ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

Strategia de tintire a inflatiei

Experiente internationale si Romania

Profesor coordonator:

Roberta Stanef

Studenti:

BUCURESTI 2010

1

CUPRINS:

Definitia inflatiei………………………………………………………………………………3Strategii de politica monetara………………………………………………………………....3De ce tintirea inflatiei?.............................................................................................................3Caracteristici definitorii ale ţintirii inflaţiei…………………………………………………..3Experienţe internaţionale în implementarea strategiei de ţintire a inflaţiei………………...4Premise ale trecerii la ţintirea inflaţiei în România………………………………………….4Contextul macroeconomic………………………………………………………………........4Particularităţi ale ţintirii inflaţiei………………………………………………………….….4Definitii ale politicii de tintire directa a inflatiei. ...................................................................4Tintirea directa a inflatiei .......................................................................................................5Tintirea inflatiei în raport cu modificãrile operabile în motivatiile autoritãtii monetare ...6Tintirea inflaþiei în raport cu tintirea unor obiective alternative…………………………...7Tintirea inflatiei în comparatie cu utilizarea de tinte intermediare formale………………..8Strategia de politică monetară a BNR este ţintirea directă a inflaţiei. ................................9Inflatia din UE atinge cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani..........................................10Evolutia inflatiei……………………………………………………………………………..11Tintele de inflatie…………………………………………………………………………….15Evolutia ratei anuale a inflatiei ..........................................................................................18Combaterea inflatiei.............................................................................................................21Concluzii...............................................................................................................................22Bibliografie...........................................................................................................................23

2

Cadrul politicii monetare consta în aranjamentele institutionale prin care sunt adoptate si aplicatedeciziile de politica monetara. În mod normal, alegerea cadrului de politica monetara depinde decaracteristicile sistemului financiar, competenta factorilor de decizie din interiorul si din afarabancii centrale, precum si de alte aspecte de ordin institutional.

INFLATIA este un dezechilibru major prezent în economia oricarei tari, reprezentat de o crestere generalizata a preturilor si de scaderea simultana a puterii de cumparare a monedei nationale. Inflatia este un indicator final, care arata la sfârsit de an fiscal daca politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alaturi de politicile Bancii Centrale, se coordoneaza si conduc la o stabilitate a preturilor de consum.Pe termen lung inflaţia este prezentă în orice economie. Deci, fenomenul nu poate fi controlat în totalitate, ci doar influenţat. Inflaţia nu este „păguboasă” pentru toată lumea. Cei care anticipează corect evoluţia acesteia au de câştigat, în timp ce cei care nu o pot anticipa au în general de pierdut. Din punct de vedere etimologic,termenul de inflatie provine din latinescul -inflare,iar ulterior s-a transformat în vocabularul limbii franceze sub denumirea de -inflation,având ca traducere dezechilibru economic si monetar. Inflatia este considerata una dintre cele mai grave si complexe probleme cu care se confrunta si s-au confruntat tarile cu o economie de piata. Mugur Isarescu afirma ca -inflatia este un lucru rau ,care afecteaza economia atât pe termen scurt,cât si pe termen lung.Pe termen scurt, erodeaza puterea de cumparare a monedei si prin aceasta îi afecteaza în mod deosebit pe cei mai vulnerabili cetateni-pensionarii,bursierii,cei cu venituri fixe.Pe termen lung,inflatia descurajeaza investitiile si inhiba cresterea economica. Pe termen lung, strategia de tintire a inflatiei ofera perspective bune. Consideram ca stabilitatea economica este mai importanta decat atingerea unei anumite tinte numerice de inflatie nesustenabile pe termen lung. Lucian Anghel economistul-sef al BCR ‘Tintirea inflatiei in nu avea cum sa fie un regim “traditional”; eu l-am si numit ca fiind nevoit sa fie unul “soft”, din mai multe motive: dualitatea monetara a economiei, diferential de dobanzi inalt, liberalizare prematura a contului de capital Daniel Daianu profesor de economie.

Strategii de politică monetară

1. Ţintirea cursului de schimb2. Ţintirea agregatelor monetare3. Ţintirea directă a inflaţiei

De ce ţintirea inflaţiei?

Slăbirea relaţiei agregate monetare – inflaţie; Necesitatea calibrării politicii monetare nu în funcţie

de o ţintă intermediară, ci de evoluţia ratei inflaţiei; Riscurile asociate utilizării cursului de schimb ca

ancoră nominală în contextul liberalizării contului decapital.

Caracteristici definitorii ale ţintirii inflaţiei

Asumarea neechivocă a angajamentului faţă destabilitatea preţurilor ca obiectiv fundamental al politiciimonetare:• subordonarea altor obiective (de exemplu, cursul de schimb)obiectivului fundamental

3

• transparenţa strategiei de politică monetară prin comunicareacătre public a obiectivelor şi a deciziilor adoptate

Independenţa băncii centrale şi responsabilitatea acesteiapentru atingerea ţintei de inflaţie• lipsa dominanţei fiscale• sistem bancar sănătos

Experienţe internaţionale în implementarea strategiei de ţintire a inflaţiei

Băncile centrale din 21 de ţări au adoptat strategia deţintire a inflaţiei

Iniţial, strategia a fost adoptată de unele ţări cu economiedezvoltată şi inflaţie scăzută (Noua Zeelandă, MareaBritanie)

Ulterior s-a dovedit o alternativă atractivă şi pentru ţărileemergente cu inflaţie mai ridicată

