TGO Curs v Executarea Obligatiilor

7/27/2019 TGO Curs v Executarea Obligatiilor

http://slidepdf.com/reader/full/tgo-curs-v-executarea-obligatiilor 1/11

EFECTELE OBLIGATIILOR

EXECUTAREA DIRECTA A OBLIGATIILOR

EXECUTAREA IN NATURA

Raportul juridic obligational confera creditorului dreptul de a pretinde debitorului sa dea,sa faca sau sa nu faca ceva. Debitorul este tinut de aceasta prestatie, pozitiva sau negativa, sub

sanctiunea constringerii sale de catre organele de executare ale statului.

Efectul oricarei obligatii este dreptul pe care aceasta il confera creditorului de a pretindesi de a obtine de la debitor indeplinirea exacta a prestatiei la care acesta s-a obligat.

Creditorul are dreptul de a obtine indeplinirea exacta a obligatiei.In cazul executarii

necorespunzatoare sau a neexecutarii, totale sau partiale, creditorul are dreptul la despagubiri.

Aceasta inseamna ca executarea obligatiilor poate fi:- executare directa, numita si executare in natura;

- executare indirecta, numita si executare prin echivalent.

Executarea obligatiilor este guvernata de principiul executarii directe sau in natura.

Plata Notiune

Plata reprezinta efectul specific al raportului juridic obligational.

Termenul de plata are doua acceptiuni:

· mijloc de executare voluntara a unei obligatii;

· act juridic.Plata poate fi definita ca fiind executarea voluntara a unei obligatii de catre debitor,

indiferent de obiectul ei sau o conventie intre cel care face plata si cel care primeste plata.

Reglementare

Plata este reglementata in art.1469-1498 Cod civil.

Conditiile platiiPersoana care poate face plata

Conform art.1472 Cod civil, plata poate fi facuta de debitor si de orice persoana interesata sauneinteresata.

Aceasta inseamna ca plata poate fi facuta de urmatoarele persoane:

· debitor, personal sau prin reprezentant;

· codebitorul solidar sau indivizibil, adica o persoana obligata impreuna cu debitorul;· fidejusorul, comitentul pentru prepus, parintii pentru copii lor minori, respectiv persoane

obligate pentru debitor;

· un tert interesat sa stinga obligatia, cum ar fi, de exemplu, cumparatorul unui bun ipotecatcare plateste datoria vanzatorului pentru a salva bunul de la urmarire;

· un tert neinteresat, care poate sa faca plata in temeiul gestiunii de afaceri sau a unui

contract de mandat.



De la principiul conform caruia plata poate fi facuta de orice persoana, exista

urmatoarele exceptii:

· in cazul obligatiilor de a face intuitu persoane, plata nu poate fi facuta decat de debitorulacelei obligatii;

· cand partile au convenit ca plata sa nu fie facuta decat de debitor;

· In cazul obligatiilor de a da, avand ca obiect constituirea sau transmiterea unui drept realasupra unui bun, plata poate fi facuta numai de proprietarul bunului, care trebuie sa fie o persoana cu capacitate de exercitiu deplina, sub sanctiunea nulitatii platii.

Persoana careia i se poate face plata

Referitor la persoana careia i se poate face plata, art. 1475 Cod civil dispune ca plata

trebuie sa se faca creditorului sau imputernicitului sau, sau persoanei autorizata de lege ori de

instanta de judecata sa o primeasca.Persoana care primeste plata trebuie sa fie o persoana cu capacitate de exercitiu deplina,

iar sanctiunea care intervine in cazul platii facute unui incapabil este nulitatea relativa.

In consecinta, plata poate fi primita de :· creditor;

· succesorii creditorului;

· cesionarul creantei;

· tutore;· mandatar;

· tert desemnat de justitie pentru a primi plata (de exemplu, creditor popritor)

Plata facuta altor persoane este valabila in urmatoarele cazuri:1. cand plata s-a facut cu buna-credinta posesorului creantei (de exemplu, unui mostenitor

aparent);

2. cand plata facuta unei alte persoane a profitat creditorului ( de exemplu, s-a platit unui

creditor al creditorului);3. cand creditorul a ratificat plata facuta unui accipiens fara drept de a o primi.

