2

CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................

PARTEA I CONSIDERAŢII GENERAL

CAP. 1. ASPECTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ................................

1.1. Turismul parte integrantă a strategiei generale de dezvoltare

economico-socială...... ...............................................................................

1.2. Turismul balnear românesc – evoluţie şi perspective........................

1.3. Particularitățile apelor minerale din România .................................

1.4. Rolul turismului balnear în contextul dezvoltării regionale şi locale

1.5. Instrumente de analiză și metodologie a turismului balnear ...........

CAP. 2. ISTORICUL CERCETĂRILOR. STADIUL CUNOAŞTERII

PROBLEMELEOR DE GEOGRAFIE UMANĂ CU PRIVIRE SPECIALĂ

ASUPRA VALORIFICĂRII TURISTICE A SPAŢIULUI...............................

PARTEA A II-A INDIVIDUALITATEA ŞI ORIGINALITATEA

GEOGRAFICĂ A SUBCARPAŢILOR VÂLCII

CAPITOLUL 3 AŞEZAREA ŞI LIMITELE FIZICO-GEOGRAFICE ..

3.1. Delimitarea fizico-geografică ...............................................................

3.2. Încadrarea în structura administrativ-teritorială ...................................

3.3.Poziţia şi distanţele faţă de alte repere: arii teritoriale, localităţi cu

funcţia economică ..................................................................................

3.3.1. Configurația rețelei rutiere și rolul acesteia în accesibilitatea zonei

3.3.2. Rețeaua de căi ferate .........................................................................

CAPITOLUL 4 CONDIŢIILE NATURALE, PREMISE ALE

DEZVOLTĂRII TURISMULUI BALNEAR ŞI CLIMATERIC ....................

4.1. Relieful – suport şi potenţial de dezvoltare pentru activităţile turistice

4.2. Potenţialul elementelor caracteristice ale climei ...................................

4.3. Hidrografia şi resursele de apă...............................................................

4.4. Condiţiile biopedogeografice ................................................................

6

11

11

15

21

24

27

30

36

39

39

41

45

49

52

52

60

62

69

3

4.5. Rezervațiile naturale ..............................................................................

CAPITOLUL 5 POPULAŢIA, TERITORIUL ŞI BAZA ECONOMICĂ

– VECTORI DE SUSŢINERE AI ACTIVITĂŢII TURISTICE .......................

5.1. Particularităţi geodemografice ..............................................................

5.1.1. Populaţia – factor determinant în evoluţia turismului balnear ..

5.1.2. Repartiţia spaţială a populaţiei.....................................................

5.1.2.1. Densitatea medie a populaţiei ................................................

5.1.2.2. Densitatea netă .........................................................................

5.1.2.3. Densitatea fiziologică a populaţiei ..........................................

5.1.3. Dinamica populației ..........................................................................

5.1.4. Structura populației ...........................................................................

5.1.4.1. Structura etno-culturală ............................................................

5.1.4.2. Structura pe vârste şi sexe ........................................................

5.1.5. Indicele de îmbătrânire a populaţiei şi rata de dependenţă

demografică ................................................................................................

5.1.6. Gradul de dependenţă economică şi de înnoire a forţei de muncă ...

5.2. Principalele caracteristici ale reţelei de aşezări omeneşti .....................

5.3.Staţiunile turistice – evoluţie teritorială, zone funcţionale, echipare

tehnico-edilitară ..........................................................................................

5.4. Contextul economic actual – activităţi agricole şi industriale,

servicii..........................................................................................................

5.5. Calitatea mediului – gestionarea conflictelor ........................................

PARTEA A III-A ANALIZA DIAGNOSTIC A POTENŢIALULUI

BALNEOCLIMATERIC

CAPITOLUL 6 POTENŢIALUL CLIMATERIC ŞI ROLUL SĂU ÎN

DESFĂŞURAREA FENOMENULUI TURISTIC ............................................

6.1. Regimul termic .......................................................................................

6.2. Regimul precipitaţiilor ...........................................................................

6.3. Regimul eolian .......................................................................................

6.4. Umezeala aerului ....................................................................................

6.5. Nebulozitatea ..........................................................................................

75

84

84

84

89

90

92

92

94

103

103

105

107

109

113

122

132

140

145

145

150

154

157

158

4

CAPITOLUL 7 POTENŢIALUL HIDROGEOLOGIC ŞI ROLUL SĂU

ÎN DESFĂŞURAREA FENOMENULUI TURISTIC ......................................

7.1. Proprietăţile hidrogeologice ale rocilor ..................................................

7.2. Circulaţia apelor subterane .....................................................................

7.3. Stratele acvifere, izvoarele minerale ......................................................

7.4. Potenţialul turistic al lacurilor ................................................................

CAPITOLUL 8 POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC .....................

8.1. Vestigii arheologice ................................................................................

8.2. Obiective culturale cu funcţii turistice ....................................................

8.3. Edificii religioase cu funcţii turistice ......................................................

8.4. Activităţi etnografice cu funţie atractivă ................................................

Partea a IV-a STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A

POTENŢIALULUI TURISTIC BALNEOCLIMATERIC

Capitolul 9 CADRU LEGISLATIV ÎN DOMENIUL TURISMULUI ........

9.1. Privire generală asupra legislaţiei în turism existente la nivelul

României ........................................................................................................

9.2. Aspecte legislative cu referire la turismul balnear şi climateric ............

CAPITOLUL 10 NIVELUL DE ORGANIZARE ŞI DEZVOLTARE AL

BAZEI TEHNICO-MATERIALE PENTRU TURISM ...................................

10.1. Structuri de cazare ................................................................................

10.1.1. Repartiția structurilor de cazare la nivelul stațiunilor

balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii ......................................................

10.1.2. Capacitatea de cazare (număr locuri) la nivelul stațiunilor

balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii …………………………………..

10.2. Structuri de alimentaţie pentru turism ..................................................

10.3. Structuri turistice de tratament .............................................................

10.4. Structuri de primire turistică de agrement şi divertisment cultural ......

10.5. Structuri de transport ............................................................................

160

160

165

167

172

175

175

179

189

197

200

200

203

208

209

213

221

238

243

260

265

5

Capitolul 11 CIRCULAŢIA TURISTICĂ …………….....................................

11.1. Tipuri şi forme de turism practicate …………......................................

11.1.1. Turismul urban …………………………….................................

11.1.1.1. Orașul Râmnicu Vâlcea ...............................................

11.1.1.2. Orașul Băile Olănești ....................................................

11.1.1.3. Orașul Băile Govora ......................................................

11.1.1.4. Orașul Călimănești .........................................................

11.1.1.5. Orașul Ocnele Mari ........................................................

11.1.1.6. Orașul Horezu ..................................................................

11.1.2. Turismul rural ……………….......................…………………...

11.1.3. Turismul montan ……………….................………………….....

11.1.4. Turismul etnografic ………………………………......................

11.1.5. Turismul balnear ……………………………………..................

11.2. Programe turistice ……………..........………………....….................

11.2.1. Caracteristici ale cererii turistice ………………........................

11.2.2. Programele turistice din staţiunile balneoclimaterice din

Subcarpaţii Vâlcii ………………………………………........................

11.3. Indici şi indicatori ce stabilesc gradul de atractivitate turistică al

staţiunilor balneare şi climaterice din Subcarpaţii Vâlcii ………..................

11.3.1. Indicatori ce stabilesc gradul de atractivitate al unei staţiuni ....

11.3.2. Indici utilizaţi pentru stabilirea caracteristicilor terapeutice ale

staţiunilor………………………………..................................................

PARTEA A V-A ORIENTĂRI STRATEGICE ŞI DIRECŢII

PRIORITAREA DE DEZVOLTARE ALE TURISMULUI

Capitolul 12 ANALIZA SWOT A SITUAŢIEI EXISTENTE ÎN

DOMENIUL TURISMULUI LOCAL …………………………................…....

Capitolul 13 RESURSE TURISTICE NEVALORIFICATE ŞI FORMA DE

TURISM ÎN PERSPECTIVĂ ………………......................................................

Capitolul 14 MĂSURI ŞI ACŢIUNI ÎNSCRISE ÎN PLANUL OPERAŢIONAL

DE ACŢIUNE PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI .................................

268

270

271

272

273

273

274

274

274

275

284

288

303

304

304

309

312

313

317

320

332

340

6

Capitolul 15 DIRECŢII MAJORE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ...

15.1. Strategii de dezvoltare a turismului la nivel național .........................

15.2. Strategii de dezvoltare a turismului balneoclimateric în Subcarpații

Vâlcii .......................................................................................................

Concluzii ……………………………………………….........................................

Bibliografie …………………………………………………………...............…..

Anexe existente în teză .........................…………………………..........................

Listă de figuri existente în teză ………...........………………..............................

Listă de tabele existente în teză …………………………………………………

Listă de fotografii existente în teză …………………………………………….

347

347

348

356

361

372

390

392

394

7

INTRODUCERE

Turismul reprezintă în ziua de astăzi unul dintre cele mai profitabile segmente ale

economiei, datorită dinamicii, motivaţiilor multiple şi marii diversităţi a formelor de

manifestare. Printre multe forme de turism, turismul balnear a luat contur în ultimii 20 de ani

captând atenţia atât pe plan naţional, cât şi la nivel european. Factori precum creşterea

economică şi evoluţia condiţiilor de viaţă ale omului au determinat intensificarea stresului,

dezechilibre alimentare şi intensificarea stării de rău asupra omului. Aceste efecte negative

apărute asupra individului, l-au determinat pe acesta să opteze ca destinaţie de vacanţă pentru

staţiunile balneare.

Realizarea lucrării cu titlul „Studiu geografic al turismului balnear şi climateric din

Subcarpaţii Vâlcii” ca teză de doctorat a constituit o oportunitate de consolidare a pregătirii

mele profesionale, dar şi o posibilitate de cunoaştere mai amănunţiră a unor meleaguri din

care mă trag.

În ansamblu, s-a dorit realizarea unui studiu de analiză şi sinteză de anvergură care,

prin conţinut, structură, metode şi procedee utilizate să contribuie nu doar la clarificarea

numeroaselor aspecte legate de turismul balnear, ci şi să scoată în evidenţă bogăţia de resurse

minerale ce se regăsesc pe teritoriul ţării noastre, respectiv în regiunea analizată. Acest lucru

s-a realizat prin analizarea potenţialului natural favorabil apariţiei şi dezvoltării staţiunilor

balneoclimaterice vâlcene, dar şi a potenţialului antropic ce a desăvârşit această dezvoltare. O

notă de originalitate este dată de încercarea de creionare a perspectivelor dezvoltării spaţiului

subcarpatic vâlcean.

8

Partea I CONSIDERAŢII GENERALE

Capitolul 1 ASPECTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE

Turismul parte integrantă a strategiei generale de dezvoltare economico-socială.

Preocupările României în ceea ce priveşte turismul s-au arătat a fi vizibile cu multe

decenii în urmă, când călătoriile internaţionale au devenit mai accesibilie unui număr tot mai

mare de persoane, iar activitatea turistică a cunoscut o creştere accelerată. Beneficiind de o

gamă largă de factori ce pot facilita dezvoltarea turismului în România, dar şi în perspectiva

integrării europene a ţării noastre, preocupările în domeniul turismului şi direcţiile de acţiune

pentru integrarea turismului românesc în cel european au luat amploare.

Aceste direcţii necesită stabilirea unui cadru legislativ adecvat, conservarea mediului

înconjurător, dezvoltarea transporturilor şi a infrastructurii în general, îmbunătăţirea

sistemului de asigurare a turistului pe parcursul călătoriei, introducerea cărţilor de credit

pentru turiştii români şi străini ce vizitează staţiunile româneşti.

O altă direcţie se referă la o mai bună informare şi protecţie a turiştilor privind condiţiile

călătoriei, posibilităţile de cazare, obiectivele turistice. Dacă se analizează integrarea la nivelul

agenţilor economici din turism se constată că aceasta presupune următoarele direcţii:

îmbunătăţirea calităţii ofertei turistice româneşti, respectiv a echipamentelor turistice, a

gradului de confort, a serviciilor, a pregătirii profesionale a forţei de muncă şi corelarea mai

bună dintre calitate, preţuri şi tarife; diversitatea serviciilor şi prestaţiilor turistice româneşti

de cazare, alimentaţie, transport, agrement, tratament balnear la nivelul cerinţelor de pe plan

internaţional, inclusiv prin cooperarea cu firme străine de prestigiu; etc. Acestea reprezintă o

parte din măsurile pe care România le doreşte a urmări în vederea dezvoltării turismului

românesc.

Turismul balnear românesc – evoluţie şi perspective.

România dispune de un fond bogat şi variat de factori naturali terapeutici, şi anume: ape

minerale, nămol sapropelic, emanaţii de gaze, etc. Numărul mare de astfel de factori, dar şi

dispunerea acestora se datorează aşezării geografice şi structurii geologice, lucru ce a

determinat apariţia celor 160 de staţiuni balneoclimaterice şi localităţi cu factori terapeutici

benefici existenţi în România.

9

Primele forme de valorificare a proprietăţilor terapeutice ale factorilor naturali de cură

sunt legate de băile în apele termale. În perioada greco-romană unii învăţaţi şi tămăduitori au

utilizat apele termo-minerale în tratarea bolilor. Anticul Homer a fost primul care a lăudat

calităţile îmbăierii în apele termale. De la Hipocrate, considerat şi fondatorul terapiei naturale,

utilizator al apelor termo-minerale, în vindecarea diferitelor boli, grecii au crezut că zeii au dat

puteri terapeutice acestor ape. În jurul izvoarelor calde, s-au construit, în Grecia, temple, lucru

ce s-a întâmplat şi în N Italiei. Astfel, unii zei au primit denumiri precum Burbo – zeul

izvoarelor minerale sau Eshlibious – zeul sănătăţii.1

O importantă etapă de cunoaştere a genezei apelor minerale şi termominerale o

constituie lucrarea lui Ion Atanasiu - “Distribuţia regională şi geneza apelor minerale din

România”. Potrivit acestuia, „.apele minerale sunt ape care prin mineralizarea, prin

temperatura, sau prin radioactivitatea lor se deosebesc de apele comune.”2 Mineralizările cu

adevărat excepţionale, mineralizări care interesează în primul rând formarea apelor minerale,

le aduce numai terenul. Dacă terenul este factorul determinant în procesele de geneză a apelor

minerale, este vădit că fără o cunaoştere suficientă a structurii geologice, nu putem încerca să

explicăm aceste procese. Dar constituţia geologică a unei regiuni nu interesează numai prin

aceia că oferă elementele cu care să se poată lămuri geneza apelor minerale;... structura

geologică determină cu alte cuvinte o distribuţie regională a tipurilor de ape minerale”3

În aceeaşi perioadă, îşi arată importanţa lucrările Dr. Şaabner Tuduri, important

cercetător în balneologie. „Referindu-se la apele minerale de la Călimăneşti, acesta constată că

în credinţa poporului acestea sunt făcătoare de minuni. Despre locuitorii văii Oltului, autorul

menţionează că mai ales guşaţii veneau pe 24 iuni, de sărbătoarea Sânzienelor, în pelerinaj

pentru a bea din izvorul cu apă mineral de la Ţigănie.”4

La începutul secolului XX, majoritatea exploatărilor de ape minerale îmbuteliate aveau

la bază izvoare sau surse naturale. Zăcămintele în care sunt înmagazinate apele minerale

cuprind formaţiuni geologice de la sedimente cuaternare până la şisturi cristaline. Exploatarea

zăcămintelor se face în funcţie de modul de acumulare, adâncimea la care se găsesc apele,

precum şi felul în care se manifestă apele minerale carbogazoase. Pe teritoriul judeţului

Vâlcea funcţionează o singură unitate de îmbuteliere: cea de la Căciulata. Dacă secolul XVIII

1 Routh H., Balneology mineral water and spas in historica lperspective, Clinics in Dermatologie 14/1996, pag.553

2 Atanasiu Ion, 1939, Distribuţia regională şi geneza apelor minerale din România, Insititutul de Arte Grafice

BRAWO, Iaşi, pag. 3 3 Idem, pag.5-6

4 Pricăjan Artemiu, 1999, Din trecutul balnear al României, Edit. Știinţifică, Bucureşti, pag.16-17

10

reprezintă perioda descoperirii unui important număr de izvoare minerale, secolul XIX

reprezintă secolul progresului şi înfloririi balneaţiunii.

În România, organele competente au stabilit existenţa a trei categorii de staţiuni ce

întrunesc condiţiile minime: staţiuni balneare, staţiuni climaterice şi staţiuni

balneoclimaterice. Modul de formare al apelor minerale au constituit obiect de studiu încă din

secolul XVIII. Mulţi autori asociază termenul de turism balnear cu cel de turism de sănătate.

