Tradiţii armeneşti

5/10/2018 Tradi ii armene ti - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/traditii-armenesti-55a0c6af39d62 1/13

Tradiţii armeneşti

Odată stabiliţi pe pămîntul românesc, armenii s-au acomodat vieţii autohtonefamiliarizîndu-se, în timp, cu obiceiurile localnicilor, însă ei şi-au păstrat, totodată, propriile tradiţii aduse de pe meleagurile de baştină şi pe care, parţial, le-au împrumutat

noilor lor concetăţeni. Sunt, pe de o parte, datini folclorice, apoi credinţe religioase înspecial de Crăciun şi de Paşte, dar şi unele specific armeneşti, iar pe de altă parte,obiceiuri laice, legate în principal de practicarea comerţului şi a meşteşugurilor, precumşi de convieţuirea socială. Nu a existat o delimi-tare ca în această enumerare, toateacestea se îngemănau în curgerea firească a existenţei comunităţii. Trebuie avut în vederecă, aparţinînd unui neam străvechi, cu o cultură sedimentată, armenii au venit cu aceastămoştenire etnică, infiltrată în comportamentul lor civic. Sosiţi iniţial ca negustori, decifiind oameni cu stare şi interesaţi de bunul mers al afacerilor lor, armenii duceau o viaţăîndestulată, îmbinînd, însă, cumpătarea cu rafinamentul. În timp ce bărbaţii erau plecaţidupă afaceri sau la ateliere, femeile îngrijeau de gospodăria curată şi bine înzestrată pentru un trai tihnit. De la ei a rămas - afirmă Dimitrie Dan - un gest devenit pe-atunci

aproape reflex: "Obiceiul pe care-l aveau armenii cu prilejul facerii unei negustorii, adicăde a strînge aproape cu sila mîna vînzătorului sau cumpărătorului, şi a-i bate în palmă pentru a-şi cîştiga prin aceasta bunăvoinţa muşteriului, s-a păstrat pînă în ziua de azi, şi lacelelalte popoare şi mai cu seamă la românii din Bucovina, ca o amintire din vremurilecînd armenii aveau în mîinile lor întreg comerţul ţării". În gastronomie, armenii veniserăcu bucătăria lor naţională, care are mîncăruri specifice, unele fiind adoptate prin filierăorientală, îndeosebi dulciurile. Cele mai cunoscute şi persistente bucate sunt pastrama şighiudemul ca mezeluri, harisa - un fel de ciulama din grîu şi carne de pasăre, anuşabur -un fel de colivă preparată de Anul nou, halva - preparat afînat din griş pentru parastase,aganciabur - supă din hurut (concentrat din verdeţuri muiate în lapte acru şi uscate) şi cuurechiuşe (mici colţunaşi umpluţi cu carne) servită de Sfînta Maria la Hagigadar, mantă -

mîncare din aluat cu carne şi ceapă, geagic - salată de castraveţi cu iaurt diluat şi cumujdei de usturoi, cata - un fel de pîinişoare servite ca delicatesă de Paşte. La naştereaunui copil, se obişnuia ca moaşa să rostească descîntece care astăzi, fireşte, sunt ieşite dinuz. În timpul slujbei religioase de botez, mama nu are voie să fie de faţă, iar pruncul esteţinut în braţe de naşul lui. Armenii transilvăneni au beneficiat, încă din 1718, deregulamente pentru căsătorii, distincte pe localităţi, în scopul de a înlătura unele obiceiuriexcesive, impuse de autorităţile ecleziastice şi chiar şi de cele administrative. Eledesfiinţau obligativitatea meselor bogate, reglementau ceremonialul şi impuneau participarea tinerilor şi a “fraţilor” breslaşi. La moartea unui armean, slujba deînmormîntare este una de ritual ortodox obişnuit. Înmormîntările nu se fac lunea, încredinţa că, altfel, în toate zilele acelei săptămîni ar urma să se facă alte înmormîntări.

Primul parastas se face în sîmbăta proximă înmormîntării. Sărbătorile religioase alearmenilor se ţin duminica, întrucît în vechime se considera că nu trebuie perturbat ritmulactivităţilor săptămînale, pe vremuri precumpănind lucrările agricole, care nu trebuiauîntrerupte. Iar ziua de luni după o sărbătoare bisericească este consacrată pomeniriimorţilor, cînd sunt sfinţite mormintele, în prezenţa celor din familiile respective. Cînd unarmean pleacă într-o călătorie, se obişnuieşte ca acei din familie care rămîn acasă să verseîn urma lui apă, spunînd: "Ca apa să te duci, ca apa să vii". Un obicei similar, acela de ase stropi reciproc cu apă, este, de altfel, specific sărbătorii religioase Vartavar