Obiectul platii

Creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decat acela ce i se datoreaza, chiar daca

valoarea lucrului oferit ar fi egala sau mai mare.Debitorul este obligat sa plateasca exact lucrulsau prestatia pe care o datoreaza.

Obiectul platii este diferit in raport de felul obligatiei, de a da un bun cert sau sau bunuri

generice, respectiv de a face. Astfel, daca obiectul obligatiei este prestatia de a da un bun cert,

debitorul trebuie sa remita acel bun in starea in care se afla la momentul platii si nu va raspundein cazul in care bunul a pierit dintr-un caz fortuit sau de forta majora, decat daca a fost pus in

intarziere.

In ipoteza in care obiectul obligatiei este prestatia de a da bunuri generice, debitorul

trebuie sa remita creditorului ,intotdeauna, bunuri de o calitate mijlocie, daca partile nu auconvenit altfel, iar pierirea bunurilor nu-l va libera pe debitor de datorie, conform principiului

genera non pereunt.

In cazul obligatiilor de a face, debitorul trebuie sa execute intocmai faptul la care s-a obligat.



Principiul indivizibilitatii platii

Principiul indivizibilitatii platii prevede ca debitorul nu-l poate sili pe creditor sa primeasca o parte din datorie, chiar daca datoria este divizibila.

Aceasta inseamna ca plata trebuie facuta in intregime, adica este indivizibila.

De la acest principiu exista urmatoarele exceptii:· creditorul consimte ca plata sa se faca fractionat, pentru o parte din datorie;· in caz de deces al debitorului datoria se imparte intre mostenitorii acestuia;

· cand datorii reciproce ale partilor se sting prin compensatie pana la concurenta celei mai

mici sume si se plateste doar diferenta ramasa din daorie;· instanta de judecata acorda debitorului un termen de gratie si esalonarea platii;

· cand plata este facuta de fidejusori, in locul debitorului, acestia invocand beneficiul de

diviziune vor plati fiecare parte ce li se cuvine.

Data platii

Plata trebuie sa fie facuta in momentul in care creanta a devenit exigibila, adica a ajuns lascadenta.

In cazul obligatiilor pure si simple, plata trebuie facuta imediat dupa nasterea raportului

obligational.

Daca obligatia este afectata de un termen suspensiv, debitorul trebuie sa faca plata laexpirarea termenului.

In cazul executarii cu intarziere a obligatiei, creditorul are dreptul la despagubiri pentru

repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat.

Locul platii

Codul civil dispune in art. 1494 ca plata trebuie sa se faca la locul stabilit prin acordul devointa al partilor.Atunci cand partile nu au stabilit locul platii, plata trebuie facuta, in principiu,

la domiciliul debitorului. Aceasta inseamna ca plata este cherabila si nu portabila.

Cheltuielile pentru efectuarea platii

Cheltuielile pentru efectuarea platii sunt in sarcina debitorului, dar partile pot conveni caaceste cheltuieli sa fie suportate si de creditor, sau de ambele parti in mod egal.

Imputatia platii

Problema imputatiei platii apare in situatia in care un debitor are mai multe datorii fata

de acelasi creditor, iar debitorul face o plata care nu acopera toate datoriile si nu se cunoaste care

dintre acestea s-a stins.

Solutionarea acestei probleme prezinta interes atunci cand creantele sunt purtatoare dedobanzi sau sunt insotite de garantii, deoarece debitorul, spre deosebire de creditor, are interes sa

considere ca prin plata facuta sa-u stins datoriile care produc dobanda sau cele insotite de

garantii.



In functie de izvorul sau, imputatia platii este de doua feluri: imputatie conventionala si

imputatie legala.

Imputatia conventionala este cea facuta prin acordul partilor sau numai prin vointa uneiadintre ele.

