Trecerea pe sub masa, in Vinerea MareIn fiecare an, in Vinerea Mare, coboram in mormant, impreuna cu Hristos, pentru ca, mai apoi, sa si inviem impreuna cu El. Aceasta coborare si ridicare din groapa mortii se face in chip simbolic, prin trecerea pe sub masa aflata in mijlocul bisericii, pe care sta intins trupul mort al lui Iisus Hristos, intiparit pe Sfantul Epitaf.Sfantul Epitaf este un obiect de cult confectionat din panza de in, matase sau catifea, pe care se afla imprimata sau pictata icoana punerii in mormant a Domnului Iisus Hristos. Epitaf este un nume compus din doua cuvinte grecesti, "epi tafos, care inseamna "pe mormant. El reprezinta un fel de pecete asezata pe Sfantul Mormant al Domnului. Deci, trecerea pe sub el inchipuie chiar intrarea in Sfantul Mormant cel datator de Viata.Trecerea pe sub masa, in Vinerea MareIn Sfanta si Marea Vineri se face pomenirea "Sfintelor si Mantuitoarelor si infricosatoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, adica: scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele, sulita, crucea si moartea.

Dupa slujba Ceasurilor Imparatesti, in Vinerea Mare, in toate bisericile se savarseste "Vecernia scoaterii Sfantului Epitaf. In cadrul acestei slujbe speciale se scoate in mijlocul bisericii Sfantul Epitaf. El este asezat pe o masa mai inalta, care inchipuie Mormantul Domnului. La randul lui, Sfantul Epitaf aduce aminte de fapta de milostenie a Dreptilor Iosif din Arimateea si Nicodim, care, coborand de pe Cruce trupul Domnului Iisus, l-au pregatit pentru ingropare, mai inainte de a-L aseza in mormant.Credinciosii saruta Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce, care sunt asezate pe Sfantul Epitaf, dupa care trec pe sub masa. De cealalta parte a mesei se afla Sfanta Cruce, asezata sub policandru cu o zi in urma, in cadrul Deniei din Joia Mare.Unii credinciosi trec pe sub masa o singura data, inchipuind unicitatea Jertfei Fiului lui Dumnezeu, iar altii trec pe sub masa de trei ori, in amintirea celor trei zile in care trupul lui Hristos a sezut in mormant. Nu am gasit vreun temei care sa intareasca mai mult o parere sau alta. Fie o singura data, fie de trei ori, important este ca atunci cand fac acest gest al smereniei si al credintei, credinciosii sa stie ca, prin acest lucru, ei inchipuie in trupul si viata lor moartea si punerea in mormant a lui Hristos.Simbolistica oualor la romani, de Pasti Sarbatoarea SfintelorPastieste marcata in comunitatea romaneasca, de o primenire a caselor si gospodariilor, de slujbe speciale savarsite in cadrul Bisericilor Ortodoxe, dar si de o gama larga de preparate traditionale romanesti. De pe masa fiecarui roman nu trebuie sa lipseasca ouale rosii, cozonacul si friptura de mielul.Multe dintre obiceiurile pascale sunt legate de ou. Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este, din fericire, inca practicat, mai ales, la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.

Simbolistica oualor de Pasti trebuie cautata inainte de nasterea lui Hristos, in timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos.Ouale de Pasti, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patra saptamana a Postului Mare, numita si "miercurea Paresimilor". Exista obiceiul ca de la in aceasta zi nu se stricau pana la Pasti. Acum se alegeau ouale pentru masa de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite. Chiar daca ele erau alese in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Sfintelor Pasti, insa, niciodata inVinerea Mare.Incondeierea sau "impistritul oualor reprezinta un obicei stravechi in traditia romaneasca. Ouale incondeiate sunt o marturie a datinilor, credintelor si obiceiurilor pascale, reprezentand un element de cultura spirituala specific romaneasca.

In cultura populara, ziua in care se inrosesc ouale este joia din saptamana patimilor, cunoscuta si sub denumirea de Joia Mare. Se spune ca ouale inrosite in aceasta zi, nu se strica tot timpul anului. De asemenea, oamenii cred ca ouale rosii duse la biserica si sfintite, daca sunt ingropate intr-o gospodarie, aceasta este ferita de grindina si piatra.Exista o anumita procedura privind inrosirea oualor: mai intai, ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat si apoi se fierb in vopseaua pregatita. Pe langa oua rosii, romanii contemporani, obisnuiesc sa mai vopseasca ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa "cu model".In traditia populara de la noi, oul rosu de Pasti simbolizeaza sangele Domnului si ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de indepartare a raului, fiind purtator de sanatate, frumusete, vigoare si spor. Ouale colorate in alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primaverii. Cele colorate in negru simbolizeaza chinul si durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce. Ouale inchistrite sunt simbolul Mintuitorului, care a iesit din mormant si a inviat, precum puiul din gaoace.Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii primordiale si se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula Hristos a inviat, la care se raspunde cu Adevarat a inviat.In Bucovina, cojile oualor de Pasti, sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la "Blajini" (fiinte imaginare, incarnari ale copiilor morti nebotezati, al caror loc de vietuire se afla la "capatul lumii", aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, si Blajinii stiu ca pentru toti crestinii a venit Sarbatoarea Sfintelor Pasti.In partile Sibiului, exista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom (un arbust) asemanator cu cel de Craciun. Singura deosebire consta in faptul ca in locul globurilor se agata oua vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat intr-o vaza frumoasa si farmecul sarbatorii sporeste cu o podoaba de acest fel.In Maramures, zona Lapusului, dimineata, in prima zi de Pasti, copiii (pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor "Sarbatori pascale fericite. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa fie armonie tot restul anului.In dimineata zilei de Pasti, copiii se spala pe fata cu apa proaspata de la fantana in care s-au pus un ou rosu si fire de iarba verde.Fie ca romanii sa-si aminteasca cu bucurie si placere de aceste frumoase traditii romanesti, sa le transmita generatiilor viitoare, pentru ca unele dintre acestea au nu numai recunoastere interna, ci sunt apreciate in Europa si in lume, cum este, de pilda, incondeiatul si incristatul oualor.

Prezenta mormantului Domnului si a Crucii Sale in mijlocul bisericii ne invata ca, pana sa ajunga la Inviere, credinciosii trebuie sa participe in chip simbolic si la Patimile, moartea si ingroparea Mantuitorului. Coboram impreuna cu El in moarte, pentru ca in noaptea Invierii sa si inviem impreuna cu El, dupa cum zice o cantare a slujbei: "Astazi ma ingrop impreuna cu Tine, Hristoase..."Asa cum Hristos a trecut prin mormant, pentru a Se pogora in iad, cu scopul de a-i invia pe toti Dreptii care asteptau inca implinirea fagaduintei lui Dumnezeu, tot asa, credinciosii trebuie sa moara si sa treaca prin mormant, pentru a putea invia impreuna cu Hristos si a dobandi viata cea vesnica in Imparatia Sa.

Ouale de Paste, potrivit traditiei, erau adunate din cuibar in miercurea din a patrasaptamana a Postului Mare, numita si miercurea Paresimilor". Exista obiceiul ca de lalasatul seculuisi pana in aceasta zi, gospodinele sa nu stranga ouale. Era credinta ca ouale alese in aceasta zi nu se stricau pana la Paste. Acum se alegeau ouale pentru mancarea de Pasti si ouale ce urmau sa fie inrosite.Chiar daca ele erau stranse in aceasta zi, vopsitul lor avea loc in joia din saptamana de dinaintea Pastelui, insa, niciodata in Vinerea Mare.Oul vopsit este simbolul Mantuitorului, care paraseste mormantul si se intoarce la viata, precum puiul de gaina iesit din gaoace.Ouale rosii sunt numite in Bucovina merisoare, iar cele cu ornamente sunt numite incondeiate, inchistrite sau impistrite.Ornamentica oualor decorative este extrem de variata, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe si religioase. Iata cateva simboluri si semnificatii utilizate:- linia dreapta verticala = viata ;- linia dreapta orizontala = moartea ;- linia dubla dreapta = eternitatea ;- linia cu dreptunghiuri = gandirea si cunoasterea ;- linia usor ondulata = apa, purificarea ;- spirala = timpul, eternitatea ;- dubla spirala = legatura dintreviata si moarte.Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti. Una dintre ele relateaza caMaica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Hristos.Ciocnitul oualor se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula "Hristos a inviat", la care se raspunde "Adevarat a inviat".In Bucovina, cojileoualor de Pasti, sunt aruncate in rau, pentru ca apa sa le poarte la "Blajini" (fiine imaginare, incarnari ale copiilor morti nebotezai, al caror loc de vieuire se afla la "capatul lumii", aproape de Apa Sambetei). In felul acesta, si Blajinii stiu ca pentru toti crestinii a venit Pastele.

La tarani, mai exista obiceiul ca, in dimineata din duminica Pastelui, sa-si spele fata cu apa noua sau apa neinceputa, in care pun un ou rosu, avand credinta ca astfel vor fi tot anul frumosi si sanatosi ca un ou rosu. Dupa consumarea oualor, cojile rosii sunt pastrate pentru a fi puse in brazde, la arat, crezandu-se astfel ca pamantul va da rod bun.

