37
3.6. TRATAMENTUL FRACTURILOR Tratamentul fracturilor urmăreşte un dubiu scop: refacerea formei osului şi refacerea funcţiei segmentului respectiv. Tratamentul se face încă din momentul accidentului şi se termină odată cu reluarea activităţii de către bolnav. Tratamentul începe cu primul ajutor, transportul corect al bolnavului, aplicarea tratamentului de specialitate adecvat în spi- tal urmat de terapia de recuperare funcţionala şi reabil itare profesionala. în principiu primul ajutor constă în luarea unor măsuri care să limiteze durerea, imobilizarea provizorie a membrului afectat pentru transport şi desigur scoatere a victimei de la iocul accidentului şi luarea tuturor măsurilor de resuscitare cardio- respiratorie dacă acestea se impun. Fracturile deschise vor ii acoperite ia locul accidentului cu cât mai mult pansament steril iar dacă pierderea de sânge este mare se face o hemostază provizorie având în vedere riscul lezării unor vase de calibru mare. în cazul politraumatizaţilor este necesară dezobstrucţia căilor respiratorii, asigu- rarea ventilaţiei, menţinerea circulaţiei, controlul hemoragiei, tratamentul şocului. imobilizarea fracturilor. Transportul de urgenţă cu ambulante speciale în condiţii de securitate se impune ca factor important în tratamentul acestor bolnavi. în spital se va face evaluarea şi tratamentul în etape a afecţiunilor în funcţie de gravitatea cazului menţinându-se în conti-

tratamentul fracturilor

Embed Size (px)

DESCRIPTION

tratamentul fracturilor

Citation preview

Page 1: tratamentul fracturilor

3.6. TRATAMENTUL FRACTURILOR

Tratamentul fracturilor urmăreşte un dubiu scop: refacerea formei osului şi refa-cerea funcţiei segmentului respectiv. Tratamentul se face încă din momentul accidentului şi se termină odată cu reluarea activităţii de către bolnav.

Tratamentul începe cu primul ajutor, transportul corect al bolnavului, aplicarea tratamentului de specialitate adecvat în spi-tal urmat de terapia de recuperare funcţio-nala şi reabil itare profesionala.

în principiu primul ajutor constă în luarea unor măsuri care să limiteze durerea, imobilizarea provizorie a membrului afectat pentru transport şi desigur scoatere a victi-mei de la iocul accidentului şi luarea tuturor măsurilor de resuscitare cardio-respiratorie dacă acestea se impun.

Fracturile deschise vor ii acoperite ia locul accidentului cu cât mai mult pansa-ment steril iar dacă pierderea de sânge este mare se face o hemostază provizorie având în vedere riscul lezării unor vase de calibru mare.

în cazul politraumatizaţilor este nece-sară dezobstrucţia căilor respiratorii, asigu-rarea ventilaţiei, menţinerea circulaţiei, controlul hemoragiei, tratamentul şocului. imobilizarea fracturilor.

Transportul de urgenţă cu ambulante speciale în condiţii de securitate se impune ca factor important în tratamentul acestor bolnavi.

în spital se va face evaluarea şi trata-mentul în etape a afecţiunilor în funcţie de gravitatea cazului menţinându-se în conti-

nuarea permeabilitatea căilor respiratorii, a funcţiei cardio-circulatorii, controlul he-mostazei etc. Apoi se va trece la rezolvarea fracturilor care se poate face înlr-o singură etapă sau în etape succesive în funcţie de gravitatea acestora şi natura leziunilor viscerale asociate.

Ca şi tratament general medicamentos în consolidarea unei fracturi se poate indica administrarea în primele 2-3 săptămâni de vitamina C şi B care favorizează formarea căluşului fibrino-proteic.

După acest interval când începe de-punerea sărurilor de calciu la nivel ui foca-rului de fractură se recomandă adminis-trarea vitaminei D, care ajută la resorbţia intestinală a calciului şi fixarea lui pe schelet. Tot în această perioadă se poate adăuga un plus de calciu iar ulterior, hormoni ana-bolizanţi.

