8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 1/14

Cultura sa filosofică. Izvoarele operei eminescieneReceptiv la marile romantisme europene de secol XVIII şi XIX, cunoscute în literatura de specialitate sub numele HighRomanticism, Romantism înalt, poetul şi-a asimilat viziunile poetice occidentale, unii critici observînd maliţios cum căcreaţia sa ar aparţine unui Romantism relativ întârziat, poetul fiind uşor desincronizat faţă de Occident, care străbătea înacei ani tranziţia către Modernism. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiţionale aleRomantismului european, gustul pentru trecut şi pasiunea pentru istoria naţională, căreia a dorit chiar să-i construiascăun Pantheon de voievozi, mai ales în fragmentele unor piese de teatru, neterminate, unde-l avea drept model principalpe William Shakespeare, numit într-o poezie postumă, Cărţile, "prieten drag al sufletului meu", nostalgia regresivăpentru copilărie, melancolia şi cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură, etc., poezia europeană descopereaparadigma Modernismului, prinCharles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educaţie

filosofică, opera sa poetică a fost influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, dela Heraclit la Platon şi de marile sisteme de gîndire ale Romantismului, în special de tratatul lui ArthurSchopenhauer , Lumea ca voinţă şi reprezentare, de idealismul lui Fichte şi Schelling sau de categoriile din tratateleluiImmanuel Kant, de altfel a lucrat o vreme la traducerea tratatului său Critica raţiunii pure, iar la îndemnul lui TituMaiorescu, cel care îi ceruse să-şi ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă laurmă, sau de ideile lui Hegel. Pentru acest înalt conţinut filosofic al operei sale Constantin Noica, un cunoscut eseist şfilosof român din perioada interbelică şi apoi postbelică l-a denumit pe bună dreptate omul deplin al culturii române. Peplan poetic sau în opera sa în proză Mihai Eminescu era influenţat de mari creatori romantici germani, de Novalis, de lacare a preluat motivul "florii albastre", de Goethe sau Lenau şi de alţi mari prozatori germani, de E.T.A.Hoffmann,JeanPaul, etc. Eminescu era interesat şi de filosofia indiană, citise Rig-Veda în traducerea germană, iar cosmogonia dinincipitul Scrisorii I a fost preluată din acest vechi text indian, şi i-a recomandat amicului său IoanSlavici, Analectele lui Confucius. Mai multe fragmente din cursurile de istoria filosofiei audiate la Berlin scrise în limba

germană s-au păstrat în caietele rămase de la poet şi sunt studiate de specialiştii în opera sa, denumiţi în mod genericeminescologi. La Universitatea din Berlin a audiat cursuri de economie politică, filosofie, drept, egiptologie, medicinălegală, etc. A fost influenţat de teoria metempsihozei sau reîncarnării, care a stat la rădăcina prozei saleneterminateAvatarii faraonului Tla, şi de Cartea Morţilor din mitologia egipteană, cunoştea şi utiliza figuri mitologicedin mai multe culturi sau religii, din Zoroastrism, Budism, Catolicism sau Ortodoxism. În peregrinările sale a adunat oînsemnată bibliotecă de cărţi vechi, în alfabet chirilic, de cărţi populare, cu care dorea să alcătuiască o chrestomaţie aculturii nostre străvechi, după moartea sa ele au intrat în arhiva Academiei Române şi au fost utlizate de C.Chiţimia saude Moses Gaster. Creaţia populară a constituit un izvor foarte important al poeticii sale, Eminescu a scris multe poemeîn metrica poeziei populare, a cules cîntece de petrecere sau basme, cărora le-a adăugat numeroase simboluri onirice saufantastice. Luceafărul, poemul său cel mai cunoscut, o quintesenţă a temelor şi motivelor eminesciene, a fost inspirat deo creaţie folclorică, de basmul popular "Fata în grădina de aur", publicat de Richard Kunisch, un călător prin ŢărileRomâne, mai exact prin Oltenia, care reprodusese mai multe asemenea creaţii într-o carte de-a sa de călătorie, editată în

limba germană în 1861.Ideologia eminescianăRădăcina ideologică principală a gîndirii sale economice sau politice era conservatoare, de altfel poetul a fost o figurămarcantă a acestui partid politic, prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reuşit să-ideranjeze pe cîţiva lideri importanţi din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, "Ia mai opriţi-l peEminescu ăsta!". Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieţii politice, parlamentare sauguvernamentale din acea epocă, în plus ziaristul era la nevoie şi cronicar literar sau teatral, scria despre viaţa mondenăsau despre evenimente de mai mică importanţă, fiind un veritabil cronicar al momentului.

Eminescu la Junimea din IaşiEminescu a fost un membru foarte activ al societăţii politico-literară Junimea, unde fusese invitat de criticul şi omulpolitic Titu Maiorescu, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator .[2] A publicat primu

său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 devolume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie1902.[3] == Emiescu la Junimea dinBoala şi moarteaEminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriulCaritas. Cu cîteva luni înainte a călătorit la sanatorii din Viena cu ajutorul banilor strînşi în urma unor subscripţipublice, organizate la iniţiativa lui Titu Maiorescu. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit însanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din BucureştiA fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.BiografieData şi locul naşterii

Statuia lui Mihai Eminescu din Cernăuţi

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 2/14

Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuşi şi-a trecut data naşterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar îndocumentele gimnaziului din Cernăuţi unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuşi, TituMaiorescu, în lucrarea Eminescu şi poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu şi preiaconcluzia acestuia privind data şi locul naşterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoşani. Această datărezultă din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) dinBotoşani; în acest dosar data naşterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeaşi lună.Data naşterii este confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însă susţine că locul naşterii trebuieconsiderat satul Ipoteşti.[4]Familia EminescuMihai Eminescu este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie

de ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic dinJoldeşti. Familiacobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgeşti, obligaţiilormilitare şi a persecuţiilor religioase.[necesită citare  ] Unii autori au găsit rădăcini ale familieiEminovici în satul Vaddin Ţara Făgăraşului, unde mai există şi astăzi două familii Iminovici. Bunicii săi, Vasile şi Ioana, trăiesc în Călineştiilui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna întemeiată de emigranţii transilvăneni. Bunicii paterni mor din cauzaepidemiei de holeră din 1844, şi poetul, născut mult mai târziu, nu-i cunoaşte şi nu-i evocă în scrierile sale. Gheorgheprimul băiat al lui Vasile, tatăl poetului, trece din Bucovina în Moldova şi îndeplineşte funcţia de administrator demoşie. Este ridicat la rangul de căminar şi îşi întemeiază gospodăria sa la Ipoteşti, în Ţinutul Botoşanilor.Primul născut dintre băieţi, Şerban (n.1841), studiază medicina la Viena, se îmbolnăveşte de tuberculoză şi moarealienat în 1874. Niculae, născut în 1843, va contracta o boala venerică şi se va sinucide în Ipoteşti, în1884. Iorgu(n. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. Are o carieră de succes, dar moare în 1873 din cauza unei răcelcontractate în timpul unei misiuni. Ruxandra se naşte în 1845, dar moare în copilărie. Ilie, n.1846 a fost tovarăşul de

joacă al lui Mihai, descris în mai multe poeme. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Marian. 1848 sau 1849 trăieşte doar şapte ani şi jumătate. Aglae (n. 1852, d. 1906), a fost căsătorită de două ori, locuieşteînIpoteşti şi are doi băieţi, pe Ioan şi pe George. A suferit de boala Basedow-Graves. Mihai a fost cel de-al şaptelea fiuDupă el s-a născut în jur de 1854 Harieta, sora mai mică a poetului, cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. Matein. 1856, este singurul care a lăsat urmaşi direcţi. A studiat Politehnica la Praga şi a devenit căpitan în armata română. Sa luptat cu Titu Maiorescu, încercând să împiedice publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an şijumătate, data naşterii sau a morţii nefiind cunoscute.O posibilă explicaţie este că în secolul al XIX-lea speranţa de viaţă nu depăşea 40 de ani, epidemiilede tifos, tuberculoză, hepatită erau frecvente, iar pentru sifilis nu exista vreun tratament, boala fiind incurabilă până lainventarea penicilinei.Copilăria

Clădirea National-Hauptschule din Cernăuţi, unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1858-60. În prezent clădireaadăposteşte o şcoală auto. Strada Shkilna (Şcolii) nr. 4.Copilăria a petrecut-o la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şide contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau Orămâi).Între 1858 şi 1866, a urmat cu intermitenţe şcoala primară National Hauptschule (Şcoala primară ortodoxă orientală)la Cernăuţi. Frecventează aici şi clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Nu cunoaştem unde face primele două claseprimare, probabil într-un pension particular. Are ca învăţători pe Ioan Litviniuc şi Ioan Zibacinschi, iar director peVasile Ilasievici. Cadre didactice cu experienţă, învăţătorii săi participă la viaţa culturală şi întocmesc manuale şcolare.Termină şcoala primară cu rezultate bune la învăţătură. Nu s-a simţit legat, afectiv, de învăţătorii săi şi nu-i evocă înscrierile sale. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuţi, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. Aterminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care a făcut două clase de gimnaziu.