(Schimbarea la faţă), din luna iulie, substituind o sărbătoare păgînă de la care a luatobiceiul stropirii ca antidot pentru secetă. Un alt obicei, antinomic, este cel al săriturii peste un mic rug, tradiţie practicată în februarie, de ziua Întîmpinării Domnului şi preluatde asemenea din epoca păgînă, cu semnificaţie de purificare. Armenii ţin aceleaşisărbători religioase principale ca şi românii ortodocşi. Excepţie face Crăciunul, care este

serbat de armeni la 6 ianuarie, după datina bisericilor creştine primitive. BisericaArmeană a rămas consecventă sărbătoririi Naşterii lui Isus aşa cum ea se făcea în modunanim pînă în sec. IV, cînd aceasta a fost transferată convenţional la 25 decembrie.Paştele este serbat de armeni în aceeaşi zi cu românii, deşi conaţionalii lor din celelalteţări îl serbează decalat, după calendarul Bisericii Catolice. Aşa s-a procedat şi în România pînă la sfîrşitul sec. XIX, cînd armenii de aici, ca să nu existe încă un motiv de a ficonsideraţi eretici din cauza sărbătoririi separate a Învierii Domnului, au cerut şi auobţinut de la Patriarhul Suprem al armenilor această derogare, de atunci încoacerespectată. De Crăciun, armenii au cîteva colinde religioase, numite Avedis(Bunavestire), cîntate şi în liturghie. În sec. XVIII-XIX, tinerii din coloniile armeneşticolindau cîntînd aceste colinde, ba chiar, membrii breslelor meşteşugăreşti aveau

obligaţia, stipulată în statut, de a colinda organizat şi disciplinat, iar enoriaşilor colindaţili se impunea să-i primească, în caz contrar riscînd să fie amendaţi. Merită consemnatăiniţiativa coloniei armeneşti din Constanţa, unde, în 1990, tinerii au reînviat tradiţia,colindînd de atunci la fiecare Crăciun cu Avedis-uri pe la casele enoriaşilor. Înregulamentele breslelor din Moldova, Bucovina şi Transilvania se prevedea, deasemenea, ca membrii "frăţiei" respective să-i felicite de Paşte pe conaţionalii lor, trecînddin casă în casă şi cîntînd Tatăl nostru şi Hristos a înviat. Deşi trecuseră la catolicism pela sfîrşitul sec. XVII, armenii din Transilvania continuau, totuşi, să-şi păstreze vechiledatini cu care veniseră ca ortodocşi: sărbătorile religioase, cîntecele liturgice, zilele de post, odăjdiile bisericeşti etc. Abia la 26 martie 1763 au hotărît, în cadrul unei adunărigenerale, să adopte ritualul catolic cu toate particularităţile lui formale. Biserica Armeană

a preluat din perioada păgînă obiceiul aşa-numitului madagh, practicat la anumitesărbători, adică împărţirea unei pomeni prin jertfirea de vite sau ovine. Datina a fostmenţinută de clerici, cărora le reveneau pielea şi grăsimea. Comunitatea armeană dinRomânia a continuat şi ea această tradiţie, în particular cu ocazia principalelor patronimedin calendarul sfinţilor. În prezent, obiceiul este păstrat de Sfînta Maria la mănăstireaHagigadar din Suceava, de Sfîntul Iacob (Hagop) la biserica Adormirea Maicii Domnuluidin Botoşani şi de ziua întemeierii bisericii din Constanţa, în luna octombrie, în rest fiind practicat accidental. Pe lîngă datinile şi obiceiurile din patria de obîrşie, armenii imigraţiîn România au adus cu ei folclorul neamului lor. Cele mai uzitate şi, de asemenea, celmai bine păstrate mostre de folclor sunt cîntecele populare, interpretate fie ocazional launele evenimente şi sărbători din viaţa coloniei, fie în procesul de educare a copiilor, fie

pur şi simplu din plăcere. Genul cel mai bine reprezentat din literatura populară este cel al basmului, cu precădere în Transilvania. De altfel, o selecţie din basmele coloniei locale,unele povestite în armeană, iar altele în română, a fost publicată, în româneşte de IonApostol Popescu, în două ediţii de Basme populare armeneşti din Transilvania. În sfîrşit, paremiologia a fost şi ea intens practicată de armeni, lucru de înţeles pentru eficienţa şiatractivitatea acestui gen sapienţial, ca şi pentru spiritul ascuţit prin definiţie genetică alarmeanului. Din nou armenii transilvăneni au fost prolifici creînd sau prelucrînd proverbele într-un dialect local specific, ceea ce permite şi un studiu asupra limbii (o

http://ro.wikipedia.org/wiki/Erezie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Erezie



culegere de proverbe ale armenilor din Gherla a fost alcătuită de părintele Grigor Covrighian).

Interacţiuni etnice - Nr. 14, august 2007Tradiţii şi obiceiuri la armeni

Armenii, primii locuitorii de altă etnie care au venit şi s-au stabilit la Botoşani, încă din secolele XIV – XV, înapropierea centrului vechi al oraşului, s-au acomodat vieţii autohtone familiarizîndu-se, în timp, cu obiceiurilelocalnicilor, însă ei şi-au păstrat, totodată, propriile tradiţii aduse de pe meleagurile de baştină şi pe care,parţial, le-au împrumutat noilor lor concetăţeni. Sunt, pe de o parte, datini folclorice, apoi credinţe religioase în special de Crăciun şi de Paşte, dar şi unele specific armeneşti, iar pe de altă parte, obiceiuri laice, legate în principal de practicarea comerţului şi a meşteşugurilor, precum şi de convieţuirea socială.