Pentru stimularea formării căluşului s-a utilizat şi curentul electric aplicat cu aju-torul unor aparate de stimulare specială. Cel mai bun stimulent în consolidarea frac-turilor rămâne însă factorul mecanic prin mobilizare şi încărcare cât mai rapid posi-bil.

Pentru bolnavii care prezintă diferite afecţiuni generale cronice asociate (res-piratorii, cardiovasculare etc.) se impune un tratament medicamentos general de co-rectare a acestor boli până la intervenţia chirurgicală.

După intervenţie se va continua trata-mentul medicamentos specific până la rezolvarea cazului.

Page 2: tratamentul fracturilor

80 GHEORGHE TOMOAiA - Traumatologie osteoarticulară

Page 3: tratamentul fracturilor

Tratamentul iocai al fracturilor cuprin-de două categorii de mijloace: ortopedice şi chirurgicale.

Tratamentul ortopedic

Tratamentul ortopedic se bazează pe cele 3 reguli de bază sistematizate de Bohier: /. Reducerea fragmentelor2. Imobilizarea fragmentelor reduse pânăla consolidare3. Mobilizarea în limita posibilului a tuturor articulaţiilor rămase libere, neimobilizate, cu scopul evitării tulburărilorcirculatorii, atrofiilor musculare şiredorilorarticulare.

Tratamentul ortopedic realizează re-ducerea fracturii şi imobilizarea ei prin mij-loace nesângerânde. Reducerea este nece-sară ori de câte ori există o deplasare a fragmentelor osoase.

Refacerea pe cât se poate anatomică a osului fracturat se obţine corectând de-plasările prin repunerea fragmentelor deplasate şi imobilizarea lor până la consolidare.

Reducerea şi imobilizarea unei frac-turi se poate realiza manual prin manevre externe sau prin mijloace instrumentale. Reducerea unei fracturi se face în mod obligatoriu în anestezie generală, rahidiană sau locală.

Reducerea manuală se face prin trac-ţiune asupra segmentului distal, asociată cu apăsări corespunzătoare şi mişcări de pârghie astfel încât fragmentele fracturate

să fie repuse cât mai corect. Odată reduce-rea obţinută se procedează la imobilizare în atelă gipsată sau în aparat gipsat (fig. 97) menţinând tracţiunea şi poziţia de reducere până ia întărirea aparatului gipsat.

în principiu, o fractură recentă nu se imobilizează de la început în aparat gipsat circular întrucât acesta împiedică expan-siunea edemului posltraumatic şi poate da compresiuni vasculare cu afectarea circu-laţiei locale şi ischemie secundară.

De aceea se preferă la început imobi-lizarea în ateiă gipsată iar după câteva zile după cedarea edemului se va trece la imo-bilizare în aparat gipsat circular sub con-troale radiologice repetate.

De asemenea, este absolut necesar să urmărim în cursul imobilizării gipsate: pul-sul periferic, culoarea şi temperatura tegu-mentelor, mobilitatea degetelor, apariţia pa-resteziilor pentru a preveni! complicaţiile ischemice secundare imobilizării.

Aparatele gipsate se aplică astfel în-cât să imobilizeze articulaţiile de deasupra

Fig. 97 Aparat gipsat femuro - plantar După F.H.Netter - Musculoskeletal System

Page 4: tratamentul fracturilor

3. FRACTURI 81

Page 5: tratamentul fracturilor

şi dedesubtul fracturii rn poziţia optimă pentru segmentul lezat. Dacă fractura este tara deplasare, nu mai este necesara nici o manevra de reducere şi se- aplică direct aparatul gipsaî, Pentru anumite fracturi ale

imobilizarea în bandaje toracice (ftg. 98). Aparatele gipsate sunt de mai multe tipuri: aparate gspsate circulare cu sau iară fereastră, aparate gipsate articulate (ex: aparatul gipsat Sarrnienio care permite mobilizarea articulară evitând astlel redoarea ar ticul ară) (ti g. 99), aparate gip-sate armate cu piese metalice, aparate gip-sate cu scăriţă de mers, corsetele gipsate etc. In aplicarea lor trebuie sa se evite leza-rea părţi lor moi (ie acoperire mai aies acolo

uncie segmentul oso:i CMC imediat sub tegument.

