Universitatea “ Ovidius “ din Constanța

Facultatea de Istorie și Științe Politice

Specializarea Științe Politice III

România în perioada de tranziție

postcomunistă

Studenți:

Chiriță Cristian-Sabin

Boracai Ailin

Constanța

2015

Aspecte generale asupra tranziției și a consolidării democratice

În lucrarea următoare vom studia perioada de tranziție prin care a trecut România în urma

revoluției din decembrie 1989 și până în momentul adoptării legii fundamentale a statului și anume

Constituția. În cele ce urmează vom prezenta aspecte generale cu privire la procesul de tranziție

precum și a consolidării democratice, vom puncta și unele teorii care țin de tranziția în Europa de

Est.

Acest termen a fost introdus la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970 deoarece era

nevoie să se explice schimbările de regim în special din America Latină şi Europa de Sud. La acea

vreme rezultatul tranziţiei rămânea unul destul de vag, nu se ştia spre ce se îndreaptă mai exact

politica statelor respective după căderea/schimbarea vechiului regim.

Întrebarea cea mai frecventă este aceea “De ce în unele societăţi tranziţia către democraţie

se realizează cu succes iar în altele nu? ”, pentru această întrebare, o analiză liniară a subiectului

ar fi vagă, este nevoie de o analiză complexă de un studiu de caz pentru a ajunge la concluzii

pertinente.

Dacă ar fi să privim în ansamblu tranziţia, polii de discuţie ai acesteia s-au modificat. Chiar

mai mult de atât o dată cu căderea regimurile comuniste din Europa se vorbeşte în cele mai multe

cazuri strict de tranziţie către democraţie.

Astfel rezulă faptul că sintagmele tranziţie politică şi schimbare politică, sunt sinonime şi

reprezintă trecerea de la un regim politic la altul1.

Dnkwart Rustov publică în 1970, chiar înainte de “ Al treilea val “ articolul ce poartă

numele “Transitions to Democracy: Toward a Dy-namic Model”, în care se introduce termenul

de “tranziţie” pentru a se referi la trecerea de la un regim politic la altul. Acesta afirma faptul că

oamenii de ştiinţă de la acea vreme erau preocupaţi de a scrie despre modul în care se poate menţine

sau consolida democraţiile în statele în care aceasta exista deja, în principat în America de Nord

respectiv Europa de Vest.

Cu toate acestea, Rustov ajunge la concluzia că statele în curs de dezvoltare sunt interesate

de aşa zisa “ problemă generică “ şi anume cum ia fiinţă o democraţie. În această lucrare Rustov

se concentrează pe faptul că oligarhiile evoluează treptat spre democraţie. Aceastălucrare extrem

1 Guillermo O’Donnell,Philippe C. Schmitter, Transition from Authoritarian Rule.Tentative Conclusion about

Uncertain Democracies, ,editura The Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1986, p.6.

de citată în literatura de specialitate reprezintă principala sursă de inspiraţie pentru Guillermo

O’Donnel şi Paul Schmitter sau S.Huntington2.

În urma discuţiilor ample asupra tranziţiei în anul 1986 Gullermo O’Donnell şi Philippe

Schmiter scriu o lucrare de referinta privid acest subiect şi anume “Transitions From Authoritarian

Rule: Tentative Conclusions About Uncertain Democracies “. În această lucrare cei doi au ajuns

la concluzia că studiul lor asupra tranziţiei începe o dată cu începerea procesului de dizolvare al

regimului autoritar şi se termină o dată cu instalarea unei forme de democraţie, revenirea la alt fel

de regim autoritar sau apariţia unei alte alternative.

Din momentul în care se ajunge în acest punct cei doi autori identifică trei etape majore:

liberalizarea, democratizarea şi socializarea.

Dacă drepturile cetăţenilor s-au extins se vorbeşte practic de prima etapă, liberalizarea,

care din punctul acestora de vedere reprezintă semnalul că tranziţia a început. În cele ce urmează

potrivit celor doi autori se declanşază procesul de democratizare, care potrivit acestora implică

două idei fundamentale. Toţi oamenii trebuie să fie trataţi egal dânduli-se astfel posibilitatea de a

face alegeri colective cu obligativitatea de a fi responsabili pentru faptele lor. A treia etapă în

lucrarea menţionată mai sus pusă în valoare de către cei doi autori este socializarea. Aceştia afirmă

faptul că tranziţia spre democraţie implică în acelaş timp o altă tranziţie, cea de-a doua tranziţie

cum mai este numită socializarea.3

În perioada zilelor noastre ne aflăm, după cum spune şi titlul lucrării, la al treilea val al

democratizării. Primul val a început în anii 1820, odata cu introducerea dreptului de vot pentru o

mare parte din populaţia masculină din Statele Unite, acest prim val a continuat timp de aproape

un secol, până în 1926 când s-a ajuns la numărul de 29 de democraţii. Venirea la putere în Italia

lui Mussolini în anul 1922 a dus la prima decădere cu privire la răspândirea democraţiei la nivel

mondial, ajungându-se în anul 1945 la 12 democraţii funcţionale. O dată cu victoria Aliaţilor din