Clădirea Ober-Gymnasium din Cernăuţi, unde poetul şi-a făcut studiile în perioada 1860-63. Tot aici a predat  AronPumnul. În prezent, şcoala generală nr. 1. Se găseşte pe str. M. Eminescu, colţ cu str. I. Franko.Între 1860 şi 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernăuţi înfiinţat în 1808, singura instituţie deînvăţământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul habsburgic în 1775. Se impune în cursul anilor prin bunaorganizare administrativă şi marea severitate în procesul de învăţământ. Profesorii se recrutau, cu precădere, dinAustria, întocmesc studii şi colaborează la publicaţiile vremii. Se înfiinţează şi o catedră de română, destul de târziu,după 1848. Este ocupată de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu românesc, în patru tomuri, tipărit la Viena între1862 şi 1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventează cursurile la Ober Gymnasium şi fraţii săiŞerban, Nicolae, Gheorghe şi Ilie. Termină clasa I cu rezultate bune la învăţătură. Nu are notă la română pe primulsemestru şi este clasificat de Miron Călinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Elevul Eminovici Mihai apromovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru şi al 23-lea în cel de-al doilea semestru. În clasa a II-a, pe

care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedră, culegător din creaţie

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 3/14

populară şi autor de studii de ţinută academică. Aron Pumnul l-a calificat, în ambele semestre, cu note maxime laromână. A obţinut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) şi la Johann Haiduk, pe ambelesemestre (la matematică). Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deşi avea o situaţie bună la învăţătură. Avea note foarte bune la toatemateriile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanţa  Paştelui la Ipoteşti, nus-a mai întors la şcoală.

Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. În medalion ar putea fi EminescuÎn 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învăţământului din Bucureşti o subvenţie pentru continuareastudiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“. În 21 martie 1864, prin adresa nr

9816 către gimnaziul din Botoşani, i s-a promis că va fi primit „negreşit la ocaziune de vacanţă, după ce, însă, vaîndeplini condiţiunile concursului“. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuţi unde trupa de teatru Fanny TardiniVladicescu dădea reprezentaţii. La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoşani, apoipeste puţin timp, a fost copist la comitetul permanent judeţean.La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui săuŞerban. În 11 martie tânărul M. Eminovici a solicitat paşaport pentru trecere în Bucovina. În toamnă s-a aflat în gazdă laprofesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Situaţia lui şcolară era de „privatist“. Cunoştea însăbiblioteca lui Pumnul până la ultimul tom.Debutul în literatură

Casa din Cernăuţi a lui Aron Pumnul, unde a locuit o perioadă şi Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. 19)1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron

Pumnul. Elevii scot o broşură, Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti (Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lorprofesoriu), în care apare şi poeziaLa mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aş avea. Iosif Vulcan îconvinge să-şi schimbe numele în Eminescu şi mai târziu adoptat şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi maiapar în „Familia” alte cinci poezii.Sufleor şi copistDin 1866 până în 1869, a pribegit pe traseul Cernăuţi – Blaj – Sibiu –  Giurgiu – Bucureşti. De fapt, sunt ani decunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti, un pelerinaj transilvănean acărui autor moral a fost Aron Pumnul. „Cât de clar este, respectând documentele epocii cernăuţene, respectând adevărulistoric atât cât există în ele, cât de cert este că drumul lui Eminescu în Transilvania, departe de a fi o «împrejurareboemă», «un imbold romantic al adolescenţei», a fost - în fond - încheierea sublimă a unei lecţii pentru toată viaţa: ideeaunităţii naţionale şi a culturii române aplicată programatic şi sistematic, cu strategie şi tactică, după toate normele şi

canoanele unei campanii ideologice.” (Sânziana Pop în Formula AS nr. 367)A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu şi-a realizat proiectul. În iunie 1866 a părăsit Bucovina şi s-a stabilitla Blaj cu intenţia mărturisită de a-şi reîncepe studiile. În perioada 27 - 28 august 1866, a participat la adunarea anualăa ASTREI, la Alba Iulia. În toamnă, a părăsit Blajul şi a mers la Sibiu, unde a fost prezentat lui N. Densuşianu. De aici atrecut munţii şi a ajuns la Bucureşti.În 1867 a intrat ca sufleor  şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formaţia lui Mihail Pascaly şila recomandarea acestuia, sufleor şi copist la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte pe I. L. Caragiale. Cu această trupă faceturnee la Brăila, Galaţi, Giurgiu,Ploieşti. A continuat să publice în Familia; a scris poezii, drame (Mira), fragmente deroman (Geniu pustiu), rămase în manuscris; a făcut traduceri din germană (Arta reprezentării dramatice, de H. ThRötscher ).Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly, care concentrase mai multe forţe teatrale: Matei Millo, FannyTardini-Vladicescu şi actori din trupa lui Iorgu Caragiale. În timpul verii, aceasta trupă a jucat

la Braşov, Sibiu, Lugoj, Timişoara, Arad şi alte oraşe bănăţene. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu şi aobţinut de la Eminescu poeziile La o artistă şi Amorul unei marmure, publicate apoi în Familiadin 18/30 august şi 19septembrie/1 octombrie. Văzând aceste poezii în Familia, căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului săurătăcitor în lume. Stabilit în Bucureşti, Eminescu a făcut cunoştinţă cu I. L. Caragiale. Pascaly, fiind mulţumit deEminescu, l-a angajat ca sufleor a doua oară şi copist al  Teatrului Naţional. În 29 septembrie, Eminescu semneazăcontractul legal în această calitate. Obţine de la Pascaly o cameră de locuit, în schimb, însă, se obligă să traducă pentrumarele actor Arta reprezentării dramatice - Dezvoltată ştiinţific şi în legătura ei organică de profesorul dr.  HeinrichTheodor Rotscher  (după ediţia a II-a). Traducerea, neterminată, scrisă pe mai multe sute de pagini, se află printremanuscrisele rămase. Acum începe şi proiectul său de roman Geniu pustiu.Student la Viena şi BerlinÎntre 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiazăşi cursuri de la alte facultăţi). Activează în rândul societăţii studenţeşti (printre altele, participă la pregătirea unei serbăr

şi a unui Congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare)

