Transalpina (DN 67C) este o sosea care traverseaza Muntii Parang, printre Valea Jiului si Valea Oltului,

fiind paralela cu acestea. Strabate localitatea Ranca si trece pe la Obarsia Lotrului (intersectand DN 7A

Petrosani - Voineasa - Brezoi) si pe langa Lacul Oasa. Soseaua ajunge pana la 2.145 de metri altitudine, in Pasul

Urdele, mai sus decat Transfagarasanul (2.042 metri, la Balea Lac), si ofera ocazia de a admira unul dintre cele

mai frumoase peisaje din Romania.

Transalpina - DN 67C

Lungime totala: 148 km - intre DN 67 (Bengesti ) si DN1/DN7 (Sebes)

Durata parcurgerii traseului cu masina: 3 ore (conform Google Maps)

Anii constructiei: 1930-1935

Reabilitare completa: 2009-2011

Punctul cel mai inalt: Pasul Urdele - 2145 metri

Portiunea cea mai frumoasa: Ranca - Obarsia Lotrului

Şoseaua Transalpina, denumită de-a lungul timpului şi "Poteca Dracului", "Drumul Regelui" sau

"Transparâng", traversează Munţii Parâng de la Sud la Nord facând legătura între oraşul Novaci din judeţul Gorj

şi oraşul Sebeş din judeţul Alba, fiind considerat nu numai cel mai înalt drum rutier din România, dar şi cel mai

frumos traseu turistic auto din ţară având o altitudine maximă de 2145 de metri, în Pasul Urdele. De remarcat

aici şi faptul că Transalpina este şoseaua de legătură dintre Oltenia şi Transilvania, aflându-se între Valea Jiului

şi Valea Oltului, paralelă cu acestea. Unii turişti preferă totuşi o rută alternativă, şi anume: Novaci - Jina -

Sălişte.

Transalpina sau Drumul Naţional 67C (DN 67C), în momentul de faţă, reabilitat şi asfaltat în proporţie de peste

90%, are o lungime totală de 148.5 km şi străbate patru judeţe: Gorj, Vâlcea, Sibiu şi Alba. Transalpina este un

traseu destinat cu precădere traficului uşor în vederea dezvoltării turismului în zonă, nefiind prevăzut pentru

tranzitul camioanelor.

Istoric Transalpina

Vechimea drumului transalpin este destul de neclară, deoarece sunt două versiuni. Prima dintre ele,

conform căreia drumul a fost construit de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, când purta şi

denumirea de "coridorul IV strategic roman"; cea de-a doua versiune susţine că şoseaua a fost construită de

nemţi în primul război mondial. Care din aceste două variante este mai aproape de adevăr, nu se ştie cu

certitudine.

Se ştie cu siguranţă însă că inaugurarea Transalpinei s-a făcut în anul 1938 de regele Carol al II-lea şi a fost

considerat la acel moment o importantă realizare tehnică. Deşi reabilitat în timpul celui de-al doilea război

mondial, a fost foarte puţin intreţinut după terminarea acestuia şi modernizat abia în ultimii ani, când este

asfaltat în mare parte.

Cazare Transalpina

 Odată cu deschiderea traseului, a început să crească semnificativ numărul de pensiuni de-a lungul

Transalpinei. Majoritatea dintre ele se găsesc la cele două extremităţi ale traseului, fie în partea sudică, în zona

Rânca - Novaci, fie în partea nordică, în mărginimea Sibiului.

Staţiunea cea mai dezvoltată din punct de vedere turistic de pe toata Transalpina este Rânca. Cazare în

Rânca se poate găsi la numeroasele pensiuni nou contruite în ultimii ani, odată cu renovarea şoselei. Rânca se

află la o altitudine de 1650 de metri, dispune de 3 pârtii de ski, iar în perioada de iarnă cu greu poţi găsi un loc

de cazare. Preţurile de cazare la pensiuni în Rânca nu sunt ieftine, ci mai degrabă scumpe, dar dacă cauţi

suficient poţi găsi cazare la preţuri acceptabile.

La Rânca vă puteţi petrece revelionul sau vă puteţi petrece vacanţa în orice perioadă a anului, căci, spre

deosebire de restul Transalpinei, drumul până la Rânca este deschis pe tot parcursul anului, însa este greoi pe

vreme urâtă sau ninsoare, când este recomandabil să fie parcurs doar cu un autovehicul echipat adecvat, cu

cauciucuri de iarnă şi, eventual, lanţuri. Sunt perioade când, dupa urcarea celor 20 de km dintre Novaci şi Rânca

se ajunge la propriu, desupra norilor.

