1

TULBURĂRILE PERSONALITĂŢII

DSM IV defineşte tulburările de personalitate ca pe o - modalitate durabilă de comportament şi de experienţă de viaţă care deviază

în mod notabil de la ceea ce este aşteptat în cultutra individului - apare la adolescenţă sau la sfârşitul copilăriei - este stabilă în timp - cuprinde toate laturile persoanei - este sursa unei suferinţe sau a alterării funcţionării în societate

Simptomele sunt

- alloplastice – capabili să se adapteze şi să determine o suferinţă a anturajului - egosintonice – sunt acceptabile Eu-lui propriu

Prichard in 1838 a definit Moral Insanity. Kurt Schneider - 1923 defineşte in cartea „Personalitati Psihopatice” psihopatia ca pe o dezvoltare dizarmonică a personalităţii care determină o suferinţă a subiectului de-a lungul întregii sale vieţi şi determină o suferinţă anturajului acestui subiect, din cauza acestei anomalii DSM IV – Clasificare Gr. A

- personalitate schizotipala - personalitate paranoică - personalitate schizoidă

comportamente bizare şi excentrice tipul puternic (tare)

Gr. B - personalitate antisocială - personalitate borderline (limită) - personalitate histrionică - personalitate nascisică

caracter puternic instabili iritabili

Gr. C

- personalitate evitantă - personalitate dependentă - personalitate obsesional –

compulsivă - personalitate depresivă - personalitate pasiv – agresivă

caracter anxios

Etiologie Factori genetici Gemenii monozigoţi concordanţi » gemenii dizigoţi concordanţi

2

Gemenii monozigoţi crescuţi separat au tot atâtea caracteristici comune cât şi cei crescuţi împreună. Factorii biologici Hormonii – impulsivitatea pare asociată cu nivele crescute ale testosteronului,

estradiol si estrogenii plasmatici Neurotransmiţătorii Personalităţi calme şi pasive – hiperfuncţionare a sistemului opiaceu endogen Personalităţi impulsive – hiperactivitate DA / Ser

- 5 HIAA - Hipoactivitate ser

3

Personalitatea paranoică Prevalentă – 0,5 – 2,5% populaţia generală Frecventă - la bărbaţi surzi, imigranţi

- la familiile de schizofreniei

- manifestare de durată a unei neîncrederi şi suspiciuni generalizate vis a vis de ceilalţi – se aşteaptă să fie înşelat, exploatat, să i se facă rău

- cu tendinţa de a-şi nega propria lor responsabilitate în viaţa curentă; atribuind celorlalţi consecinţele evenimentelor nedorite (prin proiecţie) – idei de prejudiciu

- încăpăţânaţi şi orgolioşi în copilărie - coleroşi, ostili şi iritabili - intoleranţi vis a vis de cei apropiaţi - sunt contractaţi, puţin spontani, le lipseşte umorul - îşi supraevaluează propria lor persoană, subevaluându-i pe ceilalţi - sunt rigizi, discursul lor este strict, puţin original; vorbesc cu emfază, rar,

apăsat, ştiu să aibă ultimul cuvânt, argumentează logic în ciuda judecăţii lor false

- lipsă spontaneitate, tensionaţi - sunt fanatici, dogmatici, se cred cei mai puternici - încăpăţânare şi voinţă pentru idei false - sunt ranchiunoşi, nu iartă pe cei care i-au insultat sau rănit, i-au

desconsiderat - se îndoiesc de fidelitatea partenerului - găsesc semnificaţii ascunse , umilitoare şi ameninţătoare în comentarii

anodine - sunt reticenţi de a se face confidenţe din cauza fricii nejustificate că

informaţia ar putea fi utilizată cu perfidie împotriva lor - este preocupat de dubii, îndoieli nejustificate privind loialitatea sau

fidelitatea prietenilor săi - reacţionează cu coleră atunci când percepe, i se pare că ceilalţi îl atacă în

reputaţia sa personală - au tendinţa să interpreteze în orice situaţie intenţiile sau comportamentele

celorlalţi ca fiind ameninţătoare şi ostile - exprimă de obicei puţină emoţie - au puţină empatie şi nu sunt agreabili - au un oarecare dispreţ pentru cei mai slabi şi mai puţin performanţi Dg. diferenţial

- paranoia (tulburare delirantă) – absenţa ideilor delirante - schizofrenie – a bsenţa halucinaţiilor si a tulburarilor de forma a gandirii - personalităţi borderline – absenţa reacţiilor afective violente şi tumultoase

4

- personalităţi schizoide şi antisociale, nu au conduite antisociale, nu se izolează