Obiceiuri de Sfintele PastiCiclul pascalCea mai mare sarbatoare a crestinilor,Invierea Domnului, este prilejul, pentru romani, de a trai clipe de bucurie sfanta, dar si de a sarbatori in cadrul comunitatii.Pastele, cum denumesc romanii sarbatoarea Invierii, isi areetimologia in cuvantulebraic pesah, trecere. Pastele evreilor marca trecerea poporului ales prin Marea Rosie, din robia Egiptului, in pamantul fagaduintei, Canaan. Pastele crestinilor este, in primul rand,sarbatoarea Invierii Domnului, dupa al carui model vor invia toti crestinii.Dar inainte de a face o discutie aprofundata asuprasarbatorii Pastelui, trebuie sa spunem ca ea nu este una izolata. Antreneaza un intreg ciclu de sarbatori si evenimente, care fac sa se individualizeze, clar, in calendarul romanilor, momentul pascal. Acesta cuprinde mai multe sarbatori, de la intrarea in Postul Mare pana laPogorarea Duhului Sfant(Rusaliile), adica perioadele numite, in termeni bisericesti, a Triodului si a Penticostarului.Pe planulculturii populare, inceperea Postului Mare este marcata prin distractia care se face inainte de post. In Vestul tarii, dar si in zonele cu populatie catolica, aceasta poarta numele de farsang, fasanc sau fashing. Este, de fapt, un carnaval al intregului sat, la care tinerii se mascheaza, iar cei mai in varsta asista. Mastile sunt fie confectionate ad-hoc, din materiale existente prin gospodarie - haine vechi, perdele, obiecte vechi, etc. - fie sunt consacrate prin traditie, cum e cazul "berbecilor" de la Slatina - Timis, din judetul Caras - Severin.Cele mai des intalnite scenarii la farsang, nelipsite din cele mai multe locuri, sunt "nunta", "medicul" si, obligatoriu, "inmormantarea". Aceasta din urma mimeaza ceremonialul unei inmormantari traditionale, numai ca mortul este ... farsangul - o papusa din paie, imbracata in straie vechi. Ea este arsa, la sfarsitul carnavalului, ca semn al mortii iernii si al venirii primaverii. Momentul marcheaza si sfarsitul carnavalului, care se desfasoara in ultima zi a saptamanii branzei. Mascatii umbla pe strada, sau joaca, sau colinda pe la casele oamenilor, jucand mici scenete improvizate, sau doar urand ceva gazdei. Deoarece multi dintre ei sunt feciori de insurat, "spargerea carnavalului" se soldeaza, de regula, cu o petrecere, la care sunt invitate si fetele din sat.Intre datinile deLasata Secului, se individualizeaza obiceiul "Cucii", specific Dobrogei (mai demult) si satelor din sesul Dunarii. Astazi obiceiul este sporadic intalnit, cel mai spectaculos carnaval fiind in comuna Branesti, langa Bucuresti.Acum obiceiul este o parada a mastilor de cuci si cucoaice, urmat de o bataie si de hora. In vechime este atestat un obicei mai amplu, in trei parti. Prima se desfasura in dimineata zilei de Lasata Secului, cand cucoaicele (flacai travestiti in femei), cutreierau satele simuland bataia cu chiuliciul (un bici in varful caruia atarna o opinca rupta). A doua parte a obiceiului o constituia o piesa care o avea in centru pe "bunica cucilor", in jurul careia se adunau, in mijlocul satului, miri si mirese, ciobani si ciobanite, vanatori si vraci, constituind o parada zgomotoasa. Dupa ce trageau trei brazde simbolice, in forma de cerc, unul dintre ei (de obicei mirele) era udat cu vin.Seara se desfasura ultima parte a carnavalului, cand mastile erau rupte de pe cap, se tranteau la pamant, se calcau in picioare si se striga:"Sa piara cu tineTot ce-i rau in mineSi sa fie luminatCum am fost inturnat" [1]Sfarsitul era, fireste, hora.Dar acestea nu sunt singurele manifestari consemnate incultura populara romaneasca. Pe langa ele, au existat si alte obiceiuri la prinderea postului, numite "Refenele" [2] sau "Vergel", Alimori, Hodaite (in Hunedoara) sau Priveghi (inBanat), strigarea peste sat sau alte obiceiuri."Refenelele" sunt petreceri ale tinerilor dinduminica dinainteaLasatului de Sec. Ei se adunau pe la unele case, unde petreceau (dansau) aceleasi jocuri ca la hore, dar insotite de chiuituri (strigaturi). Dupa ce se infierbantau putin feciorii, se luau de fetele suparate ca au trecut caslegile prea repede si le ironizau:"Lucra, mama, ce-i lucraSi-mi porneste ursitaDoara ma pot marita,Ca-s batrana ca si tineSi rad oamenii de mine.Vinde, mama, gastele,Risipeste-mi gatele,Ca sa trec Caslegile!Dup ce-oi trece pe prag,Mi-o iesi grija din cap,Oi pune furca-n carare,Mai mult nu te-oi supara." [3]Feciorii necasatoriti, luati in batjocura, se dezvinovateau astfel:"Socotit-am sa ma-nsor,S-aduc maicii ajutor;Socotit-am sa ma las,Sa nu-i fac maicii necaz".LaLasatul Seculuide branza, pe inserate, tinerii aprindeau focuri pe dealul din jurul satului. Dansau in jurul lor, sau sareau peste foc, iar baietii cu un taciune sau cu un bat aprins la un capat, faceau cercuri in aer, strigand: "Alimori! Alimori!".In alte zone, in prima duminica a Postului Mare, feciorii satului strangeau doua carute cu paie, de la fiecare gospodarie cate o furca. Afara din sat puneau deasupra paielor o figura debarbat si una de femeie, facute din lemn, ca doi indragostiti. Apoi aprindeau niste roti de lemn puse in varful unor bete si le roteau. Alti tineri faceau un fel de pod, de care se loveau rotile aprinse si sareau in sus, strigand: "Asta am aruncat-o in norocul Mariei!". Iar cu cat roata sarea mai sus, cu atat se spunea ca va fi norocul mai mare.In muntii Apuseni se practica o sarbatoare a focului viu, numita Hodaite, varianta locala a Alimorilor. Ea avea loc intr-o zi din saptamana alba (a branzei) sau in prima zi a Postului Mare. Pe dealurile sau pe muntii dimprejurul satelor, copiii mai maricei (peste 12 ani) dadeau drumul unor manunchiuri de nuiele impletite cu foi de porumb si paie, strigau:"Pazea, ca vine roata de foc,Cu belsug, cu noroc;Pazea, ca vine soareleSi va arde picioarele,Pazea, pazea!" [4]

[1] R. Vulcanescu, Mitologie romana, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1987, p. 434[2] M. Pop,Obiceiuri traditionaleromanesti, Buc., 1976, p. 85[3] S. Fl. Marian, Sarbatorile la romani, vol. 1, Ed. Grai si suflet- Cult. nat., Buc., 2001, p. 205[4] R. Vulcanescu, Mitologie romana, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1987, p. 382

Tot la Lasata Secului se facea strigarea peste sat. Flacaii se urcau pe un deal sau intr-un copac, vestind in tot satul numele fetelor care nu s-au maritat si pricina. Sau se imparteau in doua cete, ce urcau pe dealuri opuse si se faceau ca intreaba si raspund despre fetele care nu s-au maritat si pricina acestui fapt. Prin Maramures, la poarta fetelor batrane se puneau matahai, papusi de lemn sau de paie cu organele genitale supradimensionate, care purtau bilete satirice la adresa defectelor fetei sau a pricinii pentru care nu s-a maritat.In sud, la Calarasi si acum se merge cu prajituri, tort si alte bunatati la nasi sau la parinti, srigandu-se: "Urlaria! Urlaria! Urlaria, c-a murit baba Maria!" pentru alungarea spiritelor rele dar si pentru ca se lasa sec de oua si branza si incepe Postul Mare.Prima zi dupa Lasata Secului se numea Lunea curata, cand batranele incepeau a tese panza din care se faceau camasile de Paste. Tot in aceasta zi, oamenii obisnuiesc sa purifice spatiul in care traiesc, prin diferite ritualuri.InBanat, ziua aceasta se numeste Spolocanie, iar oamenii se spala cu bautura, la carciuma satului, de mancarea de dulce. In alte parti ale tarii, de Spolocanie, vasele din care s-a mancat de dulce se spalau cu lesie si se urcau in pod, unde se pastrau pana la Paste.Jumatatea Postului Mare (miercurea din saptamana a patra) era numita Miezul sau Miaza Paresii (de la cuvantul Paresimi, care insemna Postul de 40 de zile) sau Paretii (aceasta sarbatoare era socotita ca un perete care desparte Postul Mare in doua). Ziua era tinuta cu sfintenie de femei, care nu munceau si mai ales, nu ungeau peretii ca sa nu se imbolnaveasca de "dansele", ori sa nu innebuneasca ele sau familia. Era credinta ca tot ce se lucra in aceasta zi se strica, nici un lucru neputand fi dus la bun sfarsit.Un singur lucru se putea face in acesta zi: numaratul oualor si al calupelor de in, cinepa si lana. Pe vremuri, nu se luau oua din cuibar, de la Lasata Secului pana in acesta zi. Atunci se strangeau si se numarau, ca sa nu se strice pana la Paste si ca gainile sa faca mai multe oua. In Oltenia, copiii isi ajutau mamele la alesul celor mai bune oua, care urmau a fi inrosite sau inchistrite. Se spune ca ouale de gaini negre, numite "harapesti", avand coaja galbuie, sunt mult mai tari. Ceea ce ii ajuta pe posesorii lor sa castige mai multe oua de Pasti.Ziua Sfantului Toader (prima sambata din Postul Mare) este momentul in care se aduc prescuri si coliva la biserica. Dupa sfintirea de catre preot, ele se dau de pomana pentru morti. De atunci, in fiecare sambata a postului trebuie duse prescuri, pana in Joia Mare.In sudul tarii obiceiul se cheama "sarindar" si consta in ducerea la biserica a gaului (arpacas, inzilele noastre). In fiecare sambata, pana in sambata lui Lazar, se pomenesc mortii. La "spartul sarindarului" se face coliva din acest grau si cate o masa pentru intreaga comunitate, ca pomana pentru morti. Exista chiar si obiceiul necanonic de a-si "purta sarindarele" de viu; pana la parastasul de sapte ani, care se face dupa ce moare un om. Acesta, fiind inca in viata, si le face singur, cu pomenile necesare.Obiceiul este practicatmai ales in Sudul tarii, in Oltenia.Dar sa revenim la ziua lui San Toader, in care etnologii vad o ramasita a cultului hipic sau a curselor de cai care anuntau venirea primaverii. Tot in aceasta zi se tundeau vitele. Feteleculegeau buruieni(radacina de urzica,frunzede nuc) cu care isi spalau parul, zicand:"Toadere, San-Toadere,Da cosita fetelorCat codita iepelor" [5]Baietii isi taiau parul si-l ingropau la o salcie, zicand: "San-Toadere, na-ti parul meu si da-mi coama calului tau". [6]Tot in acesta zi, baietii se infrateau, iar fetele se prindeau surate, pe paine si sare, rostind:"Eu ti-oi fi fratePana la moarte,M-oi lasa de paineSi de sare mai bine,Decat sa ma las de tine". [7]In ziua de Mucenici (Macinici; sarbatoare cunoscuta sub denumirea bisericeasca deSfintii 40 de mucenici din SevastiaArmeniei si sarbatorita la 9 martie) gospodarii dadeau foc la gunoaie. Femeile afumau casa si pomii din gradina cu petice aprinse, ca sa le fereasca de ganganiile si jivinele care le pericliteaza.In zilele noastre este obiceiul sa se faca "macinici". InMoldovase fac copti, din aluat insiropat, uns cu miere si presarat cu nuca. In Sudul tarii se fac fierti in apa si arome (rom, scortisoara, coaja de portocale). Asa e obiceiul, in amintirea celor 40 desfinti muceniciinghetati in iezerul Sevastiei. Mucenicii, in forma cifrei 8, se dau de pomana pentru morti si se consuma si de cei ai casei.Obiceiul de a da martisoare si de a le purta in piept este de data mai recenta. In mod traditional, martisorul era o ata de culoare rosie, sau realizata prin impletirea unui fir rosu cu unul alb, care se purta la mana ca semn al venirii primaverii. Tot de data recenta este sarbatorirea femeilor, la 8 martie. Am amintit si aceste sarbatori deoarece ele fac parte din calendarul acestei perioade, fiind serbate de romani prin schimburi de daruri. Sunt insa sarbatori laice, care nu au de-a face cu ciclul pascal.Buna - Vestire (Blagovestenia) simbolizeaza inceputulmantuirii neamuluiomenesc. In aceasta zi,Arhanghelul Gavriili-a binevestitSfintei Fecioare Mariazamislirea lui Mesia, cel de veacuri asteptat.In calendarul ortodox este zi de dezlegare la peste. La romani exista credinta ca pana si cel mai sarac om trebuie sa manance peste, ca sa fie sanatos si iute ca pestele tot anul. Dar exista si credinta de a lua intai anafura de la biserica si a merge apoi la pescuit, unde se zice ca pescarul va prinde mult peste. Se mai spune ca, asa cum e vremeade Bunavestire,vafi si la Pasti.In trecut, in aceasta zi, inainte de rasaritul soarelui, se afumau pomii cu tamaie si pleava de canepa, pentru a fi feriti de insecte. Dupa momentul zilei in care se arata soarele, se spune ca vor fi frumosi papusoii semanati devreme, la mijloc sau tarziu. [8]