Trebuie avut în vedere că, aparţinînd unui neam străvechi, cu o cultură sedimentată, armenii au venit cu

această moştenire etnică, infiltrată în comportamentul lor civic. Sosiţi iniţial ca negustori, deci fiind oamenicu stare şi interesaţi de bunul mers al afacerilor lor, armenii duceau o viaţă îndestulată, îmbinînd, însă,cumpătarea cu rafinamentul. În timp ce bărbaţii erau plecaţi după afaceri sau la ateliere, femeile îngrijeau degospodăria curată şi bine înzestrată pentru un trai tihnit. De la ei a rămas obiceiul, , s-a păstrat pînă în ziuade az,i de a strînge mîna vînzătorului sau cumpărătorului, şi a-i bate în palmă pentru a-şi cîştiga prinaceasta bunăvoinţa muşteriului ,cu prilejul încheierii unei afaceri. În gastronomie, armenii veniseră cubucătăria lor tradiţională, care are mîncăruri specifice, unele fiind adoptate prin filieră orientală, îndeosebidulciurile. Cele mai cunoscute şi persistente bucate sunt pastrama şi ghiudemul ca mezeluri, harisa - un felde ciulama din grîu şi carne de pasăre, anuşabur - un fel de colivă preparată de Anul nou, halva - preparatafînat din griş pentru parastase, aganciabur - supă din hurut (concentrat din verdeţuri muiate în lapte acru şiuscate) şi cu urechiuşe (mici colţunaşi umpluţi cu carne) servită de Sfînta Maria la Hagigadar, mantă -

http://www.interactiunietnice.ro/revista.php?id=6

http://www.interactiunietnice.ro/revista.php?id=6



mîncare din aluat cu carne şi ceapă, geagic - salată de castraveţi cu iaurt diluat şi cu mujdei de usturoi, cata- un fel de pîinişoare servite ca delicatesă de Paşte. La naşterea unui copil, se obişnuia ca moaşa sărostească descîntece care astăzi, datorită trecerii timpului, au fost, iar în timpul slujbei religioase de botez,mama nu avea voie să fie de faţă, iar pruncul era ţinut în braţe de naşul lui.

La moartea unui armean, slujba de înmormîntare era una de ritual ortodox obişnuit. Înmormîntările nu sefăceau lunea, în credinţa că, altfel, în toate zilele acelei săptămîni ar urma să se facă alte înmormîntări.

Primul parastas se făcea în prima sîmbătă, după înmormîntare. Sărbătorile religioase ale armenilor seţineau duminica, întrucît se considera că nu trebuie perturbat ritmul activităţilor săptămînale, pe vremuriprecumpănind lucrările agricole, care nu trebuiau întrerupte. Iar ziua de luni, după o sărbătoarebisericească, era consacrată pomenirii morţilor, cînd erau sfinţite mormintele, în prezenţa celor din familiilerespective.

Cînd un armean pleaca într-o călătorie, se obişnuieşte ca acei din familie care rămîn acasă să verse în urmalui apă, spunînd: "Ca apa să te duci, ca apa să vii". Un alt obicei similar era acela de a se stropi reciproc cuapă, este, de altfel, specific sărbătorii religioase Vartavar (Schimbarea la faţă), din luna iulie. Armenii ţineauaceleaşi sărbători religioase principale ca şi românii ortodocşi. Excepţie făcea Crăciunul, care era serbat dearmeni la 6 ianuarie, Biserica Armeană a rămânând consecventă sărbătoririi Naşterii lui Isus aşa cum ea sefăcea pînă în sec. IV.

Biserica Armeană a preluat din perioada precreştină obiceiul aşa-numitului madagh, practicat la anumitesărbători, adică împărţirea unei pomeni prin jertfirea de vite sau ovine. Datina a fost menţinută de clerici,

cărora le reveneau pielea şi grăsimea. Comunitatea armeană din Botoşani a continuat şi ea această tradiţie,mai ales cu ocazia sărbătoririi principalelor patronime din calendarul sfinţilor, în prezent, obiceiul fiind păstratde Sfîntul Iacob (Hagop) la biserica Adormirea Maicii Domnului din Botoşani. Pe lîngă datinile şi obiceiuriledin patria de obîrşie, armenii au adus cu ei folclorul neamului lor, mai ales cîntecele populare şi basmele,interpretate fie ocazional la unele evenimente şi sărbători din viaţa comunităţii, fie în procesul de educare acopiilor, fie pur şi simplu din plăcere.