Cel de al Doilea Război Mondial începe al doilea val al democratizărilor care până în anul 1962,

când îşi atinge apogeul, ridică numărul regimurilor democratice la 36. Chiar dacă valul doi a

2 Dankwart Rustov,” Transitions to Democracy: Toward a Dynamic Model ”, Comparative Politics, Volume 2,

Issuse 3, ( Apr.1970 ), p.337-363. accesat pe http://www.jstor.org/stable/421307, pe data de 28 aprilie, 2010, ora

12:30. 3 Guillermo O’Donnell,Philippe C. Schmitter, “ Transition from Authoritarian Rule.Tentative Conclusion about

Uncertain Democracies ”,editura The Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1986, p.3-13.

reprezentat un progres important la acea vreme între 1960 şi 1975 numărul regimurilor

democratice s-a redus la 30.

Pentru fiecare perioadă a istorie au existat mai mulţi factori care au influenţat progresul sau

regresul numărul regimurilor democratice la nivel mondial, cu toate acestea S.Huntington

stabileste 5 factori principali, drept justificare pentru ultimul val. Acești factori se referă la

pierderea legitimității regimurilor autoritare, creșterea economică mondială, modificarea

politicilor actorilor internaționali în special a Statelor Unite ale Americii respectiv Uniunii

Sovietice și ultimul dar poate cel mai important dacă ne uitam la Europa de Est, fenomenul

bulgărelui de zăpadă, care se referă la exemplul altor state care au realizat tranziția iar efectele ei

au încurajat și alte state să inițieze aceste acțiuni.4

Tranziția în Europa de Est a apărut deoarece între 1989 şi 1991 un număr important de state

au luat parte valului brusc privind democratizarea în urma sfârşitul Războiului Rece. Odată trecute

momentele de euforie şi manifestaţiile de bucurie ale maselor dezlănţuite cu ocazia sfârşitului unei

ere, acestea trebuiau să se gândească la modul în care vor aborda tranziţia deoarece în acele

momente nimeni nu avea stabilită o metoda exact spre acest demers. La acea vreme în literatura

de specialitate nu existau modalităţi de a explica acest fenomen sau de a explica cum se

prelucrează, înlocuieşte sau transferă puterea din fostul bloc comunist.5

În urma studiilor realizate privind literatura de specialitate s-a dovedit faptul că procesul

de consolidare democratică este cel mai complicat din punctul de vedere al factorilor care îl pot

influenţa în orice moment.

O’Donnell este de părere că o democraţie este consolidată atunci când actorii de tip C ( cei

care doresc consolidarea ) duc o politică de succes astfel încât sunt eliminaţi din fucţiile de decizie

cei care ar duce puterea actorilor de tip B ( cei care sunt împotriva democraţiei )6.

Privind acest proces Juan Linz şi Alfred Stepan sunt de părere în lucarea lor “Democratic

Transition and Consolidation“, că o tranziţie democratică este completă atunci când suficiente

reforme au fost atinse pentru a avea un guvern ales în urma unor alegeri libere, când acest guvern

de facto are libertatea de a genera noi politici şi nu în ultimul rând când puterea executivă,

4 Samuel P. HUNTINGTON, “ The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century “, Editura

University, p.4-9. 5 Samuel Huntington, “ Will more countries become democratics ? “,Political Science Quarterly, Vol.99, No. 2,

Summer 1984, p. 193-218. 6 Timothy Power, Theorizing a Moving Target: O’Donnell’s Changing View of Postauthoritarian Regimes ,

University of Oxford, Oxford, 19 martie 2012, p.8.

legislativă şi judiciară nu trebuie să împartă puterea cu alta formă du guvernământ. Cu alte cuvinte

aceştia spun că democraţia trebuie să fie “ the only game in town “7.

