumul capitalului social. Mărimea totală a fondului de garanție constituie la

finele perioadei de gestiune 2,2 mil. lei.

Tabelul 1

Dinamica capitalului şi a profitului registratorilor independenţi

Sursa: Raportul anual CNPF 2010

43

Toți registratorii independenți au respectat cerințele față de mărimea și formarea fondului

de garanție (210,0 mii lei) stabilite conform prevederilor art.53 din Legea nr.199-XIV din

18.11.1998. În perioada anului 2010 registratorii independenţi au obţinut un profit net total în

mărime de 0,8 mil. lei sau cu 27 la sută mai puţin faţă de anul precedent (Tabelul nr.1).

Fondurile de investiţii

În perioada de referință a continuat procedura de lichidare a 9 fonduri de investiţii în

proces de lichidare forţată conform hotărîrilor CNPF şi a 8 fonduri de investiţii care au iniţiat

procedura de lichidare din proprie iniţiativă conform hotărîrilor adunărilor generale ale

acţionarilor. Totodată, a continuat procedura de lichidare a Fondului de Investiții Nemutual

Nespecializat „Viitorul Tău” S.A. (redeschisă prin Hotărîrea Judecătoriei Economice de

Circumscripție din 09.04.2009). Pe parcursul anului 2010 a continuat expunerea spre vînzare la

licitaţii de înstrăinare a activelor fondurilor de investiţii fără anunţarea preţului iniţial (la cel mai

mare preţ propus de cumpărător) a pachetelor de acțiuni rămase din portofoliile fondurilor de

investiţii în proces de lichidare.

Fondurile de investiţii în proces de lichidare forţată

Pe parcursul anului 2010 fondurile de investiții „MCI-Fond” S.A., „Zodiac- Invest” S.A.,

„Papirus-Invest” S.A. și „BSV-Invest” S.A. au distribuit în continuare mijloace băneşti către

acţionari prin intermediul filialelor şi reprezentanţelor BC „Energbank” S.A. Prin intermediul

licitaţiei organizate în anul 2010 a fost înstrăinat la cel mai mare preț propus de cumpărător

pachetul de acţiuni ale fondului de investiții “Interinvest- Plus” în valoare de 28 450 lei. Astfel,

din cele 374 pachete de acţiuni şi părţi sociale deţinute de fondurile de investiții la momentul

iniţierii procedurii de lichidare forţată au fost înstrăinate 327 pachete. La finele anului 2010 cele

9 fonduri au acumulat mijloace băneşti în valoare totală de 23,36 mil. lei, din care 15,99 mil. lei -

acumulate din realizarea activelor. Conform rapoartelor financiare și specializate, valoarea

capitalului propriu al acestor fonduri la finele anului 2010 a constituit 21,96 mil. lei, fiind în

descreştere cu 5,3 mil. lei faţă de finele anului 2009.

Fondurile de investiţii în proces de lichidare din proprie iniţiativă

În perioada anului 2010 au fost organizate 2 licitații prin intermediul cărora au fost

înstrăinate la cel mai mare preț propus de cumpărător un pachet de acţiuni şi o parte socială în

valoare de 117 564 lei din patrimoniul fondului de investiții “Exton-Bon”. Astfel, din momentul

iniţierii procedurii de lichidare au fost înstrăinate 519 pachete de acţiuni şi părți sociale din cele

624 deținute de fondurile de investiții la începutul lichidării. La 31.12.2010 au fost acumulate de

fondurile de investiții în proces de lichidare benevolă mijloace bănești în sumă de 193,7 mil. lei.

Conform rapoartelor financiare și specializate, valoarea capitalului propriu al acestora la finele

44

anului 2010 a constituit 191,84 mil. lei fiind în descreştere cu 4,05 mil. lei faţă de finele anului

2009. Rezultatul financiar la finele anului 2010 înregistrează pierderi în mărime de 3,22 mil. lei.

Administratorii fiduciari

Conform situaţiei la 31.12.2010, în Registrul participanţilor profesionişti la piaţa

financiară nebancară au fost înregistraţi 7 administratori fiduciari, din care în perioada de

referință:

- la 2 administratori fiduciari, „Mobiastrast” S.A. şi "Compania Fiduciară a Feroviarilor” S.A.,

derulează procedura de lichidare a genului de activitate profesionistă;

- un administrator, CF „Colaborare” S.A., se afla în proces de lichidare forţată a participantului

profesionist.

Conform hotărîrilor CNVM nr. 30/8 din 25.05.2006 şi nr. 63/6 din 23.11.2006, activitatea CF

„Europa-Trust” S.A. şi CF „Econ-Renaştere” S.A. a fost suspendată pînă la restabilirea completă

a informaţiei din registrele clienţilor deţinătorului nominal, fiind axată pe restabilirea bazei de

date a clienţilor companiei. La situaţia din 31.12.2010 companiile fiduciare „F.O.N.D.” S.A.,

„Europa – Trust” S.A., „Codru” S.A. şi „Econ-Renaştere” S.A. dispun de contracte încheiate de

administrare fiduciară a investiţiilor şi deservesc 382 830 conturi fiduciare, iar portofoliul

gestionat include 642 pachete de acţiuni ale societăţilor pe acţiuni şi părţi-sociale ale societăţilor

cu răspundere limitată. Valoarea totală a activelor companiilor fiduciare la finele perioadei de

gestiune a constituit 138,6 mil. lei, în structura cărora 97,5 la sută revine portofoliului de

investiţii şi 2,5 la sută altor active. Investiţiile financiare ale companiilor fiduciare au constituit la

finele anului 2010 – 135,2 mil. lei, din care investiţiile fondatorilor administrării - 130,22 mil. lei

(96,3 la sută), iar 4,98 mil. lei (3,7 la sută) au revenit investiţiilor proprii ale companiilor

fiduciare. Din totalul investițiilor financiare ce aparțin administratorilor fiduciari și fondatorilor

administrării fiduciare, investițiile pe termen lung la finele anului 2010 au constituit 121,3 mil.lei

sau 89,7 la sută, iar investițiile pe termen scurt - doar 13,9 mil. lei.