Evoluţie - persistă toată viaţa - poate precede debutul unei schizofrenii - dificultăţi conjugale şi profesionale - uneori evoluţie favorabilă – preocupări altruiste o dată cu diminuarea

stresorilor Tratament

- psihoterapie – poziţie strică şi onestă a psihoterapiilor care trebuie să-şi păstreze controlul

- cognitivă orietnată asupra schemelor false de gândire - medicamente – tranchilizante – diazepam - în caz de angoasă – NL sedative in mod special

o thioridazida (Melleril) o haloperidol

5

Personalitatea schizoidă Prevalenta: B/F=2/1

- dificultăţi relaţionale şi sociale cronice - indivizi solitari, introvertiţi, vorbescpuţin - nu exprimă emoţii, dorinţe pentru ceilalţi - îşi aleg activităţi solitare (lucrează noaptea, etc.) - nu au plăcere pentru cele mai multe din activităţi - detaşaţi şi reci afectiv, nu se exteriorizează - subiecţi bizari, misterioşi, nu se căsătoresc şi nu-i interesează relaţiile

sexuale, nesentimentali - contactul este de calitate inferioară, contactul ocular este rar tolerat - nu au prieteni, suportă greu vecinătatea, manifestările de familie - interesaţi de cercetări necomune, matematice, în astronomie - contactul cu realitatea este păstrat - nu sunt revendicativi, ignoră ceea ce este în jur - par indiferenţi la elogii sau la critică celorlalţi

Tratament

- psihoterapie individuală – cu scop de introspecţie / de grup - farmaco – doze mici de AD, psihostimulante, antipsihotice

Dg. diferenţiat

- schizofrenie o nu au tulburări de formă ale gândirii o nu au idei delirante

- tulburări de dispoziţie - consum de substanţe - personalitate obsesiv compulsivă - au dificultăţi relaţionale, însă nu se

izolează si se pot investi emoţional - personalitate evitantă – la fel - personalitate schizotipala – distorsiuni cognitive şi perceptuale, idei de

referinţă, credinţe, bizare Evoluţie: cronică

- debut în copilărie DSM IV

A. Mod general de detaşare în raport cu relaţiile sociale şi restricţia varietăţii de expresii emoţionale faţă de ceilalţi, care apare la începutul vârstei adulte şi este prezent în contexte diverse – cel puţin 4 din manifestările următoare:

1. subiectul nu caută şi nu apreciază relaţiile apropiate inclusiv relaţia intra

familială 2. alege aproape întotdeauna activităţi solitare 3. interes scăzut pentru realţii sexuale

6

4. rar simte plăcere în activităţi, sau niciodată 5. nu are prieteni apropiaţi sau confidenţi în afara rudelor de gradul I 6. pare indiferent la elogii sau la critica celorlalţi 7. răceală, detaşare, ştergerea afectivităţii B. Nu survine exclusiv pe parcursul evoluţiei unei schizofrenii, a unei tulburări

de dispoziţie cu caracteristici schizofrenice, a unei tulburări de dispoziţie cu caracteristici psihotice, a unei alte tulburări psihotice sau a unei tulburări pervazive de dezvoltare şi nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei afecţiuni medicale generale

7

Personalitatea schizotipala

- prevalenţă – 3% populaţia generală - frecvent întâlnită în familiile schizofreniilor

- comportamente, atitudine, gândire ciudată, bizară - idei de referinţă, superstiţii - relaţii interpersonale sărace, capacitate relaţională de proastă calitate - afecte sărace, indecvate - absenţa prietenilor apropiaţi şi a confidenţilor în afara rudelor apropiate

Criterii DSM IV

A. Mod general de deficit social şi interpersonal marcat printr-o jenă acută şi de competenţe reduse în relaţiile apropiate, prin distorsiuni cognitive şi perceptuale şi prin conduite excentrice

Tulburarea apare la începutul vârstei adulte şi este prezentă în contexte diverse, în cel puţin 5 din manifestările următoare: 1. idei de referinţă (cu excepţia ideilor delirante de referinţă) 2. credinţe bizare sau „gândire magică” care influenţează comportamentul şi

care nu sunt în raport cu normele subgrupului cultural / de ex. supersitiţii, credinţa în ghicit, în telepatie sau într-un al şaselea simţ, la copii şi adolescenţi, reverii sau preocupări bizare

3. percepţii neobişnuite, în special iluzii corporale 4. gândire şi limbaj bizare (de ex. vagi, circumstanţiale, metaforice, alambicate

sau stereotipe) 5. ideaţie de neîncredere sau persecutorie 6. inadecvare şi sărăcie a afectelor 7. comportament sau aspect bizar, excentric sau singular 8. absenţa prietenilor apropiaţi sa a confidenţilor în afara rudelor de gradul I 9. anxietate excesivă în situaţii sociale care nu diminuează când subiectul se

familiarizează cu situaţia şi care se datorează mai mult fricii de persecuţie decât judecăţii negative asupra sa

