METODICA FORMǍRII CAPACITǍŢII DE DIFERENŢIERE A TIMBRULUI MUZICAL

ÎN ETAPA PRENOTAŢIEI (GRǍDINIŢǍ, CLASA I ŞI A II-A)

Formarea deprinderilor de diferenţiere a timbrului muzical reprezintă unul din

principalele obiective ale educaţiei muzicale. El se concretizează în identificarea auditivǎ a

sunetelor muzicale dupǎ sursa care le-a produs şi se realizează, în primul rând, prin audiţii

muzicale.

A învăţa copiii să cânte înseamnă a-i învăţa mai întâi să asculte, să audă conştient şi

să înţeleagă semnificaţia tuturor relaţiilor melodice, ritmice, armonice care concură la

exprimarea unor idei, ce se referă la oameni şi fiinţe, la o situaţie oarecare, la un peisaj sau la

oricare alt aspect desprins din viaţa pe care copii o trăiesc zi de zi. Receptarea muzicii

presupune înţelegerea muzicii care „nu trebuie privită ca un proces pur cognitiv, nici ca un

proces exclusiv emoţional, ci ca o activitate, ca un proces complex, în care în acelaşi timp îşi

aduc aportul componenta senzorială, raţională, volitivă şi emoţională.”1

Un rol important în dezvoltarea capacităţilor de receptare îl joacă atenţia auditivă care

transformă copiii din ascultători pasivi, nepreocupaţi de înţelegerea a ceea ce ascultă în

auditori conştienţi, care urmăresc şi descoperă elemente noi de limbaj muzical, părţi

componente ale conţinutului general al lucrării audiate. Drumul este dificil. Copilul nu poate

face singur aceşti paşi. Cadeului didactic îi revine rolul de a-i îndruma paşii, de a-l conduce de

la ipostaza de spectator sensibil, receptiv, la cea de interpret muzical.

Pentru aceasta este absolut necesar să fie un bun cunoscător, un adevărat exeget al

marii literaturi muzicale spre care urmează să îndrume paşii celor pe care-i educă.

Drumul dezvoltării acestor deprinderi urmează să aibă un mers gradat, de la cunocut la

necunoscut, de la simplu la complex, de la uşor la greu şi se bazează, în principal, pe audiţie şi

pe lărgirea orizontului de cunoaştere şi cultură.

Pornind de la descoperirea conduitei de auditor şi prin activităţi specifice de audiere,

cadrul didactic trebuie să-i înveţe pe copii să asculte, să audieze în mod conştient pentru a

descoperi, într-o primă fază, sonoritǎţile existente în naturǎ şi mediul ambiant.

Pornind de la audierea unor înregistrǎri cu sunete muzicale sau zgomote se parcurg

etape progresive de sesizare a categoriilor timbrale: timbrul vocal şi timbrul instrumental.

Se continuă apoi cu exerciţii de recunoştere a unor voci, grupuri de voci, instrumente

şi grupuri de instrumente din orchestra popularǎ şi simfonicǎ.

1 L.Toma, Zoicaş - Sensurile şi modalităţile de valorificare a audiţiei muzicale în Educaţia prin artă şi literatură. Studii, coordonatori ştiinţifici Dumitru Salade, Rodica Ciurea, E.D.P., Bucureşti, 1973, p. 109.

1

Este obligatorie depăşirea fazei pasive a audiţiilor prin trasarea unor sarcini precise de

realizat, de tipul: Cine cântǎ?; Recunoaşte interpretul!; Ridicǎ jetonul!; Încercuieşte

imaginea corespunzǎtoare sunetelor audiate! etc.

Trebuie depăşită deci, faza limitării audiţiei la simpla prezentare sonoră, desfăşurată

de regulă fără a stârni curiozitatea şi interesul copiilor prin întrebări, analize şi comparaţii

privind materialul audiat.

Copiii prezintă un viu interes pentru ascultarea diferitelor surse sonore din mediul

ambiant şi pentru audierea unor genuri muzicale specifice muzicii populare, culte şi uşoare cu

care sunt familiarizaţi prin intermediul radioului şi televiziunii, în special.

Audierea are însă, de cele mai multe ori, un caracter pasiv, de divertisment, deoarece

nu ridică întotdeauna şi problema explicării şi înţelegerii conştiente a limbajului muzical.

