Tradiţii şi obiceiuri de anul nou la româniAjunul Anului Nou este însoţit peste tot de vechi obiceiuri şi superstiţii. Unii nu le iau în seamă, alţii doar se prefac. Cert este că multe dintre ele sunt comune mai multor popoare şi le întâlnim de foarte multă vreme, de la vechii celţi, la români sau la coreeni şi chinezi. Pentru a fi siguri ca Anul Nou va aduce toate acestea, românii respectă cu sfiinţenie toate tradiţiile dar şi superstiţiile legate de Revelion.

Dacă vă închipuiţi că tot zgomotul care însoţeşte trecerea dintre ani este doar un mod de a sărbători, să ştiţi că nu-i aşa. Etnologii spun că aşa se alungă spiritele rele.

Niciodată să nu măturaţi în Ajun de Anul Nou,pentru că alungaţi prosperitatea. Nici nu trebuie să daţi lucruri afară din casă, nici măcar gunoiul. Dacă nu aţi făcut-o ieri, amânaţi până pe 1 sau 2 ianuarie. Altfel veţi avea casa goală tot anul. 

Cine nu îşi doreşte bani? Pentru asta trebuie să aveţi mulţi bani în buzunar, la miezul nopţii. 

Până atunci, trebuie plătite şi datoriile, altfel un an întreg veţi tot da bani! Nu e bine nici să daţi cu împrumut, pentru că tot sărac veţi rămâne.

Dacă spălaţi rufe, vă merge rău tot anul. Cei mai superstiţioşi spun că e bine să nu spălaţi rufe până la Bobotează, când se sfinţesc apele.

Nu folosiţi foarfecele, pentru că tăiaţi norocul. 

Pentru noroc, trebuie să aveţi haine noi, şi mai ales ceva roşu. O culoare veselă care atrage energiile pozitive.

Să nu plângeţi şi să nu vă certaţi, pentru că aşa va fi tot anul.

La miezul nopţii deschideţi uşa - anul vechi trebuie să iasă şi să intre cel nou, iar îndrăgostiţii trebuie să se sărute sub vâsc. La început de an fiecare om îşi doreşte sănătate, fericire şi mult noroc. Şi cum ora 0 e bine să te prindă sub văsc, planta, considerată sacră în antichitate, a fost la mare căutare în ultima zi a anului. Odata atârnat deasupra uşilor, se crede ca vâscul protejează oamenii împotriva tuturor relelor.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/traditii-si-obiceiuri-de-anul-nou-la-romani_129461.html#ixzz1f8IeLyM6

Anul Nou - Obiceiuri de Anul NouMareste imaginea. 

Obiceiuri de Anul NouIn nici o alta parte a tarii repertoriul Anului Nou nu cunoaste o atat de mare varietate si bogatie de manifestari folclorice ca in Bucovina. Transmise pe cale orala din generatie in generatie, intr-o permanenta schimbare si innoire, atat ca functie cat si ca mod de realizare artistica, obiceiurile traditionale bucovinene legate de Anul Nou au ajuns pana in zilele noastre ca niste spectacole grandioase care concentreaza, ca si in trecut, atentia intregii colectivitati.

La cumpana dintre ani, in satele Bucovinei te intampina o atmosfera unica, de intensa traire emotionala care, de cele mai multe ori, reflecta o realitate cotidiana, legand punti nevazute intre om si cosmos, intre om si mediul inconjurator, intre om si semenii sai.In acest mirific colt de tara, Anul Nou este sarbatorit pe mai multe planuri, datinile si obiceiurile specifice momentului derulandu-se atat in intimitatea casei cat si in spatii deschise, in centrul satelor.Anul Nou este socotit a fi unul dintre cele mai favorabile momente pentru prognozarea vremii sau a recoltelor viitoare. Bucovinenii apreciau lunile ploioase sau perioadele de seceta pe baza unui asa - numit calendar din foi de ceapa. La intocmirea acestuia se proceda astfel: in noaptea de ajun se taiau parti egale dintr-o ceapa, cojile astfel obtinute fiind botezate cu numele lunilor din an. Urma punerea sarii pisate in cantitati egale in fiecare coaja si asezarea acestora in rand, ca in succesiunea lunilor din an, pe masa sau pe vatra sobei. Aprecierea lunilor ploioase se facea in dimineata de 1 ianuarie dupa cantitatea de apa acumulata in cupele foilor de ceapa.Tot in noaptea din ajunul Anului Nou se facea si calendarul din carbuni pentru aprecierea rodului la culturile din anul viitor. Pentru aceasta se alegeau carbuni aprinsi, egali ca marime, proveniti din aceeasi esenta lemnoasa, cate unul pentru fiecare cultura ce urma a fi semanata in anul care incepea (grau, porumb, sfecla, mazare, cartofi etc). Carbunii, botezati cu numele plantelor, erau pusi pe marginea vetrei sau pe o tava si erau lasati pana a doua zi (1 ianuarie). Prognozarea culturii se baza pe principiul echivalentei, cantitatea de cenusa rezultata in urma arderii complete si a stingerii carbunilor indicand rodul recoltei. In functie de aceasta, se decidea care dintre culturi vor fi semanate in cantitati mai mari in primavara urmatoare.Tot in intimitatea locuintei, care devenea un fel de altar sacru, un spatiu de maxima concentrare spirituala, un "axis mundi", se savarseau si alte practici magice specifice pentru acest moment festiv al anului. Astfel, durata vietii si a norocului fiecaruia dintre membrii familiei erau prognozate cu ajutorul lingurilor insirate de-a lungul peretilor, fiecare lingura de lemn capatand numele unui membru al familiei. In dimineata Anului Nou, daca vreo lingura era cazuta pe podea se credea ca persoana al carei nume il purta va avea parte de un an sumbru sau va muri.In satele unde s-au statornicit bejenari ardeleni (peste 50 de sate), in noaptea de ajun se organiza Vergelul feciorilor si al fetelor, ceremonial nocturn de aflare a ursitei si a norocului. Pentru buna desfasurare a Vergelului, cu mult timp inaintea Anului Nou, tinerii alegeau o casa si un colcer ce avea responsabilitatea de a conduce si a organiza cat mai bine petrecerea. La casa aleasa, colcerul avea grija sa pregateasca un vas mare cu apa (un ciubar), nuiaua pentru "vergeluit", precum si un butoi cu bautura. In noaptea din ajunul Anului Nou, la un semnal sonor dat prin bucium sau prin impuscaturi, tinerii se adunau la casa stabilita si anuntata din timp. Aici, dupa o mica petrecere, incepea Vergelul propriu-zis. Fetele si baietii isi aruncau pe masa cate un obiect personal (nasture, pieptene, foarfece, cutit etc.) care era aruncat in vasul cu apa neinceputa iar vergelatorul, un barbat istet si bun improvizator, ascuns sub un cearsaf, amesteca obiectele din vas, invocand divinitatea pentru a le darui tinerilor noroc si belsug in viata. 

Vergelatorul scotea, pe rand, cate un obiect pentru care sorocea. De multe ori, prezicerea in fata obiectului scos din apa era presarata cu glume, inveselind astfel atmosfera. Ceremonialul Vergelului continua apoi cu o petrecere cu joc, mancare si bautura din

abundenta, un revelion in toata regula. In satele dornene se obisnuia, pana prin anii '50, sa se organizeze vergelul fetelor separat de cel al baietilor, dar ambele manifestari aveau aceeasi substanta, cu acte de divinatie intr-o noapte de renovare a timpului. Aceasta manifestare ritualica mai putea fi intalnita, cu ani in urma, in forma descrisa mai sus, in localitatile montane, din zona etnografica Dorna (Poiana Stampei, Dorna Arini, Dorna Candreni, Saru Dornei, Panaci), localitati invecinate cu zona Bistritei, de unde isi trage obarsia.Dar ceea ce aduce o nota distinctiva Bucovinei fata de alte tinuturi romanesti, la pragul de trecere dintre ani, sunt uraturile si jocurile cu masti, concentrate in obiceiuri care si-au pastrat farmecul si prospetimea de-a lungul anilor.Bucovinenii, ca dealtfel toti romanii, si-au dorit din totdeauna holde bogate. Aceasta dorinta transpare in cunoscutul Plugusor, datina prin excelenta agrara, si este evidentiata de recuzita plugusorului (plug, bici, clopote, buhai), de elementele din scenariu (marcarea in mod simbolic a unei brazde) dar mai ales de textul literar, care nu este altceva decat o descriere hiperbolizata, cu ecouri mitice, a unei agriculturi ideale. Plugusorul este pornit de catre copii care, in preajma amiezei, in ziua de 31 decembrie, incep a umbla pe la case, rostind uraturi de bun augur si primind in schimb daruri, unele cu caracter simbolic, colaci, fructe sau bani.Noaptea, alaiul plugusorului este amplificat de cetele de feciori care umbla pe la casele unde sunt fete de maritat sau pe la rude.Odata cu seara, parada mascatilor, desfasurata initial in fata multimii adunate in centrul satului, se transfera pe la casele gospodarilor. Imbracati in costume de o inegalabila fantezie, intruchipand cele mai bizare creaturi mitologice, mascatii, insotiti de muzicanti si numerosi curiosi, incep a umple ulitele satelor, starnind larma si facand fel de fel de ghidusii. Mijloacele de expresie, ingeniozitatea solutiilor plastice folosite de creatorii vestimentatiei ceremoniale, originalitatea compozitiilor adoptate de ei au cunoscut de-a lungul anilor o evolutie spectaculoasa.Specific majoritatii localitatilor bucovinene este reunirea tuturor personajelor mascate in cete mari ce poarta diverse denumiri locale: malanca, partie, banda, turca sau ceata. De obicei, conducatorul fiecarei cete este un fecior frumos, numit calfa sau turc, cunoscut in comunitate ca avand o conduita morala ireprosabila. El este intotdeauna imbracat intr-un costum taranesc traditional iar ca semn al rangului ceremonial pe care il detine, poarta pe cap o caciula impodobita cu siraguri de margele si panglici multicolore, iar in mana are un baston ferecat cu alama si cositor. In timpul jocului calfa comanda, pe rand, intrarile si iesirile fiecarui personaj sau grup de personaje. In cadrul cetelor de mascati intra grupuri de "urati" si de "frumosi", ce au rolul de a intretine o atmosfera exuberanta. "Uratilor" le revine misiunea de a face jonglerii dintre cele mai nastrusnice: se dau peste cap, fugaresc fetele si copiii, ung asistenta cu funingine, se vara pe sub paturi si mese, se urca prin copaci, pe case si pe sobe, scot animalele din grajduri etc. Tot din acest grup mai fac parte "negustorii" si "caldararii" care isi disputa permanent cate ceva, dialogul lor fiind plin de o suculenta ironie.Intre jocurile cu masti din Bucovina, un loc aparte il ocupa jocurile caprei, ursului, caiutilor si cerbului.Jocul caprei se integreaza in mod armonios in cortegiul amplu al obiceiurilor legate de sarbatorile de peste an. Acest animal a intruchipat in societatile ancestrale personificarea prolificitatii zoologice si fertilitatii telurice. Capra, ca personaj mito-zoomorf, cunoscuta

in toate asezarile bucovinene, isi subordoneaza de cele mai multe ori, in timpul desfasurarii jocului, toate celelalte personaje. In unele sate, jocul acestui animal apare sub forma unor cete de mai multe capre (Ostra) iar in altele animalul este singur, insotit doar de cioban, mos si baba.Masca costumului de capra este constituita dintr-un cap de capra, sculptat in lemn, avand maxilarul inferior mobil pentru a fi tras cu o sfoara si a clampani in timpul dansului. Capul este incadrat de doua cornite impodobite cu oglinzi, panglici multicolore, hurmuz si flori si este fixat intr-un bat-suport care se sprijina pe pamant. Persoana care joaca capra este acoperita cu o tesatura (scoarta sau laicer) peste care sunt cusute naframe sau panglici de matase, puse in diagonal, traditional, capra era imbracata in stuf, aspect intalnit si astazi in unele sate (Veresti, Siminicea, Serbauti, Siret).Jocul caprei se deruleaza pe un fundal muzical, "ca la capra", melodie interpretata de catre un fluieras iar ciobanul sau mosul rostesc strigaturile pline de haz. In timpul jocului pot fi surprinse mai multe faze succesive: capra simuleaza ca se urca in copac, apoi se imbolnaveste si moare, cazand la pamant, moment in care ciobanul intra in panica, urmand un dialog straniu cu animalul. In cele din urma capra reinvie spre bucuria tuturor, glumele si ghidusiile animalului reluandu-si cursul.Prin aspect si infatisare, capra jucata la Anul Nou este un animal simbol, o fiinta fantastica plina de maretie. Obiceiul si-a pierdut pe parcurs incarcatura sa mitica, avand astazi doar aspect de divertisment.Jocul ursului, o prezenta la fel de agreata in obiceiurile de Anul Nou in intreg spatiul romanesc dar mai ales in Bucovina, se practica si astazi in majoritatea satelor. Cultul ursului este mostenit de la geto-daci, care il considerau un animal sacru. Pregatirea mastii-costum de urs pentru carnavalul de Anul Nou se bucura de o mare atentie. In unele parti, forma capului de urs se obtine intinzand o piele de vitel sau de miel peste o galeata metalica, in timp ce in alte sate pielea se intinde pe un suport metalic, in asa fel incat reda fizionomia animalului. De la gat in jos, corpul celui care se mascheaza este acoperit cu o blana de oaie sau cu un cojoc lung, intors pe dos.

Candva, corpul mascatului era acoperit cu o blana veritabila de urs, aspect intalnit foarte rar in zilele noastre. In partile Humorului s-a pastrat obiceiul ursului de paie, care este cea mai arhaica forma de figurare a animalului in cadrul obiceiurilor calendaristice. Pentru obtinerea acestui costum, se rasucesc franghii din paie de ovaz, lungi de aproximativ 40 m care, in dimineata ajunului de An Nou, sunt cusute pe hainele purtatorului, acesta ramanand astfel echipat pe toata durata purtarii costumatiei. In trecut, se obisnuia ca dezbracarea mascatului sa se faca in mod ritualic, costumul de paie fiind ars in fata asistentei.Se pare ca ursul era venerat in Bucovina mai mult decat in orice alta parte a Romaniei. Paradoxal, jocul ursului este practicat mai mult in zonele colinare si de campie si mai putin in cele montane. Cei mai spectaculosi ursi de Anul Nou ii intalnim in Bosanci, Udesti, Chiliseni, Stirbat, Poieni, Boroaia si in zona Campulungului, in special la Sadova si la Fundu Moldovei. Jocul ursului este cel mai spectaculos dintre toate jocurile cu masti intalnite in cetele bucovinene. In desfasurarea jocului ritual al ursului, etalare de forta, vitalitate si dibacie, pot fi percepute si astazi secvente care reliefeaza credintele referitoare la acest animal, simbol al regenerarii vegetatiei. Astfel, rostogolirea ursilor in cerc, batutul si moartea ursului, apoi invierea miraculoasa ca si urcarea acestuia pe bata

(toiag), redau in chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, candva, stateau sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iama si sa vesteasca primavara.Ursii, constituiti in cete speciale de cate 10-15 personaje sau inclusi in grupurile complexe cu mai multe personaje, joaca la comanda ursarilor, tineri chipesi, imbracati in vesminte colorate, care imprima ritmul jocului cu ajutorul unor tobe (ciururi). Dupa executarea numerelor din timpul dansului, ursii se misca independent, simuland viata lor libera in mijlocul naturii, se iau la tranta, fac tumbe, simuleaza chiar atacul asupra persoanelor din asistenta. Datorita popularitatii sale, in ultimii ani au inceput sa apara in sate, alaturi de cete precis constituite, si grupuri mai mici de ursi (3-6 personaje), care se bucura de multa admiratie si contribuie la amplificarea obiceiul.Calul este o alta intruchipare plastica a unor simboluri mitice din traditia bucovineana. Jocul calului este o reminiscenta a cultului cailor practicat la solstitiul de iarna, la echinoctiul de primavara precum si la solstitiul de vara.Ca joc de Anul Nou, calutii (caiutii) au o larga raspandire in satele din Bucovina, mai vestiti fiind dansatorii - caiuti din Dolhesti, Zvoristea, Zamostea, Hartop si Fantanele, care impresioneaza prin fast si eleganta, dar caiutii pot fi intalniti aproape in majoritatea satelor.In credintele arhaice, calul avea o functie apotropaica, de protejare a gospodariilor si a bisericilor de spiritele rele. In cadrul obiceiurilor traditionale de Anul Nou, jocul calului (caiutilor) este practicat si astazi nu pentru semnificatiile simbolice, uitate de demult, ci mai ales pentru spectaculozitatea dansului interpretat de purtatorii mascoidelor. De aceea tinerii alesi pentru grupurile de caiuti trebuie sa fie excelenti dansatori, exprimand prin joc vitalitatea si forta exuberanta a tineretii.In Bucovina, mascoida de cal cunoaste mai multe variante plastice. Cel mai adesea jucatorii de caiuti sunt echipati cu capete de cal, lucrate din lemn si imbracate in panza rosie, alba sau neagra, la care se adauga si alte elemente ornamentale (oglinzi, peteala, canafi, mirt, panglici). Pentru a fi purtat in timpul jocului, capul de cal este fixat intr-un suport de lemn, de obicei o covata gaurita la mijloc sau doua vesce de sita, care se acopera cu un covor sau o fustanela din panza alba sau colorata. Peste aceste tesaturi se cos elemente decorative (batiste, stergare, panglici etc).Tinerii care joaca caiutii se dezlantuie in cerc sau se desfasoara liniar si radial, fata in fata, simuland o sarja de cavalerie, sub comanda unui capitan sau vataf. Sunt sate in care, asemanator alaiului caprei si ursului se intalneste alaiul calului insotit de turc, baba, mosneag si negustor. Uneori caiutii sunt grupati in cete de sine statatoare conduse numai de un capitan. Dar sunt si cazuri in care caiutii, mai putini la numar, sunt inclusi in cete mari si sunt subordonati altor personaje, ei avand, in acest caz, un rol secundar.Cerbul simboliza, in mitologia populara romaneasca, puritatea si dreptatea iar la vechii traci era simbolul soarelui. In cadrul obiceiurilor de Anul Nou, impresioneaza fastuozitatea personajului. Asemanator mastii de capra, masca de cerb se compune tot din cap sculptat in lemn, ce are un maxilar mobil (clampanitor), si trup realizat dintr-un covor sau laicer, ornate cu naframe. La prima vedere te impresioneaza aspectul general al acestui personaj, cu herbul mastii (alcatuirea coamelor) si impodobirea capului cu diverse materiale stralucitoare. In sate exista unii oameni specializati in impodobirea cerbului, iar altii in jocul acestui animal.Jocul cerbului este structurat dupa modelul caprei, cu o pantomima exuberanta si plina de virtuozitate. Cerbul este inconjurat de "mosnegi si babe", de muzicanti si dansatori fara

masca, imbracati in frumoase costume populare. In majoritatea satelor bucovinene, cerbul apare ca o ceata individuala, nefiind contaminat cu alte personaje zoomorfe mascate. Cele mai frumoase obiceiuri ale cerbului pot fi intalnite in satele Fundu Moldovei, Baia, Casvana, Valea Moldovei. Satul Corlata exceleaza atat prin fastuozitatea acestui personaj, prin eleganta jocului si, mai ales, prin colindul de cerb, cea mai veche forma de astfel de colind din intreg spatiul bucovinean.O alta categorie de masti prezenta in obiceiurile de Anul Nou este aceea a uratilor antropomorfizati, masti ce scot in evidenta ceea ce este mai neplacut si mai dizgratios in firea umana. Sub jocul acestor masti se poate exprima liber si in mod lesnicios tot ceea ce nu se poate face in cotidian. Din aceste categorii de masti fac parte cele ce reprezinta vechiul cult al mosilor si stramosilor (masti de babe si mosnegi), masti sociale, masti cu caracter etnic (masti de turc, jidan, armean, grec, tigan), masti cu caracter profesional (vrajitor, doctor, felcer, negustor). Sub raport plastic, mastile antropomorfe ale uratilor si-au pastrat continutul ideatic nealterat fie in jocul personajelor zoomorfizate, fie in jocul mosilor si al babelor, fie in simple alaiuri neorganizate de mascati. Prin intermediul mastii de cap si al costumatiei sunt evidentiate, intr-o maniera specifica, originala si expresiv-caricaturala, cele mai urate si mai respingatoare racile ale caracterului uman. Elementele definitorii ale fizionomiei - ochii, nasul, gura, urechile si parul - sunt ingenios metamorfozate pentru a intruchipa batranetea, identitatea etnica, specificul profesiunii si, nu in ultimul rand, moartea si dracii.Daca mosii si babele sunt o reflectare a cultului inaintasilor, celelalte masti de urati apar ca reprezentari din alte timpuri istorice, vazute in diverse ipostaze. Jidanii, ca grup de mascati, se intalnesc in toate cetele, ei jucand rolul de negustori lipsiti de scrupule. Padurarii apar in compania cerbilor, dracul si moartea ameninta si raspandesc groaza in jurul lor, doctorii incearca sa "vindece" cu un instrument improvizat, perceptorii, cu registre mari in mana, cauta sa incaseze sumele datornicilor etc. In timpul deplasarilor prin sat, "uratii" formeaza grupuri independente care au rolul de a capacita asistenta si de a crea buna dispozitie.In contrast cu "uratii", in obiceiurile de Anul Nou, apar grupurile de "frumosi". Sub acest nume sunt identificate costumatiile ceremoniale de tipul "imparat", "ministru", "general", "jandarm", "bunghier" si "irod". Facem cuvenita precizare ca cetele de "frumosi" apar ceva mai tarziu in contextul obiceiurilor de Anul Nou, unii dintre ei fiind o forma locala de protest impotriva ocupantilor austrieci. "Frumosii" nu apar in intreg spatiul etno-cultural bucovinean ci numai intr-un numar restrans de localitati (Campulung, Liteni-Moara, Bosanci, Rusi-Manastioara, Udesti, Arbore, Scheia etc).Bucovinei ii sunt specifice si alte grupuri de frumosi asa cum sunt cazacii, arnautii, damele precum si personajele ce apartin teatrului popular: jienii, codrenii, bujorii, darienii, terintienii etc.Costumele ce reprezinta rangurile de imparati, ministri, generali sau jandarmi sunt confectionate din uniforme militare sau de tip CFR, peste care sunt aplicate numeroase siruri de decoratii, intercalate cu benzi decorative, franjuri si epoleti originali sau de carton. Insemnul distinctiv al unora dintre acesti frumosi il constituie "ceacurile" (coifurile) lucrate din pene, vopsite in functie de rangul personajului.Bungherii (numele vine de la numerosii nasturi metalici cusuti pe curele) au o costumatie asemanatoare cu cea a imparatilor, purtand tot uniforme militare, si au ca semn distinctiv diagonale realizate din curele cu "bumbi" (curele ce pot avea pana la 300 de nasturi),

fixate pe torace asemanator unei platose. Pe cap poarta ceacuri din pene, coifuri de hartie creponata sau caciuli negre ornate cu brauri de margele.Tinerii costumati in "frumosi" trebuie sa provina din familii de gospodari cu o buna reputatie in sat, sa aiba un comportament exemplar, un fizic placut si sa fie dansatori de exceptie.In cadrul obiceiurilor de Anul Nou, "frumosii" apar ca nuclee distincte ale cetelor sau ca grupuri de sine statatoare. In momentele prestabilite din evolutia spectacolului, "frumosii" executa dansuri specifice zonei sau dansuri care se joaca doar de Anul Nou, asa cum sunt cele numite "Craizar" sau "Ca la Craizar", ce fac aluzie la fostii demnitari militara austrieci.La hotarul dintre cele doua categorii de personaje mascate, "uratii" si "frumosii", si-a facut aparitia "nunta", moment de sine statator in derularea obiceiurilor de Anul Nou, conceput in spiritul structurilor ceremoniale consacrate.Aceasta manifestare este o abordare caricaturala, plina de umor si de ironie, a nuntii traditionale din Bucovina. Alaiul de nunta reuneste toate rangurile ceremoniale: mire si mireasa, nanasul si nanasa, vatajeii, drustele, cuscrii si nuntasii. Costumatia sau mastile participantilor evidentiaza defectele fiecarui personaj: mirele este un fecior mic si gras, uneori cocosat sau schiop, mireasa este inalta si subtire, contrastand vizibil cu viitorul sot, vatajeii si drustele ridiculizeaza defecte ale caracterului uman, nanasii isi indeplinesc pe dos atributiile, fiecare dintre ei facand ceea ce trebuia sa faca celalalt. Intregul spectacol este conceput pentru a binedispune asistenta si pentru a crea o atmosfera relaxanta.Jocurilor cu masti din Bucovina li se asociaza si trupele de teatru popular, organizate in cete ce poarta numele unor eroi locali (Darie, Dobos, Furtuna, Coroi) sau chiar ale unor eroi cunoscuti in alte zone (Gruia, Novac, Jianu, Bujor, Terente). Intr-un spectacol conceput simplu, cu un text adecvat momentului prezentat si o vestimentatie specifica epocii, "actorii" rememoreaza aspecte din trecutul istoric al Bucovinei. Teatrul popular de Anul Nou este o aparitie recenta, el fiind o replica la spectacolul papusarilor ce colindau, alta data, satele bucovinene.BereaIn perioada cuprinsa intre Craciun si Anul Nou, in satele in care s-au statornicit bejenarii ardeleni, dar mai ales in satele din vecinatatea orasului Gura Humorului, avea loc, pana de curand, o petrecere comunitara cunoscuta sub denumirea de "Bere" sau "La bere". De multe ori acest tip de petrecere se prelungea si dupa Anul Nou, pana a treia zi de Boboteaza, sau avea loc numai in zilele Bobotezei. Locul de desfasurare era anuntat din timp de catre flacaii care organizau petrecerea. Acestia isi alegeau un conducator, numit colcer sau colacar, caruia ii revenea intreaga responsabilitate pentru buna pregatire si desfasurare a "berii". In satele mai mari aveau loc doua astfel de petreceri, numite "berea de sus" si "berea de jos".Baietii din colectivul de organizare se ocupau de tocmirea muzicii, de colectarea bauturii si de invitarea fetelor iar acestea din urma aduceau mancarea si prajiturile (carnati, friptura de porc, sarmale etc). Fetele despre care se stia ca nu primisera colindatori sau uratori nu erau invitate sau primite la "bere". Baietii inchiriau pentru petrecere o casa mai mare, de obicei a unui gospodar fruntas dar, in ultimii ani ai existentei sale, "berea" avea loc la caminul cultural, in localul scolii si, uneori, la carciuma satului.Fetele, imbracate intr-o tinuta deosebita, veneau insotite de mame sau, daca aceasta era decedata, de o sora mai mare sau o alta ruda apropiata. Cele care veneau neinsotite la