Primul care decide asupra carei obligatii se imputa plata este debitorul, cu respectarea

urmatoarelor reguli:· plata trebuie sa fie suficienta pentru a stinge intreaga datorie; in caz contrar se incalca principiul indivizibilitatii platii;

· daca unele datorii sunt scadente, iar altele nu au ajuns la scadenta, iar termenul a fost

stipulat in favoarea creditorului, imputatia se face asupra obligatiei scadente;· daca creanta este producatoare de dobanzi, imputatia se face asupra dobanzii.

Daca debitorul nu face imputatia platii, aceasta va fi facuta de creditor, care va preciza, in

chitanta liberatorie de obligatie, ce datorie s-a stins prin prestatia debitorului.

Imputatia legala este acea forma a imputatiei platii care se face de drept, in puterea legii,conform regulilor prevazute in art. 1506 si urm. Cod civil, respectiv:

· in primul rand se considera platita datoria ajunsa la scadenta;

· daca toate datoriile sunt scadente, imputatia se face asupra aceleia care este mai oneroasa pentru debitor;

· daca toate datoriile sunt scadente si la fel de oneroase, se va considera platita datoria cea

mai veche;

· daca toate datoriile scadente sunt la fel de oneroase si au aceeasi vechime, plata se imputa proportional asupra fiecareia.

Dovada platii

In principiu, dovada platii se face de debitor, deoarece el pretinde stingerea obligatiei prin

plata.Dovada platii se face dupa regulile de drept comun referitoare la proba actelor juridice.

Pentru a simplifica sarcina probei platii, Codul civil a instituit doua prezumtii de plata:1. Atunci cand creditorul a remis debitorului titlul constatator al creantei sale, care este un

inscris sub semnatura privata, se prezuma ca debitorul a fost liberat prin plata sau remitere de

datorie.; aceasta prezumtie este absoluta;2. Atunci cand creditorul remite debitorului titlul original al creantei, care este un inscris

autentic sau o hotarare judecatoreasca investita cu formula executorie, se prezuma liberarea

debitorului prin plata sau remitere de datorie; prezumtia este relativa.

Oferta reala urmata de consemnatiune

Oferta reala de plata este o procedura instituita in scopul de a da posibilitatea liberariidebitorului de buna-credinta de obligatia sa fata de creditor, in situatia in care creditorul refuza sa

primeasca prestatia.

Cand creditorul unei sume de bani refuza sa primeasca plata, debitorul poate sa-i faca

oferta reala, iar daca creditorul refuza primirea, sa consemneze suma.



Executarea silita in natura a obligatiilor

In situatia in care debitorul nu-si executa de bunavoie obligatia asumata, creditorul poatecere executarea silita, pentru valorificarea dreptului sau.

Executarea silita este tot o executare in natura si consta in obligarea debitorului sa

execute obiectul obligatiei.

Executarea obligatiei de a da

In functie de obiectul sau, executarea silita a obligatiei de a da se face diferit:a)daca obligatia are ca obiect o suma de bani, executarea in natura este intotdeauna posibila;

b)daca obligatia are ca obiect un bun individual determinat, debitorul are doua obligatii:

- sa constituie sau sa transfere dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului,

obligatie care se executa intotdeauna in natura, in temeiul legii;- obligatia de a preda bunul, se poate executa silit numai in masura in care bunul se afla la

debitor, daca nu se mai afla la acesta, executarea se va face prin echivalent.

c)daca obiectul obligatiei este un bun de gen, creditorul are mai multe posibilitati:- sa ceara executarea silita in natura;

- sa achizitioneze cantitatea de bunuri de gen, pe socoteala debitorului, iar pe calea

executarii silite sa recupereze pretul acestora;

- sa accepte executarea prin echivalent.

Executarea obligatiei de a face si de a nu face

In legatura cu obligatiile de a face, in caz de neexecutare, creditorul poate fi autorizat de

instanta judecatoreasca sa le aduca la indeplinire, in contul debitorului.

In cazul obligatiilor de a nu face,confera posibilitatea creditorului de a cere instantei de

judecata obligarea debitorului sa distruga ceea ce a facut cu incalcarea acestei obligatii sau il poate autoriza pe creditor da distruga el insusi, pe cheltuiala debitorului.