De aici rezultă că pentru a exista un turism balnear trebuie în primul rând să avem ape

minerale, iar apoi o bază materilă adecvată.

Turismul balnear a fost analizat şi rămâne un subiect deosebit de interesant. Astfel,

guvernanţii propun dezvoltarea acestui domeniu destul de bogat la noi în ţară. Uniunea

Europeana acordă României expertiză și sprijin financiar în vederea pregătirii pentru aderare,

prin programe specifice: Phare, Ispa, si Sapard. Sectoarele beneficiare variaza de la dezvoltare

regionala si sprijin pentru IMM-uri, pâna la investitii în infrastructura de mediu, turism si

transport de dezvoltare rurală.

Particularitățile apelor minerale din România

În contextul general al globalizării şi al aderării la UE, în România se urmăreşte

corelarea cu evoluţia turismului la scară mondială şi regională, nu doar a activităţii în sine, ci

şi a ansamblului măsurilor legislative, organizatorice şi administrative. Deschiderea în

străinătate de noi sanatorii moderne, speciale pentru tratarea pe bază de substante minerale

terapeutice a diverselor boli reumatice, precum şi a altora, impune ca nivelul celor existente în

România să se ridice şi el.

Faptul că România beneficiază de o serie de substanţe minerale curative, a determinat

atenţia sporită a străinilor către beneficiile acestor ape şi nămoluri minerale. Pentru a asigura o

asistenţă medicală la standarde ridicate, străinilor veniţi să se trateze în bazele noastre de

tratament, este absolut necesară aplicarea unei metode informaţionale potrivite. Pentru

realizarea acestui lucru se pot aplica o serie de metode precum: conferinţe medicale,

schimburi de vizite medicale, editarea unei reviste medicale româneşti de specialitate în mai

multe limbi străine de circulaţie internaţională, publicarea de articole în diverse reviste din

străinătate, etc.

Pentru a atrage un număr cât mai mare de turişti la tratament balnear, s-au luat

numeroase măsuri pentru pregătirea corespunzătoare a bazei materiale, asigurarea unei

asistenţe medico-sanitare de înaltă calificare, dar ;i modernizarea bazei de agrement.

11

Rolul turismului balnear în contextul dezvoltării regionale şi locale.

La nivel naţional, dezvoltarea turismului presupune delimitarea unor zone cu

posibilităţi de atragere a fluxurilor turistice. Datorită îmbinării aproape simetrice a formelor de

relief existente pe teritoriul naţional, oferta turistică este diversificată. Acestor unităţi de relief

le corespund diferite tipuri de roci, nuanţe de climă, specii floristice şi faunistice, râuri şi

bogăţii hidrominerale.

România este deţinătoare a unui potenţial turistic diversificat, reprezentat atât de

potenţialul natural (relief, climă, şi mai ales nu pot fi omise bogatele şi variatele resurse

balneo-medicale), cât şi de cele antropice (reprezentate prin vestigii antice şi medievale,

biserici şi mânăstiri, cetăţi, etc.). Din totalul staţiunilor turistice existente şi înscrise pe harta

turismului balneoclimateric, un număr de 24 sunt recunoscute pe plan naţional din care doar

13 incluse în turismul internaţional (respectiv Băile Felix, Băile Herculane, Vatra Dornei,

Sovata, Tuşnad, Covasna, Slănic Moldova, Buziaş, Eforie Nord, Mangalia, iar din Subcarpaţii

Vâlcii – Călimăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti, Băile Govora).

Turismul balneoclimateric românesc este foarte important pentru România, deoarece

prezintă câteva avantaje majore în raport cu celelelalte produse, şi anume nu este influenţa de

sezonalitate, dispune de o gamă variată de factori naturali de cură, durata produselor de

tratament este variată, etc.

În oferta înaintată pe piaţa externă, România a introdus la turismul balneo-medical o

serie de tratamente originale, cu efecte asupra sănătăţii oamenilor. Se pot observa apariţia

noilor secţii de geriatrie, tratamentul oferit în cadrul acestora în asociaţie cu factorii naturali

de cură, concurează cu tratamentul oferit de cunoscutele staţiuni internaţionale Pell-Amar,

Boicil, Covalitin, etc. Totuşi sunt necesare măsuri precum crearea, în toate staţiunile, a bazei

materiale necesare pentru aplicarea tratamentului balneare (trasee în aer liber, amenajarea de

suprafeţe de apă cu plaje pentru practicarea in sezonul cald a procedurilor cu factori termici

contrastanţi – helioterapie cu băi reci, amenajarea de băi hiperterme uscate sau umede),

modernizarea instalaţiilor balenoclimatice pentru captarea, distribuţia, transportul şi

recuperarea factorilor naturali terapeutici, diversificarea în unele staţiuni climateice a

factorilor naturali, dezvoltarea şi modernizarea ofertei balneoturistice, amenajarea la standarde

europene a unor staţiuni, etc.

12

Instrumente de analiză și metodologie a turismului balnear

Activitatea turistică este o activitate complexă ce utilizează o serie de metode

cantitative și calitative cu ajutorul cărora sunt evidențiate elementele de potențial prezente în

regiune.

Cercetările cantitative sunt bazate pe chestionare și au rolul de a stabili cu exactitate

aspecte relevante identificate în regiunea analizată (în special cele ce fac referire la turismul

balneoclimateric). Krueger şi Cassey5 le delimitează astfel: observarea, experimentul şi

ancheta ocazională (sondajul de opinie).

Pe de altă parte, cercetările calitative sunt întreprinse în scopul de a obține răspunsuri de

la subiecți (un număr destul de redus comparartiv cu numărul total de turiști veniți în stațiuni),

răspunsuri ce au scopul de a determina natura calitativă a turismului balneoclimateric

Analiza formelor şi dimensiunilor turismului blanear se va baza în această lucrare pe

un demers ipotetic-deductiv, pornindu-se de la o construcţie teoretică considerată adevărată,

care, apoi este confruntată cu realitatea observată, pentru a fi validată. Pentru a răspunde

problematicii complexe a femonenului turistic în general, şi al celui balnear în particular,

demersul constă într-o dublă observaţie, compusă pe o bază geografică din perspectivă

generală iar pe de altă parte, dintr-o perspectivă locală la nivelul unei subunităţi fizico-

geografice bine distincte, Subcarpaţii Vâlcii.

Chestionarele aplicate reprezintă metoda de analiză, percepută obiectiv de către un

număr considerabil de respondenți din fiecare stațiune balneoclimaterică din Subcarpații

Vâlcii. Chestionarul este axat cu precădere pe percepția turiștilor pe de o parte asupra calității

serviciilor oferite de structurile de cazare, iar pe de altă parte asupra trăsăturilor principale ale

turiștilor și mai ales calitatea serviciilor de tratament oferite acestora.

Capitolul 2 ISTORICUL CERCETĂRILOR. STADIUL CUNOAŞTERII

PROBLEMELOR DE GEOGRAFIE UMANĂ CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA

VALORIFICĂRII TURISTICE A SPAŢIULUI

Regiunea analizată, a Subcarpaţilor Vâlcii, este o regiune ce a fost abordată în puţine

studii, cele mai multe referinţe fiind în cadrul studiilor de mai mare ansamblu sau a lucrărilor

ce tratează doar „părţi” din această regiune. Dată fiind poziţia sa strategică, oarecum de-a

5 Krueger, R.A., Cassey, M.A. (2005), Metoda focus-group. Ghid practic pentru cercetarea aplicată, Editura

Polirom, Iaşi

13

lugul drumului care lega prin intermediul Văii Oltului, Ţara Românească de Ardeal, regiunea

a fost permanent în atenţia cercetătorilor, îndeosebi a istoricilor şi, secundar, a altor categorii

de cercetători: geologi, geografi, biologi, sociologi etc. Un rol deosebit, în prezentarea pe

criterii pur descriptive sau ştiinţifice a zonei au avut numeroşii oameni de cultură care, din

respect faţă de locurile natale, au iniţiat diferite studii referitoare atât la oraşul Râmnicu

Vâlcea, cât şi la întreg arealul geografic în care se înscrie acesta.

Cercetările efectuate pentru cunoaşterea originii diverselor tipuri de ape provenite din

izvoare au relevat că “apele minerale sulfuroase de la Băile Olăneşti şi Călimăneşti, îşi

datoresc mineralizarea proceselor chimice de dizolvare care au loc, pe parcursul circulaţiei

apelor, în conglomeratele eocene” (Gr.Cobălcescu, 1887).

Trebuie amintite lucrările lui Atanasiu I. (1939), Berbescu Elena (1982, 1998), etc.

dar aspectele geologice ce au început să fie descifrate în ultima parte a secolului XIX, prin

implicarea unor profesori universitari de la Bucureşti şi Iaşi.

În ceea ce privește cercetările geomorfologice, acestea au fost efectuate de Emm. De

Martonne pe la începutul secolului trecut, şi au fost axate pe studiile Subcarpaţilor. Lucrări

importante, ce au îmbinate cadrul natural cu cel uman sunt cele oferite de Velcea I. şi colab.

(1971), Tufescu V. (1966), Ielenicz M. (1999; 2003).

Literatura geografică din domeniul turismului cuprinde ghiduri ale judeţelor, apărute la

editura Sport-Turism care conţin informaţii turistice descriptive, analizând potenţialul turistic.

Potenţialul turistic este reprezentat de câteva lucrări care cercetează cadrul natural şi

posibilităţile de valorificare ale acestuia în scopuri turistice, indicând trasee turistice sau zone

de atracţie a fluxurilor de turişti.

Deosebit de utile în completarea documentării geografice, materialele cartografice au

reprezentat un instrument de lucru intens folosit, de la cele mai vechi hărţi, majoritatea

elaborate în secolele XVIII – XIX, până la hărţile topografice actuale, mult mai precise şi mai

detaliate. Consultarea acestora a facilitat cercetarea disparităţilor teritoriale ale diverselor

componente ale complexului antropic în strânsă corelaţie cu condiţiile naturale locale de

habitat.

14

Partea III INDIVIDUALITATEA ŞI ORIGINALITATEA GEOGRAFICĂ A

SUBCARPAŢILOR VÂLCII

Capitolul 3 DELIMITAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ

Subdiviziune a Subcarpaţilor Getici, Subcarpaţii Vâlcii constituie unul dintre cele mai

vechi vetre de aşezări din România. Astfel, delimitarea Subcarpatilor Vâlcii este dată de

„poziţionarea acestora în partea central-sudică a României, la vest de Topolog şi la est de

Bistriţa Vâlcii având particularităţi atât locale, cât şi regionale care definesc individualitatea

Subcarpaţilor Vâlcii. La vest de Cerna Olteţului se poate observa o coborâre generală a

depresiunilor, ceea ce face ca limita dintre Subcarpaţii Vâlcii şi Subcarpaţii Gorjului să fie

interfluviul dintre bazinele Oltului şi Jiului (deci dinte Gilort şi Olteţ). În ceea ce priveşte

limita estică, există păreri conform cărora delimitarea Subcarpaţilor Vâlcii s-ar face de valea

râului Olăneşti.”6

Varietatea formelor de relief determină o importanță deosebită regiunii respective.

Cele mai ridicate înălțimi sunt situate în partea nord-estică, urmată de o serie de depresiuni

precum Govora, Ocnele Mari. Aceste depresiuni dispun de importante resurse de apă,

asigurate de o reţea densă de pâraie proprii, precum şi de variate pânze de ape subterane

discontinui şi cu calităţi minerale variate impuse de alcătuirea petrografică. Nu în ultimul rând

trebuie amintită salba de lacuri preponderent artificiale existente pe râul Olt.

Una dintre principalele atracţii turistice a Subcarpaţilor Vâlcii o constituie totuşi

staţiunile balneoclimaterice, renumite pentru apele termale ;i frumuseţea peisajului,

recomandate pentru odihnă şi tratament. Pe lângă tratamentul multor boli, aceste staţiuni oferă

o multitudine de posibilităţi de petrecere a timpului prin efectuarea de drumeţii şi practicarea

sporturilor de toate genurile. Oferta turistică cuprinde mai mult de 11.000 de locuri de cazare

în hoteluri, vile, pensiuni turistice, campinguri şi gospodării rurale înregistrate în sistemul

românesc de turism rural şi ecologic.

Încadrarea în structura administrativ-teritorială

Pe lângă limitele naturale (impuse de relief şi reţeaua hidrografică), întâlnim şi limitele

antropice generate de împărţirea admnistrativă a ţării în judeţe. Perimetrul Subcarpaţilor

Vâlcii este poziţionat la est şi vest de râul Olt (din punct de vedere natural), iar din punct de

vedere administrativ cuprinde în mare parte judeţul Vâlcea şi o mică parte din judeţele Argeş

6 Ielenicz M., Pătru Ileana, Ghincea Mioara,2003, Subcarpaţii României, Edit. Universitară, Bucureşti, pag. 214

15

şi Gorj. Aşezările componente ale regiunii analizate aparţin unui număr de 1 municipiu, 6

oraşe şi 40 comune pe teritoriul judeţului Vâlcea, 6 comune pe teritoriul judeţului Argeş şi 2

comune pe teritoriul judeţului Gorj. Numărul satelor aparţinătoatoare Subcarpaţilor Vâlcii este

de 301, din care 155 sate aparţinând judeţului Vâlcea, 29 sate în judeţul Argeş şi 3 sate în

judeţul Gorj.

Poziţia şi distanţele faţă de alte repere: arii teritoriale, localităţi

Economia acestei zone a fost adaptată schimburilor comerciale ce se efectuau cu

Transilvania, favorizate de vecinătatea culoarului Oltului, ceea ce a conferit zonei, în general,

şi centrului de schimburi – Râmnicu Vâlcea, în special, un rol deosebit, nu numai în

schimburile comerciale locale, ci şi ca pol al schimburilor interzonale.

Transporturile au mijlocit deplasarea materiilor prime din centrele de exploatare spre

centrele de prelucrare şi consum, efectuându-se, totodată, deplasarea de populaţie de la

domiciliu la locul de muncă sau în diferite scopuri. Odată cu evoluţia industrială şi economică,

tipologia drumurilor a fost modificată, ele grupându-se în: tranporturi rutiere, transporturi

feroviare, transporturi aeriene, comunicaţii telefonice, radiocomunicaţii şi internet.

În ceea ce privește rețeaua rutieră legăturile dintre oraşe, precum şi dintre diferitele

localităţi sunt asigurate atât de artera feroviară, cât şi de cea rutieră reprezentată de şoseaua

modernizată de pe Valea Oltului, cât şi de şoselele subcarpatice şi ele modernizate (ex:

Râmnicu Vâlcea – Râureni – Horezu – Târgu Jiu sau Râmnicu Vâlcea – Piteşti –Bucureşti).

Reţeaua rutieră şi cea feroviară au caracteristici determinate de condiţiile naturale.

O altă categorie de drumuri sunt cele judeţene secundare şi comunale care în

majoritate se desfăşoară în lungul văilor având o direcţie dominantă nord-sud şi un grad diferit

de modernizare (segmentul Rm.Vâlcea – Băile Olăneşti).

Căile ferate au fost şi ele construite în diferite etape, începând cu secolul XIX.

Reţeaua feroviară străbate subcarpaţii de la nord la sud de-a lungul Văii Oltului.

Transporturile de călători se îmbină cu cele de mărfuri asigurând necesarul regiunii.

Accesibilitatea feroviară este constituită din linia ferată folosita de USG (Uzina de Sodă

Govora) pentru transportul pietrei de calcar. Reţeaua de căi ferate la nivel naţional este

reprezentată de 34% căi fertate electrificate (ceea ce înseamnă 3866 km), iar din punct de

vedere al lățimii 96% sunt căi ferate normale (10.889 km) şi doar 4% sunt căi ferate înguste

(427 km). Căile ferate ce străbat Subcarpații Vâlcii reprezintă un procent sub 2 % din totalul

căilor ferate naționale.

16

Capitolul 4 CONDIŢIILE NATURALE, PREMISE ALE DEZVOLTĂRII

TURISMULUI BALNEAR ŞI CLIMATERIC

Relieful – suport şi potenţial de dezvoltare pentru activităţile turistice

Subcarpații Vâlcii constituie un șirag de formațiuni ce se desfășoară la vest de Topolog

și la est de Olteț, șirag caracterizat prin formațiuni bine individualizate ce se deosebesc de cele

ale Muscelelor Argeșului. Oltul are și el o influență foarte mare deoarece prezintă o rețea

hidrografică majoră, și conturează totodată liniile principale ale reliefului existent în regiunea

străbătută.