Premise ale trecerii la ţintirea inflaţiei în România Rata anuală a inflaţiei se situează pe palierul cu o singură cifră BNR beneficiază de independenţă operaţională Dezinflaţia din ultimii 5 ani a condus la consolidarea credibilităţii BNR Sectorul bancar este stabil şi solid Dominanţa fiscală nu mai reprezintă o problem

Contextul macroeconomic

Liberalizarea unor fluxuri de capital cu impact monetar ridicat în condiţiile unui diferenţial mare de dobândă Persistenţa unui nivel înalt al deficitului de cont curent Existenţa unui grad ridicat de euroizare Economie deschisă de mici dimensiuni ⇒ vizibilitate mare a cursului de schimb ⇒ dificultatea flotării libere

Particularităţi ale ţintirii inflaţiei

Reducerea ratei dobânzii de politică monetară pentru restrângerea diferenţialului faţă de piaţa internaţională Creşterea flexibilităţii şi impredictibilităţii cursului de schimb Sterilizarea parţială a intrărilor de capital Rezerve minime obligatorii Măsuri prudenţiale şi administrative

Definitii ale politicii de tintire directa a inflatiei

Ca alternativă la strategiile de politică monetară în ultimii ani s-a conturat o nouă strategie de politică monetară menită să elimine ţintele intermediare de politică monetară: ţintirea directă a inflaţiei. Inflaţia este un obstacol important în calea implementării politicilor economice decreştere economică, datorită faptului că anticipările agenţilor nu mai pot fi efectuate corect, şi de aici o risipă de resurse şi o neîncredere în politicile implementate de puterea publică.

4

Istoric vorbind, pentru atingerea principalelor obiective (de cele mai multe ori inflaţie redusă şi creştere economică), multe bănci centrale şi-au fixat şi unele obiective, variabile intermediare, precum agregatul monetar ori rata de schimb. Pentru a avea succes, această metodă necesită ca: (a) banca centrală să poată controla variabilele intermediare şi (b) să existe o relaţie stabilă între variabila intermediara şi obiectivele finale. De exemplu, la un moment dat se discuta că recordul absolut remarcabil în legătură cu inflaţia foarte scazută realizat de Banca Centrala a Germaniei şi cea a Elveţiei trebuie pus pe seama politicii lor de ţintire a agregatului monetar (ţintă monetară). Alte păreri scoteau în evidenţă faptul că Bundesbank a pus un accent mai mare pe previzionarea inflaţiei decât pe agregatul monetar şi că Banca Centrală a Elveţiei a luat în considerare şi mulţi alţi indicatori. (Gerlach and Svensson, 2003). In ultimii ani, mai multe guverne din ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare au decis să implementeze “ţintirea inflaţiei” (TI). Pionierii au fost Noua Zeelandă (1990), Canada (1991), Chile (1991), Israel (1992), Marea Britanie (1992), Australia (1993) şi Suedia (1993). In Europa de Est, Cehia, Polonia şi Ungaria pretind că au adoptat acest sistem (după 1998). Este remarcabila in primul rand diversitatea conditiilor din aceste tari la momentul adoptarii politicii de tintire directa a inflatiei. Astfel, in timp ce Canada, Marea Britanie, Finlanda, Spania, dar si Brazilia, inregistrau rate ale inflatiei de 5% anual sau mai putin, mecanismul a fost adoptat si de Chile si Israel, ale caror rate ale inflatiei erau de 20% sau mai mult, precum si de Cehia, Polonia si Ungaria, care inregistrau rate ale inflatiei in jurul unei valori anuale de 10%. Chiar dacă apariţia conceptului a aparut iniţial în viaţa practică, dezvoltarea teoretică a acestuia s-a accelerat în ultima perioadă, pe fondul adoptării acestei strategii de tot mai multe bănci centrale.

Tintirea directa a inflatiei reprezinta strategia de politica monetara ce implica stabilirea unei tinte pentru nivelul ratei inflatiei ,pe o anumita perioada de timp ,tinta ce trebuie atinsa cu ajutorul masurilor luate în politica monetara pentru a se asigura stabilitatea preturilor(Sherwin). Beneficiile pe care le poate aduce stabilitatea preturilor:1.Stabilitatea preturilor permite companiilor si consumatorilor sa îsi fundamenteze mult mai bine deciziile de consum sau de investitii;2.Resursele pe piata vor fi alocate mult mai eficient (riscuri mai mici, productivitate mai mare);3.Stabilitatea preturilor face ca prima de risc inclusa în rata dobânzii sa fie foarte mica, fapt ce diminueaza semnificativ costul finantarii;4.Absenta unei rate mari a inflatiei face ca plasamentele în active reale (stocuri de bunuri) sa fie mult mai reduse, plasamentele în active reale nefiind cea mai buna decizie de investitii;5.Stabilitatea preturilor diminueaza cererea de bani lichizi pe piata;6.Stabilitatea preturilor diminueaza redistribuirea diferentiata a veniturilor si bunastarii în economie. Svensson defineste tintirea inflatiei raportându-se la caracteristicile acesteia:- tintirea inflatiei reprezinta o tinta numerica,fie ca este vorba de un anumit procent ce trebuie asigurat cu sau fara un interval de toleranta ,fie ca este vorba de stabilirea unui interval în care inflatia sa fie inclusa.Stabilirea numerica a acestei tinte inflationiste este strict legata de indicele de pret care este luat în considerare ,experienta tarilor care au trecut la tintirea inflatiei aratând ca indicele cel mai frecvent utilizat este indicele preturilor de consum (CPI)- procesul decizional la nivel de banca centrala se bazeaza pe o puternica independenta a acesteia în ceea ce priveste adoptarea instrumentelor de politica monetara care sa conduca la realizarea tintei inflationiste;- presupune un grad ridicat de transparenta si asumarea responsabilitatii pentru atingerea tintei de inflatie Politica de tintire directa a inflatiei integreaza recunoasterea importantei fenomenului inflationist în economiile moderne si,totodata,faptul ca asigurarea stabilitatii preturilor reprezinta cea mai eficienta metoda de sustinere de catre politica monetara a dorintei generale de crestere economica pe termen