B. Nu survine exclusiv în evoluţia unei schizofrenii, a unei tulburări de

dispoziţie cu caracterstice psihotice a unei alte tulburări psihotice sa a unei tulburări pervazive de dezvoltare

N.B. Dacă ulterior apare o schizofrenie se indică „personalitatre premorbidă” Dg. diferenţiat

- presonalitatea schizoidă - personalitatea evitantă - schizofrenie - tulburare de dispoziţie cu caracteristici psihotice

8

Tratament - antipsihotice – haloperidol

9

Grupul B al tulburarilor de personalitate - Personalitatea antisociala - Personalitatea borderline - Personalitatea histrionica - Personalitatea narcisica

Personalitatea antisocială

A. Mod general de dispreţ şi transgresiune ale drepturilor celorlalţi care survine de la vârsta de 15 ani, după cum stau mărturie cel puţin 3 din manifestările următoare:

1. incapacitate de a se conforma normelor sociale care determină comportamentele legale, având ca manifestare repetarea comportamentelor posibile cu arestarea

2. tendinţa de a înşela, pentru profit sau din plăcere, manifestată prin minciuni repetate, utilizarea de pseudonime sau escrocherii

3. impulsivitate şi incapacitate de a planifica 4. iritabilitate sau agresivitate manifestate prin repetiţia certurilor sau a

agresiunilor 5. dispreţ inconştient pentru securitatea sa şi a celorlalţi 6. iresponsabilitate persistentă, manifestată prin incapacitatea repetată de a avea

un serviciu stabil sau de a-şi onora obligaţiile financiare 7. absenţa remuşcărilor, manifestată prin indiferenţă sau faptul de a nu

considera că trebuie să se justifice după ce a rănit, maltratat sau furat pe alţii B. Vârsta cel puţin egală cu 18 ani C. Manifestări ale unei tulburări de conduită, debutând înainte de 15 ani D. Comportamente antisociale nu survin exclusiv în timpul evoluţiei unei schizofrenii sau a unui episod maniacal - ignoră principiile etico-morale în favoarea dorinţei „hedonism egofilic” - „moral insanity” – Pritchard

Clinic

- pacienţii pot părea normali, seducători, cu farmec + INAFECTIVITATE - în antecedente

o dificultăţi în funcţionarea sociaă o furturi, minciuni, fugă, delicte o abuz de substanţe

- nu au ideea de autoritate - contact superficial , provocator şi manipulator în special cu persoane de sex

opus - nu au domiciliu stabil, acte - suicid şi plângeri somatice frecvente - gândurile şi sentimentele sunt puţin elaborate sau exprimate, dând impresia

de capacităţi psihologice frustre – neagă şi minimalizează actele antisociale

10

- nivelul intelectual este frecvent bun, cu capacităţi de analiză şi de observaţie – bună capacitate cognitică şi operaţional logică

- subiecţii mint, trădează încrederea, manipulează pentru a obţine rapid beneficii fără efort

- instabilitate emoţională – conflicte, violenţe - prevalenţă 3% bărbaţi şi 1 % femei, mai frecvent în populaţia urbană,

defavorizată, în tranzit

Dg. diferenţial 1. abuz de substanţe 2. episod maniacal 3. retardare mentală 4. schizofrenie 5. personalitate borderline 6. tulburare ciclotimică

Sociopatia este un alt nume folosit pentru aceasta tulburare de personalitate Se asociează cu:

- abuz de alcool sau alte substanţe - tulburare depresivă - tulburare de somatizare

Tratament

- psihoterapie – de grup (se preferă grupuri omogene) - medicamente

o tratarea anxietăţii, agresivităţii, depresiei o anticomiţiale – comportamente impulsive o metilfenidat (Ritalina) – tulburare deficit de atenţie + hiperactivitate

11

Personalitatea borderline

Criterii DSM IV Modalitate durabilă şi generală de instabilitate a relaţiilor interpersonale, a imaginii de sine şi a afectelor cu o impulsivitate marcată, care apare la începutul vârstei adulte şi este prezentă în contexte diverse, având cel puţin 5 din manifestările următoare:

1. eforturi nepreţuite (neîngrădite) pentrua a evita abandonurile reale sau imaginare (NB. Nu se includ comportamentele suicidare sau auto-mutilante enumerate la criteriul 5)

2. modele de relaţii interpersonale instabile şi intense caracterizate prin alternanţa între poziţii extreme de idealizare excesivă şi devalorizare