Tabelul 2

Evoluţia indicatorilor principali ai activităţii companiilor de administrare fiduciară

45

Sursa: Raportul anual CNPF 2010

Din totalul venitului obținut în perioada de referință o pondere de 54,6 la sută au

constituit veniturile obținute sub formă de dividende de la societățile pe acțiuni ce fac parte din

structura investițiilor administrate de companii, 45,04 la sută - veniturile obținute din investițiile

pe termen scurt (sub formă de dobînzi de la depozitele bancare) și doar 0,36 la sută - rezultatul

din realizarea activelor. Evoluţia indicatorilor principali ai activităţii celor 4 companii de

administrare fiduciară este reflectată în Tabelul nr.2. Rentabilitatea investiţiilor financiare

(veniturile totale obţinute din activitatea investiţională raportate la valoarea investiţiilor) ale

fondatorilor administrării constituie 2,49 la sută, iar ale administratorilor fiduciari - 9,84 la sută,

faţă de anul 2009 acest indicator fiind în creştere la fondatorii administrării cu 0,94 puncte

procentuale şi în descreştere la administratorii fiduciari cu 14,01 puncte procentuale. Valoarea

veniturilor operaţionale totale înscrise în contul companiilor fiduciare în anul 2010 a constituit

1,0 mil. lei, din care remunerarea administratorului fiduciar – 0,79 mil.lei (conform normelor

stabilite, remunerarea administratorului fiduciar nu poate depăşi 25 la sută din volumul cîştigului

obţinut ca urmare a administrării patrimoniului). Astfel, mărimea recompensei este în

dependenţă directă de rezultatele administrării investiţiilor ce aparțin clienţilor companiei. Total

cheltuielile companiilor fiduciare la 31.12.2010 au constituit 1,04 mil. lei. Cheltuielile suportate

prevalează faţă de veniturile obţinute din activitatea licenţiată, companiile fiduciare înregistrînd

rezultate negative din activitatea operaţională. Normativele obligatorii de suficienţă a capitalului

propriu minim (0,5 la sută din valoarea activelor administrate dar nu mai puţin de 200 mii lei) şi

a fondului de garanţie (30 la sută din capitalul propriu), stabilite pentru desfăşurarea activităţii de

administrare a investiţiilor, sînt asigurate de toţi administratorii fiduciari..

Companiile de estimare a valorilor mobiliare

Pe parcursul anului 2010 pe piaţa valorilor mobiliare a Republicii Moldova au activat 4

companii de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele. Conform dărilor de

seamă prezentate la CNPF, pe parcursul anului 2010 companiile de estimare au încheiat 65 de

46

contracte în urma cărora au obţinut un venit în valoare de 771,3 mii lei. Comparativ cu anul

2009, companiile de estimare au încheiat cu 11 contracte mai puţin, pe cînd veniturile acestora

au crescut cu 86,6 mii lei, sau cu 13 la sută. Conform informaţiei din dările de seamă specializate

şi financiare pentru anul 2010 prezentate de către companiile de estimare, acestea au respectat

cerinţele faţă de normativul capitalului propriu minim (200 mii lei). De asemenea, companiile de

estimare au respectat cerinţele prevăzute în art. 53 alin. (7) şi alin. (8) din Legea nr. 199-XIV din

18.11.1998 privind constituirea fondului de garanţie în mărime de cel puţin 30 la sută din

mărimea capitalului propriu minim (60 mii lei), acesta fiind format la 3 companii de estimare din

mijloace băneşti plasate în depozite bancare, iar la o companie - din valori mobiliare de stat.

Toate companiile de estimare au finalizat perioada de gestiune cu rezultate financiare pozitive.

Capitalul propriu al companiilor de estimare a crescut în anul 2010 în comparaţie cu anul 2009

cu 67,5 mii lei, sau cu 3,9 la sută (Tabelul nr.4).

Tabelul 4

Evoluţia indicatorilor financiari ai companiilor de estimare

Conform rezultatelor activităţii economico - financiare pentru anul 2010, comparativ cu

anul precedent venitul total al companiilor de estimare s-a majorat cu 59,5 la sută, depăşind

considerabil mărimea cheltuielilor, fapt ce a condiţionat înregistrarea unui profit net în mărime

de 814,6 mii lei, care în comparaţie cu anul 2009 a crescut de 2,3 ori sau cu 464,5 mii lei.

Participanţii profesionişti cu activitate de consulting şi consulting investiţional

Pe parcursul anului 2010, în baza licenţelor acordate pentru desfăşurarea activităţii pe

piaţa valorilor mobiliare, din 42 de participanţi profesionişti, 26 au fost în drept de a presta

servicii de consulting și consulting investiţional, iar 16 participanţi profesionişti au fost în drept

de a presta doar servicii de consulting. Conform dărilor de seamă prezentate, s-a constatat că în

perioada de referinţă 8 participanţi profesionişti au prestat servicii de consulting în valoare de

239,3 mii lei, ceea ce constituie o creştere de 2,7 ori mai mult faţă de anul 2009, și 8 participanţi

profesionişti au prestat servicii de consulting investiţional în valoare de 336,5 mii lei sa u cu 16

la sută mai puţin decît în anul precedent

47

3.2 Cooperarea internatională a CNPF în scopul eficientizării activităţii

profesioniste pe piaţa de capital a R.Moldova

Comisia Naţională a Pieţei Financiare, în conformitate cu prevederile Legii Nr.192-XIV din

12.11.98 „privind Comisia Naţionala a Pieţei Financiare” colaborează cu autorităţile de

supraveghere a sectorului financiar de peste hotarele Republicii Moldova, precum şi cu

organizaţiile internaţionale de profil. Cooperarea internaţională reprezintă unul din obiectivele

principale ale activităţii Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. Schimbul permanent de

informaţii, cunoştinţe şi experienţă cu partenerii externi are menirea de a facilita derularea

procesului de armonizare a cadrului legislativ şi instituţional în domeniul pieţei financiare din

Republica Moldova la cerinţele Uniunii Europene. În contextul aspiraţiilor de integrare ale

Republicii Moldova în structurile europene, Comisia Naţională, în activitatea sa s-a condus de

prevederile Planului de măsuri ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare pentru anii 2005 –

2007 privind realizarea Planului de Acţiuni Uniunea Europeană – Moldova. Cooperarea cu

autorităţile centrale de reglementare şi supraveghere a pieţei valorilor mobiliare din alte state

reprezintă unul din obiectivele majore a activităţii internaţionale a Comisiei Naţionale. Un prim pas

pentru realizarea acestui obiectiv constă în încheierea şi realizarea prevederilor

memorandumurilor de colaborare cu autorităţile similare din alte ţări.