Andi Siminiceanu



Cind eram mic „Metzhayrig Vartan“ (bunicul) inca pastra

anumite traditii, mai mult sau mai putin sacre sau laice. Imi amintesc de exemplu cum inacele ierni crunte din perioada comunista imi ungea cu untura de porc si imi lustruia bocancii astfel ca apa sa nu patrunda in incaltaminte si nu cumva („Der Im Asdvatz!“) saraceasca „manciuga“. Venea bietul batrin cu o pulpa de porc si se apuca s-o macelareascasi s-o gateasca asa cum apucase el sa vada cind era copil si adolescent pe la strabuniciimei si prin peregrinarile sale. S-au pierdut traditiile. Din pacate in foarte putine casearmenesti din Romania mai poti gusta din bucatele Craciunului sau din atmosferaadevaratei sarbatori armenesti a Nasterii Domnului (sarbatorita la noi pe 6 ianuarie).Poate doar la Tanti Ani Garabedian acasa sau la Tanti Ulig mai poti gasi ceva din ceea cea insemnat Craciunul la armenii din Romania. Dar revenind, va propunem sa cititi cum sedesfasurau altadata colindele si sarbatorile de iarna la armenii din Romania. Sursa

principala sint articolele lui H. Dj. Siruni intitulate “Datini si obiceiuri de Craciun laarmeni” pe care le-am preluat din Ani – Anuar de Cultura Armeana 1937:„Un regulamentcu data de 3 ianuarie 1918 pe care l-a gasit parintele Gr. Govrighian in arhivele dinElisabetopol (astazi Dumbraveni) si care precizeaza conditiile de botez, logodna,inmormintare si alte asemenea servicii, prevede in art. 21 ca atunci cind voinicii merg lacolinde sa cinte o vestire si un cintec de colinde. In ordinea cronologica, marturiaurmatoare dateaza din 1727 cind s-a intocmit regulamentul fratietatii Sfintul Stefan dinGiurgiov (astazi Gheorghieni) de catre protopopul din Gherla, parintele Minas Torosian.Acest regulament in articolul 17 prevede venituri ale fratietatii si beneficiului de lacolindele de Craciun. Statutele fratietatii Sfinta Treime din Gherla au fost intocmite in 20august 1729 de catre un prelat vizitator, Arhiepiscopul Stepannos Rosca – pe baza unui

regulament vechiu – introducindu-se in aceasta din urma mai cu seama reguli bisericesti.In articolul 9 prevede ca atunci cind se umbla cu colindele sefii fratietatii, prefectii,trebui sa mearga inainte, avind in mijlocul lor pe Marsalek cu bastonul in mina; iar inurma acestora trebuie sa mearga voinicii, care trebuie sa aiba grija sa nu imbete si sa nufaca zgomot, prin urmare sa nu bea la nici una dintre case. Aceeasi prevedere este pastrata in statutele de la Cic-Sipviz (Frumoasa de astazi) ale fratietatii cu acelasi numecare poarta data de 1730 si care este intocmit de acelasi Arhiepiscop Stepannos Rosca…Spune ca este o mare rusine ca vreun armean sa plece sau sa incuie usa atunci cind fratii

http://www.araratonline.com/wp-content/uploads/2010/01/miniatura-armeneasca_5.jpg



care umbla cu colindul vin sa-i viziteze, si ca prin urmare este obligat sa ramiie acasa inacea zi. Articolul urmator stabileste suma care trebuie sa se dea fratilor care vin cucolindul, de 6, 4, si 2 grosi dupa starea fiecaruia, fiind socotit rusinos sa se dea mai putin.Potrivit articolului 7, rezultatul banesc al colindului revine in intregime bisericii. Iar articolul 8 prevede ca trebuie sa se mearga cu colindul mai intii la epitrop, apoi la primar

(birov) si la notabilitati, iar pe urma la ceilalti… In 1790 un alt statut din Botosani desprefratietate ne spune ca toti tinerii sint obligati ca la sarbatorile Craciunului, in Ajun sameaga cu colindul la vatafii lor apoi impreuna cu acestia din urma sa umble pe la toatecasele, atit la bogati cit si la saraci. Toata lumea este obligata sa dea obolul dupa putereafiecaruia, obol ce va servi la construirea si marirea Sfintei Biserici. Acela ce nu va voi samearga cu colindele la casa vatafului va fi obligat sa plateasca o amenda de 100 de bani.“

Colindele. Ne amintim cu totii cu nostalgie de colindele de altadata. Dar oare mai stiecineva cum sunau sau cum erau colindele vechi armenesti de odinioara ale consîngenilor

nostri din Romania? Ne povesteste din nou H. Dj. Siruni intr-un stil naiv si pentru mineca armean, chiar putin induiosator:

„Pr. Grigore Govrighian defunctul staret al Mechitarislilor din Viena, care erau originaridin Gherla, aminteste atunci cind povesteste despre trecutul orasului armenesc de

odinioara un fragment din cintelcele de colind:

Iisus plinge, n-are scutece,Si-a taiat fusta si l-a invelit

http://www.araratonline.com/wp-content/uploads/2010/01/miniatura-armeneasca_4.jpg



de asemeni: Dati-mi baniiCa sa plec pe aici incolo.

Intr-un caiet de cintece scrise in Ardeal da de urmatorul exemplu:

Noua copiilor sa ne dai minte si cuget,

Iar batrinilor sa le fii Mintuitor,Sa ne feresti de toate relele,

Sa ne faci fii ai Raiului.