3. perturbarea identităţii – instabilitate marcată şi persistentă a imaginii sau a noţiunii de sine

4. impulsivitate în cel puţin 2 domenii potenţial dăunătoare pentru subiect (de ex. cheltuieli, sexualitate, toxicomanie, conducere periculoasă a automobilului, crize de bulimie) NB. Nu se includ comportamentele de la criteriul 5

5. repetiţia comportamentelor, gesturilor sau ameninţărilor de suicid sau de auto-mutilare

6. instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcate a dispoziţiei (de ex. disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate ce durează de obicei câteva ore, rareori > câteva zile

7. sentiment cronic de vid (şi plictiseală) 8. mânii intense şi neadecvate sau dificultate de a-şi controla furia ( de ex.

frecvente manifestări de proastă dispoziţie, mânie constantă sau certuri repetate)

9. în mod tranzitoriu survin, în situaţii de stres o ideaţie persecutorie sau simptome disociative severe

- prevalenţă – 1-2% din populaţia generală, de 2ori mai mult la femei

Clinic

- instabilitate comportamentală, emoţională şi relaţională - episoade psihotice scurte - impulsivitate marcată + treceri la acte autoagresive - nu suportă singurătatea, nici abandonul şi preferă să întreţină relaţii

puternice, conflictuale şi ambivalente cu preţul insatisfacţiei permanente - sentimente cronice de vid şi plictiseală

Otto Kernberg – a descris mecanismul de apărare esenţiale în aceeastă patologie:

- „identificarea proiectivă” prin care pacientul proiectează pe celălalt pulsiunile şi afectele sale inacceptabile, identificându-se cu acestea prin identificare fuzională

Al doilea mecanism de aparare: clivajul (totul bine / totul rău)

12

Dg. diferenţial 1. personalitatea histrionică 2. personalitatea antisocială 3. schizofrenia – în P-B. – episoade psihotice scurte 4. personalitatea paranoică – neîncredere, ideaţie persecutorie 5. depresia

Tratament

- psihoterapie o de susţinere o comportamentală – creşterea stimei de sine

- medicamente o antipsihotice – controlul momentelor de angoasă şi agresivitate o AD – ameliorează depresia (Prozac) o SSR / IMAO – atenuează impulsivitatea o BZD - Alprazolam – anxietatea şi depresia o Carbamazepin – ameliorează funcţionarea globală

13

Personalitatea histrionică Criterii DSM IV Modalitate durabilă şi generală de răspunsuri emoţionale excesive şi de cerere de atenţie, care apare la începutul vârstei adulte şi este prezentă în contexte diferite, mărturie fiind cel puţin 5 din manifestările următoare:

1. subiectul este indispus (nu se simte în largul său) în situaţiile în care nu este în centrul atenţiei celorlalţi

2. interacţia cu ceilalţi este frecvent caracterizată printr-un comportament de seducţie sexuală inadaptat sau o atitudine provocantă

3. expresie emoţională superficială şi rapid schimbătoare 4. utilizează în mod regulat aspectul său fizic pentru a atrage atenţia asupra sa 5. modalitate de a vorbi prea subiectivă, dar săracă în detalii 6. dramatizare, teatralism şi exagerare a expresiei 7. sugestibilitate, este uşor influenţat de ceilalţi sau de circumstanţe 8. consideră relaţiile mult mai intime decât sunt în realitate – relaţii superficiale

- Dependenţa este importantă într-o relaţie ambivalentă, capricioasă şi

superficială Mecanisme de apărare

- refularea şi disocierea care împing inconştient repreznetările sau dorinţele sursă de conflict

- în condiţii de stres, testarea realităţii este perturbată – derealizare Dg. diferenţiat

- personalitate borderline – TS, identitate difuză - tulburare de somatizare (sdr. Brizuet) însoţeşte frecvent histrionismul - tulburare narcisică

Tratament – dificil – negarea simptomelor Obiectiv = conştientizarea problemelor şi afectelor - psihoterapie de inspiraţie psihanalitică - medicamente în caz de anxietate, depresie, disociere - Prevalenţă 2-3% populaţia generală, +, frecvent asociată cu tulburare de somatizare, tulburare legată de alcol - excentrici, extravertiţi, fragilitate emoţională Clinica personalitatii histrionice dupa prof. Romila

- In copilărie o capriciozitate o egoism o sugestibilitate o sensibilitate la laudă