Daunele cominatorii

Orice obligatie de a face sau de a nu face se schimba in dezdaunari in caz de neexecutare

din partea debitorului.Daunele cominatorii constau intr-o suma de bani pe care debitorul trebuie sa o plateasca

pentru fiecare zi de intarziere – sau pentru alta unitate de timp: saptamana, luna – pana la

executarea obligatiei.

Cuantumul sumei si unitatea de timp pentru care se acorda se stabilesc prin hotarare judecatoreasca.

In jurisprudenta, s-a retinut faptul ca "natura juridica a daunelor cominatorii este aceea de

mijloc de constrangere a debitorului obligatiei de a face pentru a-si executa in natura obligatia.

Acordarea lor nu este conditionata de existenta vreunui prejudiciu, iar incasarea daunelorcominatorii de catre creditor, este doar provizorie, deoarece pentru a nu realiza o imbogatire fara

justa cauza, creditorul va trebui sa restituie debitorului sumele incasate cu titlu de daune

cominatorii, putand pastra doar suma corespunzatoare valorii prejudiciului pe care l-a suferit dincauza intarzierii executarii, daune – interese moratorii, in cazul in care debitorul si-a executat



totusi obligatia, sau suma corespunzatoare valorii prejudiciului cauzat prin neexecutare, daune –

interese compensatorii, in ipoteza in care debitorul nu si-a executat in natura obligatia, iar aceasta

nu se mai poate face.”

EXECUTAREA INDIRECTA A OBLIGATIILOR

- EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT –

Notiune

Prin executarea indirecta a obligatiilor, numita si executarea prin echivalent, se intelegedreptul creditorului dea pretinde si a obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a

suferit, ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau executarii necorespunzatoare a

obligatiei asumate.Aceasta inseamna ca atunci cand nu mai este posibila executarea in natura a obligatiei

creditorul are dreptul la despagubiri sau daune – interese care reprezinta echivalentul

prejudiciului pe care l-a suferit.

Categorii de despagubiri

Despagubirile sau daunele – interese sunt de doua feluri:· despagubiri compensatorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor

pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei;

· despagubiri moratorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca

urmare a executarii cu intarziere a obligatiei. Aceste despagubiri se pot cumula cu executarea innatura a obligatiei, spre deosebire de despagubirile compensatorii care au rolul de a inlocui

executarea in natura.

Natura juridica a executarii indirecte a obligatiilor

Pornind de la definitia executarii indirecte a obligatiilor rezulta ca aceasta are natura juridica a unei raspunderi civile care poate fi , in raport de izvorul obligatiei, contractuala sau

delictuala.

In Codul civil este reglementata distinct raspunderea civila delictuala, iar raspunderea

contractuala este tratata la efectele obligatiilor, impreuna cu despagubirile, astfel ca in doctrinase afirma ca despagubirile reprezinta unul dintre aspectele posibile ale executarii obligatiei

contractuale prin echivalent atunci cand nu este posibila executarea in natura.

Conditiile raspunderii contractuale

Raspunderea contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara pecuniar

prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cuintarziere a obligatiilor nascute dintr-un contract valabil incheiat.



Pentru existenta raspunderii contractuale trebuie sa fie intrunite urmatoarele conditii:-

- fapta ilicita care consta in neexecutarea obligatiilor contractuale asumate de debitor;

- existenta unui prejudiciu in patrimoniul creditorului;- existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita a debitorului si prejudiciul creditorului;

- vinovatia debitorului.

Conditiile acordarii de despagubiriPrejudiciul

Prejudiciul consta in consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala,efecte ale incalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinand creditorului sau

contractual, prin neexecutarea prestatiei sau prestatiilor la care s-a indatorat.

In masura in care nu exista prejudiciu, actiunea creditorului avand ca obiect plata

despagubirilor urmeaza sa fie respinsa ca fiind lipsita de interes.Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, fapta care consta in neexecutarea sau

executarea necorespunzatoare a obligatiei asumate.