Ei nu înţeleg de la început faptul că, în esenţă, muzica este un limbaj sonor specific, ca

şi vorbirea, care trebuie să fie ascultat cu înţelegere, pentru a putea fi tălmăcit.

Iată de ce este necesar ca aceştia să fie puşi în situaţia de a asculta muzica în mod

activ.

Ascultarea activă este o activitate intelectuală, imaginativă, care presupune o ascultare

bazată pe cauzalitate. Copiii trebuie să ştie: de ce ascultă anumite fapte sonore, ce urmăresc şi

ce trebuie să descopere în urma audierii lucrării muzicale. Ei trebuie permanent încurajaţi să-

şi motiveze preferinţele muzicale şi să-şi exprime trăirile şi emoţiile trezite de lucrarea

audiată.

Abordarea domeniului timbral va porni, firesc, de la identificarea obiectivelor şi

conţinuturilor subordonate acestuia. Obiectivele de referinţă şi conţinuturile specifice acestui

domeniu vor fi preluate din curriculum.

- Sonorităţi din natură şi din mediul înconjurător;

- Sunete produse de mişcări corporale;

- Sunete vocale;

- Sunete instrumentale- instrumente din taraf

- instrumente din orchestra simfonică.

Stabilirea obiectivelor operaţionale şi a strategiilor didactice ce vor fi utilizate se

realizeazǎ în strânsă concordanţă cu obiectivele prevăzute în curriculum şi cu nivelul de

formare a deprinderilor de diferenţiere a timbrului muzical al copiilor.

Din gama mijloacelor şi materialelor didactice ce pot fi valorificate le menţionǎm pe

cele mai importante:

2

- audiţiile exemplificative pentru sursele sonore din natură şi din

mediul înconjurător;

- audiţiile exemplificative pentru categoriile de voci;

- audiţiile ce ilustrează timbrul specific al instrumentelor

muzicale;

- imaginile ce vizualizează orchestra simfonică şi de muzică

populară, instrumentele din taraf şi din orchestra simfonică;

- dicţionarul instrumentelor muzicale;

- fişele de muncă independentă;

- instrumentele şi jucăriile muzicale utilizate în acompaniament;

- aparatură audio de redare – combină muzicală, C.D.-uri;

- jetoane

- ghicitori;

- stimulente.

Toate acestea se vor completa cu un repertoriu de cântece, exerciţii şi jocuri muzicale

selecţionat în strânsă concordanţă cu particularităţile de vârstă ale copiilor şi cu nivelul lor de

dezvoltare muzicală.

Repertoriul de cântece va include creaţii diverse şi , în special¸cântece ce prezintǎ

prin conţinut instrumentele muzicale. De exemplu:

- Dacă vesel se trăieşte;

- Muzicanţii;

- Taraful Chiţ;

- Vioara;

- Cântecul tobei.

Repertoriul de jocuri muzicale va fi bogat şi variat. Avansǎm propunerile:

- Şarpele;

- Voi sunteţi ecoul meu!

- Cine interpretează mai frumos?

- Orchestra jucăriilor muzicale

- Trenul intră şi iese din tunel

- Cântă ca mine!

- Ghici ghicitoarea mea ce cântec se cântă aşa?

- Astăzi la plimbare

- Glasul instrumentelor;

- Recunoaşte instrumentul!

3

- Suflăm în fluier!

-Deschide urechea bine !

Exerciţiile muzicale se clasificǎ în funcţie de sarcina muzicală urmărită în: exerciţii de

execuţie, exerciţii de recunoaştere şi exerciţii de creaţie. Din prima categorie, se recomandǎ

utilizarea exerciţiilor de cultură vocală – de dicţie, respiraţie şi intonaţie-, exerciţiile de

mânuire a jucăriilor şi instrumentelor muzicale. Din cea de-a doua categorie, vom opta pentru

exerciţiile de recunoaştere a surselor sonore – voci şi instrumente.

Repertoriul de audiat poate cuprinde: cântece din folclorul copiilor, fragmente de

muzică corală, arii, jocuri populare româneşti, melodii instrumentale, fragmente de muzică

simfonică.

Selecţia lucrǎrilor muzicale se va realiza în funcţie de criteriile: accesibilitate, valoare

esteticǎ şi educativǎ, concordanţǎ cu subiectul activitǎţii.