Un alt cintec de colind are urmatorul cuprins:

S-a nascut un prunc in BetleemDeci Ierusalimul este in veselie

A luat chip omenescSi suflet Dumnezeesc.

L-au cunoscut asinul si boul

Si i s-au inchinat numaidecitAu venit regi din SaphaAu daruit aur, smirna si tamiie,

Au intrat cu totii inauntruS-au inchinat noului nascut.

In Romania in localitatile unde numarul armenilor este mai mare, tinerii armeni umbla in prezent (n.n. Umblau!) cu colindul in casele armenesti in noaptea de 5 ianuarie. Ceea cecinta ei nu este un cintec popular ci sint primele doua strofe ale unei admirabile cantate

(saragan):

O! Mare si minunat mister!

Ce astazi te-ai aratat,Pastorii cinta laolata cu ingeriiSi dau de veste lumii intregi

S-a nascut un nou regeIn orasul Betleem.

Fii de oameni slaviti-lCaci pentru noi s-a intrupat.“



Stiu ca sint utopic, stiu ca sint conservator sitraditionalist, dar in realismul meu cred ca aceste traditii frumoase ale strabunicilor nostri probabil ca nu vor mai reinvia niciodata. Bineinteles, ca si eu, ca toti armenii pot da ideisi de aceea as propune, oare ce ar fi ca noi, tinerii, cei apropiati mai mult sau mai putin degeneratia mea sa ne stringem sa invatam citeva colinde si sa mergem pe la armenii careinca mai tin la aceste traditii (cum ar fi Tanti Ani, Tanti Ulig sau Hayr Surp de exemplu)?

Dar haideti sa vedem in continuare cum era masa de Anul Nou la noi, la armeni. Ne povesteste acelasi neobosit H. Dj. Siruni:

„In multe locuri se obisnuieste ca sa se gaseasca pe masa sapte feluri de gustari. Ingeneral farmecul mesei il constituie fructele uscate ca alune, caise, nuci, migdale, stafideetc. Sint nelipsite de asemeni sugiukul si pistilul, dulciuri facute din zeama de struguri.Insa este necesar ca masa de Anul Nou sa fie impodobita cu prajitura zilei care senumeste Gata sau Kata. Daca nu e zi de post coca prajiturii este framintata cu lapte, dacae zi de post, cu miere. Pe Gata se deseneaza diferite figuri de animale si pasari, adeseadesene de biserici. Forma gatei este rotunda, insa citeodata este in forma de cruce, ovala,triunghiulara sau patrata. Are gropite in care copiii pun graunte si se joaca apoi le pun pe

acoperisul casei si asteapta ca sa vie pasarile sa le ciuguleasca. Pe masa de Craciun si deAnul Nou se aprind luminari cumparate si aduse de la biserica dupa numarul membrilor familiei. Ramasitele acestor luminari se pun pe izvoare pentru ca apele lor sa fie tot anulcurgatoare si dulci. Luminarea bunicii este intotdeauna colorata, si pentru ca sa o stingacopiii arunca cu boabe de griu pina cind bunica se indura sa le dea darurile. La masa omoneda se pune in piinea de Anul Nou care este impartita de stapinul casei in bucatiegale tuturor. Norocos este acela in a carui bucata se gaseste moneda… Bradul deCraciun nu este un obicei vechi la poporul armean, acesta a fost introdus din Europa in

http://www.araratonline.com/wp-content/uploads/2010/01/miniatura-armeneasca-Craciun_1.jpg



ultimul secol in traditia armeneasca si in rindul cerlorlalte datini. Totusi ramura verdeocupa un loc de cinste pe masa de Anul Nou. In multe locuri se pune pe masa o piinemare in care este infipta o ramura de maslin. Ai casei rup cite o bucata din ea si-siimpodobesc fiecare ramura cu alune si nuci pentru ca in cursul anului sa fie norocosi. Inalte locuri acest pom este adus la biserica si sfintit dupa care se aduce acasa. Stapinul

case il fixeaza pe o sfoara si membrii familiei il impletesc cu cite o suvita din parul lor.In dimineata zilei de Anul Nou stapinul casei loveste cu ramuri peretii casei, peretiistaulului, animalele domestice apoi atirna doi covrigi de coarnele boului pe care punedoua luminari aprinse si se indreapta boul spre poarta. Daca trece pragul cu piciorul drepteste semn bun, iar daca nu, este semn rau. Se fac prin urmare sfortari ca boul sa treaca pragul cu piciorul drept. De altfel fiecare observa ca atunci cind intra si iese din casa saintrebuinteze mai intii piciorul drept. Este semn rau cind cineva greseste si intrebuinteaza piciorul sting… Asemeni altor popoare si la armeni este raspindit obiceiul de a stringedanii. Colinda nu numai copiii ci si cei in virsta. Daca la orase ei bat in usa dinspre stradacerind daruri de la stapinii casei, in sate copiii merg pe acoperisurile caselor. Trebuie sase aiba in vedere ca in satele armenesti acoperisurile caselor sint drepte si legate una de

alta, astfel ca e usor sa se treaca pe un acoperis de la o casa la alta. In multe provinciiexista obiceiul de a se atirna de cosul casei traiste, briuri sau ciorapi colorati. Copiii strigade pe acoperis «Bunica, pune ceva in traista mea si in ciorapul meu» daca i se raspundede jos «Draga, n-am nimic copiii» striga de sus «Sa-ti cada un soarece in oala». Tineriilogoditi isi atirna briurile lor scumpe si primesc in ele fel de fel de fructe, fara sa-si vadainsa logodnica.“