Dealurile subcarpatice vâlcene oferă imaginea unui relief în cadrul căruia pot fi

observate urme ale proceselor de eroziune. Astfel, la nord de şirul Negruleşti-Pietrari,

Stoeneşti, Păuşeşti-Măglaşi, Vlădeşti-Râmnicu Vâlcea se desfăşoară un şir de dealuri înalte,

cu înălțimi de peste 700 m, dealuri ce sunt dezvoltate pe formaţiuni paleogene şi miocene

monoclinale și în cadrul cărora predomină succesiunile de cueste (ele se aseamănă cu

muscelele de la est de Topolog). La sud de Depresiunea Hurez apar dealurile formate pe

structuri mono-pliocene cutate, pe când la vest de Bistriţa reprezentativ este anticlinalul

Măgurii Slătioarei. Procesele cele mai accentuate din punct de vedere tectonic se regăsesc în

zona Ocnele Mari, unde au avut loc prăbuşirile masivelor de sare.

„Între Topolog şi Bistriţa, pe contactul dintre munţii Căpăţânii-Cozia şi dealurile

subcarpatice se interpun depresiunile Călimăneşti-Jiblea şi Cheia-Olăneşti care au un caracter

dublu de eroziune şi structural. La nivelul interfluviilor care le separă sunt aici şei înalte şi

forme de relief structural legate de monoclinalul paleogen”7 (vezi Fig.nr.1.).

Fig.nr.1. Harta unităţilor de relief a Subcarpaţilor Vâlcii

(Sursa: prelucrare după Posea G., Badea L., 1984)

7 Ielenicz Mihai, Pătru Ileana, Ghincea Mioara, Subcarpaţii României, Edit. Universitară, Bucureşti, 2003, pag.16

17

Astfel, pe teritoriul Subcarpaților Vâlcii se regăsesc trei trepte altimetrice: dealuri cu

înălţimi de 800-1000 m, dealuri cu înălţimi de 600-800 m şi dealuri cu înălţimi de 400-600 m.

Prima treaptă altimetrică este reprezentată printr-o serie de mici depresiuni şi lărgiri locale cu

fragmentare deluroasă, legate prin şei largi (Cheia, Olăneşti, Muereasca). Cea de-a doua

treaptă deluroasă, cea a dealurilor cu înălţimi de 600-800 m şi închide spre sud depresiunea

subcarpatică. Treapta a treia, cea a dealurilor cu înălţimi de 400-600 m se continuă spre sud

prin dealurile: Pietrarilor, Dumbrăviţei, Bârzeştilor, Govorei și Ocnele Mari (vezi Tab.nr.1.).

Denumirea

staţiunii

Staţiune

turistică

de

interes

naţional

Staţiune

turistică

de

interes

local

Treptele altimetrice în care se

încadrează

201-

300

301-

400

401-

500

501-

600

Peste

600

Băile Govora

(360 m)

* *

Băile Olăneşti

(450 m)

* *

Călimăneşti-

Căciulata

(260 m)

* *

Costeşti

(410 m)

* *

Ocnele Mari –

Ocniţa

(310 m)

* *

Tab.nr.1. Gruparea staţiunior balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii

după tipul de staţiune şi trepte altimetric (Sursa: prelucrare date)

În contextul studiului de față, este importantă și analiza intervalului hipsometric

caracteristic regiunii, pentru a evidenția importanța în efectuarea unui tratament

balneoclimateric benefic. Treptele hipsometrice pot condiţiona şi repartiţia diferită a

umanizării, privită prin prisma populaţiei şi aşezărilor umane.

Putem vorbi despre distribuţia staţiunilor pe trepte altimetrice (de câte 100 m)

detaşându-se Sălătruc, Băile Olănești şi Costeşti în partea superioară (650 m, 450 m, respectiv

410 m), iar în partea inferioară altitudinal Băile Govora, Ocnele Mari-Ocnița și Călimăneşti-

Căciulata (cu valori de 360 m, 310 m și respectiv 260 m).

Substraturile geologice, relieful bogat şi climatul favorabil reprezintă puncte de

referinţă pentru determinarea apariţiei izvoarelor minerale existente în Subcarpaţii Vâlcii.

Potenţialul elementelor caracteristice ale climei

Elementele climatice, precum temperatura, precipitaţiile, vântul, nebulozitatea,

presiunea atmosferică, fiecare în parte sau ca un ansamblu unitar, reprezintă pentru turism

factorul determinant desfăşurării acestuia. El constituie o resursă importantă pentru procesul

recreării şi efectuării unor tratamente balneoclimaterice eficiente.

18

Clima Subcarpaţilor Vâlcii este foarte mult influenţată şi de poziţia acestora, prin

situarea lor la adăpostul Carpaţilor Meridionali, şi implicit a munţilor împăduriţi din care vara

coboară mase proaspete de aer rece, dar şi a văii Oltului care transportă iarna aerul rece al

zăpezilor, şi sub influenţa depresiunilor aşezate de o parte şi de cealaltă a râului, depresiuni ce

conferă o nuanţă mai blândă atât a gerurilor de iarnă, cât şi a arşiţelor de vară.

În timpul anului, apar deosebiri locale între subunităţile subcarpatice acestea fiind

determinate de manifestarea diferită a unor factori ce diminuează valoarea radiaţiei. Între

acestea însemnate sunt frecvenţa în anumite intervale de timp a ceţii în depresiuni şi lipsa ei

pe dealurile limitrofe. Per ansamblu, bilanţul radiativ anual are valori între 40 și 50 kcal/cm2,

chiar și peste, în funcție de altitudinea localităților.

În concluzie, toate staţiunile baleare şi climaterice din Subcarpaţi Vâlcii se încadrează

în tipul bioclimatului sedativ-indiferente sau de cruţare prezent în special în zonele de deal şi

podiş, în depresiunile intramonane, cu altitudini între 200 şi 800 m, biolimat recomandat în

special curelor de odihnă şi stări de covalescenţă.

Hidrografia şi resursele de apă

Apa este principalul suport al vieţii, al igienei şi sănătăţii umane. În acelaşi timp însă,

apa este factor de producţie, atât în agricultură, cât şi în industrie, transporturi, alte domenii de

activitate, fapt ce și-a pus amprenta asupra habitatului.

Regiunea analizată este străbătută de râuri cu debite bogate, ce îşi au izvoarele în

Carpaţii Meridionali, și este caracterizată de numeroase resurse de apă cu rol deosebit de

importan în structurarea reţelei de aşezări şi a tipurilor de habitat. Utilizarea apelor (de

suprafaţă sau a celor subterane) a fost adaptată tipului de economie existent, de la cele

incipiente până la cele mai complexe, specifice activităţilor economice moderne. Relieful

regiunii subcarpatice în discuţie este fragmentat de două mari categorii de râuri (vezi

Tab.nr.2.).

Nr.

Crt.

Denumirea cursului

de apă

Lungimea

totală

Procentaj

(100%)

1 Olt 615 21,14

2 Olteţ 190 34,21

3 Cerna 99 77,78

4 Lotru 80 100

5 Topologul 95 24,21

6 Luncavăţ 57 100

7 Bistriţa 50 100

8 Olăneşti 38 100

Tab.nr.2. Lungimea cursurilor de apă de pe teritoriul Subcarpaţilor

Vâlcii (Sursa: Apele Române R.A. - Filiala Vâlcea)

19

Pe de o parte, sunt râurile mari cu izvoarele în Carpaţi, şi care străbat această regiune

în întregime sau parţial, iar pe de altă parte sunt râurile mici, afluente ale acestora. Împreună

cu afluenţii săi, Oltul împânzeşte regiunea subcarpatică vâlceană formând o adevărată reţea,

având un debit bogat. Pe suprafața subcarpaților, principalele cursuri de apă ocupă suprafețe

cu procentaje între 21,14 % și 100%

Condiţiile biopedogeografice

Parte componentă a peisajului geografic, vegetaţia şi fauna zonei cercetate are

caracteristici bine definite de ansamblul unităţilor majore de relief: munţi, dealuri şi

depresiuni subcarpatice. Diversitatea rocilor, fragmentarea accentuată a reliefului, climatul

temperat – continental de tranziţie între deal şi munte, precum şi multitudinea factorilor

biotici, determină interacţiuni complexe cu aspecte variate în repartiţia organismelor vegetale

şi animale. Condiţiile climatice favorabile, cu veri călduroase şi precipitaţii abundente,

prezenţa redusă a îngheţurilor târzii, cât şi a vânturilor cu caracter moderat, determină, în

ansamblu, un microclimat favorabil atât pentru dezvoltarea unei vegetaţii abundente, cât şi

prezenţa unei faune bogate şi variate. Învelişul vegetal este foarte divers sub aspectul asocierii

componentelor sale.

Nici fauna nu este de neglijat. Ea este caracteristică regiunilor de deal în care

numeroase sunt cervideele, vulpile, iepurii, apoi insectele. La peste 1000 m întâlnim frecvent

cerb, mistreţ şi căprioare, iar în pădurile de foioase o serie de răzătorare precum veveriţele,

pârşul și iepurele. Nu trebuie uitații peștii din apele repezi de munte (păstrăvii, nisiparița, etc.)

sau speciile piscicole caracteristice zonei deluroase, precum scobarul şi zglăvoaca răsăriteană

care coboară din zona montană.

Solul, ca factor al mediului, şi în acelaşi timp produs al condiţiilor de pedogeneză,

constituie una din resursele naturale de primă importanţă pentru învelişul biotic în general, şi

pentru existenţa umană în special. Diversitatea factorilor fizico-geografici (relief, litologie,

climă, vegetaţie etc.) colaborată cu acţiunea antropică au determinat bogata varietate a

tipurilor de sol din cadrul zonei studiate.

Totuşi nu trebuie uitat faptul că dintre factorii pedogenetici, roca se subordonează clar

climei şi vegetaţiei. Topoclimatele umede din Subcarpaţi favorizează circulaţia descendentă a

soluţiilor, şi determină alterarea puternică a mineralelor din roci. Rocile salifere determină

apariţia sărăturilor (pe arii de mică întindere la Ocnele Mari etc.).

20

Capitolul 5 POPULAŢIA, TERITORIUL ŞI BAZA ECONOMICĂ – VECTORI DE

SUSŢINERE AI ACTIVITĂŢII TURISTICE

Particularităţi geodemografice şi aşezările umane

Factorul demografic are un rol esenţial în dezvoltarea economică şi valorificarea

resurselor naturale, inclusiv în domeniul turismului dezvoltat în cadrul staţiunilor

balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii. Datele statistice confirmă evoluţia populaţiei din

regiunea studiată, care a înregistrat un spor continuu, cu excepţia perioadelor celor două

războaie mondiale.

Astfel, la nivelul întregului bazin hidrografic, constatăm o creştere constantă a

numărului populaţiei, de la 124.013 locuitori în 1912 până la 286.863 locuitori în anul 2002.

După această dată, urmează o perioadă de uşoară creştere, seriile statistice consemnând, la

nivelul anului 2008, o cifră de 292.372 locuitori.

Analizând evoluţia populaţiei staţiunilor balneare şi climaterice din Subcarpaţii Vâlcii,

observăm o curbă ascendentă în cea mai mare parte a intervalului, marcată de perioade cu

ritmuri de creştere mai intense şi perioade cu ritmuri mai lente, urmată de o uşoară reducere a

numărului de locuitori după 1992, cu excepţia localităţii Costeşti care înregistrează o creştere

a numărului de locuitori de la 3563 în 1992 la 3681 în 2002 (vezi Tab.nr.3.).

Evoluția populaţiei din staţiunile balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii, la

principalele recensăminte (1912-2002) și completată cu date statistice județene pentru anul

2008, marchează o curbă variabilă cu creșteri până la nivelul anului 1977 și ușoare scăderi

An

i d

e

rece

nsă

min

te Număr locuitori Total

Băile

Govo

ra

Băile

Olăn

eşti

Călimă

neşti

Căciula

ta

Ocn

ele

Mar

i –

Ocni

ţa

Coste

şti

Sălăt

ruc

1912 799 2996 2613 5120 2153 1512 15.193

1930 910 3093 2876 7223 2282 1675 18.059

1956 1590 3836 6651 4420 3209 2128 21.834

1966 2189 4619 6735 3651 4416 3383 24.993

1977 2749 4644 8095 3883 4461 2727 26.559

1992 3023 4778 9094 3584 3563 2302 26.344

2002 2891 4608 8598 3578 3681 2275 25.631

2008 3023 4777 9131 3472 4149 2219 26.771

Tab.nr.3. Evoluţia numărului de locuitori

în staţiunile balneare din Subcarpaţii Vâlcii (1912 - 2008)(Sursa: date DJSV)

21

după această perioadă. Pentru fiecare stațiune individual, anul 2002 vine cu scăderi ale

numărului de locuitori, lucru datorat şi deplasărilor în număr mare a populaţiei în străinătate

(vezi Fig.nr.2.).

Fig.nr.2. Evoluţia numărului de locuitori în staţiunile balneare din Subcarpaţii Vâlcii

(1912-2008) (Sursa: prelucrare a datelor DJSV)

Forţa de muncă din turism, la nivelul staţiunilor balneoclimaterice vâlcene

înregistrează valori extrem de mici în raport cu numărul populaţiei ocupate de la nivelul

fiecărei staţiuni în parte. Se poate observa că din totalul de 990 persoane ce lucrează în turism,

la nivelul Subcarpaţilor Vâlcii (acesta reprezentând doar 11 %) în anul 1992, la nivelul anului

2002 numărul acestora creşte ajungând la 1377 persoane, dar în condiţiile în care totalul

populaţiei ocupate scade la aproape jumătate (ceea ce reprezintă 24,7 % din total forţă ocupată

din turism) (vezi Tab.nr.4.).

Staţiunea

1992 2002

Total

populaţie

Turism

Subcarpaţii

Vâlcii

Total

populaţie

Turism

Subcarpaţii

Vâlcii

TOTAL 24042 990 23356 1377

Băile Govora 3023 192 2891 135

Băile Olăneşti 4778 294 4608 781

Călimăneşti –

Căciulata

9094 465 8598 440

Ocnele Mari –

Ocniţa

3584 16 3578 10

Costeşti 3563 23 3681 11

Tab.nr.4. Rata forţei de muncă din turism în principalele staţiuni din

Subcarpaţii Vâlcii (1992, 2002) (Sursa: prelucrare date INSSE)

22

În ceea ce privește așezările, Subcarpaţii Vâlcii fac parte din cadrul regiunilor bine

populate ale Subcarpaţilor Getici, urme ale culturii materiale datând încă din neolitic. Apariţia

unui număr mare de aşezări a fost favorizată de condiţiile naturale prielnice vieţuirii.

Populaţia este implicit legată de aşezări, activităţi economice, etc., iar primele

recensăminte au apărut odată cu statele organizate. Cele mai multe aşezări însă au apărut în

lungul reţelei hidrografice. Drumul care traversează depresiunile subcarpatice este un drum

de importanţă istorică. În perioada feudală, pe lângă târguri şi sate sunt menţionate aşezări

ecleziastice precum: Arnota, Bistriţa, Hurezi, Polovragi. Săpăturile arheologice întreprinse au

scos la iveală urme ale culturii musteriene din paleoliticul mijlociu (120.000-100.000 î.Hr.),

cultură caracterizată prin cioplirea pietrelor şi a oaselor.

În cadrul depresiunilor subcarpatice vâlcene sunt cuprinse 8 oraşe şi 48 comune,

formate din 301 sate, cu oameni a căror ocupaţie este condiţionată de specificul locului (în

staţiunile turistice marea majoritate se ocupă cu turismul, în marile oraşe sau în apropierea

acestora ocupaţiile sunt specifice mediului urban, pe când în satele şi comunele din zona înaltă

funcţia economică este determinată de munca la câmp, de diversele culturi şi creşterea

animalelor).

Cu excepţia municipiului Rm.Vâlcea – principal centru economic şi cultural, alte oraşe

mai mici (sub 15.000 locuitori) precum Călimăneşti, Horezu, Băile Olăneşti, Ocnele Mari,

Băile Govora, au o activitate intensă comercială, agricolă, industrială sau balneoclimaterică.

Apariţia şi dezvoltarea centrelor din subcarpaţi este legată fie de funcţia lor comercială

(Rm.Vâlcea, Horezu), minieră (Ocnele Mari) sau balneoclimaterică (Călimăneşti, Băile

Olăneşti, Ocnele Mari şi Băile Govora).