Sarcina probei prejudiciului revine creditorului, cu exceptia situatiilor in care intinderea prejudiciului este stabilita de lege( de exemplu, in cazul obligatiilor care au ca obiect sume de

bani, cand legea fixeaza drept despagubire dobanda legala).

Vinovatia debitorului

Vinovatia debitorului reprezinta latura subiectiva a faptei debitorului, in sensul ca

neexecutarea sau executarea necorespunzatoare, executarea cu intarziere a obligatiei ii esteimputabila.

In principiu, pana la proba contrara, neexecutarea obligatiei este imputabila debitorului.

Referitor la proba acestei conditii, distingem urmatoarele situatii:

· in cazul obligatiilor de a nu face, creditorul va trebui sa dovedeasca faptul savarsit dedebitor prin care s-a incalcat obligatia;

· in cazul obligatiilor de a da si a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei,

iar daca face aceasta dovada neexecutarea se prezuma, cat timp debitorul nu dovedesteexecutarea.

Debitorul va fi exonerat de raspundere numai daca va dovedi ca neexecutarea obligatiei

se datoreaza cazului fortuit, fortei majore sau vinovatiei creditorului.

Punerea debitorului in intarziere

Punerea in intarziere consta intr-o manifestare de vointa din partea creditorului, prin careele pretinde executarea obligatiei de catre debitor.

Daca obligatia consta in a da sau a face, debitorul se va pune in intarziere printr-o

notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului sau.

Pentru a-si produce efectele, punerea in intarziere trebuie sa imbrace una din urmatoarele forme:· notificare prin intermediul executorilor judecatoresti;

· cererea de chemare in judecata a debitorului.

Debitorul este pus de drept in intarziere in urmatoarele cazuri:



in cazurile determinate de lege (punerea in intarziere legala – art. 1510-1515 Cod civil), de cate

ori legea face sa curga de drept dobanda, care tine loc de daune- interese la obligatiile ce au ca

obiect sume de bani;-cand partile au convenit expres ca debitorul este in intarziere la implinirea termenului (punerea

in intarziere conventionala);

-cand obligatia, prin natura sa, nu putea fi indeplinita decat intr-un termen determinat, pe caredebitorul l-a lasat sa expire fara sa-si execute obligatia;-in cazul obligatiilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a energiei electrice sau a apei;

-in cazul incalcarii obligatiilor de a nu face.

Punerea in intarziere a debitorului produce urmatoarele efecte juridice:de la data punerii in intarziere debitorul datoreaza daune – interese moratorii;

din acest moment creditorul este indreptatit sa pretinda daune-interese compensatorii;

cand obligatia consta in a da un bun individual determinat, ca efect al punerii in intarziere, riscul

se stramuta asupra debitorului.

Evaluarea despagubirilor

Evaluarea judiciara

Modalitatea evaluarii despagubirilor de catre instanta de judecata are in vedere ca la

stabilirea despagubirilor, instanta de judecata va avea in vedere atat pierderea efectiv suferita cat

si castigul pe care creditorul nu l-a putut realiza; in principiu, debitorul va fi obligat sa reparenumai prejudiciul previzibil la momentul incheierii contractului; debitorul este obligat sa repare

numai prejudiciul direct, care se afla in legatura cauzala cu faptul care a determinat neexecutarea

contractului.

Evaluarea legala

Evaluarea legala exista in cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea uneiobligatii avand ca obiect o suma de bani.

La obligatiile care de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot

cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune, desocietate. Aceste daune – interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba;

nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care , dupa lege, dobanda

curge de drept.”

Evaluarea conventionala

Un alt mod de evaluare a daunelor – interese este evaluarea facuta prin conventia partilor.Acest lucru se realizeaza prin inserarea in contract a unei clauze numita clauza penala.

Clauza penala este definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile determina

anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu

intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau.Clauza penala prezinta urmatoarele caractere juridice:

· este o conventie accesorie;

· are valoare practica deoarece fixeaza anticipat valoarea prejudiciului;· este obligatorie intre parti, ca orice contract;



· este datorata numai atunci cand sunt intrunite toate conditiile acordarii de despagubiri.