"bere" erau prost vazute in lumea satului, ele fiind considerate de o moralitate indoielnica. Fetele erau intampinate de catre calfa si ceilalti feciori, erau invitate in casa si erau servite cu bautura. La un moment dat, ele erau invitate la dansul cel mare care se desfasura in fata casei, in vazul multimii. Fetele ieseau in curte, in lant, tinandu-se de mana."Berea" era unul dintre momentele in care se scoteau pentru prima data fetele la joc, ele fiind consacrate si integrate, in acest mod, in colectivitate.Fetele care urmau a fi scoase la joc aduceau de acasa un "strut" - bat impodobit cu mirt, muscate si panglici colorate - pe care il dadeau, la sosire, calfei, in momentul in care se iesea afara, in cadrul unui ceremonial special, calfa inmana struturile catre feciorii care trebuiau sa consacre, prin dans, statutul de fete de maritat al tinerelor sosite la petrecere. Urma dansul si, dupa mai multe jocuri "in doi", se executa o suita de douasprezece jocuri (batraneasca, ursareasca, patrunjelul, rata, coasa, arcanul etc), fiecare joc fiind consacrat unei luni din an sau, in unele cazuri, se dansau suite de cate patru jocuri pentru fiecare anotimp. In pauza jocului, tinerii se infruptau din bunatatile culinare aduse de fete si din bautura special pregatita. Uneori, daca timpul permitea, se aducea si un butoi cu bere."Berea" era un prilej de apreciere a comportamentului fiecarui flacau, motiv pentru care tinerii se fereau sa faca abuz de bautura si sa aiba un comportament necivilizat, dar era si ocazia in care se apreciau calitatile de gospodina a tinerelor fete, in functie de preparatele aduse la petrecere.Catre seara, jocul se termina iar fetele se indreptau catre casele lor, insotite de catre mame sau chiar de catre flacai. Petrecerea continua intre flacai si tatii fetelor, care se intretineau la un pahar de bautura pana tarziu in noapte."Berea" era, candva, un bun prilej de petrecere a timpului intre Craciun si Boboteaza, dupa o lunga perioada de post si interdictii (15 noiembrie - 24 decembrie) si, in egala masura, era prilej de cunoastere intre tineri, acesta fiind momentul de la care se pornea in inchegarea a numeroase casatorii.

Superstitii si obiceiuri de Anul NouData postarii: 2008-12-18Ca orice alt eveniment important din viata, si trecerea dintr-un an in altul este asociata cu o serie de superstitii, obiceiuri si traditii. In traditia romaneasca, noaptea de Anul Nou este plina de superstitii, dar si de traditii stravechi. Nu toti le cunosc sau nu toti sunt superstitiosi. Insa, exista persoane extrem de superstitioase care respecta cu strictete traditiile si obiceiurile de Anul Nou. Totul despre ceea ce inseamna Anul Nou si noaptea de Revelion din punct de vedere al superstitiilor!  Superstitii, traditii si obiceiuri in noaptea de RevelionSarbatorile de iarna sunt un prilej de bucurie pentru toata lumea, dar si un motiv in plus de a fi superstitiosi.Obiceiurile de Anul Nou aduc cu ele si superstitii, nu doar in traditia romaneasca, ci si in alte parti ale lumii. De exemplu, grecii fac o prajitura traditionala in care pun bani. Persoana care gaseste banii va avea parte de bucurie tot timpul anului. Acest obicei a fost imprumutat si de romani, doar in anumite regiuni ale tarii.Obiceiurile si traditiile de Revelion sunt respectate de toti romanii si au fost transmise din generatie in generatie. Termenul de «Revelion» vine din franceza («Réveillon») si inseamna «veghe» sau «ospat la miezul noptii». De aici traditia de a avea o masa bogata si de a nu dormi in noaptea dintre ani. Tot in randul traditiilor de Revelion se inscriu si jocurile, muzica,

urarile care reprezinta alungarea raului din anul ce se incheie si intaminarea binelui din anul ce urmeaza.Exista obiceiuri de Anul Nou care s-au pastrat doar in mediul rural (stingerea luminilor simbolizand intunericul si haosul si aprinderea lor ca simpol al nasterii si credintei). In mediul urban multe din obiceiurile si traditiile de Revelion au fost inlocuite cu distractia si focurile de artificii.Pe langa obiceiuri si traditii, exista si superstitii referitoare la noaptea dintre ani. Cei care cred in superstitii, nu trebuie sa spele rufe, sa coase sau sa tricoteze in noaptea dintre ani (aduce ghinion), nu trebuie sa intre in noul an fara bani in buzunar (se zice ca asa va fi tot anul care vine), nu e bine sa fie datori pentru ca se zice ca  datoriile vor exista tot anul urmator etc.De asemenea, traditia spune ca nu trebuie sa aruncati nimic din casa in prima zi de an nou pentru ca va aruncati norocul. Tot in prima zi din an e bine sa nu iesiti din casa pana ce nu va calca pragul o persoana bruneta (potrivit traditiilor, persoanele brunete aduc noroc si fericire, iar cele roscate si blonde ghinion).In noaptea dintre ani e bine sa va puneti o dorinta pentru ca aceasta are toate sansele sa se indeplineasca. Tot in noaptea de Revelion este bine sa faceti mult zgomot pentru ca zgomotele puternice alunga spiritele rele.Daca nu v-ati ales inca tinuta pentru petrecerea de Revelion, optati pentru haine rosii (sau macar alegeti sa purtati un accesoriu rosu) deoarece culoarea rosie simbolizeaza fericire si noroc in dragoste.O alta traditie de Revelion spune ca e bine sa lasati o lampa sau o lumanare aprinsa in noaptea dintre ani pentru a va bucura de un an nou luminos si plin de realizari.Sfaturi Info-ghid:Nu uitati de vasc daca vreti sa aveti noroc in dragoste si fiti atenti la cei care va calca pragul casei imediat dupa miezul noptii: daca este o femeie, veti avea un an prost, daca este barbat, veti avea un an plin de bucurii!

Traditii, obiceiuri si superstitii de Anul Nou Citit de 10043 ori in total, 50 doar azi Cuvinte cheie: Anul Nou, plugusorul, revelion, sorcova, traditii

Sa porti ceva rosu, sa ai bani in buzunar si sa-ti pui o dorinta, noaptea dintre ani este plina de superstitii in traditia romaneasca. Pe langa acestea, de Anul Nou sunt legate o serie de obiceiuri traditionale care s-au pastrat pana in zilele noastre, precum Plugusorul si jocul caprei sau cel al ursului.Revelionul este denumirea moderna a noptii de 31 decembrie spre 1 ianuarie, ceremonialul de innoire simbolica a timpului purtand inainte denumirea de „Ingropatul Anului Vechi”.  Cuvantul de origine franceza „Reveillon” se traduce prin „veghe”, aici cu sensul de ospat/petrecere la miezul noptii, si desemneaza vechiul ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ce celebra moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul. Data de incepere a noului an a fost fixata oficial la 1 ianuarie abia in anul 153 i.Hr, pana atunci romanii sarbatorind dupa randuiala vechiului calendar, cand anul incepea la 1 martie.Traditii si obiceiuri de Anul NouDe noaptea dintre ani sunt legate o serie de traditii si obiceiuri specifice fiecarui popor sau regiune. La noi traditia populara

abunda de practici magice precum prognozarea vremii si a recoltelor din noul an ori aflarea duratei vietii si a norocului membrilor familiei. Pentru prognozarea vremii, conform asa-numitului calendar din foi de ceapa, o ceapa era taiata in 12 parti egale, corespunzatoare fiecarei luni a anului iar in cojile astfel obtinute se punea sare, in cantitati egale. Foile de ceapa erau asezate apoi pe masa sau pe vatra sobei, in ordinea in care se succed lunile in an, iar in dimineata zilei de 1 ianuarie se apreciau lunile ploiase in functie de apa acumulata in cupele foilor de ceapa.Pentru estimarea culturilor din anul viitor se face in noaptea de Anul Nou calendarul de carbuni. Astfel, pentru fiecare planta (porumb, grau, cartof, sfecla etc.) ce urmeaza a fi semanata in anul urmator se alege cate un carbune aprins care se pune pe o tava sau pe marginea vetrei si se lasa pana dimineata. Toti carbunii trebuie sa fie de aceeasi proveninta si marime. Cantitatea de cenusa rezultata de la fiecare carbune reprezinta rodul recoltei corespunzator plantei alese si astfel se determina ce cantitate din fiecare cultura va fi semanata primavara. Multe alte practici si credinte de acest fel se pastreaza inca in mediul rural.Un alt obicei al noptii dintre ani este cel al sarutului sub vasc, planta sacra in traditia multor popoare pagane. Vascul este simbolul iernii si al sarbatorilor de iarna iar obiceiul sarutului sub vasc apartine scandinavilor, care asociau vascul cu zeita dragostei, Friga si astfel, cand intalneau crengute de vasc, indragostitii se sarutau.In Ajunul Anului Nou, in unele zone se practica mersul cu Plugusorul si jocurile cu masti (capra, ursul, calutul si cerbul), iar in dimineata noului an, pe 1 ianuarie, se merge cu semanatul (Sorcova). Obiceiul Plugusorului este legat de speranta fertilitatii, versurile sale prezentand practicile agricole si urari de holde bogate. In schimbul acestor urari, copiiii primesc daruri simbolice, colaci, fructe sau bani. Legat de jocul caprei, cel al ursului, calutii si jocul cerbului, aceste obiceiuri si-au pierdut astazi din semnificatiile initiale (capra - personificarea productivitatii/inmultirii usoare si rapide in lumea animala si a fertilitatii pamantului; ursul - animal sacru la geto-daci, calutii/caiutii - care simbolizeaza protejarea gospodariilor de spiritele rele; cerbul - simbolul soarelui,

intruchiparea puritatii si a dreptatii) si sunt practicate mai mult in scop de diverstisment.Sorcova este obiceiul conform caruia in dimineata zilei de 1 ianuarie copiii, dar si cei mari, merg si seamana, simbolic, cu boabe de grau si orez, pe care le arunca in casa si asupra celor din casa. Versurile insotite de urari specifice difera de la o zona la alta: „Sorcova, vesela/ Sa traiti, sa-mbatraniti/ Ca un mar, ca un par, ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra, iute ca sageata/ Tare ca fierul, iute ca otelul/ La anul si la multi ani” sau, o varianta mai scurta  „Sorcova,vesela/ Sa traiti sa infloriti/ Ca merii, ca perii, in mijlocul verii/ Ca toamna cea bogata de toate-mbelsugata/ La anul si la multi ani”.

Pe plan culinar, pe masa de Revelion trebuie sa se gaseasca 12 feluri diferite de mancare, corespunzatoare si, respectiv, reprezentand cele 12 luni ale anului. Din traditiile si obiceiurile altor popoare aflam ca la greci se pregateste pentru noaptea de Revelion o prajitura traditionala in care se pun bani (ori paine cu busuioc, in care se pune o moneda, busuiocul fiind un talisman impotriva duhurilor rele). Astfel, cel vare va gasi moneda in portia sa va avea parte de noroc  si bogatie tot anul. In tarile nordice, de pe masa de Anul Nou nu trebuie sa lipseasca crapul, pentru ca asa cum crapul inoata impotriva curentului, tot asa cei care se ospateaza din el sa invinga in noul an toate curentele potrivnice. Scotienii beau in noaptea de Revelion Hot Pint, o bautura din amestec de bere, whisky si oua, care este pregatita si consumata numai in aceasta noapte a anului.Superstitii legate de noapte dintre aniPrintre cele mai cunoscute superstitii legate de noaptea de Anul Nou se numara urmatoarele:

-   Daca dai bani, fie si cu imprumut, in noaptea de Revelion si in prima zi a noului an, vei avea probleme financiare si datorii tot anul; in mod similar, pentru a avea parte de belsug tot anul, noaptea dintre ani trebuie sa te prinda cu bani in buzunar; si tot pentru a avea parte de belsug, primul om care va trece primul pragul casei in noul an trebuie sa fie de sex masculin; deasemenea, Noul An nu trebuie sa te prinda cu datorii;

-   In noaptea de Revelion precum si in prima zi a noului an, femeile trebuie sa poarte lenjerie intima rosie, culoarea vitalitatii si a dragostei;

-   Pentru a-ti merge bine tot anul, ora 12 noaptea trebuie sa te „prinda” cu haine noi;

-   In noaptea de Revelion trebuie sa faceti cat mai mult zgomot (petrecerile sunt bine-venite in acest sens) pentru alungarea spiritelor rele;

-    In prima zi a noului an nu se arunca nimic din casa, nici macar gunoiul (se considera ca astfel iti „arunci” norocul) iar orezul, graul, secara sau porumbul cu care ati fost semanati nu se matura;

-    Daca iti sarutri partenerul sub vasc la miezul noptii, vei avea parte de dragoste tot anul;

-    La miezul noptii trebuie sa-ti pui o dorinta, despre care se spune ca are toate sansele sa se implineasca…

Tradiții și obiceiuri la româniКласс!Obiceiul, act de comunicareInteresul oamenilor s-a indreptat in ultimii ani spre obiceiurile folclorice. Fenomenul acesta se datoreste incarcaturii valorice pe care le au obiceiurile, precum si interesului omului pentru ele. Obiceiurile sint, fara indoiala, pitoresti manifestari folclorice, mari spectacole. Ele cuprind semnificatii profunde asupra omului si relatiilor lui cu natura, cu lumea inconjuratoare. Astfel obiceiurile prezinta viata sociala, diverse aspecte ale rinduielii ei.

Sistemul obiceiurilor   in cultura populara traditionala, obiceiurile formeaza un capitol important, fiindca intreaga viata a omului, munca lui din timpul anului si diferitele lui ocupatii, relatiile cu semenii si cu intruchiparile mitologice erau intretesute cu obiceiuri. in folclorul nostru, unele obiceiuri au pastrat pina astazi forme ample de desfasurare, in care vechile rituri se imbina cu acte ceremoniale, cu manifestari spectaculoase.

Sarbatorile de iarna la romani

Sarbatorile de iarna la romani incep odata cu prinderea Postului Craciunului (15 noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie). Este o perioada bogata in obiceiuri, diferite de la o zona la alta, avand in centru marile sarbatori crestine praznuite in aceasta perioada. Reperele mai importante sunt: Postul Craciunului, Craciunul, Anul Nou, Boboteaza si Sfantul Ioan. In functie de acestea, grupele de traditii si obiceiuri difera.

Din istoricul sarbatorilor de iarna   Folcloristica a grupat, in general, obiceiurile calendaristice in patru cicluri care corespund celor patru anotimpuri: obiceiuri de primavara, de vara, de toamna si de iarna.  Obiceiurile care se mai practica si azi pe teritoriul folcloric romanesc si care prezinta forme interesante de integrare in cultura contemporana sint cele din ciclul Anului Nou, deosebit de ample si pline de semnificatii pentru cultura noastra populara.

Sacrificarea porcului-act ritualic   Cu citeva zile inaintea inceperii ciclului zilelor “festive”, in comunitatea traditionala romaneasca are loc sacrificarea porcului, in ziua de Ignat-20 decembrie.Sacrificiul animalier a fost amplu discutat de cunoscuti etnologi si antropologi: G. Frazer, M. Taylor, W. Mannhardt, C. Levi-Strauss, M. Mauss, E. Durkhreim, C.Kluckholm etc.).

Craciunul: etimologie si desfasurare   Craciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda insemna, de fapt, a merge din casa in casa cu diferite urari. El se manifesta pregnant in ciclul Anului Nou, dar nu lipsea nici la alte obiceiuri, de pilda la Calus. La baza lui sta principiul pe care se intemeiaza rinduiala convietuirii si a solidaritatii colective din satele noastre de obste: toti pentru unul si unul pentru toti.

Borita - personajul principal al cetei   Personajul cel mai interesant al cetei era borita sau turca. Numele acesta se dadea unei masti care avea o infatisare compozita:”barza cu coarne” sau”cerb cu cioc de barza”, cum se spunea de obicei, dar care se putea asemana tot asa de bine cu alte pasari sau cornute. Masca se tragea pe cap, incit omul care o purta disparea complet sub ea, afara de picioare, de la glrzne in jos.

Colinde padurenesti din Dabica, Hunedoara   Aceasta zona este printre putinele care au conservat tipuri de colinde ce dezvolta teme si motive de o incontestabila vechime, exprimate intr-o limba cu o puternica amprenta a trecutului. Predilectia pentu numarul 3, numar incarcat cu forta magica, divinatorie si purificatoare, este bogat ilustrata: boierul batrin Caciun isi trimite cele trei slugi cu trei solii spre a vedea cel rod de–mparat pe care trei sinioare mi-l d- apleaca.

Craciunul la Orastie   in satele hunedorene din zona Orastiei, vestea Nasterii Domnului in ieslea sfinta este purtata pe ulite de ceata de caluseri colindatori in larma de zurgalai, tropote si strigaturi. Sint feciori in costume nationale cu camasa cusuta cu negru , in motive sobre, pline de rafinament, si poale incretite, cu cioareci de lina alba, strinsi pe picior, cojoc alb infundat, zurgalai, (sau zdrancane) prinsi sub genunchi de o banda cu ciucuri tricolori, lungi pina la glezne, pe cap poarta caciula neagra de miel impodobita cu pana de fazan sau de paun, iar in miini bita impodobiota si ea cu panglici tricolore.

Colindatul copiilor   Practicile traditionale ale sarbatorilor de iarna mostenite din cele mai vechi timpuri se desfasoara si in prezent in forme deosebit de variate, implicind participarea intregii colectivitati, inclusiv a copiilor. Craciunul concentreaza o seama de ritualuri si obiceiuri intre care se remarca, in toata frumusetea si prospetimea sa, colindatul copiilor.

Sorcova si Semanatulin dimineata Anului Nou, copiii obisnuiesc sa mearga cu Sorcova si cu Semanatul. Obiceiul Sorcovei este mai cunoscut in Muntenia, dar il regasim raspandit si in restul tarii. El este practicat de copii de la 3-4 ani pina la 12-13 ani. Exista zone ale tarii unde cu Sorcova merg numai baietii, iar in altele numai fete. Adesea copiii merg cite doi, alteori merge doar unul singur, colindindu-se doar membrilor familiei sau unui grup de vecini.

Plugusorul   Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugusorul cum i se spune in popor, este un stravechi obicei agrar prin excelenta, care se practica si azi, mai cu seama in Moldova. in ajunul Anului Nou, in multe locuri, chiar in ziua de Anul Nou, ceata de uratori formata din doi pina la douazeci de flacai sau barbati insuratei de curind, pleaca din casa in casa sa ureze cu Plugusorul sau sa “haiasca”, cum se spune in Moldova. Cu Plugusorul ureaza astazi si copiii.

Floriile Sub cuvintul Florii si Duminica Floriilor, dupa cum spune pretutindeni in Bucovina, sau Duminica Florilor si Staurile Florii, dupa cum se spune in unele locuri din Transilvania, se intelege duminica cea de pe urma din Paresimi sau Postul mare.

Saptamina intunecata si Saptamina Luminata   Asa cum, in Calendarul Popular, Anul Nou Agrar incepe la echinoctiul de primavara, iar Anul Nou Pastoral la Singiorz (sf. Gheorge ), se spoate spune ca Anul Ritual Crestin incepe in Duminica invierii, socotita in popor ca sfirsit si inceput de ciclu

calendaristic, urmind arhaicul model al mortii si a reinvierii naturii , prin sacrificiul divinitatii.

Pastele   Cea mai mare, si cea mai insemnata, mai sfinta si mai imbucuratoare sarbatoare de peste an, este sarbatoarea Pastelui, Pastele sau invierea Domnului, deoarece in aceasta zi “Hristos a inviat din morti cu moarte pre moarte calcind si celor din morminte viata daruindu-le”, iar pe cei vii rascumparindu-i de sub jugul pacatului stramosesc si impacindu-i cu Dumnezeu; si al doilea, pentru ca ea cade totdeauna la inceputul primaverii, anotimpul cel mai frumos si mai placut, cind toata natura invie.

Istoricul Sfintelor Pasti. Originea si datarea Pastelui evreesc si a celui crestin   Cuvintul ebraic pasa’h inseamna trecere scapare, eliberare. Grecii au preluat cuvintul dindu-i forma Pascha ,latinii Paschae si de aici, in romaneste Pasti. Fiind un nume plural, se poate folosi si vechea forma de Pasti in loc de Paste, forma care s-a incetatenit.