Sint traditii si obiceiuri uitate, ritualuri care probabil intr-o lume sufocata de MosiCraciuni made in China, nu vor mai vedea sfinta lumina de Craciun, poate, niciodata. Dar sa fim optimisti, sa ne bucuram de aceste sarbatori si sa reincercam pe cit posibil saretraim spiritul strabunicilor nostri la sfinta masa de Craciun. Sarbatori fericite tuturor atitcit se poate si sa ne reamintim atmosfera creata in copilarie de catre Metzmayrig. Caciinca mai sintem si ne simtit armeni!

Portul popular:Portul popular armenesc se numeste „taraz” si difera in functie de regiunile Armenieiistorice, atat pentru barbati cat si, mai ales, pentru femei. Tarazul fiecarei regiuni reflectastarea sociala, obiceiurile, traditiile armenilor ce traiau acolo sau influentele carora erau

oarecum supusi datorita apropierii geografice de alte grupuri etnice. Iata cateva exemple:

Dansuri:

Kochari, dans traditional in majoritatea cazurilor doar pentru barbati, dar inovatia vienodata cu participarea, in unele din variante, si a femeilor.

http://eucomunic.caddru.ro/-http:/www.youtube.com/watch?v=cosubnpLb4M

http://eucomunic.caddru.ro/-http:/www.youtube.com/watch?v=cosubnpLb4M



Dans traditional numit Shalakho

Davigh sau Tavigh, dans facut doar de catre fete.

Tradiţii populare:Traditii legate de nunta:

Inainte de nunta – cererea in casatorie. Ceremonia, ritualul conform caruia se desfasoaracerea in casatorie a fetei se numeste „Khosk Arnel” („Cumpararea Cuvantului”). Familiaviitorului mire este invitata de catre familia viitoarei mirese la o cafea sau la cina. Familiamirelui aduce un buchet mare de flori si ciocolata, drept cadou. Apoi viitorul mire ii cereviitorului sau socru mana fetei sale. Este varianta mai putin formala si implica doar cerculcel mai restrans al familiei viitorului cuplu – parinti.In varianta mai formala, familia viitorului mire la fel, este invitata la cina de catre familiamiresei, dar invitatii sunt mai multi la numar si includ si unchi, matusi, veri sau chiar prieteni foarte apropiati. Familia mirelui mai aduce si o sticle de cognac care urmeaza safie servita dupa masa. Membrii familiilor fac cunostinta, apoi se serveste ceaiul – semn pentru familia viitorului mire ca poate proceda la cererea in casatorie a fetei. De obicei

cel mai in varsta membru al familiei mirelui dintre cei prezenti, este cel care face acestlucru. Nu este neobisnuit ca familia fetei – gazdele – sa nu puna muzica numai dupa cesi-au dat acordul, binecuvantarea asupra viitorului cuplu. Dupa aceasta, dupa consumareacinei, se serveste cognac. Aceasta varianta, mai extinsa, cu mai multi membri estevarianta mai formala, poate fi considerata un fel de receptie de logodna, si se numeste„Khosk Kap”.In ziua nuntiiCamera unde va fi imbracata mireasa este foarte importanta, acolo se vor face multe poze. De aceea cu o zi inaintea nuntii,membrii de sex feminin ai familiei miresei,impreuna cu prietenele cele mai apropiate, se intalnesc si impodobesc aceasta camera, sitoata casa.

In dimineata nuntii, aceleasi persoane ajuta mireasa sa se imbrace. Apoi aceasta, inaintesa isi pune pe cap voalul, face cate un cerc cu acesta deasupra capului fetelor nemaritatedintre cele prezente, in acest fel urandu-le noroc in gasirea perechii lor. Voalul trebuie saii fie pus pe cap miresei de catre o femeie dintre cele prezente, care este casatorita si are ocasnicie durabia si fericita, acest lucru fiind o binecuvantare si trebuind sa aduca norocasupra casniciei ce va incepe. Dupa ce mireasa este imbracata, cel mai apropiat membrude sex masculin al familiei ei, cu mar fi fratele ei, un var sau chiar si un prieten foarteapropiat, intra in camera si o ajuta sa se incalte cu pantofii de nunta. Apoi fiecare dintrefetele nemaritate care sunt prezente, isi scriu numele pe talpa pantofilor miresei, apoiaceasta, pe masura ce ele se vor marita, va trage cate o linie peste numele lor.Deasemenea este o traditie ca unul dintre nuntasi, barbat, sa fure unul din pantofii miresei