Pînă în prezent, Comisia Naţională a încheiat memorandumuri de colaborare cu organele

similare din Ucraina (1997), România (1997, reîncheiat în 2003) şi Italia (2005). În contextul

memorandumurilor încheiate, între Comisia Naţională şi autorităţile menţionate este asigurat

schimbul de informaţii referitoare la evoluţia pieţei şi legislaţia statelor respective. Conform

Memorandumului de înţelegere şi asistenţă tehnică între Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

din republica Moldova şi Comisia pentru Societăţi şi Bursă din Italia, în aprilie 2005, specialiştii

Comisiei Naţionale au efectuat o vizită de lucru la Comisia pentru Societăţi şi Bursă din Italia pe

parcursul căreia a fost studiată experienţa instituţiei menţionate în reglementarea şi

supravegherea pieţei valorilor mobiliare precum şi în integrarea pieţei valorilor mobiliare italiene

în piaţa comunitară. De asemenea, în anul 2005, în baza memorandumului menţionat, specialiştii

Comisiei pentru Societăţi şi Bursă din Italia au vizitat Comisia Naţională întru acordarea asistenţei

în procesul de armonizare a cadrului legislativ şi instituţional a pieţei valorilor mobiliare rigorilor

europene, prin expertizarea şi evaluarea corespunderii legislaţiei privind piaţa valorilor mobiliare

şi a amendamentelor elaborate de CNVM cu Directivele Uniunii Europene.

Pentru fortificarea relaţiilor de colaborare cu Comisia Valorilor Mobiliare şi a Bursei din

Republica Polonă, a fost organizată vizita delegaţiei oficiale a Comisiei Naţionale la instituţia

menţionată, în cadrul căreia reprezentanţii CNVM au fost familiarizaţi cu infrastructura pieţei

48

valorilor mobiliare poloneze, cu cadrul legislativ ce reglementează piaţa valorilor mobiliare,

aspectul principal examinat fiind experienţa în armonizarea legislaţiei şi recenta integrare

europeană a pieţei valorilor mobiliare poloneze. În contextul studierii experienţei autorităţii

unice de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare non-bancare, CNVM a stabilit relaţii de

colaborare cu Autoritatea Pieţei Financiare din Olanda. În cadrul vizitei delegaţiei oficiale a

Comisiei Naţionale la instituţia menţionată a fost studiat modelul olandez de supraveghere bazat

pe aprecierea riscului, precum şi pe divizarea supravegherii în prudenţială şi cea de conduită a

pieţei. În domeniul cooperării cu organismele internaţionale de profil pot fi remarcate relaţiile

cu Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare

(USAID), Fondul olandez „NFX”, Institutul Francofon de Reglementare Financiară, Grupul

Consultativ pentru Reglementarea şi Supravegherea pieţei de Capital. Astfel, Comisia Naţională

colaborează cu reprezentanţii proiectului USAID „Accesul la Creditare”, în cadrul căruia se

propune promovarea obligaţiunilor corporative, ca unul din cele mai eficiente instrumente

financiare. De către experţii Proiectul „Reforma Guvernării Corporative”, implementat cu

suportul Băncii Mondiale şi FIRST Initiative, a fost elaborat proiectul Codului Guvernării

Corporative, care urmează a fi aprobat de către Comisia Naţională în 2007, precum şi unele

propuneri de modificare a legislaţiei în vigoare.

Cu suportul Fondului Monetar Internaţional, a fost iniţiată colaborarea cu Fondul olandez

„NFX”, sarcina căruia constă în oferirea suportului consultativ ţărilor în tranziţie. Conform

înţelegerilor avute, NFX acordă asistenţă consultativă în procesul de creare în Republica Moldova

a autorităţii unice de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare non-bancare (CNPF). Astfel,

în perioada 4-25 septembrie, a fost implementat un proiect, scopul căruia consta în identificarea

neajunsurilor în activitatea subiecţilor sectorului financiar non-bancar (SFNB), identificarea

piedicilor în dezvoltarea SFNB, acordarea asistenţei în procesul de creare a CNPF, avînd drept

rezultat elaborarea recomandărilor de impulsionare a reorganizării SFNB. De asemenea, în cadrul

colaborării cu NFX s-a decis implementarea în anul 2007 a fazei a II a proiectului menţionat, ea

fiind divizată în 2 etape: (1) elaborarea Planului General de tranziţie şi fuzionare a celor 3

autorităţi de reglementare a SFNB, conţinînd amănunţit descrierea măsurilor organizatorice şi

logistice ce urmează de înfăptuit în cadrul integrării acestor autorităţi şi (2) implementarea

asistenţei tehnice din partea donatorilor.

Obţinerea calităţii de membru al organizaţiilor internaţionale de profil, este unul din paşii ce

urmează a fi efectuaţi în cadrul integrării europene a pieţei autohtone a valorilor mobiliare. În acest

sens, în anul 2005, au fost iniţiate negocieri cu Institutul Francofon de Reglementare Financiară

(IFREFI), obiectivele căreia sunt schimbul de informaţie între membrii săi şi ridicarea calificării

personalului din cadrul autorităţilor-membre ale IFREFI prin organizarea seminarelor şi

49

trainingurilor. În cadrul reuniunii anuale a IFREFI din septembrie 2005, CNVM i-a fost atribuită

calitatea de membru al acestei organizaţii. Au fost iniţiate convorbiri cu Grupul Consultativ

pentru Reglementarea şi Supravegherea Pieţei de Capital, organizaţie ce reuneşte autorităţile de

supraveghere a pieţei de capital din ţările ce au aderat recent la UE şi cele care au statut de candidat.

În cadrul acestei organizaţii sunt efectuate consultaţii reciproce privind armonizarea legislaţiei cu

aquis-ul european. În rezultat s-a decis includerea chestiunii privind aderarea CNVM pe agenda

următoarei reuniuni la nivel de preşedinte a Grupului Consultativ.

Întru executarea prevederilor Planului de Măsuri ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare

pentru anii 2005 – 2007 privind realizarea Planului de Acţiuni Uniunea Europeană – Moldova, a

fost iniţiată procedura de aderare a Comisiei Naţionale la IOSCO (Organizaţia Internaţională a

Comisiilor Valorilor Mobiliare). În acest sens a fost efectuată evaluarea corespunderii cadrului

legal din domeniul pieţei valorilor mobiliare din Republica Moldova cu principiile IOSCO. De

asemenea s-a început lucrul asupra identificării potenţialului finanţator al taxei anuale, ce

urmează a fi achitată de membrii IOSCO.

Comisia Naţionala a Pieţei Financiare fiind succesoarea de drepturi a Comisiei Naţionale a

Valorilor Mobiliare, Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor

Nestatale de Pensii şi a Serviciului supravegherii de stat a activităţii asociaţiilor de economii şi

împrumut ale cetăţenilor de pe lângă Ministerul Finanţelor, în urma intensei colaborări cu

instituţiile internaţionale similare de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare a încheiat o

serie de Memorandume de cooperare în domeniul menţinerii şi dezvoltării ulterioare a

schimbului de informaţii.  