- face crize la frustrări

14

- nestatornic în atitudine şi păreri - instabil - incapabil de o activitate susţinută - atrage atenţia

o se văicăresc o exagerează

Adultul isteric

- numit de nemţi „omul care caută valoare” - denumit de Jaspers „omul care caută să pară mai mult decât este în realitate” - teatralitate - artificialitate - trăsătura lui afectivă este psihoplasticitatea, maximă flexibilitate, lipsa de

convingeri - gândirea lui se conduce după o aşa zisă logică afectivă - pentru isteric tot ce face este extraordinar, povesteşte totul în culori

extraordinare - putere de seducţie , dar de fapt dependent, simulează că simte, frigid - psihanaliza a descris interiorul acesta gol al unei păpuşi, al unei printese - ţine la corp ca la valoarea maximă pentru că prin el crede că poate obţine

valoare - înclinată pentru profesii – agent de publicitate, fotomodel, crainic, agent de

turism, artist - există asocieri cu

o impulsivitatea o toxicofilie o isteroastenie

- Suicidul teatral demonstrativ – şantaj afectiv

15

Personalitatea narcisică Criterii DSM IV

Modalitate durabilă şi generală de fantezii sau comportament gradnios, de

nevoie de a fi admirat şi de lipsă de empatie care apare la începutul vârstei adulte şi sunt prezente în contexte diferite, mărturie sunt cel puţin 5 din manifestările următoare:

1. subiectul are un sens grandios de propria sa importanţă (de ex. supraestimează realizările şi capacităţile sale, se aşteaptă să fie recunoscut ca superior fără să fi făcut ceva pentru aceasta

2. este absorbit de fantezii de succes nelimitat, de putere, de splendoare, de frumuseţe sau de dragoste ideală

3. crede că este special şi unic şi nu poate fi admis sau înţeles decât de către instituţii sau de oameni speciali şi de nivel înalt

4. nevoie excesivă de a fi admirat 5. crede că totul i se cuvine – se aşteaptă fără motiv să beneficieze de un

tratament favorabil şi ca dorinţele sale să fie înmod automat satisfăcute 6. îi exploatează pe ceilalţi, în relaţiile interpersonale utilizează pe celălalt

pentru a-şi atinge scopurile 7. lipsa de empatie – nu este dispus să recunoască sau să-şi împartă

sentimentele şi nevoile celorlalţi 8. îi invidiază frecvent pe ceilalţi şi crede că ceilalţi îl invidiază 9. are atitudini şi comportamente arogante şi dispreţuitoare

- prevalenţă – 1-2%

Dg. diferenţiat

- personalitatea histrionică – relaţii pe bază de seducţie şi manipulare frecvent asociate personalităţii narcisice

- personalitatea borderline - personalitatea antisocială - personalitatea paranoică

Evolutie cronică, căutare permanentă de valorizare şi superioritate în faptele cotidiene - îmbătrânirea este acceptată cu greutate

Tratament - psihoterpaie de inspiraţie psihanalitică - Litiu pentru tulburările de dispoziţie - AD

16

Grupul C al tulburarilor de personalitate: - Personalitatea evitanta - Personalitatea dependenta - Personalitatea obsesiv-compulsiva - Personalitatea de personalitate nespecificate

o Caracteristici apartin mai multor tulburari de personalitate o Personalitatea depresiva o Personalitatea pasiv agresiva

Personalitatea evitantă

Criterii DSM IV Modalitate generală de inhibiţie socială, de sentimente de a nu fi la înălţime şi de hipersensibilitate la judecata negativă a celorlalţi care apare la începutul vârstei adulte şi este prezentă în contexte diverse, având cel puţin 4 din manifestările următoare:

1. subiectul evită activităţile sociale profesionale care implică contacte importante cu ceilalţi de teamă să nu fie criticat, dezaprobat sau respins

2. reticenţă de a se implica într-o relaţie cu ceilalţi cu excepţia de a fi sigur că este iubit

3. este rezervat în relaţiile intime de teamă de a fi expus la ruşine şi ridicol 4. se teme că va fi criticat sau respins în situaţii sociale 5. este inhibat în situaţiile interpersonale noi din cauza unui sentiment de a nu

fi la înălţime 6. se percepe ca incompetent dpdv social, neatractiv sau inferior celorlalţi 7. este reticent să-şi asume riscuri personale sau să se angajeze în activităţi noi

temându-se să se simtă stingherit Clinic

- sentiment de inferioritate - principala trăsătură de caracter este timiditatea, anxietatea socială - pacienţii sunt dornici de căldura şi securitatea unei relaţii umane, dar îşi

justifică refuzul prin frica de a fi respins - când vobesc cuiva, par nesiguri şi arată o lipsă de încredere în ei înşişi - le e frică

o să vorbească în public o să exprime o dorinţă / cerere

- nu dau prea multă importanţă promovării personale şi sunt puţin autoritari părând timizi şi căutând să placă