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 4/14

se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte, la Viena, peVeronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literaredebutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale "bolii".Între 1872 şi 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratulîn filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene.Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" IaşiLa 1 aprilie 1869, a înfiinţat împreună cu alţi tineri, cercul literar Orientul, care avea ca scop, între altelestrângerea basmelor , poeziilor populare şi a documentelor privitoare la istoria şi literatura patriei. În data de 29 iunie, sefixează comisiile de membri ale Orientului, care urmau să viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizapentru Moldova. În vară se întâlneşte întâmplător înCişmigiu cu fratele său Iorgu, ofiţer, care l-a sfătuit să reia legăturilecu familia. Poetul a refuzat hotărât. În vară, a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iaşi şi Cernăuţi. Cu ocazia ultimulu

turneu, Eminescu se împacă cu familia, iar tatăl său i-a promis o subvenţie regulată pentru a urma cursuri universitarela Viena, unde se aflau mai toţi colegii lui de la Cernăuţi. În 2 octombrie, Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofieca student extraordinar, ca simplu auditor deci, deoarece i-a lipsitbacalaureatul. Aici a făcut cunoştinţă cu Ioan Slavici şcu alţi studenţi români din Transilvania şi din Bucovina. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuţi şi de la BlajS-a înscris în cele două societăţi studenţeşti existente, care apoi s-au contopit într-una singură - România jună. A începusă crească numărul scrisorilor şi telegramelor către părinţi pentru trimiterea banilor de întreţinere.Împreună cu o delegaţie de studenţi, Eminescu îl vizitează de Anul Nou, 1870, pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuzala Döbling. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. După aceastaEminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui  1871-1872, când a urmat două semestre consecutive. În schimb, setea luide lectură era nepotolită. Frecventa, cu mult interes, biblioteca Universităţii. Îl preocupau şi unele probleme cu careavea să iasă în publicistică.Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi îi comunică lui Eminescu impresia puternică provocată de poet în sânul

societăţii Junimea din Iaşi, prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. Îi propune ca după terminareastudiilor să se stabilească la Iaşi.La 6 august 1871, i se adresează din Ipoteşti lui Titu Maiorescu, dându-i oarecare relaţii privitoare la organizareaserbării. Printre tinerii de talent, participanţi activi la serbare, s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski şcompozitorul Ciprian Porumbescu.În toamna anului 1871, din cauza unor curente contradictorii în sânul societăţii România jună, Eminescu demisioneazăîmpreună cu Slavici din comitetul de conducere. Amândoi sunt acuzaţi că sunt ataşaţi ideilor Junimii din Iaşi. În studiulsău despre Direcţia nouă, Titu Maiorescu evidenţiază meritele de poet, „poet în toată puterea cuvântului“, ale luEminescu, citându-l imediat după Alecsandri. Studiul se tipăreşte cu începere din acest an în Convorbiri literare. La 16decembrie 1871, într-o scrisoare către Şerban, care se afla în ţară, i-a scris necăjit că duce o mare lipsă de bani, avânddatorii pentru chirie, apoi „la birt, la cafenea, în fine, pretutindenea“. Din această cauză, intenţionează să se mute la oaltă universitate, în provincie.

1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle, la Viena. În data de 10 februarie a aceluiaşi an, într-o scrisoarecătre părinţi, se plânge că a fost bolnav, din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată şi de ştiriletriste primite de acasă. În 18 martie, a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii şi alipsurilor de tot felul, iar în 8 aprilie a cerut bani pentru a se înscrie în semestrul al II-lea. Se plânge şi de lipsa unuipardesiu.

Mihai Eminescu în prima jumătate a anilor 1870În aceste împrejurări a părăsit Viena şi s-a întors în ţară. În 18 decembrie s-a înscris la Universitatea din Berlin, ajunsaici cu ajutorul unei subvenţii lunare de 10 galbeni, din partea Junimii. De data aceasta Eminescu era înmatriculat castudent, pe baza unui certificat de absolvire de la liceul dinBotoşani. Cursurile la care se înscrisese, sau pe care şi lenotase să le urmeze, erau foarte variate: din domeniul filozofiei, istoriei, economiei şi dreptului.În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Rosetti i-a înlesnit însă rămânerea mai departe la  Berlin, prin mărirea

salariului. În 8 decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă.În perioada 17/29 ianuarie - 7 mai 1874, a avut loc o bogată corespondenţă între Maiorescu şi Eminescu, în care i sepropunea poetului să-şi obţină de urgenţă doctoratul în filosofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din IaşiMinistrul Învăţământului i-a trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. În timpul verii i s-a datsarcina de a cerceta oficial, pentru statul român, documentele din Königsberg. Toamna a petrecut-o în tovărăşia lui IoanSlavici, găzduit la Samson Bodnărescu.Poetul a început să sufere de o inflamaţie a încheieturii piciorului. În 1 septembrie a fost numit în postul de director alBibliotecii Centrale din Iaşi. Pe lângă sarcinile de la bibliotecă, Eminescu a predat acum lecţii de logică la Institutuacademic în locul lui Xenopol. În 19 septembrie, printr-o scrisoare adresată secretarului agenţiei diplomatice din Berlina motivat de ce a abandonat această sarcină şi de ce a luat drumul către ţară. În 7 octombrie, Maiorescu a luat cunoştinţăprin Al. Lambrior  că Eminescu nu poate pleca aşa curând în străinătate ca să facă doctoratul, fiind oprit de întâmplărigrave în familie: două surori se îmbolnăviseră de tifos la băi în Boemia. În 10 octombrie, Şerban, fratele poetului, care

dăduse semne de o alienaţie mintală, s-a internat în spital prin intervenţia agenţiei române din Berlin.

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 5/14

S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene, iar în 8 noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literarăde la Veronica Micle, pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor . În 28 noiembrie, agenţia din Berlin a anunţatmoartea lui Şerban, fratele poetului.Reîntoarcerea în ţară. Rătăciri

Timbru poştal românesc din 1958În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă şi a propus îmbogăţirea ei cu manuscrise şi cărţi vechi româneştiTot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creangă însocietatea Junimea. Rămas fără serviciu, Eminescu a primit postul de corector şi redactor al părţii neoficiale la ziarullocal Curierul de laşi, unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat cu

regularitate şedinţele Junimii. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. A făcut un drum la Bucureşti, undeprin Maiorescu, s-a împrietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle a rămas, însă, idolul său.În 6 martie, într-un raport adresat lui Maiorescu, ministrul Învăţământului, a înaintat o listă bogată de tipărituri şimanuscrise vechi pentru achiziţionare, iar în 14 martie, în cadrul prelegerilor publice aleJunimii a rostit conferinţa pecare a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influenţa austriacă asupra românilor din principate.

În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărţi didactice alcătuită de Ion Creangă şi alţii. În 3 iunieschimbându-se guvernul, Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. 1013. În 15 iunie a primiscrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcţia derevizor şcolar  pentru districtele Iaşi şi Vaslui. În 22 iunie, prinraportul său către Ministerul Învăţământului, D. Petrino a cerut ca Eminescu, fost bibliotecar, să fie urmărit pentruobiecte şi cărţi „sustrase“. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iaşi.În 1 iulie a fost invitat să-şi ia în primire noul post de revizor, iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. Petrino,

autorul broşurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. Tot în această vreme a fost înlocuit şi la şcoalădin cauza grevei declarate de elevii unor clase. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcutecu ocazia conferinţelor cu învăţătorii din judeţul Iaşi. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Şcoala nr. 2din Păcurari, Iaşi. În 15 august s-a stins din viată la Ipoteşti, mama poetului, Raluca Eminovici.În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a şcolilor din judeţul Vaslui, iar în 17 decembriejudecătorul de instrucţie în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. Petrino, a declarat că „nu este loc de urmare“.În 20 septembrie 1877, i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur, iar în 12 octombrie a precizat, cătreacelaşi, că Iaşii i-au devenit „nesuferiţi“. În a doua jumătate a lunii octombrie, fiind invitat să intre în redacţiaziarului Timpul, Eminescu a părăsit Iaşii şi a venit la Bucureşti, unde s-a dedicat gazetăriei.În 6 august 1879, a murit Ştefan Micle. Văduva lui Micle a venit la Bucureşti şi l-a rugat să intervină pentru urgentareapensiei sale. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile.Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta, sora sa, s-a plâns că are mult de lucru şi că este bolnav trupeşte, dar mai mult

sufleteşte. Din partea familiei a primit numai imputări, în special adresate de tatăl său. Nu a avut nici timp, nicidispoziţie să-l felicite măcar pe Matei, care-i trimisese invitaţie de nuntă. Nu a publicat decât o poezie. Negruzzi îi scrieimputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. A renunţat la căsătoria proiectată cu Veronica Micle.S-a reîntors în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. A fost director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizorşcolar pentru judeţele Iaşi şiVaslui, redactor la ziarul Curierul de Iaşi. A continuat să publice în Convorbiri literare. Adevenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a determinat să scrie şi l-a introdus la Junimea. Situaţia lui materială eranesigură; a avut necazuri în familie (i-au murit mai mulţi fraţi, i-a murit şi mama). S-a îndrăgostit de Veronica Micle.În 1877 s-a mutat la Bucureşti, unde până în 1883 a fost redactor , apoi redactor-şef (în 1880) la ziarul Timpul. Adesfăşurat o activitate publicistică excepţională, care i-a ruinat însă sănătatea. Acum a scris marile lui poeme(seria Scrisorile, Luceafărul, etc.).Boala