Din punctul de vedere al unor teoreticieni o democraţie este consolidată atunci când apare

alternanţa la putere între rivali, sistemul politic a fost susţinut şi atunci când a trecut prin crize la

nivel mondial, înfrângerea şi pedepsirea acţiunilor cheie, stabilitatea regimului chiar şi după

reforme ale sistemului electoral sau absenţa unui partid important antisistem sau a unei

organizaţii.8

România și tranziția spre democrație

Pierderea autorității Uniunii Sovietice, precum și problemele interne cu privire la

procesul de supraproducție și a calității produselor aflate pe piața sau expansiunea Occidentului

a dus la limitarea sferei de influență a acesteia. După anii 1980, la inițiativa lui Mihail Gorbaciov

au fost introduse două politici “ perestoika “ și “ glasnosti “ prin care se dorea relaxarea

influenței Uniunii Sovietice asupra Europei de Est, eliminarea cenzurii respectiv mai multe

demersuri spre procesul de democratizare.9

Sfârșitul Războiului rece a reprezentat destrămarea Uniunii Sovietice precum și obținerea

independeței statelor din Europa de Est printre care și România.

În cele ce urmează vom prezenta principalele evenimente prin care a trecut România de la

căderea regimului autoritar până la adoptarea Constituția când, din punctul de vedere al analizei

noastre se sfârșește tranziția.

La sfârșitul lunii decembrie, mai exact între 16 și 22 au avut loc mai multe manifestații

violente în orașele importante din țară în care se exprima nemulțumirea față de regimul lui

Nicolae Ceaușescu. De menționat faptul că înlăturarea de la putere și ulterior uciderea lui

Nicolae respectiv Elena Ceaușescu s-a realizat cu un număr de aproximativ 1500 de morți,

România fiind singurul stat din blocul estic care a avut parte de o revoluție sângeroasă.

7 Juan Linz, Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation , Baltimore: John Hopkins

University Press, 1996, p.3-4. 8 Richard Gunter, Nikiforos Diamandouros, Hans-Jurgen Puhle, O’Donnell’s Illusion: A Rejoinder, Journal of

Democracy 7.4, Johns Hopkins University Press, 1996, p.154. 9 Nicolas Werth, Istoria Uniunii Sovietice de la Hruşciov la Gorbaciov, Editura Corint, Bucureşti, 2004, p. 126.

Deși abuzurile lui Nicolae Ceaușescu au fost criticate încă din luna martie 1989 prin “

scrisoarea celor șase “, a unor lideri comuniști prin care aceștia își exprimau nemulțumirea cu

privire la politicile acestuia, nerecunoașterea decretului prin care cetățenii României nu aveau

dreptul să aibă contacte cu străinii precum și nejustificării banilor pentru construcția Centrului

Civic din București. Statutul Securității care își intimida proprii cetățeni, instituirea muncii

forțate sau politica agrară au fost și ele menționate de către semnatari.10

În cadrul contextului politic actual, puse și pe seama capturării și implicit înlăturării de la

putere a lui Nicolae Ceaușescu, Ion Iliesc anunță public la radio și televiziune, pe data de 22

decembrie formarea Frontului Salvării Naționale. După execuția lui Nicolae Ceaușescu din 25

decembrie 1989, Frontul Salvării Națioanle a format un Guvern provizoriu avândul președinte pe

Ion Iliescu iar în funcția de prim-ministru pe Petre Roman.

Din data de 22 decembrie 1989 și până în 31 decembrie același an, au fost adoptate o

serie de decrete-lege, 10 la număr, de către Consiliul Frontului Salvării Naționale.

Decretul-lege numărul 1 din data de 26-12-1989, privind abrogarea unor legi, decrete și

alte acte normative a fost catalogat drept un act normativ care avea rolul de a abroga mai multe

legi din perioada precedentă, prin care se scoteau din uz legile care interziceau avorturile,

schimbării domiciliului sau anularea programului de alimentație științifică.

Decretul-lege numărul 2 din data de 27-12-1989 se referea la constituirea, organizarea și

funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale respect ale consiliile teritoriale. Un alt

decret-lege de o importanță deosebită o are numarul 7, adoptat pe 31-12-1989 se referă la

repatrierea cetățenilor români.11

Dacă ne uită asupra normelor democrației, decretul-lege numărul 8, este printre cele mai

importante, acesta a fost adoptat la data de 31-12-1989, și se referea la libertatea de înregistrare

precum și punerea în funcționare a partidelor politice și organizațiilor obstesti din România.