Staţiunile turistice – evoluţie teritorială, zone funcţionale, echipare tehnico-edilitară

În trecut, staţiunile balneare erau etichetate fie ca staţiuni de cură internă, fie ca

staţiuni de cură externă, în funcţie de apele minerale existente. După 1948, numărul forajelor

s-a multiplicat în scopul ajutării celor deja existente. Aceste numeroase foraje cu debite mari

de apă, au dat posibilitatea aprovizionării în bune condiţii a instalaţiilor déjà existente, care nu

mai făceau faţă suprasolicitărilor. Pe lângă factorii curative naturali, staţiunile noastre dispun

de o gamă largă de proceduri fizioterapeutice prin amenajarea secţiilor de electroterapie,

hidroterapie, pneumoterapie, dotată cu aparatură modern şi deservite de personal calificat.

Evoluţia şi localizarea zonelor balneoclimaterice sunt strâns legate de ivirile, calitatea

şi volumul surselor hidrominerale existente. Condiţiile bioclimatice, alături de prezenţa

23

frecventă a resurselor hidrominerale au facilitat apariţia şi implicit dezvoltarea unor staţiuni

balneoclimaterice. Intervalul de altitudine 300-700 m ce caracterizează staţiunile din această

zonă subcarpatică, se caracterizează prin factori climatici moderaţi în tot timpul anului, fiind

un bioclimat tipic pentru odihnă, indicat şi persoanelor sănătoase. Alături de celelelalte

componente balneare (ape minerale, nămoluri terapeutice), expunerea la aer şi soare trebuie să

se facă progresiv, în funcţie de starea de confort termic (Călimăneşti-Căciulata, Băile Govora,

Băile Olăneşti). Acestea sunt unele dintre punctele de pornire spre apariţia unor staţiuni

balneare.

Contextul economic actual – activităţi agricole şi industriale, servicii

Regiunea subcarpatică vâlceană prezintă particularităţi economice caracteristice zonei

subcarpatice, particularităţi ce sunt legate pe de o parte de resursele întâlnite aici şi pe de altă

parte de tradiţiile existente. Agricultura este o ramură economică importantă. Baza de

producţie pentru producţia agricolă o reprezintă calităţile fondului funciar, vecinătatea ariei

montane (pentru creşterea animalelor) şi tradiţia ocupaţiilor agricole. Datorită marii

fragmentări a reliefului, terenurile agricole sunt dispersate. În văi şi pe terase predomină

culturile de porumb şi cartofi asociate cu livezi, dar şi cu porumb. Culturile pomicole s-au

extins, s-au introdus noi soiuri care au crescut producţia.

În ceea ce priveşte pomicultura, condiţiile climatice favorabile subcarpaţilor au

favorizat dezvoltarea pomiculturii, în special culturii prunului şi mărul (sunt întinse în

jumătatea estică a Subcarpaţilor Vâlcii). Cu toate acestea, ele au rămas nevalorificate până în

secolul al XVIII-lea când a fost generalizat procedeul de fabricare a ţuicii de prune.

Creşterea animalelor, ocupaţie străveche care şi-a disputat întâietatea cu cultura

plantelor, a fost secole de-a rândul principala ocupaţie şi sursă de venituri pentru locuitori.

Această ocupaţie tradiţională a lăsat urme în toponimie, în organizarea gospodăriei şi

locuinţei, în port, alimentaţie, tradiţii şi obiceiuri. Lâna, alături de in şi cânepă, a favorizat

dezvoltarea industriei casnice şi instalaţiilor tehnice populare. Produsele animaliere formau

baza sistemului de alimentaţie: carne, lapte şi produse lactate (brânză, unt, urdă, jintiţă, brânză

de burduf, caş).

Suprafaţa împădurită a Subcarpaţilor Vâlcii prezintă valori diversificate. Cele mai

mari suprafeţe împădurite le deţin Băile Olăneşti (cu aproximativ 13.546 ha), urmat de

comuna Vaideeni (cu aproximativ 9.777 ha), oraşele Călimăneşti (cu aproximativ 7.328 ha) şi

Horezu (cu aproximativ 6.785 ha) (vezi Fig.nr. 17), pe când cele mai mici valori le

24

înregistrează comunele: Cepari (cu aproximativ 8,1 ha), Şuici (cu aproximativ 30,2 ha),

Pietrari (cu aproximativ 300 ha), Vlădeşti (cu aproximativ 671 ha).

Calitatea mediului – gestionarea conflictelor

Mediul înconjurător constituie patrimoniul turistic al unei naţiuni, jucând un rol

deosebit de important atât pentru om, cât şi pentru activităţile întreprinse de acesta. Activităţi

deja tradiţionale cum ar fi: chimia, prelucrarea lemnului, a produselor agricole trec printr-un

proces de redimensionare, retehnologizare, orientare spre cerinţele pieţei interne şi externe,

spre apariţia de activităţi conexe celor deja existente.

Valea Oltului este nu numai o axă de circulaţie, ci şi de deplasare a aerului spre nord

sau spre sud şi deci de disipare a poluanţilor pe suprafeţe întinse sau din contră de persistenţa

lor timp îndelungat în aerul de la suprafaţa solului. Poluarea industrială reprezintă principala

sursă de poluare datorită instalaţiilor tehnologice cu profil chimic, de producere a energiei

termice şi electrice, de prelucrare şi industrializarea lemnului.

Evoluţia turismului din ultimele decenii, au determinat o înnoire a ofertei turistice, în

special prin dezvoltarea unei game de produse turistice noi. Turismul se bazează, deci, pe

valorificarea resurselor turistice, în primul rând, lucru ce determină efecte negative asupra

mediului.

Cele două componente, mediul şi turismul, ar trebui să se întrepătrundă, fără a-şi

dăuna una alteia. Turismul prin natura sa implică mediul înconjurător. Activitatea turistică are

influenţe asupra mediului, dar uneori şi mediul poate influenţa turismul.

Partea III ANALIZA DIAGNOSTIC A POTENŢIALULUI BALNEOCLIMATERIC

Capitolul 6 POTENȚIALUL CLIMATERIC ȘI ROLUL SĂU ÎN DESFĂȘURAREA

FENOMENULUI TURISTIC

Regimul termic

Privită în ansamblu, clima bazinului hidrografic al Oltului în cuprinsul Subcarpaţilor

Vâlcii se distinge printr-o diferenţiere pronunţată a tuturor elementelor sale caracteristice, pe

măsura creşterii altitudinii, conform cu legea zonalităţii verticale. Particularităţile parametrilor

climatici depind de radiaţia globală, circulaţia maselor de aer şi poziţia geografică în raport cu

25

unităţile vecine. Factorii genetici pot fi modificaţi de gradul de acoperire cu vegetaţie la care

se adaugă influenţa din ce în ce mai accentuată a activităţii antropice.

Orice studiu privind potenţialul turistic al unei staţiuni trebuie să aibă ca bază de

pornire două direcţii principale: o caracterizare climatică de ansamblu (date referitoare la

temperaturi, precipitaţii, regimul eolian, presiunea atmosferică) şi intervalele optime pentru

efectuarea diverselor activităţi turistice (valori amănunţite privind indicatori meteorologici).

Pentru zona subcarpatică vâlceană sunt caracteristice inversiunile de temperatură,

(temperatura medie anuală fiind de 80 C). Văile principale sunt adevărate canale de scurgere a

maselor de aer pe direcţia nord-sud. Văile cu izvoarele pe versantul sudic, la ieşirea din munte

în depresiuni, aduc apă şi aer mai rece creând iarna inversiuni termice de durată mică. Fiecare

râu influenţează microclimatul văilor la nivelul luncilor şi teraselor inferioare. Pe văile largi

au loc inversiuni termice.

Regimul precipitaţiilor

Regimul precipitaţiilor se caracterizează printr-o repartiţie neuniformă atât temporar

cât şi spaţial fiind dependent de frecvenţa diferitelor mase de aer şi de specificul local al

circulaţiei aerului. Precipitaţiile sunt de 1000-1200 mm pe creste şi 700-800 mm la baza

munţilor. Valori mai ridicate se înregistrează în două intervale, aprilie-iulie şi octombrie-

noiembrie. Cantităţile cele mai importante se înregistrează în mai-iunie, iar cele mai puţine în

februarie-martie. Sezonul rece dureaza 5-6 luni în sectorul înalt şi 4-5 luni la periferia sudică.

În zona subcarpatică, precipitaţiile atmosferice reflectă dispunerea reliefului în trepte

altitudinale ce descresc dinspre nord spre sud, înregistrând valori medii multianuale de 887

mm la Horezu şi 745 mm la Râmnicu Vâlcea. Regimul precipitaţiilor este asemănător tuturor

staţiunilor balneare vâlcene, el fiind caracterizat printr-o repartiţie pe luni a precipitaţiilor mult

mai echilibrată decât în celelelate regiuni subcarpatice din ţară. Se înregistrează, astfel în luna

iulie – luna cea mai ploioasă (11%), iar în februarie 7%, ea fiind luna cea mai secetoasă.

Capitolul 7 POTENȚIALUL HIDROGEOLOGIC ŞI ROLUL SĂU ÎN

DESFĂŞURAREA FENOMENULUI TURISTIC

Proprietăţile hidrogeologice ale rocilor

Alcătuirea geologică a Subcarpaţilor Vâlcii este variată, formaţiunile cele mai vechi

care apar în această regiune fiind paleogene (Eocen, Oligocen), iar între Topolog şi Bistriţa

Vâlcii sedimentele fiind de vârstă neogene (Miocen şi Pliocen). La est de Olt, predomină

26

structura monoclinală (cu cădere generală spre sud şi sud-est, afectată de falii şi fracturi), iar la

vest de Olt, structură cutată. Astfel, pe pantele de la S de Masivul Cozia se află calcare albe

organogene, calcare roşii, precum şi gresii calcaroase alburii.

Suprastructura sedimentară a Subcarpaţilor Vîlcii s-a realizat în diferite faciesuri care

s-au succedat în timp, de la nord la sud, dar şi în 3 cicluri. Este vorba despre ciclul paleogen

miocen-inferior (cu eocen reprezentat de conglomerate şi gresii şi prezent în dealurile din

sudul subcarpaţilor), cliclul miocen şi ciclul sarmato-pliocen.

În sud şi sud-vestul Subcarpaţilor Vâlcii se întâlnesc depozite sedimentare de vârstă

sarmaţiană, reprezentate de nisipuri grosiere, conglomerate în alternanţă cu nisip slab cimentat

şi marne argiloase. De acelaşi tip de roci sedimentare este strâns legată prezenţa apelor

minerale din Băile Govora, ape minerale de tipul clorosodice-bromurate, clorosodice

sulfuroase şi slab concentrate.

Apele minerale existente în Subcarpațiii Vâlcii „apar la suprafaţă unde se întâlnesc

bancurile de conglomerate şi stratele de marne şi gresii într-o mare zonă cuprinsă între

Călimăneşti-Căciulata, Muereasca de Sus, Pietroasa şi Olăneşti. Apele cloruro-sodice ies la

suprafaţă în zona saliferă a Ocnelor Mari – Ocniţa.” 8

Circulaţia apelor subterane

Principala sursă de alimentare a apelor freatice o constituie regimul pluvio – nival.

Acest lucru influenţează nivelul apelor freatice ce variază de la o perioadă la alta a anului, în

funcţie de volumul precipitaţiilor atmosferice. Astfel, în perioada de toamnă şi primăvara, cu

ploi abundente, debitul şi nivelul acestora cresc, făcându-şi totodată apariţia un număr mare de

izvoare temporare pe versanţii mai înalţi ai văilor care, în perioada secetoasă, seacă.

În Subcarpaţii Vâlcii constituţia litologică îndeplineşte condiţiile favorabile

înmagazinării apelor subterane. Această construcţie se caracterizează prin conglomerate,

gresii, argile salifere, şisturi argiloase şi marne, şi ajung chiar în unele zone la depozite friabile

argilo-nisipoase şi pietrişuri. Condiţiile geologice, relieful şi clima sunt factori esenţiali care

condiţionează existenţa apelor minerale subterane. În funcţie de geneză şi condiţiile

hidrogeologice de înmagazinare, apele subterane au fost clasificate în ape freatice şi ape de

adâncime. Apele freatice sunt întâlnite la adâncimi mici, sunt cantonate în depozitele de

versant, la baza pietrişurilor şi nisipurilor de terase. Ele au o circulaţie rapidă şi se află în

strânsă legătură cu condiţiile climatice.

8 Ştefănescu Costin, 1967,Staţiuni balneare şi climaterice din România, Edit. Meridiane, Bucureşti, pag. 57

27

În ceea ce priveşte apele de adâncime alcătuiesc cele mai importante rezerve

subterane. Apele subterane provin în general din apele aflate la diferite adâncimi, având un

conţinut chimic diferit în funcţie de complexitatea alcătuirii geologice a straturilor. În zona

subcarpatică, ele apar în parte cu mineralizări saline, sub forma izvoarelor sărate şi a lacurilor.

Este vorba de apele de la Ocnele Mari, Ocniţa, Pietrarii de Sus, Oteşani, Govora, etc.

Subcarpaţii se caracterizează prin prezenţa formaţiunilor mio-pliocene, ce au ca

specific alternanţa stratelor de gresii, marne, argile, tufuri, pietrişuri şi nisipuri. În ele se află

cantonate o serie de zăcăminte, ce determină împreună cu diversitatea stratelor, o duritate

ridicată a apelor minerale. Aceste aflându-se sub presiune, ajung la suprafaţă folosindu-se de

planurile de falie, de stratificaţie, etc., unde dau izvoare minerale cu debite şi conţinut chimic

diversificat. Apa acestora este folosită în unele locuri în tratamente medicale, situaţie care a şi

favorizat apariţia staţiunilor balneoclimaterice în zonă, şi aici facem referire la Călimăneşti,

Govora şi Olăneşti.

Stratele acvifere, izvoarele minerale

Cercetările şi studiile întreprinse dovedesc că varietatea şi bogăţia de ape minerale

reprezintă un adevărat zăcământ pentru ţara noastră. Astfel, putem face o clasificare a apelor

minerale în funcţie de caracteristicile fizice, chimice, organoleptice şi biologice. Şi asupra

nămolurilor terapeutice (numite şi peloide) s-au făcut studii încă de la începutul secolului

XIX. În 1931 s-au elaborat criteriile de clasificare internaţională, indicaţiile terapeutice şi

adoptarea termenului de peloid, acestea fiind stabilite de Societatea Internaţională de

Hidrologie Medicală9 care au definit termenul peloid ca fiind „substanţe ce se formează în

condiţii şi în amestec cu apa se folosesc în practica medicală sub formă de băi sau de

proceduri locale.” Răspândirea acestor nămoluri naturale este strâns legată de mediul lor de

formare.

Produsul turistic românesc asociat turismului de sănătate ocupă un loc important,

având totodată şi câteva avantaje majore, şi anume : nu este influenţat de sezonalitate (Băile

Olăneşti), dispune de o gamă largă de factori naturali de cură (Băile Olăneşti, Băile Govora,

Călimăneşti-Căciulata), durata produselor de tratament este variabilă (Băile Govora,

Călimăneşti-Căciulata), oferă pachete medicale la preţuri mai reduse (Băile Olăneşti, Băile

Govora, Călimăneşti-Căciulata).

9 Teleki N., Munteanu L., Grigore L., Cura balneoclimaterică în România, 1985, pag.37-38

28

Capitolul 8 POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

Obiectivele turistice de natură antropică sunt rezultatul activităţilor multiple ale

oamenilor de–a lungul timpului şi sunt concentrate în special în spaţiul aşezărilor. Această

formă de turism derivă din însăşi istoria bogată a poporului, din continuitatea spaţiului

carpato-danubiano-pontic, dar şi din realizările economice şi sociale mai vechi ale țării

noastre.

Vestigiile arheologice ale unor aşezări dacice ce apar în localitatea Costeşti, precum şi

castrul roman Arutela pe stânga Oltului, terme şi o parte din castru roman, refăcute după 1983,

situate în apropierea staţiunii Călimăneşti-Căciulata, prezența unor obiective turistice cu

însemnătate arhitectonică şi artistică, precum mânăstirile dispuse de-a lungul văii Oltului

(mânăstirea Turnu, Stânişoara, Cozia, Bolniţa), o serie de monumente, statui, busturi, dar și

muzeele, expoziţii şi case memoriale determină ca elementele turistice antropice să fie destul

de diversificate și remarcabile pe teritoriul Subcarpaților Vâlcii.

Obiective culturale cu functii turistice

Oferta turistică înaintată de Subcarpaţii Vâlcii se bucură de prezenţa unor obiective

culturale diversificate. Puţine sunt satele şi oraşele care să nu prezintă astfel de ansambluri de

arhitectură. Putem să facem o clasificare a acestora, şi vorbim astfel despre: teatre si

amfiteatre, opera, muzee (muzee istorice, muzee etnografice şi muzee mixte), colectii de arta,

case memoriale, universitaţi şi biblioteci.