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 6/14

Poesii - 1884Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care MiteKremnitz l-a tradus în germană, în şedinţele Junimii de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu

În 1 ianuarie, la gazetă, Eminescu este flancat de un director şi un comitet redacţional care urmau să-i tempereze avântusău polemic. Reorganizarea redacţiei este însă inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. În 13septembrie, în absenţa poetului, probabil, se citesc „iarăşi vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa luMaiorescu.În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În lipsa lui se citeşte la Maiorescu, îndouă rânduri, „Luceafărul” în limba germană. La Bucureşti, în 23 iunie, pe o căldură înăbuşitoare, Eminescu a datsemne de depresie, iar la 28 iunie, "boala" a izbucnit din plin. În aceeaşi zi a fost internat în sanatoriul doctorului Şuţu,cu diagnosticul de psihoză maniaco-depresivă, nicidecum ceva incurabil.Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici şi de fratele poetului (locotenentul), care au cerut relaţiiasupra bolnavului. Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare de 2,000  lei, au fost adăugate contribuţieamicilor pentru plecarea lui Eminescu. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie şi internat în sanatoriul dela Ober-Dobling, fiind însoţit pe drum de un vechi prieten,Alexandru Chibici Revneanu.

În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu şi de vărul acestuia, C. Popazu, din Viena, care aveau sarcinasă-l vadă cât mai des la sanatoriu. În 8 ianuarie a murit la Ipoteşti, Gheorghe Eminovici, tatăl poetului. În 12ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că doreşte să se întoarcă în ţară, iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescuexprimându-i aceeaşi dorinţă. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorieprin Italia. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată, însoţit de Chibici.În 7 martie la Ipoteşti, Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împuşcare. Eminescu a sosit la Bucureşti în 27 martieprimit la gară de mai mulţi amici. A plecat în 7 aprilie la Iaşi, cu acelaşi însoţitor. În 24 septembrie a fost numit în postude sub-bibliotecar al Bibliotecii Centraledin Iaşi. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii, iar înnoiembrie a fost internat în spitalul Sf. Spiridon. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuţă, care l-a gasit indeplinatate putere creatoare, si chiar binedispus.În perioada iulie - august 1885 a urmat o cură la Liman, lângă Odessa, de unde a scris cerând bani pentru plata taxelorLa începutul lunii septembrie încă nu venise la Iaşi. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii.

În anul 1886 a fost menţinut în serviciul bibliotecii, unde a îndeplinit roluri şterse: a scris statele de plată, adreselepentru înaintarea lor, diverse circulare pentru restituirea cărţilor împrumutate şi pentru convocarea comisiei bibliotecii.În 15 martie, Albumul literar al societăţii studenţilor universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nţelegi. A fosînlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă şi, în urma unui consult medical, este transportat la ospiciul dela Mânăstirea Neamţ.În primăvara lui 1887, Eminescu a plecat la Botoşani, la sora sa Henrieta, şi a fost internat în spitalul local SfântulSpiridon. În timpul acesta, la Iaşi s-au organizat comitete de ajutorare, care au lansat liste de subscripţie publică pentruîntreţinerea şi îngrijirea poetului. În 13 iulie a mers la Iaşi pentru un consult medical. Aceştia au recomandat trimitereapacientului la Viena şi Hall, iar în 15 iulie Eminescu a plecat înspre destinaţiile recomandate, însoţit dedoctorandul Grigore Focşa. În 1 septembrie s-a întors de la Hall la Botoşani, unde a stat sub îngrijirea doctorului Iszakşi a sorei sale, Henrieta. Trupa de teatru a fraţilor Vlădicescu, cunoscuţi poetului, a dat în luna decembrie la Botoşaniun spectacol în beneficiul bolnavului.

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 7/14

Eminescu a dorit în 1888 să-şi termine unele lucrări de care şi-a amintit că le-a lăsat în manuscris. I-a amintit Henrietede gramatica limbii sanscrite, rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iaşi. Prin scrisoare recomandată i-a cerutlui Maiorescu să-i trimită biblioteca şi manuscrisele rămase la Bucureşti. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestescrisori. Iacob Negruzzi a depus pe biroulCamera Deputaţilor o petiţie din partea unui număr de cetăţeni din toate părţileţării, pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului, de către stat, o pensie viageră. Propunerea a fost susţinutăşi de Mihail Kogălniceanu. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. Veronica Micle a venit la Botoşani şi l-adeterminat pe Eminescu să se mute definitiv la Bucureşti. În 15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la Bucureşti. Aici aavut un modest început de activitate literară. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat, unde a fost susţinude Nicolae Gane ca raportor. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor.Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul

Caritas. Medicul Zaharia Petrescu, împreună cu dr. Alexandru Şuţu, l-a examinat pe Mihai Eminescu, la 20 martie 1889Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. Mihail Eminescu este atins de alienaţie mintală în formă dedemenţă, stare care reclamă şederea sa într-un institut”. [5] În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistenţa judiciarăa bolnavului.În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor,Bucureşti. Ziarul Românulanunţa ziua următoare la ştiri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fosînmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutordin Bucureşti.Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris:

„Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământuromânesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cerîn depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăriaparfumurilor sale.[6]”Tudor Vianu a spus: "fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci"Cauza exactă a morţii sale rămâne însă învăluită în mister, existând suspiciunea că ar fi murit ucis. [7]Profilul psihologic

Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui I.L. Caragiale care după moartea poetului a publicatrei scurte articole pe această temă: În Nirvana, Ironie şi Două note. După părerea lui  Caragiale trăsătura cea macaracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitate” [8]. Viaţa lui Eminescu afost o continuă oscilare între atitudini introvertite şiextravertite.[9]

„Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz;

blând şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacomde plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudatăamestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”Criticul Titu Maiorescu, cel care l-a sprijinit moral şi material pe parcursul întregii vieţi dar mai ales după tragiculmoment al declanşării bolii sale, s-a ocupat de poezia sa în două dintre articolele sale,Direcţia nouă în poezia şi prozaromânească(1872), în care va analiza doar cîteva poezii publicate în revista Convorbiri literare pînă în momentultipăririi articolului, este vorba despre Venere şi Madonă,Mortua Est, şi Epigonii şi va reveni ulterior după moarteapoetului asupra întregului set de poezii publicate antum în studiul Eminescu şi poeziile sale, publicat la scurtă vremedupă moartea sa prematură. Dar poate documentul cel mai uman, cel mai cald este scrisoarea pe care i-o trimite înperioada în care poetul se îngrijea de sănătate, în străinătate, într-un sanatoriu din Viena, asigurîndu-l că volumul săude Poesii, editat de Socec în ediţie princeps în 1883, se bucură de o bună recepţie, fiind citit atît de locuitorii mahalaleTirchileştilor cît şi de doamnele de la Curtea Reginei Carmen Sylva, o altă admiratoare declarată a poetului, cea care a

intervenit pe lîngă regele Carol I pentru a-i fi acordată distincţia "Bene merenti", refuzată totuşi de poet din motivepolitice. În portretul pe care i l-a făcut poetului în studiul Eminescu şi poeziile sale(1889), Titu Maiorescu accentueazătrăsăturileintrovertite ale lui Eminescu, care de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visător rupde realitate, care nu suferea din cauza condiţiilor materiale în care trăia, indiferent la ironiile şi laudele semenilor,caracteristica lui principală fiind „seninătatea abstractă”[10].