si sa nu il dea inapoi pana nu va fi rascumparat, cu bani.Alta traditie, care din pacate incepe sa fie uitata, este aceea ca mirele trebuie sa poartedoua panglici care sa ii atarne pe piept, una verde si una rosie, si sa soseasca la casamiresei purtand aceste panglici.La biserica, mirii poarta coroane, semn ca Domnul ii incoroneaza sa fie Rege si Regina ai propriului lor regat, viitorul lor camin. In timpul acestei parti din ceremonie, mirii isisprijina unul altuia capetele incoronate.• alta traditie, destul de veche, este cea a marului rosu. A doau zi dupa nunta, familiile

http://www.youtube.com/watch?v=Eo56rDwlO8w

http://eucomunic.caddru.ro/-http:/www.youtube.com/watch?v=WdWodrEzba8


http://www.youtube.com/watch?v=Eo56rDwlO8w




mirilor din nou se intalnesc, iar familia miresei inmaneaza familiei mirelui un mar rosu,semn al puritatii si curateniei fetei lor. In unele locuri, mai ales la sate, in trecut, dupanoaptea nuntii, a doua zi, la aceasta intalnire dintre familiii, proaspetii insuratei trebuiausa arate cearceaful pe care au dormit, pe care trebuiau sa se vada cateva picaturi de sange,semn ca mireasa fusese virgina si isi pierduse aceasta calitate DOAR in noaptea nuntii.

Meşteşuguri tradiţionale:Armenii sunt bijutieri renumiti. Cum recunosti un armean? Fie e bijutier, fie este vreun bijutier printre rudele lui.Armenii sunt cunoscuti si pentru superbele cruci de piatra pe care le fac. Crucile de piatraarmenesti sau hacicarurile sunt unice in lume prin stilul lor, prin finetea ornamentatiilor lor, unii supranumindu-le „dantele de piatra”, fiind una din mandriile culturii armene.Putem spune ca hacicarurile reprezinta un fel de tribut al armenilor catre religia crestina,un fel de a se mandri cu faptul ca sunt primii din lume care au acceptat crestinismul careligie de stat.Religii raspândite:In 301 e.n. armenii erau primul popor care adoptau crestinismul ca religie de stat, prindecizia regelui Tiridat al III-lea, sau Tiridates, cum era prezent in cronicile bizantine siromane ale vremii.Sub domnia lui Tiridat al III-lea incepusera sa apara primii raspanditori ai noii religii, dar nu au prins prea multe radacini, oamenii fiind refractari la noile idei. Un fiu al uneifamilii nobiliare armene inrudite cu poporul part, Krikor sau Grigore, devenise crestin,traise pe pamantul partilor, apoi revenise in Armenia sa propovaduiasca crestinismul. Nu prea reusea, pe deasupra a fost si intemnitat de catre rege la Khor Virap, deoarece tatalsau il asasinase pe tatal regelui, Khosrov al II-lea, timp de 15 ani neprimind altceva decatapa si paine. Apoi regele s-a imbolnavit puternic. Cronicarii contemporani prezinta douaversiuni ale evenimentului. O versiune spune ca regele s-a imbolnavit de licantropie dupace o frumoasa fecioara ii refuzase avansurile – cronicarul Agathangelos spune ca regele„scurma pamantul ca un mistret si smulgea iarba”. Alta spune ca regele s-a imbolnavitdupa ce persecutase doua tinere fecioare devenite crestine, Hripsime si Gayane, ca pedeapsa din partea lui Dumnezeu. Cert este ca nu a putut fi vindecat de nici unul dinvracii sai. Sora sa i-a sugerat sa ceara ajutorul lui Krikor cel intemnitat, ceea ce regele a sifacut. Krikor l-a vindecat pe rege, iar acesta, drept multumire, si-a convocat suita denobili si, impreuna cu acestia, s-a convertit la crestinism. Din acest motiv, Krikor a fostnumit „Lusavorici” sau „ iluminatorul”, fiind primul episcop crestin al armenilor.Manastirea Khor Virap, unde a fost intemnitat Krikor, exista si astazi, incapereasubterana unde s-au scurs acei 15 ani fiind prezervata foarte bine; pana in ziua de astazi,armeni din lumea intreaga vin si viziteaza Khor Virap si coboara in aceasta incapere, printr-un loc destul de ingust. De aici si numele manastirii: khor=adanc, virap- gauraadanca, khor virap=gaura foarte adanca.Inainte de a deveni crestini, armenii erau politeisti, panteonul lor de zei fiind asemanator cu al grecilor si al romanilor, dar influentat deasemena si de religia zoroastrista a persanilor. Zoroastrismul a ramas o amenintare puternica pentru armeni si dupa preluareacrestinismului, pentru multa vreme incolo.

Sarbatori importante:Anul Nou. Dupa vechiul calendar armenesc, Anul Nou era sarbatorit in luna august.