5

lung. Ghidata de scopul atingerii nivelului-tinta al inflatiei impus în obiectiv,banca centrala utilizeaza regulile ca -elemente de ghidare(Svensson) si nu ca reguli rigide ce trebuie aplicate. Relatia bani-inflatie nu este un element definitoriu al acestei strategii dar poate constitui o premisa favorabila pentru determinarea adecvata a instrumentelor monetare pentru care opteaza autoritatea monetara.

Tintirea inflatiei în raport cu modificãrile operabile în motivatiile autoritãtii monetare

Existenta inconsistentei dinamice în politica monetarã derivã dintr-o multitudine de motivatii. Cele mai frecvent mentionate se referã la: dorinta autoritãtii monetare (sau presiunile în acest sens din partea guvernului) de sporire a nivelului ocupãrii fortei de muncã sau, într-o perspectivã mai generalã, a nivelului activitãtii economice (argumentatã de regulã prin existenþa unor distorsiuni la nivelul pietelor factorilor – de exemplu, impozitarea distorsionantã a muncii sau existent programelor de transfer – care conduc la nivele suboptimale din punct de vedere social ale ocupãrii sau activitãtii economice însesi); posibilitatea extragerii de venituri prin intermediul seniorajului, precum si a erodãrii valorii reale a datoriei publice în cazul generãrii unor surprise inflationiste; consecintele inflationiste ale devalorizãrilor întreprinse în scopul ameliorãrii situatiei contului curent; precum si utilizarea politicii monetare în scopul salvgardãrii stabilitãtii sistemului financiar (Calvo, 1978; Barro, 1990; Cukierman, 1992).În toate cazurile amintite anterior, componenta esentialã a lipsei de consistent intertemporalã în politica monetarã, caracterizatã prin devierea ex post a decidentilor de la planurile optime formulate ex ante, în momentul în care aceste planuri ar fi trebuit implementate, poate fi identificatã ca provenind din modificãrile motivationale survenite în timp la nivelul acestor decidenti (Kydland si Prescott, 1977), modificãri pe care literatura mai recentã le prezintã într-o perspectivã ciclicã (preferintele relative pentru stabilitatea preturilor si cele pentru sporirea nivelului activitãtii economice fiind corelate în serie), precum si din încercãrile politicii monetare abordate pozitiv de a maximiza (la un moment dat) anticipatiile valorii actualizate a obiectivelor multiple pe care aceasta le urmãreste (Cukierman, 1992, p. 147). În prezenta anticipatiilor rationale, rezultatele acestor eforturi se traduc într-o înclinatie spre inflatie (inflation bias) manifestã la nivelul bãncii centrale, comparativ cu performantele ce pot fi obtinute în privinþa inflatiei în situatia angajamentului preliminar (precommitment) al autoritãtii monetare de a nu devia de la politica optima ex ante (Barro si Gordon, 1983a, b). Literatura mai recentã subliniazã de asemenea impactul nefavorabil asupra bunãstãrii sociale generat de caracterul de autoconfirmare (self-fulfilling) al anticipatiilor sectorului privat fatã de reactiile politicii monetare la

6

socuri, echilibrele multiple posibile în aceste conditii incluzând unele caracterizate de o variabilitate pronuntatã a nivelului productiei reale (asa-numitele capcane anticipationale, expectation traps) si care pot fi eliminate prin forme(chiar limitate) de preangajare (Chari, Christiano si Eichenbaum, 1996). Modificarea motivatiilor bãncii centrale rezidã în existenta rigiditãtilor nominale (modelele de tipBarro-Gordon presupun încheierea contractelor în termeni nominali înaintea adoptãrii mãsurilor de politicã monetarã, sau, alternativ, stabilirea ex ante a cererii de solduri reale de tranzactie), iar efectul lor asupra asteptãrilor agentilor economici este, în condiþiile discretionismului, internalizarea în decizii a tentatiei de generare a surprizelor inflationiste, reflectatã în nivele sporite ale inflatiei anticipate. Este esential faptul cã prezenta unei inflatii anticipate mai mari se asociazã în aceste conditii aceluiasi nivel al ocupãrii, respectiv al productiei reale (nivelul sãu natural), politica monetarã fiind incapabilã sã genereze efecte reale pe termen lung.