ITALIA

 Memorandum de înţelegere privind cooperarea tehnică între Comisia Naţională a Valorilor

Mobiliare din Republica Moldova şi Commissione Nazionale per le Societа e la Borsa din

Republica Italia, semnat pe data de 14 noiembrie 2005, la Roma, Italia. Memorandumul conţine

prevederi referitoare la:

stabilirea condiţiilor de acordare a asistenţei tehnice;

acordarea consultaţiilor privind reglementarea şi funcţionarea pieţei valorilor

mobiliare;

efectuarea consultărilor reciproce în scopul stabilirea instrumentelor necesare

pentru dezvoltarea, gestionarea şi operarea pieţelor valorilor mobiliare;

determinarea procedurii de implementare a cooperării.

 ROMÂNIA 

50

Memorandumul de colaborare între Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare din Republica

Moldova şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare din România, încheiat la 25

septembrie2003. Memorandumul conţine prevederi referitoare la:

organizarea programelor de formare şi pregătire a profesională comune, seminare, conferinţe,

forumuri tematice din domeniul pieţelor de capital;

organizarea anuală a întîlnirilor bilaterale la nivel de conducere şi experţi, precum şi între

organismele de autoreglementare din cele două ţări în vederea schimbului de experienţă;

schimbul de informaţii reciproce referitoare la activitatea pieţelor precum şi aplicarea şi

perfecţionarea normelor legale în domeniul valorilor mobiliare.

Memorandumul de colaborare privind cooperarea şi schimbul de informaţii în domeniul

supravegherii asigurărilor între Comisia de Supraveghere a Asigurărilor den România şi

Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii din

Republica Moldova, încheiat la 27 noiembrie 2007, la Bucureşti, România. Memorandumul

conţine prevederi referitoare la:

     stabilirea domeniilor de acordare a asistenţei reciproce şi schimbul de informaţii;

     stabilirea accesului la informaţie şi a confidenţialităţii ;

     organizarea programelor de pregătire şi asistenţă tehnică pentru dezvoltarea cadrului de

reglementare a pieţei asigurărilor;

     organizarea consultărilor periodice între Autorităţi privind îmbunătăţirea cooperării stabilite

prin prezentul Memorandum.

POLONIA

 Acord de colaborare încheiat între Serviciul supravegherii de stat a activităţii asociaţiilor de

economii şi împrumut din Republica Moldova şi Krajowa Spoldzielcza Kasa Oszczednosciowo-

Kredytowa cu sediul central în Sopot, Polonia. Acordul conţine prevederi referitoare la: 

      acordarea asistenţei privind constituirea în Moldova a unui sistem eficient de supraveghere

şi reglementare;

       susţinerea informaţională şi organizaţională reciprocă în cadrul cooperării dintre organele

de supraveghere;

       stabilirea principalelor forme de colaborare între Autorităţi prezentului Memorandum.

Elaborarea programelor de colaborare sub diverse forme.

UKRAINA

 Memorandumul de colaborare încheiat între Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare a

Republicii Moldova şi Comisia de Stat pentru Piaţa Hîrtiilor de Valoare şi Bursei de Valori a

Ucrainei. Memorandumul conţine prevederi referitoare la:

     posibilitatea oferirii de către o parte a informaţiei în cazul solicitării de către celaltă parte;

51

     schimbul de experienţă reciprocă in scopul dezvoltării pieţei valorilor mobiliare .

Cooperarea cu organizaţiile internaţionale de profil

Cooperarea cu organizaţiile internaţionale de profil şi obţinerea calităţii de membru al

acestora reprezintă paşii ce urmează a fi efectuaţi în cadrul integrării europene a pieţei financiare

autohtone.

Institutul Francofon de Reglementare Financiară (IFREFI)

 Institutul Francofon de Reglementare Financiară a fost fondat la 20 iunie 2002, în cadrul

Conferinţei francofone privind reglementarea financiară. Preşedinţii şi reprezentanţii ai

autorităţilor de reglementarea financiară din 9 ţări, vorbitoare de limba franceză – Belgia, Franţa,

Luxemburg, provincia canadiană Quebec, Elveţia, Maroco, Algeria, Guineea, şi Uniunea

monetară vest-africană (reprezintă piaţa financiară regională a 8 ţări din zonă) au semnat

declaraţia de constituire şi au aprobat statutul IFREFI. Conform prevederilor statutului, IFREFI

este o structură flexibilă de cooperare şi dialog, scopul căreia este efectuarea schimbului de

cunoştinţe şi experienţă, referitoare la piaţa financiară, între membrii săi. În linii generale,

IFREFI este o structură care are drept principale obiective:

-     organizarea seminarelor de formare profesională în domeniul reglementării financiare;

-      schimbul de informaţii şi experienţă;

-      elaborarea de studii şi cercetări legate in special de existenta unui cadru juridic comun.

IFREFI se reuneşte cel puţin o dată pe an la invitaţia unuia dintre membri. De asemenea

organizează o dată pe an sau ori de cite ori este nevoie seminare de formare profesionala pe

diverse tematici. Comisia Naţională a Pieţei Financiare a aderat la organizaţia menţionată în

cadrul reuniunii din 12.09.2006, care a avut loc la Bucureşti, România.

Grupul Consultativ de Reglementare şi Supraveghere a Pieţei de Capital (GC)

Grupul Consultativ de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital a fost creat la 30 mai

2001, la Varşovia, de către 12 autorităţi de reglementare a pieţei de capital din ţările care aspirau

să devină membru al Uniunii Europene, în scopul coordonării eforturilor şi desfăşurării de

acţiuni comune în vederea integrării în UE. La moment Grupul Consultativ are 20 de membri din

următoarele ţări: Albania, Bulgaria, Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Cipru, Republica Cehă,

Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Malta, Muntenegru, Moldova, Polonia,

România, Serbia, Republica Slovacă, Slovenia, Srpska, Turcia. Obiectivele Grupului Consultativ

sunt următoarele:

    Schimbul de informaţii privind experienţa autorităţilor în implementarea şi înţelegera

regulamentelor şi Directivelor Uniunii Europene;

     Efectuarea consultărilor privind armonizarea cu regulile şi standardele UE;

52

     Focusarea activităţii Grupului spre obţinerea accesului la lucrul de reglementare efectuat în

cadrul UE.