„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o aşa covârşitoare inteligenţă, ajutată deo memorie căreia nimic din cele ce-şi întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în perioadele bolnave declarate)încât lumea în care trăia el după firea lui şi fără nici o silă era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce şi le însuşise şle avea pururea la îndemână. În aceeaşi proporţie tot ce era caz individual, întâmplare externă, convenţie socială, averesau neavere, rang sau nivelare obştească şi chiar soarta externă a persoanei sale ca persoană îi era indiferentă.”În realitate, aşa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, şi aşa cum îşi aminteşte Caragiale, Eminescu erade multe ori sub influenţa unor impulsuri inconştiente nestăpânite. Viaţa lui Eminescu a fost o suprapunere de cicluri de

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 8/14

diferite lungimi formate din avânturi alimentate de visuri şi crize datorate impactului cu realitatea. Ciclurile puteau durade la câteva ore sau zile, până la săptămâni sau luni, în funcţie de importanţa întâmplărilor, sau puteau fi chiar de mailungă durată când erau legate de evenimentele care i-au marcat viaţa în mod semnificativ, ca legătura cu Veronicaactivitatea politică din timpul studenţiei, participarea la întâlnirile Junimii sau ziaristica de la Timpul. Dăm ca exemplucaracteristic acestor crize felul în care descrie el însuşi accesele sale de gelozie.[11]

„Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numaipentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-arputea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toatefarmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupunând că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere.Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decâtînchizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea.”Ioan Slavici, un alt mare scriitor junimist, descoperit tot de Mihai Eminescu la Viena, a evocat în cîteva texte cu caractermemorialistic atît amintirile din perioada prieteniei lor vieneze, cît şi sărbătoarea consacrată serbării de la Putna,organizată la propunerea societăţii "României june", din care cei doi au făcut parte în epoca studiilor lor la Universitateadin Viena.Activitatea literarăPentru detalii, vezi: Opera poetică a lui Mihai Eminescu.Activitatea de jurnalist politicPentru detalii, vezi: Eminescu jurnalist politic.Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876, nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuitede căderea guvernuluiconservator . Până atunci el fusese revizor şcolar în judeţele Iaşi şi Vaslui, funcţie obţinută cusprijinul ministrului conservator al învăţământului,Titu Maiorescu. Imediat după preluarea conducerii ministerului decătre liberalul Chiţu, Eminescu a fost demis din funcţia de revizor şcolar şi a lucrat ca redactor la Curierul de Iaşipublicaţie aflată atunci în proprietatea unui grup de junimişti. La iniţiativa lui Maiorescu şi Slavici, Eminescu a fosangajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul, organul oficial al conservatorilor , unde a rămas în următorişase ani.Deşi a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare dincare să-şi câştige pur şi simplu existenţa. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educaţiepolitică, aşa cum îşi propusese.

„Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-oparte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuieo generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiuneaoamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut

adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi.[12]”Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naţionalităţii şi întărirea statului naţional:

„ … toate dispoziţiile câte ating viaţa juridică şi economică a naţiei trebuie să rezulte înainte de toate din supremalege a conservării naţionalităţii şi a ţării, cu orice mijloc şi pe orice cale, chiar dacă şi mijlocul şi calea n-ar fi conformecu civilizaţia şi umanitarismul care azi formează masca şi pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizaţiile rămaseîndărăt sau eterogene.” [13]”De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ţinând seamă „de calităţile şi defectele rasei noastre, depredispoziţiile ei psihologice”. Prin atitudinea sa, Eminescu nu dorea să constrângă cetăţenii de altă etnie să devinăromâni sau să-i excludă din viaţa publică. Ceea ce îşi dorea era ca interesul naţional să fie dominant, nu exclusiv. „Darceea ce credem, întemeiaţi pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că ţara este, în linia întâia, elemental naţional şi că escris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta şi caracterul acestui stat.” [14]Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independenţă, a proclamării independenţei, a satisfacericondiţiilor impuse deCongresul de la Berlin pentru recunoaşterea independenţei şi proclamarea regatului. Pe lângăaceste mari evenimente politice şi sociale el s-a ocupat în articolele sale de toate problemele societăţii româneşti dinacea vreme: răscumpărarea căilor ferate, noua constituţie şi legea electorală, bugetul, înfiinţarea  Băncii Naţionaledările, inamovibilitatea magistraţilor, politica externă, etc. Majoritatea articolelor scrise de Eminescu fac parte dintr-opolemică continuă dusă cu ziarele liberale şi în principal cu Românul condus de C.A. Rosetti, liberalii aflându-se atuncla guvernare.Moartea şi serviciul funerar Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, după ce la începutul anului boala sa devenise tot maiviolentă, în casa de sănătate a doctorului Şuţu. Corpul poetului a fost expus publicului în biserica sf. Gheorghe, pe uncatafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor dirijat de muzicianul C.Bărcănescu a interpretat litania "Mai am unsingur dor". După slujba ortodoxă şi discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră înhămaţi doar doi cais-a îndrptat spre Universitate, unde D.Laurian rosteşte al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaugă

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 9/14

diverşi trecători o porneşte pe Calea Victoriei, Calea Rahovei şi se îndreaptă spre cimitirul Şerban Vodă, denumit aziBellu. Patru elevi ai Şcolii Normale au purtat pe umeri sicriul pînă la mormînt, unde a fost îngropat sub "teiul sfînt" cumscria chiar Caragiale în necrologul său, În Nirvana.Receptarea operei eminescieneOpera poetică eminesciană a fost divizată de destinul poetului în două secţiuni, prima, cea antumă a fost publicată întimpul vieţii poetului deTitu Maiorescu la editura Socec, cu puţin timp înainte ca mintea acestuia să se întunece în 1880Cea mai mare parte a creaţiei sale a rămas în manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Române, undeau fost folosite iniţial de Perpesscius pentru ediţia critică, iniţiată în 1939 la Editura Fundaţiilor Regale Regele Carol alII-lea, şi finalizată abia în anul 2000. Manuscrisele au rămas multă vreme nefolosite, criticii au considerat că ele conţinbruioane sau simple schiţe ale operelor neterminate, din acest motiv Titu Maiorescu nici nu şi-a pus problema posibilei

lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care îşi va susţinedoctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla şi care va recompune imaginea întregiiopere în magistrala sa monografie Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat iniţial la EdituraFundaţiilor Regale Regele Carol al II-lea pentru Literatură şi Artă, în perioada 1934-1936.După schimbarea de regim politic din 1947 poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurată, în manualele şcolare aupătruns doar cîteva texte, printre ele poezia "Împărat şi proletar", iar poezia lui a fost redusă la o suprafaţă foarte mică şînlocuită de poetica poeziei proletcultiste, specifică acelei epoci de tristă amintire. Exegeza eminesciană a revenit lanivelul ei abia după 1965 prin cîteva momente semnificative, trebuind menţionate în acest context studiile unoreminescologi ca Ion Negoiţescu, Rosa del Conte, Ioana Em.Petrescu, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Petru Creţia, IlinaGregori care s-au adăugat canonului eminescologiei interbelice, la care şi-au adus contribuţia mari critici sau stilisticienliterari cum ar fi Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Caracostea, etc.Un moment semnificativ al contestării poetului de către un grup de critici literari consacraţi, din care făceau

parte Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter , Mircea Cărtărescu, un politolog - profesorul de ştiinţe politice CristianPreda, dar şi de un număr de tineri scriitori, şi anume de cel care coordonase numărul, redactorul  Cezar PaulBădescu, Răzvan Rădulescu, T.O.Bobe, studentul Marius Chivu, l-a constituit numarul 265 din 1998 al reviste"Dilema", care a stîrnit o reacţie foarte puternică a lumii culturale româneşti dar şi a jurnaliştilor de la diverse publicaţiitoate aceste reacţii fiind adunate de Cezar Paul-Bădescu într-o antologie intitulată "Cazul Eminescu". Acesta a selectatnumai reacţiile emoţionale şi a trecut cu vederea pe cele avizate care veneau din partea unor eminescologi ca IlinaGregori, Eugen Simion, Ştefan Cazimir etc. Multe din aceste reacţii au aparţinut simplilor cititori, iar la aceasta s-auadăugat reacţiilor semi-oficiale sau oficiale, venite din partea unor reprezentanţi ai unor partide politice naţionaliste,cum ar fi Partidul România Mare, sau a unor personalităţi culturale din Republica Moldova, unde Mihai Eminescu sebucură de un cult foarte special."În universul operei, proza se arată ca o densă complementaritate de idei şi imagini a poeziei, pe care, în numeroasefeluri, o duce mai departe şi o explică. Ne întrebăm adesea cum s-ar înţelege structura roului titanic ori demonic din