Tintirea inflaþiei în raport cu tintirea unor obiective alternative

Configurarea si aplicarea politicii monetare în directia atingerii obiectivului stabilitãtii preturiloragregate nu presupun, desigur, tintirea inflatiei ca unicã solutie. Tintele pot fi formulate alternative în termenii venitului nominal, ai nivelului preturilor sau ai definirii unei functii de reactie optimizate la nivelul bãncii centrale (clasa regulilor Taylor, în care instrumentele de politicã monetarã sunt configurate în vederea stabilizãrii evolutiilor atât pe plan nominal cât si real), aceastã sectiune propunându-si compararea tintirii inflatiei cu alte tipuri de reguli articulate din perspectiva tintelor politicii monetare (target rules). Formularea unei tinte în termenii venitului nominal (acesta îmbrãcând cel mai adesea forma PIB) presupune tintirea simultanã (sub forma nivelului sau a ratelor de crestere) a nivelului preturilor si productiei reale (raportatã la nivelul sãu potential), fãrã însã ca decelarea contributiei dinamiciivariabilelor nominalã si realã la evolutia venitului nominal sã fie realizatã în termini expliciti. În comparatie cu tintirea directã a inflatiei sau nivelului agregat al preturilor, avantajele tintiriivenitului nominal sunt considerate a consta în surmontarea efectelor decalate ale politiciimonetare asupra preturilor agregate (considerându-se cã efectele reale ale politicii monetare se manifestã în general cu mai multã promptitudine în comparatie cu cele nominale), stabilitatea pe termen lung a ratei de crestere a PIB nominal necesarã atingerii unei rate dorite a inflatiei, precum si în existenta unor proprietãti de stabilizare automatã în raport cu socurile ce intervin de partea cererii (ca si faþã de socurile pozitive în oferta agregatã) (McCallum, 1989, p. 5-8; Hall si Mankiw, 1994, p. 74). În plus, tintirea venitului nominal este robustã la o clasã largã de modele cu surse variate de non-neutralitate monetarã, apartenenta acestei strategii la grupul mai larg al tintelor de pret elastic conferindu-i avantajul de a permite o mai bunã stabilizare a productiei reale (prin acomodarea partialã a socurilor) în comparatie cu tintele inflationiste sau de pret stricte (în cazul modelelor caracterizate prin flexibilitatea deplinã a preturilor, tintirea PIB nominal este indirect echivalentã tintirii nivelului preturilor sau ratei inflatiei prin determinarea evolutiilor în plan nominal în functie de raportul dintre tinta de venit nominal aleasã si nivelul de echilibru al productiei reale) (Hall si Mankiw, 1994).Forma pe care o îmbracã tintele de venit nominal depinde de structura modelului subiacent,precum si de configuratia specificã a functiei de pierdere a bãncii centrale (presupusã a oreflecta fidel pe cea analoagã la nivel social), specificarea tintei ca nivel al PIB nominal fiindpreferatã atunci când costurile în plan real sunt proportionale cu devierea productiei reale de la nivelul sãu potential. În situatia în care este importantã nu dimensiunea decalajului, ci volatilitatea nivelului productiei în termeni reali (care poate induce costuri ale ajustãrii la diverse nivele ale activitãtii economice), formularea tintei are în vedere dinamica PIB nominal, în sensul ratelor sale de crestere; în acest din urmã caz este posibilã si o formulã hibridã de tintire a venitului nominal, în care încercãrile de mentinere a ratei de crestere la nivelul unei tinte constante sã fie corectate proportional cu decalajul dintre nivelul efectiv al productiei reale si cel de echilibru pe termen lung. O idee interesantã avansatã în legãturã cu tintirea PIB nominal (si care are o deosebitã aplicabilitate în cazul tintirii inflaþtei) este

7

cea a utilizãrii drept variabilã de control (respectiv tintã intermediarã) a prognozelor cu privire la venitul nominal, datã fiind modificarea rapidã a acestora prin încorporarea noilor informatii referitoare la politica monetarã în comparatie cu lag-ul de control substantial asociat celor mai multe instrumente. Astfel, tintirea prognozei consensuale exogene se constituie într-un mecanism de disciplinare si orientare a politicii monetare, atitudinea acesteia fiind determinatã prin raport cu dinamica prognozei (politica monetarã fiind consideratã preaexpansionistã când prognoza venitului nominal aferentã orizontului lag-ului de control depãseste tinta stabilitã la nivelul aceleiasi perioade), iar rolul intervalelor de tintire reducându-se.

Tintirea inflatiei în comparatie cu utilizarea de tinte intermediare formale

Din multitudinea tintelor intermediare formale posibile (întelese ca expresii ale unor reguli depoliticã monetarã formulate în termenii instrumentelor acesteia, instrument rules), care includtintirea agregatelor monetare, tintirea ratelor dobânzii si utilizarea drept tintã intermediarã acursului de schimb fix, sectiunea de fatã se va preocupa de evaluarea comparativã a utilizãriitintelor intermediare monetare în raport cu tintirea inflatiei. Interesul pentru o asemenea evaluare rezidã atât în utilizarea (pânã în anii ’80) a tintirii agregatelor monetare drept strategie principal a numeroase bãnci centrale, precum si în investigarea posibilitãtii si oportunitãtii de recurgere la tinte intermediare în conditiile tintirii directe a ratei inflatiei.Utilizarea agregatelor monetare ca tinte intermediare, asociatã adesea tintirii PIB nominal(McCallum, 1989; Feldstein si Stock, 1994), presupune segmentarea politicii monetare, configurarea tintei intermediare (formulatã de cele mai multe ori ca ratã de crestere a agregatului monetar ales) fiind fãcutã în dependentã de obiectivul final urmãrit si în conformitate cu evolutia previzibilã a cererii de monedã. Utilizarea instrumentelor de politicã monetarã este astfel indreptatã cãtre asigurarea concordantei dintre evolutia efectivã a agregatului tintit si dinamica prescrisã ex ante a acestuia, actiunile de politicã monetarã fiind îndreptate cãtre realizarea obiectivului de facto al acestei politici încorporat în tinta monetarã.