Această nouă lege adoptată dadea libertatea partidelor istorice să se reînființeze, drept urmare

primul partid înființat la Tribunalul Municipiului București, a fost Partidul Național Țărănesc

10 Irina Manea, “ Scrisoarea celor șase adresată lui Nicolae Ceaușescu “, 11.04.2012,

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/scrisoarea-celor-6-adresat-lui-nicolae-ceau-escu, accesat la data

de 10 mai 2015, ora 03:46. 11 DECRETE – LEGE emise în perioada 22 decembrie 1989 - 31 decembrie 1989 de catre Consiliul Frontului

Salvării Naţionale,

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.lista_interval?dat1=19891222&dat2=19891231&emi=19&tip=4&rep=0,

accesat la data de 10 mai 2015, ora 04:32.

Creștin-Democrat, pe data de 8 ianuarie 1990. Deși majoritatea liderilor acestui partid au fost

condamnați și au sfârșit în închisorile comuniste în jurul anilor 1950, Corneliu Coposu, fost

deținut politic și el a reușit să formeze în jurul lui un nucleu semnificativ al acestui partid. Printre

personalitățile aflate în jurul lui Corneliu Coposu se număra și Ion Rațiu sau Valentin

Gabrilescu.

Partidul Național Liberal, s-a reînființat la data de 15 ianuarie 1990, și în cazul acesta

majoritatea liderilor au sfârșit în urma ororilor din închisorile comuniste. Cu toate acestea, la

reformare au luat parte Radu Câmpeanu, Ioana Brătianu, Sanda Tătărescu, Dinu Patriciu sau

Călin Popescu Tăriceanu.

Chiar dacă la 24 decembrie 1989 s-a format un grup care dorea reformarea Partidului

Social Democrat Român, acesta a fost înregistrat oficial pe data de 18 ianuarie 1990 sub

conducerea lui Adrian Dimitru în jurul să fiind persoane ca Sergiu Cunescu sau Alexandru

Athanasiu.12

Un alt Decret-Lege semnificativ procesului de tranziție este numarul 10 din 31-12-1989,

prin care se stabileau organizarea, constituirea și funcționarea Guvernului României.

Fiind evenimentele date, Decretul-Lege numărul 6 din 07-01-1990, interzicea pedeapsa

cu moartea, ca Decretul-Lege numărul 40 din 24-01-1990 prin care vechiul imn, “ Trei culori “

era înlocuit cu “ Deșteaptă-te române “.

Pe data de 23 ianuarie 1990 Frontul Salvării Națioanle devine partid politic cu 128 de

voturi pentru, 8 contra și 5 abțineri, mai multe personae din cadrul acestuia n-au fost de acord cu

această decizie deoarece initial liderii grupări au afirmat faptul că nu doresc să devina un partid

politic. Drept urmare Ana Blandiana, Ion Caramitru sau Mircea Dinescu, pe lângă mulți alții și-

au dat demisia din partidul ce avea să se formeze.

În urma acestei decizii, pe data de 28 ianuarie, are loc o serie de manifestații publice

conduse de către partidele istorice mențioante mai sus în semn de proces. Frontul Salvării

Naționale organizeză la rândul ei ziua următoare o contramanifestație fiind distruse sediile

12 Decretul-Lege nr. 8 din 31 decembrie 1989, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Decretul-

Lege_nr._8_din_31_decembrie_1989, Enciclopedia României, accesat la data 10 mai 2015, ora 04:54.

partidelor de opoziție. Aceste evenimente au fost cunoscute sub numele de Mineriada din

ianuarie 1990. 13

Cu toate acestea, pe data de 1februarie are loc o întâlnire între membrii Consiliului

Provizoriu de Uniune Națională cu liderii partidelor de opoziție ajungânduse în urma discuțiilor

la concluzia ca CPUN trebuie să fie reformat, astfel 50 din membri proveneau din formațiunile

politice nou înființate fiecare primind câte trei locuri.

Pe data de 6 februarie 1990, Frontul Salvării Naționale, s-a înregistrat drept partid politic.

Deoarece Decretul-Lege numărul 92 din data de 14 martie 1990, avea în vedere un aspect prin

care președintelui României i se interzicea afilierea unui partid politic, Ion Iliescu demisionează

din funcția de președinte al Frontului Salvării Naționale, această funcțiie fiind deținută în

continuare de Petre Roman.14

Tot în luna februarie au avut loc mai multe manifestații În Piața Constituției,

manifestanții erau de părere că actuala conducere este predecesoare celei comuniste și că nu face

progrese spre democratizare, și de această data au fost chemații minerii din Valea Jiului pe data

de 17-18 ale lunii pentru restabilirea ordinii.