[5] S. Vrabie, De civitate Rustica. Studii si cercetari de etnologie si literatura populara romana, Ed. Grai si suflet-Cult. Nat.,Buc., 1999, p. 194[6] Idem[7] S. Fl. Marian, Op. cit. , Vol. II, p.84[8] S. Fl. Marian, Op. cit. , p.1

Se crede ca de Blagovestenie pamantul este binecuvantat, caci inviaza toata musca si incepe a creste iarba. Iar cine doarme in aceasta zi va fi somnoros tot anul. [9] Tot acum se spune ca se dezleaga limba pasarilor cantatoare si cucul, care a fost uliu toata iarna, redevine cuc, [10] pana la Sanziene sau laSfantul Petru. Cei ce il aud cantand pentru prima data il intreaba cat mai au pana la moarte sau pana la casatorie. [11] Iar raspunsul cucului este interpretat ca de cate ori canta, atatia ani mai sunt pana la evenimentul respectiv.Sfantul Gheorghe este, pentru crestini, sarbatoareaSfantului Mare Mucenicmilitar, care a fost chinuit si omorat pentru Hristos, pe vremea imparatului Diocletian. Este considerat sfant purtator de biruinta si reprezentat iniconografia ortodoxacalare pe un cal alb si omorand un balaur, simbol al raului.In calendarul popular, sarbatoarea se regaseste cu numele de Sangeorz. Ea coincide cu triumful primaverii, dar si cu perioada delicata din viata culturilor, cand acestea sunt amenintate de "strigoii de bucate", sau loajnice, cum li se spune prin Muntii Apuseni. De aceea, se fac felurite ritualuri de aparare impotriva strigoilor, de care se spune ca pot fi afectati si oamenii, dar si vitele, carora li s-ar putea lua mana in aceasta perioada.Femeile si fetele seamana busuioc, ca sa miroase frumos; busuioc bun de dragoste, credeau taranii. Fetele sunt udate de flacai. Uniiprivegheau noaptea, uitandu-se in varful dealurilor, sa vada jucand comorile. In comunitatile pastoresti acum se angajau ciobanii, paznicii si slugile la stani. Era ziua sambrei oilor, a alcatuirii tarlei, insotita de o petrecere colectiva, avand un farmec aparte.Sambata dinaintea Floriilor poarta numele de sambata lui Lazar, in amintirea lui Lazar cel inviat de Mantuitorul din morti. Acum este ziua de dezlegare a sarindarelor, cand se pomenesc mortii.Femeile faceau, mai demult, placinte, ca sa nu moara de dorul lor, asa cum a patit mama lui Lazarel (Lazarica). In sesul Munteniei si, mai rar, in Dobrogea, fetele umbla cu Lazarita (Lazarelul). Colinda din casa in casa, in timp ce mireasa (Lazarita) merge inainte si inapoi in cercul lor, cantand cantecul lui Lazar. Se spune ca Lazar i-a cerut mamei sa-i faca azima, dar ea a refuzat. Apoi el a plecat cu oile, s-a suit in copac sa le scuturefrunzesi, cazand, a murit. Surorile lui l-au scaldat in lapte dulce, apoi l-au inmormantat. Colindul se sfarseste cu bocirea lui Lazar de catre surori si de mireasa. Obiceiul este intalnit si astazi, mai rar, in Sudul tarii.Duminica Floriilor (numita si a Stalparilor) marcheaza momentul primirii triumfale pe care i-a facut-o multimea Mantuitorului, laintrarea in Ierusalim. In aceasta zi eobiceiul de a se sfinti, la biserica, ramuri de salcie, care simbolizeaza stalparile de finic cu care multimea l-a intampinat pe Hristos. O legenda, pe care am intalnit-o atat in Bucovina, cat si in Maramures, spune ca salcia a fost aleasa si binecuvantata, pentru ca si-a plecat crengile, oferindu-i o ramuraMaicii Domnului, care mergea spre Golgota si voia sa-i duca Fiului Ei rastignit ocununa fara de spini. Mai demult, era obiceiul ca aceste ramuri sfintite sa fie puse langa tetrapod, pentru a putea fi luate de credinciosii care se inchinau la icoana praznicului. Restul erau pastrate si impartite celor ce nu au putut fi prezenti. Tot mai demult ele se tineau in mana, cu evlavie, pana dupa Liturghie. Apoi erau duse acasa si se atingeau cu ele vitele, ca sa creasca si sa infloreasca precum "matisoarele". [12]Incursul anului, salcia se pastra la icoane, facuta cerc. Se spune ca era buna de leac pentru galci, friguri, dureri de gat. Cand fulgera si trasnea, se aprindea pentru izbavirea de frica. [13] Astazi se pastreaza o vreme la porti si usi, apoi fiind arsa.

[9] E. Niculita Veronca,Datinile si credintelepopulare romanesti adevarate si asez. in ordine mitologica, Ed. Polirom,Iasi, 1998, p. 277[10] D A. Vasiliu, Obiceiuri, credinte si datini de Pasti, Buc., 1940[11] S. Fl. Marian, Op. cit. , Vol. I, p.229[12] S. Fl. Marian, Op. cit. , Vol. II, p. 250[13] A. Gorovei, Credinte si superstitii alepoporului roman, Ed. Grai si suflet - Cultura Nationala, Buc., 2003, p. 211

Dupa cum mentionam si mai sus, putine dintre acesteobiceiuri se mai pastreazaastazi. Cele mai prezente suntpomenirea mortilor, care se face in fiecare sambata a Postului Mare, frecventarea sfintei biserici mai des, spovedania.Obiceiurile popularese tin mai putin si mai sporadic. Nu se poate vorbi despre o generalizare a acestora nici in ce priveste sarbatorirea, nici in privinta teritoriului romanesc.Pentru romani, Postul Mare este cel mai important si mai sfant post de peste an. Fiecare incearca sa posteasca dupa putere, mai ales primasaptamana si SaptamanaMare, sa faca milostenie si fapte bune, sa se impace cu cei cu care s-a certat. Datinile populare, ele se mai pastreaza doar in unele localitati. Cu trecerea anilor, parca timpul e tot mai putin ingaduitor cu oamenii, grijile vietii lipsindu-i tot mai mult de bucuria sarbatorii. Sau, poate ca se vede tot mai mult influenta crestinismului, care considera Postul Mare drept o perioada de adanca pocainta si tanguire, pentru ca acum a fost chinuit si omorat Creatorul lumii. Iar la rastignirea Lui, ne facem cu totii partasi, prin pacatele noastre. De aceea, dinpunct de vederecrestin, sunt interzise petrecerile si serbarile de orice fel.Postul Mare dureaza 40 de zile, amintind de postul lui Moise, dar mai ales al Mantuitorului. Ultima saptamana (Saptamana Mare) este dedicata insa, in afara Postului, patimilor, rastignirii si punerii inmormant a Domnului. Este cea mai aspra saptamana de post. In toate bisericile se slujesc, seara, Deniile, iar dimineata slujbe speciale, care predispun la meditatie asupra vietiicrestine si a patimilorDomnului.Deniile (slav. denii = zilnic) sunt slujbe specifice Postului Mare; Utrenii ale zilei urmatoare. Ele se desfasoara in prima, a cincea si ultimasaptamana a Postului, fiind cele mai frecventate de romanii de astazi. Randuiala este de a se imbraca in haine cernite sau, macar, femeile sa-si acopere capul cu o naframa neagra. E regula ca pana ladeniile din saptamanaa cincea sa fie gata curatenia prin case si ograzi.Batranii obisnuiau sa manance putin in seara de Florii, apoi nu mai mancau pana in Joia Mare, cand sespovedeau si se impartaseau. Tinerii mancau in aceasta saptamana paine si poame uscate, band doar apa de izvor. In sat se pastra o liniste si o atmosfera de reculegere, de tristete evlavioasa. Se faceau focuri rituale, se ingrijeau si curatau gospodariile, se intrerupea munca la camp si lucrarile mai importante. Se confectionau haine noi pentru sarbatoare. Se taiau vite si pasari pentru Paste. Se tocmeau lautari pentru hora satului. Oamenii se spovedeau si se iertau reciproc.Chiar daca azi nu se mai practica vechile obiceiuri, romanii cinstesc in mod deosebit sfintele slujbe dinSaptamana Patimilor. Fiecare zi din Saptamana Mare are semnificatia sa. Luni se pomeneste Iosif cel cu bun chip, care a fost vandut de fratii sai pe 30 de arginti, ca si Mantuitorul. E pomenit si smochinul neroditor pe care Hristos l-a blestemat si s-a uscat. Marti se pomenesc cele zece fecioare-cinci intelepte si cinci nebune pentru ca nu facusera fapte de credinta si milostenie. Miercuri se pomeneste femeia pacatoasa, care aspalat cu mir picioareleMantuitorului, spre ingroparea Sa.In Joia Mare se praznuiestespalarea picioarelor ucenicilorde catre Mantuitorul, Cina cea de Taina, rugaciunea dingradina Ghetsimanisi vinderea Domnului de catre Iuda. In seara acestei zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Acesta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul. Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele celor din casa (copii) de catre femeile mai in varsta.In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la carefemeile trebuiausa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: "Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te - nduri si sa ne dai / Cele oua - ncondeiate / De acolo din covate". [14]Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. Acum se face ultimapomenire a mortilordin Postul Mare. In Oltenia si acum se fac in zori, in curti si / sau la morminte focuri pentru morti din boz sau nuiele [15]; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos [16] .In unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se striga peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor - un flacau caruia i se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare. [17]Joia Mare este cunoscuta mai ales, incultura popularaactuala, ca ziua in care se inrosesc ouale; pentru ca se spune ca ouale inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra [18].Ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat, apoi se fierb in vopsea. Pe langa oua rosii, romanii contemporani mai vopsesc ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa "cu model".Mai demult, ouale se vopseau cu coji de ceapa, cu sunatoare (pojarnita), cu coaja de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dadea stergandu-le, dupa ce s-au fiert, cu slanina sau cu untura.Spiritualitatea romaneasca pastreaza si cateva legende referitoare la inrosirea oualor. Cea mai cunoscuta spune ca, intalnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus caHristos a inviat. Iar ei au raspuns ca atunci va invia Hristos, cand se vor inrosi ouale din cosul ei. Si pe data, ouale s-au facut rosii. Se mai spune ca, dupa Inviere, jidanii au aruncat cu pietre in Maria Magdalena. Iar pietrele se prefaceau in oua rosii. Alta legenda spune ca, sub crucea pe care a fost rastignit Hristos,Maria Magdalenaa pus un cos cu oua si ele s-au inrosit de la sangele ce cadea din ranile Domnului. Exista si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atat de raspandit pe teritoriul romanesc, asa cum era si in trecut, ceea ce l-a facut pe un calator turc din secolul al XVIII-lea sa numeascaPastele sarbatoareade oua rosii a ghiaurilor (crestini) valahi. [19]