Subcarpaţii Vâlcii oferă pe lângă o serie de obiective turistice de diverse natură şi o

gamă largă de obiective turistice religioase. Ele sunt reprezentate prin biserici, schituri,

catedrale, mânăstirile, teatre, opera, muzee, colecții de artă, case memorial, universități,

biblioteci, etc. Amintim Biserica ”Dintr-un Lemn” din staţiunea Băile Olăneşti, schiturile

Iezer, Pahomne și Pătrunsa (Băile Olăneşti), mânăstirea Govora, Mânăstirea ”Dintr-un Lemn”

(localitatea Frânceşti), mânăstire Arnota (comuna Costeşti), etc.

Târgurile adună săptămânal, lunar, sau anual locuitorii unei zone mai restrânse.

Acestea devin resurse turistice prin atmosfera creată, prin varietatea produselor, din ce în ce

mai puţine cu caracter meşteşugăresc- artizanal. De asemenea, festivalurile artistice atrag și

ele un anumit număr de turişti, cei mai mulţi amatori de manifestări folclorice. Numeroase

festivaluri promovează arta autentică, promovând bogăţia spirituală a locuitorilor.

Caracteristic zonei sunt Festivalul Eco-Etno-Folk-Film organizat anual la începutul lunii

septembrie la Casa de Cultură ”Dinu Săraru” din Slătioara, festivalului folcloric „Hora

costumelor”(localitatea Pietrari), Târgul annual de olărit (Bistriţa), etc.

29

Alături de celelalte elemente prezente pe teritoriul regiunii analizate, activitățile

etnografice cu funcție atractivă captează atenția turiștilor, oferind totodată posibilitatea de

petrecere a timpului liber celor veniți la tratament în stațiunile balneoclimaterice.

Partea a IV-a STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC

BALNEOCLIMATERIC

Capitolul 9 CADRU LEGISLATIV ÎN DOMENIUL TURISMULUI

Legislația reprezintă o componentă fundamentală a procesului de integrare a activității

turistice în anasamblul european. În acest sens, în țara noastră au fost inițiate sau îmbunătățite

o serie de reglementări și acte normative. După 1990, legislația românească a luat amploare ea

devenind destul de diversificată. Monitorul Oficial este cel care la nivel național

monitorizează toate actele normative existente, în cadrul acestora o parte semnificativă

ocupând și legislația în turism.

Pornind de aici incursiunea noastră în legislația în turism descoperim o serie de norme

metodologice ce fac referire atât la structurile de cazare și alimentație publică, cât și la

turismul rural, acte normative privind organizarea și funcționarea anumitor instituții din

domeniul turismului, acte normative ce fac referire la turismul rural, gesationarea fondurilor

de vânătoare, regimul de organizarea și funcționare a parcurilor turistice, acte normative ce fac

referire la obținerea licențelor și brevetelor în turism, salvamontism, astestarea stațiunilor

turistice, plaja, turism cinegetic, societățile comerciale din turism, protecția turiștilor pe litoral,

protecția consumatorilor în turism, protecția pe munte, Fondul spcial pentru promovarea și

dezvoltarea turismului.

În ceea ce privește turismului balnear și climateric, până în decembrie 1989 în

domeniul existau câteva acte normative ce făceau referire fie la stabilirea tarifelor pentru

stațiunile balneoclimaterice (prin Decretul nr.247 din 27 septembrie 1977 privind stabilirea

tarifelor pentru stațiunile balneoclimaterice), fie la organizarea stațiunilor balneare și

climaterice (prin Norme tehnice din 10 martie 1979 cu privire la sistematizarea și

organizarea stațiunilor balneare și climaterice), fie la stabilirea tarifelor în unitățile de cazare

turistică (prin Decret nr. 20 ianuarie 1983 privind regimul tarifelor în unitățile de cazare

turistică din Republica Socialistă România).

După 1990, și în privința legislației balneare au apărut mai multe acte normative,

precum cele de înfințare a unor stațiuni, dar și acreditarea şi controlul bazelor de tratament din

30

cadrul societăţilor comerciale de turism balnear şi de recuperare. Referitor la protecția

zăcămintelor minerale nu există acte normative în vigoare, deși acesta ar trebui să constituie

cel mai important pas în dezvoltarea turismului balneoclimateric românesc.

Capitolul 10 NIVELUL DE ORGANIZARE ŞI DEZVOLTARE AL BAZEI

TEHNICO-MATERIALE PENTRU TURISM

Punerea în valoare a resurselor turistice naturale (relief, climă, ape, izvoare minerale,

nămoluri, etc.), dar şi a celor antropice (biserici, mânăstiri, schituri, monumente, etc.), se

realizează prin intermediul unei baze tehnico-materiale complete. Analiza bazei tehnico-

materiale presupune prezentarea fiecărui tip de structură turistică, între cele cinci tipuri de

structuri turistice trebuind să existe o strânsă legătură pentru a putea vorbi de o bază tehnico-

materială bogată şi valorificată corect.

Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate și organizare, se

clasifică în funcție de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor și a serviciilor

prestate10

. În scopul protecției turiștilor, serviciile de cazare și alimentație publică se asigură

numai în structuri de primire turistice clasificate.

Structuri de cazare

Subcarpaţii Vâlcii se bucură de o gamă diversificată de structuri de cazare, sesinzându-

se o creştere semnificativă a acestora în ultimii ani. Dacă numărul staţiunilor este moderat,

valoarea terapeutică, dar şi cea turistică a acestora este recunoscută atât la nivel naţional, cât şi

internaţional. Astfel, în staţiunile balneare din Subcarpaţii Vâlcii, oferta de cazare se

caracterizează printr-o mare diversitate cuprinzând toate tipurile de unităţi de cazare, de la

hotel până la camping, situate atât în staţiuni, cât şi în împrejurimile acestora.

O altă tendinţă în cazarea balneară este diversificarea serviciilor integrate, ce pot

atrage clientela, pentru a se depăşi, totodată, şi criza hotelăriei determinată de dezvoltarea

altor forme de cazare (în special reşedinţele mobilate şi dotate cu toate cele necesare unei cure

balneare, pentru care cererea este din ce în ce mai mare).

Analizând ponderea deţinută de unităţile de cazare de turismul balnear din Subcarpaţii

Vâlcii, se poate constata că situaţia este exact opusă celei de la nivel naţional. Astfel, dacă în

2000 în Subcarpaţii Vâlcii existau 54 de unităţi de cazare (13,5 %), la nivelul anului 2008

numărul acestora aproape s-a dublat, ajungându-se la 89 unităţi de cazare (23,3%).

10

Potrivit Hotararii nr. 1328 din 27 decembrie 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice

31

Evoluţia numărului de structuri de cazare în staţiunile balneoclimaterice din

Subcarpaţii Vâlcii, în perioada 2000-2008, evidenţiază detaşarea staţiunilor Călimăneşti-

Căciulata şi Băile Olăneşti, comparativ cu staţiunea Băile Govora. Cele mai puţine structuri de

cazare le deţin Ocnele Mari şi mai ales localitatea Costeşti, unde nu au existat investiţii în

ultimii ani (vezi Fig.nr.3.).

Băile Olăneşti

Costeşti

Ocnele Mari

Băile Govora

Călimăneşti-Căciulata

Fig.nr.3. Evoluţia numărului de unităţi de cazare în cadrul staţiunilor balneoclimaterice

din Subcarpaţii Vâlcii (2000-2010) (Sursa: prelucrare date INSSE)

32

În ceea ce priveşte repartiţia pe tipuri de structuri de cazare, la nivelul regiunii de

analiză au fost identificate 171 unităţi de cazare din care 93 aparţin staţiunilor

balneoclimaterice. Analiza evoluţiei în dinamică scoate în evidenţă, în perioada 2002-2004, o

evoluţie uşoară a numărului de structuri de cazare, excepţie făcând hotelurile, campingurile şi

pensiunile turistice, în cazul cărora se înregistrează o creştere relativ mică.

Analiza în ansamblu a structurilor de cazare la nivelul Subcarpaţilor Vâlcii,

evidenţiază diversitatea tipurilor existente în regiune (cele mai multe tipuri funcţionând în

Călimăneşti-Căciulata, iar cele mai puţine în Ocnele Mari). Totuşi, localitatea Costeşti iese în

relief prin lipsa unităţilor de cazare, la nivelul anului 2008 aici neexistând decât o singură

pensiune rurală.

În ceea ce priveşte calitatea serviciilor de cazare oferite de către structurile de cazare,

au fost efectuate în teren chestionare aplicate asupra unui număr considerabil de turişti veniţi

în staţiuni, în perioade diferite. Astfel, din analiza acestora, la nivelul anului 2010 sunt

raportate existenţa unui număr de 114 unităţi de cazare distribuite la nivelul tuturor staţiunilor

balneoclimaterice. Pe tipuri de structuri, hotelurile reprezintă 27,2% din totalul structurilor, pe

când pensiunile şi vilele 28,9%, respectiv 35,1%. Pe ultimele locuri se află cabanele şi

campingurile cu câte 1,8 %, şi respectiv motelurile şi popasurile turistice care de asemenea

deţin doar câte 0,9 % din întreaga valoare. Obiectivele chestionarului au fost stabilirea unor

percepții privind calitatea serviciilor de cazare, motivația turiștilor veniți în stațiune, gradul de

satisfacţie privind condiţiile de confort oferite de structurile de cazare, dar și prețul oferit

raportat la calitatea obținută.

Structuri de alimentație publică

Spre deosebire de cazare, care este destinată în exclusivitate turiştilor, structurile

turistice de alimentaţie publică pot fi utilizate şi de populaţia rezidentă. Acesta este motivul

pentru care unele unităţi de alimentaţie public au ”circuit închis” servindu-i numai pe turişti,

în timp ce altele au ”circuit deschis” adresându-se unei game diversificate de consumatori.

Baza de alimentaţie publică ocupă un rol foarte important în evoluţia unei staţiuni

turistice. Alături de celelalte tipuri de structuri turistice, alimentaţia publică conferă turistului

o mai mare siguranţă în alegerea staţiunii potrivite. Prin oferta de preparate, unităţile de

alimentaţie publică se deosebesc destul de puţin de la o staţiune la alta.

Raportul dintre numărul de locuri de cazare şi numărul locurilor la mese privit la

nivelul întregii regiuni analizate este optim pentru satisfacerea nevoilor (respectiv sub 1

33

persoană pe loc). La nivel de staţiune însă, rezultatele acestui raport sunt diferite, marea

majoritate a staţiunilor încadrându-se la valori de sub 1pers/loc la masă (respectiv 0,96

pers/loc în Băile Olăneşi, 0,5 pers/loc în Băile Govora), excepţie fac staţiunile Călimăneşti-

Căciulata (unde valoarea este de 1,2 pers/loc), Ocnele Mari şi Costeşti unde nu există niciun

fel de structură de alimentaţie. Aceste valori subunitare ale raportului sunt considerate a fi

neoptim, lucru ce conduce, în perioadele de sezon la aglomeraţie şi la servirea mesei în mai

multe serii (vezi Tab.nr.5.).

Nr.

crt.

Sta

ţiu

nea

ba

lnea

reă

Res

tau

ran

t

Ba

r d

e zi

Bu

fet

Bu

fet

ba

r

Ca

fen

ea

Co

fetă

rie

Bra

serie

/

ber

ări

e

Res

tau

ran

t

pen

siu

ne

Sn

ack

-ba

r

1 Băile

Olăneşti

2488 315 111 - - 60 - 431 -

2 Băile

Govora

2311 85 208 - - 75 78 1636 -

3 Călimăneşti

Căciulata

3237 275 258 - - 181 164 1597 -

4 Ocnele

Mari

- 40 - - - - - - 51

TOTAL 8036

(58,9%)

715

(5,4%)

577

(4,3%)

-

(%)

-

(%)

316

(2,4%)

242

(1,8%)

3664

(26,8%)

51

(0,4%)

Tab.nr.5. Structura unităţilor de alimentaţie publică în anul 2008

(Sursa: prelucrare date DJSV)

În ansamblu, restaurantele sunt cele mai întâlnite localuri publice, la nivelul staţiunilor

balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii, regăsindu-se o gamă largă de restaurante de diverse

categorii, dezvoltate în special în staţiunile Băile Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata şi Băile

Govora. Remarcăm un coeficient ridicat în cazul staţiunii Băile Olăneşti, valoarea acestuia

aproapiindu-se de valoarea optimă. Se remarcă eforturile proprietarilor de a oferi pe de o parte

un meniu diversificat, calitativ şi cantitativ la un preţ acceptabil, iar pe de altă parte pentru a-şi

atrage clientela, restaurantele îşi diversifică gama de distracţii oferite (muzică ambientală,

terase în aer liber, dansuri folclorice şi moderne, etc.).

Structuri turistice de tratament

În staţiunile balneoclimaterice, pe lângă baza de cazare, un rol important îl ocupă

tratamentul balnear, realizat cu ajutorul unui personal medical specializat. Tratamentul balnear

reprezintă cel mai important şi definitoriu punct al ofertei balneoturistice. Cunoscut încă de pe

34

vremea romanilor, turismul balneo-medical şi-a creat în ultima vreme o bază modernă, ce

valorifică resursele naturale existente.

În turismul de sănătate, motivaţia principală este tratamentul medical recuperatoriu sau

cel profilactic, orientat spre menţinerea sănătăţii şi prevenirea apariţiei anumitor afecţiuni.

Existenţa apelor minerale, a nămolului sapropelic şi a condiţiilor climatice nu reprezintă

întotdeauna singurele condiţii ce stimulează turistul să dorească să-şi realizeze un sejur în

staţiunile balenare şi climaterice.

Bazele de tratament joacă şi ele un rol important alături de celelalte structuri turistice.

Organizate fie în incinta structurilor de cazare, fie separat, în clădirii proprii, bazele de

tratament oferă o gamă largă de procedee. O caracteristică importantă a turismului balnear

este motivaţia călătoriei. Aria de acţiune a turismului balnear este foarte largă aceasta vizând:

curele profilactice (se adresează persoanelor sănătoase şi aparent sănătoase cu factori

predispozanţi spre îmbolnăvire, provenind din mediul intern sau extern); curele terapeutice

folosite pentru a trata cu ajutorul factorilor naturali, o gamă largă de afecţiuni; curele

recuperatorii utilizate în cazul unor forme de afecţiuni ce determină incapacitatea persoanelor

de a mai munci.

Staţiunile balneoclimaterice vâlcene dispun de o varitate de surse hidrominerale ce

sunt puse în valoare printr-o serie de tratamente aplicate turiştilor, în funcţie de tipul de sursă

(ape minerale sau nămol sapropelic). De asemenea, trebuie să dispună de dotări pentru

realizarea de investigaţii, analize medicale şi diagnosticări. Calităţile apelor minerale sunt

valorificate în curele interne, în cura externă, cura prin inhalaţii cu aerosoli, injecţiile cu apă

minerală, irigaţiile vaginale cu apă minerală.

Afecţiunile ce pot fi tratate în cadrul staţiunilor sunt şi ele diversificate, de la cele

respiratorii, cardio-vasculare, renale, digestive şi de metabolism, ORL, şi până la cele

ginecologice, boli ale aparatului locomotor. În funcție de boala de care pacientul are nevoie,

precum și de compoziția fiecărui izvor mineral în parte, doctori specialiști recomandă

turiștilor veniți la tratament utilizarea apelor minerale. Cele mai des întâlnite sunt apele

sulfuroase, indicate într-o gamă largă de afecțiuni. Prof. Oncescu N.11

consideră că hidrogenul

sulfurat din apele sulfuroase din Depresiunea Getică (Băile Olăneşti şi Călimăneşti) ia naştere

astfel : “piritele şi marcasitele identificate în blocurile de cristaline, remaniate în conglomerate

sau în gresii şi marne sub formă de concreţiuni,, se alterează în zona de oxidare, trecând în

sulfaţi. Aceştia sunt reduşi de hidrocarburile (CH4), care se degajă slab din marnele

11

Oncescu N. , Manualul inginerului de mine, vol.I, Secţiunea V, cap.XI - Apele minerale, Edit. Tehnică,

Bucureşti, 1951

35

bituminoase”. Amintim lacurile sărate, apele sulfuroase, apele minerale sulfatate şi apele

termominerale.

În turismul de sănătate, motivaţia principală este tratamentul medical recuperatoriu sau

cel profilactic, orientat spre menţinerea sănătăţii şi prevenirea apariţiei anumitor afecţiuni.