La 12 martie 1990, se în prim plan apare Proclamația de la Timișoara, unul dintre cele

mai importante aspecte dintre această proclamație, este acela în care se interzicea unui fost

membru al Partidului Comunist să candideze pentru funcții publice pe o durată de 10 ani, mai

ales pentru funcția de președinție a României. Acest aspect era menționat la punctul 8 al acestei

proclamații dintr-un total de 13. Mai multe societăți civile precum si 4 milioane de oameni erau

de acord cu acest aspect și doreau introducerea punctului 8 în legea electorală.15

Pe data de 15 martie 1990, o dată cu ziua maghiarilor au avut loc conflagrații la Târgu

Mureș, chiar dacă pe data de 25 decembrie 1989 se înființa Uniunea Democrată a Maghiarilor

din România, cu scopul de a susține interesele etnicilor maghiari.16

13 Consiliu Provizoriu de Uniune Națională, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Consiliul_Provizoriu_de_Uniune_Na%C5%A3ional%C4%83, Enciclopedia Română, accesat la data de 10 mai 2015, ora 05:39. 14 DECRET-LEGE nr.92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Presedintelui Romaniei,

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=7528, accesat la data de 10 mai 2015, ora 05:50. 15 Proclamația de la Timișoara, 11 martie 1990,

http://ro.wikisource.org/wiki/Proclama%C8%9Bia_de_la_Timi%C8%99oara, accesat la data de 10 mai 2015, ora

06:24. 16 Iulian Stănescu, Puterea Politică în România de la Comunism la noul Capitalism ( 1989-2014 ), editura

ProUniversitaria, București, 2014, p.63.

Pe data de 20 mai 1990, au lor în România primele alegeri libere chiar dacă Frontul

Salvării Naționale deținea toată puterea în stat. Astfel, Frontul Național obținea 66,31 % din

voturile pentru Adunarea Deputaților respectiv 67,53 % din voturile pentru Senat. În urma

acestor alegeri, beneficiau de 263 de Deputați respectiv 91 de senatori. În ceea ce privește

președinția României, Ion Iliescu câștiga alegerile cu un procent de 85,7%, învingându-i pe Ioan

Rațiu și Radu Câmpeanu, astfel Petre Roman devenea primul ministru al României.17

Pentru opozanții FSN, victoria lui Iliescu reprezenta continuarea ororilor comuniste,

strigându-se atunci în piețe “ jos comunismul! “, tot atunci a apărut și “ Imnul Golanilor ”.

Pe 23 aprilie cei nemulțumiți aveau să se strângă în Piața Universității, apărând astfel un

fenomen numit “ golaniada “, de la afirmația Președintelui Ion Iliescu cum că, „golanii fac

dezordine în centrul orașului”. Tot în această perioadă ideea reinstaurării monarhiei capătă

repede contur în ochii prostatarilor care văd în Regele Mihai o salvare națională, dar acesta este

întors din drum de pe Aeroportul Otopeni deși deținea o viză legală. Conducerea de la acea

vreme susținea faptul că venirea în țară are Regelui va destabiliza societatea civilă.

Protestele se intensifică ca urmare a acestui gest iar la jumătatea lunii iunie minerii vin iar

la București pentru a restabili ordinea și implicit încetarea mișcării numite “ golaniada “ și

automat a fenomenului Pieței Universității.

În perioada următoare mai multe firme românești au fost vândute. Pe data de 21

septembrie 1990, fiul lui Nicolae Ceaușescu, Nicu, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.

Tot în luna decembrie, în apropierea Craciunului, Familia Regala a României primește

acordul să vină în țară dar și de această dată, sub pretetextul că nu aveau viză, sunt opriți din

drumul lor către Curtea de Argeș.

La începutul anul 1991, se înființează și Institutul Român pentru Drepturile Omului.

Anul 1990 se încheie cu mai multe neclarități în vederea procesului de democratizare,

chiar dacă la 1 februarie 1991, România devine invitat special în Consiliul Europei, această lege

a avut numărul 23 din data de 06-03-1991 care mai prevedea comerțul și cooperarea

economică.18

17 Ion Scurtu, Istoria Contemporană a României (1918-2004), Editura Fundației România de Mâine, București, 2002, p. 355-356. 18 Legi adoptate în anul 1991, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.lista_anuala?an=1991&emi=2&tip=1&rep=0, accesata la data de 10 mai 2015, ora 07:04.