Pentru a fi accesibile, se impune respectarea:

capacităţii copiilor de intuire a structurii muzicale şi de recepţionare a mesajului de idei şi

sentimente al pieselor;

capacităţii de concentrare în timp a copiilor;

mersului gradat în alegerea lucrărilor, de la interpretări vocale spre cele vocal-

instrumentale, precum şi de la formaţii restrânse la formaţii mai ample.

Pentru a capta atenţia şi interesul copiilor ea fost necesar ca acestea să îndeplinească şi

anumite condiţii, cum ar fi:

creaţiile să fie cât mai valoroase din punct de vedere al realizării artistice;

să corespundă intereselor afective ale copiilor, adică să fie adecvate vârstei atât din punct

de vedere al conţinului, cât şi al formei;

să fi interpretate cât mai expresiv;

să se facă pregătirea în prealabil a conţinutului de idei exprimat prin versuri şi muzică.

Detaliem, în continuare, demersul didactic ce poate fi derulat în vederea dezvoltării

deprinderilor de diferenţiere a timbrului muzical.

Pentru prima temă – Sunete din natură şi din mediul înconjurător – avansǎm

următoarele obiective operaţionale:

- Să menţină poziţia corectă în timpul cântării în vederea

realizării respiraţiei costo-diafragmatice şi a emisiei

corespunzătoare a sunetelor;

- Sǎ reproducǎ corect cu onomatopee sunete din mediul

înconjurǎtor;

- Să perceapă diferenţele de sonoritate dintre sunetele audiate;

4

- Să identifice în urma audiţiei sursele sonore.

O.A.Trezirea interesului pentru interpretarea şi audierea unor creaţii muzicale dedicate

copiilor.

Activitatea (lecţia) va debuta cu momentul organizatoric (pregătirea materialelor

didactice necesare, reamintirea poziţiei corecte de cânt) şi exerciţiile de cultură vocală. În

cazul exerciţiilor de respiraţie se va urmǎri realizarea unei respiraţii corecte costo-

diafragmatice, prin tragerea umerilor înapoi, scoaterea pieptului în faţă, inspiraţie profundă pe

nas şi expiraţie lungă, dozată. Acestea se pot realiza sub formă de joc – Şarpele: Ssssss.-,

după ce în prealabil a fost demonstrat de propunător.

Prin intermediul exerciţiilor de intonaţie, de tipul – Voi sunteţi ecoul meu! Se va

urmǎri realizarea unei intonaţii corecte la înălţimea reală a sunetelor şi lărgirea diapazonului

vocal.

Se poate solicita reproducerea corectă şi în nuanţă scăzută a următoarelor fragmente

muzicale, cu silaba la:

&=2R==S=!=d=!=T==S=!=d==!

&2=F==E==D==D=!=B==C==D==E=!=f=!

Reactualizarea cântecului învǎţat anterior parcurge următoarele etape:

- reamintirea poziţiei corecte de cânt, exemplificarea tonului,

marcarea gestuală a momentul inspiraţiei;

-- execuţie cu toată clasa;

-- remedierea greşelilor;

-- reluarea interpretării cu toată clasa;

-- verificare individuală sub formă de concurs - Cine interpretează

mai frumos?;

-- aprecieri cu privire la interpretare.

Reactualizarea cunoştinţelor teoretice va urmări verificarea noţiunilor muzicale

transmise anterior şi a capacitǎţii de a executa şi recunoaşte elementul de limbaj muzical

vizat.

Se recomandǎ ca la preşcolari cântecul de reactualizat sǎ fie abordat sub formǎ de joc

în finalul activitǎţii. Dupǎ activitatea introductivǎ se va trece, deci, la transmiterea noii creaţii

5

muzicale şi a cunoştinţelor teoretice aferente temei, dupǎ care se va proceda la realizarea

jocului cu suport pe cântecul învǎţat anterior şi la realizarea momentului de evaluare finalǎ.

Predarea cunoştinţelor teoretice - Sunete din natură şi din mediul înconjurător

Se procedează la exemplificarea unor sunete din natură şi din mediul

înconjurător :ceas, clopoţel, păsărele, tren, lătratul câinelui, avion, muscă, maimuţă, cocoş,

broască, etc.

Se ascultă şi se reproduc aceste sunete.