Materialele modeme cam ar ii râşmiie sintetice nu au înlocuit în tonalitate aparatul mpsal a\'ând şi un preţ de cost mult rnai mare.

La apîîcarea aparatului gin^at se va tolosi mai întâi un ru'ou care se trage ne membru! respectiv sau un strat de vată sau tifon care vor acoperi tegumentele.

Se arc în vedere o capitonare căi mai redusă pentru ca ouată cu retragerea ede-mului postiraumatic aparatul gipsaî să nu rămână prea larg si să nu permită o redepla-sare a fragmentelor.

Odată aparatul gipsat întărit se con-trolează radiograiîc po/iţia fragmentelor osoase iar dacă aceasta nu esîe corespunza-

Page 6: tratamentul fracturilor
Page 7: tratamentul fracturilor

GHEORGHE TOMCAIA •- Traumatologie osîeoartscuiarâ

mic dup u caro se lace rearc;-arca. poxivioi şi sohdan/aica ci!"u nou cu teşi .-iipsatc d ceii'r două pâvii a aparatului gîpsat.

I)ac;I rechscerefi este bună se siiprave-aheai'.l indcaproupc membrul respectiv pentru a ijepista !a timp tulburânie circula-t.oni (^ronibollebiic, aCvHJcnie isciici'nice prin compresiune \'ascuioni) precum şi apcinîîH altor (..'oin.pîicafii cuniar ti ernboîii pulmonar^', r.ecri^c icgurncniarc, infecţii, cu sa se io, cuî1. timp !jVi)l(!Cicoic necesare ce tratament.

imediat ce aparatul gipsaî s-a intanî se u'ici'j'ie î i ; rnod sisîernatu' terapia Hiii-(,'ţion;i!a repre/enîa'a prin iwbiiizarca actiA a a tutuvoi arnciiiaţiiJCM' î;cra a p'o\XH;:i du-rere, ivi j'îcncx.îCÎele de repau^ se indica po-/îi;a nroelică a meiiibruiui rcspecrrv1

pcnîrn a uşura circulaţia vciioasă ţie intoai'cere.

MeiUiuerca în stare funcţionalfi a arîi-etilauci şi muşcruior precum >i aeircniaUei

a tra.iarnent.uiuj ele recurprin. couiracui rnusenu iuiicuiară.

Tracţiunea continuă urmâieşîe atât reducerea fracturii cât şi imobilizarea ci. Se poale apiica în două feluri: indirectă şi •j i reda.

Page 8: tratamentul fracturilor
Page 9: tratamentul fracturilor

Fig. IOD

Page 10: tratamentul fracturilor

3. FRACTURI 83

Page 11: tratamentul fracturilor

intermediul unor benzi adezive (romplast, gelatină zincată) aplicate în ansă pe tegumentele membrului fracturat, distal de fractură, de a căror extremitate se leagă o sfoară ce trece peste un scripete pe care se instalează greutăţile.

Dezavantajul tracţiuni indirecte este că pentru a fi efectivă trebuie aplicată o greu ţaţe mare, altfel forţa se pierde datorită exercitării acesteia pe tegumente şi nu di-rect pe os, îa plus este mai greu tolerată. Mai rar, tracţiunea indirectă se aplică pe o suprafaţă redusă prin intermediul unei ghete sau ai unui bandaj situat la nivelul gleznei şi piciorului.

Tracţiunea continuă directă se face cu ajutorul breşelor Kirschner trecute trans-osos. Broşele Kirschner au un diametru cuprins între 1-3 mm. Acestea se trec în anestezie locală cu burghiul electric în condiţii corecte de asepsie, prin anumite zone osoase bine definite localizate cât mai aproape de focarul de fractură,

Aceste locuri de elecţie sunt: transcal-canean. prin tuberozitatea tibiei, supracon-dilian, prin creasta olecranului etc., pe unde pot trece fără să pună în pericol articula-ţiile, vasele şi nervii din apropiere.