Invierea si sfintirea pastei   Cea mai insemnata coptura, pa care o maninca atit romanii din Bucovina cit si cei din Moldova in decursul sarbatorii Pastilor, este pasca . Originea acestei copturi, dupa cum ne spune o legenda din Bucovina, e urmatoarea: “Zice ca, calatorind odata Isus Hristos cu apostolii sai prin mai multe sate si orase spre a face oamenilor bine, si ajungind intr-un sat, se abatura la un gospodar ca sa poposeasca putin si apoi sa plece mai departe.

Legenda oualor rosii   O legenda ne spune ca ,dupa rastignire, in noaptea de simbata spre duminica, Pilat, invitat la un ospat dat in cinstea lui de mai-marii evreilor, ingindurat si indurat tinea un ou in miina. Tocmai in acel moment, un centurion navali in sala, strigind inspaimintat: ”Hristos a inviat!”. Sceptic Pilat a replicat: ”O sa invie, cind se va inrosi oul acesta”. Si oul s-a inrosit pe data. Minunea l-a facut pe roman sa scape oul din miina.

Pastele Blajinilor Dupa Duminica Tomii incepe saptamina Mironositilor sau a Negrelor, ultima duminica sugerind postul negru pe care obisnuiesc sa tina femeile in aceasta saptamina. A doua saptamina dupa Pasti e consacrata mai ales mortilor. De altfel, saptamina incepe cu Lunea mortilor sau Pastele mortilor, zi in care se inalta rugaciuni si se fac sacrificii la mormintele mortilor din familie.

Ispasul Ispasul sau inaltarea Domnului cade in fiecare an la 40 de zile dupa inviere sau in joia din saptamina a sasea dupa Pasti.Cind cade Ispasul codrul e incarcat de frunze si iarba e mare. De aceea flacaii si fetele mari de prin unele parti ale Moldovei si ale Munteniei se duc noaptea spre inaltarea Domnului prin alunisuri ca sa culeaga flori de alun , care infloresc si se scutura in aceasta noapte si care, dupa spusa lor sint bune de leac si dragoste.

Duminica Mare Duminica Mare incheie sirul marilor sarbatori domnesti incepute cu Florii. in Bucovina si Transilvania se zice ca e cea mai mare dintre duminici, deoarece este ziua maicii Domnului nostru Isus Hristos. Foarte multe dintre datinile ce se obisnuiesc in aceasta zi sint in legatura cu ziua premergatoare, cu Simbata mosilor sau cu Mosii de vara, sau cu sarbatoarea de-a doua zi, Rusaliile.

Sarbatoarea Rusaliilor Un moment important in marele ciclu al obiceiurilor de peste an era, in zona noastra, din cele mai vechi timpuri, sarbatoarea Rusaliilor.Numele Rusaliilor pastreaza amintirea uneia dintre cele mai grandioase sarbatoriri ale naturii. Pe plaiurile Taciei si ale Phrygiei, patria rozelor si a vinului, unde contrastele intre anotimpuri erau atit de izbitoare, reintoarcerea verii a fost celebrata cu un fast deosebit de populatia traca.

Sinzienele sau DragaicaUn moment important al sarbatorilor de vara era cel numit Sinzienele sau Dragaica. in Moldova se numeste sinzanie, in Tara Romineasca-dragaica, in Banat sinziene galbene si Floarea lui Sf. Ioan, in Transilvania sinjuane, sinzene, sinzenie, planta a carei radacina traieste si iarna, iar primavara da colti si mai tirziu flori. Este o erbacee din familia rubiaceae, cu tulpina rigida, rotunda, frunzele ei sint dispuse cite 8-12 , cu marginile rasucite, acoperite pe partea inferioara cu peri scurti si moi.

Obiceiuri nelegate de date fixe Paparudele si CaloianulPrintre obiceiurile de peste an, folcloristii deosebesc obiceiurile ciclice, care au loc cu regularitate in timpul anumitor perioade ale anului, legate de anumite date calendaristice, si obiceiurile nelegate de date fixe, ci de necesitatile productiei, de desfasurarea muncilor agricole. Dintre obiceiurile nelegate de date fixe ne vom opri doar asupra Paparudelor si Caloianului. 

Cununa grîului   Ceremonial agrar la trecerea spiritului grîului din ciclul vieţii (plantă) în ciclul morţii (sămînţa). Drumul spre nemurire al spiritului grîului intersectează trei adăposturi (lumi) succesive: preexistenţa, de la sămînţa semănată la sămînţa încolţită.

Boboteaza   Boboteaza, ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendarul creştin de celebrarea Botezului Domnului, dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forţele malefice. După unele prorociri şi indicaţii biblice, teologii au ajuns la concluzia că lisus s-a născut şi a murit în aceleaşi zile în care s-a născut şi a murit Adam.

Blagoveştenie   Blagoveştenie, ziua cînd Biserica creştină celebrează vestea adusă Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavril că va naşte Fiul fără înaintaşi, Iisus Hristos, sinonimă cu Buna-Vestire. Sărbătoarea, fiind situată în imediata apropiere a echinocţiului de primăvară, cînd sosesc rîndunelele şi începe cucul a cînta este numită în Calendarul Popular şi Ziua Cucului.

Andreiu de Iarna   Sărbătoare populară cu dată fixă (30 noiembrie), sinonimă cu Cap de larnă şi Sîntandrei, dedicată unui zeu autohton, patron al lupilor, care a preluat din calendarul ortodox numele şi data de celebrare a Apostolului Andrei (30 noiembrie). Ciclul de sărbători populare de la sfîrşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie.

: Obiceiuri de Revelion

-

Trăim vremuri complicate, dezordonate şi, deseori, greu de îndurat. Câteodată simţim că tot răul s-a năpustit asupra noastră şi nu mai există cale de scăpare. Acum, la final de an, încercăm să facem bilanţul pierderilor, dar şi a câştigurilor acumulate în 12 luni. Sperăm ca noul an să aducă numai bucurii şi împliniri, mai ales că din 2007 suntem membri fericiţi ai Uniunii Europene.

31 decembrie este ultima zi din anul calendaristic. Atunci se sărbătoreşte noaptea de Revelion şi, implicit, venirea Anului Nou. Denumirea de Revelion provine din limba franceză, termenul „Réveillon“ înseamnă „veghe“, aici cu sensul de ospăt la miezul nopţii şi simbolizează trecerea de la anul vechi la cel nou. Mai nou se sărbătoreşte cu petarde şi artificii, cu petrecere şi veselie la rude, prieteni şi cunoştinţe. Cele mai mari petreceri se organizează în stradă, dar sunt oameni care preferă să aştepte Anul Nou în cadrul familei, printre cei dragi.

Obiceiuri şi tradiţii

Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului - în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie - este numit „Îngropatul Anului“, denumirea de Revelion aparţinând

timpurilor moderne. În unele zone însă se păstrează încă anumite tradiţii cu jocuri, muzică, urături ce simbolizează teama, dezordinea şi haosul urmate, prin abundenţa ospeţelor şi petrecerilor de după miezul nopţii, de optimism, veselie, ordine şi echilibru. Periniţa, strigatul peste sat, bilanţ nocturn, în auzul tuturor, pentru ceea ce a fost bun sau rău în anul care se încheie şi colindele cetelor de feciori sunt obiceiuri la fel de importante. Nu pot lipsi de la sate stingerea luminilor în noaptea de Revelion - simbolizând întunericul şi haosul desăvârşit - dar şi aprinderea acestora, care semnifică naşterea, credinţa deschiderii cerului, arderea comorilor şi vorbitul animalelor, încercarea norocului, aflarea ursitei, întocmirea calendarului şi împăcarea pricinilor.

Din păcate, la oraş tradiţiile nu se mai păstrează. Masa bogată, şampania rece şi programul de la televizor ori super cheful de Revelion au înlocuit încet datinile vechi de secole. Dar anul nou vine şi la oraş, întâmpinat de pocnitori şi focuri de artificii.

Pentru cei superstiţioşi

1. Nu e bine ca între Crăciun şi Anul Nou să se tricoteze, să se coase, să se spele rufele.

2. Acel obiect pe care îl ţii în mână de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mâna imediat după ora 12 va fi cel mai important plan al vieţii tale în anul care vine. Dacă ţii bani în mână vei merge bine cu banii tot anul, dacă îţi ţii iubita de mână îţi va merge bine cu dragostea tot anul, dacă ţii paharul în mână va fi un an vesel.

3. Dorinţa pusă la miezul nopţii de Revelion are toate şansele să se împlinească.

4. E bine să ai pe masa de Crăciun şi de Anul Nou crenguţe de vâsc. Aduc noroc.

5. Aduce ghinion să intri în noul an fără nici un ban în buzunar, e bine să aveţi bani (mai ales noi) în fiecare portofel.

6. E bine să nu vă găsească anul nou cu datorii, altfel veţi avea datorii tot anul.

7. Primul om care vă trece pragul în prima zi din noul an va influenţa tot anul. Persoanele blonde sau roşcate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc. 8. Prima persoană care vă sună sau vă bate la uşă în prima zi din noul an trebuie primită. Dacă prima persoană care vă intră în casă e femeie - va fi un an prost, dacă e bărbat - va fi un an norocos.

9. Nu trebuie să aruncaţi nimic din casă în prima zi de an nou, nici măcar gunoiul! E bine ca ceva sau cineva să vă intre în casă în prima zi din anul nou, nu să iasă!

10. Faceţi ceva - cât de mic - care are legătură directă cu munca dv. în prima zi

a noului an pentru a vă merge bine la serviciu tot anul.

11. Nu spălaţi nimic în prima zi a noului an.

12. Prima zi din noul an trebuie să vă găseasca în curăţenie deplină, deci e bine ca înaintea anului nou să faceţi curăţenie şi în cele mai ascunse colţuri.

13. Îmbrăcaţi ceva nou pe 1 ianuarie. 14. Faceţi mult zgomot la miezul nopţii pentru a alunga spiritele rele (clopoţei, petarde etc).

15. Nu împrumutaţi bani şi nu faceţi datorii pe 1 ianuarie.

16. Aduce noroc să mănânci carne de porc sau linte de Anul Nou.

17. Anul Nou va fi luminos şi bun dacă se lasă o lampă sau o lumânare aprinsă până la ziuă.

18. E bine să vă îmbrăcaţi în roşu în noaptea de Revelion.

19. Ceea ce faci în ajun de An Nou vei face tot anul următor.

20. Copiii născuţi de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoşi.

21. Ce bine că Revelionul nu este vineri, 13!

Articol de: Botond Szabo

Tradiţii şi superstiţii în noaptea de Revelion

 vezi articolul in HTML528 Dec 2008, 16:24

 

Ajunul Anului Nou este însoţit peste tot de vechi obiceiuri şi superstiţii. La noi tradiţia spune că e bine să fie mult zgomot în noaptea dintre ani pentru a alunga spiritele rele. Şi tot în 31 decembrie nu e bine să tăiaţi cu foarfeca, să călcaţi sau să spălaţi rufe. În schimb din casă nu trebuie să lipsească vâscul, trebuie să aveţi bani în buzunare, iar paharul de vin trebuie să fie în permanenţă plin. Românii nu renunţă nici la celelate obiceiuri tradiţionale. Periniţa sau strigatul peste sat sunt la fel de importante. Copiii trec cu Sorcova prin fiecare casă, epntru a alunga spiritele malefice, iar Pluguşorul anunţă reînceperea simbolică a lucrului. 

Lista superstiţiilor continuă. Niciodată un gospodar nu trebuie să măture în Ajun de Anul Nou, pentru că alungă prosperitatea. Obiceiul spune că până la miezul nopţii trebuie plătite toate datoriile şi mai mult, nu trebuie daţi bani cu împrumut în noaptea de revelion. Tot în seara de 31 decembrie nu se spală rufe şi nu se taie cu foarfeca pentru a nu distruge norocul. La trecerea dintre ani, spun bătrânii, este bine ca fiecare să poarte o haină nouă şi ceva roşu, sau o altă culoare veselă care să atragă energiile pozitive. De revelion sunt nelipsite crenguţele de vâsc, care aduc noroc în casă. Primul om care va trece pragul în prima zi va influenţa tot anul. Dacă persoana care intră în casă este o femeie însemană că urmează un an mai puţin bun. La miezul nopţii uşile trebuie deschise pentru ca anul vechi să iasă şi să lase loc celui nou care aduce sănătate, fericire şi mult noroc. 

REVELIONUL : La cumpăna dintre ani, de obicei se stabileşte bilanţul realizărilor si trebuie sa lasati in urma toate cele rele, cum se spune, si pregatiti-va cu bucurie pentru un nou an, asa cum in gandirea populara in noaptea de Anul

Nou se reia ciclul cosmic, se restabileste ordinea in intregul univers.

Revelionul nu este altceva decat un ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul, si a timpului calendaristic cu care se confunda, in noaptea de 31 decembrie

spre 1 ianuarie. Timpul obiectiv, care curge spre infinit, liniar si fara intoarcere, este oprit, dupa 365 de zile, si intors, precum ceasornicul, de la inceput. Intoarcerea simbolica a timpului in noaptea de Revelion a fost asimilata cu moartea

divinitatii adorate, iar reluarea numarului zilelor cu nasterea acesteia. Datini si obiceiuri la romani in preajma Anului Nou : In preajma Anului Nou, romanii se pregatesc pentru trecerea pragului dintre ani. Datinile si obiceiurile legate de familie si idealuri reprezinta credinte si mituri stravechi, componente ale culturii noastre traditionale. Ideea înnoirii timpului supravietuieste în calendarul popular, unde "sfintii" sunt tineri, maturi si batrâni, dupa cum s-au împartit sarbatorile. Cei de la începutul anului sunt tineri ( Sfântul Vasile, Dragobete, Sângiorz ), la mijlocul anului sunt maturi ( Sfântul Ilie, Sfânta Maria ), iar ultimii sarbatoriti sunt, fara exceptie, batrâni ( Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Craciun ).

Plugusorul Versuri

Buna seara, c-a-nserat, Noi cu plugul ne-am luat,Pe la case, ca si an,Cum a zis badea Traian.La multi ani cu sanatateSa va dea Domnul de toate.La multi ani sa traitiSa va gasim fericiti.Haisa, cea, hais....hais.

Nu venim cu vreun gand rau,Ci v-aducem pe Dumnezeu.Noul An sa vi-l vestim,Azi cand cel vechi il sfarsimZile bune sa va dea

Despre Plugusor

Urare traditionala la romani in preajma Anului Nou, plugusorul a pastrat scenariul ritualic al unei invocari magice cu substrat agrar. El e intotdeauna insotit de strigaturi, pocnete de bici si sunete de clopotei, dar plugul adevarat, tras de boi, a fost inlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai usor de purtat, sau de buhaiul care imita mugetul boilor. Textul plugusorului si-a pirdut astazi caracterul de incantatie magica.Recitata intr-un ritm vioi, urarea devine tot mai vesela, mai optimista, pe masura ce se apropie de sfarsit.

 

Dumnezeu din mila sa!Haisa...cea.Haisa...hais!

Noul An care-a venit Nu stim daca-i fericit, Dar prin anii ce-au trecut,Tot mai batrani v-ati facut Maine, poate cine stie, Vor fi toti in vesnicie!Multi ani sa traiti!Multi ani fericiti!

Cat de grele suferintiV-au lovit pe voi, parinti,Dar pe toate le-ati rabdat,Domnul sfant v-a ajutat;Ne-ati crescut plugari de neam,Ca sa va urmam la geamHais... cea.Hais...hais.

Voi va duceti dragi parinti, Cu anii de suferinti;Noi ramanem dupa voi,Langa plug si langa boi,Sa va pomenim oricand,Cat voi trai pe pamant!Multi ani sa traiti, Multi ani, fericiti!

Nu mai este inca altaNoapte sfanta ca aceasta.Noi uram pentru colaci,Nu inghebam pentru pitaci,Ci pastram obiceiuri bune,De pe vremurile strabuneHais... cea.Hais...hais.Am venit ca fiecare,Sa va facem o urare:O urare din strabuni,Caci ei au fost oameni buniSi-au pastrat cu-nsufletireObiceiuri de iubire.Multi ani sa traiti, Multi ani, fericiti!

Plugurelul mititel,Cu rotitele de fier,Trag baietii vartos, la elPlugurel cu sase boi:Cei dinainte, 

 

Sfantul Vasile cel Mare

Prima zi a Anului Nou este patronata de Sfântul Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare ( n 330, Cezareea, Cappadocia - † 1 ianuarie 379, Cezareea Cappadocia ) a fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii şi unul din cei patru doctori răsăriteni ai Bisericii, alături de Grigore de Nazianz ( Teologul ) şi Ioan Gură de Aur.

Viata Sfântului Vasile cel Mare : se naşte în anul 330 într-o familie evlavioasă la Cezareea Capadocsiei. Pe mama sa o chema Emilia, iar pe tatăl său Vasile. A făcut parte dintr-o familie cu 10 copii, dintre care 3 vor deveni episcopi: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa şi Sf. Petru de Sevasta. Cinci dintre ei vor deveni monahi: cei 3 episcopi, Macrina cea Tânără şi Naocratios; iar 6 vor deveni sfinţi: cei 3 episcopi, Macrina cea Tânăra, Macrina ce Bătrână(bunica Sf. Vasile) şi Emilia(mama Sf. Vasile). Macrina cea bătrână a fost ucenica Sf. Grigorie Taumaturgul. Vasile primeşte prima învăţătură în casa părintească. După aceea studiază la Cezareea Capadocsiei şi Atena. A avut profesori vestiţi: pe Libaniu, Proheresiu şi Himeriu. Încheagă o prietenie vestită cu Sf. Grigorie de Nazianz. Viaţa lor studenţească e un model pentru teologii de totdeauna. Cunoşteau doar două drumuri: al şcolii şi al Bisericii. S-a întors în patrie pe la anul 355. A profesat câtva timp retorica, dar a fost câştigat pentru misiunea bisericească de sora sa, Macrina. A renunţat la lume şi a intrat în monahism după ce a fost botezat. A făcut o primă împărţire a averii sale la săraci. A călătorit pentru cunoaşterea monahismului în Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia. S-a întors hotărât să organizeze viaţa monahală după criteriul obştei. Pentru acest scop l-a chemat pe Sf. Grigorie Teologul la mănăstirea înfiinţată de el in Pont, pe malul râului Iris, nu departe de satul Annesi. Aici el îmbina munca manuală cu rugăciunea şi cu râvna caldă intelectuală. Aici a scris el Regulile vieţii monahale(Regulile mari şi mici) şi a pus bazele Filocaliei cu Sf. Grigorie.În curând, a fost chemat de episcopul Eusebiu şi hirotonit preot în 364, spre a i se încredinţa pastoraţia episcopiei. După un conflict trecător cu episcopul, se împacă cu acesta. În 368, cu prilejiul unei

Cu coarnele frante.Cei de la mijlocCu stele de busuioc,Cei de la roata, Cu coarnele-n volta!Hais... cea.Hais...hais.

De urat, am mai urat, Dara ni-i c-om insera, Pe la curtile nevoastre;Departe de casele noastre;Ca suntem infriguratiSi cu daruri incarcatiHais... cea.Hais...hais.

Noi suntem de prin Bacau, De pe muntele Ceahlau, Unde brazii ne-amintesc, Obiceiul crestinescSi e vremea, dragi parintiSa va lasam fericiti,Multi ani sa traiti, Multi ani, fericiti!

Busuioc verde pe masa,Ramai gazda sanatoasaAnul Nou ce-ati asteptatSa va fie imbelsugat, Tot cu grau si cu porumb,Daruit de Domnul Sfant.Haisa... cea.Hais...hais.

Busuioc verde pe jos,Ramaneti toti sanatosi.Casa sa va fie plina,De a cerului lumina,Ziua Sfantului Vasile,Sa va fie tot spre bine...Multi ani sa traiti, Multi ani, fericiti!

mari foamete, Sf. Vasile a organizat admirabil asistenţa socială şi a făcut a doua împărţire a averii sale săracilor. În 370, fu ales episcop-mitropolit a Cezareei, cu o dârză opoziţie din partea adversarilor. În urma atitudinii sale neînfricate contra arianismului şi a manevrelor împăratului Valens, dioceza i se împărţi in două.În interiorul eparhiei, Sf. Vasile s-a impus printr-o uriaşă activitate dogmatică, pastorală şi socială. Nu s-a lăsat înfrânt de arieni. Se cunoaşte scena cu prefectul Modestus de Valens. A înfiinţat instituţii de asistenţă socială: azil, ospătărie, casă pentru reeducarea fetelor alunecate, spital(şi de leproşi), şcoli tehnice. Toate aceste aşezăminte erau cunoscute sub numele de Vasiliada. A luptat pentru alinarea suferinţelor celor mulţi, criticându-i pe bogaţi. N-a făcut deosebire între neamuri şi credinţele oamenilor. A împodobit serviciul divin cu Sfânta sa liturghie.În politica externă bisericească, Sf. Vasile a încercat să împace bisericile orientale, făcând apel la Sf. Atanasie şi la papa Damasus. De asemenea a încercat o împăcare între Orient şi Occident împărţite pe tema schismei meletiene. Sf. Vasile a fost un mare animator în lupta contra arianismului. El a dat lovituri grele acestei erezii. I-a ajutat pe tineri la învăţătură, a menţinut legătura cu profesorul său Libaniu. A fost pretutindeni prezent. A fost mare preot, mare liturghisitor, mare pedagog, mare prieten, mare organizator, mare om de ştiinţă. A fost numit „un roman printre greci”. A murit la 1 ianuarie 379, plâns de toţi şi numit încă de atunci „cel Mare”

 

 

Superstitii | Din Batrani

- In noaptea Anului Nou, in Tara Chioarului, fetele ies in ograda si numara noua stele si daca a noua stea este mai stralucitoare inseamna ca si ursitul ei va fi frumos, va fi voinic, apoi o roaga pe stea sa-i aduca ursitul.

- La miezul noptii, de Anul Nou, fetele iau de pe masa colacul ornamentat care se tine pe masa de sarbatori, il tin pe varful capului, se aseaza pe taietor si asteapta sa auda un sunet dintr-o directie oarecare si din ce parte vine sunetul, in acea parte isi va

gasi ursitul.

- In Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimba portile unor sateni care s-au certat in cursul anului, determinandu-i astfel sa vorbeasca si sa se impace.

- In zonele Fagaras si Mures este obiceiul ca de Anul Nou sa se puna pe masa 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete si feciori sau perechi de fete si feciori intra pe rand in casa si intorc fiecare dintre ei cite o farfurie si ce se afla sub farfurie le arata ca asa le va fi ursitul(a) sau ca asa le va fi norocul daca se vor casatori: oglinda = mandrie; paharul de tuica = bautor; painea = bogatie; carbunele = negru la suflet; sarea = saracie; creionul = domn; bani = avutie. Se face haz de aceste preziceri.

Superstitii de Anul Nou     

Noaptea de Anul Nou este o noapte plina de superstitii in traditia romaneasca. Unele au legatura cu activitatile zilnice de pe parcursul anului urmator, altele - cu alungarea asa ziselor spirite malefice sau cu atragerea norocului. Iata care sunt cele mai frecvente astfel de credinte. 

- Acel obiect pe care il tii in mana de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mana, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mana, va fi un an vessel; 

- La miezul noptii, pune-ti o dorinta. Sunt mari sanse ca ea sa se implineasca, asa incat... ai grija ce-ti doresti!