Dg. diferenţiat

1. personalitatea schizoidă – subiecţii evitanţi caută contactul social 2. personalitatea dependentă – se tem mai mult de abandon şi de lipsa de

dragoste a celorlalţi

17

Evoluţie şi prognostic - pot evolua normal într-un context familial sau profesional favorabil - în caz de dificultăţi relaţionale sunt foarte sensibili la

o depresie o anxietate

- manifestări de fobie socială – sunt susceptibile să intervină în evoluţia bolii Tratament

- psihoterapie – relaţie de încredere între pacient şi terapeut 1. Tehnici comportamentale

o exerciţii de autoritate o metode de expunere o metode de afirmare de sine

2. Terapii de grup 3. Medicamente – în caz de anxietate sau depresie intercurenta - β blocante – atenolol – pentru a elimina manifestările anxioase

neurovegetative ce provoacă frecvent evitarea situaţiilor temute - Prevalenţă 1 – 10 % - Copiii timizi par expuşi

18

Personalitatea dependentă

Criterii DSM IV Nevoie excesivă de a fi ocrotit care conduce la un comportament supus şi

„lipicios” (adeziv) şi la o frică de separare, care apare la începutul vârstei adulte şi este prezentă în contexte diverse, manifestându-se prin cel puţin 5 din comportamentele următoare:

1. subiectul are dificultăţi în a lua decizii în viaţa curentă fără a fi reasigurat sau sfătuit în mod excesiv de către alţii

2. are nevoie ca alţii să-şi asume responsabilitatea în cea mai mare parte a domeniilor vieţii sale

3. are dificultăţi să-şi exprime dezacordul cu celălalt de frică că-şi pierde sprijinul său sau aprobarea sa

4. are dificultăţi să iniţieze un proiect sau să facă ceva singur (prin lipsă de încredere în propria-i judecată sau în propriile sale capacităţi şi nu din lipsă de motivaţie sau de energie

5. caută cu disperare să obţină susţinerea şi sprijinul altei persoane, chiar dacă face voluntar lucruri dezagreabile

6. se simte indispus sau neputincios când este singur, prin firca exagerată de a fi incapabil să se descurce

7. când o relaţie apropiată se termină, caută în mod insistent o altă relaţie care ar putea să-i asigure îngrijire şi susţinerea de care are nevoie

8. este preocupat în mod irealist de frica de a fi lăsat să se descurce singur Clinic

1. absenţa autonomiei şi a asumării de responsabilităţi 2. supunere la nevoile şi dorinţele celuilalt 3. lipsa de încredere în sine 4. mai frecvent la femei

- In tabloul clinic al tulburărilor psihotice „folie a deux”, subiectul psihotic

supune frecvent o personalitate dependentă la convingerea sa delirantă Dg. diferenţiat

1. personalitate histrionică 2. personalitate borderline - în ambele există trăsături de dependenţă - în schimb relaţiile sunt mai conflictuale şi schimbătoare - comportamente manipulatoare, impulsive 3. personalitate schizoidă 4. personalitate schizotipală 5. personalitate evitantă 6. agorafobia – dependenţă + anxietate şi panică

Evoluţie

- Funcţionarea profesională poate fi perturbată

19

o lipsă de iniţiativă o necesită o supervizare continuă

- Pot fi victime ale abuzului şi maltratării fizice sau morale fiindcă nu ştiu să-şi apere drepturile

- Risc de tulburare depresivă majoră Tratament

- psihoterapie o tehnici comportamentale o psihoterapie de grup o psihoterapii familiale

permit câştigarea unei o autonomii o independenţe o mai bune competenţe sociale

!!! Persoana nu trebuie încurajată să-şi modifice dinamica relaţiei patologice → poate provoca anxietate

- medicamente – în anxietate, depresii intermitente o Imipramina – atac de panică o BZD o Serotoninergice

20

Personalitatea obsesional compulsivă

Modalitate durabilă şi generală de preocupare pentru ordine, perfecţionsim şi control mental şi interpersonal, (împiedicând) lipsind o supleţe, o deschidere şi o eficacitate, care apare la începutul vârstei adulte şi este prezentă în contexte diferite, mărturie fiind cel puţin 4 din manifestările următoare:

1. preocupare pentru detalii, reguli, inventarii, organizare sau planuri încât scopul principal al activităţii este pierdut din vedere

2. perfecţionism care împiedică ducerea la capăt al sarcinilor (de ex. incapacitate de a sfârşi un proiect fiindcă exigenţele personale prea stricte nu sunt îndeplinite)

3. devoţiune excesivă pentru lucruri şi productivitate excluzând distracţiile şi prieteniile (fără ca aceasta să fie explicată prin imperative economice evidente)