Existenţa apelor minerale, a nămolului sapropelic şi a condiţiilor climatice nu reprezintă

întotdeauna singurele condiţii ce stimulează turistul să dorească să-şi realizeze un sejur în

staţiunile balenare şi climaterice.

În ceea ce priveşte calitatea tratamentelor efectuate în staţiunile balneoclimaterice din

Subcarpaţii Vâlcii, partea a doua a chestionarului a vizat stabilirea pe de o parte a scopului

venirilor în staţiune, modalităţilor de alegere a biletelor de tratament, preţul plătit, categoriile

de vârstă care frecventează staţiunile, iar pe de altă parte calitatea prestaţiei în structurile de

tratament, varietatatea şi calitatea tratamentelor oferite de personalul medical.

Procentajele referitoare la scopul venirii în staţiune, indică valori de 51,2% dintre

respondenţi ce au sosit pentru efectuarea tratamentelor, 27,9% pentru odihnă, iar restul de

20,9% pentru cu totul alte motive. La nivel de staţiune, ponderea cea mai ridicată în ceea ce

privesc scopul venirii pentru tratament o are staţiunea Ocnele Mari-Ocniţa (62,5%), urmată de

Băile Olăneşti şi Călimăneşti-Căciulata cu 52,9%, repsectiv 45,8%. Un procentaj uşor mai

scăzut îl are staţiunea Băile Govora cu 45,5%, iar valorile cele mai mici le-au oferit

respondenţii sosiţi în localitatea Costeşti, unde niciunul nu venise pentru tratament (vezi

Fig.nr.4.).

ODIHNĂ

TRATAMENT

ALT SCOP

Băile Olăneşti

Călimăneşti-CăciulataOcnele Mari-OcniţaBăile Govora

a.total staţiuni balneoclimaterice b. pentru fiecare staţiune balneoclimaterică

Fig.nr.4. Ponderea deţinută de scopul venirii pentru tratament în staţiunile balneoclimaterice

vâlcene (Sursa: prelucrare date adunate de pe teren)

Structuri de primire turistică de agrement şi divertisment cultural

Agrementul reprezintă o altă componentă importantă a serviciilor turistice, deoarece

asigură odihna activă a turiştilor (o caracteristică fundamnetală a vacanţelor în zilele noastre,

36

conturând cadrul necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber). Fenomenul de

agrement prezintă numeroase implicaţii sociale. Trebuie remarcat faptul că nu întotdeauna

investiţiile în acest domeniu au amoritzare rapidă, fiind necesară aplicarea unei strategii de

dezvoltare a acestui capitol.

În primul rând este necesară stabilirea categoriilor de turişti, dar şi a potenţialului

oferit de staţiunea respectivă. Această activitate impune colaborarea instituţiilor interesate, dar

şi primăriilor locale. Dintre dotările necesare unei bune dezvoltări a agrementului cele mai

importante sunt: terenurile pentru practocarea diferitelor sporturi în aer liber (tenis, volei,

baschet), piscinele, popicăriile, săli cu jocuri mecanice şi disctractive, discoteci, săli de

proiecţii, biblioteci, minicare, parcuri de distracţii, şi nu în ultimul rând în ultimii ani a luat

amploarea ca un mijloc modern de agrement - internetul. Acesta a pătruns în toate aşezările

turistice, determinând totodată apariţia unor structuri organizatorice specifice, precum săli de

Internet, Cafe Internet, etc, - ele completând elementele de infrastructură care privesc

agrementul.

Elementele de agrement din cadrul staţiunilor balneoclimaterice vâlcene sunt

diversificate de la plimbări în aer liber, excursii cu microbuze şi autocare, vizitarea unor

obiective turistice din împrejurimi, biblioteci, săli de cinematograf, grădini de vară, şi până la

piscine şi spectacole, etc. nu trebuie omis nici agrmenul în ariile protejate, regiunea analizată

putându-se bucura de prezenţa unor astfel de elemente.

Oferta de agrement este diversificată la nivelul fiecărei staţiuni, turiştii putându-se

bucura de o serie de obiective turistice ce sunt valorificate prin excursiile efectuate de

persoane particulare, spre Transfăgărăşan, Valea Oltului, mânăstirile din Oltenia, iar pe cont

propriu trasee turistice ne îndreaptă paşii spre inima munţilor, la peşterile Pescarului, Piatra

Porumbiştei, Arnăuţilor, la Piatra Scrisă, dar şi la Lacul cu Ghicocei.

Nu trebuie uitată nici Grădina de vară, din Băile Olănești, care funcţionează începând

cu luna mai şi până în luna septembrie, şi care oferă filme şi spectacole în aer liber; sala de

fitness, cu saună şi masal din cadrul Hotelurlui Olăneşti; în Călimănești - Căciulata - Baza de

agrement Maia, Restaurantul Intim (situat pe drumul european E81), Clubul Heaven,

Restaurantul Parc, Terasa Restaurant Carul cu Bere şi Terasa Camelor amenajată chiar pe

malul Oltului într-un ambient natural.

Alte obiective de interes în zonă: Evantaiul – formaţiune geologică spectaculoasă, în

formă de evantai de culoare albă, din tuf cretacic; Fagul Miului – legenda spune că Miu

Haiducu era fiul unui pandur de-al lui Tudor Vladimirescu, care ieşea la prădat la drumul

mare în târgurile de la Horezu, la Muiereasca şi la crasna lui Ilie Chioru. După ce dădea

37

lovitura, se spune că se ascundea în scorbura tăiată în trunchiul unui fag bătrân dintr-o pădure

din apropiere. Mai avem vechi monumnente de arhitectură, precum ruinele bisericii

Adormirea Maicii Domnului din Ocnele Mari (secolul al XVI-lea), biserica Slătioarele

(secolul al XVI-lea), ctitoria soţiei lui Alexandru Vodă Mircea, precum şi biserica fostului

schit Titireciu- secolul XVI.

Un alt mod de divertisment îl putem considera petrecerea timpului în aer liber. Trasee

turistice traveresează Munţilor Cozia şi Buila-Vânturariţa, spre vârful muntelului.

Administraţia celor două Parcuri a amenajat pe aceste trasee băncuţe şi măsuţe de lemn, coşuri

de gunoi, iar acolo sus persoane specializate asigură paza parcului.

Structuri de transport

Alături de celelalte tipuri de structuri turistice, transportul contribuie şi el la bunăstarea

staţiunilor turistice. Căile şi mijloacele de transport asigură efectuarea călătoriei, şi totodată,

prin intermediul acestora turiştii sunt aduşi spre structuri de cazare şi bazele de tratament

dorite de fiecare.

Turismul actual se datorează extrem de mult modernizării şi diversificării căilor şi

mijloacelor de transport. Creşterea vitezei de deplasare în spaţiu înseamnă o economie de timp

liber, ceea ce aduce turistului posibilitatea unui sejur mai îndelungat sau vizitarea unui număr

mai mare de obiective. Principalele căi şi mijloace de transport implicate în turism sunt cele

rutiere, feroviare, aeriene, navale şi mijloacele de transport speciale.

În ceea ce priveşte mijloacele de transport specifice Subcarpaţilor Vâlcii, principala

cale o constituie transportul rutier efectuat pe drumurile naţionale sau internaţionale ce străbat

staţiunile subcarpatice vâlcene. Transportul rutier poate fi efectuat fie cu autoturism propriu,

fie cu autocare ce pornesc pe diferite rute, autocare calificate potrivit normelor în vigoare. În

unele staţiuni există firme specializate care se ocupă cu efectuarea excursiilor în zonele

turistice limitrofe, în sezonul estival. Spre exemplu, în staţiunea din Băile Olăneşti, există o

societate privată ce efectuează excursii, cu microbuze proprii, la mânăstirile din Oltenia, pe

Transfăgărăşan, Valea Oltului, etc. în funcţie de cerere şi număr de turişti. Transportul

feroviar este specific staţiunilor Călimăneşti-Căciulata și Băile Govora, ele fiind singurele

care au acces la acest tip de transport. Trenurile, prin capacitatea lor superioară de transport,

oferă o vastă gamă de avantaje precum: preţ diferenţiat, în funcţie de clasa de confort sau de

gradul de folosinţă (pensionar sau persoană activă); capacitatea de transport este amplă,

putându-se deplasa un număr mai mare de turişti; siguranţa călătoriei este maximă.

38

Capitolul 11 CIRCULAȚIA TURISTICĂ

Toate componentele cadrului natural interacţionează pe baza unor parametri calitativi

şi cantitativi, lucru ce va determina gradul şi dimensiunile amenajărilor turistice existente în

regiunea analizată.

Subcarpaţii Vâlcii constituie o regiune cu o însemnătate mare din punct de vedere al

obiectivelor turistice. Poziţia geografică, clima, drumurile (unele dintre ele modernizate), au

favorizat o repartiţie neregulată a acestor obiective. În funcţie de natura lor, obiectivele

turistice pot fi naturale şi antropice.

Prima categorie, cea a obiectivelor turistice naturale este reprezentată de elementele

cadrului fizico-geografic care dau, prin natura lor, posibilitatea existenţei turismului. Acestea

pot fi oferite de relief (vârfurile, cheile, defileele, cascadele, peşteri, conuri, cratere, etc.), de

natură geologică (anumite tipuri de roci – trovanţii de la Costeşti, vechi ocne de sare – Ocnele

Mari,etc.), obiective turistice cu caracter biogeografic (păduri parc, grădini botanice, parcuri

dendrologice, rezervaţii botanice şi forestiere, parcuri zoologice, păstrăvării, parcuri naţionale

- Parcul Buila-Vânturariţa, rezervaţii naturale – Munţii Cozia, etc.), precum şi obiective

turistice legate de ape (prin prezenţa unor izvoare minerale termale – Băile Olăneşti, Băile

Govora, Călimăneşti-Căciulata).

Cea de-a doua categorie de obiective turistice, cele antropice, constituie rezultatul

activităților umane și sunt reprezentate de muzee etnografice (Muzeul medieval Anton Pann,

complexul arhitectonic al Episcopiei, parcul Zăvoi, centrul ceramic Vlădeşti, etc.), oraşul

Horezu, culele de la Măldărăşeşti, trovanţii de la Costeşti, mânăstirea şi staţiunea de la

Govora, parcuri de distracții, piscine, cluburi, etc.

Tipuri şi forme de turism practicate în Subcarpații Vâlcii

Dezvoltarea circulaţiei turistice, participarea la mişcarea turistică a unor mase tot mai

largi, diversificarea motivaţiilor care generează cererea au condus la multiplicarea formelor de

turism. Drept urmare, s-a accentuat necesitatea clasificării acestora după criterii care să

asigure grupări relativ omogene. Delimitarea formelor de turism, importanţa din punct de

vedere teoretic şi practic, oferă elemente de fundamentare ştiinţifică a deciziilor privind

dezvoltarea şi diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura

cererii.

În spaţiul aferent bazinului Oltului în cuprinsul Subcarpaţilor Vâlcii se desfăşoară un

număr relativ restrâns de forme de turism, unele dintre acestea (de exemplu, turismul rural)

aflate încă într-un stadiu incipient. Nu este mai puţin adevărat faptul că, în condiţiile lărgirii

39

gamei de servicii şi adaptarea acestora la standardele internaţionale, formele de turism

practicabile pe plan local ar putea fi mult diversificate.

a) Turismul urban

În condițiile aderării României la Uniunea Europeană organele guvernamentale

românești au urmat o serie de pași în vederea satisfacerii cerințelor impuse de acestea.

Consiliul Comunităţilor Europene recunoaşte ca primă responsabilitate a definirii unei politici

şi a administrării mediului urban revine autorităţilor locale, regionale şi guvernamentale ale

fiecărui stat. Oraşele noilor state membre ale Consiliului Europei trebuie să facă faţă unor

provocări specifice, cum ar fi de exemplu finanţarea construcţiei de locuinţe, întreţinerea

stocului imobiliar, etc. Apar tendinţe în materie de suburbanizare şi de segregare, care rezultă

din decalajele privind accesul la proprietatea rezidenţială; ele pot fi atenuate prin intermediul

unei oferte suficiente de terenuri pentru construcţii în aglomeraţiile urbane.

Subcarpaţii Vâlcii se bucură de o gamă lagă de tipuri de orașe. Astfeș, deși nu sunt

decât 8 orașe, regăsim oraşe miniere (Ocnele Mari), oraşe universitare (Râmnicu Vâlcea),

oraşe balneare (Băile Olăneşti, Băile Govora, Călimăneşti) și oraşe reşedinţă de judeţ

(Municipiul Râmnicu Vâlcea).

În urmărirea obiectivului unei dezvoltări a sistemelor urbane vâlcene, sunt propuse o

serie de măsuri complementare pentru dezvoltarea durabilă în oraşe şi în zonele urbane,

precum: dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local vizând controlul consecinţelor

restructurărilor economice; regenerarea zonelor urbane degradate şi amestecul funcţiunilor şi

al grupurilor sociale în interiorul structurii urbane, mai ales în marile oraşe unde zonele de

excludere socială sunt pe cale să apară; etc.

b) Turismul rural

Dorinţa de petrecere a timpului liber şi a vacanţelor „la ţară” constituie preocupări

vechi ale împătimiţilor de natură. Astfel, turismul rural a început să ia contur şi să se dezvolte

din toate punctele de vedere (infrastructură, cazare, agrement, etc.).

Amenajarea turistică a mediului rural trebuie concepută ca o acţiune de sistematizare

lentă, având ca motivaţie principală exploatarea rezervelor sale atractive. Dacă în cadrul zonei

montane putem vorbi de exploatarea elementelor cadrului natural, în zona rurală capătă

însemnătate mai mare elementele antropice, fără a fi neglijate însă cele naturale.

Vechile meşteşuguri şi instalaţii populare sunt din ce în ce mai rare, iar costumele

naţionale sunt purtate doar de populaţia în vârstă la zile de sărbătoare.

Pentru punerea în valoare a fondului etnografic ar trebui să se ia măsuri precum:

organizarea unor expoziţii cu vânzare a unor obiecte de artă tradiţională locală, în spaţiile din

40

incinta pensiunilor turistice; obiectele vândute să fie însoţite de pliante publicitare cu cele mai

importante date referitoare la zonă şi împrejurimi; înfiinţarea unor muzee dedicate artei şi

instalaţiilor populare, care să pună accent pe uneltele tradiţionale folosite în gospodărie şi pe

vechile case ţărăneşti, cu o arhitectură tradiţională specifică zonei etc.

c) Turismul montan

Muntele s-a situat întotdeauna în topul preferinţelor turiştilor, datorită accesibilităţi lui

în tot timpul anului. De munte se leagă atât practicarea turismului de vară, cât şi turismul de

iarnă. Turismul montan este dezvoltat în arealul nostru de analiză, şi mai ales cel mai bine

materializat în Munţii Cozia, situaţi în sud-vestul grupei montane Făgăraş. Valoarea turistică a

masivului Cozia rezultă pe de o parte din potenţialul natural şi pe de altă parte din dotările

efectuate în vederea dezvoltării turistice. (vezi Fig.nr.33) La poalele masivului Cozia se află

una dintre cele mai importante staţiuni balneoclimaterice din România, Călimăneşti-Căciulata,

staţiune care dispune de resurse balneare deosebite (microclimat, ape minerale şi termale).

O altă atracţie turistică o reprezintă Munţii Căpăţâni şi Munţii Latoriţei, situaţi între

Olt (Munţii Cozia) şi Olteţ (Munţii Parâng). La poale, ape minerale sulfuroase, bicarbonatate,

calcice, sodice, etc au determinat apariţia staţiunilor balneare.

În toată regiunea subcarpatică vâlceană o serie de trasee turistice destinate drumeţiilor

ocazionale sau profesionale, reprezintă un alt punct de atracţie pentru turiştii veniţi în

staţiunile balneoclimaterice vâlcene pentru tratament.

Cererea turistică şi Programele turistice din staţiunile balneoclimaterice din Subcarpaţii

Vâlcii

Cererea turistică reprezintă un punct important în realizarea unui studiu al pieţei

turistice din regiunea studiată. Pentru aceasta este necesară analiza indicatorilor clasici ai

cererii turistice, şi anume: sosiri şi înnoptări ale turiştilor în structuri turistice de primire cu

funcţii de cazare, precum şi durata medie a şederii (ca raport între volumul înnoptărilor şi cel

al sosirilor); indicele de utilizare neta a capacităţii de cazare în funcţiune (analizat în capitolul

10), etc.

După 2000, circulaţia internă cunoaşte o scădere drastică, ca urmare a deteriorării

condiţiilor de viaţă, a deteriorării bazei tehnico-materiale turistice și a calităţii tot mai slabe a

serviciilor. Cererea turistică poate fi divizată după tipul unităţii de cazare în care a fost

înregistrat (ex: hotel, pensiune, motel, vile turistice, pensiune turistică, etc.). Pentru

determinarea fluxurilor turistice elementele importante le constituie: numărul turiştilor,

circulaţia turistică, densitatea circulaţiei turistice.