poezia eminesciană dacă n-ar interveni paginile cu motivări ample şi coerente adânc din Geniu pustiu ori SărmanulDionis? Sau cum s-ar pătrunde în lupta eroului cu categoriile de spaţiu şi timp fără elucidările filosofice din SărmanulDionis? Trecerile de la o ipostază filosofică la alta, modificările în concepţia despre lume şi erou a poetului, raportuldintre gândul filosofic şi ideea mito-poetică sau imagine se limpezesc numai luminate de proză, care oferă adesea şivalori estetice de mâna întâi." (Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Eminescu–cultură şi creaţie)"Eminescu este un povestitor fantastic căruia i se impune nu observarea realităţii, ci recompunerea ei vizionară, grea desemnificaţii adânci. Nimeni înaintea lui Eminescu şi nimeni după el n-a reuşit mai bine în acea pictură fantastică arealităţii care aminteşte de arta unui William Blake." (Tudor Vianu)Opere antume

Opera Anul apariţiei

Venere şi Madonă 15 aprilie 1870, „Convorbiri literare“

Mortua est! 1 martie 1871, „Convorbiri literare“Noaptea... 15 iunie 1871, „Convorbiri literare“

Floare albastră 1 aprilie 1873, „Convorbiri literare“

Melancolie 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“

Crăiasa din poveşti 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“

Lacul 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“

Dorinţa 1 septembrie 1876, „Convorbiri literare“

Povestea codrului martie 1878, „Convorbiri literare“

Singurătate martie 1878, „Convorbiri literare“

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 10/14

Departe sunt de tine... martie 1878, „Convorbiri literare“

Pajul Cupidon 1 februarie 1879, „Convorbiri literare“

O, rămâi 1 februarie 1879, „Convorbiri literare“

De câte ori, iubito... septembrie 1879, „Convorbiri literare“

Atât de fragedă... septembrie 1879, „Convorbiri literare“.

Afară-i toamnă... octombrie 1879, „Convorbiri literare“

Sunt ani la mijloc... octombrie 1879, „Convorbiri literare“

Când însuşi glasul... octombrie 1879, „Convorbiri literare“Freamăt de codru octombrie 1879, „Convorbiri literare“

Revedere octombrie 1879, „Convorbiri literare“

Despărţire octombrie 1879, „Convorbiri literare“

O, mamă... 1 aprilie 1880, „Convorbiri literare“

Scrisoarea I 1 februarie 1881, „Convorbiri literare“

Scrisoarea II 1 aprilie 1881, „Convorbiri literare“

Scrisoarea III 1 mai 1881, „Convorbiri literare“

Scrisoarea IV 1 septembrie 1881, „Convorbiri literare“

Luceafărul aprilie 1883, „Almanahul Societăţii Academice România jună“

S-a dus amorul... 24 aprilie/6 mai 1883, „Familia“ Nr. 18

Când amintirile... 15/25 mai 1883, „Familia“ Nr. 20

Adio 5/17 iunie 1883, „Familia“ Nr. 33

Doină 1 iulie 1883, „Convorbiri literare“

Pe lângă plopii fără soţ... 28 august/9 septembrie 1883, „Familia“ Nr. 35

Şi dacă... 13/25 noiembrie 1883, „Familia“ Nr. 46

Criticilor mei 1883/84

Mai am un singur dor 1883/84,Somnoroase păsărele... 1883/84,

Veneţia 1883/84,

Iubind în taină... 1883/84,

Trecut-au anii... 1883/84,

Din Noaptea... 12/24 februarie 1884, „Familia“ Nr. 7

Sara pe deal 1 iulie 1885, „Convorbiri literare“

Scrisoarea V - Dalila 1 ianuarie 1886, „Epoca“

Nu mă înţelegi 15 martie 1886, „Album literar“ al Asociaţiei studenţeşti Unirea

La steaua 25 octombrie 1886, „România liberă“

De ce nu-mi vii februarie 1887, „Convorbiri literare“

Kamadeva 1 iulie 1887, „Convorbiri literare“

Oricâte stele... 1 februarie 1890, „Convorbiri literare“

Albumul iulie 1892, „Convorbiri literare“

Mihai Eminescu în conştiinţa publicăÎn muzicăVezi şi: Listă de compoziţii pe versurile lui Mihai EminescuTeatru şi film

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 11/14

Geniu sublim (Eminescu), scenariu de film, scris în 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan şi achiziţionat oficial deCentrul Cinematografic Bucureşti, secţia scenarii film, în 1967. După emigrarea autorului în America, scenariul a fostpublicat în 1996, la editura Western Publishing din Chicago, câteva exemplare existând şi în România ( BibliotecaAcademiei Române, Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti ş.a.).În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a regizat filmul artistic de televiziune Luceafăruldespre viaţa şi creaţia poetului Mihai Eminescu.PublicisticăPortreteÎn urma lui Mihai Eminescu au rămas patru portrete fotografice. Primul, realizat la Viena în 1869, cel mai cunoscut şpe baza căruia s-a construit şi mitul geniului, se pare că e un portret neretuşat al unui fotograf austriac. Mai sunt alte trei

portrete retuşate, unul din 1878, realizat de Frantz Dushek la Bucureşti, unul din 1884-1885, realizat de Nestor Heck la Iaşi, altul cu Eminescu , de Jean Bielig, realizat in1887, şi dupăacesta s-a făcut o litografie de către Th. Mayerhofer. Se pare că pe acesta din urmă l-a rupt  TituMaiorescu atunci când i-a fost arătat.[15]

1869

Fiecare dintre noi a fost invatat la scoala ca Mihai Eminescu este cel mai mare poet pe care l-aavut tara noastra si ca nu mai e nimeni ca el. Printre epitelele si comparatiile absolute prin careeste descris, am invatat pe de rost zeci de poezii si am retinut ca nimeni nu a mai folosit limbaromana ca el. Ziare.com te provoaca la dezbatere: ti-ai dori ca Romania de astazi sa aiba unjurnalist asa cum a fost Mihai Eminescu? Crezi ca un jurnalist ar trebui sa fie echidistant sau

doar sa isi afirme clar optiunile? A fost Mihai Eminescu redus la tacere din cauza faptului ca era incomod pentru clasapolitica? Citeste si episodul al doilea al dezbaterii "Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod? Afla cu ce aderanjat Mihai Eminescu pe toata lumea si daca asta i-a adus prematur disparitia" si cum au reactionat Marile Puteri lacampaniile de presa ale lui Mihai Eminescu. Mai afla cine si de ce l-a declarat nebun, ce continea ultimul articol scris deMihai Eminescu si ce i s-a intamplat dupa ce a fost publicat. Ucis cand canta "Desteapta-te Romane!".Cu doua minute inainte de pauza, profesorii apropiati de elevi mai spuneau si cate o picanterie. Am aflat astfel de relatiacu Veronica Micle, de sifilis si ca nu era in toate mintile atunci cand a murit.Satui de poezii si de obligatia de a invata zeci de pagini de comentarii, unii au ramas doar cu ce li s-a spus atunci. CaEminescu era sifilitic si nebun si ca a trait in fantezie si melancolie, obsedat de temele care se regasesc in poeziile lui.Si de ce ar fi asta o problema? A fost un poet, un artist. Asa sunt artistii. Da, numai ca aceasta varianta, raspandita incade cand era in viata, nu e tocmai adevarata.De obicei, intr-un chenar din manualele de Limba romana mai erau cateva cuvinte despre societatea Junimea si alte

patru cuvinte care spun cat se poate de sec ce l-a preocupat pe Mihai Eminescu in ultimii 13 din cei 39 de ani de viata:"redactor la ziarul Timpul". In aceste patru cuvinte sunt ingropati, insa, 13 ani de lupta impotriva politicienilor lacomi scorupti si un nationalism care a deranjat atat de mult marile puteri incat i-a adus moartea.Cu toate acestea, Eminescu este prezentat in continuare ca un tanar boem si visator si nu ca barbatul care a fost printreprimii detinuti politici ai statului roman si primul ziarist roman redus la tacere pentru ca era prea incomod.Angajat politic in slujba statuluiMihai Eminescu si-a inceput activitatea jurnalistica in 1876 la Curierul de Iasi, iar un an mai tarziu a ajuns in la ziarulTimpul din Bucuresti, afiliata Partidului Conservator. Dupa trei ani avea sa fie numit in functia de redactor-sef.Nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care sa-si castige existenta, ci a fost cel mai bun mod prin careputea lupta pentru Romania. A scris cu patos si cu o forta distrugatoare despre "iresponsabilitatile factorilor politici,afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse". Maiorescu a scris: "Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat inredactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba".