Putem deosebi şi recunoaşte sunetele după sursa care le-a produs? Pentru verificarea

nivelului de formare a deprinderilor de diferenţiere a timbrului specific sunetelor din natură şi

din mediul înconjurător se împart copiilor jetoane şi se solicită identificarea surselor sonore în

urma audierii acestora. Se poate utiliza computerul sau aparaturǎ audio de redare.

Ca suport al activitǎţii de identificare a surselor sonore se pot valorifica şi fişele de

muncǎ independentǎ, de tipul:

1.

2.

3.

4.

Sarcina trasatǎ va fi „Realizeazǎ corespondenţa!”

Transmiterea noului cântec – de ex. Veveriţa:

Familiarizarea cu conţinutul cântecului se poate realiza prin ghicitoarea:

Jucăuşă flacără

Pe poteci se caţără

Uite-o nu e !

Uite-o nu e !

Mică e,

6

Dar coada-i mare,

Pe copaci în fugă suie

Şi din creangă-n creangă sare

Roade nuci

Îi plac alune...

Cum o cheamă? Haide spune!

Anunţarea titlului cântecului va fi urmată de cântarea model şi discuţiile pe marginea

textului:

- Ce este veveriţa?

- Unde trăieşte veveriţa?

- Ce mănâncă ea ?

-- Ce este paneraşul ?

VEVERIŢA

Versuri : C.Trifan Muzica : V.D.Nicolescu

&2B==D==F==G=!=¨H==G==F==D==!=C==E==D==C=! Din pă- du- rea cea ves- ti- tă Co- lo jos în

&=B==D==F==F=!=B==D==F==G=!=¨H==G==F==D==! Po- ie- ni- ţă Ve- ve - ri - ţa vi- ne-n gra- bă

&=C==E==D==C=!=B==B==B==B=(=G==G==E==G=! Cu a - lu- ne mul- te-n la- bă Ţup, ţup ţup din

7

&=F==F==D==F=!=E==D==C==R=!=D==E==F==F=) Crean-gă-n crean-gă îşi a- du- nă a- lu- ne- le

&=E==D==C==F=!=B==B==B==B=. Îşi a- du- nă a- lu- ne- le.

1. Din pădurea cea vestită 2. Veveriţa cea isteaţă

Colo jos în poieniţă A ajuns la ea acasă

Veveriţa vine, vine Cu alune-n paneraş

Cu alune pentru tine. Să le dea la copilaşi.

Refren:

Ţup, ţup, ţup din creangă-n creangă

Îşi adună multe-alune

Ţup, ţup, ţup din creangă-n creangă

Îşi adun’alune.

Predarea trebuie sǎ respecte parcurgerea etapelor:

- familiarizarea cu conţinutul cântecului (planşe, ghicitoare, povestire):

- cântare model;

- discuţii pe marginea textului, explicare cuvinte necunoscute(vestită, paner);

- reluare cântare model;

- învăţare pe fragmente şi integral;

- se interpretează pe grupe - fiecare grupă interpretează o strofă;

- se analizează corectitudinea interpretării (respiraţie, dicţie, emisie vocală);

- reluare interpretare colectivă;

Activitatea (lecţia) se va încheia cu aprecierea modului de participare a copiilor la

activitate şi acordarea stimulentelor.

La tema Sunete produse de mişcări corporale se pot fixa următoarele obiective

operaţionale :

- Să execute corect exerciţiile de culturǎ vocalǎ;

8

- Să interpreteze corect şi expresiv din punct de vedere

intonaţional şi ritmic cântecul Dacă vesel se trăieşte.

- Sǎ acompanieze cântecul cu mişcǎri corporale.

- Şǎ identifice mişcǎrile corporale executate dupǎ sunetele pe

care le produc.

Detaliem secvenţa „Dirijarea învǎţǎrii”

Transmiterea cântecului Dacă vesel se trăieşte va parcurge etapele menţionate la tema

precedentǎ.. Poate avea loc o scurtă conversaţie despre modul în care trebuie să interpretăm

un cântec: să zâmbim, să realizăm diferite mişcări, să fim veseli pentru a le transmite şi altora

buna dispoziţie. Se analizează cântecul sub aspect ritmic şi melodic. Se identifică mişcările

sugerate de text. Se execută aceste mişcări. Se învaţă cântecul pe fragmente şi integral. Se

interpreteză cântecul, executând mişcările sugerate de text:

DACĂ VESEL SE TRĂIEŞTE

&=¡=2C==C=!=F==F==F==F=!=F==F==E==F==!=G==9==!