Tot în luna februrarie apariția Legii Fondului Funciar avea scopul de a retroceda în mod

egal pământuri, pentru stimularea țărănimii, dar aceasta avea să ducă la multe retrocedări care s-

au sfârșit cu procese, de cele mai multe ori între membrii familiei.19

La data de 16-17 martie are loc Conveția Frontului Național prin care se adopta un

proiect numit “ Un viitor pentru țară “ prin care se dorea reformarea profundă a societății prin

modificarea pieței muncii a servciilor sau reabilitării proprietăților. Petre Roman, care deținea

funcția de președinte al partidului a fost acuzat de neoliberalism prin introducerea acestui proiect

astfel generând primele conflicte în interiorul FSN-ului. 20

Ca urmare a nealocării cererilor promise, minerii din Valea Jiului conduși de Miron

Cozma vin încă o dată în București, devastând spațiile publice ducând lupte cu forțele de ordine

atacând chiar și Parlamentul României. În urma violențelor, Guvernul condus de Petre Roman își

dă demisia, funcția de prim-ministru este preluată de Teodor Stolojan care dorea continuarea

reformelor necesare democratizării.

Pe 23 noimebrie 1991, se adopta Legea nr.67, care se referea la organizarea și

desfășurarea referendumului național privind Constituția României, prin această lege cetățenii

erau chemați la urne iar aceștia trebuiau să răspundă cu “ da “ sau “ nu “ la întrebarea: „ Aprobați

Constituția României adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991? “. La acest

referendum aveau drept de vot persoanele care împliniseră 18 ani inclusiv în ziua respectivă. Nu

aveau drept de vot debilii sau alienații mintali, cei aflați sub interdicție precum și persoanele

condamnate la pierderea drepturilor electorale în urma hotărârilor judecătorești.21

Pe data de 8 decembrie 1991 se adoptă prima Constituție de după căderea regimului impus de

către Nicolae Ceaușescu. Membrii Partidului Național Liberal, Partidului Național Creștin

Democrat respectiv a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România au fost împotriva acestui

referendum îndemnându-i astfel pe susținătorii acestora să se prezinte și să voteze “ nu “.

Opoziția dorea vot secret iar Frontul Salvării Naționale care deținea majoritatea optau pentru un

vot deschis.

19 Lege Numărul 18 din 19 februarie 1991, Legea fondului funciar, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=1290, accesat la data de 10 mai 2015, ora 22:34. 20 Frontul Salvării Naționale, Enciclopedia României, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Frontul_Salv%C4%83rii_Na%C5%A3ionale, accesat la data de 10 mai, 2015, ora 07:19. 21 LEGE nr.67 din 23 noiembrie 1991 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional asupra

Constituţiei României, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=8411, accesat la data de 10 mai

2015, ora 23:25.

Cu toate acestea s-au prezentat aproximativ 11milioane de alegători, 77,3% fiind votând “

da “, iar împotrivă 20,4 %.22

Referendumul privind adoptarea Constituției nu a fost singurul eveniment important al

lunii decembrie deoarece Legea Nr.82 din 24 decembrie 1991, punea în vedere aspecte cu privire

la contabilitatea societăților comerciale, precum și de modalitatea plății impozitelor.23

Constituția României

Constituţia României, în forma iniţială, a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante

din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21

noiembrie 1991, aceasta a intrat în vigoare în urma referendumului.

Această Constituție este formată din 156 de articole structurate pe 8 titluri. Acestea sunt

următoarele:

Titlul I - Principii generale

Titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale

Titlul III - Autoritățile publice

Titlul IV - Economia și finanțele publice

Titlul V - Curtea Constituțională

Titlul VI - Integrarea euroatlantică

Titlul VII - Revizuirea Constituției

Titlul VIII - Dispoziții finale și tranzitorii

În Articolul 1 este precizat faptul că România este stat suveran și independent respectiv unitar

și indivizibil. Tot în acest articol este prevăzut faptul că România este un stat de drept în care

drepturile omului și pluralismul plitic sunt sunt valori supreme. Principiul separației puterilor în

stat sunt și ele menționate dar și faptul că respectarea Constituției este obligatorie.