Eminescu nu a avut niciodata pretentia de a fi un ziarist sau analist politic echidistant. A fost implicat politic si atat deimportant pentru conservatori incat Titu Maiorescu isi prezenta partidul astfel: "Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnuMihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul".Cat a putut sa scrie acolo, el a luptat impotriva principiilor "machiavelice ale rosilor" (n.r. liberalii din acea perioada).Era de parere ca acestia priveau statul ca pe un mecanism "cu resorturi moarte a carui activitate si repaos se reguleazadupa legile staticii si ale dinamicii". De aceea, ei nu respectau traditiile, pe care le considerau niste prejudecati, sicredeau ca pot sa inventeze dupa bunul lor plac legi noi sau sa importe legi "traduse de pe texte straine, supte din deget"Pentru liberali scopul economiei politice era productia, ceea ce facea ca omul sa fie redus "la rolul unui surub demasina", in timp ce pentru conservatori statul era "un produs organic al naturii, gingas ca toate produsele de soiulacesta; afacerea noastra e de-a cunoaste proprietatile lui naturale si nu de-a-i dicta noi legi, ci a ne adapta legilor cari-isunt innascute".Sa le spunem ticalosilor ce ticalosi sunt

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 12/14

Eminescu isi asumase rolul de chirurg care trebuia sa elimine "putrejunea bubei noastre nationale" astfel incat societateasa poata sa-si insanatoseasca "corpul statului". De aceea, se simtea obligat sa loveasca in nulitatile politice, pentru ca elesa stie "ca nu se pot amesteca nepedepsite in lucruri ce nici sunt in stare sa le priceapa".Era acuzat uneori ca folosea un limbaj exagerat si chiar injurios, dar se apara spunand ca foloseste cea mai exactaexpresie care sa descrie situatia."Suntem noi oare de vina daca adevarul curat, spus neted, e deja o injurie? Ne propunem cateodata a fi foarte urbani - cefolos? Adevarul simplu, descoperirea simpla a nestiintei si a marginirii multora din partidul la putere este deja oatingere. Cauza e simpla. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezinta. Compararea intre ceea ce sunt intr-adevar, nimica toata, si ceea ce reprezinta, demnitati inalte ale statului, exciteaza deja rasul si ironia cititorilor, incat ovina din partea noastra, o intentie de a ponegri, nu exista defel."

Nu i-a iertat nici pe conservatori pentru ca i-au abandonat pe romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar siprivea scarbit cum se faceau aliante cu liberalii si se renunta la vechile principii doar pentru fotolii caldute la Viena.Desi a fost omul de baza al conservatorilor la ziarul Timpul, Mihai Eminescu si-a exprimat in articole numai parerileproprii, care nu corespundeau intotdeauna cu linia oficiala a partidului. Acest lucru a provocat proteste si nemultumiridin partea unor conservatori, Petre Carp transmitandu-i de la Viena lui Maiorescu : "si mai potoliti-l pe Eminescu!"."Pana cand comedia aceasta? Pana cand panglicaria de principii, pana cand schimbarile la fata de pe-o zi pe alta?Suntem copii noi, pe care un regizor strain ne pune sa ne batjocorim intre noi, sa ne sfasiem pentru credinte si, laaratarea unei prazi, care-i punga noastra, caci e a tarii, sa ne scuipam ... si conservatorul sa fraternizeze numaidecat curadicalul, radicalul sa devina conservator?Suntem comedianti care ne batem de florile marului pentru petrecerea si castigul strainilor ce traiesc aci? Suntempapusi, imbracate cand rosu cand alb, care azi pun o eticheta, maine alta, numai sa ne mearga noua personal bine, numaambitiile noastre sa fie satisfacute? Suntem barbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul? Ce

suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca camesile si partidul ca cizmele?"Inceputul carierei de ziarist a lui Mihai Eminescu a coincis cu asa-numita "chestiune orientala", care consta inimpartirea teritoriilor eliberate dupa prabusirea Imperiului Otoman. Marile puteri implicate erau Rusia si Austro-Ungaria, iar lui Eminescu nu i-a fost frica sa lupte cu amandoua pentru interesul national.Asa cum vedeam in primul episod al serialului - dezbatere pe care vi-l propune Ziare.com Eminescu, asasinat pentru caera un jurnalist incomod?, Eminescu i-a criticat dur pe toti politicienii romani, indiferent de culoare, pentru ca i-auabandonat pe romani in fata Marilor Puteri. Afla acum cu ce a reusit Eminescu sa zguduie puternicele fotolii aleEuropei.Eminescu a sustinut participarea Romaniei la Razboiul de Independenta, dar mai tarziu a inceput sa critice vehementfelul in care guvernul I.C. Bratianu s-a angajat si a participat la razboi, mai ales faptul ca nu ceruse nicio garantie scrisade la rusi.Cand Rusia si-a anuntat oficial intentia de a anexa sudul Basarabiei, Eminescu a banuit ca guvernul roman stia dinainte

pretentiile rusilor. In septembrie 1978, s-a demonstrat ca avea dreptate si Romania chiar stia acest lucru inainte sa intrein razboi de partea Rusiei."Intocmai ca mesterii de discursuri funebre, care cauta a se straluci si folosi ei insisi pe cadavrul abia coborat in groapa,haita netrebnica ce compune majoritatea radicalilor din Dealul Mitropoliei, cu Misail si Pseudo-Ureche in frunte, cauta,in discursuri stupide sau sarlatanesti, sa se apoteozeze pe sine plangand Basarabia, pentru a carei retrocedare insa, laurma urmelor se proclama competenti", comenta el decizia Parlamentului de a autoriza retragerea autoritatilor civile similitare din Basarabia.Ca urmare a acestor critici, I.A. Cantacuzino, care era redactor-sef al Timpului, i-a cerut lui Maiorescu sa intervina pelanga Eminescu si sa nu-i permita sa transforme ziarul oficial al conservatorilor in "organul personal al antipatiilor sale"Chestiunea izraelitaAcelasi Congres de la Berlin care obliga Romania sa cedeze Basarabia a cerut si inlaturarea unei restrictii dinConstitutie care prevedea ca "numai strainii de rit crestin vor putea obtine naturalizarea".

Eminescu s-a opus, insa, acordarii cetateniei romane evreilor, motivandu-si atitudinea prin realitatile sociale seconomice ale vremii. El se referea la faptul ca in tarile de unde au emigrat, evreii au fost impiedicati sa practicemestesugurile si au fost astfel constransi sa se ocupe cu negotul si specula.De asemenea, afirma ca imigrarea evreilor in numar mare, mai ales in Moldova, s-a datorat incercarii lor de a sesustrage serviciului militar in tarile de origine, posibilitatii de a profita de "pozitia privilegiata fata de populatiaautohtona" asigurata de regimul consular din Romania si, mai ales, neputintei principatelor romane de se apara deaceasta invazie.Eminescu a criticat intentia liberalilor de a acorda drepturi civile depline tuturor evreilor nascuti in tara si care nu s-aubucurat niciodata de protectie straina. El spunea ca evreii urmareau "sa poata cumpara mosiile statului si celeparticulare, sa puie mana in orase si sate pe orice negot si orice industrie, c-un cuvant sa aiba toate drepturile civile aleromanului, fara a avea neplacuta datorie de-a servi in armata".I.C. Bratianu a insistat "amenintand pe deputati cu primejdie din partea Europei", ceea ce l-a facut pe Eminescu sa traga

concluzia ca Bratianu facuse promisiuni anterioare in acest sens Aliantei izraelite.