[14] Tudor Pamfile, Mitologie romaneasca, Editura Alfa, Bucuresti, 1977, pag.100[15] I. Muslea, Cercetari etn... si de folclor, Vol. II, Ed. Minerva, Buc., 1972, p. 224[16] I. Nicolau, Credinte si superstitii romanesti, Ed. Humanitas, Buc., 2000, p. 107[17] I. Ghinoiu, Sarbatori siobiceiuri romanesti, Ed. Elion, Buc., 2003, p. 195[18] G. Poboran, Sarbatorile romane si romane, Slatina, 1914, p. 116[19]

Dar oul, simbol al fecunditatii si al formei aproape desavarsite, era folosit si de alte popoare, in ritualurile lor de sarbatori. Popoarele Asiei si Europei, care serbau Anul Nou la echinoctiul de primavara, ofereau in dar, prietenilor si vecinilor, oua rosii. Acest obicei, mult practicat in Italia, Spania, Franta, Rusia si chiar inPersia, s-a transmis crestinilor de la pagani. Si romanii se zice ca foloseauouale rosiila sarbatoarea lui Janus. La persi, egipteni, greci si gali oul era emblema universului, opera divinitatii supreme. La crestini se credea ca el il reprezinta pe Creator, care creeaza tot si contine in sine totul. La romani este nelipsit in ultimele zile ale Postului Mare, fiind consumat de Paste, dupa ce este sfintit si toata familia ciocneste oua. In dimineata primei zile de Paste, e obiceiul, inBucovina, de a te spala cu ou rosu si cu bani, ca sa ai fata rosie ca oul si sa fii bogat tot anul.Ouale colorate in alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primaverii. Cele colorate in negru simbolizeaza chinul si durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce dar, daca vrem sa vorbim despre arta populara in privinta ornariioualor de Paste, trebuie sa ne referim la incondeiatul oualor. Ouale inchistrite sunt simbolul Mantuitorului, care a iesit din mormant si a inviat, precum puiul din gaoace. InBucovina(si nu numai) ele se numesc si "oua muncite", dedicand stradania de a le face frumoase patimilor pe care le-a suferit Hristospentru lume.Tehnica difera in functie de zona, timp, creatorul popular. Cea mai raspandita si mai renumita traditie a incondeiatului oualor este inBucovina. Mai intai, aici se incondeiau oua crude, apoi fierte, iar azi se inchistresc oua golite de continut. Instrumentul cu care se "scriu" ouale se numeste chisita (un varf ascutit de tabla de arama, fixat intr-o maciulie a unui bat plat). Tehnica traditionala spune ca la incondeiat se misca oul, iar nu instrumentul. Acum se mai foloseste si penita, in cazul incodeierii oualor cu tus.Tehnicile sunt diferite. Cea mai apropiata de traditie este incondeierea prin acoperirea succesiva cu ceara, apoi scufundarea oului in diferite bai de vopsea: intai galben, apoi rosu, verde, albastru, negru.In ornarea oualor se folosesc motive geometrice, fitomorfe sau zoomorfe. Dintre ele amintim romburi, triunghiuri, zig-zag-uri, puncte, frunza de stejar, bradul, floarea de maces, graul, coarnele berbecului, pestele, cerbul (coarnele cerbului), steaua magilor, cararea (calea) ratacita, carligul ciobanului, crucea Pastelui, etc. Mai nou se intalnesc icoane pictate pe oua sau in interiorul oului. Tot un motiv traditional il constituie incondeierea cu increteli (motive ornamentale) de pe camasile populare.Se mai intalnesc si alte motive: sarpele, grebla, furca, cibotica cucului, hora, closca cu pui, coada randunicii, laba gastei, coltul porcului, strugurele, ciresica, floarea pastii, fierul plugului, cheptenul, fraul, ferestruica, etc., prezente, mai nou, in zona Branului. Dar se mai incondeiaza oua si in Vrancea, in Oltenia, etc.In ziua de azi se intalnesc si alte tehnici: incondeierea cu ceara colorata, cu ceara arsa, cu tusuri, etc. La urma, oualor li se da luciu cu lac.In cultura populara actuala, ouale impistrite sunt, mai mult, obiecte de arta. Este o adevarata industrie a incondeierii oualor, care constituie mandria Pastelui bucovinean. Ele sunt vandute si peste hotare (mai ales cele dinBucovina), fiind deosebit de apreciate si de straini. Insa traditia general tinuta de romani este inrosirea oualor, care este o adevarata marca identitara si o indeletnicire speciala a fiecarei gospodine pentru Joia Mare.Vinerea Mare (Vinerea Pastilor, Vinerea Seaca, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a intregii crestinatati pentru ca in aceasta zi a fost rastignit si a muritMantuitorul lumii. Zi aliturgica,pentru ca Liturghiareprezinta jertfa nesangeroasa a lui Hristos, in chipul painii si al vinului, iar cele doua jertfe nu se pot aduce in aceeasi zi. In seara acestei zile se oficiaza deniaProhodului Domnului.In mijlocul bisericii se scoate Sfantul Epitaf (care-l inchipuie mort pe Mantuitorul, inconjurat de Apostoli siMaica Domnului) pe sub care toata lumea trece, pana in dupa-amiaza zilei de sambata. In zorii zilei deInviere este dus din nou in Sfantulaltar si este asezat pe sfanta masa, unde ramane pana in miercurea dinainteaInaltarii Domnului. Se spune ca pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul si salele in cursul anului, iar daca isi sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi [20].Acestei zile i se spune si Vinerea Seaca, pentru ca batranele posteau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la biserica. Dupa cantarea Prohodului Domnului se inconjoara de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfantul Epitaf, care apoi este asezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumanari si-si jelesc mortii. La sfarsitul slujbei, era obiceiul ca preotul sa imparta florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. Lumea, in trecut, pleca acasa cu lumanarile aprinse pe drum, ca sa afle si mortii de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori si intrand, se inchinau, faceau cate o cruce cu lumanarea aprinsa in cei patru pereti sau doar la grinda de la intrare si pastrau lumanarea pentru vremuri de primejdie.In popor se crede ca daca ploua in Vinerea Mare anul va fi manos, iar daca nu, nu va fi roditor. Unii cred ca, daca se scufunda in apa rece de trei ori in acesta zi vor fi sanatosi tot anul. Femeile nu umplu bors in acesta zi, sa nu se scalde Necuratul in el; nu coc paine sau altceva, sa nu arda mainile Maicii Domnului; nu cos, ca sa nu orbeasca; nu tes, nu torc, nu spala, pentru a nu o supara peSfanta Vineri; afuma casa cu tamaie, inconjurand-o de trei ori, in zorii acestei zile, pentru ca ganganiile si dihaniile sa nu se apropie de casa si de pomi. Copiii aduna flori de pe camp si le duc la biserica.Inaltatoare zi de doliu, tacere si meditatie, Vinerea Mare este cinstita mai ales prin participarea laslujba ProhoduluiDomnului. Asa ramane ea in constiinta romanilor contemporani.Sambata Mare este ziuaingroparii Domnuluicu trupul si a pogorarii Lui la iad, de unde a slobozit neamul omenesc. Este ziua in care se definitiveaza pregatirile pentru mareasarbatoare a Invierii; spre seara, crestinii se odihnesc pentru a putea participa la slujba de la miezul noptii. Fiind ultima zi a Postului Mare, era obiceiul ca batranii si copiii sa se impartaseasca.ZiuaInvierii Domnului, cunoscuta si sub numele de Pasti incepe, din punct de vedere liturgic, in noaptea dinainte; la miezul noptii, cand se spune ca mormantul s-a deschis si a inviat Hristos. Chiar daca romanii participa in numar destul de mic laSfanta Liturghiedin aceasta noapte sfanta, ei vin la Slujba Invierii, pentru a lua lumina. Apoi se duc pe la casele lor, revenind, dimineata, la biserica, inlocurile unde se sfintestepasca si prinoasele.In biserica este obiceiul ca, in aceasta noapte, sa se sfinteasca painea numita pasti, fie sub forma de anafura sau anafura amestecata cu vin (in Vestul tarii). InBucovina, aceasta paine, sub forma de prescuri, o aduc la biserica femeile, in Vinerea Mare, cand se slujesteSfantul Maslu. Iar in zona Banatului o aduce o singura familie, in Marea Joi, ca milostenie pentru o ruda decedata in anul care a trecut, impreuna cu vin si vase.InMoldovamai ales, dar si in alte zone ale tarii, femeile pregatesc din grau pasca. Ea se framanta din faina curata de grau, la care se adauga lapte, uneori si oua. Pasca are forma rotunda pentru ca, in popor, se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Pe margini se pune un colac impletit in trei, iar la mijloc se face o cruce din aluat, simbolizand crucea pe care a fost rastignit Hristos. Intre impletituri se pune branza sarata sau dulce, framantata cu ou si stafide. Pasca se impodobeste cu ornamente din aluat - flori, spirale,frunze, etc. In anumite regiuni ale tarii, ea este un aluat simplu, ornamentat si cu cruce; aluat de paine sau de cozonac. Inainte de a se face pasca, femeile "se grijesc, se spala pe cap, se piaptana, imbraca straie curate, fac rugaciuni si apoi se apuca de plamadit" [21]. Si faza coacerii este ritulizata: "cand pun in cuptor, fac cruce cu lopata sus, pe tuspatru pereti si apoi la gura cuptorului, zicand: Cruce-n casa, / Cruce-n masa, / Cruce-n tuspatru / cornuri de casa" [22].Dupa cum pasca este un aliment pe care si evreii il consumau cand sarbatoreau Pastile la fel e si mielul. La pastile evreilor, fiecare cap de familie trebuia sa aleaga din turma sa un miel sau un ied de parte barbateasca, fara defectiuni corporale, pe care il pastra din ziua de 10 Nissan pana in 14, cand trebuia junghiat intre cele doua seri. Pragul si partile laterale ale casei unde se consuma, se ungeau cu sangele lui, apoi se pregatea pentru a fi fript impreuna cu toate maruntaiele in cuptor, fara ca inainte sa fie fiert sau sa i se zdrobeasca vreun os.Legat de mielul pe care il consuma romanii de Paste invremurile noastre, putem spune capreparatul traditional, drobul, s-a impus intai in lumea urbana romaneasca, apoi, prin imitatie, si in cea rurala, ca un nou aliment, cu gust distinct, care a inceput sa aiba un consum specializat, ritual. Pregatirea drobului presupune utilizarea unui intreg arsenal de mirodenii, - sare, piper,enibahar, tarhon, patrunjel,marar.Drobul a devenit, prin excelenta, alimentul care se identifica, in actualitate, aproape complet, - la fel ca pasca si ouale rosii - cusarbatorile Pastelui. "Taierea mielului la Paste nu este altceva decat jertfa anuala a zeului din religiile precrestine.", spune Ion Ghinoiu (Varstele timpului, p. 166). Sau, am spune noi, are acest corespondent in religiile pagane, suferind o resemnificare in crestinism. Mielul este insa, mai cu seama, semnul "blandetii, al simplitatii, inocentei si puritatii. E unul dintre simbolurile Mantuitorului Hristos. [23]"