22 Irina Andreea Cristea, Ziua Constituției României, http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/12/08/ziua-constitutiei-romaniei-10-06-51, luni 8 decembrie 2014, accesat la data de 11 mai 2015, ora 00:03. 23 Lege Nr.82 din 24 decembrie 1991, LEGEA Contabilității Republictă,

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Legea_contabilitatii.htm, accesat la data de 11 mai 2015, ora 00:17.

În Articolul 4 se exprimă faptul că “ România este patria comună şi indivizibilă a tuturor

cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de

sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială “.

Cetățenia română nu poate fi retrasă persoanlor care au dobandit-o prin lege, acest aspect era

prevăzut în articolul 5 ca în articolul 6 să fie prevăzut faptul că minoritățile naționale au dreptul la

exprimare etnică, lingvistică sau religioasă nefiind discriminați față de cetățenii români. Drepturile

și libertățile cetățenilor sunt în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului în

articolul 20.

Articolul 8, Pluralismul și partidele politice se referă la ideea că pluralismul este o condiție a

democrației constituționale și că acestea sunt în slujba voinței politice a cetățenilor.

Articolul 23 privind Libertatea Individuală specifică faptul că siguranța persoanei este

inviolabilă și că numai în cazul în care procedurile legale sunt îndeplinite o persoană poate fi

arestată sau reținută.

În articolul care se referă la Libertatea de Exprimare și anume 30, este menționat faptul că

cetățenii au dreptul la exprimare în orice mijloace respectiv a presei. Un factor important este acela

că cenzura era interzisă. Articolul 36, privind dreptul la vot, menționează faptul că au drept de vot

persoanele care au împlinit 18 ani în ziua alegerilor.

În Constituție este pus în vedere și faptul că dreptul la muncă nu poate fi îngradit, nici alegerea

profesiei sau locului de muncă. Interzis este exercitarea muncii forțate cu mențiunea că

îndeplinirea îndatoririlor militare, a persoanelor condamnate, nici activitățile exercitate în urma

unor calamități sau alte pericole nu fac parte din categoria munci forțate.

Articolul 44 prevede dretul la proprietatea privată afirma faptul că aceasta este garantată și

ocrotită prin lege. Cetățenii nu pot fi expropiați decât prin intermediul legilor în interes public cu

despăgubirile de rigoare. Naționalizarea forțată este și ea interzisă prin Constituția României.

Parlamentul conform Constituției este un organ reprezentativ al poporului. Acesta este alcătuit

din Camera Deputaților respectiv a Senatului, membri acestora sunt aleși conform legii electorale

prin vot universal, direct, egal, secret și liber exprimat pe un mandat de 4 ani, acesta prelungindu-

se în stare de asediu sau de război.

Articolul 40 prevede Rolul Președintelui, acesta trebuie să reprezinte statul român, și să

vegheze asupra respectării Constituției, acesta are și rolul de mediator între puteri. Acesta este ales

conform legii electorale pe o durată de 5 ani din ziua depunerii mandatului. În timpul mandatului,

cel care deține funcția de președinte nu trebuie să facă parte dintr-un partid politic sau să dețină

altă funcție publică sau privată. În urma consultării celor două Camere, Președintele poate dizolva

Parlamentul dacă acesta nu dă votul de încredere formării Guvernului în timp de 60 de zile de la

prima solicitare.

În urma investiturii, Guvernul trebuie să asigure politica internă și externă a României, acesta

este alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membrii. Acesta adoptă hotărâri și ordonanțe, sunt

semnate de primul-ministru respectiv miniștrii specifici.

În Capitolul VI, Autoritatea Judecătorească se înfăptuiește în numele legii, aceasta este unică

și imparțială pentru toți. Judecătorii fiind independenți și se supun doar legilor. Justiția se

realizează în urma Constituției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instituții

judecătorești stabilite prin lege.24

Concluzii

În urma acestei Constituții și a principiilor de bază ale acesteia România avea toate

premisele începerii procesului de consolidare democratică. Pe data de 27 septembrie 1992, au

avut loc alegerile legislative la care s-au prezentat aproximativ 12 milioane 500 de mii de

persoane din peste 16 milioane cu drept de vot. În urma acestora FDSN 3.102.201 (28,29%)

voturi, 49 (34,26%) locuri CDR 2.210.722 (20,16%) voturi, 34 (23,77%) locuri FSN 1.139.033

(10,38%) voturi, 18 (12,58%) locuri. 25

Tot la această data au avut loc și alegerile prezidențiale, castigate și de această data de Ion

Iliescu cu 47,34% din voturi învingându-l astfel Emil Constantinescu care a obținut 31,24. Mulți

lideri politici de la acea vreme cât și de acum sunt de părere că dacă ar fi candidat Petre Roman

24 Adunarea Constituantă, CONSTITUŢIA României din 21 noiembrie 1991.

25 1992 – alegeri generale din România ( 1990-2004 ), http://alegeri.referinte.transindex.ro/megye.php?t=part&ev=1992&k_sz=k&b=2&part_kod=P72, accesat la data de 11 mai 2015, ora 02:54.