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 13/14

Eminescu a incercat sa explice ca nu era stapanit de ura pentru aceasta etnie si afirma ca impamantenirea trebuieacordata numai evreilor care participasera la razboiul de independenta."Marile fenomene sociale se intampla, dupa a noastra parere, intr-o ordine cauzala tot atat de necesara ca sievenimentele elementare, si daca nu putem zice ca avem ura in contra ploii, chiar cand cade prea multa, sau contraninsorii, tot astfel nu ura putem simti pentru un eveniment atat de elementar ca imigratiunea in mase a unui elementetnic care-a contractat anume apucaturi economice ce nu ne convin sub persecutiile altor popoare", argumenta el.

Un Cuvant inainte si o Postfata mai putin cunoscute ale lui Mircea Eliade la o "editie de pribegie" a Poesiilor lui MihaiEminescu * Parte a Proiectului de recuperare a ganditorului national lansat la 120 de ani la uciderea sa: MIHA 

EMINESCU - ROMANUL ABSOLUTDupa rezistentele pe care le-a intampinat in timpul scurtei si chinuitei lui vieti, opera lui Mihai Eminescu s'a impusfulgerator neamului intreg, iar nu numai paturei culte. Nu stiu daca s'a facut vreodata socoteala exemplatelor tiparite dinPoeziile lui Eminescu. Dar, in mai putin de o jumatate de veac. poeziile acestea au fost reproduse in multe zeci de editiidela modestele tiparituripopulare pana la admirabilaeditie critica a Fundatiilor Regale, ingrijita de Perpessicius. Astazidupa ce-au cunoscut atatea culmi si atatea onoruri Poeziile lui Eminescu, cenzurate in tara, apar, asa cum le vedeti, inhaina sfioasa a pribegiei. Gloria lui Mihai Eminescu ar fi poate mai putin semnificativa, daca n'ar fi luat si el parte, depeste veac, la tragedia neamului romanesc.IICe inseamna, pentru noi toti, poezia, literatura si gandirea politica a lui Eminescu, o stim, si ar fi zadarnic s'o reamintiminca o data. Tot ce s'a creiat dupa el, dela Niculaie Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si LucianBlaga, poarta pecetia geniului, cugetului sau macar a limbei eminesciene. Rareori un neam intreg s'a regasit intr'un poet

cu atata spontanitate si atata fervoare cu care neamul romanesc s'a regasit in opera lui Mihail Eminescu.Il iubim cu totii pe Creanga, il admiram pe Hasdeu, invatam sa scrim de la Odobescu, il respectam pe Titu Maiorescu sianevoie putem lasa sa treaca mult timp fara sa il recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altcevaEl ne-a revelat alte zari si ne-a facut sa cunoastem altfel de lacrimi. El, si numai el, ne-a ajutat sa ne intelegem bataiainimei. El ne-a luminat inteles ul si bucuria nenorocului de a fi roman.IIIPentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul,apele si cerul romanesc. El este intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toatefrumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi, cei de aici, rupti de pamant si de neam regasim in el tot ce-amlasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiuinflorit al copilariilor noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcem, ca intr-un dulce somn, la noi acasa. IntregUniversul nostru il avem in aceste zeci de pagini, pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru

colturi ale lumii peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a ramas neintinat din apele, dincerul si din pamantul nostru romanesc.Mircea Eliade, Paris, Septembrie 1949Cuvant Inainte la Mihai Eminescu - Poesii - editie de pribegie ingrijita de Mircea EliadeEditura Criterion PublishingEminescuLa 15 Ianuarie s'au implinit o suta douazeci si cinci de ani de la nasterea lui Mihail Eminescu. Romanii din exil aucomemorat acest eveniment dupa puterile lor, pretutindeni unde i-a aruncat soarta: in Argentina, in Statele Unite, inFranta, sau in Germania si Austria.Nu e deloc de mirare solidaritatea intregei emigratii romanesti in jurul lui Mihail Eminescu. Deasupra tuturor gloriilorefemere si desertaciunilor legate de patimile noastre omenesti, un singur punct ramane fix, neclatinat de nici o catastrofaistorica: geniul. Vechea Helada a pierit demult, dar geniul lui Homer, al lui Eschil sau al lui Platon a supravietuit tuturor

naufragiilor si va supravietui chiar daca ultimul descendent al Greciei clasice va fi sters de pe suprafata pamantului.Lumea medievala a disparut demult din istorie, dar opera lui Dante continua sa nutreasca viata spirituala a milioane decetitori, din toate colturile pamantului. Dramele lui Shakespeare vor fi tot atat de proaspete si tot atat de "adevarate"chiar cand istoria Angliei va fi uitata pana si de ultimii descendenti. Orice s'ar intampla cu neamul romanesc, oricatedezastre si suferinte ne-au fost urzite de Dumnezeu, nici o armata din lume si nici o politie, cat ar fi ea de diabolica, nuva putea sterge Luceafarul lui Eminescu din mintea si din sufletul Romanilor.In dragostea neamului romanesc pentru cel mai mare poet al sau, se desluseste setea de nemurirea a comunitatii intregiUn neam supravietuieste nu numai prin istoria sa, ci prin creatiile sale. Daca vechea Helada n'ar fi avut decat istoria sa,si n'ar fi avut geniile ei dela Homer si pana la Plotin, astazi am fi stiut despre Heleni cam tot atata cat stim despre Sciti,Elamiti sau Iliri; adica atata cat suntem obligati sa invatam la scoala (evident, presupunand ca, fara patrimoniul spirituaHelen, ar mai fi fost posibil sistemul european de educatie, ceeace e cu totul improbabil). Istoria este prin definitiedevenire, transformare continua, in cele din urma desertaciune. Zadarnic incearca un rege sau un despot sa-si cladeasca

Statul pentru eternitate. O forma istorica, chiar daca ar fi perfecta, este totdeauna precara: dureaza un anumit numar de

8/7/2019 Totul despre Eminescu

http://slidepdf.com/reader/full/totul-despre-eminescu 14/14

ani, sau de decenii, si apoi lasa locul unei alte forme istorice. Nici un fel de "eternitate" nu este ingaduita organismelorpolitice si sociale. Singura "eternitate" acceptata de istorie este aceea a creatiilor spirituale. Care, bine intelesreflecteaza si specificul national al gintei creatorului si momentul istoric in care a vietuit acesta; le reflecteaza si, amspune, le proiecteaza in "eternitate". Patetica lupta a Heladei cu Persii este actuala pentru lumea moderna, pentru ca acantat-o Eschil. Au mai fost si alte invazii, de o parte si de alta a Marii Egee, dar despre ele stim foarte putin, pentru can'a existat un Eschil care sa le scoata din istorie si sa le fixeze in "eternitate".Obscur, dar mai putin patetic, neamul romanesc simte ca si-a asigurat dreptul la "nemurire", mai ales prin creatia luMihail Eminescu. Petrolul si aurul nostru pot intr'o zi, seca. Graul nostru poate fi facut sa creasca si aiurea. {i s'ar puteaca intr'o zi, nu prea indepartata, strategia mondiala sa sufere asemenea modificari, incat pozitia noastra de popor degranita sa-si piarda insemnatatea pe care o are de un secol incoace. Toate acestea s'ar putea intampla. Un singur lucru nu

se mai poate intampla: disparitia poemelor lui Eminescu. {i cat timp va exista, undeva prin lume, un singur exemplardin poeziile lui Eminescu, identitatea neamului romanesc a fost "proiectata in eternitate" prin versurile unui poet care asuferit toata viata de saracie, uneori chiar si de foame, si a murit, omorat de un nebun, intr'un ospiciu...Este o lectie demodestie pe care insasi istoria ne-o da, noua tuturor...