- Aduce ghinion sa intri in noul an fara nici un ban in buzunar. E bine sa aveti bani in fiecare portofel;

- E bine sa nu va gaseasca noul an cu datorii, altfel veti avea datorii tot anul;

- Primul om care va trece pragul in prima zi din noul an va influenta tot anul. Persoanele blonde sau roscate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc; 

- Prima persoana care va suna sau va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita. Daca prima persoana care va intra in casa e femeie - va fi un an prost, daca e barbat - va fi un an norocos;

- Nu trebuie sa aruncati nimic din casa in prima zi de an nou, nici macar gunoiul. E bine ca ceva sau cineva sa va intre in casa in prima zi din anul nou, nu sa iasa;

- Faceti ceva, cat de mic, care are legatura directa cu munca dumneavoastra in prima zi a noului an pentru a va merge bine la serviciu tot anul;

- Prima zi din noul an trebuie sa va gaseasca in curatenie deplina, deci e bine ca inaintea anului nou sa faceti curatenie si in cele mai ascunse unghere;

- Imbracati ceva nou si ceva rosu pe 1 ianuarie;

- Nu plangeti in prima zi a noului an; 

- Faceti mult zgomot la miezul noptii, pentru a alunga spiritele rele (clopotei, petarde etc);

- Nu imprumutati bani si nu va indatorati pe 1 ianuarie;

- E semn rau sa spargi ceva in noaptea de Anul Nou;

- E semn rau daca stranuti in noaptea de Anul Nou;

- Aduce noroc sa mananci carne de porc sau linte de Anul Nou;

- Anul Nou va fi luminos si bun daca se lasa o lampa sau o lumanare aprinsa pana la ziua;

- In dimineata de 1 ianuarie se pun bani de argint in apa cu care se spala membrii familiei;

- Nu injurati si nu folositi cuvinte urate in ajun de An Nou;

- Lasati usa, geamul, dulapurile deschise in noaptea de Anul Nou. 

Cand vine si cum se petrece de Anul Nou in lumeToata lumea se bucura de venirea Anului Nou, dar nu in acelasi timp si nici in acelasi fel, in functie de traditia fiecaruia. Anul Nou in Tibet se numeste Losar si se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie, In Thailanda este numit Songkran, dureaza trei zile si se sarbatoreste in luna aprilie. Festivalul anului nou in Anul Nou in India se numeste Diwali si este un festival al luminilor, iar in Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma. Sarbatoarea Anului Nou in Panama te face sa-ti astupi urechile, iar in Birmania, Anul Nou se sarbatoreste in cea mai calda zi a anului.

Anul Nou in Tibet

Se numeste "Losar" si se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an se numesc Gutor si se petrec facandu-se pregatiri pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere, potrivit Agerpres. 

De asemenea, hornul este curatat de funingine. Exista anumite feluri de mancare speciale pentru Anul Nou precum supa "noua" preparata din 9 ingrediente (carne, grau, orez, cartofi dulci, branza, mazare, ardei verzi, fidea si ridichi). 

Aceasta este servita cu gogosi mici continand aschii de lemn, hartie sau pietricele si se spune ca prezic daca viitorul va fi bun sau rau. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. Se merge la manastiri si se dau daruri la calugari, se arunca pocnitori si se folosesc torte pentru a alunga spiritele rele din preajma caselor. 

Anul Nou in Thailanda

In Thailanda este numit Songkran, dureaza trei zile si se sarbatoreste in luna aprilie, conform calendarului gregorian. Obiceiurile difera de la regiune la regiune, dar cea mai interesanta este aruncarea cu apa. 

Oamenii se stropesc fara sa tina cont de diferenta de varsta sau de superioritatea adversarului, acest obicei avand loc de sute de ani, pentru ca anul care vine sa fie ploios. Se viziteaza manastirile, credinciosii se roaga aducand ofrande precum orez, fructe, si dulc iuri sau mancare pentru calugari. 

Un alt obicei pentru a aduce noroc este eliberarea unei pasari din colivie sau a unui peste din acvariu. Pestii sunt dusi la mare si sunt eliberati toti in acelasi timp. Foarte populare sunt si concursurile de frumusete sau construirea castelelor de nisip. 

Sunt practicate sporturi traditionale ca hoop-takraw sau jocul cu betele dar si o mare varietate de jocuri populare si spectacole. Un alt obicei foarte important este spalarea statuilor lui Budha. 

Anul Nou in India

Festivalul anului nou in Anul Nou in India se numeste Diwali si este un festival al luminilor. Acesta se sarbatoreste diferit in functie de regiunile din India. 

Pentru hindusii din nord, Diwali este sfarsitul anului vechi si inceputul celui nou. Oamenii de afaceri platesc toate datoriile si noile registre sunt binecuvantate inainte de Anul Nou. Oamenii cumpara lucruri noi pentru casa, noi unelte sau chiar haine, cei care isi permit. 

Se trimit felicitari si se fac daruri. Se fac planuri pentru Noul An si uita toate conflictele, caci acesta este un timp al bunatatii si generozitatii. Chiar si animalele de povara sunt spalate si impodobite pentru festival. Diwali este si un festival religios, dedicat lui Rama. 

Anul Nou in Japonia

Anul nou in Japonia, numit si Shogatsu, este cea mai importanta sarbatoare din calendarul japonez. Zilele de sarbatoare sunt considerate intre 1- 3 ianuarie si in aceasta perioada majoritatea companiilor, magazinelor, scolilor si oficiilor guvernamentale sunt inchise. 

Pregatirile de Anul Nou incep de la jumatatea lunii decembrie sau inca din luna noiembrie cand se achizitioneaza sau se confectioneaza cartile postale numite nengaiyo. Persoana care le trimite adauga alaturi un scurt mesaj scris de mana, pe spatele felicitarii, prin care este manifestata multumirea pentru ajutorul acordat in timpul anului trecut si speranta ca acesta va continua in anul ce vine. 

Aceste felicitari sunt pastrate de serviciu postal, si trimise apoi toate in ziua de Anul Nou. 

Anul Nou la romani

In noaptea Anului Nou, romanii aveau obiceiul de a-si darui unii altora crengute de laur, nuci aurite ori monede imprimate cu chipul zeului Ianus, cel cu doua fete, patronul lunii ianuarie. Zeu al portilor si usilor, Ianus Bifrons era cat se poate de potrivit pentru aceasta ocazie, una dintre fete privind spre viitor, Anul Nou, iar cealalta spre trecut. 

Anul Nou in Africa

In Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma. 

Traditii in Europa

In Olanda, oamenii ard brazii de Craciun pe strazi si lanseaza artificii cand se schimba anul, ca un mod de a alunga spiritele rele ale vechiului an. In Polonia, Anul Nou este cunoscut ca 'Noaptea Sfantului Vasile' ('Sylvester'). Portughezii si spaniolii mananca 12 boabe de struguri dintr-un ciorchine cand bate ceasul ora 12, in Noaptea de Anul Nou. Aceasta se face pentru a asigura 12 luni fericite in noul an. 

Manifestarile de Anul Nou in tarile scandinave au loc in ianuarie si sunt legate de vechile festivitati de iarna ale vikingilor. Acestia obisnuiau sa invoce timpul si lumina pentru a incuraja intoarcerea soarelui. In SUA, se crede ca fasolea cu boabe negre aduce noroc. 

Anul Nou in Rusia

La Moscova, locul cel mai aglomerat de Anul Nou (Noivi God) este Piata Rosie, unde cerul se inunda la 12 noaptea de artificii si de dopuri de sticle de sampanie. Cei adunati acolo sunt pusi la curent cu miscarile acelor ceasornicului Saviour. Intre timp, petrec cu Ded Moroz (varianta a lui Mos Craciun sau mai degraba Mos Gerila) care calatoreste insotit de 'Snegurocika' - fetita de zapada. Ded Moroz poarta o mantie lunga , nu neaparat rosie, ale carei margini sunt brodate cu motive populare rusesti. 

Sarbatoarea Anului Nou in Panama te face sa-ti astupi urechile. La miezul noptii, toti panamanezii fac un zgomot urias. Locuitorii se intrec in strigate, iar fiecare bate unde si in ce nimereste. Ajutorul principal al

zgomotului sunt claxoanele automobilelor. A doua zi, nebunia continua, iar trecatorii sunt udati. 

In Birmania, Anul Nou se sarbatoreste in cea mai calda zi a anului. Oamenii arunca apa din abundenta, iar cei care sunt udati nu au voie sa se supere. Acesta este simbolul fertilitatii. 

Anul nou in China

Chinezii din intreaga lume sarbatoresc intrarea in Noul An in ianuarie-februarie. Anul viitor, intrarea in Anul Boului va fi marcata pe 26 ianuarie. La chinezi, Anul Nou se numeste 'Sarbatoarea Primaverii' si este o zi de multumire si recunostinta pentru lucrurile bune primite in anul care s-a incheiat. Potrivit calendarului chinezesc, Anul Nou vine in prima zi cu luna plina dupa intrarea Soarelui in constelatia Varsatorului. Potrivit calendarului gregorian, acest lucru se intampla nu inainte de 21 ianuarie si nu mai tarziu de 19 februarie.'Sarbatoarea Primaverii' are la chinezi o istorie de circa 4000 de ani. 

Anul Nou evreiesc

Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeste 'Rosh Hashanah'. Data acestuia variaza in fiecare an, intrucat calendarul evreiesc este lunisolar. Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea, data Anului Nou fiind fixata astfel pentru ca fermierii sa poata merge la Ierusalim inainte de sezonul ploilor. 

Primele zece zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte. Traditia vorbeste despre o carte a Raiului in care se spune ca sunt scrisi cei care au facut lucruri bune si rele si, la sarbatoarea de Rosh Hashanah, toata lumea trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru comportarea lor in timpul anului care a trecut. 

Meniuri si obiceiuri de Anul Nou, in intreaga lumeDe Anul Nou, fiecare popor isi are mancarurile si obiceiurile traditionale. Sunt atat de specifice, incat un calator care a vizitat Balcanii, prin secolul al XIX-lea, spunea ca el recunoaste etnia interlocutorului nu atat dupa vorba, cat dupa ce mananca si cum joaca.

Pentru multi, aceasta tema este o curiozitate, pentru altii o ciudatenie - dar merita amintita pentru toti, atat dintr-un motiv, cat si din celalalt.

In BELGIA, este nelipsita mancarea de carne cu varza. Traditia cere ca, in timpul mesei de Anul Nou, participantul sa tina sub farfurie, sau in mana, o moneda de argint, ca sa-i intre bani in buzunar, tot anul.

In SPANIA, conform traditiei, miezul noptii este marcat cu douasprezece batai de clopot. La fiecare bataie, obiceiul cere ca tot crestinul sa manance cate un bob de strugure - in total doisprezece boabe, care il vor tine sanatos tot anul. 

In FRANTA, este traditionala tarta cu crema de nuci. Dimineata, copiii primesc, de 1 ianuarie, cate o punga cu bomboane. Altadata, familiile instarite oferau personalului casnic o suma in bani. Astazi, Anul Nou "cu dar" este perimat.

In ITALIA, Sarbatoarea are frumosul nume de "capodanno", iar mancarea traditionala consta in dulciuri, de obicei briose sau preparate din paste fainoase, insiropate din belsug cu miere. Concomitent, traditia cere ca gazda sa arunce pe fereastra cateva obiecte vechi, care simbolizeaza despartirea fara regret de vechiul an.

In OLANDA, traditia nu serbeaza venirea noului an. Serbeaza incheierea anului vechi, pe 31 decemrbie, cu focuri de artificii si cu manifestari. Revelionul exista si el, dar nu atat ca traditie, cat ca o moda preluata de la altii.

In MAREA BRITANIE este obligatoriu ca in momentul sosirii noului an sa tii in mana o moneda, o bucatica de carbune si una de sare, simboluri de bogatie, caldura si alimente. Mancarea traditionala este puddingul, iar bautura preferata este whisky (mai ales in Scotia). 

In PORTUGALIA s-a extins obiceiul spaniol de a manca cele 12 boabe de strugure la miezul noptii, cu diferenta ca, aici, portughezul le ia cate doua deodata, urcat pe un scaunel, ceea ce trebuie sa poarte noroc. Si aici se respecta obiceiul de a arunca lucruri vechi pe fereastra - dar numai farfurii, fiind excluse alte obiecte.

In NORVEGIA se mananca regeste: fripturi de porc, miel sau curcan, cu mult mustar si cartofi fierti. Mult dans si

multe focuri de artificii.

In FINLANDA senzatia sarbatorii nu este mancarea ci este sauna, care se organizeaza de Craciun, dar continua si pana dupa Anul Nou. Masa de Revelion nu-i mult diferita de a noastra, dar masa traditionala este pe baza de mult peste fiert, afumat sau prajit.

In CANADA s-a incetatenit sarbatorirea Anului Nou intr-un bar. Nu este vorba de un Revelion festiv, asa cum il stim noi, ci de o simpla intrunire familiala, intr-un local intim. Dar nu putini sunt canadienii care prefera, un Revelion european, in familie.

In ECUADOR si PERU mancarea figureaza pe planul doi. Pe planul unu este confectionarea unor papusi de hartie, uneori artistic realizate, care reprezinta anul vechi si carora li se da foc la miezul noptii, odata cu lansarea focului de artificii. Se mananca vegetarian: orice fructe, porumb, grau incoltit, orez, scortisoara, petale de flori galbene, care aduc noroc.

PHILADELPHIA (SUA) este cunoscuta in toata America pentru paradele de Anul Nou, eveniment fastuos, care se pregateste cu patru luni inainte, cu participarea a 15.000 de persoane. Manifestarea este atat de grandioasa, incat meniul de Anul Nou este trecut pe planul al doilea, fiind uneori servit chiar la fast-food.

In COREEA, anul nou se numeste Saehae, iar mancarea consacrata este supa de tteok (tteokgook). Tteok este o leguma locala, necunoscuta la noi si netradusa in romaneste. Chiar daca meniul ni se pare foarte modest, coreenii sunt mandri de mancarea lor festiva.

In JAPONIA, noul an (Omisoka) se petrece obligatoriu in familie, la o masa copioasa, unde se bea, tot obligatoriu, numai sake. La miezul noptii, familia pleaca in grup la templu, unde asista la cele 108 batai de gong. Ele simbolizeaza cele 108 pacate pe care fiecare membru al familiei le-a savarsit in timpul anului. Ceremonia confirma iertarea acestora.

In RUSIA, mancarea traditionala este purcelul de lapte, fript intreg la cuptor, si nelipsita vodca. Purcelul se transeaza direct pe masa, fiecare musafir alegandu-si portia. Momentul venirii noului an este asteptat cu toate ferestrele deschise, pentru ca acesta sa patrunda in case. Nu exista rus care sa nu asculte ceremonios urarile transmise de seful statului - oricare ar fi el - in cinstea caruia mai bea o votca.

In THAILANDA si LAOS, anul nou, denumit Songkran, se serbeaza neintrerupt timp de trei zile, incepand cu 15 aprilie, dupa calendarul budist. Este inutil sa insistam asupra meniului, intrucat in acest interva, ai timp sa consumi o carte de bucate, aproape intreaga.

In ROMANIA, autorii straini au remarcat la unison ca niciodata nu lipsesc sarmalele si piftia. Prin partile Moldovei, sarmalele se servesc cu smantana, iar piftia, numita si "racituri", se inobileaza negresit cu mujdei. 

In REPUBLICA MOLDOVA, ma bucura sa constat ca nici arta culinara si nici obiceiurile de Anul Nou nu sunt altfel, decat dincoace de Prut. 

Traditii si superstitii de Revelion din intreaga lume     

Trecerea intr-un alt an este sarbatorita de mii de ani de catre oamenii din intreaga lume, in timp aparand numeroase traditii si chiar superstitii legate de acest eveniment, unele asemanatoare, altele complet diferite si surprinzatoare. 

Iata, potrivit associatedcontent.com, cum este celebrat Anul Nou in diverse tari de pe mapamond.

1. Australia

Ca si la noi, petrecerea de Revelion incepe pe 31 decembrie, numai ca la miezul noptii australienii sunt mai zgomotosi, folosindu-se de orice pentru a face galagie - fluiere, claxoane, clopote de biserici. A doua zi, ei sarbatoresc in special prin picnicuri pe plaja. 

2. Marea Britanie

Aici, primul barbat care trece pragul unei case dupa miezul noptii este considerat aducator de noroc. Acesta

ofera si un cadou simbolic, cum ar fi paine sau carbune, pentru ca familia sa aiba belsug in anul ce a inceput. 

Prima persoana care intra in casa nu trebuie insa sa fie femeie sau barbat blond ori roscat deoarece se presupune ca acestia aduc ghinion. 

3. Franta

La francezi Anul Nou este denumit si Ziua Cadourilor de An Nou deoarece in timpul petrecerii de Revelion sunt schimbate daruri intre membrii familiei sau intre prieteni. 

4. Germania

Nemtii obisnuiesc sa arunce plumb topit in apa rece pentru a interpreta viitorul dupa forma pe care o ia metalul. In plus, ei lasa putina mancare in farfurie pana dupa miezul noptii, ca un fel de asigurare ca vor avea bogatie si in anul care a inceput. 

5. India

Noul an este celebrat in India printr-un festival al luminilor numit Diwali. De asemenea, oamenii schimba cadouri si termina orice activitate care nu fusese incheiata. 

6. Japonia

Pentru a indeparta presupusele spirite rele, japonezii atarna cate o franghie din paie in fata caselor. La miezul noptii ei incep sa rada, sperand ca in acest fel vor avea noroc in lunile ce vor urma. 

7. Portugalia

Oamenii din aceasta tara mananca 12 boabe de struguri atunci cand se apropie trecerea in noul an. Cele 12 boabe simbolizeaza 12 luni fericite ce vor veni, acest obicei fiind intalnit si in Spania. 

8. Scotia

Scotienii se pregatesc sa intampine sarbatoarea de Anul Nou purificand locuintele printr-un anume ritual sau plimband ramuri de ienupar in flacari prin casa. De asemenea, si la ei exista obiceiul primului intrat in locuinta, ca la britanici. 

9. Africa de Sud

Aici, Anul Nou este sarbatorit prin tragerea clopotelor bisericilor si prin focuri de arma. Pe 1 ianuarie, in unele zone, este o atmosfera de carnaval, multe persoane iesind pe strazi unde canta si danseaza. 

10. Austria

In aceasta tara, cele mai multe dintre familii pun pe masa un porc de lapte gatit care simbolizeaza noroc pentru anul urmator. 

11. Brazilia

Brazilienii considera ca lintea semnifica bunastare, astfel ca in prima zi din noul an ei mananca supa de linte sau linte cu orez. Preotesele cultului voodoo macumba se imbraca in fuste albastre si bluze albe pentru o ceremonie dedicata zeitei apei - Yemanja. 

12. Cambodgia

Oamenii din aceasta tara folosesc calendarul indian pentru a calcula cand incepe noul an, care pica pe 12, 13 sau 14 aprilie, conform calendarului gregorian (folosit si la noi), iar sarbatorirea se face pe parcursul a trei zile.

13. Danemarca

Aici este un semn bun daca iti gasesti multe farfurii sparte in fata usii. Danezii pastreaza farfuriile vechi pentru a le arunca la trecerea dintre ani in fata caselor in care locuiesc prietenii lor. Astfel, cu cat ai mai multe cioburi la usa in prima zi a noului an, cu atat ai mai multi prieteni. 

14. China

Anul Nou chinezesc este celebrat intre 21 ianuarie si 20 februarie, aproape fiecare familie vopsind usa din fata cu rosu, aceasta culoare fiind simbolul norocului si al fericirii. 

Si, desi se pregatesc numeroase bucate pentru aceasta ocazie, in primele 24 de ore ale noului an nu sunt folosite cutite pentru ca nu cumva cineva sa se taie - lucru care ar insemna ca ar fi taiat si norocul intregii familii pentru urmatoarele 12 luni. 

15. Haiti

Aici, oamenii poarta haine noi si ofera cadouri in speranta ca vor avea un an bun. 

16. Coreea

In aceasta zona exista obiceiul de a se purta haine noi, care simbolizeaza un inceput bun, curat. Cei mai multi coreeni se aduna in casa celui mai in varsta barbat din familie, iar cei tineri fac cate o plecaciune in fata celor mai batrani, urandu-le sa aiba sanatate si prosperitate. 

17. Thailanda

In aceasta tara, Anul Nou este celebrat printr-un festival numit Songkran, ce are loc intre 13 si 15 aprilie, conform calendarului gregorian. Thailandezii obisnuiesc sa arunce apa unii pe altii, iar toate statuile lui Buddha sunt spalate. 

18. Pakistan

Aici, Anul Nou este sarbatorit in martie si reprezinta renasterea naturii dupa iarna lunga. Pakistanezii obisnuiesc sa arda gramezi de lemne care simbolizeaza distrugerea spiritelor rele ramase din anul trecut. 

19. Peru

Multi dintre locuitorii acestui stat obisnuiesc sa poarte o anumita culoare la trecerea dintre ani, in functie de ceea ce isi doresc sa primeasca in anul urmator. Spre exemplu, se crede ca galbenul poate aduce noroc la bani, iar rosul in dragoste.

20. Italia

In aceasta tara se pastreaza inca o traditie veche - aceea de a arunca pe fereastra obiecte vechi, din anul trecut. 

Traditii si obiceiuri de anul nouPosted on Decembrie 14th, 2007 de PF

De ce respectam traditiile? Exista un sentiment de primenire, de speranta, de visare, dar mai ales de petrecere, poate singura perioada cind ne este permis sa uitam de rele. Toata lumea se bucura, da friu liber fanteziei, incercind sa treaca peste necazuri.

In Romania, obiceiurile de intimpinare a noului an continua seria celor prilejuite de Nasterea Domnului, avind insa un caracter cu totul laic. Nu exista popor care sa nu aba traditii de

intimpinare a noului an, asteptat cu nerabdare de fiecare persoana.  De aceea, cel mai bine i se potriveste acestei perioade zicala careia „Cite bordeie, atita obiceie“.

Nelipsit si raspindit in orice loc este plugusorul. Folcloristii au intocmit florilegii de nestemate ale creatiei populare si care sunt foarte vechi, majoritatea incepind cu „S-a sculat mai an, Badica Traian“, ca o reverberare a milenarei noastre istorii. Nu demult alaiurile de uratori era insotite de un plug tras de boi si se tragea o brazda in fata casei, in acordurile pocnetelor de bici care egalau in intensitate petardele de azi.

Multe au in prim-plan metehnele omenesti, in incercarea de inlaturare a lor intr-un mod eficient, nealterat de nici un fel de cenzura, ele fiind insotite de simboluri si intimplari hazlii, puse pe seama animalelor care devin personaje fabuloase. 

Obiceiuri si traditii romanestiDansul ursului, doar in citeva judete din MoldovaUmblatul cu ursul e intilnit doar in Moldova, in special in judetele  Bacau,Neamt, Suveava si, avansindu-se ipoteza ca la origine s-ar afla un cult traco-getic. Ursul este intruchipat de un flacau purtind pe cap si umeri blana unui animal ucis (sau imitatii de blana), impodobita in dreptul urechilor cu ciucuri rosii.

Ursul, care este condus de un ursar si acompaniat de muzicanti in rapaitul tobelor sau pe melodia fluierului, isi tine echilibrul cu ajutorul unui ciomag, mormaie si imita pasii leganati si sacadati ai animalului, izbind pamintul cu talpile.

Se banuieste ca dansul invoca zeitati pentru a purifica si fertiliza solul pentru noul an. Este inzorzonat cu podoabe: hurmuz, oglinzi, beteala, tinte alamite. Este legat cu lant si se sprijina intr-un hadarag. El trebuie sa joace cum i se cinta (Scoala ursule pe ciomag/ Ca fasolea pe harag…), amintindu-ne de trupele de tigani care umblau cu un pui de urs domesticit, prezentind prin sate si tirguri mici exercitii de circ.