41

În ceea ce priveşte densitatea circulaţiei turistice, aceasta a înregistrat valori mai

ridicate în anul 2008 când la nivelul staţiunilor balneoclimaterice densitatea era de 602,7

turişti la 100 de locuitori, comparativ cu 306 turişti la 100 de locuitori valoare înregistrată la

nivelul anului 1998.

Analiza la nivelul fiecărei staţiuni însă, reliefează, la nivelul anului 1998, valori ale

densității de peste 500 turiști/100 locuitori pentru Băile Govora, Băile Olăneşti şi

Călimăneşti-Căciulata. La polul opus se află staţiunile Ocnele Mari-Ocniţa şi Costeşti cu

valori sub 100 turişti/100 locuitori. La nivelul anului 2002, ordinea se schimbă în ceea ce

priveşte primele trei staţiuni, valori reduse înregistrând în continuare Ocnele Mari şi Costeşti.

Anul 2008 vine cu creşteri ale acestori valori, densităţile circulaţiei turistice în staţiunile

balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii depășind pe alocuri chiar 1000 turişti/100 locuitori

(Băile Olăneşti).

Ponderea capacităţii de cazare existente (nr.structuri) a staţiunilor balneoclimaterice

din Subcarpaţii Vâlcii la nivelul anului 2000 comparativ cu anul 2008, marchează o curbă

ascendentă, o detaşare făcându-se în cazul staţiunilor Călimăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti şi

Băile Govora cu un număr de turişti de peste 40.000 (Călimăneşti-Căciulata), peste 30.000

(Băile Olăneşti) şi respectiv peste 15.000 pentru Băile Govora. Pe ultimele locuri rămân

Ocnele Mari şi Costeşti.

Elemente importante ale cererii turistice le constituie şi numărul de sosiri şi de

înnoptări ale turiştilor în structuri turistice primire cu funcţiuni de cazare, dar şi cel al duratei

medii a şederii, obţinut prin raportarea volumului înnoptărilor la cel al sosirilor turistice.

Sosirea turiştilor se înregistrează atunci când aceştia sunt înscrise în registrul structurilor de

primire turistice pentru a fi găzduite pentru o anumită perioadă. De asemenea, înnoptarea

reprezintă fiecare noapte pentru care acei turişti sunt înregistraţi.

În ceea ce priveşte numărul turiştilor sosiţi în staţiunile balneare din Subcarpaţii

Vâlcii raportat la total sosiri România, se poate observa o curbă ascendentă, ce înregistrează

valori de aproximativ 14,6 % în 2000 şi ajungându-se la 20,1 % în 2008. În datele statistice la

nivelul regiunii analizate, evoluţia înnoptărilor în staţiunile balneare la nivelul anului 2008

reprezintă si ea un indicator important, la nivelul Subcarpaţilor Vâlcii putându-se observa că

staţiunea Călimăneşti-Căciulata se află pe primul loc cu un număr de 483.191 turişti, urmată

îndeaproape de Băile Olăneşti cu 397.334 turişti. Pe locul imediat următor, dar cu valori cu

mult mai mici faţă de primele două staţiuni, se situează Băile Govora cu 158.091 turişti,

rămânând la polul inferior celelalte 2 staţiuni balneare: Ocnele Mari (2528 turişti) şi Costeşti

(868 turişti).

42

Nu sunt analizate ponderile deţinute de turiştii găzduiţi la prieteni sau rude, în cazul

cărora neexistând date statistice la Direcţia Judeţeană.

Programele turistice din staţiunile balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii

Programele turistice din cadrul staţiunilor balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii

constau în oferte destinate pe de o parte grupurilor turistice, iar pe de altă parte persoanelor

fizice. Oferta înaintată de hoteluri, grupurilor de turişti, este reprezentată de o serie de

facilităţi precum preţuri reduse la număr de persoane, mic dejun inclus, cină festivă pentru

anumite evenimente, la cerere, pentru mese festive se asigur taraf sau formaţie (la preţ

negociabil). De asemenea, la cerere se pot organiza excursii, sau se pot asigura gratuit săli de

conferinţă cu sistem de sonorizare inlcus. Structurile de cazare oferă reduceri pentru o serie

de evenimente precum banchete, tabere, conferinţe, excursii, etc.

Oferte sunt si în ceea ce priveşte tratamentele balneare, oferte ce se adresează unei

game largi de turişti. Oferta balneară include programe precum Decada balneară, Hai la băi,

Oferte pensionari, Oferte salariaţi, Oferte sindicat, etc.Toate aceste programe sunt menite a

oferi turiștilor o gamă largă de posibilități de unde fiecare poate sa-și aleagă în funcție de

perioada în an, prețul cerut și serviciile de care dorește să beneficieze.

Staţiunea Băile Olăneşti se remarcă prin oferta de spaţii de cazare (18 hoteluri, 15

pensiuni, 23 vile turistice şi 1 camping), pe când staţiunea Călimăneşti-Căciulata a reuşit să se

promoveze prin organizarea unor evenimente, a crei gazdă a fost, evenimente importante de

specialitatea la nivel naţional şi internaţional, preum târguri şi conferinţe.

Indici şi indicatori ce stabilesc gradul de atractivitate turistică al staţiunilor balneare şi

climaterice din Subcarpaţii Vâlcii

Un punct important îl constituie în analiza circulaţiei turistice, însăşi analiza indicilor

şi indicatorilor ce o caracterizează, şi care totodată stabilesc şi gradul de atractivitate al unei

staţiuni balenare şi climaterice. Aceştia sunt structuraţi astfel:

a. Indicatori ce stabilesc gradul de atractivitate al unei staţiuni

b. Indici utilizaţi pentru stabilirea caracteristicilor terapeutice ale staţiunilor

Evaluarea fondului balnear existent în Subcarpaţii Vâlcii este extrem de benefică, cu

atât mai mult cu cât ea ar trebui să ia în calcul mai multe aspecte. Vorbim în special de

factorii obiectivi ce caracterizează oferta balneară (calitatea şi cantitatea apelor minerale,

precum şi mediul ambiant). De asemenea, luăm în calcul gradul de dotare al acestor staţiuni,

43

dotarea cu structuri turistice ce permit valorificarea şi dezvoltarea funcţiei balneare. şi nu în

ultimul rând, gradul de înzestrare cu elemente de infrstructură generală şi în specială cea

turistică, dar şi impactul cu turismul la sfârşit de săptămână.

Cu valori ale indicelui de atractivitate în jurul cifrei 1,00 se încadrează stațiunea

Ocnele Mari (1,38), Ocnița (1,02) și Costești (1,00)., grupă de stațiuni ce beneficiază de o

gamă largă de resurse hidrominerale, de structuri de cazare numeroase, precum și de

numeroase baze de tratament dotate la standarde moderne. La polul opus se regăsesc

stațiunile Ocniţa (1.02), Sălătruc şi Ocnele Mari cu valori de 1,10 şi respectiv 1,38. Această

grupă de staţiuni este lipsită atât de structurile de cazare necesare, cît şi de baza de tratament

şi structurile de agrement.

Partea a V-a ORIENTĂRI STRATEGICE ŞI DIRECŢII PRIORITARE DE

DEZVOLTARE ALE TURISMULUI

Capitolul 12 ANALIZA SWOT A SITUAŢIEI EXISTENTE ÎN DOMENIUL

TURISMULUI LOCAL

Turismul reprezintă o componentă esenţială a serviciilor destinate populaţiei, o ramură

cu potenţial foarte mare de dezvoltare. Acesta se înscrie în sectorul terţiar al economiei

naţionale, fiind constituit, în principal din prestaţii de servicii, ceea ce determină o dinamică

ridicată, firească în condiţiile civilizaţiei contemporane. Implementarea strategiilor pe termen

lung în domeniul turismului oferă premisele unei dezvoltări accelerate atât a turismului cât şi

a economiei în general.

Elaborarea unei analize SWOT reprezintă un pas important în elaborarea unei strategii

de dezvoltare turistică a stațiunilor balneoclimaterice vâlcene. Denumirea acestei metode

provine din limba engleză şi fiecare punct are următoarele înţelesuri: Strenghts – puncte tari,

Weaknesses – puncte slabe, Opportunities – posibilităţi, Threats – pericole.

Constituind o metodă importantă a managementului strategic, analiza SWOT oferă un

bun prilej pentru evaluarea situaţiei şi a problemelor existente în spaţiul geografic analizat, şi

totodată prezintă şi influenţa elementelor externe asupra acestuia spaţiu. Prin urmare, au fost

tratate cele patru puncte importante ale analizei, fapt ce va demonstra această necesitate de

dezvoltare a staţiunilor balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii. În realizarea analizei SWOT,

Subcarpaţii Vâlcii trebuie priviţi ca o destinaţie turistică unitară ce deţine atât puncte slabe, cît

44

şi puncte forte şi care acţionează pe o piaţă în continuă evoluţie, beneficiind de oportunităţi şi

lovindu-se totodată de ameninţări inerente.

Rezultatele analizei SWOT evidenţiază implicaţiile autorităţilor locale, implicaţii ce ar trebuie

să îşi propună ridicarea staţiunilor respective la standarde înalte, prin luarea unor categorii de

măsuri adecvate, precum: consolidarea instituţiilor din sectorul turistic care sunt afectate;

modernizarea şi ridicarea la standarde înalte a infrastructurii din turism, fapt ce a duce la

creştere economică a acestui sector , etc.

Capitolul 13 RESURSE TURISTICE NEVALORIFICATE ȘI FORME DE TURISM

ÎN PERSPECTIVĂ

În ultimii ani, în activitatea turistică din ţara noastră se constată un interes din ce în ce

mai mare de îmbinare a utilului cu plăcutul, a job-ului cu tratamentul. Acesta este şi motivul

pentru care strategia naţională de dezvoltare a turismului prevede unele măsuri în acest sens,

precum combaterea poluării în general şi în special în zonele turistice de mare atractivitate;

sprijinirea dezvoltării turismului cultural, a turismului rural, turismului social şi de tineret;

etc.

La nivel regional, Subcarpaţii Vâlcii poate permite dezvoltarea ecoturismului,

turismului de afaceri şi organizare de congrese, turismului pentru practicarea sporturilor

nautice, turismului de sfârşit de săptămână, turismului în ariile protejate, etc. Totodată,

regiunea studiată beneficiază de prezenţa unui potenţial hidromineral diversificat, ceea ce a

dus la apariția și dezvoltarea turismului balnear.

Accentul trebuie pus însă pe dezvoltarea turismului balneoclimateric ce constituie şi

el o altă formă de turism ce nu este valorificată în totalitate. Multitudinea apelor minerale

regăsite la nivelul regiunii, completată de calităţile nămolurilor sapropelice precum şi de

microclimatul salinei de la Ocnele Mari au determinat apariţia şi recunoaşterea staţiunilor

vâlcene (vezi Foto.nr.1).

Foto.nr.1. Aleea izvoarelor din Băile Olănești și izvorul nr. 8 din Călimănești (Sursa:Ana Roangheș)

45

Zona subcarpatică cu numeroasele staţiuni balneo-climaterice cunoscute în întreaga

ţară (Călimăneşti - Căciulata, Olăneşti, Govora, Ocnele Mari - Ocniţa), se conturează ca o arie

de atracţie turistică cu mari posibilităţi de valorificare.

Pe lângă efectele benefice ale apelor minerale, sunt cunoscute atât la nivel naţional,

cât şi internaţional efectele biologice pozitive ale salinelor din Subcarpaţii Vâlcii. Acestea

constau în decongestionarea căilor respiratorii produsă de aerosolii încărcaţi electric. Aceşti

aerosoli (de sodiu, potasiu, calciu, magneziu) au calităţi terapeutice prin resorbţia la nivelul

epiteliilor căilor aeriene superioare şi al aparatului bronhoalveolar.

Capitolul 14 MĂSURI ŞI ACŢIUNI ÎNSCRISE ÎN PLANUL OPERAŢIONAL DE

ACŢIUNE PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI

Beneficiind de un climat prielnic tratamentul climateric, îmbunătăţit de existenţa unor

surse balneare numeroase, unele dintre ele valorificate, altele dornice să fie descoperite şi de

turişti, Subcarpaţii Vâlcii ar putea ”să stimuleze” autorităţile competente pentru o dezvoltare a

turismului în zonă.

În scopul evitării degradării zăcămintelor minerale, sunt necesarea o serie de măsuri

ce ar trebui să se aplice pe teritoriul staţiunii, măsuri care să vizeze: protecția stațiunilor

împotriva inundațiilor, măsuri care să promoveze şi să atragă turişii spre staţiunile

balneoclimaterice din regiune.

Capitolul 15 DIRECŢII MAJORE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

Turismul reprezintă o componentă esențială a serviciilor destinate populației, o ramură

cu potențial foarte mare de dezvoltare. Acesta se înscrie în sectorul terțiar al economiei

naționale, fiind constituit, în principal din prestații de servicii, ceea ce determină o dinamică

ridicată, firească în condițiile civilizației contemporane.

Implementarea strategiilor pe termen lung în domeniul turismului oferă premisele unei

dezvoltări accelerate atât a turismului romanesc cât și a economiei în general. Strategia de

dezvoltare turistică la nivelul stațiunii are ca prioritate, păstrarea valorilor și tradițiilor și o

lume apropiată de natură. Acestea se realizează printr-un turism de calitate, creșterea

numărului de înnoptări, creșterea cheltuielilor efectuate de turiști prin dezvoltarea atracțiilor

turistice.

Legătura dintre dezvoltarea turismului şi posibilitatea creşterii economice în stațiunile

balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii este dată de lansarea anumitor politici de stimulare a

activităţii turistice existente în această regiune (respectiv a turismului balneoclimateric). Un

46

rol determinant în promovarea turismului balneoclimateric din Subcarpaţii Vâlcii îl ocupă

campaniile de promovare şi campaniile publicitare. Astfel, trebuie să avem în vedere politica

de programe şi investiţii, politica de preţ şi politica de promovare.

1. În politica de programe şi investiţii, sunt implicate atât autorităţile locale, cât şi

statul, iar măsurile acestora în investiţii pentru dezvoltarea infrastructurii (şosele şi căi ferate,

amenajarea staţiunii turistice, etc.), atragerea de investitori, etc. Dintre programele începute la

nivelul Subcarpaţilor Vâlcii trebuie să amitim proiectul privind modernizarea staţiunii Băile

Olăneşti, proiectele privind staţiunile Băile Govora şi Călimăneşti-Căciulata, proiectele de

mdoernizare a infrastructurii în staţiunea Băile Govora, proiectul privind municipiul Râmnciu

Vâlcea, etc.

2. Politica de preţ joacă şi ea un rol decisiv într-o posibilă dezvoltare a turismului.

Practicarea unor tarife ridicate limitează accesul populaţiei la servicicile turistice şi se

reflectă, în principal, în reducerea numărului de turişti, dar şi a duratei sejururilor, a

distanţelor de călătorie, etc.

În practica turistică a staţiunilor balneoclimaterice vâlcene sunt oferite reduceri

importante menite să încurajeze călătoriile în scopul balneoclimateric. Referitor la tipurile de

reduceri obţinute se poate spune că sunt într-o gamă foarte variată, de la servicii de transport

şi asigurare medicală, până la pachete întregi turistice (cazare, masă şi tratament).

3. Politica de promovare ar fi cea de-a treia politică la nivel guvernamental ce ar duce

la dezvoltarea turismului. Dacă publicitatea are rolul de a informa populaţia, promovarea

presupune stimularea vânzării produsului turistic. Realizată atât la nivel naţional cât şi

internaţional, propaganda turistică poate să determine mărirea numărului turiştilor străini şi

români în staţiunile turistice.

CONCLUZII

Importanţa economică a turismului la nivel european a determinat instituţiile europene

abilitate să se concentreze asupra acestui sector în ciuda absenţei unei baze legale. Există o

serie de organisme ce au ca scop promovarea turismului pe plan mondial, precum Organizaţia

Mondială a Turismului, Comisia Europeană pentru Turism, Consiliul Mondial al Turismului

şi Călătoriilor, Grupul de Acţiune pentru Turismul European (ETAG), Asociaţia Europeană a

Spa-urilor (ESPA), etc.