Extremităţile lor se fixează apoi de o potcoavă de extensie cu punerea broşelor în tensiune pentru ca ele să nu se îndoaie şi să nu lezeze părţile moi.

De potcoavă se leagă cablul de tracţiu-ne trecut peste un scripete de care se vor agăţa greutăţi le.

Tracţiunea continuă directă este bine tolerată, permite igiena bolnavului şi reali-zează o imobilizare prin echilibrul tonic dintre grupele musculare antagoniste,

permiţând de asemenea şi tratamentul lezi-unilor tegumentare.

Efectul ei se verifică radiografie, pen-tru a mări sau micşora greutăţile, pentru .modificarea axului de tracţiune sau pentru instituirea unui sistem suplimentar de tracţiune în altă direcţie. Greutatea care se aplică este 1/6-1/7 din greutatea corpului dacă tracţiunea se foloseşte pentru mem-brul inferior.

Dacă se foloseşte această tracţiune trebuie ştiut că forţa necesară menţinerii reducerii fracturii este mult mai mică decât cea necesară reducerii însăşi. Ca urmare tracţiunea trebuie diminuată din momentul obţinerii reducerii pentru a nu duce la o îndepărtare a fragmentelor şi o întârziere în consolidare.

La membru! interior tracţiunea se face în axul membrului cu şoldul şi genunchiul în semiflexie pe o atelă Braun (fig. 102) sau chiar la zenit la copii. Contraextensia este reprezentată de greutatea corpului realizată prin ridicarea picioarelor patului.

Fig, 102 - Tracţiune continuă directă pentru fracturile diafizei femurale

Page 12: tratamentul fracturilor

84 GHEORGHE TOMOAIA - Traumatologie osteoarticufară

Page 13: tratamentul fracturilor

La membrul superior, tracţiunea se realizează pe un aparat de abducţie sau pe diferite tipuri de aţele.

Tracţiunea continuă se menţine 3-4 săptămâni, până s-a formal un calus suficient de rezistent ca să nu mai permită redeplasarea fragmentelor, după care se imobilizează în aparat gipsat până la consolidare.

Alteori tracţiunea este menţinută până la intervenţia chirurgicală şi mult mai rar până la vindecarea fracturii, deoarece în această situaţie este greu de suportat pentru bolnav, iar perioada de imobilizare este îndelungată.

Tratamentul funcţional se referă la acele fracturi la care tratamentul ortopedic sau chirurgical nu se poate recomanda datorită stării generale alterată a bolnavului odată cu vârsta sau când prezintă afecţiuni asociate care-i pun în pericol viaţa.

Se aplică cu precădere în fracturile de col femural la vârstnici, la care nu se poate practica o intervenţie chirurgicală datorită riscului actului operator. In această situaţie prognosticul vital trece pe primul plan în detrimentul unui rezultat anatomic şi funcţional adecvat.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical al fracturilor se practică tot mai mult astăzi întrucât oferă posibilitatea unei reduceri anatomice ia vedere şi o fixare internă fermă.

Se utilizează şi atunci când nu se poa-te obţine o reducere externă şi o imobilizare corectă a unei fracturi.

El constă în deschiderea focarului de fractură, eliberarea fragmentelor osoase şi reducerea la vedere a deplasărilor. Odată reduse, fragmentele vor fi fixate cu ajutorul implantelor metalice.

Osteosinteza metalică este un act de mare responsabilitate, recomandându-se practicarea ei într-un serviciu specializat, bine dotat şi cu o echipă experimentată. Minimalizarea acestui act chirurgical poate conduce la dezastre, cum ar fi infecţia sau pseudartroza supurată.

Concepţia generală asupra osteosin-tezei a evoluat mult ajungându-se să se precizeze indicaţiile de aplicare în raport de segmentele interesate, tipul fracturii, vârsta bolnavului şi dotarea cu instrumen-tarul necesar.

\ Utilizarea osteosintezei metalice este justificată dacă se realizează un montaj ro-bust şi durabil iar dacă nu se asigură acest , lucru, ea devine dăunătoare.