Unele au si variante cu texte desuchete. Un alt membru al trupei este Fluierarul sau Fluierasul, imbracat de obicei taraneste, apoi Dobosarul, tot ca lautar, in unele locuri in tandem cu un acordeonist. Vestitorul este Casier si Capitan, totodata cinta si monologul. Poarta de obicei o uniforma militara mai veche. Daca trupa este mai mare, celelalte personaje sunt dupa zone: tigani, babe, daci etc.

Dansul caprei, in Moldova si Ardeal, cerbul, in zona Hunedoara, borita (de la bour) in Transilvania de sud, sau brezaia in Muntenia si Oltenia este un alt obicei care se practica inainte de Anul Nou. Cercetatorii presupun ca dansul caprei precum si alte manifestari ale mastilor intilnite in satele romanesti provin din ceremoniile sacre arhaice inchinate mortii si renasterii divinitatii.

Uratul sau mersul cu plugusorulPlugusorul, urare traditionala la romani in preajma Anului Nou, a pastrat scenariul ritualic al unei invocari magice cu substrat agrar. El e intotdeauna insotit de strigaturi, pocnete de bici si sunete de clopotei. Nelipsite sunt plugusoarele copiilor, fiind si cele care dau tonul petrecerilor intr-un cor de clopotei.

Va prezentam un extras dintr-un plugusor: Plugusorul mititel/ Cu rotitele de fier,/ Nu ca plugul lui Gheorghita,/ Tras de zece pui de mita./ Unul lung si unul scurt,/ Da colacul, nu fi turc./ C-avem si noi o caruta,/ Cu doi puisori de mata,/ Unul negru, unul sur,/ Da colacul ca te ur/ Sau ne dai cate-un covrig,/ Ca ne ia naiba de frig,/ Doi boi, doua vaci,/ Scoate, baba, doi pitaci,/ Si daca nu scoti colacul,/ O sa-ti rupa boii pragul,/ Nu vezi altii cum facura?!/ Unul ura, doi te fura,/ Trei cotrobaie prin sura,/ Iar ce aveai prin coviltir,/ La unul sub mindir,/ Aho, aho,/ De Anul Nou,/ Ca gaina n-are ou,/ Si cocosul nica-n gusa,/ De nu dai un franc matusa./ De nu dai si-un pic de vin,/ Nici la anul nu mai vin,/ Si nici altii nu se-ndeasa,/ Minati mai!/ La anul si la multi ani!.

Mersul cu capraCapra este alaiul cel mai numeros, de obicei o singura trupa intr-un sat, care organizea si balul de sarbatori, facind astfel ca drustele (fetele) sa fie primite fara contributie. Capra, fiind personajul principal, este cel mai pitoresc ornata. Are un costum din spice de stuf, cu cap mobil facut din lemn, cu un bat lung din doua corpuri actionate cu o pirghie si o sfoara.

Acest mic mecanism scoate suntele ritmice in concordanta cu monologul vatafului: Ta, ta, ta, caprita, ta! Pentru a fi mai convingatori, cei care o realizeaza se straduiesc sa-i puna tot felul de „tantaramuri“, inclusiv coarne naturale. Trupa poate avea zeci de personaje, care de care mai pitoresti, de la zine, draci, babe, mosnegi, haiduci, vinatori, zgripturoaice, harapi, doctori, negustori.

In judetul Neamt sunt renumite trupele de la Sabaoani, Sagna. Tibucani, Oglinzi si Hangu, Baltatesti. Cerbul este intilnit mai rar si numai in zonele de munte. Costumul este confectionat din piei de iepure, ornat cu diverse panglici, oglinzi si coarne ramificate.

Alte personaje mai sunt: ursarii, capitanii, ciobanii, fluierarul, babele. Buhaiul este o trupa mai restrinsa, care are un instrument cilindric, avind la unul din capete o membrana din piele, cu o coada de cinepa. Unsa cu bors si trasa cu miinile, scoate un sunet asemanator cu ragetul unui bou.

Ultimul, dar unul dintre cele mai importante obiceiuri, nelipsit si el din traditie, este Sorcova.Ea reprezinta pe semanatorii care vin sa insaminteze brazda din ajun cu boabe de griu sau din orez. Sunt formate mai ales din grupuri de copii care stiu cintece de o inegalabila

frumusete si care umplu prima zi a anului, cu veselie si urari alese: Sorcova, vesela,/ Sa traiti,/ Sa infloriti,/ Ca merii,/ Ca perii,/ In mijlocul primaverii./ Cite pietricele./ Atitea mielusele,/ Citi bolovani,/ Atitia cirlani;/ Fie casa indestulata,/ Tot cu mesele intinse,/ Cu facliile aprinse,/ Sa petreceti impreuna,/ Pina-n veci cu voie buna./ Cite pietre sunt pe munte,/ Atitia porci, boi si giste,/ Cita frunza pe umbrar,/ Atitia bani in buzunar,/ Zile floare de zefir,/ Cum e mindrul trandafir,/ Tare ca piatra,/ Iute ca sageata,/ Tare ca fierul,/ Iute ca otelul. La anul si la multi ani!

Anul Nou - traditii si obiceiuri in lumeFabrica de Bani

   

30 decembrie 2007 

Istoric Celebrarea Anului Nou este unul dintre cele mai vechi obiceiuri, istoricii plasand astfel de sarbatori in vechiul Babilon. 

Stabilirea religioasa a datei de 1 ianuarie ca inceput de an a avut loc pentru prima data in 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea. Inainte, Echinoctiul de iarna si apoi Craciunul aveau rolul inceputului de An Nou. 

In liturghia catolica, 1 ianuarie reprezinta o octava de la Craciun, astfel aceasta zi este dedicata Fecioarei Maria. In acelasi timp, in a opta zi de la Nastere sunt amintite in Evanghelie circumcizia si denumirea pruncului Isus - la fel si in bisericile evanghelice. In biserica ortodoxa, la 1 ianuarie este si ziua Sfantului Vasile, episcop de Cesarea. 

In zilele noastre, Anul Nou este intampinat in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie - noaptea de Revelion din limba franceza ''veghe'', aici cu sensul de ospat la miezul noptii - cu petarde (sau mai nou, fara) si artificii; la rude, prieteni si cunostinte se fac urari de

noroc si sanatate, se ureaza ''La multi ani'' 

Anul Nou reprezinta, in intreaga lume, innoirea simbolica a timpului, la cumpana dintre ani. In noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, oriunde s-ar afla - intr-o mare metropola sau in varful muntilor - omul sarbatoreste cumpana dintre anul vechi si cel Nou printr-un ceremonial cu specific local, care difera, de la tara la tara. Unele popoare marcheaza trecerea dintre ani in alte perioade ale anului. 

Se cunosc multe popoare antice care aveau propriile calendare. Multe culturi primitive foloseau saptamana de 4 zile, posibil dupa cele patru puncte cardinale. Asirienii foloseau calendarul in care saptamana avea 6 zile. Romanii foloseau calendarul in care saptamana avea 8 zile. 

Pentru multe secole, grecii si egiptenii au impartit lunile de 30 de zile in 3 parti a cate 10 zile, numite decade. Azi se folosesc aproximativ 40 de calendare din care cele mai importante sunt calendarul gregorian, calendarul islamic si calendarul iudaic. In primul, anul are 365 de zile, cat Pamantul face o rotatie in jurul Soarelui, al doilea se construieste in functie de miscarea Lunii in jurul Pamantului fara sa tina cont de miscarea Pamantului in jurul Soarelui, iar al treilea combina in construirea calendarului miscarea de rotatie a Pamantului in jurul Soarelui cu miscarea de rotatie a Lunii in jurul Pamantului. 

In Egiptul Antic, Anul Nou era sarbatorit in momentul in care Nilul iesea din matca, eveniment ce se petrecea pe la sfarsitul lui septembrie si fara de care recoltele nu ar mai fi existat. 

In 1582, Papa Grigore al XIII-lea a modificat calendarul lui Iulius Caesar, considerand ca perioada anului de 365,25 de zile este prea lunga. A stabilit ca anul are 365,14 zile. Diferenta de 11 minute crestea anul calendaristic cu 7 zile la fiecare 1000 de ani. Calendarul stabilit de Papa Grigore al XIII-lea se foloseste azi si este declarat international pentru uzul civil. El a fost adoptat de majoritatea tarilor. Folosirea altor calendare se restrange la utilizarea lor doar in religii si culturi particulare. Stabilirea religioasa a datei de 1 ianuarie ca inceput de an a avut loc pentru prima data in 1691 prin Papa Inochentie al XII-lea. 

In jurul anului 2000 i.Hr., Anul Nou babilonian incepea cu prima luna plina dupa Solstitiul de Iarna (prima zi de primavara). Celebrarea babiloniana a Anului Nou dura 15 zile. Fiecare din acestea era sarbatorita in anume fel, dar istoricii precizeaza ca celebrarile de atunci paleau comparativ cu cele de astazi. Unele obiceiuri s-au pastrat, cum este de exemplu fixarea anumitor obiective pentru anul ce va urma. Babilonienii isi impuneau, cel mai adesea, sa inapoieze proprietarului uneltele imprumutate in anul trecut. Cele mai raspandite angajamente sunt, astazi, pierderea kilogramelor in plus sau lasatul de fumat. 

Celebrarea Anului Nou a dainuit de-a lungul secolelor, dar Biserica Catolica a interzis acest obicei pe motiv ca avea elemente pagane. Pe masura ce Crestinismul s-a raspandit, obiceiurile bisericesti s-au impletit cu elementele pagane existente in momentul convertirii. La fel s-a intamplat si cu Anul Nou, care a devenit zi de sarbatoare recunoscuta de biserica in 487, cand se celebra Circumcizia pruncului Isus, devenind general recunoscuta in jurul lui 1500-1600, la introducerea calendarului gregorian. 

Anul Nou se sarbatoreste, astazi, in functie de regiune si mai ales de religie. Poporul evreu sarbatoreste Rosh Hashanah - o ocazie solemna si sfanta in septembrie sau octombrie. Biserica ortodoxa rusa sarbatoreste Anul Nou la14 ianuarie, in China acesta cade intre 21 ianuarie si 19 februarie, iar in Iran este sarbatorit in luna martie etc. 

Tarile islamice In calendarul islamic, care se bazeaza pe miscarile Lunii, data noului an este devansata cu 11 zile in fiecare an. In Iran, Anul Nou se sarbatoreste pe 21 martie. Cu cateva saptamani inainte de aceasta data, oamenii pun seminte de grau la incoltit, in vase speciale. Pana la sosirea anului nou, graul creste si aminteste de primavara si de viata noua care incepe. 

Hindusii Hindusii nu sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii. In sudul Indiei, mamele pun mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru copii. In dimineata anului nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pana cand sunt condusi de mana la cutia cu daruri. In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou. In provincia Gujarat, vestul Indiei, anul nou este celebrat la sfarsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu festivalul Diwali, cand pe acoperisuri se pun mici opaite cu ulei, aprinse. 

Sri Lanka In Aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie. 

Vietnam In Vietnam, Anul Nou este numit "Tet Nguyen Dan" sau mai simplu "Tet". El incepe la 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cat de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau. 

Scotia In Scotia, Anul Nou este numit "Hogmanay", iar in unele sate sunt aprinse suluri de smoala, ce sunt apoi lasate sa se rostogoleasca pe strazi. Astfel, anul vechi este ars si celui nou ii este permis sa vina. Scotienii cred ca prima persoana care va intra in casa de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos daca aceasta persoana este un barbat brunet, care aduce un dar. In Scotia a aparut si "Auld Lang Syne", unul dintre cele mai populare cantece de Anul Nou printre vorbitorii de engleza. Un cantec vechi, el a fost publicat pentru prima data de poetul Robert Burns, in 1796, in cartea "Scots Musical Museum". 

Scotienii cred ca noul an va fi norocos daca primul om care le intra in casa e un barbat brunet. 

Spania si Portugalia Un obicei spaniol de Anul Nou este sa mananci 12 struguri la miezul noptii, pentru a avea 12 luni fericite in anul care vine. 

Grecia In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun. O mancare traditionala este "vassilopitta", o prajitura in care este pusa o moneda de argint sau de aur. Cine gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv. Grecii vor avea noroc daca gasesc moneda din prajitura traditionala de Anul Nou. 

Australia 

Sidney devine, in noaptea noului an, “orasul de smarald”, iar cerul e luminat de artificii in forma de inimi. Cu ocazia trecerii in 2007 si a celebrarii a 75 de ani de la construirea podului Harbour, inimile luminoase vor fi inlocuite de focuri de artificii sub forma de diamante. La reprezentatie vor asista, ca si in anii trecuti, peste un milion de oameni. Atmosfera va fi completata de efecte speciale si lumini, intr-un program nemaivazut si la incheiere peste podul Harbour va ninge cu zapada artificiala, cum niciodata pana acum nu s-a intamplat in tinuturile de la antipozi. Pentru ceilalti australieni, ziua Anului Nou este una a iesirii la plaja cu familiile si prietenii, a carnavalelor si picnicului si, ca unul dintre sporturile preferate, din programul de petrecere a Anului Nou, n-ar putea sa lipseasca surfingul 

Austria si Elvetia In unele parti din Elvetia si Austria, localnicii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul Silvestru. In anul 314, oamenii au crezut ca Papa, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare care va scapa si va distruge lumea in anul 1000. Pentru ca acest lucru nu s-a intamplat, toti au fost fericiti, dar in amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite. 

In Elvetia, pentru parada Anului Nou se fac pregatiri din timp. Dupa ce locurile cele mai intunecoase ale orasului au fost luminate de copii care poarta cu ei candele sau lanterne, fiecare se intoarce acasa, pentru a sarbatori in familie. 

Tot cu aceasta ocazie, elvetienii se imbraca in costumatii reprezentand forte ale binelui si raului. 

Se spune ca aceia care lasa ca pe podeaua casei sa le scape putina frisca vor avea un an de abundenta. 

La 12 noaptea, in Elvetia sunt tinute toasturi pentru toate lucrurile bune care s-au intamplat in decursul ultimelor luni. Imbratisarile si saruturile, cat de multe, le vor aduce noroc elvetienilor in noul an. 

Coreea In noaptea de Ajun, coreenii nu au voie sa doarma. Asta daca nu vor sa se trezeasca in noul an cu sprancenele incaruntite. Pentru a ramane treji si ca sa primeasca stralucirea noului an, toate incaperile caselor sunt luminate. 

In Ajun se face curatenie in casa, iar spiritele rele sunt alungate arzandu-se betisoare de bambus. Se credea ca zgomotul facut de betele de bambus inspaimanta duhurile necurate. 

Tinerii isi arata atunci respectul pentru cei mai in varsta, urandu-le sanatate si succes in noul an. 

Totodata, coreenii cred ca la fiecare astfel de eveniment oamenii imbatranesc cu un an. De aceea, ei mananca o prajitura de orez, Tokkuk, care, simbolic, le mai adauga un an la viata. 

Egipt De Revelion, in Egipt este interzis consumul bauturilor alcoolice, obiceiul ca la masa festiva sa nu se bea alcool fiind pastrat cu sfintenie. Pentru a trece din vechiul in noul an egiptenii se imbraca in haine foarte colorate si neaparat noi. Vizitele de familie sunt un obicei impamantenit. De asemenea, la tara, oamenii merg din casa in casa, intai la prieteni, pe care ii iau in drum pana cand se strang multimi. Cand grupurile din sat se aduna, merg cu totii la urat, la casa primarului. 

SUA Peste Ocean toata lumea sarbatoreste intrarea in Noul An la petreceri traditionale, uneori la baluri mascate cand toata lume vine costumata tematic si cu masti, sau alaturi de multimea care se aduna in locuri specifice, de exemplu in Times Square din New York, sau pe State Street in Chicago. La miezul noptii, suna clopotele si sirenele, cerul este inundat de artificii si toata lumea striga intr-un glas ''Happy New Year'', se imbratiseaza si se saruta. Anul Nou trebuie sarbatorit cum se cuvine asa ca ii este inchinat un toast si se canta Auld Lang Syne. 

La cumpana dintre ani, presedintele SUA transmite in mod traditional Mesajul de Anul Nou, obicei preluat de majoritatea statelor lumii si avand o istorie bogata. Primul mesaj al presedintelui de Anul Nou a fost transmis de George Washington nu la 31 decembrie, ci la 8 ianuarie 1790, la New York. In 1801, Thomas Jefferson renuntat la aceasta practica, pe motiv ca era una cu tenta monarhica. De fapt, primul presedinte al Sua s-a inspirat din mesajul transmis de monarhii englezi la incheierea sesiunii Parlamentului. Woodrow Wilson a reluat obiceiul in 1913 si, de atunci, doar cateva cazuri exceptionale au facut imposibila transmiterea de catre presedinte a ''President's Annual Message to Congress''. In aceste cazuri, discursul a fost scris de presedinte si trimis Congresului. In 1935, Franklin D. Roosevelt a schimbat denumirea mesajului in ''State of the Union Address''. Tot atunci, s-a schimbat data transmiterii mesajului, din decembrie in ianuarie sau februarie. Obiceiul s-a pastrat si azi, mesajul fiind transmis in ultima zi de marti din ianuarie, fara sa existe o reglementare scrisa in acest sens. Mesajul Presedintelui Sua i-a inspirat pe presedintii multor state sa isi felicite compatriotii, la cumpana dintre ani. 

A doua zi, americanii se duc in vizite pe la prieteni, rude si servesc impreuna masa, se uita la televizor, bucurandu-se de transmisiunile de la parade, cum ar fi Tournament of Roses gazduita in Pasadena California. Parada este extraordinara, intinzandu-se peste 5 mile, cu sute de participanti, orchestre si mai ales o celebritate care este maestru oficial de ceremonie si regina paradei. Paradele difera de la o regiune la alta, avand diferite tematici. 

Bolivia si Chile Anul Nou al culturilor aimara (Bolivia) si mapuche (Chile) este sarbatorit la mijlocul verii, la 21 iunie, prin ritualuri ancestrale de slavire a divinitatilor. 

Cultura tiwanakota, in acelasi timp cu solstitiul de iarna din emisfera sudica, multumeste divinitatilor Pachamama (Mama Pamant) si Tata Inti (Tatal Soare) pentru roadele apropiatei recolte. Taranii din regiune inchid drumul care conduce la templul din Tiwanaku si il deschid cu cateva ore inainte de rasaritul soarelui, ceea ce reduce numarul turistilor la Puerta del Sol (Poarta soarelui), unde se primesc primele raze ale soarelui in mod simbolic. 

In regiunea Araucania, membrii comunitatii mapuche se scalda in apele reci pentru a-si purifica trupul si sufletul, ritual ce dureaza cateva zile pana la 24 iunie, Ziua nationala a popoarelor indigene. 

Brazilia In noaptea de 31 decembrie, ca nicaieri in lume se aduna, pe plajele Atlanticului, la Rio de Janeiro, mai mult de doua milioane de oameni. Minute in sir, cerul este impodobit de lumina artificiilor, timp in care multimea imensa de petrecareti se imbratiseaza rostindu-si urarea: “Feliz Ano Novo!” 

La festivitatile din Ajunul Anului Nou, brazilienii participa la un ritual de omagiere a zeitei Iemanja, zeita marii. In larg plutesc mii de barcute de hartie care poarta, luminata de o

candela, imaginea ei. Ca ofranda trimisa zeitei marii si iubirii, fiecare arunca in apa crini sau trandafiri albi si diverse cadouri simbolice. 

Culoarea alba este considerata ca aducatoare de noroc, iar omagierea zeitei ofera localnicilor speranta unei iubiri noi si pasionale, caci Iemanja, se spune, a iesit din mare pentru a impartasi dragostea. 

Africa de Sud In Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma. Pentru cei din provincia Cape, primele doua zile ale anului sunt petrecute intr-o atmosfera de carnaval, unde oamenii se imbraca in costume colorate si danseaza pe strazi, in sunetul tobelor. 

Olanda In Olanda, oamenii ard brazii de Craciun pe strazi si lanseaza artificii cand se schimba anul, ca un mod de a alunga spiritele rele ale vechiului an. 

Polonia In Polonia, Anul Nou este cunoscut ca ''Noaptea Sfantului Vasile'' - ''Sylvester''. Acest nume provine din legendele despre Papa Sylvester. Se spune ca acesta a intemnitat un dragon pe nume Leviathan, care se presupunea ca va putea scapa numai in prima zi a anului 1000, va manca tot Pamantul si toti oamenii si va incendia cerurile. In prima zi a anului, faptul ca lumea nu s-a sfarsit, a fost considerat un motiv de bucurie si de atunci se numeste Noaptea Sfantului Vasile. 

De anul nou polonezii servesc gogosile traditionale paczki si coc painici in diferite forme: de copil, cruce sau inel. Acestea din urma sunt ascunse in ungherele casei, iar celui care le gaseste i se poate prevesti viitorul an. O cruce simbolizeaza intrarea in calugarie, inelul arata o posibila nunta, iar copilul inseamna ca, dupa nunta, cuplul va avea si un copil. Se spune in Polonia ca oamenii care se trezesc devreme pe 1 ianuarie, la fel vor face si restul anului. 

De asemenea, vor fi norocosi tot anul cei care vor pasi, dupa somnul Ajunului, mai intai pe piciorul drept. 

Traditia poloneza nu i-a uitat nici pe cei care vor sa se imbogateasca. Umpland un saculet cu maruntis, polonezii sunt indemnati, conform traditiei Anului Nou, sa alerge pe camp agitand-o si facand mult zgomot. Asta pentru a avea bani in anul care sta sa vina. 

Tarile scandinave Manifestarile de Anul Nou in tarile scandinave au loc in ianuarie si sunt legate de vechile festivitati de iarna ale vikingilor. Acestia obisnuiau sa invoce timpul si lumina pentru a incuraja intoarcerea soarelui. 

Rusia La Moscova, locul cel mai aglomerat de Anul Nou este Piata Rosie, unde cerul se inunda la 12 noaptea de artificii si de dopuri de sticle de sampanie. Cei adunati acolo sunt pusi la curent cu miscarile acelor ceasornicului Saviour. Intre timp, petrec cu Ded Moroz (varianta a lui Mos Craciun sau mai degraba Mos Gerila) care calatoreste insotit de ''Snegurocika'' - fetita de zapada. Ded Moroz poarta o mantie lunga, nu neaparat rosie, ale carei margini sunt brodate cu motive populare rusesti 

Panama Sarbatoarea Anului Nou in Panama te face sa-ti astupi urechile. La miezul noptii, toti

panamanezii fac un zgomot urias. Locuitorii se intrec in strigate, iar fiecare bate unde si in ce nimereste. Ajutorul principal al zgomotului sunt claxoanele automobilelor. A doua zi, nebunia continua, iar trecatorii sunt udati. 

Birmania In Birmania, Anul Nou se sarbatoreste in cea mai calda zi a anului. Oamenii arunca apa din abundenta, iar cei care sunt udati nu au voie sa se supere. Acesta este simbolul fertilitatii. 

Germania Unul dintre obiceiurile stravechi urmate de germani este punerea in apa rece a unei crengute de brad. Forma pe care o fac undele prevesteste viitorul. Daca ea seamana cu o inima sau un inel, inseamna ca va urma o nunta in noul an, iar cea asemanatoare unei barcute prevesteste o calatorie importanta. Bunastarea si mancarea multa se prevede cand in unda ia forma unui porc. 

O alta superstitie ii determina pe germani ca, atunci cand servesc cina festiva de Anul Nou, sa lase in farfurie, pana dupa miezul noptii, cate putin din fiecare fel de mancare consumata, asta ca sa isi asigure o rezerva simbolica pentru anul viitor. Nu lipseste din meniu crapul, peste considerat in Germania aducator de sanatate si noroc. 