[20] B. Craciun,Sfintele Pastiindatini si obiceiuri, Ed. Portile Orientului, Iasi, 1994, p. 30[21] E. Niculita, Veronca, Op. cit., Vol. I, p. 339[22] Idem, p. 341

In cele 7 zile ale Pastilor evreiesti (14-21 Nissan) nu se consuma decat azima, painea dospita fiind interzisa, iar cel ce o consuma, ucis cu pietre (Ies, 12-15). Aceasta paineaducea amintede aluatul nedospit pe care l-au copt israelitii in noaptea iesirii din Egipt si simboliza, prin lipsa fermentilor de dospire, curatia, prevenirea starii de coruptie si chemarea fiilor luiIsraella o viata curata si sfanta.Traditiile populare ale romanilor, dar si ale crestinilor, inca din cele mai vechi timpuri, sunt departe detraditia iudaica, ce presupunea o sarbatoare a durerii, la care alimentele rituale, pasca si mielul, se consumau in graba, insotite de ierburi amare, dupa cum amara fusese si robia din tara Egiptului. Pascaprimilor crestiniera o paine dulce, care se sfintea de catre preoti, apoi se impartea saracilor. Amintirea acesteia este pasca de astazi.La biserica pasca este dusa intr-un cos anume pregatit pentru Paste. Dupa sfintirea din dimineata primei zile de Paste, pasca dobandeste puteri purificatoare, asemeni anafurei. Ea este sfintita si se consuma imediat dupa anafura. Tot in cosul care se duce la sfintit, femeile pun carnati, oua rosii si impistrite, colaci, branza, slanina, drob, usturoi, sare, prajituri si alte alimente. Acestor alimente, sfintite, li se atribuie puteri vindecatoare.In unele locuri se spune ca, cine mananca oua in ziua de Pasti va fi usor peste an. In trecut albusul de ou rosu sfintit se usca, sepisasi se sufla in ochii bolnavi de albeata, ai vitelor si oamenilor. Cu slanina se ungeau ranile sau vreun picior scrantit. De asemenea, pentru friguri, omul se afuma cu slanina si tamaie puse pe o lespede. Slanina, consumata ca atare, se spunea ca are proprietati tamaduitoare pentru oameni si vite. Hreanul sfintit se pastra in pamant, crezandu-se ca el curateste apa fantanilor, vindeca de boli si friguri. Daca cineva il consuma cand vine de la biserica, se spune ca va fi iute si sanatos tot anul.Sarea erafolosita la sfintireafantanilor, iar azi e pusa in mancare. Cuisoarele se spunea ca sunt bune pentru dureri de masele, iar cu faina se freca ochiul vitei bolnave de albeata. Despre usturoiul sfintit se spunea ca nu se strica; dar folosea si la alungarea strigoilor sau pentru tamaduirea celor bolnavi de vatamatura.Puteri deosebite i se atribuie silumanarii de la Inviere, care este pastrata sapte ani si aprinsa in caz de grindina, furtuni, sau mari primejdii. Noaptea Invierii este deosebita, ea simbolizand noaptea luminii, a izbavirii omului din iad, din pacat si din moarte. Spun sfintii ca intreaga omenire va invia dupa modelulInvierii lui Hristos.De aceea, in zilele noastre, Invierea este privita ca osarbatoare a luminii. Seara sau la miezul noptii, cand oamenii merg la slujba Invierii, aprind lumanari la mormintele celor morti din neamul lor. InBucovinae obiceiul ca, in noaptea Invierii, sa se lase luminile aprinse in toata casa si in curte, ca sa fie luminata gospodaria, in cinstea luminii pe care a adus-o Hristos in lume, prin Invierea Sa.Multimile participa, in toatatara, la Slujba Invierii. In unele locuri (Moldova,Bucovina) la miezul noptii, cand se spune ca s-a deschis mormantul si a inviat Hristos, se aud impuscaturi si pocnituri. Dupa unii etnologi, acestea s-ar face pentru alungarea spiritelor rele, dar in acest moment ele nu au nimic de-a face, in acest context, decat cu invierea dinmormant a lui Hristos; vestesc deschidereamormantului Domnului.In unele locuri era obiceiul ca, in noaptea Invierii, sa se aprinda, pe dealuri, "focurile de veghe". In jurul lor, oamenii istoriseau intamplari dinviata lui Hristos. Flacaii sareau peste aceste focuri, pentru ca vrajitoarele si fermecatoarele sa nu aiba putere asupra lor. In zilele noastre, ele se mai fac, sporadic, prin curtile bisericilor, ca oamenii sa prinda si momentul Invierii.Din acest moment salutul obisnuit este inlocuit cu cel de "Hristos a-nviat", la care se raspunde "Adevarat a-nviat", salut pastrat pana laInaltarea Domnului. Este o forma de marturisire a Invierii si acredintei crestine.La intoarcerea de la slujba de Inviere, crestinii pun intr-un lighean un rosu si o moneda de argint, peste care toarna apa neinceputa. Exista apoi datina de a se spala, dandu-si fiecare cu oul rosu peste obraz si zicand: "Sa fiu sanatos si obrazul sa-mi fie rosu ca oul; toti sa ma doreasca si sa ma astepte, asa cum sunt asteptate ouale rosii de Pasti; sa fiu iubit ca ouale in zilele Pastilor." Atunci cand se da cu banul pe fata, se spune: "Sa fiu mandru si curat ca argintul. Iar fetele zic: "sa trec la joc din mana-n mana, ca si banul", "sa fiu usoara ca si cojile de oua, care trec plutind pe apa." In unele sate, in lighean se pune si o crenguta de busuioc existand credinta ca, daca te speli cu el, vei fi onorat ca busuiocul.Familia crestina se asaza apoi la masa pascala. Dupa aceasta masa, capul familiei ciocneste oua cu sotia si la formula traditionala :"Hristos a inviat!" adauga: "Hai sa ciocnim oua, ca sa ajungem si la anul Pasti frumoase, iar dupa moarte sa ne vedem iarasi in ceruri!" Apoi ciocnesc si ceilalti membri ai familiei. De obicei, cinstea de a ciocni oul mai intai revine celui mai in varsta. Se crede ca, facand acest lucru, membrii familiei se vor vedea si pe lumea cealalta.Se spune ca in prima zi de Pasti nu e bine sa mananci oua rosii, pentru ca tot anul "iti va mirosi gura ca oul clocit" sau ca e bine sa mananci ouale nesarate, caci altfel ti se vor rosi mainile. In ziua de Paste se spune ca nu e bine sa dormi, ca-ti ia strigoiul anafura dintre dinti, o vinde diavolului si nu mai ai noroc in casa.Dupa credinta populara, e bine sa tii minte cu cine ai ciocnit oul prima data pentru ca, daca din intamplare te ratacesti printr-o padure, trebuie sa-ti amintesti cu cine ai ciocnit oul de Pasti si imediat gasesti drumul. Baiatul, daca vrea sa ciocneasca oul cu o fata, il incearca sa vada daca este tare, ciocnindu-l usor de frunte. Fata incearca oul baiatului in dinti.In unele locuri, atat inBucovina, cat si in Transilvania, exista datina ca a doua zi de Pasti sa vina baietii la udat. Dupa traditionalul "Hristos a inviat, baiatul spune ca i-ar fi sete si scoate o ulcica cu apa pe care o varsa fie pe gatul fetei, fie pe fata ei, rostind: "Sa-ti fie inima curata ca apa si ea sa te fereasca de orice boala." Se mai practica in ziua de astazi si udatul cu parfum, in loc de apa, prin partile Transilvaniei si Banatului. Baiatul primeste cateva oua rosii si este invitat la masa pascala.Ofranda pascala pentru morti devine, elementul central al palierului popular al sarbatorii destul de arareori. In sud-vestul tarii acest lucru se petrece atunci cand in prima zi de Paste (eventual in a doua) "se dau hore de pomana". Fundamentala pentru hora pascala a mortului este si pomana de haine si / sau alimente. Oferita de cea mai batrana femeie din neam (sau de o alta femeie, chiar de o fetita, daca in familie nu mai traieste nici o femeie matura), ea este destinata, in virtutea acelorasi analogii, doar celor de un sex cu mortul.Joia de dupa Pasti (din sambata luminata) mai este numita Joia necurata sau Joia rea. Impreuna cu prima joie de dupa Rusalii, formeaza, in credinta populara din Transilvania, Joile verzi,tinute inca de femei, care cred ca, daca muncesc de aceste sarbatori, le va merge rau.Saptamana de dupa Pasti (Saptamana luminata) era tinuta de femei aproape toata: martea pentru boala cea rea, miercurea pentru tunete si trasnete, joia pentru grindina, vinerea pentru rodirea pamantului.Cea mai mare sarbatoare din aceasta saptamana este insaIzvorul Tamaduirii, tinuta vineri. Sarbatoarea isi are originea in a doua jumatate a primului mileniu crestin, pe la anul 450, cand