în general, osteosinteza implică redu-cerea anatomică a fracturii, fixarea internă rigidă şi reluarea precoce a mişcărilor arti-culaţiei fără încărcare, odată cu terapia de recuperare funcţională. Idealul este ca fixa-rea să fie atât de solidă încât să nu mai fie necesară o imobilizare externă suplimen-tară.

Abordarea chirurgicală a focarului de fractură are dezavantajul deschiderii porţii de intrare microbiene cu toate măsurile de antisepsie luate iar fixarea fragmentelor necesită o deperiostare care accentuează devascularizaţia osoasă.

Pentru fixarea fragmentelor fracturate se utilizează piese metalice confecţionate din aliaj inoxidabil de foarte bună calitate

Page 14: tratamentul fracturilor

3, FRACTURI 85

Page 15: tratamentul fracturilor

care sunt bine tolerate de organism şi nu dau reacţii eieeîrochimice de vccmâtalc sau reacţii de respingere.

Piesele metalice sunt extrem de variate: sarma, şuruburi, cuie- plăci fixate cu şuruburi, tije cemromedulare de di\ erse tipuri (Ender. Kiinîscber, Rush. Russe!-Tavior, Seidel). iixatorul extern şi chiar piese metalice de înlocuire cum sunt endoprose/ele de şold. de uinăr. de cot, genunchi si altele.

Osteosmtcza eu aceste materialo poaie asigura o fixare fermă fără a permite mici mişcări in focarul de fractura, sau poate realiza o fixare elastică care permite mici mişcări dar care nu împiedică foi marca căluşului.

Os1eosinle~.(( prin corela] cu sârmă are indicaţii reduse mai ales in ÎTacfunJe obliee lungi şi sp;roidc ale fibuiei dig. Mii), claviculei, in 1'rucîuri'e de roîuîă ţ; i in frac-turile ae oleerap.

Ba nu realizează o compactare fermă alocarului de traciura şi pemule derapan.il materialului.

meza cu şuruburi este indicată în lixarca internă aiât a iraeiunior epifi.za.re cât ş; a iracti;n)or dialixare. i,:j fracturile eprflzare se utiii/ra/ă şunibuii eu pas mare cu filei i nuna i hi partea opusa capului şurubului (Im. 104). în acest fel prin strângerea şurubului se realizează e> compactare a traginenteior. Sunt utilizare eu precădere în fracturile colului femura şi în fracturile pilonului dbiai. Pentru uşura-rea aplicării in fracturile coiului tem urni şuruburile sunt eanelate pentru a putea ; :i introduse pe o broşa Kîrsenner, In osteo-sinteza diafizelor oaselor lungi şuruburile sunt utilizate în iracturile oblice lungi şi spiroide uncie pot realiza şi compresiunea interfragmentară. Se utilizează şuruburi cu. pas rnie t'iletate ne toată lungimea lor (fig. 105i. Introducerea şuruburnoi ;-.e .laee nrjntr-ii!! orinciu forat m prealabil cu un

-A.-:-

Page 16: tratamentul fracturilor

f W j»

•#c t t

Page 17: tratamentul fracturilor

Fig, 103-iiare

Page 18: tratamentul fracturilor

\1"I

Page 19: tratamentul fracturilor

3. FRACTURI 87

Page 20: tratamentul fracturilor

Astfel, pe lons.îi deva.şeularizaţia frag-mentelor produsă prin afectarea circulaţiei immrnedulure întreruptă de linia de iraciură se asoeui/ă s] afectarea aportului sanguin diaîi/ar prin depenosîarc iapi ce va. duce !;s un aport sansimn insuficient cu posibila ncero;-:;! osoasă avascuJara.

Y

rcjtt»

l

A-/

Pentru a suplini o parte chn de/avan-i'ajele osteosintezei cu plăci au lost crea'e plăci eu contact îiniilai (Limited ('ojitoct-iJN'naniie Coroprcssion Pl:nci. \eesie plăci prezintă o serie de şanţuri transversak' intre oi'ilicitie Kiiruhurdor. fi-îpt ce face sa aibă contact eu osul nurnai i'ji anurni'r iioiiJinir innKimenrul actual uliii/arca piăci!e,rpcnt.ni fracturile diafîzare este iiinittită.