Da- că ve- sel se tră - ieş- te ba-te-a- şa

&=¡=C==C==!==G==G==G==G==!=G===G==F==G=!=H==9=!

Da- că ve- sel se tră - ieş- te ba-te-a- şa &=¡=C===C==!

==I==I==I==I=!==I==I==C==C==!=H==H==H==H=!

Da- că ve- sel se tră- ieş- te U- nul al- tu- ia zâm

&=¡=H==H==C==C==!==G==G==G==G==!==G==G==F===E==!==F==9=!

beş-te Da- că ve- sel se tră- ieş- te ba- te- a-sa

9

În vederea diversificǎrii interpretǎrii vocale se va proceda la abordarea cântǎrii

alternative. Copiii pot fi împǎrţiţi în douǎ grupe: prima grupǎ susţine discursul muzical, cea

de-a doua executǎ mişcǎrile corporale.

Recunoaşterea sunetelor produse prin mişcǎri corporale se poate realiza prin

intermediul jocului - concurs „Ce auzi?” Demonstraţiile de sunete se realizeazǎ atât de cǎtre

cadrul didactic cât şi de copii.

La tema – Sunete vocale – se poate urmǎri realizarea urmǎtoarelor obiective:

- Să execute corect exerciţiile de culturǎ vocalǎ;

- Să perceapă diferenţele timbrale ale vocilor umane;

- Să compare sunetele cântate cu cele vorbite;

- Să interpreteze corect şi expresiv din punct de vedere

intonaţional şi ritmic cântecul Muzicanţii.

O.A.Trezirea interesului pentru audiţiile muzicale în sensul perceperii diverselor componente

ale sunetelor şi a relaţiilor dintre ele.

Transmiterea noilor conţinuturi – Timbrul vocal – poate porni de la audierea a două

piese interpretate de un bărbat şi o femeie. Copiii cor preciza caracteristicile de sonoritate

specifice vocilor audiate. În vederea delimitării diferenţelor timbrale specifice vocilor înalte şi

joase vom oferi spre audiere scurte fragmente vocale ilustrative pentru fiecare categorie

timbrală. De asemenea, în ciclul primar, se va explicita şi noţiunea de cor. Copiii vor audia şi

coruri de bǎrbaţi, femei, copii. Genurile muzicale prezentate vor fi diferite: muzică folk,

muzică clasică, muzică uşoară, muzică populară. Se va solicita recunoaşterea fiecǎrei

categorii de voci audiate într-una din formele: oral, cu ajutorul jetoanelor, pe fişe de muncǎ

independentǎ etc.

La tema Sunete instrumentale – se impune desfǎşurarea a douǎ activitǎţi (lecţii) ce vor

trata distinct instrumentele din orchestra popularǎ şi instrumentele din orchestra simfonicǎ.

Conţinuturile se vor aborda concentric pornind de la prezentarea vizualǎ şi auditivǎ a

unui numǎr restrâns de instrumente muzicale în grǎdiniţǎ şi amplificând treptat numǎrul

acestora în şcoalǎ. Obiective:

- Să audieze lucrări instrumentale ;

- Să identifice vizual instrumente din orchestra

populară/simfonicǎ ;

- Să descrie instrumentele prezentate;

- Să recunoască după timbru instrumentele prezentate prin

intermediul audiţiei;

10

- Să interpreteze expresiv şi corect din punct de vedere

intonaţional şi ritmic cântecul.

O.A. Trezirea interesului pentru audierea melodiilor instrumentale.

Recomandǎm ca momentul organizatoric sǎ fie urmat de un moment specific de

captare a atenţiei prin intermediul audiţiei muzicale. Copiii vor audia o melodie instrumentală

popularǎ/clasicǎ. Se va solicita recunoaşterea genul muzical audiat – muzică clasică, uşoară

sau populară şi identificarea instrumentului.

Exerciţiile de încǎlzire a vocilor se pot realiza prin intermediul jocului Glasul

instrumentelor. Onomatopeele specifice timbrurilor instrumentale (ta,ta; dum, dum; bum,

bum) vor fi folosite ca pretext în realizarea exerciţiilor de intonaţie:

&2V==T=!=U==T=!=S==T=!=e=!=T==U=!=f=!=T==U=!=f! Flu- ie- ra- şul cân- t-a - şa: Lir, lir, lir, lir, lir, lir

&=V==T=!=U==T=!=S==T=!=e==!=T==V=!=Y==X=!=Y==X=!=i! Iar trom- pe- ta sun- a- şa : Tu, tu, tu, tu, tu, tu, tu. &=(Y==Y=!=i=!=Y==Y=!=i=!=Y==V=!=T==V=!=Y==X=!=i==) Ref. : Re- pe- tăm toţi în cor, Gla- sul in- stru- men- te- lor.