Grupul se întruneşte regulat, nu mai puţin de două ori pe an. Grupul alege un membru care va

prezida Grupul pentru un an. CNPF a aderat la organizaţia menţionată în cadrul reuniunii din 10

aprilie 2007, care a avut loc la Mumbai, India.

Consiliul Preşedinţilor instituţiilor de reglementare ale pieţei valorilor mobiliare a

Statelor membre CSI

 Consiliul Preşedinţilor instituţiilor de reglementare ale pieţei valorilor mobiliare a Statelor

membre CSI a fost fondat cu scopul de a asigura coordonarea activităţilor instituţiilor de

reglementare ale pieţei valorilor mobiliare a Statelor membre CSI. În activitatea sa, Consiliul

este gestionat conform Regulamentului Statelor CSI, acordurilor interstatale şi

interguvernamentale, deciziilor Consiliului Preşedinţilor Statelor CSI, deciziilor Consiliului

Economic. Consiliul activează într-o strînsă colaborare cu Comitetul Executiv al CSI.

Obiectivele Consiliului:

     integrarea economică mai profundă a statelor membre CSI în domeniul pieţei valorilor

mobiliare;

      asigurarea colaborării conform reglementării standardelor internaţionale, servind la

formarea unor pieţe efective şi transparente;

       crearea condiţiilor pentru o continuă liberalizare a circuitului de capital în cadrul CSI;

       asigurarea privind apărarea drepturilor garantate şi efective ale investitorilor pe piaţa

valorilor mobiliare ale statelor-membre CSI;

      crearea unui sistem de control efectiv pe pieţele valorilor mobiliare al statelor membre CSI.

Consiliul este format din Preşedinţii instituţiilor de reglementare ale pieţei valorilor mobiliare

a Statelor membre CSI sau persoanele împuternicite. Preşedintele Consiliului este ales prin vot

pe un termen de un an.  Comisia Naţională a Pieţei Financiare a aderat la organizaţia menţionată

în anul 2002. De asemenea, în prezent, este iniţiată procedura de aderare la IOSCO –

Organizaţia Internaţională a Comisiilor Valorilor Mobiliare. 

Organizaţia Internaţională a Comisiilor Valorilor Mobiliare (IOSCO) promovează

cooperarea, asistenţa reciprocă, schimbul de informaţii şi dezvoltarea standardelor pentru a

îmbunătăţi reglementarea pieţelor valorilor mobiliare, mai mult ca atît, este cea mai importantă

organizaţie pentru cooperare internaţională în domeniul reglementării pieţelor valorilor

mobiliare. Agenţiile membre ale IOSCO efectuează schimb permanent de informaţii cu privire la

experienţa lor proprie în domeniul respectiv, întru promovarea dezvoltării pieţelor naţionale de

valori mobiliare, precum şi acordă asistenţă reciprocă întru promovarea integrităţii pieţelor prin

53

respectarea riguroasă a legislaţiei şi sancţionarea fraudelor economice. Obiectivele principale ale

IOSCO sunt:

mărirea eficienţei şi a transparenţei pieţei valorilor mobiliare;

protejarea investitorilor;

facilitarea cooperării între organizaţiile de reglementare în lupta contra crimelor

financiare.

Printre realizările recente ale IOSCO figurează şi:

-      adoptarea în 1998 a unui set atotcuprinzător al Obiectivelor şi Principiilor Reglementării

(Principiile IOSCO), în prezent recunoscut de comunitatea internaţională drept un reper pentru

toate pieţele;

-       ratificarea în 2002 a Memorandumului de Înţelegere Multilateral (IOSCO MOU), elaborat

pentru facilitarea respectării legislaţiei şi a schimbului de informaţii în cadrul comunităţii

internaţionale a Organismelor de Reglementare a PVM;

-       ratificarea în 2003 a metodologiei (Metodologia de Evaluare IOSCO), care va permite

evaluarea obiectivelor la nivelul de implementare a principiilor IOSCO în jurisdicţia membrilor

IOSCO şi dezvoltarea planului de acţiuni practice, elaborate în special pentru înlăturarea

deficienţelor identificate.

3.3 Strategia de dezvoltare a pieţii de capital pentru anii 2011-2014

Strategia de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011–2014 determină

direcţiile de dezvoltare a pieţei financiare nebancare în Republica Moldova în următorii 4 ani,

precum şi acţiunile principale privind atingerea obiectivelor propuse. Strategia a fost elaborată

pentru realizarea obiectivelor stabilite de Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008–2011,

Strategia de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pentru anii 2006–2015 şi

Programul de activitate a Guvernului pentru perioada 2011–2014 “Integrarea europeană:

libertate, democraţie, bunăstare”.

Componentele pieţei financiare nebancare sînt: piaţa valorilor mobiliare, piaţa asigurărilor,

sectorul de microfinanţare, care include asociaţiile de economii şi împrumut şi organizaţiile de

microfinanţare, companiile de leasing, fondurile nestatale de pensii, birourile istoriilor de credit.

Elaborarea Strategiei derivă din necesitatea dezvoltării în continuare a sectorului financiar

nebancar, care în prezent înscrie indicatori sub nivelul mediu înregistrat în ţările din regiune,

precum şi din necesitatea consolidării capacităţilor Comisiei Naţionale, implementării cadrului

legislativ şi normativ nou şi asigurării respectării standardelor internaţionale pe toate segmentele

pieţei financiare nebancare – valori mobiliare, asigurări şi microfinanţare.

54

Scopul Strategiei este transformarea pieţei financiare nebancare într-un mecanism eficient

de atragere a investiţiilor în sectorul real al economiei şi ridicarea atractivităţii investiţionale a

Republicii Moldova. În vederea atingerii acestui scop, Strategia prevede realizarea următoarelor

obiective:

a) consolidarea sistemului de reglementare şi supraveghere a sectorului financiar nebancar,

alinierea acestuia la standardele internaţionale şi acquis-ul comunitar;

b) dezvoltarea instituţională a pieţei financiare nebancare;

c) impulsionarea procesului de dezvoltare a pieţei valorilor mobiliare, inclusiv stimularea

apariţiei de noi instrumente financiare şi perfecţionarea infrastructurii pieţei;

d) consolidarea pieţei asigurărilor, dezvoltarea infrastructurii acestei pieţe;

e) asigurarea dezvoltării durabile a sectorului de microfinanţare;

f) asigurarea protecţiei drepturilor şi intereselor participanţilor la piaţa financiară

nebancară.

Strategia include două componente:

a) strategia propriu-zisă, care stabileşte obiectivele necesare şi modul de realizare a

acestora;

b) planul de acţiuni pentru implementarea strategiei, care stabileşte termenul de realizare,

autoritatea responsabilă, costul şi sursa de finanţare pentru fiecare acţiune.