Familai regala, nobilimea, armata, plebea, toti participau la sarbatoare, care consta inconcursuri musicale, de poezie, turnir, unde castigatorii era ‘incoronati’ cu o coroana demaslin ( asemanatoare cu coroana de laur a grecilor si romanilor). Dupa acelasi vechicalendar, Anul Nou era pe 7 August; luna in care era Anul Nou nu se numea August, ci Navasart, cuvant cu origini persane (navaz=nou, sart=an). Astazi armenii sarbatoresc

Anul Nou asemeni restului oamenilor.

Craciunul. Este a doua cea mai importanta sarbatoare a crestinismului, in consecinta, si aBiserii Armene. Spre deosebire de celelalte biserici, Biserica Armeana celebreazaCraciunul dupa rit vechi, apostolic (dupa calendarul iulian), in 6 ianuarie. Deasemenea setine un post de o saptaman inainte de Craciun, dupa 31 decembrie. Apoi, in aceeasi zi cuCraciunul se face o liturghie pentru sufletul celor plecat dintre noi, litughie numita„ Hokehankisd Badarak”, sau „ Liturghia pentru linistea sufletelor”.

Diarentaraci. A 40a zi de dupa Craciun se numeste Diarentaraci (“prezentat in fataDomnului”). Conform unui obicei preluat de la evrei, copii mici si nou-nascutii sunt dusi

la biserica, iar in timpul slujbei preotul il ia pe fiecare in brate, inconjoara cu el altarulodata apoi il da inapoi mamei sale. In timpul slujbei este aprinsa o lumanare mare, lasfarsitul ei toti isi aprind cate o lumanare si o duc acasa.Lumanarile acestea simbolizeaza lumina si caldura ce trebuie sa existe in acea casa de-alungul anului. In curtea bisericii se pregateste un foc mare, pe care cei logoditi saucasatoriti de curand il inconjoara de trei ori, apoi dupa ce focul s-a stins, sar peste el, pentru ca Domnul sa ii calauzeasca spre fericire. In aceeasi zi, oameni pot face un foc incurtea casei lor, in jurul caruia canta si danseaza.

Zatik (Pastele). Este cea mai mare sarbatoare a crestinismului, prin urmare si aarmenilor. Zatik este precedat de 7 saptamani de post, Postul Mare al Pastelui. La

sfarsitul celei de-a 5a saptamani, sambata, Biserica Armeana sarbatoreste invierea luiLazar, iar duminica, Duminica Floriilor, in amintirea zilei cand Iisus intra in Ierusalim sieste intampinat cu ramuri de maslin. Saptamana de dinaintea Invierii este numita“saptamana sfanta’.Un ritual specific Bisericii Armene, legata de Paste, este Inmormantarea lui Iisus. Slujbaare loc in Vinerea Mare (vinerea din Saptamana Sfanta/Mare), in mod traditionaldimineata devreme. In timpul acestei slujbe, numita „Gark Taghman”, se comemoreazainmormantarea lui Iisus si inchiderea mormantului de catre Iosif din Arimateea, prin psalmi si cantece bisericesti impresionante si prin prezentarea simbolica a mormantuluiDomnului.

Vartavar sau Schimbarea la Fata. Are loc in mod traditional in luna august, aceeasi lunain care era si Navasart, dupa vechea traditie armeneasca. In timpul vechii sarbatori, totulera impodobit cu cat mai multi trandafiri (vart=trandafir), in onoarea zeitei Asdhik, careera zeita frumusetii si a iubirii. Aceasta sarbatoare are loc in a 7a saptamana dupa Rusaliisi este precedata de 7 zile de post, sarbatoarea insasi durand 3zile.Asdvadzadzin sau Adormirea Maicii Domnului, este celebrata de catre Biserica Armeanain duminica cea mai apropiata de 15 august. Conform Bibliei, cand Fecioara Maria amurit, toti apostolii au venit la inmormantarea ei, numai Bartolomeu nu. Cand acesta a



venit, a vrut sa vada mormantul Mariei, dar corpul Ei nu mai era acolo, deoarece Isius ii promisese Mamei Sale ca o va ridica la Ceruri langa El. Bartolomeu a primit de la ceilaltiapostoli o pictura a Mariei, pe care a dus-o cu el in Armenia. In timpul acestei sarbatori,exista un obicei conform careia se doneaza fie un cocos, fie un miel de sex masculin bisericii.

Khachveratz sau Venerarea Sfintei Cruci. Este a cinceaa cea mai importanta sarbatoare aBisericii Armene. Conform traditiei bisericesti, in 628, persanii au capturat Ierusalimul siau luat cu ei Sfanta Cruce. Imparatul Imperiului Bizantin a pornit razboi impotriva lor, le-a capturat capitala, a luat Sfanta Cruce de la ei si a dus-o la Constantinopol. In drum, el sisuita sa s-au oprit la Karin (Erzerum de astazi), in Armenia, si au sarbatorit victoria.

Comunitaţi în România:Moldova: Iasi, Bacau, Suceava, BotosaniTransilvania: Gherla, Dumbraveni, Frumoasa, GheorgheniMuntenia

Documents

Tradiţii armeneşti