China La chinezi, Anul Nou se numeste ''Sarbatoarea Primaverii'' si este o zi de multumire si recunostinta pentru lucrurile bune primite in anul care s-a incheiat. Potrivit calendarului chinez, Anul Nou vine in prima zi cu luna plina dupa intrarea Soarelui in constelatia Varsatorului. Potrivit calendarului gregorian, acest lucru se intampla nu inainte de 21 ianuarie si nu mai tarziu de 19 februarie. 

''Sarbatoarea Primaverii'' are la chinezi o istorie de circa 4000 de ani. In trecut, oamenii considerau un an drept perioada rotatiei complete a planetei Saturn. Dupa calendarul traditional chinezesc, insa, un an este considerat drept perioada in care luna face 12 rotatii in jurul Pamantului, fiecare rotatie durand o luna. 

Cu cateva zile inainte de petrecere se face curatenie in casa, presupunandu-se ca astfel sunt ''maturate'' urmele de ghinion. Ferestrele si usile sunt vopsite si apoi decorate cu ornamente de hartie, dar si cu versuri pe teme precum fericirea, bunastarea si viata lunga. Potrivit datinilor populare chinezesti, sarbatoarea dureaza pana in ziua de 15 a primei luni, care marcheaza ''Sarbatoarea Lampioanelor''. La aceasta procesiune stradala participa numerosi oameni care canta, danseaza si duc lampioane urmand un imens dragon. Acest convoi se presupune ca lumineaza drumul Anului Nou. Atmosfera sarbatoreasca culmineaza in ultima seara a anului, care este Revelionul si in prima zi a primei luni care este Anul Nou. 

China este un stat multinational in care conlocuiesc 56 de comunitati etnice. Fiecare nationalitate are traditii diferite in legatura cu Anul Nou, dar pentru toate nationalitatile masa din seara de Revelion, numita ''Masa Reintregirii'', reprezinta un moment important pentru fiecare familie. Indiferent unde se afla, toti membrii familiei incearca sa se intoarca la casa parinteasca pentru a servi impreuna ultima masa a anului. Exista consemnari istorice potrivit carora chiar si cei pedepsiti cu inchisoare erau eliberati pentru noaptea de Revelion, pentru a fi alaturi de familie. 

In sudul Chinei, aceasta masa este bogata si copioasa, cuprinzand de obicei peste 10 feluri de mancare, fiecare reprezentand diferite dorinte. Branza de soia si pestele sunt simboluri ale bogatiei, crevetele roz - simbol al fericirii si insufletirii, stridile uscate - simboluri ale bunastarii, salata de peste crud (yu sheng) - al norocului si prosperitatii,

parul de inger (Fai-hai - preparata din alge de mare cu aspect de par, comestibil insa) - al prosperitatii, iar galustele fierte in apa (Jiaozi) - ale bunastarii in viata familiala. 

Cel mai important fel de mancare este coltunasul. Coltunasul cu o moneda inauntru este pentru cel care o gaseste semn de noroc in anul ce vine. Miezul noptii este marcat de sute de focuri de artificii (in marile orase sunt interzise), despre care se crede ca alunga spiritele rele. Se spune, conform traditiei, ca primul barbat care reuseste sa aprinda ''pocnitorile'' are dreptul sa inceapa cel dintai munca la camp si ca, in anul ce vine se va bucura de o recolta bogata. Se sta de veghe toata noaptea intrucat, conform traditiei, daca stai treaz in noaptea Anului Nou, vei trai mai mult. 

In prima zi a Noului An, oamenii se imbraca cu haine noi, fac vizite rudelor si prietenilor sau primesc invitati. Ei isi adreseaza reciproc Xin Nian Hao (''La Multi Ani”). Dupa aceea, oaspetii sunt invitati sa serveasca bomboane, fructe si ceai. 

Cei mai fericiti sunt oameni de etnie luoba, care petrec de trei ori Anul Nou. Prima data are loc la 1 noiembrie cand se termina toate recoltele. Oamenii se odihnesc trei-cinci zile, perioada in care se taie in fiecare gospodarie trei gaini, se fac 40 de litri de vin dulce si 20 de litri bauturi alcoolice din porumb si se pregatesc 10 kilograme de gogosi din faina de orez, din care se ofera cadouri decanului de varsta al neamului. In aceste zile, nimeni nu se ocupa cu lucrarile agricole, nici de vanat si pescuit. Apoi se fac pregatiri pentru cel de-al doilea An Nou - Anul Mare - care incepe la 1 decembrie. Indiferent de recolta, aceasta sarbatoare este la fel de importanta. La 29 noiembrie se sacrifica porci si vaci. A doua zi la depozitele de cereale se taie cate o gaina pentru fiecare tip de cereale. De obicei trebuie taiate 5 gaini. Apoi cerealele se stropesc cu sangele acestora, pentru a cere o recolta bogata in acel an. Cea de-a doua sarbatoare de Anul Nou este la 1 ianuarie. In serile de 3 si 4 ianuarie se aprinde un foc mare sub un copac sau intr-o sala, la care oamenii in varsta sau seful tribului povestesc celor tineri traditia acestei etnii. Populatia luoba nu are limba scrisa. Cultura si literatura lor au fost transmise prin viu grai din generatie in generatie. 

Irlanda Spre deosebire de ceilalti europeni, care se inghesuie pe strazi la privit de artificii, irlandezii cred ca e mai in siguranta sa iti petreci ajunul Anului Nou acasa. Asta fiindca pe afara misuna zane si alte spirite, cu care nu e bine sa te intalnesti. 

In aceasta noapte, dupa o traditie veche, fetele care isi pun sub perna vasc sau iedera sfintita isi vor visa sortitii. 

Pentru a-si chema fericirea, locuitorii Irlandei agata in afara ferestrelor si usilor casei, o bucata din painea Craciunului sau din prajitura traditionala de sarbatori. Astfel, ghinionul si necazurile nu se vor abate asupra caminului. 

Israel Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeste ''Rosh Hashanah''. Data acestuia variaza in fiecare an, intrucat calendarul evreiesc este lunisolar. Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea, data Anului Nou fiind fixata astfel pentru ca fermierii sa poata merge la Ierusalim inainte de sezonul ploilor. Primele zece zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte. 

Traditia vorbeste despre o carte a Raiului in care se spune ca sunt scrisi cei care au facut lucruri bune si rele si, la sarbatoarea de Rosh Hashanah, toata lumea trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru comportarea lor in timpul anului care a trecut. Totusi, tuturor oamenilor li se dau zece zile intre Anul Nou si Ziua Judecatii, ''Yom Kipur'', pentru a se cai pentru raul pe care l-au facut. Daca sunt sinceri, se presupune ca

Dumnezeu ii iarta si, la Yom Kipur, El scrie soarta viitoare a tuturor, in carte. De aceea, oamenii isi trimit unul altuia felicitari cu mesajul traditional ''Fie sa ti se scrie un an bun''. Ei schimba aceleasi urari in ajunul sarbatorii Rosh Hashanah, cand merg la sinagoga inainte de a se intoarce la casele lor, pentru cina speciala de Anul Nou. 

Cina de Anul Nou este decorata cu lumanari de sarbatoare aprinse si de pe masa nu lipsesc fructele proaspete de sezon, in special strugurii. Printre felurile traditionale se numara painea, cunoscuta sub numele de ''Challah'', prajitura cu miere si pestele (simbolizeaza prosperitate si belsug). 

Tibet Anul Nou in Tibet se numeste ''Losar'' si se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an se numesc Gutor si se petrec facandu-se pregatiri pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere. De asemenea, hornul este curatat de funingine. Exista anumite feluri de mancare speciale pentru Anul Nou precum supa ''noua'' preparata din 9 ingrediente (carne, grau, orez, cartofi dulci, branza, mazare, ardei verzi, fidea si ridichi). Aceasta este servita cu gogosi mici continand aschii de lemn, hartie sau pietricele si se spune ca prezic daca viitorul va fi bun sau rau. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. Se merge la manastiri si se dau daruri la calugari, se arunca pocnitori si se folosesc torte pentru a alunga spiritele rele din preajma caselor. In ziua de Anul Nou, oamenii se trezesc devreme, se imbaiaza, se imbraca, apoi onoreaza zeii in sanctuarele din casele lor si le ofera ofrande. Ofranda poate fi un animal, pasare sau chiar demoni confectionati dintr-un fel de gogoasa numita ''torma''. De asemenea, in aceasta zi se fac cadouri in familie. 

Cambodgia In Cambodgia, Festivalul pentru sarbatorirea Anului Nou (denumit Chaul Chnam Thmey, care in traducere ar insemna intrarea in noul an) incepe pe data de 12, 13 sau 14 aprilie conform calendarului gregorian si dureaza de trei zile, fiecare zi avand denumire si activitati specifice. In cinstea acestui eveniment oamenii isi fac curatenie in case si apoi le decoreaza. Se realizeaza un altar pentru spiritul lui Tevada Chhnam Thmey care se presupune ca vine pe Pamant in aceasta perioada a anului. Altarul este realizat dintr-o statuie a lui Budha, flori, lumanari, tamaie, un bol cu apa parfumata, mancare si bautura. 

In prima zi, numita si Maha Sahgkrant, oameni merg la manastire sa se roage si sa participe la ceremonii, ocazie cu care este adusa mancare si ofrande calugarilor. Tot in aceasta zi in interiorul manastirii sunt ridicate niste movile din nisip, decorate cu cinci steaguri, unul in mijloc si celelate patru pe margini; la manastiri pe durata festivalului se joaca diferite jocuri traditionale (Tug-Of-War, Angkunh si Boh Choong). 

Ziua a doua, numita Vana Bat, este ziua reuniunii de familie, se fac vizite, urari de bine si sunt oferite daruri in special parintilor si bunicilor in semn de respect. Tot in aceasta zi familiile merg din nou la manastire si le cer calugarilor sa se roage, de data aceasta si pentru cei disparuti. 

In ziua a treia, Loeung Sack, calugarii binecuvanteaza movilele, iar statuile lui Budha din case si de la manastiri sunt spalate, cu apa parfumata. Acest obicei se spune ca, odata practicat, va aduce fericire, noroc si viata lunga si ploaie in anul care vine. Tot in aceasta zi, in semn de respect fata de parinti, copiii le spala acestora picioarele. 

India Festivalul de Anul Nou in India se numeste Diwali si este un festival al luminilor. Acesta se sarbatoreste diferit in diferitele parti ale Indiei. Pentru hindusii din nord, Diwali este

sfarsitul anului vechi si inceputul celui nou. Timp de 3 zile la sfarsitul lui octombrie sau inceputul lui noiembrie, toate satele si orasele stralucesc in mii de lumini. Casele lor sunt impodobite cu mici lampi cu petrol numite diwa. Aceste mici lumini se gasesc in temple, case, de-a lungul pervazelor ferestrelor si aleilor din gradini. In orase se folosesc lumini electrice pentru a lumina cladirile. Acestea se folosesc pentru a alunga raul si a-l inlocui cu binele. Oamenii incearca sa finalizeze toate treburile neterminate, pentru ca Diwali marcheaza sfarsitul anului. 

Oamenii de afaceri platesc toate datoriile si noile registre sunt binecuvantate inainte de Anul Nou. Este un timp pentru noi inceputuri. Oamenii cumpara lucruri noi pentru casa, noi unelte sau chiar haine, cei care isi permit. Se trimit felicitari si se fac daruri. Se fac planuri pentru Noul An si uita toate conflictele, caci acesta este un timp al bunatatii si generozitatii. Chiar si animalele de povara sunt spalate si impodobite pentru festival. 

Diwali este si un festival religios. Hindusii credeau in zeul print Rama. Acesta si-a pierdut regatul si sotia i-a fost rapita de un demon pe nume Ravana. Dupa multe batalii cu acesta, ajutat de maimuta razboinica Hanuman, el l-a invins pe Ravana si si-a recuperat sotia. Hindusii sarbatoresc sfarsitul fericit al acestei povesti. Ei isi amintesc tristetea si triumful lui Rama precum si incoronarea lui. Binele invingand raul, lumina invingand intunericul. Lakshmi, zeita bunastarii si a norocului, este de asemenea sarbatorita in aceasta perioada. Lampile aprinse ii arata drumul spre case, astfel ca ea poate binecuvanta si aduce noroc pentru tot anul. In temple si in casele oamenilor, imaginile zeilor sunt decorate cu flori si la picioarele statuilor zeilor se pun fructe ca ofranda, in timp ce se spune o rugaciune. In temple au de asemenea loc ceremonii unde se citeste povestea lui Rama si a sotiei sale, cu o luna inaintea festivalului de Anul Nou. Se canta cantece sacre numite Bhajans si dansatorii executa o ceremonie numita arti in care o lampa este leganata in dreptul imaginilor zeilor. 

Japonia Anul Nou in Japonia, numit si Shogatsu este cea mai importanta sarbatoare din calendarul japonez. Zilele de sarbatoare sunt considerate intre 1- 3 ianuarie si in aceasta perioada majoritatea companiilor, magazinelor, scolilor si oficiilor guvernamentale sunt inchise. 

Pregatirile de Anul Nou incep de la jumatatea lunii decembrie sau inca din luna noiembrie cand se achizitioneaza sau se confectioneaza cartile postale numite nengaiyo. Cele destinate partenerilor de afaceri sunt procurate din comert, in schimb pentru familie de obicei sunt confectionate manual. De obicei aceste felicitari ilustreaza sub forma unei caricaturi animalul care reprezinta anul viitor, in zodiac. Persoana care le trimite adauga alaturi un scurt mesaj scris de mana, pe spatele felicitarii, prin care este manifestata multumirea pentru ajutorul acordat in timpul anului trecut si speranta ca acesta va continua in anul ce vine. Aceste felicitari sunt pastrate de serviciu postal, si trimise apoi toate in ziua de Anul Nou 

In timp ce se apropie sfarsitul anului, japonezii petrec cateva zile facand curatenie in toata casa, acest eveniment care se numeste o-soij. Dupa curatenie se incepe decorarea caselor cu ornamente specifice cum ar fi Shimekezari - o franghie de paie cu diferite decoratii si Kadomatsu - un aranjament din crengi de pin si bambus, dispuse in fata usii de la intrare pentru a purifica casa la venirea anului nou. Uneori sunt decorate si masinile cu ornamente din pin sau bambus. Tot in aceasta perioada se face curatenie si in temple. 

De Anul Nou, sunt organizate petreceri numite bonenkai - de obicei intre colegii de firma, pentru a uita grijile si necazurile din anul ce a trecut si de a primi noul an cu mintea libera. 

In timpul sarbatorilor copiii primesc o suma de bani, asa numita Otoshidama, oferita de parinti in plicuri special decorate. 

La miezul noptii de la templele budiste se pot auzi clopotele care bat de 108 ori (de opt ori pentru anul vechi si de 100 ori pentru anul ce vine), invocand astfel Anul Nou. Oamenii se aduna la temple, pentru prima vizita pe Anul Nou, pun bani intr-o cutie special amenajata si apoi isi aduna mainile si se roaga pentru siguranta, fericire si bunastarea familiei; dupa rugaciune, majoritatea oamenilor isi citesc soarta, ravasul primit fiind apoi agatat de un pom. Inainte de a pleca de la templu toata lumea isi cumpara un talisman numit Omamori, care are rol de protectie impotriva bolilor, accidentelor si dezastrelor. 

La 2 ianuarie are loc anual Ippan Sanga, ceremonia prin care publicul poate oferi felicitari cu ocazia anului nou familiei regale. Suveranul japonez iese la balconul resedintei, insotit de sotia sa, urandu-le, la randul lor, un an nou fericit supusilor. Este una din cele doua ocazii din timpul anului in care publicul are acces in gradina Palatului imperial. Pentru acesta, insa, trebuie facute programari cu trei ani inainte, numarul vizitatorilor fiind limitat. 

Kagami Biraki marcheaza incheierea seriei de ritualuri dedicate Anului Nou, pe departe cea mai importanta sarbatoare japoneza, ce are loc in a doua zi de duminica din luna ianuarie. Traducerea literala a sintagmei Kagami Biraki este ''Oglinda Deschisa'', dar sarbatoarea este cunoscuta sub denumirea de ''Ceremonia Taierii Orezului'' datorita ritualului oferirii unor prajituri rotunde din orez, denumite Mochi. 

Sarbatoarea are la baza o legenda japoneza despre un zeu care a cazut in dizgratia celorlalte divinitati din cauza firii sale nemiloase. Alungat, zeul s-a retras intr-o pestera izolata unde a dat peste un obiect asemanator unei oglinzi care l-a fortat sa se uite la reflectia sa si sa se autoanalizeze. Dupa multi ani de cugetare, zeul s-a intors, complet schimbat, la celelalte divinitati. Sensul profund al acestei legende se refera la puterea autocunoasterii si a introspectiei. 

Thailanda Festivalul Anului Nou in Thailanda este numit Songkran, dureaza trei zile si se sarbatoreste in luna aprilie conform calendarului gregorian. Obiceiurile difera de la regiune la regiune, dar cea mai interesanta este aruncarea cu apa. Oamenii se stropesc fara sa tina cont de diferenta de varsta sau de superioritatea adversarului, acest obicei avand loc de sute de ani, pentru ca anul care vine sa fie ploios. Se viziteaza manastirile, credinciosii se roaga aducand ofrande precum orez, fructe, si dulciuri sau mancare pentru calugari. Un alt obicei pentru a aduce noroc este eliberarea unei pasari din colivie sau a unui peste din acvariu. Pestii sunt dusi la mare si sunt eliberati toti in acelasi timp. Foarte populare sunt si concursurile de frumusete sau construirea castelelor de nisip. Sunt practicate sporturi traditionale ca hoop-takraw sau jocul cu betele dar si o mare varietate de jocuri populare si spectacole. Un alt obicei foarte important este spalarea statuilor lui Budha. 

Italia De Anul Nou, Napoli este principalul punct de atractie in Italia. Acolo are loc cel mai mare spectacol de artificii, precedat de cantece si dansuri. Nu lipsesc spumantele si vinurile, iar localnicii pun mare pret pe mancare. Italienii cred ca o cina festiva care include carnea de porc le va aduce multa bogatie in viata. 

Totodata, petrecerea trebuie sa se intinda pana la rasarit, iar ca simbol al dorintei de reinnoire, locuitorii Italiei isi arunca pe fereastra, cu aceasta ocazie, lucrurile vechi.

Anul Nou, cu superstitii si traditii in Romania si in lume

Anul Nou este sarbatorit in Romania, dar si in alte parti ale lumii prin diferite obiceiuri, transmise din generatie in generatie. Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie este numit la romani Ingropatul Anului, denumirea de Revelion apartinand timpurilor moderne.

Plugusorul si sorcova sunt doar cateva obiceiurile de Anul Nou. La trecerea dintre ani, indragostitii se saruta sub vasc ca sa nu aiba parte de certuri. Anul Nou trebuie intampinat cu mult zgomot, pentru a fi indepartate spiritele rele.

Jocurile cu masti de animale dau farmec trecerii in Noul An. Sorcovitul in directia unei persoane are insusirea de a transmite vigoare si tinerete respective persoane. 

Pestele n-ar trebui sa lipseasca pe masa romanului, in schimb carnea de pasare nu aduce noroc, caci pasarile scurma in curte si imprastie prosperitatea si belsugul!

Superstitii de Anul Nou

Cand treci in 2011, pune-ti o dorinta: sunt sanse mari ca ea sa se implineasca! Nu intra in Noul An fara nici un ban in buzunar.  

Daca va gaseste Anul Nou cu datorii, aveti avea datorii tot anul. Prima persoana care va suna sau va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita. 

Daca prima persoana care va pasi peste prag e femeie - va fi un an cu mult noroc, daca e barbat - va fi un an norocos.Obiceiuri in Europa si in lume

In unele parti din Elvetia si Austria localnicii poarta costume neobisnuite de Sfantul Silvestru.In Scotia, Anul Nou este numit "Hogmanay", iar in unele sate sunt aprinse suluri de smoala, ce sunt apoi lasate sa se rostogoleasca pe strazi.

In Spania, oamenii mananca 12 boabe de struguri, pentru fiecare luna anului ce vine. Un obicei similar boabelor de struguri exista si in Portugalia, cu diferenta ca aici sunt preferate smochinele. Astfel, in noaptea dintre ani, trebuie inghitite 12 smochine, care simbolizeaza 12 dorinte pentru anul ce vine.

In Italia, napoletanii arunca pe fereastra lucruri vechi, care reprezinta anul ce se incheie. Sarbatoarea are frumosul nume de "capodanno", iar mancarea traditionala consta in dulciuri, de obicei briose sau preparate din paste fainoase, insiropate din belsug cu miere.

In Grecia, copiii isi lasa incaltarile langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la Sfantul Vasile. Se mananca "vassilopitta", o prajitura in care este ascunsa o moneda din aur, iar cel care o gaseste incepe anul cu noroc.

In Belgia, traditia cere ca, in timpul mesei de Anul Nou, participantul sa tina sub farfurie, sau in mana, o moneda de argint, ca sa-i intre bani in buzunar, tot anul.

In tari din America Latina, precum Ecuador sauPeru, cu putin timp inainte de Anul Nou, oamenii fac papusi de carpa sau din hartie creponata (muñecos), care reprezinta anul ce s-a terminat. Papusile sunt expuse apoi in fata caselor pana pe 31 decembrie, la miezul noptii, cand sunt arse in strada.

Traditii si obiceiuri de Anul Nou in lume-  De Anul Nou ,germanii au obiceiul sa toarne plumb topit in apa rece. Daca ia forma unui sac noul an va fi bogat, daca e o silueta feminina, atunci vor fi pierderi de bani (of Doamne, tot femeile!). Deasemenea, tot in noaptea dintre ani, mananca crap, pentru a avea un an bogat.- Grecii mananca „vassilopitta”- un fel de pasca, in prima zi a anului, in care gospodinele strecoara banuti. Cel care gaseste un ban in bucata sa va avea noroc tot anul (asta daca o gaseste inainte de a mesteca bucata; daca nu, ghinion! Stomatolog scrie pe ei!).- Americanii servesc mazare in noaptea dintre ani pentru a avea noroc. Ei cred ca se vor casatori cu cea sau cel cu care se vor saruta la miezul noptii (Ei da! Parca numai ei!).- Australienii se tem de pisica alba, considerata aducatoare de ghinion si intampina noul an cu fluiere, claxoane si clopote pentru a alunga spiritele rele.- Italienii cred ca daca intalnesc o persoana de sex opus in dimineata noului an vor avea noroc.- In sudul Indiei, cu prilejul Anului Nou (ugadi), oamenii isi curata casele, le decoreaza cu frunze de mango si isi cumpara haine noi. E de bun augur sa inceapa orice actiune noua, iar femeile pun intr-o cutie flori si daruri pentru copii.

- Japonezii au si ei superstitii legate de „Sensho”, ziua de 1 ianuarie dupa calendarul lunar folosit pana in secolul al XIX-lea. Astfel, dimineata le aduce noroc daca incep ceva nou. Ei mananca „mochi” – o prajitura care se serveste cu supa de soia – pentru a ramane sanatosi tot anul.

In Romania…Ardelenii spun ca e important cine trece primul pragul casei in prima zi a anului. Daca este femeie, va aduce ghinion, iar daca e un barbat, urmatoarele 12 luni vor fi pline de noroc si bunastare. Asadar domnii pleaca in vizite si doamnele stau acasa. Singure?!In Moldova, copiii care vin cu sorcova dupa miezul noptii sunt semn bun, fiindca „cine ramane nesorcovit este pandit de boli, iar casa ocolita de oaspeti tot anul“. O alta superstitie spune ca daca mananci peste in prima zi din an, vei fi usor si vei trece prin probleme la fel de repede ca el prin apa.

Traditii, Credinte, Obiceiuri prezente in sarbatorile de iarna

Mareste imaginea. 