Pe lângă cele doua extremităţi, mai pot fi găsite câteva pensiuni şi de-a lungul Transalpinei, cu

precizarea că aici preţurile sunt şi mai ridicate. Însă pentru pasionaţii de natură şi de aer curat se merită,

Transalpina oferind nişte privelişti care te pot lasă mut de uimire. Pensiunile, cabanele şi vilele din apropierea

Transalpinei, fiind în majoritate noi, sunt elegante şi confortabile, cazarea fiind în general plăcută şi pe gustul

fiecăruia.

Program Transalpina 2013

Fiind un traseu rutier la o altitudine foarte ridicată, peste 200 de metri, Transalpina nu este deschisă pe

tot parcursul anului, deoarece condiţiile vitrege din timpul iernii în combinaţie cu serpentinele spectaculoase,

dar în acelaşi timp, încâlcite şi abrupte, îl transformă în cel mai periculos drum din România. În unele locuri

şoseaua este atât de îngustă încât abia pot trece două maşini una pe lângă alta.

Pentru anul 2013, Trasalpina se va deschide pe 15 mai, dacă va fi dezăpezită porţiune dintre Rânca şi Obârşia

Lotrului. Va rămâne deschisă pe toată perioada verii, timp în care va putea fi vizitată de turişti din toate colţurile

ţării, dar şi de peste hotare, fiind programată să se închidă la data de 1 noiembrie 2013. Condiţiile aspre de

vreme pot impune închiderea Transalpinei mai devreme decât este planificat în mod normal, aşa că aveţi grijă să

nu vă lăsaţi excursia pe ultima sută de metri.

Transalpina sau Drumul Naţional 67C (DN 67C), în momentul de faţă, reabilitat şi asfaltat în proporţie de peste

90%, are o lungime totală de 148.5 km şi străbate patru judeţe: Gorj, Vâlcea, Sibiu şi Alba. Transalpina este un

traseu destinat cu precădere traficului uşor în vederea dezvoltării turismului în zonă, nefiind prevăzut pentru

tranzitul camioanelor.

Obiective turistice Transalpina

Printre obiectivele turistice din apropierea Transalpinei, care merita vizitate amintim:

- la doar câţiva km de Obârşia Lotrului găsim Lacul Vidra

- Lacul Bâlea

- Lacul şi Barajul de acumulare artificial Oaşa

- Pasul Urdele

- Pasul Muntinu

Sebes – Caransebes/Cheile Nerei: 270 km – 3 h 38 min

Caransebes/Cheile Nerei: 115 km – 1 h 42 min

Sebes – Turda: 81 km – 1 h 8 min

Turda – Drobeta Turnu Severin: 337 km – 4 h 32 min

Intre Sebes – Caransebes:

Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru – Geoparcul dinozaurilor

Situl fosilifer cu dinozauri Sânpetru este o arie protejată de interes naţional, care corespunde

categoriei a IV-a IUCN (rezervaţie naturală, de tip paleontologic), inclusă în Geoparcul Dinozaurilor

„Ţara Haţegului”. Cu o suprafaţă de 5 ha, situată în bazinul Depresiunii Haţeg, pe teritoriul satului

Sânpetru, comuna Sântămăria-Orlea, paleofauna reptiliană de la Sânpetru este reprezentată de specii de

dinozauri, crocodili, broaşte ţestoase.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Numele său complet era Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Capitala şi cea

mai importantă metropolă de pe teritoriul Daciei Romane din anul 108 şi până în 271. Dacă vechea

capitală a Daciei preromane se situa în Munții Orăştiei la o altitudine de 1.200 m, Sarmizegetusa

Romană era amplasată pe un teren aproape şes, în bazinul Haţegului, la cota 531 m. Oraşul se afla la

aproximativ 8 km depărtare de trecătoarea care face legătura între Banat şi Transilvania şi care purta în

antichitate numele de Tapae, astăzi "Porţile de Fier ale Transilvaniei".