Strategia a fost elaborată cu consultarea participanţilor profesionişti la piaţa financiară

nebancară şi a asociaţiilor profesionale ale acestora. Un suport esenţial în elaborarea Strategiei l-

au constituit recomandările experţilor Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Mondiale

expuse în Programul de evaluare a sectorului financiar al Moldovei, realizat în anul 2007, şi în

procesul de elaborare a Strategiei.

Măsurile de realizare a obiectivelor Strategiei urmează a fi direcţionate spre stimularea

aprovizionării continue cu resurse financiare a sectorului real al economiei naţionale prin

îmbunătăţirea condiţiilor de activitate pe piaţa financiară nebancară, selectarea unor forme şi

metode de activitate orientate spre diversificarea instrumentelor financiare, crearea investitorilor

instituţionali şi dezvoltarea infrastructurii, precum şi implementarea tehnologiilor informaţionale

moderne. Printre masurile de baza pot fi enumerate: 

Consolidarea sistemului de reglementare şi supraveghere a sectorului financiar nebancar

Elaborarea procedurilor noi de licenţiere a participanţilor profesionişti la piaţa financiară

nebancară

Perfecţionarea legislaţiei privind prevenirea fraudelor pe piaţa financiară nebancară

Stimularea dezvoltării investitorilor instituţionali

55

Impulsionarea procesului de dezvoltare a pieţei valorilor mobiliare -O condiţie principală

pentru relansarea pieţei valorilor mobiliare este modificarea infrastructurii acesteia prin aplicarea

tehnologiilor informaţionale performante şi implementarea practicilor internaţionale de

tranzacţionare, înregistrare şi decontare, pentru a permite interconectarea cu alte pieţe financiare.

În scopul stimulării dezvoltării pieţei valorilor mobiliare, se preconizează realizarea următoarelor

măsuri:

a) modificarea cadrului legislativ şi normativ privind piaţa valorilor mobiliare pentru alinierea

acestuia la standardele internaţionale şi acquis-ul comunitar;

b) stimularea implementării unor noi instrumente financiare;

c) perfecţionarea infrastructurii pieţei valorilor mobiliare.

Modificarea cadrului legislativ şi normativ privind piaţa valorilor mobiliare. Pentru a dezvolta

piaţa primară a valorilor mobiliare sînt necesare acţiuni de ridicare a atractivităţii valorilor

mobiliare ca instrument de creditare şi ca sursă investiţională, de asemenea, acţiuni de optimizare

a procedurii de plasare a valorilor mobiliare, în conformitate cu practicile internaţionale în

domeniu. Acest proces va include realizarea următoarelor măsuri:

a) elaborarea proiectului noii legi privind piaţa de capital;

b) elaborarea cadrului normativ privind participarea intermediarilor profesionişti la emisiunile de

valori mobiliare, în scopul realizării eficiente a acestor emisiuni;

c) stimularea emisiunilor de valori mobiliare prin intermediul ofertelor publice;

d) stabilirea criteriilor adecvate privind includerea societăţilor pe acţiuni în primul nivel de

listare la BVM, în scopul evidenţierii societăţilor ale căror acţiuni sînt activ tranzacţionate.

Comisia Naţională va susţine instituirea participanţilor profesionişti ce desfăşoară activităţi de

underwriting şi de consultanţă investiţională, promovînd emisiuni de valori mobiliare cu

participarea acestora. Optimizarea procedurilor de emisiune a valorilor mobiliare va fi realizată

concomitent cu stabilirea responsabilităţii emitenţilor şi persoanelor de răspundere ale acestora în

cazurile nerespectării cadrului legislativ şi normativ la efectuarea emisiunilor, legislaţia

contravenţională şi penală urmînd să fie completată cu prevederile de rigoare.

  Stimularea implementării noilor instrumente financiare. Dezvoltarea pieţei financiare

nebancare ţine de extinderea spectrului de instrumente financiare în scopul creării de noi

posibilităţi pentru investitori, deoarece pe piaţa actuală a valorilor mobiliare din Republica

Moldova se tranzacţionează, în fond, numai acţiuni. Se preconizează dezvoltarea pieţei

obligaţiunilor, de a căror apariţie sînt interesate băncile şi companiile de leasing şi care, în

acelaşi timp, prezintă un produs solicitat de investitorii instituţionali – organismele de plasament

colectiv şi fondurile de pensii facultative. Pentru dezvoltarea instrumentelor financiare

56

menţionate, se vor elabora în mod prioritar acte normative care vor stabili modul de emisiune şi

circulaţie a obligaţiunilor corporative.

  Perfecţionarea infrastructurii pieţei valorilor mobiliare. Dezvoltarea pieţei secundare a

valorilor mobiliare este posibilă numai prin transformarea acesteia într-o piaţă eficientă şi

rentabilă din punct de vedere operaţional. În acest scop, vor fi întreprinse măsuri privind

modificarea, conform practicii internaţionale, a procedurilor de efectuare şi înregistrare a

tranzacţiilor şi de efectuare a clearingului şi decontărilor. Astfel, se va promova o structură

modernă a DNVM, care va avea şi funcţia de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare

emise de către societăţile pe acţiuni şi pe cea de efectuare a decontărilor în conformitate cu

practicile internaţionale, fapt ce va conduce la simplificarea şi reducerea costurilor tranzacţiilor

cu valori mobiliare. De asemenea, se vor întreprinde măsuri pentru crearea unui sistem integrat

de comercializare care va interconecta BVM, DNVM şi intermediarii, fapt ce va permite

efectuarea continuă a tranzacţiilor şi comercializarea la distanţă a valorilor mobiliare. În cadrul

tranzacţionării valorilor mobiliare, decontarea mijloacelor băneşti se va efectua prin intermediul

Băncii Naţionale a Moldovei. În procesul de dezvoltare a infrastructurii, se va ţine cont de

particularităţile existente în ţara noastră şi de direcţiile de dezvoltare a pieţei financiare

nebancare în ţările Uniunii Europene, fapt care va permite cooperarea şi interconectarea acestora

în viitor.