Traditii, Credinte, Obiceiuri prezente insarbatorile de iarna

Obiceiurile calendaristice si cele legate de viata de familie sunt o componenta perena a culturii noastre traditionale. Cele mai raspandite si mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Craciunului si de sarbatorirea Anului Nou. Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor romanesti cuprinde pe langa colindele propriu-zise - cantece de stea, vicleimul, plugusorul, sorcova, vasilica, jocuri cu masti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (calutii, caluserii) - si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea in credinte si mituri stravechi sau crestine. Dintre acestea, care exprima intelepciunea populara, realul sau fantasticul, esente ale bogatiei naostre spirituale, redam cateva specifice diferitelor zone ale tarii.- Se spune ca Dumnezeu a lasat Craciunul ca omul sa fie in aceasta zi satul. Cine nu are porc gras de Craciun nu poate spune ca a fost fericit in acel an.

- In unele zone ale tarii, porcul se taie de Ignat, adica in 20 decembrie. Se zice ca porcul care n-a fost taiat in aceasta zi nu se mai ingrasa, caci si-a vazut cutitul. Sangele scurs din porc

dupa ce a fost injunghiat se pune la uscat, apoi se macina si se afuma cu el, peste an, copiii ca sa le treaca de guturai, de spaima si de alte boli.

- In Bucovina, in Ajunul Craciunului se pun pe masa un colac si un pahar de apa, deoarece se crede ca sufletele celor raposati vin in aceasta noapte pe la casele lor, gusta din colac si-si uda gura cu apa.

- In Ajunul Craciunului, cei ce cresc albine, nu dau nimic din casa, ca albinelor sa le mearga bine, si sa nu paraseasca stupul pe vremea roitului.

- In Ajunul Craciunului nu e bine sa te bati, nici macar in gluma, cu cineva, caci faci buboaie peste an.

- Dupa Craciun sa nu mai fie lasati copiii sa mai zica colindatul, ca fac bube.

- Acolo unde este datina de a taia porcul in ziua de Craciun, gospodinele pregatesc o mancare din carne macra de porc cu ceapa si slanina, din care sunt ospatati cei dintai dintre strainii ce le calca pragul casei, acestei mancari i se spune "pomana porcului".- In unele sate maramuresene se zice ca-i blestemata femeia care nu pune de Craciun pe masa fata de masa cu ciucalai, pe pereti sterguri tarcate (brodate) si pe pat perne cu fete tarcate.

- Cu o saptamana inainte de Craciun, in zona Codru din Maramures incep pregatirile pentru colindat, culminand in cele doua zile anterioare sarbatorii, cand se pregatesc mancarurile si se impodobesc interioarele locuintelor: masa cu fata brodata, fete de perne ornamentate, pe pereti se pun sterguri si blide ornamentate, crengi de brad, banita, busuioc, brebenoc.

- Aluatul framantat in noaptea de Craciun e bun de deochi pentru vite.

- Se crede ca la miezul noptii, inspre Craciun, apa se preface in vin, iar dobitoacele vorbesc.

- La cele trei sarbatori mari - Craciun, Paste si Rusalii - sa te speli cu apa in care au fost pusi bani de argint si vei fi banos.

- Nu e bine ca in Ajunul Craciunului sa fie pus pe masa mai intai rachiul, pentru ca nu el are intaietate in aceasta seara, ci bucatele.

- Daca visezi grau verde in postul Craciunului e semn bun ca anul care vine are sa fie manos in toate.- In Ajunul Craciunului se leaga pomii cu paie, pentru ca acesti pomi sa lege rod bogat.

- In Ajunul Craciunului se ung painile pe deasupra cu muruiala de faina de grau, ca ele sa nu crape, iar cu muruiala care a ramas, se ung pomii din gradina, ca ei sa fie in vara incarcati de roade.

- In Ziua de Craciun nu se matura in casa, ci a doua zi, si dupa ce ai maturat du gunoiul acela la pomi, ca-i ajuta sa fie roditori.

- Pomul Craciunului imbraca in sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente ornamentale cumparate din oras. Cel mai raspandit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sarma, imbracate in hartie colorata, peste ele sunt trecute sfori din ata de fuior pe care sunt insirate boabe de fasole alba.

- In alte sate se facea pom impodobit cu paie de grau taiate scurt si insirate pe sfoara, delimitate de floricele de porumb. Fasolea alba simboliza "curatirea sufletului". Unii locuitori preferau pomul de vasc, pe care se aplicau panglici de hartie colorata.

- In Ajunul Craciunului se da copiilor sa manance bostan, ca sa fie grasi peste an.

- In Bucovina, colacii Craciunului se faceau in forma de 8 si se pastrau pana primavara cand se afumau si se tamaiau boii si plugul inainte de pornitul la arat, apoi colacii erau mancati de plugari in tarina.

- In anumite sate din Transilvania se pune, in Ajunul Craciunului, pe un scaun, in tinda casei, fan si pe el un colac si in jurul colacului un numar de coci corespunzator numarului de animale din gospodarie. Cocii se dadeau la animale impreuna cu fanul ca sa se inmulteasca si sa fie "an bun".

- In seara de 23 spre 24 decembrie, pana dupa miezul noptii si in unele locuri pana la ziua, cete de copii merg din casa in casa cu colinda: Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos-Ajun. In unele parti din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau pizerei. Dupa credinta populara, ei sunt purtatori de noroc si fericire.

- Prin unele parti, baietii, dar mai cu seama cantaretii bisericesti umbla cu icoana in ziua de Ajunul Craciunului - o icoana pe care este zugravita nasterea lui Iisus Hristosin mijlocul staulului.- Oamenii, cand se dau la baut rachiu sau vin in sarbatorile Craciunului, nu zic ca beau, ci ca se cinstesc.

- In unele parti, cand este aproape de a se revarsa zorile, colindatori cu lautari sau fara lautari pleaca pe la casele gospodarilor instariti si le canta la fereastra un cantec sau mai multe, aceste cantece numindu-se "zori", spunandu-se ca atunci "canta zorile".

- Prin Transilvania, se intelege sub numele de "zorit" datina de a se canta colinde de catre feciori si oameni insurati la "zoritul" in ziua de Craciun.

- Incepand cu intaia zi de Craciun si in urmatoarele zile ale acestei sarbatori, copiii umbla cu Steaua, cantand colinde de stea prin care vestesc nasterea lui Iisus Hristos.

- "Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezinta la Craciun nasterea lui lisus Hristos, siretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul si adesea infruntarea necredintei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban.- Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Craciun si Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune in "Descrierea Moldovei" ca "Turca este o joaca iscodita inca din vremurile batrane, din pricina ciudei si scarbei ce o aveau moldovenii impotriva turcilor". Cu turca, capra sau brezaia umbla tinerii incepand de la Ignat si sfarsind cu zilele Craciunului si prin unele parti in ziua de Sf. Vasile pana seara. Numele de Turca, Capra sau Brezaia il poarta unul dintre tinerii mascati.- Despre cei Trei Crai de la Rasarit sau Magii calatori se spune ca au venit sa se inchine lui lisus, dupa unii din Arabia Fericita, iar dupa altii din Persia. Traditia ne arata ca ei se numesc: Melchior, Gaspard si Balthazar.- Datina impodobirii bradului de Craciun pare a fi de obarsie germana, asa cum este si cantecul "O, brad frumos!". In Germania, aceasta sarbatoare este cunoscuta sub numele de Cristbaum.

- Impodobirea Pomului de Craciun a patruns din Alsacia in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, precum si in Tarile de Jos, Spania, Italia, Elvetia. Tot pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceasta datina se intalneste in casele nemtilor din orasele romanesti si apoi se raspandeste pe cuprinsul tarii, odata cu cantecul bradului "O, Tannenbaum!" (O, brad faimos!)

- Despre Mos Ajun se spune ca a fost baciul aflat in slujba lui Mos Craciun, stapanul staulului unde Maica Domnului l-a nascut pe lisus Hristos.- Colinda a dobandit o destinatie precisa ca forma de magie benefica, ea marcand rodnicia campurilor, sporul animalelor, domestice, cresterea copiilor, implinirea prin casatorie a tinerilor, pacea si tihna batranilor, influentarea, in sens pozitiv, a vietii oamenilor si a naturii.

- Vinul era in unele regiuni ale tarii si simbol al comuniunii, al unirii a doi tineri. In momentul solemn al casatoriei li se toarna vin peste mainile lor impreunate, simbolizand puterea vietii, trainicia si fericirea noii familii.

- "Paharul de aur" este paharul ritual cu care se bea la zile mari, cum este sarbatoarea Craciunului, din care s-a baut candva in momente solemne, la botez , la cununie, si care reprezenta un bun al familiei, transmitandu-se din generatie in generatie. La origine are un inteles magic, proprietati curative, unele dintre astfel de pahare poarta inscriptii cu caracter misterios.

- A doua zi de Craciun se reia jocul duminical intrerupt vreme de sase saptamani, si tot atunci fetele, pe alocuri si flacaii, isi fac intrarea in ceata fecioreasca.

- Crucea sau troita ridicate la hotarul satului au menirea sa consacre caracterul sacru al locului, sa delimiteze si sa apere spatiul propriu satului de fiinte demonice si totodata si comunitatile pe care le adapostesc.- Fiecare om are un copac frate. Sadirea unui copac in gradina, in parc sau in orice alt loc aduce noroc. Confesandu-te copacului, dobandesti o forta fizica sporita si tarie sufleteasa. Copacii, ca si florile, au anumite semnificatii: afinul semnifica nevoia de libertate; alunul - bunatate, sinceritate; bradul - teama de suferinta; castanul - teama nevinovata; frasinul - amabilitate; gorunul - noroc surprinzator; liliacul - iubire; marul -invidie, nedreptate; maslinul - pace si impacare; mesteacanul - fericire in familie; nucul - insanatosire; paltinul - atentie la libertatea pe care o ai; piersicul - dificultati; plopul - prietenie, devotament; prunul - fagaduieli uitate; salcia - respect; salcamul - pudoare; socul - pierderea unui prieten; stejarul - iubire sincera; teiul - iubire conjugala; ulmul - prietenie trainica; visinul - lipsa de initiativa; vita de vie - petrecere; zmeurul - discordie.

- Semnificatiile populare ale unor flori: albastrelele - delicatete; brandusa - regret; bujorul - rusine ; busuiocul - saracie; crinul - iubire ideala; garoafa - iubire patimasa; ghiocelul -nadejde; iasomia - bucurie; laleaua - reusita deosebita; lacrimioara - noroc si prosperitate; liliacul - iubire

care se naste; macul - liniste, sanatate; margareta - candoare; narcisa - egoism, amor propriu; nufarul - raceala in iubire; nu-ma-uita - bucurie efemera; odoleanul - gelozie, cearta; sulfina - noutate; vioreaua - aventura primejdioasa; trandafirul - iubire si frumusete.- Aduc noroc si se ofera ca dar: paharul de cristal, salul, vioara, manusile, lampa (veioza), tabloul inramat, blana frumoasa, medalia gravata, cartea, bijuteriile din aur sau argint, parfumurile cu mirosuri dulci.

- Nu aduc noroc si nu se ofera cadou: cutite, calimara, valiza, creion, cuie, pila de unghii, centura, fular, umbrela, oglinda, batista, ace de cravata, ace de par, parfumuri cu mirosuri violente, perle negre, farfurii, papuci.

- In noaptea Anului Nou, in Tara Chioarului, fetele ies in ograda si numara noua stele si daca a noua stea este mai stralucitoare inseamna ca si ursitul ei va fi frumos, va fi voinic, apoi o roaga pe stea sa-i aduca ursitul.

- La miezul noptii, de Anul Nou, fetele iau de pe masa colacul ornamentat care se tine pe masa de sarbatori, il tin pe varful capului, se aseaza pe taietor si asteapta sa auda un sunet dintr-o directie oarecare si din ce parte vine sunetul, in acea parte isi va gasi ursitul.

- In Tara Oasului, in vatra focului de la stana se introduc patru potcoave pe care, dupa ce se inrosesc, se mulg oile peste ele, crezandu-se ca oile "stricate", care nu dau lapte, se vindeca datorita functiei magice a fierului.

- In tinda casei se pune un vas de grau ca sa treaca colindatorii peste el, apoi graul se da la pasari si la animale, "sa fie cu spor ca si colindatorii".

- In Ajunul Craciunului, in unele parti se umbla de catre dascali tineri bisericesti cu icoana pe care este zugravita nasterea lui Iisus Hristos. Intrand in casa, icoana este tinuta la piept de catre dascali cantand troparul Nasterii Mantuitorului.

- In Ajunul Anului Nou, feciorii care merg la colindat schimba portile unor sateni care s-au certat in cursul anului, determinandu-i astfel sa vorbeasca si sa se impace.- In ziua de Craciun nu se scoate gunoiul afara decat a doua zi, deoarece daca-l arunci "iti arunci norocul!"

- In partile Muscelului se crede ca primele patru zile, incepand cu 24 decembrie, corespund in ordine celor patru anotimpuri: prima zi e de primavara, a doua de vara, a treia de toamna si a patra de iarna, si cum va fi vremea in aceste zile asa vor fi si anotimpurile.

- In seara de Craciun, in satele maramuresene, se ung cu usturoi vitele pe la coarne si solduri, si usile de la grajduri pentru a alunga spiritele rele sa nu ia laptele vacilor. Cu usturoi se ung si oamenii pe frunte, pe spate, la coate si la genunchi, precum si usile si ferestrele casei pentru a indeparta demonii noptii.- In dimineata de Craciun e bine sa ne spalam cu apa curata, luata dintr-un izvor sau fantana in care punem o moneda de argint, pentru ca tot anul sa fim curati ca argintul si feriti de boli.

- In noaptea de Craciun nu-i ingaduit nimanui sa doarma in grajduri, deoarece in acea noapte boii vorbesc unii cu altii, in limba lor, despre Iisus Hristos, cel nascut in iesle si incalzit de vite cu suflarea lor.

- In zonele Fagaras si Mures este obiceiul ca de Anul Nou sa se puna pe masa 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete si feciori sau perechi de fete si feciori intra pe rand in casa si intorc fiecare dintre ei cite o farfurie si ce se afla sub farfurie le arata ca asa le va fi ursitul(a) sau ca asa le va fi norocul daca se vor casatori: oglinda = mandrie; paharul de tuica = bautor; painea = bogatie; carbunele = negru la suflet; sarea = saracie; creionul = domn; bani = avutie. Se face haz de aceste preziceri.

- Se crede ca in timp ce omul stranuta, ii intra sau ii iese prin nari un duh rau sau o particica din suflet. De aceea, pentru a nu se intampla ceva rau celui ce stranuta, se recurge la rostirea unei urari: "Doamne ajuta!", "Sa-ti fie de bine!", "Sanatate!".

- Cand stranuti de mai multe ori la rand e semn ca vei face chef.

 

Semnificatiile unor intamplari:

- Ai noroc:

     - daca versi vin pe masa

     - daca rastorni cutia de chibrituri

     - daca atingi cocoasa unui cocosat

     - daca strici un pahar de culoare alba

     - daca iti tiuie urechea stanga

     - daca dai pomana unui sarac.

Diferite superstitii:

- Painea sa nu se puna cu coaja de jos in sus ca trage a saracie.

- Daca cineva bea ceai si varsa din el din intamplare, e semn bun.

- Cand te mananca palma dreapta e semn ca vei da bani altei persoane, iar daca te mananca palma stanga inseamna ca vei primi bani.

- Femeia care poarta cercei schimbati, adica unul de la o pereche si altul de la alta, e semn ca isi va schimba si barbatul.

- Daca porti o camasa pe dos e semn ca ti se intoarce norocul spre rau.

- Cand cineva isi musca limba e semn ca cineva il vorbeste de rau.

- Daca la masa se varsa vin din pahar din greseala inseamna ca va fi veselie.

- Cand cocosul canta in fata usii sau a ferestrei vesteste sosirea unor musafiri.

 

Semne de timp:

- Daca inceputul lui decembrie va fi geros, tot asa va fi vremea zece saptamani.

- Cand cainii latra la luna, urmeaza ger mare.

- Cand porcii de ingrasat mananca bine, va fi timp senin.

- Dupa o iarna grea, urmeaza un an manos.

- Zapada multa si gerul din decembrie vestesc grau si bucate din belsug.

- Gaste salbatice multe sunt vestitoare ale iernii grele.

- De va ploua la inceputul lunii noiembrie, saptamana Craciunului va fi geroasa.

- Neaua multa de pe pomi insemna muguri putini pe pomi in primavara.

- Ianuarie cald nu e semn de an manos.

- Ianuarie uscat si geros aduce Faur umed.

- Cand se trag norii spre miazazi, urmeaza frig, iar cand e spre miazanoapte, caldura.

 

Cum sa ne imbracam de sarbatori - semnificatiile unor culori

- Alb - liniste, inocenta, virtute, castitate, impacare     - caracterizeaza persoanele expansive, suave, puritane.

- Albastru - liniste, satisfactie, tandrete, iubire, afectiune     - caracterizeaza persoanele concentrice, pasive, senzitive, perceptive, unificative

- Galben - aspiratie, originalitate, veselie, spontaneitate     - caracterizeaza persoanele active, proiective, expansive, investigative.

- Gri - melancolie, tristete, plictiseala     - caracterizeaza persoanele deprimate, inchise, cu tendinte de izolare, cu stare de amaraciune.

- Negru - sobrietate, tristete, doliu, singuratate, despartire, moarte

- Portocaliu - exprima dorinta, excitabilitate, dominanta, erotism     -  este specifica pesoanei active, ofensive, competitive, sociabile.

- Rosu - vointa, dominanta, ardoare, erotism, actiune, insufletire     - specifica persoanei active, excentrice, autonome, locomotorie, dominatoare, erotice, competitive.

- Verde - concentrare, renastere, siguranta, indrazneala, abstinenta, autoevaluare, persistenta     - caracterizeaza persoanele pasive, defensive, autonome, retinute, posesive, imuabile.

Superstitii si traditii de Anul Nou

Scris de HappyspiritMiercuri, 29 Decembrie 2010 00:00Divertisment - Evenimente

La  cumpana dintre ani, pentru un moment, anul vechi se intalneste cu cel nou; despre cel vechi stim deja cum a fost, despre cel nou nu stim insa nimic, dar ne leaga multe sperante, asa ca oamenii au inchipuit anumite obiceiuri si superstitii care sa marcheze inceputul nou-noutului an si care sa ii ajute sa fie  mai norocosi, mai buni, mai frumosi, ma rog, mai grozavi decat in anii trecuti.Iar romanu’ e de-a dreptul  bogat in superstitii si traditii, asa ca hai sa tragem o raita si sa aflam, ori, dupa caz, sa ne reamintim unele dintre cele mai populare:

- vascul  isi mentine prospetimea pe timpul iernii, rezista la ger si la intuneric, are proprietati de leac, si de aceea, in multe si diferite mitologii  e apreciat ca o planta inzestrata cu insusiri miraculoase, magice – un  simbol al puritatii spirituale, al armoniei, si protectoare a sentimentelor de dragoste, a casei si familiei  impotriva spiritelor rele. Vascul e considerat o planta sacra inca din antichitate, si atat  druizii, cat si norvegienii, ori indienii nord-americani aveau un ritual al taierii vascului din stejari cu o secera facuta chiar din aur.

Si in traditia romaneasca vascul are o mare insemnatate de sarbatori, asa ca-i musai ca fiecare casa sa aiba cate o crenguta de vasc – agatata de lustra, de fereastra, sau de usa, simbolizand bunavointa si prietenie, si ferind de spiritele dusmanoase.

Indragostitii tin mortis sa se sarute sub vasc la miezul noptii pentru a le merge de minune in dragostea lor in anul care vine.

- nu e bine sa se agate calendarul cel nou inainte ca acesta sa inceapa, nici schimbarea filei de calendar sau insemnarea mai inainte, cica aduce ghinion

- nu e bine sa se mature in ajunul Anului Nou, pentru ca asa ar fi alungata prosperitatea; rufele  e bine sa fie spalate pana la sosirea noului an, pentru a ocoli saracia, si mizeria

 -  se spune ca in ultima zi din an si in prima zi din noul an nu e bine sa se faca cheltuieli ori sa se arunce ceva afara din casa  -hm, nici macar gunoiul, cica o data cu el, dai afara si norocul

 - tot in Ajun, se sfatuieste ca fetele nemaritate sa puna intr-un vas cu apa un fir de busuioc, o ramura de mar si un ban, dimineata fiind posibil sa-si viseze ursitul

 

- se mai spune ca pentru noaptea dintre ani sa nu se gateasca carne de pasare pentru ca s-ar parea ca asa cum gaina scormoneste in pamant si-l imprastie, tot asa se poate  risipi norocul si bunastarea casei

- daca la masa se varsa vinul din pahar, e semn de veselie

- daca se varsa cafea, e semn ca persoana  va primi bani

- daca la masa se varsa piper, e semn de cearta

- daca cineva stranuta e semn ca va face chef

- se petrece zgomotos de Anul Nou – neh, ras, cantat, dansat, topait, pleznit biciul, aruncat cu petarde si artificii, pentru ca se pare ca asa se tin departe in mod eficient spiritele cele rele; tot impotriva acestor spirite exista si traditia sa tii asupra ta o capatana de usturoi (nu ne miram...)

-  e bine ca la miezul noptii sa se deschida usa, pentru ca anul cel vechi sa iasa si sa intre cel nou

- e bine ca sa ne prinda Anul Nou cu niscaiva banuti prin buzunare pentru ca se zice ca asa ei se vor inmulti pe timpul anului ce tocmai vine

- prima persoana ce intra in casa de Anul Nou ar fi bine sa fie barbat, el reprezentand <stalpul> casei, al familiei, asadar respectiva casa nu va fi clintita de greutati

- in prima zi din noul an nu se matura, nu se aduna graul sau orezul pentru a nu atrage saracirea casei

- se spune ca cine va dormi in prima zi din an –deci de ziua de Sfantul Vasile,  va fi tot anul somnoros

- in cea dintai zi a anului celui nou, ziua Sfantului Vasile, se crede ca cerul este deschis, si de aceea rugaciunile sunt foarte eficiente; si cica si ritualurile magice din popor merg mai bine – se descanta si se prezice viitorul tinerelor fete, se folosesc si mai multe <tehnici> de ghicit  (deh!)

- traditiile spun  ca Anul Nou sa fie intampinat cu  urarea cu plugusorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca ori jocurile mimice cu masti de animale sau personaje taranesti. Colindatul, uratul pe la case este un obicei haaat! stravechi, precrestin, dar care, iata, in timp, a ajuns sa faca chiar casa buna cu crestinismul.

In zilele noastre foarte populara si indragita in special de cei mici este Sorcova/sorcovitul; sorcova se inclina de mai multe ori in directia unei persoane, avand rolul unui soi de bagheta magica, cu insusirea de a transmite vigoare si tinerete respective persoane; textul urarii  aminteste de o vraja si are rolul de a intari efectul miscarii sorcovei.