Dirijarea învăţării – Instrumentele din orchestra populară – poate include, într-o primă

etapă, audierea unui fragment de muzica populară instrumentală interpretat de taraf. Ce gen

muzical am audiat? Ce instrumente s-au auzit? Ce alte instrumente din orchestra populară

mai cunoaşteţi? Discuţiile vor fi urmate de prezentarea imaginii ce ilustrează componenţa

orchestrei de muzică populară .

Anunţarea temei şi prezentarea conţinuturilor:

Orchestra populară este alcătuită dintr-un grup de instrumente. Instrumentiştii care fac

parte din aceasta interpretează cântece populare, jocuri şi dansuri populare. Această orchestră

se mai numeşte şi taraf.

11

Instrumentele populare specifice tarafului sunt: ţambalul, acordeonul şi cobza. La

aceastea se mai adaugă: vioara, contrabasul, clarinetul, naiul, toba, fluierul şi cimpoiul. Se

afişează o planşa cu instrumentele muzicale populare .

Se prezintă fiecare instrument prin descrierea părţilor componente şi maniera de

producere a sunetului. După fiecare descriere se oferă spre audiţie un fragment muzical în

care sonoritatea timbrală a instrumentului vizat este foarte bine evidenţiată. La prezentarea

naiului, fluierului şi a tobei copiii pot fi implicaţi în exemplificarea directă a sunetelor produse

de aceste instrumente.

În vederea consolidării deprinderii de identificare vizuală a instrumentelor vom

proceda la derularea jocului Recunoaşte instrumentul!

Pe catedră se vor afla jetoane cu câteva instrumente din cele prezentate. Un copil va

alege un jeton şi va descrie instrumentul fără să-l arate colegilor sau să-l denumească. Colegii

vor fi solicitaţi să precizeze numele instrumentului descris.

Jocul va continua cu implicarea copiilor în recunoaşterea auditivă a instrumentelor

prezentate. Se vor spre audiere mai multe fragmente de muzică instrumentală, ilustratorii

pentru fiecare instrument muzical descris anterior.

Transmiterea noţiunilor aferente instrumentelor din orchestra simfonicǎ va fi similarǎ

celei abordate la instrumentele din taraf.

După anunţarea temei – Instrumentele din orchestra simfonică – şi vizualizarea

planşei ce prezintă acest ansamblu orchestral se vor transmite datele teoretice aferente temei -

Orchestra simfonică este formată dintr-un grup de instrumente ce interpretează muzică

clasică. Ea este mult mai mare ca orchestra populară (taraful).

Instrumentele specifice orchestrei simfonice se grupează pe familii:

Instrumentele cu coarde – vioara, viola, violoncelul, contrabasul, harpa, pianul;

Instrumentele de suflat – piculina, flautul, oboiul, clarinetul, fagotul

Instrumentele de percuţie – timpanul, tamburina, trianglul, cinelul.

Se afişează planşele cu familiile de instrumente. Se optează pentru descrierea celor

mai reprezentative pentru familia prezentată. Concomitent cu descrierea instrumentului (părţi

componente, tehnică de execuţie, pozitie de cânt) se oferă spre audiţie un fragment muzical

interpretat la acel instrument. Transmiterea noilor conţinuturi teoretice se poate încheia cu

jocul Recunoaşte instrumentul! Se realizează în două variante:

- în prima variantă se arată copiilor jetoane cu imaginea instrumentului şi se solicită

identificarea acestuia prin nominalizarea lui (oral sau în scris);

- în a doua variantă – se solicită acum, o identificare auditivă, în urma audiţiei; copiii

vor colora instrumentele pe care le-au recunoscut.

12

EVALUAREA CAPACITǍŢII DE DIFERENŢIERE A TIMBRULUI MUZICALPROBE DE EVALUARE PENTRU PREŞCOLARII DE NIVEL II

PROBA NR. 1

Obiectiv urmǎrit:

- Identificarea auditivă a surselor sonore din natură şi din mediul înconjurător.