REZULTATELE SCONTATE ŞI INDICATORII DE PROGRES

În urma implementării acţiunilor stabilite de Strategie, piaţa financiară nebancară se va modifica

esenţial pe următoarele direcţii:

a) diversificarea spectrului de instrumente financiare şi servicii financiare acordate persoanelor

fizice şi juridice;

b) crearea organismelor noi de plasament colectiv cu posibilităţi investiţionale pe termen lung;

c) asigurarea condiţiilor competitive de efectuare a tranzacţiilor pe piaţa financiară nebancară;

d) diminuarea riscurilor pe piaţa financiară nebancară;

e) ridicarea gradului de transparenţă, stabilitate şi siguranţă a pieţei financiare nebancare;

f) îmbunătăţirea gradului de protecţie a drepturilor şi intereselor consumatorilor de servicii

financiare.

Impulsionarea dezvoltării pieţei valorilor mobiliare corporative va contribui la aprovizionarea cu

resurse financiare a sectorului real al economiei naţionale, la distribuirea resurselor investiţionale

în cele mai eficiente sectoare ale economiei, precum şi la sporirea veniturilor investitorilor

individuali. Dezvoltarea asigurărilor ca metodă de gestiune a riscurilor va condiţiona protecţia

drepturilor patrimoniale ale agenţilor economici şi ale populaţiei, siguranţa şi stabilitatea

activităţii de întreprinzător. Impactul economic al dezvoltării asigurărilor se va releva şi prin

57

faptul că fondurile acumulate în acest sector vor deveni o sursă importantă de investiţii pentru

economia ţării. Contribuind la redistribuirea riscurilor între subiecţii economici şi la recuperarea

daunelor din contul rezervelor, asigurările vor spori atît eficienţa economiei în ansamblu, cît şi a

segmentelor sale separate. Extinderea sectorului microfinanţării va avea nu numai un impact

economic, ci şi unul social: susţinerea financiară a businessului mic şi mijlociu, şi anume a

activităţii antreprenoriale în sferele de producţie, comerţ şi prestare a serviciilor, este una dintre

căile de eradicare a sărăciei, de reducere a şomajului, de soluţionare a altor probleme cauzate de

perioada de tranziţie. Dezvoltarea fondurilor de pensii facultative va avea un impact dublu:

social şi economic. Aceste fonduri vor deveni o sursă suplimentară de investiţii pentru

dezvoltarea economiei şi, în acelaşi timp, prin efectele pozitive ale investiţiilor făcute, vor

asigura o creştere continuă a nivelului beneficiilor pensionarilor în condiţiile în care funcţionarea

sistemului public de pensionare devine tot mai dificilă din cauza problemelor demografice.

Implementarea acţiunilor prioritare ale Strategiei va contribui la crearea condiţiilor pentru

depăşirea impactului crizei financiare şi economice asupra pieţei financiare nebancare, la

dezvoltarea continuă a sectorului financiar nebancar şi la realizarea următorilor indicatori de

progres:

a) atragerea, pe parcursul anilor 2011–2014, a investiţiilor în volum de circa 4 miliarde lei prin

emisiuni de valori mobiliare corporative;

b) primele de asigurare acumulate de societăţile de asigurare în anul 2014 vor constitui circa 1,7

miliarde lei sau 2,0% în raport cu produsul intern brut;

c) volumul sumar al rezervelor de asigurare şi al capitalului propriu al societăţilor de asigurare va

atinge, la finele anului 2014, nivelul de 2,0 miliarde lei sau 2,4% în raport cu produsul intern

brut;

d) portofoliul de împrumuturi acordate de asociaţiile de economii şi împrumut va înregistra, la

finele anului 2014, circa 700 milioane lei, iar portofoliul de împrumuturi acordate de

organizaţiile de microfinanţare va atinge nivelul de 2,0 miliarde lei.

Impulsionarea dezvoltării pieţei valorilor mobiliare corporative va contribui la

aprovizionarea cu resurse financiare a sectorului real al economiei naţionale, la distribuirea

resurselor investiţionale în cele mai eficiente sectoare ale economiei, precum şi la sporirea

veniturilor investitorilor individuali.

58

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Piaţa primară a valorilor mobiliare în anul 2010 a contribuit la atragerea investiţiilor în

economia naţională prin intermediul plasărilor de valori mobiliare în formă de acţiuni.

Modificările operate prin Legea nr.249-XVI din 22.11.2007, care au intrat în vigoare la

01.01.2008, au creat premise favorabile pentru emiterea obligaţiunilor corporative, însă

societăţile pe acţiuni în anul 2008 nu au manifestat interes faţă de atragerea investiţiilor prin

intermediul plasării obligaţiunilor corporative.

Piaţa secundară a valorilor mobiliare în anul 2010 a atins cel mai mare volum al

tranzacţiilor efectuate cu valorile mobiliare corporative, urmare a modificărilor la legislaţie,

conform cărora au fost reduse tipurile de tranzacţii, care pot fi efectuate ca transferuri directe la

registrator, s-a majorat numărul de emitenţi care urmează să-şi înregistreze valorile mobiliare la

BVM, s-au redus restricţiile faţă de tranzacţiile cu valorile mobiliare donate, cu valorile mobiliare

transmise ca aport la capitalul social al societăţilor comerciale şi faţă de insideri.

Piaţa secundară a valorilor mobiliare nu este o piaţă continuă, cele mai mari evenimente

fiind condiţionate de procesul de redistribuire (privatizare) şi consolidare a proprietăţii.

Astfel, dezvoltarea în continuare a pieţei valorilor mobiliare va depinde mult de:

- apariţia instrumentelor financiare lichide;

- nivelul de cunoştinţe în domeniu al managementului societăţilor pe acţiuni;

- încrederea în investirea în instrumente financiare;

- gradul de dezvoltare a relaţiilor corporative.

Creşterea interesului faţă de piaţa de capital autohtonă şi faţă de piaţa bursiră, în speţă,

va continua să fie una din priorităţile Comisiei Naţionale în anii următori. O serie de

măsuri planificate pentru realizare în anii următori vor urmări în mod special atingerea

acestui obiectiv. Aceste acţiuni constau în:

Elaborarea cadrului legislativ ce va permite apariţia unor noi instrumente financiare,

prioritar a obligaţiunilor;

Modificarea şi completarea bazei normative în vederea simplificării procedurii de

emisiune şi circulaţie a valorilor mobiliare;

59

Desfăşurarea unor ample acţiuni cu caracter informaţional şi consultativ, prin

intermediul cărora vor fi mediatízate avantajele şi posibilităţile ce le oferă piaţa de

capital;

Perfecţionarea actelor normative în vigoare de reglementare a activităţii a Depozitarului

Naţional al Valorilor Mobiliare, ceea ce ar permite crearea unor condiţii simple, clare şi

favorabile efectuării tranzacţiilor cu valorile mobiliare prin intermediul Depozitarului

Naţional al Valorilor Mobiliare;