se spune ca viitorul imparatLeoncel Mare a intalnit prin padure un orb, care i-a cerut apa. El a cautat si a gasit un izvor, cu apa caruia s-a vindecat orbul. Iar cand a devenit imparat (asa cum ii proorocise Maica Domnului cand cauta izvorul) a zidit o biserica langaizvorul tamaduitor, la care s-au facut multe vindecari si minuni. In prezent, sarbatoarea se tine in cinstea Maicii Domnului, considerataIzvorul tamaduirii, ca Cea care L-anascut pe HristosDumnezeu, de la care vine tot darul.In aceasta zi se face, in toate bisericile, aghiazma, pentru tamaduirea de boli. In trecut, se faceau procesiuni cuicoana Maicii Domnuluila camp, pentru ploaie. Era ziua cea mai propice pentru sfintirea izvoarelor si a fantanilor, considerate sacre intraditia populara. In unele locuri se crede chiar ca toate izvoarele sunt sfintite si tamaduitoare in aceasta zi. In zona Dambovitei este obiceiul sa se stropeasca, cu aceasta apa, casa, animalele, pasarile si fantana.In unele locuri se faceau descantece pentru tamaduirea bolavilor. Se lua un petic sau ciucure, ca semn de la bolnav. La revarsatul zorilor, se lua apa de la izvor, lasandu-se semnul luat. Se inchina si se spunea "Maica Domnului, ajuta-ma" apoi se umpleau vasele. Cei bolnavi sareau in apa sau isi udau partile bolnave, in speranta ca se vor insanatosi. Ritualul prevede ca, daca te-ai departat de izvor, sa nu vorbesti cu nimeni. Iar daca esti intrebat ceva, sa raspunzi: "curand intrebasi, curand sa fie leacul" [24]In zilele noastre circula si alte povestiri despre izvoarele tamaduitoare de la Dervent, manastirea Izbuc dinBanat, si alte izvoare locale, la care se spune ca s-au tamaduit oameni. Ele sunt mai mult apropiate de biserici sau locuri in care se zice ca ar fi izvorat apa prin minune.Duminica imediat urmatoare Invierii este numita Duminica Tomii, fiindziua in care Hristoss-a aratat Apostolului Toma, care nu fusese cu ceilalti apostoli cand li s-a aratat Domnul, si se indoia de Invierea Mantuitorului. In popor se crede ca raiul ramane deschis de la Inviere pana la aceasta data pentru sufletele aflate in iad. De asemenea, se crede ca cei ce mor in aceasta perioada merg in rai pentru ca, in acest interval, usile raiului sunt deschise, iar ale iadului, inchise. Despre cei ce se nasc in aceasta perioada, se spune ca vor avea noroc toata viata.Dumininica Tomei se mai numeste si Pastele mic. In aceasta zi, prin sate, inca se mai fac hore. Mai demult, tinerii se legau frati "de sange", "pe datul mainilor" sau "pe par".In prima luni din a doua saptamana de dupa Paste se serbeazaPastele Blajinilor, Pastele Mortilor, Pastele Rohmanilor sau Matcalaul. Despre Blajini se crede ca sunt fiinte mitice, care locuiesc in Ostroavele Albe ale Apei Sambetei, se crede ca ar fi copiii nebotezati, morti dupa nastere sau oamenii de demult, cu o credinta mai curata decat a pamantenilor.La acesta sarbatoare, se impart bucate pentru morti, cu credinta ca acum sufletele lor sunt slobode si se pot infrupta din acestea. Celor ce nu impart se spune ca le vor cere mortii noaptea. Se faceau, in unele locuri, sarbatori campenesti, unde oamenii mancau oua rosii si incondeiate (ale caror coji se dadeau pe apa curgatoare) sau colaci. Sarbatoarea este mai putin tinuta in ziua de azi.Dupa Inviere, la 40 de zile (in joia celei de a VI-a saptamani) se sarbatoreste Inaltarea Domnului, cunoscuta, in popor si sub numele de Ispas. Este una din cele mai vechisarbatori crestine, serbata, in vremeacrestinismului primar, odata cu Rusaliile.De Ispas se organizau nedei, targuri (balciuri), jocuri ale tinerilor. In calendarul pastoresc, sarbatoarea marca momentul urcarii ciobanilor la munte. In unele parti ale Moldovei, se taia din varful cozii vitelor par, care se ingropa intr-un furnicar, ca sa se inmulteasca viteii precum furnicile.S. Fl. Marian mai consemneaza, in unele parti ale Moldovei si Munteniei, obiceiul tinerilor de a culege flori de alun, despre care credeau ca sunt bune de leac si de dragoste. Doar in acesta zi se spune ca se saturau caii de pascut doar pentru un ceas: de aceea se numea siPastele cailor.In zilele noastre, de Inaltare se fac pasca, oua rosii si cozonac, precum la Paste. Inaltarea este cunoscuta ca sarbatoarea eroilor; de aceea, se fac slujbe speciale sipomeniri ale mortilorla monumentele eroilor, in unele garnizoane militare si in biserici. In unele locuri se iese la holda si se citesc rugaciuni pentru recolte. Mai demult se faceau si cununi de spice.Obiceiul se mai pastreazain Vestul tarii, unde se tin la prapurii din Biserica pana in anul urmator.In sambata dinaintea Duminicii Mari sunt sarbatoriti Mosii de vara sau Mosii de Rusalii. Acum se dau de pomana vase pline cu bautura si mancare si se slujesc parastase pentru morti.Seara, baietii taiau nuiele mari de tei, pentru a fi sfintite a doua zi, de Rusalii, la biserica. Acum se aduc, in unele locuri, ramuri de nuc, ce sesfintesc si se pastreazala icoane, la fel ca salcia de Florii. Aceste ramuri se crede ca sunt bune impotriva ploilor cu piatra, sau ca plante de leac. S-au ales aceste ramuri intrucat frunzele de tei si de nuc preinchipuie limbile de foc ce s-au pogorat peste apostoli in aceasta zi.Din punct de vedere crestin, sarbatoarea are o foarte mare importanta, fiind considerata ziua de nastere a Bisericii.In popor se credea ca, in aceasta zi, spiritele mortilor devin agresive inainte de a se intoarce pe lumea cealalta; exista credinta ca, din Joia Mare pana la Rusalii ele salasluiesc printre cei vii. Cele mai agresive erau considerate Ielele (Vantoasele, Rusaliile sau Soimanele) despre care se spunea ca incing hore pe campuri si ca il orbesc, ologesc sau amutesc pe cel pe care il gasesc lucrand. De aceea, pentru a se feri de pocitul Rusaliilor, oamenii se feresc sa lucreze.Bolile cauzate de iele poarta numele generic de "luatul din calus", intrucat se credea ca pot fi vindecate prin jocul calusarilor in jurul bolnavului.Cel mai celebru dans al romanilor, Calusul, care a fost mult exploatat in latura sa spectaculara, este, de fapt, un joc al cetei masculine desfasurat de Rusalii. Calusarii sunt legati prin juramant si legi caluseresti. Juramantul se depune pe steagul lor special, la hotar, si consta in fagaduinta ca vor pastra legile caluseresti, ca vor juca cu dreptate si fara suparare, ca nu vor ascunde din banii primiti, ca se vor avea ca fratii si vor fi supusi vatafului. In Ardeal, legamantul se face la 9 hotare, cu apa din 9 izvoare.Ei jucau prin curtile oamenilor si se spunea ca iitamaduiesc pe cei bolnavi. Cu acest scop foloseau si usturoi, pelin, o basma alba, fire de grau, tamaie, etc. Pentru ca bolile de care tamaduiau se spunea ca sunt de sorginte magica. Mamele isi dadeau copiii in bratele calusarilor pentru a fi si ei la fel de voinici si jucausi. Se credea mai demult ca in aceasta zi trebuie sa petreci cu calusarii; iar daca vei dormi, sa-ti pui un cutit sub cap, ca sa nu te trezesti pocit.1Cu adanci radacini istorico-mitologice, Calusul este cel mai spectaculos dans romanesc, pastrat si azi in zona de Sud a tarii, dar si in Ardeal, in unele locuri. Din pacate, oamenii cred ca el nu mai are rol vindecator, nici nu mai alunga Ielele - credinta oamenilor e alta acum. Dar se pastreaza, fie in forme mai ritualizate, la sate, fie in forme mai spectaculoase, in cadrul festivalurilor de la orase.Daca adaugam ca, adoua zi dupa Rusalii, este sarbatoareaSfintei Treimi, putem spune ca asa se incheie ciclul pascal la romani. Acesta este cel mai important ciclu de sarbatori crestine, alaturi de care isi fac simtita prezenta si obiceiurile populare, izvorate fie din practici crestine foarte vechi, fie din vechi ritualuri folclorice. Adunate la un loc, ele alcatuiesc perioada cea mai sfanta dinviata Bisericiisi a oamenilor, constituind un important reper al comunitatii si spiritualitatiiromanesti contemporane.