Inflaţia şi ţinta inflaţionistă în România (%)

8

Strategia de politică monetară a BNR este ţintirea directă a inflaţiei.

BNR a adoptat regimul de tintire a inflatiei in 2005, acesta fiind considerat drept o etapa superioara in stapanirea fenomenului inflationist. La acel moment, existau mai multe variante: tintirea agregatelor monetare sau fixarea cursului valutar. In urma analizelor facute de bancherii BNR, s-a decis ca, pentru Romania, cea mai potrivita solutie este regimul de tintire a inflatiei. Oricum, in anii ‘90, Banca Nationala fusese pusa in situatia de a “tinti” obiective multiple, adeseori contradictorii.

Concomitent au fost satisfăcute urmatoarele cerinţe şi criterii care condiţionează eficacitatea acestei strategii:

coborârea ratei anuale a inflaţiei sub nivelul de 10 la sută; acumularea unui câştig de credibilitate de către banca centrală şi consolidarea acestuia;

întărirea independenţei de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a noului Statut al BNR) şi de facto a BNR;

restrângerea dominanţei fiscale, derularea procesului de consolidare fiscală şi ameliorarea coordonării dintre politica fiscală şi cea monetară;

relativa flexibilizare a cursului de schimb al leului şi reducerea gradului de vulnerabilitate a economiei la fluctuaţiile acestei variabile;

însănătoşirea şi întărirea sistemului bancar şi relativa creştere a intermedierii bancare;

sporirea transparenţei şi a responsabilităţii băncii centrale, precum şi a ariei şi intensităţii comunicării BNR cu publicul şi pieţele financiare, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele legate de noua strategie de politică monetară şi de pregătirea adoptării ei;

conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor de funcţionare a economiei necesară identificării şi creşterii eficacităţii canalelor de transmisie monetară.

Demersurile BNR de creare a cadrului organizatoric şi tehnic necesar implementării noii strategii de politică monetară au durat 16 luni şi au beneficiat de asistenţă tehnică acordată de Fondul Monetar Internaţional şi de Banca Naţională a Cehiei.

9

In 2005, in primul an de tintire, inflatia a fost de 8,6%, fata de tinta de 7,5%, in 2006 a coborat spectaculos la 4,9%, sub tinta de 5%, iar in 2007 a urcat inapoi la fel de spectaculos pana la 6,6%, peste tinta de 4%. România a avut în octombrie 2009 cea mai mare inflatie anualizată din Uniunea Europeană, mai exact de 4,3%. Potrivit datelor Eurostat, inflaţia anualizată pentru UE a fost in octombrie 2009 de 0,5%, adică de aproape nouă ori mai mică decât în România, în creştere faţă de 0,3% cât a fost în septembrie. Pe următoarele locuri s-au situat două ţări baltice, Lituania (5,4%) şi Letonia (5,3%), care au avut în acest an restrângeri ale economiei comparabile cu cea a noastră. Cu un an în urmă, inflaţia din UE era la 3,7%. În ceea ce priveşte rata lunară a inflaţiei, octombrie comparativ cu septembrie, România se plasează pe locul al patrulea în UE, cu o creştere de 0,4%. Pentru zona euro, indicele preturilor de consum a scăzut cu -0,1%. Inflaţia a urcat în zona euro la -0,1% în octombrie, de la -0,3% în septembrie, rămânând negativă în principal ca urmare a ieftinirii alimentelor şi carburanţilor. Dacă România se află pe primul loc, în celălalt capăt al clasamentului se află: Irlanda: -2,8%;Estonia: -2,1%; Portugalia: -1,6%.

Inflatia din UE atinge cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani Rata inflatiei din zona euro a atins in luna septembrie 2009 cel mai ridicat ritm de crestere din ultimii trei ani, alimentata de sporirea preturilor petrolului, scrie Bloomberg. Astfel, inflatia din Uniunea Europeana a crescut in septembrie 2009 pana la nivelul de 2,6%, de la 2,2% cat s-a inregistrat in luna august, conform Eurostat, barometrul de statistica al Uniunii cu sediul in Luxemburg. Indicele preturilor la bunurile de larg consum a sporit semnificativ in Europa, iar estimarile sugereaza ca Banca Centrala Europeana va creste anul viitor nivelul dobanzii de referinta. Criza a aparut in Grecia pe fondul unei supraincalziri a economiei, a accelerarii inflatiei si a lipsei unei discipline fiscale. Statul elen a avut parte de deficite bugetare record, in 2009 acesta reprezentand 12,7% din Produsul Intern Brut (PIB) al acestei tari. Spre comparatie, Romania a incheiat anul trecut cu un deficit bugetar de 7,2% din PIB, adica aproape 9 miliarde euro, potrivit datelor de la Ministerul Finantelor. Cum s-a ajuns in aceasta situatie? Statul grec a preferat sa cosmetizeze unele date statistice, doar pentru a crea senzatia ca poate face fata cerintelor zonei euro. Cativa ani de zile aceste "smecherii" au tinut, insa socul din 2009 a scos la iveala mizeria ascunsa de guvernanti. Acestia au amanat plata unor datorii si au apelat la bancile de investitii pentru "a ajusta" bugetul statului elen. Goldman Sachs a ajutat Grecia sa isi mascheze valoarea reala a datoriei, prin intermediul unor produse derivate, denumite "cross-currency swaps", ce permiteau guvernelor sa isi transfere datoriile in viitor si astfel sa se incadreze, "pe hartie" doar, in tintele de deficit. Pentru aceasta tranzactie, Goldman Sachs a primit un comision de circa 300 milioane dolari. Pentru a mai salva ceva, guvernul elen a anuntat recent ca va majora taxele si va extinde masurile de inghetare . Potrivit Eurostat, România a înregistrat în ianuarie 2010 cea mai mare creştere a preţurilor de consum din Uniunea Europeană (UE), de 1,7%, faţă de decembrie 2009. Dintre statele UE, 16 au raportat diminuarea preţurilor de consum în ianuarie, faţă de decembrie. Cele mai mari creşteri, exceptând România, au avut Ungaria (1,5%), şi Lituania şi Cehia (1,2%). Italia (-1,5%), Belgia şi Cipru (-1,4%) şi Spania (-1,1%) au înregistrat cele mai accentuate scăderi.