Avand o natura conventionala, clauza penala este menita sa stabileasca anticipat

cuantumul prejudiciului ce-l va suferi creditorul, astfel incat instanta nu este chemata sa-ldetermine ea printr-o apreciere proprie, ci urmeaza doar sa constate daca executarea s-a facut sau

nu in conditiile stipulate prin contract. Aceasta inseamna ca instanta nu poate pretinde

creditorului obligatiei, care se prevaleaza de clauza penala, sa faca dovada prejudiciului suferit.In practica, instantele au retinuta ca " penalitatile stipulate de parti in contractul de imprumut aucaracterul unei clauze penale, stabilita pentru intarzierea executarii obligatiei de restituire a

sumei imprumutate.

Aceasta clauza este interzisa in contractele de imprumut , deoarece daunele – interese pentru executarea cu intarziere sunt egale cu dobanda, care este echivalentul pentru lipsa

folosintei banilor.

DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI

Consideratii generale

Debitorul raspunde pentru obligatiile asumate cu intregul sau patrimoniu.

Oricine este obligat personal este tinut a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale,mobile si imobile, prezente si viitoare.” dreptul de gaj general al creditorilor chirografari

Creditorii chirografari au urmatoarele drepturi asupra patrimoniului debitorului:

· sa ceara executarea silita asupra bunurilor debitorului;· sa ceara luarea unor masuri conservatorii;

· sa intenteze actiunea oblica – indirecta sau subrogatorie -;

· sa intenteze actiunea revocatorie – pauliana -.

Masurile conservatorii

In temeiul dreptului de gaj general creditorii chirografari, pentru a evita insolvabilitateadebitorului, au la indemana mijloace juridice destinate sa asigure conservarea patrimoniului

debitorului, care se numesc masuri conservatorii sau acte conservatorii:

1) cererea de a pune sechestru pe anumite bunuri ale debitorului, pentru a evita deteriorareasau ascunderea de catre debitor;

2) cererea de efectuare a inscriptiei sau transcriptiei imobiliare;

3) dreptul de interveni in procesele debitorului, cu privire la bunuri din patrimoniu sau de

partaj, pentru ca acestea sa nu fie facute cu viclenie pentru vatamarea drepturilor creditorului;4) dreptul de a formula actiunea in declararea simulatiei.

Actiunea oblica – indirecta sau subrogatorie –

Definitie

Creditorii pot exercita toate drepturile si toate actiunile debitorului lor, afara de acelea

care ai sunt exclusiv personale.



Actiunea oblica este actiunea in justitie pe care creditorul o exercita pentru valorificarea

unui drept care apartine debitorului sau.

Intr-o alta formulare, actiunea oblica a fost definita ca fiind acel mijloc juridic prin carecreditorul exercita drepturile si actiunile debitorului sau atunci cand acesta refuza sau neglijeaza

sa si le exercite.

Actiunea oblica se mai numeste si indirecta sau subrogatorie deoarece este exercitata decreditor in numele debitorului, dar va duce la acelasi rezultat ca si cum ar fi fost exercitata dedebitor.

Domeniul de aplicare

In principiu, creditorul poate exercita pe calea actiunii oblice toate drepturile si actiunile

ce fac parte din patrimoniul debitorului, cu urmatoarele exceptii:

· creditorul nu se poate substitui debitorului pentru a incheia acte de administrare si nici nuau dreptul sa incheie acte de dispozitie;

· creditorul nu poate exercita actiunile si drepturile patrimoniale care au un caracter exclusiv

si strict personal, care implica o apreciere din partea titularului lor, cum ar fi, de exemplu,actiunea in revocarea unei donatii pentru ingratitudine;

· creditorul nu poate exercita drepturile patrimoniale incesibile, cum ar fi, de exemplu,

dreptul la pensia de intretinere, dreptul de uz, dreptul de abitatie.