împotriva lui Ion Iliescu ar fi câștigat. Răspunsul este unul controversat dat de către Roman,

spunând faptul că el nu își dorea această funcție, un proiect pentru România privind dezvoltarea

democratică era principala lui aspirație.

În 1996, Emil Constantinescu, reprezentantul Convenției Democrate Române îl învingea pe

Ion Iliescu câștigând astfel alegerile pentru funcția de Președinte al României. Deși Partidul

Democrației Sociale din România a obținut cele mai multe locuri în Parlament, mai multe partide

s-au unit în jurul CDR-ului obținând astfel majoritatea parlamentară dându-l pe Victor Ciorbea

drept prim-ministru. În urma contradicțiilor dintre partide precum și a venirii minerilor la

București, Victor Ciorbea este inlocuit cu Radu Vasile ca apoi acesta să fie înlocuit și el de către

Mugur Isărescu.

În anii următori conducerea politică a României a avut dificultăți în a aplica principiile

democrației sau funcționarea acesteia de aceea procesul de consolidare se prelungește până în

zilele noastre. Salturi importante s-au realizat o dată cu intrarea Românie in Uniunea Europeană

în anul 2008.

Critici dure au fost aduse de către Traian Băsescu în cele două mandate ale acestuia ( 2004-

2014 ) fostului președinte Ion Iliescu sau lui Adrian Năstase ( a ocupat funcția de prim-ministru

între anii 2000-2004 ) chiar dacă în timpul mandatului acestuia România a intrat in NATO.

Arestările din ultima perioadă dau mai multă credibilitate principiilor democrației precum și

a instituțiilor statului.26

26 Documentar Adevărul. Alegerile noastre. Partea I, II ( o retrospectiva a alegerilor prezidențiale ), http://adevarul.ro/news/politica/documentar-istoria-alegerilor-prezidentiale-1992-1996-emil-constantinescu-e-important-sef-stat-creada-dumnezeu-1_5447ec530d133766a826cf56/index.html accesat la data de 11 mai 2015, ora 03:21.

Bibliografie

Literatura de specialitate:

1. GUNTER Richard, DIAMANDOUROS Nikiforos, O’Donnell’s Illusion: A

Rejoinder, Journal of Democracy 7.4, Johns Hopkins University Press, Baltimore;

2. HUNTINGTON Samuel P., , “ The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth

Century “, Editura University, Oklahoma;

3. HUNTINGTON Samuel P., “ Will more countries become democratics ? “,Political

Science Quarterly, Vol.99, No. 2, Summer 1984, Oklahoma;

4. LINZ Juan, STEPAN Alfred, Problems of Democratic Transition and Consolidation ,

Baltimore: John Hopkins University Press, Baltimore;

5. O’DONNELL Guillermo, SCHMITTER Philippe C., Transition from Authoritarian

Rule.Tentative Conclusion about Uncertain Democracies, ,editura The Johns Hopkins

University Press, Baltimore, 1986;

6. RUSTOV Dankwart, ” Transitions to Democracy: Toward a Dynamic Model ”,

Comparative Politics, Volume 2, Issuse 3, Apr.1970, New York ;

7. POWER Timothy, Theorizing a Moving Target: O’Donnell’s Changing View of

Postauthoritarian Regimes , University of Oxford, Oxford;

8. SCURTU Ion, Istoria Contemporană a României (1918-2004), Editura Fundației

România de Mâine, București;

9. WERTH Nicolas, Istoria Uniunii Sovietice de la Hruşciov la Gorbaciov, Editura Corint,

Bucureşti;

Site-uri internet:

1. www.adevarul.ro (site-ul oficial adevarul)

2. www.agerpres.ro (site-ul oficial al agentiei de stiri AgerPres)

3. www.enciclopediaromaniei.ro (site cu informații istoriografice)

4. www.cdep.ro (site cosnultativ ce conține acte oficiale)

5. www.historia.ro (site-ul oficial al revistei Historia)

Documente oficiale:

Constituția României din 21 noiembrie 1991