îndieaţia de elecţie rătnâne in iraetu-rne oaselor antebraţului unde este nbsoluî necesară refiicerea lungimii şi curburilor radiusului, Osteosmle/a cu pincîi are indi-caţie si în fracturile ep?lizei distaic a femumlui şi proximală a tibiei.

Pentru fracturile Srohantenene se i'fiosejte şi Sama-p'aca precum si DUS (dynarnie Iiip screew) iarnernru Iraetunu;-eoncîiiiJor feîTiurali DCS (şurubul dinaniir eoi'idilian -dynairnc condvlar screev.') ( Ine I ( i 9 ) Pentru fracturile platoului tibiai se

Page 21: tratamentul fracturilor

,*-«* ....*. j ,- /""*„ v*̂ " ̂• ^i

':Q4^M»CEJ >*

:;iq. 10?

Page 22: tratamentul fracturilor

paV=# ţ. J

GHEORGHE TOMOAi A ~- Trauma tototiie osteoarticuîară

Page 23: tratamentul fracturilor

ao aona,.;aia se mcminc lungimea osului --a %e nnpicdicnOstcosinti:'~a metalică ccnTrumcdu- dexaerea rotalioiiaiâ. l ncic irsrrai'DCiiuiarc

'/u traiect ininsversai sau oblsc scurt, pseiicl- îracurra! sj preiau o paria din «reuiaHaiaiirozc, >i ahcKa corpului,

(. 'ele mai folosite mijloace de osicii" Poiitru a realiza o H.XLIIV inlrarncduiara

111

Page 24: tratamentul fracturilor

3. FRACTURî 89

Page 25: tratamentul fracturilor

Un progres remarcabil ba adus şi introducerea tijelor elastice de către H n ci e v şi reali/.area unor tehnici de osteosnstc/ă cu focar închis uuîi/aiă in specia! in trata-mcnîu! fracturilor masrvuiui Irohant'enan ţfig. 112),

filele elastice bnder simt ineurbate pentru a ajunge în canalul femural şi se introduc prin regiunea condihană inlernă, traversează canalul medular şi ajung in centru! capului temură L Tijele bnderau trei puncte de sprijin, la nivelul locului de pătrundere, cortieaia diafîzară externa şi centrul capului femural. Ble se introduc divergent la nivelul capului femural pentru a avea un sprijin mai larg. Tijele Ender se introduc cu focar închis după reducerea fracturii pe rnasa ortopedică sub control Rx-Tv.

A\'antajcSe acestei tehnici sunt că nu produce traume suplimentare pentru bol-nav. hemoragia este rnicâ. iar infecţia e-jte i'ară, i ' jele bndcr se utili/ea/ă asta:'i eu precădere in fractiiriie irobanteriene si abile

osteosmte/a cu DUS sau cui gama.Osteosinlexa pe principiul // hanului

(bg. l i 3) se reabxează cu ajutorul a doua broşe Kirschner paralele şs o sârmă care trece pe sub capetele superioare ale b ro-şelor după care se încrucişează in op! pe lata externă a osului.

f I obanu! realizează transformarea for-ţelor de tracţiune în torţe de compresiune şi se utilizează în fracturi în care există forţe puternice determinate de muşchii care se insera ne unu dintre fragmente tex: frac-turile de rotulă şi irae'arile de olecran. fracturile marelui trohanter).

]n final, putem arata că osieosinreza unei fracturi trebuie să realizeze o reducere

Page 26: tratamentul fracturilor

90 GHEORGHETOMOAIA-Traumatologie osteoartîculară

Page 27: tratamentul fracturilor

anatomică a fragmentelor şi să menajeze vascularizaţia lor. Reducerea anatomică se impune cu precădere mai ales în fracturile epifizare şi în fracturile diafizare ale oaselor antebraţului.

în cazul fracturilor diafizare ale femu-rului, tibiei şi humerusului este permisă totuşi o reducere uneori cu un grad mic de scurtare sau angulare,

în aceste situaţii în caz că nu putem realiza o reducere anatomică trebuie să urmărim totuşi menţinerea lungimii diafi-zare, axarea şi evitarea deplasării rotaţionale a fragmentelor.