Sarbatoarea PasteluiSarbatoarea Pastelui-Pasca. NaforaPastele falnicele,Cu camese noua,Cu gaoci de oua!D-na M. Braha, MihalceaHis, musca, la Dumnezeu, Sa nu-ti spui un cuvant de rau: Craciunul satulul, Da Pastele fudulul!Zise un tigan caruia i se inecase o musca in zama, alungand-o manios.Ion Motoc, Mihalcea"Craciunul e satulul, iar Pastele sunt joaca copiilor."BotosaniSarbatoarea Pastelui-Datinile si credintelepoporului romanCoptulPasca sa coace joi, vineri sau sambata, dupa cum te incape timpul.La tarani, sa coace sambata.Femeia numai o data in an poate sa bata barbatul: in sambataPastelor. Cand ar sti ea ce putere are atunci! Dar ce folos, ca are multde lucru si n-are cand. Dar si de l-ar bate - mai mult nici ea pane n-armanca! Atunci femeia e asa de rea, ca ba nu-i dospeste aluatul, ba saimbla peusa, ba nu-i prinde cuptorul - si toata ziua tot huieste sistriga.CorcestiUn om samana grau si tot una zicea; "Ce te-oi taia, ce te-oi manca!S-am sa te ung, s-am sa te maninc!", si tot isi ascutea cutitul si aratacum are sa taie el pinea. La citva timp, sa duce sa vada de e rasarit.Era des ca peria si inverzit. El iar isi scoate cutitul si incepe a-lascuti pe toate partile si zice ca mai sus. Merge sa-l secere, il imblateste, il vantura, il duce la moara - el una inainte a lui pazeste. VinPastele, face femeia lui pasca. El o duce la sfintit, o aduce s-o pune pemasa si iar ia cutitul si-l ascute - un cutit lung si lat si iar zice asa.Apoi ia pasca, o razima in pantece si taie. Cutitul, fiind ascutit, atrecut prin pasca si prin pantece i-a taiat matele: "Oi, de-amu nute-oi mai manca!"Cuciur-MicPrin satele din jurul Cernautului, pasca ce sa face pentru sfintit si la care se pune in mijloc cruce sa numeste "nafora", ca si prescurea pe care savarsestepreotul sfantajertfa la liturghie.In Camina, spun ca din nafora de la Pasti, din crucea pastei, a facut Dumnezeu in sambata Pastelor, atunci cand sa coace pasca, toate florile, toate semintele cate sunt, toate panele. A sfarmat crucea marunt si a aruncat in 4 parti si peste toata lumea au rasarit.Tot aice, straturile si florile sa samana injoia si sambata Pastelor, caci zic ca sa fac mai frumoase.Ca sa ai canepa frumoasa, cand faci focul de pasca, sa pui sa steasamanta pe cuptor.MihalceaNafora se face cu cea mai mare curatenie. In Rosa, femeiele, pentru a face pasca, se grijesc, se spala pe cap, se piaptana, imbraca camese si straie curate, bat metane spuand rugaciuni si apoi se apuca de plamadit.Pasca se face in modul urmator: Se intinde o foaie rotunda de aluat , in jurul careia se pune o cununa de aluat impletita, umplandu-se inlauntru cu branza preparata cu oua. Deasupra sa netezeste cu lapte s-apoi cu o pana se unge cu ou, impodobindu-se apoi cu strafide, din care se fac diferite flori. Pasca ce se face cu cas, de Ispas, sau de Sf. Gheorghe, or Duminica Mare, sa impodobeste cufrunzede leustean. Pe pasca ce e hotarata pentru sfintit, atat inMoldova, cat si inBucovina, se face o cruce de aluat in mijloc, impletit ca si cununa, pasca aceasta punandu-se mai intai in cuptor.Cand pun in cuptor, fac cruce cu lopata sus, pe truspatru paretii, si apoi la gura cuptorului, zicand:Cruce-n casa, Cruce-n masa, Cruce-n truspatru Cornuri de casa.(in Scheia adaog:)Dumnezeu cu noi la masa,Maica Precista la fereasta.Din acelasi aluat sa fac si cozonacii. Aluatul de la Pasti sa face mai mult pe lapte - daca are omul, de nu, il face si pe apa - sa pun multe oua, zahar si unt. Cozonacii ce sa faceau mai demult inMoldovasi sa mai fac de unii astazi au masura aceasta: doua parti de oua, o parte de unt si faina cat cuprind acestea; cu lapte numai se plamadeste. Apoi sa adauge: zahar, rom, scortisoara si coaja de lamaie. La cozonacii ce sa fac acuma, sa da la o chila de faina, 30 oua si 1/4 litru unt topit - albusul se bate, dar nu sa pune tot, il potrivesti ca si celelalte. Forma ce o are cozonacul in Moldova e urmatoarea: sa ia o bucata mare de aluat, pusa in lung, capetele de la margina, sa intind ca sa fie subtiri, iar mijlocul sa lasa mare ca o pine, apoi, sucindu-se capetele de cateva ori unul cu altul, se intorc si se pun deasupra aluatului de la mijloc. Frumuseta cozonacului este a fi inalt, crescut si, inca daca la scos trebui sa strice gura cuptorului, atunci cucoana e mestera. La miez trebuie sa fie moale ca scama si sa se desfaca in suvite lungi. Aceasta se dobandeste daca aluatul e bine batut. Din acelasi aluat sa fac "ciurecurele" umplute cu mac si "mazurca" umpluta cu dulcet. Apoi, de Pasti, sa mai fac "lucumuri", "posmagi", "bezele" si altele.In Rosa, cozonaci se numesc niste colaci cu doua randuri de impletituri, una deasupra alteia si formati ca o semiluna, iar cei impletiti ca inMoldovase numesc "culuci."La tarani, se face numai pasca cateva cuptoare, sa aiba pe tot timpul sarbatorilor, cozonaci nu se fac.Cand se pun pascele in cuptor, cei de casa minesc fiecare cate o pasca pentru sine, ba si pentru cineva din streini, care nu se afla de fata; si a carui pasca iese frumoasa, aceluia ii va merge bine, cu noroc; care insa va fi smintita cumva, acela trebuie sa patasca cevapeste an.BahrinestiCand faci de Pasti pasca, cel dintai aluat ce-1 iai sa faci o pasca pentru vaci, s-o sfintesti si sa le dai tot anul simbata dimineata cite o bucatica din ea, ca nu le strica nimene si au frupt mult.MihalceaCand faci nafora de Pasti, cea dintai pascuta s-o faci pentru "friguri"si s-o dai la un sarac de pomana, ca n-ai friguri peste an.IdemCand faci pasca de Pasti, sa iai o bucatica din aluatul cel dintai sisa faci o franzola mica; o pui cea intai in cuptor si o scoti intai. Ebuna sa o sfintesti si sa o maninci, sa fii cea intai si asa iubita, doritasi cinstita, cum e in ziua ceea pasca. De vrai, o mananci cu acel ce-tie drag si e tare bine.Cuciur-MicCand se face pasca, apa cea dintai, ce se spala pe mani, dupa ce oframanta, sesfinteste de Pastisi se spala fetele. Cum apuca oameniirepede pasca si fug acasa, asa s-o apuce pe fata flecaii la joc si cumfiecare isi iubeste trupul sau, asa s-o iubeasca lumea sau cutare pedansa. Cu apa aceea se spala in septe sambete, pana a nu rasarisoarele, si o arunca pe iarba sau pe flori, ca sa fie ca florile; nu undese imbla sau in glod, sa fie ca glodul!Ecaterina Pantea, MihalceaIn Ardeal, pasca de Pasti nu se face. Aice, preotul da la biserica niste bucatele de pane taiate, pe care le face preuteasa, si merg cu niste ulcute (ulcele) in care preotul li da vin.Sarbatoarea Pastelui-Cu pasca la bisericaPentru a merge cu pasca la biserica, trebuie sa se imbrace omul curat si, fiindca atunci s-au facut straie de Pasti, sa imbraca in straie noua. Pasca la sfintit sa duce intr-un sarvat curat, intr-o cosarca sau pe o tabla, puindu-se doua paste: cea cu cruce, care sa aduce inapoi acasa, si una fara cruce, aceasta sa lasa preotului, si mai pune o bucata de slanina si patru oua rosi. Slanina sa aduce acasa, iar doua oua sa lasa preotului.In Mihalcea, Siret etc, mai da fiecare cate un ou si dupa-amiaza la vecerne, cand il miruieste preotul. Pe aicea, odata cu pasca, duc si carnate la sfintit, ba si purcelul intreg; apoi mai pun pentru leacuri: sare, usturoi, unt, tamaie etc, care le intrebuinteaza pentru vite, pentru sanatate sau pentru farmece. Pana si matraguna o sfintesc, o pun cumva dedesupt, sa nu sa vada. In Broscauti, sfintesc si rasteile de la jug, sa nu se apropie diavolul. Ba - pentru interesul stiintei, fie-ne iertat a spune - sfintesc si fundul pantalonilor unui barbat, spalat curat, care se intrebuinteaza cand si cand la strecurat laptele, in contra diochiului.Ba - ce e si mai urat - sfintesc, invalit intr-o peteca, o bucata dincamesa unei fete, ce a avut intai menstruatia, aceasta fiind apoibuna de afumat pentru boala cea rea, spariet si cand se umfla piciorulsi te doare, ca nu poti sa calci.CorcestiAsemenea, se sfinteste si peteca cu care sa stergouale cele rosi,fiind buna tot de spariet si de buboaie, infiat ura, de afumat vaca,cand sa strica etc.GeneralCine vra sa aiba noroc la prins peste, cand ia nafora din biserica (nafora de la preot, nu pasca), n-o mananca, dar se duce si o arunca in Prut si tot anul prinde peste; dar e pacat.Dochita Hurghis, MahalaDe Pasti, cine vra sa aiba noroc la impuscat si la vanat, cand zice preotul: "Hristos a inviat!", el sa zica: "Da eu impusc!" Or, daca e pascari, zice: "Eu prind peste!" Sau femeile ce au vaci, ca sa aiba lapte mult, zic: "Eu mulg vacile." Dar ce folos, ca e mare pacat.MihalceaCa sa aiba cineva noroc la impuscat, nafora ce o ia la Pasti, din biserica, sa o puie in pusca si sa impuste cu dansa si nimereste orisice vra, dar e mare pacat. Ma rog: impusca trupul luiDomnul Hristos! Un hutan tanar a pus nafora intr-un copac s-a impuscat si din nafora a curs sange. Dar apoi las' ca i-a dat si lui tatal sau!De la d-l Ilie Dulghir, BroscautiCu pasca acasa. La masaCand se vine cu pasca acasa, sa pune un laiceri din tinda pesteprag, pana la masa; si cum trece omul pragul, bate trei matani inmijlocul casei (un altul ii tine pasca), pe urma vine la masa si oinchina pe masa, de trei ori la icoane, batand cu pasca de trei ori inmasa si plecandu-se omul de trei ori cu capul la masa, zicand; "Hristosa inviat!", si apoi sa pun sa manance.Ecaterina Pantea, MihalceaCand se vine cu pasca, o pune pecapul femeiei, pe urma pe alcelorlalti, tot dupa varsta. Iar daca este fata de maritat, cand ii punepasca in cap, ea sa treaca pe dedesupt si sa iasa afara, ca anul acelase marita.Elena Braha, MihalceaDe Pasti, cand se aduce pasca, zici: "Hristos a inviat!" si vii drept la masa de o pui; si cand mananci din pasca, sa pui piciorul pe topor, ca nu se prinde nimic de om ca de fier. Fata ce vrea sa se marite sa guste intai si, cand intra cu pasca, sa iasa afara pe sub pasca.MahalaCand vin cu pasca, mai intai dau: "Hristos a inviat!" In casa s-apoi o duc si-o inchina la cele patru cornuri de casa zicind: "Hristos a inviat!"In Molodia zic: "Hristos a inviat!" si pun intai pasca pe prag, apoi zic iar: "Hristos a inviat!" s-o pun in mijlocul casei pe topor si apoi pe masa. Si de cate ori zice, de atatea ori raspund: "Adevarat a inviat!" cei din casa. Dar mai intai, cum vin de la biserica, merg si zic: "Hristos a inviat!" la vite si le pune pasca pe coarne; si apoi la gaini: "Hristos a inviat!" Apoi din pasca mananca omul, da si la vite cate o gura si la gaini farmaturile. Tot astfel si in Mihalcea.Cand vii cu blidul de la biserica, mai intai la vite si la gaini sa mergi si sa zici: "Hristos a inviat!", ca se tin pe langa casa si gainele nu scurm in gradina.De Pasti mai intai se mananca o bucatica de nafora - pasca - zicand: "Pe sanatate ca am ajuns". Apoi ciocnesti oua, zicand: "Hristos a inviat!"; mananci slanina, uscaturi si apoi incepi a manca din celelalte bucate. Unii gusta intai hrean sfintit, sa nu-i manance purecii peste an; altii, usturoi, sa fie sanatosi, si apoi mananca slanina, oua etc.Cine posteste tot postul, in ziua de Pasti trebuie sa se fereasca de a manca mult. Oua sa nu manance deloc; sa bea o ceasca de zama limpede, de supa buna - cum sa face la Pasti, de clapon -, iar din celelalte bucate sa manance tot cu crutare. - S-a intamplat ca au murit oameni, de multe oua. - E pacat a taia cucosul de Pasti. Gaini sa pot taia. - In Moldova, de Pasti, e obiceiul a se manca friptura de miel; in Bucovina, de purcel, iar altii au luat obiceiul de la nemti de a face friptura de vitel, fiindca se mananca si rece; sau poate ca urmeaza cuvintele ce sa citesc la Pasti: "Vitelul este gras si masa este plina!"...Sfantul Pasti e cu par lung si tare paros pe trup! Atunci trecepeste bucate, peste masa si se bucura.Maranda Prot,RosaIn toate partile romanesti, e obiceiul a merge de Pasti cu pasca, barbatii cu nevestele, la rudele cele mai in varsta: la parinti, la frati, la nanasi etc, ducand o pasca si cateva oua pentru care, in schimb, li se da alta pasca si mai multe oua. - Din cauza acestui obicei, femeile se silesc ca sa le fie pasca cit mai frumoasa. In Scheia, sa duc miercuri, cu pasca, la moasa.Cele 3 zile ale Pastelor, masa sta intinsa si cine iti intra in casail poftesti la masa, asa e obiceiul din vechime de Pasti.General