Experienţa statelor-membre ale UE în ţintirea directă a inflaţieiÎn ultimii ani strategia de ţintire directă a inflaţiei a fost adoptată de mai multe state cu nivel diferit de

10

dezvoltare. Printre acestea se numără şi statele-membre ale UE

Statele-membre UE cu regim de ţintire directă a inflaţiei (ŢDI)

Anul adoptării strategiei ŢDI

Nivelul inflaţiei la momentul adoptării strategiei ŢDI

Tinta inflatiei in anul adoptarii strategiei ŢDI

Nivelul inflatiei in anul adoptariistrategiei TDI

Tinta de inflatie

Cehia 1997 10 6 (+/-0,5) 6,8 Inflaţia netă

Polonia 1998 9.9 6,6-7,8 9,8 IPC

Ungaria 2001 10,5 7 (+/-1) 6,8 IPC

Slovacia 2005 5,9 3,5 (+/-0,5) 3,5 IPC armonizat

România 2005 9,3 7,5 (+/-1) 8,6 IPC

Moldova 2010 0,4 5 (+/-1) 6,5 * IPC

Notă: * estimatSursa: web-site-urile băncilor centrale

Evolutia inflatiei

11

La sfârsitului anului 2009, rata anuala a inflatiei s-a situat la 4,74 la suta, depasind cu 0,24 puncte procentuale limita superioara a intervalului de variatie de ±1 punct procentual corespunzator tintei de 3,5 la suta. Tendinta descendenta a ratei inflatiei înregistrata pe parcursul trimestrelor II si III 2009 a continuat pâna în luna octombrie (4,3 la suta, nivel minim pentru ultimii doi ani), fiind ulterior întrerupta temporar de decizia producatorilor de tigari de a devansa impactul inflationist asociat modificarii, în ianuarie 2010, a cursului de schimb aplicabil în calculul accizelor; de altfel, majorarile succesive ale pretului tigarilor pe parcursul întregului an 2009 au contribuit cu peste o treime la rata anuala a inflatiei (1,8 puncte procentuale), reprezentând principalul factor explicativ pentru neîncadrarea acesteia în intervalul tintit. De asemenea, tensionarea pietei internationale a titeiului în lunile octombrie-noiembrie a condus la cresteri ale preturilor combustibililor, care s-au suprapus unui puternic efect de baza nefavorabil. În schimb, rata anuala a inflatiei de baza (masurata prinCORE2 ajustat) si-a accentuat scaderea în trimestrul IV (-1,4 puncte procentuale), coborând la aproximativ 2,8 la suta; evolutia a fost sustinuta de oferta satisfacatoare de bunuri alimentare,temperarea deprecierii în termeni anuali a monedei nationale, continuarea procesului de ajustare a costurilor cu forta de munca, dar si de persistenta efectului inhibitor al cererii reduse.

12

Previziuni privind evolutia inflatiei

Ipotezele privind evolutia viitoare a preturilor administrate si a celor volatile ale bunuriloralimentare implict un grad relativ înalt de incertitudine, riscurile de abatere de la coordonateleacestora din scenariul de baza fiind apreciate ca relativ simetric distribuite în cazul ambelorcategorii, cu o probabilitate marginal mai ridicata de deviatie în sus în cazul bunurilor alimentare.

13

Acum, BNR ne propune următoarea previziune.

14

Analiștii ING Bank estimează că rata anuală a inflației va ajunge la sfârșitul acestui an la 5%, cu șanse de scădere la 4,5% în 2011, nivelul fiind oricum peste cel țintit de Banca Națională a României (BNR), și anume de 3,5% plus/minus un punct procentual.Dimpotrivă, aceștia sunt de părere că prețurile de consum vor crește anul acesta mai accelerat decât în 2009, pe fondul presiunilor inflaționiste. Anul trecut, inflația a fost de 4,74%, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, aceasta situându-se pentru al treilea an consecutiv în afara intervalului țintit de Banca Națională. Din pacate, 2010 va fi un an mai prost decat 2009.Pentru 2010:*un curs cu volatilitate crescuta. Oscilatiile ar putea duce leul pana la 4,5, dar spre final de an cursul va cobori din motive de convergenta si de aderare la euro, catre 3,9-4,0 lei/euro*PIB va scadea cu 1-2% (nu cred in scenariul revenirii economice pe plus 0,5 %)*Somajul va urca la 12%. Pe masura ce economiile vestice isi vor reveni, romanii isi vor relua si ei drumurile spre tarile calde*Inflatia va fi in targetul BNR, dupa multi ani in care tinta a fost ratata*Imobiliarele vor mai cobori (apartamentele vechi- 10-15%, iar cele noi max 10%)*Sistemul bancar va face fata cu dificultati numarului tot mai mare de restantieri. Vor aparea primele falimente mari (in genul Flamingo).