Astăzi osteosinteza trebuie să fie „bio-logică" şi să respecte cât mai mult vascula-rizaţia fragmentelor osoase. Alegerea tra-tamentului unei fracturi, ortopedic sau chi-rurgical, se face în funcţie de tipul frac-turii, existenţa cominuţiei, starea tegumen-telor şi posibilităţile de osteosinteza pe care le avem la îndemână.

O serie de particularităţi prezintă osteosinteza în cazul fracturilor deschise. Se consideră că în fracturile deschise de tip l şi 2, după o prealabilă pregătire a tegumentelor printr-o toaletă riguroasă se poate face osteosinteza primară intra-medulară sau chiar cu plăci şi şuruburi.

în fracturile de tip 3 după clasificarea lui Gustillo-Anderson se recomandă apli-carea fixatoarelor externe (fig. 27) care per-mit atât fixarea fracturii cât şi compresiunea în focar precum şi un tratament local, plastii tegumentare sau aport de grefa osoasă iliacă.

Filatorul extern este compus din fişe filetate sau broşe Kirschner care se fixează în fragmentele osoase la distanţă de focarul

de fractură fiind solidarizate apoi la exte-rior cu ajutorul unor bare sau cercuri metalice.

Fixarea focarului în fracturile des-chise este o condiţie indispensabilă în vindecarea acesteia, constituind un factor important în consolidarea osoasă şi prevenirea infecţiei. Astfel, în fracturile de tip I se poate utiliza placa de osteosinteza dar în fractura de tip II este indicată tija intramedulară tară alezarea canalului medular

De fapt, tijele intramedulare fără alezajul canalului se pot folosi şi în frac-turile deschise de tip 1. în fracturile deschise de tip III este indicat fixatorui extern care permite o stabilitate osoasă bună, o com-pactare a fragmentelor şi un traumatism minim ai ţesuturilor moi.

Fixatorui extern permite de asemenea şi plastii tegumentare însă are dezavantajul incomodităţii tijelor externe. Sutura sub tensiune a tegumentelor în fractura deschisă este contraindicată deoarece duce la devitalizări secundare.

Acoperirea focarului de fractură des-chisă prin procedee de chirurgie plastică cu un lambou muscular vascularizat şi piele liberă despicată trebuie efectuată în 3-7 zile de la accident pentru a diminua riscul infec-ţiei şi aprevenii neconsolidarea fracturii.

Tratamentul de recuperare

Este tot atât de important ca şi redu-cerea şi imobilizarea fracturi i. Indiferent de felul tratamentului utilizat recuperarea funcţională trebuie începută cât mai repede

Page 28: tratamentul fracturilor

3. FRACTURI 91

Page 29: tratamentul fracturilor

după realizarea imobilizării fracturii. Acest tratament constă în contracţii izometrice ale muşchilor imobilizaţi în aparat gipsat şi contracţii izotonice ale muşchilor rămaşi liberi,

In aproape toate cazurile contracţiile musculare sunt începute la câteva zile de la reducerea fracturii, în special asupra grupelor musculare esenţiale şi nu vor fi niciodată prea violente.

în situaţia fracturilor operate, dacă montaj ui este ferm, recuperarea funcţională poate începe rapid la câteva zile de la inter-venţie prin mişcări articulare active dar fără încărcare pe membrul respectiv.

Tratamentul de recuperare continuă pe măsură ce evoluţia fracturii spre conso-

lidare avansează fiind urmat apoi de proce-dee de kinetoterapie în scopul recuperării funcţiei.

La kinetoterapie se poate adăuga ma-sajul, după scoaterea aparatului gipsat.

Ulterior, se vor realiza procedee de balneofizioterapie având drept scop obţi-nerea unui rezultat funcţional optim pentru reintegrarea bolnavului în familie şi so-cietate.

Un tratament de recuperare funcţio-nală bine condus asigură o mobilitate arti-culară eficientă, previne redorile articulare, atrofiile musculare şi osteoporoza de imo-bilizare.

Page 30: tratamentul fracturilor

92

Page 31: tratamentul fracturilor