In practica, instantele au retinut ca actiunea de partaj poate fi intentata pe calea actiunii oblice, cumotivarea ca "actiunea de iesire din indiviziune nu este exclusiv personala a debitorului,

deoarece prin drepturi cu caracter exclusiv personal se inteleg acele drepturi a caror exercitare

implica o apreciere subiectiva din partea titularului lor, ceea ce nu este cazul cu privire laactiunea de partaj care apartine deopotriva tuturor coindivizarilor, fara ca nici unul dintre ei sa nu

se poata opune unei asemenea actiuni”.

Conditiile intentarii

Pentru intentarea actiunii oblice se cer intrunite urmatoarele conditii:

· debitorul sa fie inactiv;· creditorul sa aiba un interes serios si legitim pentru a intenta actiunea (de exemplu,

debitorul este insolvabil);

· creanta creditorului trebuie sa fie certa lichida si exigibila.

Efectele actiunii oblice

Creditorul exercita actiunea oblica in locul si in numele debitorului, ceea ce produceurmatoarele efecte:

· paratul pe care creditorul il actioneaza in judecata, va putea sa opuna acestuia toate

apararile si exceptiile pe care le-ar fi putut opune si debitorului;

· in cazul admiterii actiunii, bunul asupra caruia exista dreptul care era amenintat cu pierderea este readus in patrimoniul debitorului.



Actiunea revocatorie – pauliana –

Definitie si natura juridica

Actiunea revocatorie sau pauliana este actiunea civila prin care creditorul poate cere

anularea actelor juridice facute in frauda drepturilor sale de catre debitor.Actiunea revocatorie se mai numeste si actiune pauliana, deoarece originea sa se afla indreptul roman, creatorul sau fiind pretorul Paulus.

Sub aspectul naturii juridice, actiunea pauliana este o actiune in inopozabilitatea actului

incheiat de debitor in frauda creditorului sau.

Domeniul de aplicare

In principiu, domeniul de aplicare al actiunii pauliene este acelasi cu al actiunii oblice.

Conditiile intentarii

Exercitarea de catre creditor a actiunii pauliene se poate face daca sunt intrunite

urmatoarele conditii:

· existenta unui act fraudulos al debitorului prin care s-a cauzat o prejudiciere a drepturilor

creditorului, constand in micsorarea gajului general, de natura sa determine sau sa mareascainsolvabilitatea debitorului;

· creanta creditorului sa fie anterioara actului atacat, deoarece daca este ulterioara, acel act

nu poate fi prejudiciabil si nici fraudulos pentru creditor;· creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila, iar in cazul actelor cu titlu oneros, tertul sa

fi participat in complicitate cu debitorul la fraudarea creditorului.

In practica judiciara s-a retinut ca " pentru admiterea actiunii pauliene, creditorul trebuie sa faca

dovada unei creante certe, lichide si exigibile, anterioare actului pe care il ataca, precum si a prejudiciului si coniventei frauduloase dintre debitor si tertul achizitor, care consta in faptul ca

acesta din urma a cunoscut existenta creantei si ca a achizitionat bunul urmaribil tocmai pentru a

zadarnici incasarea ei. Prin urmare, creditorul nu va putea sa ceara anularea unui act de vanzare – cumparare incheiat anterior creantei sale, prin care debitorul a instrainat bunul unui tert.”

Prejudicierea creditorului se apreciaza avandu-se in vedere faptul daca prin actul

respectiv s-a micsorat patrimoniul debitorului, determinandu-se insolvabilitatea lui sau agravareaacesteia.

Efectele actiunii revocatorii

In cazul admiterii actiunii pauliene, actul atacat, dovedit fraudulos, va fi inopozabil

creditorului, care, astfel, va putea urmari bunul.

Tertul dobanditor al bunului poate sa pastreze bunul oferind o suma de bani creditorului

pentru satisfacerea creantei sale.Actiunea pauliana isi produce efectele numai fata de creditorul care a intentat o astfel de

actiune, nu si fata de ceilalti creditori ai debitorului.

Documents

TGO Curs v Executarea Obligatiilor