Intre Caransebes – Cheile Nerei:

Morile de apă de la Eftimie Murgu

Cel mai mare parc cu mori de apă din Romania şi SE Europei; este localizat în sud-vestul

României, Caraş Severin, Banat, în depresiunea Almăjului. Ca să ajungi la sat urmează drumul Reşiţa –

Caraşova – Bozovici (sau dacă eşti aproape de Oraviţa ai drum şi de acolo spre Bozovici) şi eşti aproape

de Eftimie Murgu, tot ce trebuie să faci e să urmezi indicatoarele. Vechea denumire a satului a fost

Rudăria, dar din 1970 poartă numele cunoscutului revoluţionar născut acolo.

Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa

Cascada Bigăr

Locul e aşezat undeva în Banat, pe valea Minişului, la gura Poneasca, acolo unde şoseaua se

întâlneşte cu imaginara Paralelă 45, pe la jumătatea distanţei dintre Bozovici şi Anina. O sută de metri

mai sus izvorăşte râul acesta mititel. Aici este Izbucul Bigăr şi peştera cu acelaşi nume, toate în munţii

Aninei. Rezervația Bigăr este încadrată administrativ în Parcul Național Cheile Nerei-Beuşnița.

Peştera cu oase

Peştera cu oase este un sistem de 12 galerii carstice, situat în regiunea carstică a Văii Minişului,

în apropiere de oraşul Anina, județul Caraş-Severin. Aici au fost descoperite, în 2002, cele mai vechi

rămăşițe din Europa, ale omului modern. Fosilele, provenind de la trei indivizi (numiți de cercetători

"Oase 1”, "Oase 2” şi "Oase 3”), au fost datate la o vechime de 35.000 de ani, sau 40.500 folosind date

calibrate. Vechi de 35 000 de ani sunt şi oasele femeii din Peştera Muierilor, Baia de Fier, Gorj, aşadar

în România avem dovada primilor oameni moderni!

Lacul Dracului

Lacul Dracului este un lac carstic din Munții Locvei, de o culoare aparentă albastru-verzuie,

format prin prăbuşirea tavanului peşterii alăturate. şi alimentat prin fisurile carstice.

Salina Turda se găseşte în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în Salină (prin galeria de acces

Franz Josef) se făcea până în anul 2010 din str. Salinelor 54A (cartierul Turda Nouă), în prezent prin noua şi

moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgău (Aleea Durgău nr.7). Dovezi arheologice sigure ale

exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană (50 î.C.-106 d.C.). Romanii (106-274 d.C.) au

exploatat sarea la Durgău în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lăţime. În afara masivului de

sare de la Durgău, Romanii au exploatat si masivul de sare învecinat de la Băile Romane (în zona ştrandului

actual). După retragerea romanilor în anul 274, până în secolul al XI-lea, nu există dovezi certe că extracţia sării

ar fi continuat. În primul document cunoscut până în prezent cu referire la sarea de la Turda, emis de cancelaria

maghiară în anul 1075, este menționată vama ocnelor de sare de la Turda (Torda) într-un loc de lângă râul Arieş

"qui dicitur hungarice Aranas (Aranyos), latine autem Aureus” ("în locul ce se cheamă pe ungureşte Aranyos,

iar pe latineşte Aureus”) [1]. Acest punct de vamă era situat în preajma fostului pod roman (folosit în tot timpul

Evului Mediu, până la finele sec. XVIII), pe amplasamentul aşezării fortificate de mai târziu numită

Szentmiklos (Sf. Nicolae). În cursul secolului al XIII-lea este pomenită explicit existenţa ocnei de la Durgău-

Turda. Astfel, la 1 mai 1271, se dăruia capitului Episcopiei de Transilvania "ocna de sare de la Durgău-Turda

(Dörgö-Torda)”. În timpul stăpânirii maghiare a Salinei de la Turda din secolele XV-XVII, au fost deschise la

Durgău un număr de 4 ocne subterane: Mina Katalin, Mina Horizont, Mina Felsö-Akna si Mina Iosif (Joseph).

În timpul stăpânirii austriece a Salinei de la Turda din secolele XVII-XIX, au fost deschise la Durgău un număr

de 5 ocne subterane: Mina Tereza (Maria Theresia), Mina Anton (probabil denumită aşa după Sf.Anton), Mina

Cojocneană (Kolozser), Mina Rudolf (Rudolph, redenumită în 1889, după sinuciderea prinţului austriac

Rudolph, în Mina Nicolae, după care a reluat vechiul nume Rudolph) si Mina Ghizela (Gisela).