Cerinţa:

- Ridicǎ jetonul!

Conţinutul şi procedura de aplicare:

Copiii vor primi un set de 5 jetoane ce ilustreazǎ surse sonore din naturǎ şi mediul

înconjurǎtor. Dupǎ ce vor fi identificate şi denumite se procedeazǎ la ascultarea sunetelor

emise de acestea într-o ordine stabilitǎ de propunǎtor.

Dupǎ fiecare moment de audiţie, la indicaţia “Ridicǎ jetonul!”, copiii vor alege

imaginea corespunzǎtoare sunetelor audiate (imaginea sursei sonore) şi o vor ridica deasupra

capului.

Rezolvarea probei:

Punctaj acordat:

Pentru fiecare sursǎ sonorǎ identificatǎ se vor acorda 5 puncte. Punctajul maxim al

probei va fi de 25 puncte.

PROBA NR. 2

Obiectiv urmǎrit:

- Intonarea unui cântec cu mişcǎri corporale

13

Cerinţa:

- Interpreteazǎ cântecul “Bat din palme” cu mişcǎri!

Conţinutul şi procedura de aplicare:

BAT DIN PALME

&2=F=E=D=C=!=F=F=V=!=F=E=D=C=!=F=F=V=!&==B=D=F=F=!=B=D=V=!=F=E=D=C=!=B=B=R="

Bat din palme clap, clap, clap

Din picioare trap, trap, trap

Ne-nvârtim, ne răsucim

Şi la horă noi pornim.

Şi la dreapta uite-aşa

Şi la stanga tot aşa

Ne-nvârtim, ne răsucim

Şi la hora noi pornim.

Dupǎ reactualizarea cântecului cu toatǎ grupa de copii/clasa, se procedeazǎ la

aplicarea probei. Copiii vor fi grupaţi câte 4 şi aşezaţi în cerc. Se solicitǎ intonarea cântecului

“Bat din palme” cu mişcǎri corporale sugerate de text.

Rezolvarea probei:

Succesiunea mişcǎrilor era urmǎtoarea :

- bǎtǎi din palme ;

- bǎtǎi din picioare ;

- rǎsucire pe loc ;

- prinderea mâinilor ;

- paşi de horǎ spre dreapta ;

- paşi de horǎ spre stânga ;

- rǎsucire pe loc .

Punctaj acordat:

14

Pentru fiecare mişcare identificatǎ şi executatǎ corect se acordǎ 5 puncte. Punctajul

maxim al probei va fi de 35 puncte.

PROBA NR. 3

Obiectiv urmǎrit:

- Diferenţierea auditivǎ a timbrului vocal

Cerinţa:

- Cine a cântat?!

Conţinutul şi procedura de aplicare:

Fiecare copil va primi un set de 3 imagini ce ilustreazǎ cele trei categorii de voci: de

copii, de femei, de bǎrbaţi. Dupǎ vizualizarea imaginilor şi comentarea acestora (identificarea

interpreţilor vocali) se procedeazǎ la explicarea cerinţelor: ascultarea cu atenţie a fragmentelor

muzicale propuse şi recunoaşterea vocilor audiate prin ridicarea imaginii corespunzǎtoare.

Rezolvarea probei:

Vocile audiate se prezintǎ în succesiunea: voce de copil, voce de bǎrbat, voce de

femeie, voce de copil. Imaginile trebuie ridicate în ordinea: copil, barbat, femeie, copil.

Punctaj acordat:

Pentru fiecare categorie de voce identificatǎ corect se acordǎ 5 puncte. Punctajul

maxim al probei a fost de 20 puncte.

PROBA NR. 4

Obiectiv urmǎrit:

- Identificarea auditivă a sunetelor produse de mişcǎri corporale

Cerinţa:

- Ce se aude?

Conţinutul şi procedura de aplicare:

15

Copiii vor identifica mişcǎrile corporale executate de propunǎtor dupǎ sunetele

produse şi le vor reproduce: bǎtǎi din palme, tropǎit din picioare, pocnete de degete, bǎtǎi pe

pulpele picioarelor. Proba se aplicǎ individual.

Punctaj acordat:

Pentru fiecare mişcare recunoscutǎ şi reprodusǎ corect se acordǎ 5 puncte. Punctajul

maxim al probei va fi de 20 puncte.

16