Datini si obiceiuri de Anul Nou

  Anul Nou este considerat un moment special in intreaga lume si este sarbatorit prin diferite datini si obiceiuri, unele pastrate de mii de ani si transmise din generatie in generatie. Iata cateva datini si obiceiuri pentru Anul Nou la alte popoare, pe care le pot urma toti cei care cred in aceste superstitii pentru noaptea de Revelion!!! In Austria se obisnuieste sa se tine in mana un obiect din orice material in forma de purcelus, fiind considerat un adevarat talisman aducator de noroc. In Danemarca exista obiceiul ca in noul an sa se intre sarind de pe un scaun la miezul noptii. Saritura are rolul de a alunga spiritele rele şi de a aduce noroc. In Finlanda se spune ca poti afla cum va fi noul an daca torni cositor topit intr-un recipient cu apa, iar forma pe care o va lua metalul va spune daca anul viitor va fi unul norocos. Daca are forma de inel sau inima inseamna ca va fi o nunta, daca are forma unui vapor inseamna ca va fi un an cu multe calatorii. In Grecia se fac prajituri, care se servesc de Anul Nou, in care se pun bani. Persoana care gaseste banii va avea parte de bucurie tot timpul anului. Acest obicei a fost imprumutat si de romani, insa doar in anumite regiuni ale tarii.Ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltamintea langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun. In Italia, la Napoli, Anul Nou este intampinat printr-un obicei special, care consta in a arunca pe fereastra obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. In Scotia traditia spune ca prima persoana care va trece pragul unei case trebuie sa aduca un dar. Pentru ca scotienii sunt vestiti ca bautori de wisky, bineinteles ca acesta este darul cel mai obisnuit. Un alt obicei, tot al scotienilor, este de a colinda cu faclii aprinse in mana, acestea fiind simboluri ale soarelui si au rolul de a purifica noul an.Scotienii cred ca prima persoana care va intra in casa de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos daca aceasta persoana este un barbat brunet, care aduce un dar. In Spania se obisnuieste ca in noaptea de Anul Nou sa se manance 12 boabe de struguri, la fiecare din cele 12 batai ale ceasului care vestesc trecerea in noul an. Pentru fiecare boaba de strugure care se mananca se pune cate o dorinta, iar aceste dorinte au mari sanse de a se implini, acestea reprezentand dorinte pentru fiecare luna a anului urmator

 In Statele Unite este bine ca de Anul Nou sa mananci mazare, pentru ca aduce noroc atat in viata personala, cat si cea profesionala. In America Latina, in tari precum Ecuador sau Peru, cu putin timp inainte de Anul Nou, oamenii fac papusi de carpa sau din hartie creponata, care reprezinta anul ce s-a terminat, iar la miezul noptii, sunt arse in strada. De asemenea, cel care doreste sa calatoreasca tot anul trebuie sa alerge prin cartier cu o valiza in mana, la ora 12 noaptea fix. In unele parti din Elvetia si Austria, localnicii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul Silvestru. In anul 314, oamenii au crezut ca suveranul pontif al acelei perioade, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare ce va scapa si va distruge lumea in anul 1000. Pentru ca acest lucru nu s-a intamplat, toti au fost fericiti, dar, in amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite.  Rusii, la fel ca si romanii, obisnuiesc sa bea sampanie la mizul noptii si sa deschida usile si ferestrele pentru ca noul an sa intre in casa.Romanii au multe alte traditii, obiceiuri si superstitii de Anul Nou/Revelion.

Superstitii de Revelion si Anul NouYahoo! Twitter

4 comentarii »Publicat pe 30 Decembrie 2009

Desi Revelionul nu are o conotatie religioasa, exista foarte multe obiceiuri si superstitii legate de Revelion, pe care am incercat sa le adunam pentru dumneavoastra.

 O asigurare de viata e ca un "Te iubesc" pentru familia ta. Fa-le o declaratie acum!  Pentru multi dintre noi, Revelionul este cea mai asteptata sarbatoare si este celebrata cu mare fast. Marcand trecerea in noul an, acesta a capatat o importanta deosebita in intreaga lume, iar pregatirile se realizeaza cu mare atentie. Desi nu are o conotatie religioasa, exista foarte multe obiceiuri si superstitii legate de Revelion, pe care am incercat sa le adunam pentru dumneavoastra.

Tragandu-si denumirea din limba franceza, termenul “Réveillon” insemnand “veghe”, trecerea in noul an se sarbatoreste, inca din cele mai vechi timpuri, in speranta ca acesta va fi mai bun si cu mult mai multe realizari decat cel precedent. Cu un specific romanesc, perinita sau strigatul peste sat sunt foarte importante. Copiii obisnuiesc sa treaca cu Sorcova din casa in casa, pentru a alunga spiritele rele si a le atrage pe cele bune, in vreme ce Plugusorul, invocare cu substrat agrar, este menit sa anunte reinceperea simbolica a muncii si sa ureze prosperitate si noroc.O superstitie legata de Revelion spune ca, in noaptea dintre ani, este bine sa fie foarte mult zgomot, pentru a alunga spiritele malefice, de unde se explica si prezenta clopoteilor si a artificiilor. In primul rand, noul an trebuie sa va gaseasca in curatenie deplina. In ajun, nu trebuie sa maturati in casa si nici sa coaseti sau sa crosetati, intrucat se alunga prosperitatea. Totodata, nu trebuie sa aruncati nimic in prima zi din noul an, nici macar gunoiul, deoarece este indicat sa se intre in casa, nu sa se iasa.

Ramanand in aceeasi sfera a belsugului, obiceiurile spun ca, pana la miezul noptii, trebuie sa va achitati toate datoriile, pentru a nu intra in noul an imprumutati sau restanti, riscand, astfel, ca in tot anul ce tocmai se anunta sa vina sa aveti datorii. De asemenea, este imperios sa aveti la dumneavoastra in trecerea dintre ani bani, pentru a avea un an nou favorabil din punct de vedere financiar, insa trebuie sa tineti cont ca acestia sa nu fie imprumutati.

La miezul noptii, usile vor fi larg deschise in intreaga casa, pentru a primi cum se cuvine noul an inzestrat cu noroc. O alta superstitie spune ca obiectul sau persoana pe care o tineti de mana va constitui o prioritate in noul an si veti avea noroc in domeniul respectiv. Astfel, daca va tineti persoana draga in brate la cumpana dintre ani, veti avea noroc in dragoste, iar daca tineti bani in mana, veti avea noroc pe plan financiar.

Cand vine si cum se petrece de Anul Nou in lumeAnul Nou in TibetSe numeste "Losar" si se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an se numesc Gutor si se petrec facandu-se pregatiri pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere, potrivit Agerpres. De asemenea, hornul este curatat de funingine. Exista anumite feluri de mancare speciale pentru Anul Nou precum supa "noua" preparata din 9 ingrediente (carne, grau, orez, cartofi dulci, branza, mazare, ardei verzi, fidea si ridichi).  Aceasta este servita cu gogosi mici continand aschii de lemn, hartie sau pietricele si se spune ca prezic daca viitorul va

fi bun sau rau. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. Se merge la manastiri si se dau daruri la calugari, se arunca pocnitori si se folosesc torte pentru a alunga spiritele rele din preajma caselor. Anul Nou in ThailandaIn Thailanda este numit Songkran, dureaza trei zile si se sarbatoreste in luna aprilie, conform calendarului gregorian incepand cu 15 aprilie, dupa calendarul budist.. Obiceiurile difera de la regiune la regiune, dar cea mai interesanta este aruncarea cu apa. Oamenii se stropesc fara sa tina cont de diferenta de varsta sau de superioritatea adversarului, acest obicei avand loc de sute de ani, pentru ca anul care vine sa fie ploios. Se viziteaza manastirile, credinciosii se roaga aducand ofrande precum orez, fructe, si dulc iuri sau mancare pentru calugari. Un alt obicei pentru a aduce noroc este eliberarea unei pasari din colivie sau a unui peste din acvariu. Pestii sunt dusi la mare si sunt eliberati toti in acelasi timp. Foarte populare sunt si concursurile de frumusete sau construirea castelelor de nisip. Sunt practicate sporturi traditionale ca hoop-takraw sau jocul cu betele dar si o mare varietate de jocuri populare si spectacole. Un alt obicei foarte important este spalarea statuilor lui Budha. Este inutil sa insistam asupra meniului, intrucat in acest interva, ai timp sa consumi o carte de bucate, aproape intreaga.Anul Nou in IndiaFestivalul anului nou in Anul Nou in India se numeste Diwali si este un festival al luminilor. Acesta se sarbatoreste diferit in functie de regiunile din India. Pentru hindusii din nord, Diwali este sfarsitul anului vechi si inceputul celui nou. Oamenii de afaceri platesc toate datoriile si noile registre sunt binecuvantate inainte de Anul Nou. Oamenii cumpara lucruri noi pentru casa, noi unelte sau chiar haine, cei care isi permit. Se trimit felicitari si se fac daruri. Se fac planuri pentru Noul An si uita toate conflictele, caci acesta este un timp al bunatatii si generozitatii. Chiar si animalele de povara sunt spalate si impodobite pentru festival. Diwali este si un festival religios, dedicat lui Rama. In sudul Indiei, cu prilejul Anului Nou (ugadi), oamenii isi curata casele, le decoreaza cu frunze de mango si isi cumpara haine noi. E de bun augur sa inceapa orice actiune noua, iar femeile pun intr-o cutie flori si daruri pentru copii.Anul Nou in JaponiaAnul nou in Japonia, numit si Shogatsu, este cea mai importanta sarbatoare din calendarul japonez. Zilele de sarbatoare sunt considerate intre 1- 3 ianuarie si in aceasta perioada majoritatea companiilor, magazinelor, scolilor si oficiilor guvernamentale sunt inchise.  Pregatirile de Anul Nou incep de la jumatatea lunii decembrie sau inca din luna noiembrie cand se achizitioneaza sau se confectioneaza cartile postale numite nengaiyo. Persoana care le trimite adauga alaturi un scurt mesaj scris de mana, pe spatele felicitarii, prin care este manifestata multumirea pentru ajutorul acordat in timpul anului trecut si speranta ca acesta va continua in anul ce vine. Aceste felicitari sunt pastrate de serviciu postal, si trimise apoi toate in ziua de Anul Nou. In JAPONIA, noul an (Omisoka) se petrece obligatoriu in familie, la o masa copioasa, unde se bea, tot obligatoriu, numai sake. La miezul noptii, familia pleaca in grup la templu, unde asista la cele 108 batai de gong. Ele simbolizeaza cele 108 pacate pe care fiecare membru al familiei le-a savarsit in timpul anului. Ceremonia confirma iertarea acestora. Japonezii au si ei superstitii legate de „Sensho”, ziua de 1 ianuarie dupa calendarul lunar folosit pana in secolul al XIX-lea. Astfel, dimineata le aduce noroc daca

incep ceva nou. Ei mananca „mochi” – o prajitura care se serveste cu supa de soia – pentru a ramane sanatosi tot anul. Pentru a indeparta presupusele spirite rele, japonezii atarna cate o franghie din paie in fata caselor. La miezul noptii ei incep sa rada, sperand ca in acest fel vor avea noroc in lunile ce vor urma.Anul Nou in RusiaLa Moscova, locul cel mai aglomerat de Anul Nou (Noivi God) este Piata Rosie, unde cerul se inunda la 12 noaptea de artificii si de dopuri de sticle de sampanie. Cei adunati acolo sunt pusi la curent cu miscarile acelor ceasornicului Saviour. Intre timp, petrec cu Ded Moroz (varianta a lui Mos Craciun sau mai degraba Mos Gerila) care calatoreste insotit de 'Snegurocika' - fetita de zapada. Ded Moroz poarta o mantie lunga , nu neaparat rosie, ale carei margini sunt brodate cu motive populare rusesti.  mancarea traditionala este purcelul de lapte, fript intreg la cuptor, si nelipsita vodca. Purcelul se transeaza direct pe masa, fiecare musafir alegandu-si portia. Momentul venirii noului an este asteptat cu toate ferestrele deschise, pentru ca acesta sa patrunda in case. Nu exista rus care sa nu asculte ceremonios urarile transmise de seful statului - oricare ar fi el - in cinstea caruia mai bea o votca.Sarbatoarea Anului Nou in Panama te face sa-ti astupi urechile. La miezul noptii, toti panamanezii fac un zgomot urias. Locuitorii se intrec in strigate, iar fiecare bate unde si in ce nimereste. Ajutorul principal al zgomotului sunt claxoanele automobilelor. A doua zi, nebunia continua, iar trecatorii sunt udati.  Americanii servesc mazare in noaptea dintre ani pentru a avea noroc. Ei cred ca se vor casatori cu cea sau cel cu care se vor saruta la miezul noptii (Ei da! Parca numai ei!). In SUA, se crede ca fasolea cu boabe negre aduce noroc. Anul nou in ChinaChinezii din intreaga lume sarbatoresc intrarea in Noul An in ianuarie-februarie. Anul viitor, intrarea in Anul Boului va fi marcata pe 26 ianuarie. La chinezi, Anul Nou se numeste 'Sarbatoarea Primaverii' si este o zi de multumire si recunostinta pentru lucrurile bune primite in anul care s-a incheiat. Potrivit calendarului chinezesc, Anul Nou vine in prima zi cu luna plina dupa intrarea Soarelui in constelatia Varsatorului. Potrivit calendarului gregorian, acest lucru se intampla nu inainte de 21 ianuarie si nu mai tarziu de 19 februarie.'Sarbatoarea Primaverii' are la chinezi o istorie de circa 4000 de ani. Anul Nou chinezesc este celebrat intre 21 ianuarie si 20 februarie, aproape fiecare familie vopsind usa din fata cu rosu, aceasta culoare fiind simbolul norocului si al fericirii. Si, desi se pregatesc numeroase bucate pentru aceasta ocazie, in primele 24 de ore ale noului an nu sunt folosite cutite pentru ca nu cumva cineva sa se taie - lucru care ar insemna ca ar fi taiat si norocul intregii familii pentru urmatoarele 12 luni. Anul Nou evreiescFestivalul evreiesc de Anul Nou se numeste 'Rosh Hashanah'. Data acestuia variaza in fiecare an, intrucat calendarul evreiesc este lunisolar. Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea, data Anului Nou fiind fixata astfel pentru ca fermierii sa poata merge la Ierusalim inainte de sezonul ploilor. Primele zece zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte. Traditia vorbeste despre o carte a Raiului in care se spune ca sunt scrisi cei care au facut lucruri bune si rele si, la sarbatoarea de Rosh Hashanah, toata lumea trebuie sa dea socoteala in fata lui Dumnezeu pentru comportarea lor in timpul anului care a trecut. 

In BELGIA, este nelipsita mancarea de carne cu varza. Traditia cere ca, in timpul mesei de Anul Nou, participantul sa tina sub farfurie, sau in mana, o moneda de argint, ca sa-i intre bani in buzunar, tot anul.In Spania se obisnuieste ca in noaptea de Anul Nou sa se manance 12 boabe de struguri, la fiecare din cele 12 batai ale ceasului care vestesc trecerea in noul an. Pentru fiecare boaba de strugure care se mananca se pune cate o dorinta, iar aceste dorinte au mari sanse de a se implini, acestea reprezentand dorinte pentru fiecare luna a anului urmator.In FRANTA, este traditionala tarta cu crema de nuci. Dimineata, copiii primesc, de 1 ianuarie, cate o punga cu bomboane. Altadata, familiile instarite oferau personalului casnic o suma in bani. Astazi, Anul Nou "cu dar" este perimat. in timpul petrecerii de Revelion sunt schimbate daruri intre membrii familiei sau intre prieteni. In OLANDA, traditia nu serbeaza venirea noului an. Serbeaza incheierea anului vechi, pe 31 decemrbie, cu focuri de artificii si cu manifestari. Revelionul exista si el, dar nu atat ca traditie, cat ca o moda preluata de la altii. oamenii ard brazii de Craciun pe strazi si lanseaza artificii cand se schimba anul, ca un mod de a alunga spiritele rele ale vechiului an. In MAREA BRITANIE este obligatoriu ca in momentul sosirii noului an sa tii in mana o moneda, o bucatica de carbune si una de sare, simboluri de bogatie, caldura si alimente. Mancarea traditionala este puddingul, iar bautura preferata este whisky (mai ales in Scotia).  Aici, primul barbat care trece pragul unei case dupa miezul noptii este considerat aducator de noroc. Acesta ofera si un cadou simbolic, cum ar fi paine sau carbune, pentru ca familia sa aiba belsug in anul ce a inceput.  Prima persoana care intra in casa nu trebuie insa sa fie femeie sau barbat blond ori roscat deoarece se presupune ca acestia aduc ghinion. In PORTUGALIA s-a extins obiceiul spaniol de a manca cele 12 boabe de strugure la miezul noptii, cu diferenta ca, aici, portughezul prefera smochinele si le ia cate doua deodata, urcat pe un scaunel, ceea ce trebuie sa poarte noroc. Si aici se respecta obiceiul de a arunca lucruri vechi pe fereastra - dar numai farfurii, fiind excluse alte obiecte.In NORVEGIA se mananca regeste: fripturi de porc, miel sau curcan, cu mult mustar si cartofi fierti. Mult dans si multe focuri de artificii.In FINLANDA senzatia sarbatorii nu este mancarea ci este sauna, care se organizeaza de Craciun, dar continua si pana dupa Anul Nou. Masa de Revelion nu-i mult diferita de a noastra, dar masa traditionala este pe baza de mult peste fiert, afumat sau prajit.In CANADA s-a incetatenit sarbatorirea Anului Nou intr-un bar. Nu este vorba de un Revelion festiv, asa cum il stim noi, ci de o simpla intrunire familiala, intr-un local intim. Dar nu putini sunt canadienii care prefera, un Revelion european, in familie.In COREEA, anul nou se numeste Saehae, iar mancarea consacrata este supa de tteok (tteokgook). Tteok este o leguma locala, necunoscuta la noi si netradusa in romaneste. Chiar daca meniul ni se pare foarte modest, coreenii sunt mandri de mancarea lor festiva.In aceasta zona exista obiceiul de a se purta haine noi, care simbolizeaza un inceput bun, curat. Cei mai multi coreeni se aduna in casa celui mai in varsta barbat din familie, iar cei tineri fac cate o plecaciune in fata celor mai batrani, urandu-le sa aiba sanatate si prosperitate. 1. AustraliaCa si la noi, petrecerea de Revelion incepe pe 31 decembrie, numai ca la miezul noptii australienii sunt mai zgomotosi, folosindu-se de orice pentru a face galagie - fluiere,

claxoane, clopote de biserici pentru a alunga spiritele rele. A doua zi, ei sarbatoresc in special prin picnicuri pe plaja.  Australienii se tem de pisica alba, considerata aducatoare de ghinion 4. GermaniaNemtii obisnuiesc sa arunce plumb topit in apa rece pentru a interpreta viitorul dupa forma pe care o ia metalul. Daca ia forma unui sac noul an va fi bogat, daca e o silueta feminina, atunci vor fi pierderi de bani (of Doamne, tot femeile!). Deasemenea, tot in noaptea dintre ani, mananca crap, pentru a avea un an bogat.In plus, ei lasa putina mancare in farfurie pana dupa miezul noptii, ca un fel de asigurare ca vor avea bogatie si in anul care a inceput.  9. Africa de SudAici, Anul Nou este sarbatorit prin tragerea clopotelor bisericilor si prin focuri de arma. Pe 1 ianuarie, in unele zone, este o atmosfera de carnaval, multe persoane iesind pe strazi unde canta si danseaza.11. BraziliaBrazilienii considera ca lintea semnifica bunastare, astfel ca in prima zi din noul an ei mananca supa de linte sau linte cu orez. Preotesele cultului voodoo macumba se imbraca in fuste albastre si bluze albe pentru o ceremonie dedicata zeitei apei - Yemanja. 12. CambodgiaOamenii din aceasta tara folosesc calendarul indian pentru a calcula cand incepe noul an,care pica pe 12, 13 sau 14 aprilie, conform calendarului gregorian (folosit si la noi), iar sarbatorirea se face pe parcursul a trei zile.13. DanemarcaAici este un semn bun daca iti gasesti multe farfurii sparte in fata usii. Danezii pastreaza farfuriile vechi pentru a le arunca la trecerea dintre ani in fata caselor in care locuiesc prietenii lor. Astfel, cu cat ai mai multe cioburi la usa in prima zi a noului an, cu atat ai mai multi prieteni. exista obiceiul ca in noul an sa se intre sarind de pe un scaun la miezul noptii. Saritura are rolul de a alunga spiritele rele şi de a aduce noroc.15. HaitiAici, oamenii poarta haine noi si ofera cadouri in speranta ca vor avea un an bun. 18. PakistanAici, Anul Nou este sarbatorit in martie si reprezinta renasterea naturii dupa iarna lunga. Pakistanezii obisnuiesc sa arda gramezi de lemne care simbolizeaza distrugerea spiritelor rele ramase din anul trecut. 20. ItaliaIn aceasta tara se pastreaza inca o traditie veche - aceea de a arunca pe fereastra obiecte vechi, din anul trecut. Sarbatoarea are frumosul nume de "capodanno", iar mancarea traditionala consta in dulciuri, de obicei briose sau preparate din paste fainoase, insiropate din belsug cu miere. Italienii cred ca daca intalnesc o persoana de sex opus in dimineata noului an vor avea noroc.In unele parti din Elvetia si Austria localnicii poarta costume neobisnuite de Sfantul Silvestru. In anul 314, oamenii au crezut ca suveranul pontif al acelei perioade, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare ce va scapa si va distruge lumea in anul 1000. Pentru ca acest lucru nu s-a intamplat, toti au fost fericiti, dar, in amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite. In Austria, cele mai multe dintre familii pun pe masa un porc de lapte gatit care simbolizeaza noroc pentru anul

urmator. Si se obisnuieste sa se tine in mana un obiect din orice material in forma de purcelus, fiind considerat un adevarat talisman aducator de noroc. In Grecia, copiii isi lasa incaltarile langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la Sfantul Vasile. Se mananca "vassilopitta", o prajitura in care este ascunsa o moneda din aur, iar cel care o gaseste incepe anul cu noroc(asta daca o gaseste inainte de a mesteca bucata; daca nu, ghinion! Stomatolog scrie pe ei!). Persoana care gaseste banii va avea parte de bucurie tot timpul anului. Ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltamintea langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun.In tari din America Latina, precum Ecuador sauPeru, cu putin timp inainte de Anul Nou, oamenii fac papusi de carpa sau din hartie creponata (muñecos), care reprezinta anul ce s-a terminat. Papusile sunt expuse apoi in fata caselor pana pe 31 decembrie, la miezul noptii, cand sunt arse in strada. De asemenea, cel care doreste sa calatoreasca tot anul trebuie sa alerge prin cartier cu o valiza in mana, la ora 12 noaptea fix. In ECUADOR si PERU mancarea figureaza pe planul doi. Se mananca vegetarian: orice fructe, porumb, grau incoltit, orez, scortisoara, petale de flori galbene, care aduc noroc.Multi dintre locuitorii Peruului obisnuiesc sa poarte o anumita culoare la trecerea dintre ani, in functie de ceea ce isi doresc sa primeasca in anul urmator. Spre exemplu, se crede ca galbenul poate aduce noroc la bani, iar rosul in dragoste.

In Finlanda se spune ca poti afla cum va fi noul an daca torni cositor topit intr-un recipient cu apa, iar forma pe care o va lua metalul va spune daca anul viitor va fi unul norocos. Daca are forma de inel sau inima inseamna ca va fi o nunta, daca are forma unui vapor inseamna ca va fi un an cu multe calatorii.

In Scotia traditia spune ca prima persoana care va trece pragul unei case trebuie sa aduca un dar. Pentru ca scotienii sunt vestiti ca bautori de wisky, bineinteles ca acesta este darul cel mai obisnuit. Un alt obicei, tot al scotienilor, este de a colinda cu faclii aprinse in mana, acestea fiind simboluri ale soarelui si au rolul de a purifica noul an. Scotienii cred ca prima persoana care va intra in casa de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos daca aceasta persoana este un barbat brunet, care aduce un dar. In Scotia, Anul Nou este numit "Hogmanay", iar in unele sate sunt aprinse suluri de smoala, ce sunt apoi lasate sa se rostogoleasca pe strazi.

Scotienii se pregatesc sa intampine sarbatoarea de Anul Nou purificand locuintele printr-un anume ritual sau plimband ramuri de ienupar in flacari prin casa.