4. este prea conştiincios, scrupulos şi rigid asupra problemelor de morală, de etică sau asupra valorilor (fără ca acest lucru să poată fi explicat printr-o apartenenţă religioasă sau culturală)

5. incapacitatea de a arunca obiecte uzate sau fără utilitate chiar dacă acestea nu au valoare sentimentală

6. reţinută în a delega sarcini sau a lucra cu altă persoană cu excepţia celor ce se supun exact manierei sale de a face lucrurile

7. se arată avar cu banii pentru el însuşi şi pentru ceilalţi; banul fiind perceput ca ceva care trebuie tezaurizat în vederea catastrofelor următoare

8. dă dovadă de rigiditate şi încăpăţânare, indecizie, îndoială

- Prevalenţă mai mare la bărbaţi - forme familiale frecvente - trăsături de caracter: autoritar, riguros, disciplinat

Dg. diferenţiat

- contact rigid şi distant, lipsit de spontaneitate - restricţie a afectelor - voinţa de a-şi stăpâni emoţiile - voinţa de a menţine o aparenţă serioasă

Mecanisme de apărare

- raţionalizarea, formarea reacţională - izolarea afectelor - sublimarea - anularea

Clinic

- încăpăţânare - avariţie - perfecţionsim

21

- dorinţa şi căutarea perfecţiunii, ordinii, corectitudinii, respectului pentru reguli şi pentru valori

- importanţă acordată detaliilor - se investesc mult în profesie, tolerând cu greu schimbările şi iniţiativele

neprevăzute - le e greu să ia decizii sau sa aibă iniţiativă - Teama de a comite greşeli îi face să fie indecişi. Nehotărâţi - anxioşi, cu prejudecăţi, hiperconştincioşi

Dg. diferenţiat

1. tulburare obsesiv – compulsivă - prezenţa obsesilor şi compulsiilor 2. coexitenţa cu o tulburare delirantă - personalitatea obsesional-compulsivă poate fi prodromul unei schizofrenii,

tulburării depresive majore Evoluţie

- adaptarea este frecvent bună - neprevăzutul determină anxietate şi depresie - tulburare depresivă frecvent cu înaintarea în vârstă

Tratament

- psihoterapie – aceşti pacienţi au conştiinţa tulburată şi caută ei înşişi un tratament

o de grup o comportamentală

- medicamente o Clonozepamul (BZD anticonvulsionantă) o Rivotril – scade simptomul în TOC sever o Clomipramina (Anafranil) o Fluoxetină (Prozac)

- frecvenţă mai mae la bărbaţi - Freud – modelul analitic

o Anomalii în stadiul anal de dezvoltare ~ 2 ani

22

Personalitate pasiv - agresivă

- se caracterizează prin tendinţa la opoziţie, încăpăţânare, ineficacitate - agresivitate constantă mascată exprimată prin pasivitate şi reticenţă

(„personalitate negativistă”) Dg.

- atitudini negativiste - rezistenţă pasivă la cererea de a furniza o performanţă adecvată – în sarcini

profesionale sau sociale obişnuite - se plânge că nu este înţeles şi apreciat de către alte persoane - este plictisitor (dezagreabil) şi contestă totul - critică sau dispreţuieşte fără motiv autoritatea - exprimă invidie sau resentiment pentru toţi cei care au în aparenţă mai mult

noroc - alternează între sfidare ostilă şi regrete

- Nu survine exclusiv în timpul episoadelor depresive majore şi nu e mai bine

explicat printr-o tulburare distimică Clinic

- tendinţă puternică de a se opune cererilor celorlalţi - găsesc scuze pentru întârzieri - găsesc greşeli la cei de care depind - refuză să se extragă din relaţia de dependenţă - răspund la critici prin agresivitate şi pun greşelile lor pe seama altora - relaţiile sunt conflictuale şi ambivalente – dependenţă + opoziţie - sunt frecvent singuri, pesimişti - lipsiţi de încredere în ei - răutate ascunsă sub politeţe şi conformism

Dg. diferenţiat

- personalitate histrionică - personalitate borderline - tulburare depresivă majoră - tulburare distimică

Tratament - psihoterapie – risc permanent de ruptură şi conflicte - medicamente – AD. , anxiolitice dacă există anxietate / depresie

23

Personalitatea sadică

- Pacienţii exprimă faţă de alte persoane o cruzime o perversiune o agresiune

1. răutatea şi cruditatea sunt gratuite, fără alt scop decât acela de a face rău, a

domina şi a umili alte persoane prin acte dure şi violente 2. subiecţii sunt frecvent fascinaţi de violenţă, de războaie, de arme de foc sau

de tortură - Pentru a evoca diagnosticul de personalitate sadică conduitele sadice nu sunt limitate numai registrului sexual, în acest caz diagnosticul de perversiune sau de parafilie fiind mai apropiat 3. se asociează frecvent cu trăsături masochiste