Ţintele de inflaţie

În condiţiile în care economia românească se află într-un proces de dezinflaţie - ritmul de inflaţie sustenabil pe termen mediu şi compatibil cu definiţia cantitativă a stabilităţii preţurilor nefiind deocamdată atins - ţintele de inflaţie sunt anuale (decembrie/ decembrie) şi se stabilesc pe un orizont de timp de doi ani.

15

  Ţinta de inflaţie Intervalul de variaţie

2005 7,5 6,5-8,52006 5,0 4,0-6,02007 4,0 3,0-5,02008 3,8 2,8-4,82009 3,5 2,5-4,52010 3,5 2,5-4,52011* 3,0 2,0-4,0

* Ţinta asumată va fi discutată cu guvernul

16

Proiecţii BNR

Proiecţia inflaţiei anuale a preţurilor IPC şiintervalul de incertitudine asociat

PerioadaT2

2009

T3200

9

T42009

T1201

0

T2201

0

T3201

0

T4201

0

T1201

1

T2201

1

T3201

1

T4201

1

Ţinta 3,5 3,5 3,0

Efectiv/Prognoză* (%) 5,9 4,9 4,7 4,3 3,9 4,0 3,5 2,0 2,1 2,3 2,7

Interval de incertitudine (%) ± 0,5 ± 1,1 ± 1,5 ± 1,8 ± 2,1 ± 2,1 ± 2,3 ± 2,4

* Sfârşit de perioadă  Sursa: INS, calcule BNR

Evolutia ratei anuale a inflatiei 17

In sens general, starea de dezechilibru in economie inseamna inegalitate intre cerere si oferta, care se manifesta diferit, in functie de natura obiectului pietei. Astfel, pe piata bunurilor econiomice, daca cererea depaseste oferta existenta, ajungându-se la cresteri generale de pret, starea de dezechilibru are caracter inflationist. In cea de-a doua jumatate a secoluluila XX-lea, inflatia a devenit un fenomen aproape permanent, cu deosebiri de intensitate si ampluare, in timp si spatiu.Nu orice sporire a preturilor inseamna inflatie. Inflatia este, inainte de toate, un fenomen monetar, fiind legata de excedentul de masa monetara peste nevoile reale ale economiei, determinate de oferta de bunuri si servicii scazuta.

Indicele anual al preturilor de consum masoara evolutia de ansamblu a preturilor marfurilor cumparate si a tarifelor serviciilor utilizate de catre populatie în anul curent fata de anul precedent (sau alt an ales ca perioada de referinta). Acest indice este determinat ca raport, exprimat procentual, între indicele mediu al preturilor din

anul curent şi indicele mediu al anului precedent (sau alt an ales ca perioada de referinta). Incepand cu anul 1992, indicele mediu al preturilor unui anumit an se determina ca medie aritmetica simpla a indicilor lunari din acel an, calculati fata de aceeasi baza (octombrie 1990=100).

Rata anuala a inflatiei se calculeaza scazand 100 din indicele anual al preturilor de consum. Rata anuala a inflatiei ar putea atinge pe parcursul anului 2010 minimul ultimilor zece ani, respectiv sub 4%, fara majorari puternice de fiscalitate si depinzand si de evolutia cursului de schimb, a declarat, astazi, economistul-sef al BCR, Lucian Anghel. "Tinta de inflatie pentru 2009 ar fi fost atinsa daca majorarea accizelor la tutun ar fi fost temperata. Rata inflatiei a intrat in intervalul-tintit in octombrie, exista destule sanse ca nivelul acesteia sa revina la peste 4,5% la finele anului 2009, cu atat mai mult cu cat producatorii locali de tigari au anuntat majorari de preturi in avans in noiembrie si decembrie in contul anului 2010", a afirmat Anghel. El a precizat ca o crestere anuala de peste 39% estimata la nivelul intregului an 2009 este prea mult , avand in vedere ponderea destul de mare a acestei categorii de produse in totalul cosului de consum.

18

ANULINDICII PRETURILOR DE CONSUM-%

RATA INFLATIEI-%

1990 105,1 5,1

1991 270,2 170,2

1992 310,4 210,4

1993 356,1 256,1

1994 236,7 136,7

1995 132,3 32,3

1996 138,8 38,8

1997 254,8 154,8

1998 159,1 59,1

1999 145,8 45,8

2000 145,7 45,7

2001 134,5 34,5

2002 122,5 22,5

2003 115,3 15,3

2004 111,9 11,9

2005 109,0 9,0

2006 106,56 6,56

2007 104,84 4,84

2008 107,85 7,85

2009 105,59 5,59

Rata anuala a inflatiei s-a redus la 4,9% la finele lunii septembrie, pe seama trendului favorabil al pretului la produse alimentare.