Cumularea activităţii de depozitare, ca activitate de bază a Depozitarului Naţional al

Valorilor Mobiliare în calitate de participant profesionist la paiţa valorior mobiliare, cu

activitatea de ţinere a registrului. Se are în vedere prestarea serviciilor de ţinere a registrului

de valori mobiliare ale emitenţilor.În acest sens va fi necesară o campanie de informare a

emitenţilor privind avantajele ţinerii de către Depozitarul Naţional a registrului societăţii (în

vederea reducerii cheltuielilor şi a timpului necesar efectuării tranzacţiei);

Crearea condiţiilor favorabile demarării tranzacţiilor bursiere cu alte titluri financiare.Este

necesar a întreprinde anumite eforturi în vederea includerii în circuitul bursier a cambiilor şi

obligaţiunilor bancare şi comerciale , a certificatelor de depozit şi de economii;

Întreprinderea acţiunilor în vederea excluderii necesităţii de formare a Fondului

Participanţilor Depozitarului Naţional al Valorilor Mobiliare. În conformitate cu Regulile

Bursei de valori , ordinele de cumpărare vor fi introduse în SAIT, doar în cazul asigurării

existenţei în contul participantului la tranzacţie a disponibilului bănesc necesar pentru

acoperirea valorii tranzacţiei. Deci, această prevedere va exclude posibilitatea ne achitării

valorilor mobilliare tranzacţionate în cadrul Bursei de valori, şi respectiv nu va fi necesară

formarea Fondului Participanţilor Depozitarului Naţional al Valorilor Mobiliare. Odată cu

anulare a Fondului Participanţilor s-ar micşora şi costurile aferente efectuării tranzacţie cu

valori mobiliare.

60

BIBLIOGRAFIE

I. Acte legislative şi normative

1. Legea Republicii Moldova privind Piaţa Valorilor Mobiliare nr. 199 - XIV din 18

noiembrie 1998. (Monitorul oficial nr. 27 - 28 din 23 martie 1999).

2. Legea Republicii Moldova privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare nr. 192 - XIV

din 12 noiembrie 1998. (Monitorul oficial nr. 22-23 din 4.03.1999, titlu modificat 2007).

3. Legea Republicii Moldova cu privire la fondurile de investiţii nr. 1204-XIII din 5 iunie

1997. (Monitor oficial nr. 45 din 10 iulie 1997).

4. Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997.

(Monitor oficial nr. 38-39 din 12 iunie 1997).

5. Regulile Bursei de Valori a Moldovei.

II. Monografii

1. Anghelache Gabriela „Piaţa de capital: caracteristici , evoluţii, tranzacţii”, Edit.

Economică, Bucureşti 2004;

2. Anghelache Gabriela, „Bursa şi piaţa extrabursieră”, Edit.Economica, Bucureşti 2000;

3. Badea Dumitru, „Piaţa de capital şi restructurarea economică”, Edit.Economica,

Bucureşti 2000;

4. Bratu Ştefan , „Piţi financiare şi valori mobiliare”, Craiova , 1998;

5. Ciobanu Gheorghe, „Bursa de valori şi tranzacţii la bursă”, Edit. Economica, Bucureşti

1997;

6. Dardac Nicolae „Burse de valori, dimensiuni, rezonanţe social-economice”, Edit.

Economica, Bucureşti 1997 ;

7. Duţescu I. „Informaţie contabilă şi pieţi de capital”, edit.Economica, Bucureşti 2000;

8. Euro-In consulting , „Bursa de valori: noţiuni juridice, operaţiuni la bursă”, Chişinău

1996;

9. Frîncu Marin, „Piaţa de capital”, edit.Tribuna economică, Bucureşti 1998;

10. Galiceanu Ion , „Curs de pieţe financiare”, Craiova, 2001;

11. Galiniceanu Ion , „Curs de pieţe financiare şi operaţiuni la bursă”, Craiova 1997;

12. Ghilic-Micu B., „Bursa de valori”,Edit.Economica, Bucureşti 1997;

13. Gradu Mihaela , „Tranzacţii bursiere”, Edit. Economică, Bucureşti 1995;

14. „Introducere în studiul pieţilor monetare şi valutare”, Edit.Economica , Bucureşti 2000;

15. Ionescu Gheorghe „Burse de mărfuri şi valori”, Edit.Economica , Bucureşti 2004;

16. Negoescu Gheorghe „Burse de mărfuri şi valori”, Galaţi 1997;

17. Negoescu Gheorghe „Instituţia bursieră”, Galaţi 1999;

61

18. Prunea Petru „Pieţi de capital.Cronica provocării riscului”, Edit.Economica, Bucureşti

2001;

19. Spătaru L, „Societăţi comerciale”, edit.Economica, Bucureşti 1999;

20. Stoica Ovidiu „Mecanisme şi instituţii ale pieţei de capital”, Edit.Economica, Bucureşti

2002;

21. Stoica Victor „Pieţi de capital şi burse de valori” edit.Economica, Bucureşti 2001;

22. Stoica Victor , „Practica pieţei de capital”, Edit.Economica, Bucureşti 2004;

23. Wilmott Paul „Derivatele : ingenirie financiară, teorie şi practică”, edit.Economică,

Bucureşti 2002;

24. Бердникова Т.Б., „Рынок ценных бумаг и биржевое дело”, Москва 2002;

25. Лялин В.А.,” Ценные бумаги и фондовая биржа”, Филинь-рилант, Москва 2000;

26. Перчинская, Доду, ” Фондовый рынок Молдовы”, Кишинэу 2001;

27. Ческидов Б.М., „Рынок ценных бумаг и биржевое дело”, Эгзамен, Москва 2002;

III. Publicistică

1. Dodon Igor, Valeria Vascova , „Recomandările Grupuli celor 30 şi piaţa valorilor

mobiliare” , Bursa de valori- buletin informativ nr 1 (71), ian.2003

2. L.Gribincea, „Clearingul”, Revista naţională de drept, nr 4 /2004

3. „Depozitarul de valori mobiliare al Moldovei”, Bursa de valori- buletin informativ, nr 10

(80) oct.2003

4. „Depozitarul central ca element al pieţei dezvoltate de capital”, Bursa de valori- buletin

informativ, nr 4, 1996

5. „Regulile decontării la bursa de valori aMoldovei”, Bursa de valori- buletin informativ,

nr 2, 1996

6. Александр Бурдейный «Депозитарий-гарантия поставки против платежа» , Банки и

финансы, № 5б ,1998

IV.Pagini web

1. www.moldse.md

2. www.cnpf.md

62