După Freud – accesul de plăcere sexuală este foarte culpabilizat şi numai scenariul pervers pus în scenă permite atenuarea vinovăţiei resimţite de masochist Tratament

- psihoterapie de inspiraţie psihanalitică – poate avea ca rezultat limitarea agresivităţii şi a conduitei patogene izvorâte din copilăria precoce

24

Tulburări de personalitate

Personalitatea paranoică - este caracterizată prin existenţa în timp a unei neîncrederi şi a unei

suspiciuni generalizate vis-a-vs de ceilalţi - pacienţii au tendinţa să-şi nege responsabilitatea în problemele curente şi să

atribuie celorlalţi consecinţele evenimentelor nedorite - sunt frecvent mânioşi, ostili, iritabili şi intoleranţi cu cei apropiaţi - numeroşi fanatici, cverulenti sau geloşi patologic prezintă o personalitate

paranoică

Personalitatea schizoidă - se caracterizează prin existenţa dificultăţilor relaţionale şi sociale cronice - indivizii sunt solitari, intravertiţi, vorbesc puţin - nu exprimă decât puţin emoţii şi dorinţe faţă de ceilalţi - sunt frecvent văzuţi ca excentrici, izolaţi, solitari

Personalitatea schizotipala - se caracterizează prin comportamentele, atitudinile şi modurile de gândire

stranie şi bizară - gândire magică, idei de referinţă, iluzii, sentiment de derealizare, răceală

afectivă

Personalitatea antisocială - tulburarea de personalitate antisocială este incapacitatea de a se conforma la

normele sociale care guvernează în mod obişnuit comportamentul adolescenţilor şi adulţilor

- se caracterizează prin acte antisociale şi criminalitate - nu au ideea de autoritate, nu au culpabilitate

Personalitatea borderline - subiecţi ce sunt la frontiera dintre nevroză şi psihoză - mecanism de aprare – identificarea proiectivă, clivajul - se caracterizează prin

o instabilitate afectivă, relaţională, comportamentală (impulsivitate, TS frecvent, automutilare)

o tulburare de identitate o sentiment cronic de vid o tulburare de imagine de sine o frică de abandon

Alţi termeni utilizaţi pentru a califica personalitatea borderline - personalitate „as fi” (H. Deutch) - schizo pseudonevrotică (P. Hoch şi P. Politon) - caracter psihotic (J. Frasch)

CIM 10 – denumirea reţinută este „personalitate emoţional labilă”

25

Personalitatea histrionică

- se caracterizează prin existenţa unui mod de funcţionare excentric şi extravertit asociat cu o dramatizare a expresiei afective, ce face dificilă menţinerea unor relaţii stabile

Personalitatea narcisică

- se caracterizează printr-un sens ascuţit al propriei valori şi printr-un sentiment fără măsură de a fi important şi indispensabil

Personalitatea evitantă

- se caracterizează printr-o sensibilitate particulară la critică şi la respingere - dorinţa de contact şi reasigurare socială estemare, de obicei cu preţul unor

relaţii supuse nevoii patologice de a fi acceptat fără critică - sentiment de inferioritate permanent, timiditate - în CIM 10 – personalitate anxioasă

Personalitatea dependentă - se caracterizează prin absenţa autonomiei, acceptării responsabilităţilor,

supunere faţă de nevoile şi dorinţele celorlalţi în toate domeniile vieţii - lipsa de încredere în sine este manifestă - este imposibil pentru aceşti subiecţi să rămână singuri multă vreme, caută

relaţia - această personalitate a fost calificată drept pasiv-dependentă - Freud a descris o personalitate oral-dependentă marcată prin dependenţă,

pesimism, îndoială, lipsa încrederii şi a stimei de sine - frica de sexualitate - lipsa determinării

Personalitatea obsesional compulsivă - se caracterizează prin indecizie, îndoială, obstinaţie (încăpăţânare), cât şi

prin restricţia afectelor - elementele esenţiale ale acestei personalităţi articulează în jurul

perfecţionismului şi a rigidităţii - această tulburare este calificată în CIM 10 – personalitate anacastă

Personalitatea pasiv – agresivă - se caracterizează prin endinţa la opoziţie, încăpăţânare, ineficacitate - o agresivitate este constantă, mascată, exprimată prin pasivitate şi reticenţă - în DSM IV este calificată şi ca personalitate negativistă

Personalitatea depresivă - existenţa durabilă a elementelor clinice din registrul tulburărilor de

dispoziţie - se regăsesc în pesimism şi o tristeţe permanentă, acompaniate de anhedonie,

slabă stimă de sine