Ţinta 2009: 3,5%Ţinta 2010: 3,5%Ţinta 2011: 3,0%(interval de variaţie: +/- 1pp)

19

20

ROMÂNIA SI CONDITIILE NECESARE TRECERII LA TINTIREA INFLATIEI

Dominanta fiscala s-a redus semnificativ în ultimii ani atât din perspectiva împrumuturiloracordate de BNR Trezoreriei si a renuntarii la politica de creditare sectoriala, cât si sub formaatragerii veniturilor din senioraj. Conform Masson et al. (1998), tarile în curs de dezvoltarerecurg la aceasta forma de finantare într-o masura sensibil mai mare decât tarile dezvoltate(seniorajul ajunge în acest caz pâna l a 3 la suta din PIB, fata de sub 1 la suta din PIB îneconomiile avansate). În România, seniorajul a fost în medie de 2,5 la suta din PIB în perioada1994-2000, dar valoarea aferenta anului 2001 (1,4 la suta) este inferioara celor înregistrate înCehia si Polonia.

Combaterea inflatiei necesita o politica antiinflationista la nivel macroeconomic, indreptata simultan atat impotriva consecintelor, cat si impotriva cauzelor inflatiei.Masuri antiinflationiste:Politica antiinflationista se concretizeaza in anumite masuri prin care, practic, se lupta impotriva cresterii preturilor.a)Masuri de reducere a excesului de cerere agregata, care se manifesta prin:politica monetara riguroasa, de natura sa evite excedentul de moneda in economie;politica dobanzilor la creditele acordate, prin care sa nu se ajunga la o micsorare artificiala a ratei dobanzii si, deci, la ieftinirea creditului;politica bugetara a statului, orientata sapre reducerea deficitului bugetar, spre mentinerea la un anumit nivel a cheltuielilor publice, in perioada respectiva, si spre ridicarea, in anumite limite, a nivelului impozitelor si taxelor, care sa franeze cresterea cererii si, implicit, preturilor.Masurile mentionate pana acum fac parte din ceea ce poarta denumirea de politica deflationista.Franarea excedentului de cerere se poate realiza si prin alte masuri, cum sunt: moderarea revendicarilor de crestere a salariilor, „inghetarea” salariilor, restrangerea creditului de consum, lansarea unor imprumuturi de stat etc.b)Masuri de stimulare a cresterii ofertei, de lichidare a ramanerii ei in urma fata de cerere, cum sunt:

cresterea capacitatii de adaptare a aparatului de productie la cerintele pietii; stimularea extinderii potentialului de productie, prin investitii de capital in mijloace de

productie performante, prin forta de munca intr-o structura de calificare noua, inovatii, prin cresterea productivitatii factorilor de productie;

21

politica de salarizare corelata cu rezultatele economice obtinute prin munca, prin care sa se evita marirea costurilor medii.

Unele elemente ale politicii de credit si bugetara, ca, spre exemplu, rata dobanzii, a impozitelor si taxelor, pot fi folosite prin scaderea lor pentru stimularea activitatii economice si sporirea ofertelor, in dependenta de conditiile concrete existente. Aceasta, deoarece combaterea inflatiei – ca dezechilibru nu numai monetar, ci si material – necesita si eliminarea penuriei de marfuri.Rata anuala a inflatiei din zona UE a fost de 2,1 la suta in luna aprilie, neschimbata in raport cu luna martie, conform cifrelor publicate de catre Oficiul de statistica european, Eurostat, relateaza AP. Cu un an inainte, cifra se ridica la 2 la suta. Pentru ambele date, insa, rata inflatiei pe aprilie s-a ridicat la 0,4 procente. Cele mai scazute rate ale inflatiei anuale pe luna aprilie au fost inregistrate in Suedia (0,4 la suta), in Finlanda (cu 1,1 procente), in Republica Ceha si Germania (1,4 la suta), iar cele mai ridicate in Letonia (7,1 la suta), in Estonia (4,7 la suta), Ungaria (3,8 la suta) si in Luxemburg (3,7 procente) . Cel mai mare impact asupra cresterii ratei globale l-au avut preturile carburantilor, urmate de combustibilii lichizi si tutun, in timp ce imbracamintea si telecomuncatiile au avut cea mai mare contributie la scaderea ratei inflatiei.

CONCLUZIIActuala strategie monetara a BNR include elemente precum orientarea dezinflationista, flexibilitatea cursului de schimb si rolul important al agregatelor monetare, care se regasesc si într-un regim de tintire directa a inflatiei. Totusi, în prezent, tara noastra îndeplineste doar partial preconditiile cerute de implementarea unui astfel de regim, fiind necesar un interval de doi-trei ani pentru pregatirea unui cadru corespunzator. Având în vedere stadiul actual al dezvoltarii economiei si prognoza evolutiei principalilor indicatori macroeconomici din Programul economic de preaderare, anul 2004 poate fi considerat drept momentul adecvat pentru adoptarea tintirii directe a inflatiei. În perioada premergatoare schimbarii efective a regimului de politica monetara este necesar ca banca centrala si promoveze o atitudine proactiva prin introducerea graduala a unor elemente care definesc tintirea inflatiei:

urmarirea consecventa a _intei de inflatie si degrevarea completa a politicii monetare desprijinirea altor obiective macroeconomice; consolidarea credibilitatii bancii centrale prin evitarea ajustarii pe parcursul anului a tintei deinfltie initial anuntate; întarirea responsabilitatii bancii centrale fata de obiectivul asumat prin publicarea unui raportasupra inflatiei care sa includa prognoza de inflatie.

22

BIBLIOGRAFIE:

Institutul National de Statistica: www.insse.ro Banca Nationala a Romaniei: www.bnro.ro Fondul Monetar International: www.fmi.ro www.eurostat.ro

23