Petrecerile de PastiIn ziua de Pasti, nu sa merge pe la case - aceasta sa spune pretutindene -, e ca si cum ai imbla cu cerutul. Atuncea fiecare are ce bea si ce manca la casa sa si apoi fiecare e ostenit; oamenii cei mai batrani, cum mananca, sa culca si dorm, iar care sa pot tinea sa nu doarma petrec ziua pe linga biserica - casa lui Dumnezeu - tragand clopotele, ciocnind. In ziua de Pasti, toata ziua sa trag clopotele. In Scheia, zic ca pentru ca sa creasca canepa. Numai putin si tineretul petrece pe langa biserica, inBucovina, nedandu-se voie a se face in ziua de Pasti joc. In Broscauti, sa joaca langa biserica niste jocuri numite la un loc "chiparus." "Haideti la chiparus!", sa indeamna fetele si flecaii unii pe altii. Unul din jocurile acestea e ca un flecau sa se suie pe umerii altuia si, tiind un prapur in mana, sa incunjure astfel de trei ori biserica. Pe langa el stau alti doi, cu niste druci lungi, de care el sa tine si pe care acestia ii tot muta, iar in urma lor merg droaie. Mai demult, insa, jocul acesta era mai frumos: sa prindeau 6 flecai voinici in rand, iar altii mai usori sa suiau pe umerele lor, pe a caror umere sa mai suiau 3, si astfel incunjurau de 3 ori biserica fara prapuri. Pe acestia cautau sa-i strice cei ce jucau chiparus. (Se va vedea.) Alt joc este ca un flecau sa se puie in patrulabesi sa duca calare pe un altul. Altii imbla in catalige, iar altii sa joaca de-a "jocul dracilor." Jocul acesta e astfel: sa pun in sir, la distanta, unul la spatele altuia, dracii inghebosati si tupilati si alergand unul dupa altul sa prind de la spate de mijloc: cel din urma pe cel dinainte, acesta pe cel de dinaintea lui si astfel sa tot alung, pana ce ajung in fata dracului celui mai mare. Acesta tine in mani doua bete cu cate 2 cracane si cu acestea il loveste in cap pe cel ce merge in frunte, ca semn ca mai departe nu pot sa mearga, si cu aceleasi bete le arata drumul, care iarasi au sa-1 apuce si iar asa sa alung pana iarasi vin in fata lui.Camla fel cu jocul acesta sa pare a fi si urmatorul: sa tin de dinapoi unul de altul, un sir lung de flecai, cel din frunte are un bici lung in mana si, cand sunt la vro intorsatura, cel cu biciul din frunte arde pe cel din urma strigand: "Chiparus!" Acestia cauta sa dea jos pe cei ce merg in piramida.In Crisceatec, un sat intre stanci, in Muntii Bucovinei, la marginea Galitiei, sa joaca de asemenea mai multe jocuri, imprejurul bisericei. De sunt ele de origina slava sau romana, nu sa poate sti. Broscautul e sat numai in parte rutenisat si aceasta abia acuma, in timpul din urma. Crisceatecul e insa rutenisat complect. Un joc e acesta: sa apuca tot o fata s-un flecau, fata in fata de mani, tiindu-le intinse si facand astfel un sir, iar pe deasupra manelor lor merge o fata. Cei de jos canta mai multe cantece, intre care sunt si versurele acestea:Imprumutati-ne un snop, Caci ducem "joca" la balta.Cuvantul Joca", adeca Joaca", din recitatia aceasta ruteana e romanesc.Un alt joc e acesta: pun trei pietre, nu mari, in forma ce stiu ei, la distante, apoi, tinandu-se toti de basmali, sir, trec pintre pietre, recitand strigaturi. Fac apoi o roata in jur si unul ia pe o fata si joaca in mijloc. (Desi hora la ei nu sa joaca.) Un alt joc, numai de fete, care sa pun in doua randuri vis-a-vis, este ca sa ceara o fata dintr-un rand, ce face pe flecaul, pe o alta din randul de vis-a-vis, sa i sa vanda de nevasta. Mama intreaba ca la ce pane o duce? Flecaul incepe cu cea mai rea: de ovaz. La aceasta pane n-o da. El vine de repetate ori pan' ce spune ca la "turta dulce" si atunci o prinde, iar mama i-o arata ca asa frumoasa, cum i-o da, sa o tie si el.Alta petrecere de Pasti e "scranciobul." Pentru acest scop, sa fac la unele case scranciobe (mici, cu un scaun) si copiii, de cu ziua si pan' in noapte, tot una sa dau, pentru care distractie platesc celui de casa cite un ou ros. Scranciobul tine pan' la Ispas. Aice e in mic, aceea ce inMoldovae dezvoltat in mare. Petrecerea cea mai frumoasa a Pastelor inMoldovae scranciobul. Acesta sa face la loc larg, langa crasma, avand 4, 6 sau 8 scaune, care, invartindu-se, sa ridica si sa scoboara, iar fetele si flecaii, tot cate doi, in pareche, sa dau in scranciob, pe cand, jos, lautarii canta si jocul joaca. Aicea sa aduna tot satul, tanar si batran, gatiti in haine frumoase si bucurandu-se de sfintele sarbatori. Scranciobul tine pan' la inaltare.In Bucovina, si anume inRosa, isiaduc amintebatranii ca demult erau asemenea scranciobe, obiceiul insa tot a ramas in toate satele, dupa cum am vazut.Intre petrecerele Pastelor sunt si acestea:In Corcesti, e obiceiul la gospodari a merge cu pasca mai intai la preotul chiar in ziua de Pasti. Duc 3-4 paste si vro 10-12 oua. Din acestea, o pasca ia preotul si celelalte le da inapoi, precum si din oua; ii cinsteste pe oameni si apoi sa duc cu pasca la nanasi, parinti etc. Apoi, pan' la Ispas, tot una merg cu pasca intre ei; au zile anumite, in care face cutare sau cutare "benchete", si toti merg cu pasca la acela de petrec.