47

În ceea ce privește turismul balnear, au crescut solicitările pe plan internaţional pentru

această formă de turism şi se prevede o creştere din ce în ce mai mare pe viitor. Creşterea se

datorează fie unor factori generali cum ar fi sporirea numărului populaţiei, creşterea nivelului

de trai, nevoia crescândă de odihnă şi recreere, etc, dar şi a unor factori specifici, cum ar fi

tendinţa de a îmbina tratamentul medical cu recrearea şi odihna într-un cadru natural plăcut.

Turismul balneoclimateric românesc este foarte important pentru România, deoarece

prezintă câteva avantaje majore în raport cu celelelalte produse, şi anume: nu este influenţat

de sezonalitate, dispune de o gamă variată de factori naturali de cură, durata produselor de

tratament este variată.

Turismul balnear dezvoltat la nivelul Subcarpaților Vâlcii este deosebit de important

deoarece regiunea deține numeroase surse hidrominerale, fiecare dintre acestea având o

compoziție diferențiată. Conţinutul chimic al fiecărui izvor din cadrul acestor staţiuni este

foarte important în tratamentul balnear. Apele sulfuroase ocupă suprafețe mai restrânse și sunt

distribuite pe o varietate mai largă de formațiuni. Ele pot fi întâlnite în depozitele sedimentare

de vârste diferite.

Stațiunile balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii utilizează metode complexe de

tratament în baze de tratament dotate cu instalații de balneoterapie, buvete pentru

crenoterapie, amenajări pentru climatoterapie, instalații pentru hidro- și termoterapie, etc. în

funcție de fiecare stațiune în parte.

În statiunea balneoclimaterice vâlcene sporirea atracțiilor turistice se poate realiza prin

luarea in consideratie a specificității locale si satisfacerea nevoilor speciale ale turistilor,

atragerea de resurse autohtone si UE, demersuri pentru atragerea investitiilor. Se impun luarea

unei serii de măsuri urgente în vederea valorificării resurselor turistice existente.

48

BIBLIOGRAFIE

1. Atanasiu I., 1939, Distribuţia regională şi geneza apelor minerale din România,

Institutul de Arte Grafice BRAWO, Iaşi

2. Badea L., Rusenescu Constanţa, 1970, Judeţul Vâlcea, Edit. Academiei, Bucureşti

3. Badea L., Dinu Mihaela, 1992, Dealurile dintre Olt şi Topolog. Observaţii

geomorfologice, Stud. Cercet.G.G.G. – Geografie, XXXIX

4. Bărănescu R., 1975, Turism şi alimenatţie publică, Edit.Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti

5. Berbescu Elena, 1998, Enciclopedia de balneoclimatologie a României, ediţia a-2-a,

Edit. All, Bucureşti

6. Berlescu Elena, 1982, Dicţionar enciclopedic medical de balneologie,Edit. Știinţifică

şi Enciclopedică, Bucureşti

7. Berlescu Elena, 1998, Enciclopedia de balneologie a României, Bucureşti

8. Besancenot J.P., 1990, Climat et tourism, Masson, Paris

9. Braunsten Poldy, 1946, Băile Olăneşti din punct de vedere balneoclimatic. Indicaţii

şi contraindicaţii, Oficiul Naţional de Turism, Bucureşti

10. Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., 2003, Potenţialul

turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Edit. Universitară, Bucureşti

11. Cîrstea G., Constantinescu D. şi colab., 1980, Judeţele Patriei. Judeţul Vâlcea,

Edit.Sport-Turism, Bucureşti

12. Cociaşu E., 1970, Tratamentul hidromineral în bolile interne, Edit. Medicală,

Bucureşti

13. Dinu Mihaela, 1999, Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. Studiul proceselor

actuale de modelare a versanţilor, Edit. Academiei Române, București

14. Erdeli G., Dumitrache Liliana, 2004, Geografia populației, Edit. Corint, București

15. Erdeli G., Gheorghilaş A., 2006, Amenajări turistice, Edit. Universitară, Bucureşti

16. Istrate I., 1987, Turismul – un fenomen in mişcare, Edit. Sport-Turism, Bucureşti

17. Ielenicz M., Pătru Ileana, Ghincea Mioara, 2003, Subcarpaţii României, Edit.

Universitară, Bucureşti

18. Krueger R.A., Cassey M.A., 2005, Metoda focus-group. Ghid practic pentru

cercetarea aplicată, Editura Polirom, Iaşi

19. Minciu Rodica, Baron P., Neacşu N., 1993, Economia turismului, Edit. Universităţii

Independente Dimitrie Cantemir, Bucureşti

49

20. Muntele I., Iaţu C., 2006, Geografia turismului. Concepte, metode şi forme de

manifestare spaţio-temporală, Edit. Sedcom Libris, Iaşi

21. Oncescu N., 1951, Manualul inginerului de mine, vol.I, Secţiunea V, cap.XI - Apele

minerale, Edit. Tehnică, Bucureşti

22. Pricăjan A., Airinei S., 1979, Apele minerale de consum alimentar din România,

Edit. Știinţifică şi Enciclipedică, Bucureşti

23. Pricăjan A., Airinei S., 1981, Bogăţia hidrominerală balneară din România, Edit.

Știinţifică şi Enciclipedică, Bucureşti

24. Pricăjan A., 1985, Substanţele minerale terapeutice din România, Edit. Știinţifică şi

Enciclipedică, Bucureşti

25. Pricăjan A., 1999, Din trecutul balnear al României, Edit. Știinţifică, Bucureşti

26. Routh H., 1996, Balneology mineral water and spas in historica lperspective, Clinics

in Dermatologie 14/1996

27. Ştefănescu Costin, 1967, Staţiuni balneare şi climaterice din România, Edit.

Meridiane, Bucureşti

28. Teleki N., Muntele L., Bibicioiu S., 2004, România balneară, O.P.T.B.R., Bucureşti

29. Teleki N., Munteanu L., Bibicioiu S., 2004, România balneară – ghid pentru medicii

de familie şi medicii specialişti, editată de Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din

România, Bucureşti

30. Teleki N., Munteanu L., Stoicescu C., Teodoreanu Elena, Grigore L., 1984, Cura

balneoclimatică în România, Edit. Sport-Turism, Bucureşti

31. ***, 1983, The International Union for Official Tourism Organisation (IUOTO),

IUOTO Publicatious, Geneva, Switzerland

32. ***, Anuarul statistic al judeţului Vâlcea, ediţia 2001

33. ***2003, Anuarele statistice al României, Institutul Naţional de Statistică Bucureşti

34. *** 1993, Strategii de adaptare a turismului românesc la structurile CEE şi de

integrare a României prin turism, Ministerul Turismului, I.C.T., Bucureşti

35. ***, Ordonanţa de Guvern nr.109/2000 privind staţiunile balneare, climatice şi

balneoclimatice şi de asistenţă medicală balneară şi de recuperare

36. ***, Hotărârea nr. 1328 din 27 decembrie 2001 privind clasificarea structurilor de

primire turistice

50

LISTĂ FIGURI

Fig.nr.1 Turismul şi componente sale

Fig.nr.2 Structura potenţialului turistic

Fig.nr.3 Subdiviziunile Subcarpatilor Getici

Fig.nr.4 Harta administrativa 1918-1925

Fig.nr.5 Harta administrativa 1925-1940

Fig.nr.6 Poziţia comunelor în cadrul unităţilor administrative Vâlcea, Gorj şi Argeş

Fig.nr.7 Harta unităţilor de relief a Subcarpaţilor Vâlcii (după Posea G., Badea L., 1984)

Fig.nr.8 Harta unităților și subunităților de relief (prelucrare după Dinu M., 1999)

Fig.nr.9 Harta hipsometrică a Subcarpaților Vâlcii

Fig.nr.10 Harta morfostructurală a Subcarpaților Vâlcii

Fig.nr.11 Evoluţia numărului de locuitori în stațiunile balneare din Subcarpații Vâlcii (1912-

2008)

Fig.nr.12 Evoluția numărului de locuitori în stațiunile balneoclimaterice din Subcarpații

Vâlcii (1912-2008)

Fig.nr.13 Densitatea medie a populaţiei comunelor din Subcarpaţii Vâlcii

Fig.nr.14 Evoluția densității medii a populației în stațiunile balneare din Subcarpații Vâlcii

(2002, 2008)

Fig.nr.15 Piramida vârstelor – total localităţi (2002)

Fig.nr.16 Schema captării izvorului Căciulata

Fig.nr.17 Suprafața împădurită din Subcarpații Vâlcii (2002)

Fig.nr.18 Platforma chimică Govora

Fig.nr.19 Evoluţia temperaturilor medii anuale la staţiile Râmnicu - Vâlcea şi Voineasa (1990-

2007)

Fig.nr.20 Temperaturile medii anuale (valori medii multianuale în intervalul 1990-2007)

Fig.nr.21 Precipitaţiile medii anuale (valori medii multianuale în intervalul 1990 - 2007)

Fig.nr.22 Graficele frecvenţei şi vitezei medii anuale a vântului (valori medii multianuale în

intervalul 1970 – 2007

Fig.nr.23 Harta geologică a Subcarpatilor Vâlcii

Fig.nr.24 Lacurile artificiale de pe Olt, în porțiunea aparținând Subcarpaților Vâlcii

Fig.nr.25 Evoluţia numărului de unităţi de cazare în cadrul staţiunilor balneoclimaterice din

Subcarpaţii Vâlcii (2000-2010)

Fig.nr.26 Evoluţia în dinamică a unităţilor de cazare din Subcarpaţii Vâlcii (2002, 2004, 2008)

Fig.nr.27 Repartiţia principalelor tipuri de unităţi de cazare în cadrul staţiunilor

balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii (2008)

Fig.nr.28 Evoluţia structurilor turistice de tip hotelier în cadrul staţiunilor balneoclimaterice

din Subcarpaţii Vâlcii (2000-2010)

Fig.nr.29 Evoluţia structurilor turistice de tip pensiuni turistice în cadrul staţiunilor

balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii (2000-2010)

Fig.nr.30 Evoluţia structurilor turistice de tip vilelor turistice în cadrul staţiunilor

balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii (2000-2010)

Fig.nr.31 Evoluţia capacităţii de cazare (nr.locuri) în staţiunile balneoclimaterice din

Subcarpaţii Vâlcii (2000-2008)

Fig.nr.32 Repartiţia staţiunilor balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii în funcţie de numărul

locurilor existente

Fig.nr.33 Evoluţia capacităţii de cazare existente (nr. de unităţi şi locuri) în staţiunile

balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii

Fig.nr.34 Evoluţia unităţilor de cazare în staţiunea Băile Olăneşti (2000-2008)

Fig.nr.35 Harta distribuţiei structurile turistice de cazare existente în staţiunea Băile Olăneşti

Fig.nr.36 Evoluţia unităţilor de cazare turistică în staţiunea Călimăneşti-Căciulata (2000-

2008)

Fig.nr.37 Distribuţia bazei de cazare în staţiunea Călimăneşti-Căciulata

Fig.nr.38 Evoluţia unităţilor de cazare în staţiunea Ocnele Mari (2000-2008)

51

Fig.nr.39 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică pe tipuri de structuri, în staţiunea

Băile Govora (2000-2008)

Fig.nr.40 Evoluţia capacităţii de cazare turistică în staţiunea Băile Olăneşti (2000-2008)

Fig.nr.41 Evoluţia capacităţii de cazare turistică în staţiunea Călimăneşti-Căciulata (2000-

2008)

Fig.nr.42 Evoluţia capacităţii de cazare pe tipuri de structuri (nr.locuri) în staţiunea Băile

Govora (2000-2008)

Fig.nr.43 Evoluţia capacităţii de cazare pe tipuri de structuri (nr.locuri) în staţiunea Ocnele

Mari-Ocniţa (2000-2008)

Fig.nr.44 Relatarea structurii eşantionului de turişti, în funcţie de: Motivaţia turiştilor sosiţi în

staţiunile balneoclimaterice și Gradul de frecventare a staţiunilor balneoclimaterice

Fig.nr.45 Relatarea structurii eşantionului de turişti, în funcţie de: Gradul de satisfacţie privind

condiţiile de confort oferite de structurile de cazare și Percepţia privind raportul

calitate/preţ

Fig.nr.46 Repartiţia structurilor de alimentaţie publică la nivelul staţiunilor balneoclimaterice

din Subcarpaţii Vâlcii

Fig.nr.47 Repartiţia surselor hidrominerale şi a bazei de tratament la nivelul staţiunii Băile

Olăneşti

Fig.nr.48 Repartiţia surselor hidrominerale la nivelul staţiunii Călimăneşti-Căciulata

Fig.nr.49 Relatarea structurii eşantionului de turişti, în funcţie de: scopul venirii turiștilor în

staţiunile balneoclimaterice vâlcene

Fig.nr.50 Relatarea structurii eşantionului de turişti, în funcţie de: percepţia privind varietatea

tratamentelor

Fig.nr.51 Relatarea structurii eşantionului de turişti, în funcţie de: percepţia privind calitatea

tratamentelor

Fig.nr.52 Structura potenţalului turistic natural

Fig.nr.53 Conceputualizarea turismului rural

Fig.nr.54 Instalaţie tehnică populară pentru distilarea fructelor (schiţă)

Fig.nr.55 Ladă de zestre realizată de meşteri din Măldăreşti (schiţă)

Fig.nr.56 Numărul sosirilor pe localităţi în cadrul Subcarpaţilor Vâlcii (2008)

Fig.nr.57 Numărul înnoptărilor pe localităţi în cadrul Subcarpaţilor Vâlcii (2008)

Fig.nr.58 Evoluţia ponderii pe care o deţin structurile de cazare din Subcarpaţii Vâlcii în

raport cu numărul de locuri (2000-2008)

Fig.nr.59 Săli de conferință existente în stațiunile balneoclimaterice din Subcarpații

Fig.nr.60 Modalităţi de reclamă oferite de staţiunile balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii

LISTĂ TABELE

Tab.nr.1 Gruparea staţiunior balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii după tipul de staţiune

şi trepte altimetric

Tab.nr.2 Lungimea cursurilor de apă de pe teritoriul Subcarpaţilor Vâlcii

Tab.nr.3 Rezervații naturale existente pe teritoriul Subcarpaților Vâlcii

Tab.nr.4 Analiza creşterii populaţiei pe comune în Subcarpaţii Vâlcii (1912 - 2008)

Tab.nr.5 Evoluţia numerică a populaţiei pe medii urban / rural (nr. loc.)

Tab.nr.6 Evoluţia numărului de locuitori în staţiunile balneare din Subcarpaţii Vâlcii

(1912 - 2008)

Tab.nr.7 Densitatea generală, agricolă şi fiziologică din Subcarpații Vâlcii

Tab.nr.8 Densitatea medie a populaţiei în staţiunile balneare din Subcarpaţii Vâlcii

(2002,2008)

Tab.nr.9 Dinamica teritorială a populaţiei

Tab.nr.10 Indicele de îmbătrânire a populaţiei şi rata de dependenţă demografică

Tab.nr.11 Gradul de dependenţă economică şi de înnoire a forţei de muncă

Tab..nr.12 Rata forței de muncă din turism în principalele stațiuni din Subcarpații Vâlcii

(1992, 2002)

52

Tab.nr.13 Reţeaua de aşezări din Subcarpaţii Vâlcii

Tab.nr.14 Poziţia satelor în funcţie de cursul râului Olt

Tab.nr.15 Suprafața împădurită din stațiunile balneoclimaterice vâlcene (2002)

Tab.nr.16 Precipitaţii medii anuale (mm) în perioada 1990-2007 la staţiile Râmnicu

Vâlcea şi Voineasa Tab.nr.17 Conţinutul de substanţe chimice pe tipuri de ape minerale

Tab.nr.18 Principalele lacuri de acumulare existente pe Olt

Tab.nr.19 Lista vestigiilor arheologice existente în Subcarpaţii Vâlcii

Tab.nr.20 Criteriile de clasificare a stațiunilor turistice

Tab.nr.21 Evoluția structurilor turistice cu funcţiuni de cazare în Subcarpaţilor Vâlcii raportat

la total România (2000-2008)

Tab.nr.22 Repartiţia principalelor tipuri de structuri de cazare la nivelul Subcarpaţilor Vâlcii

Tab.nr.23 Repartiţia unităţilor de cazare pe tipuri de unităţi în staţiunile

balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii (2008)

Tab.nr.24 Indicele variaţiei în timp a capacităţii de cazare în staţiunile balneare din

Subcarpaţii Vâlcii Tab.nr.25 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică pe tipuri de unităţi în staţiunea Băile

Olăneşti (2000-2008)

Tab.nr.26 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică pe tipuri de unităţi în staţiunea

Călimăneşti-Căciulata (2000-2008)

Tab.nr.27 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică pe tipuri de unităţi în staţiunea

Ocnele Mari (2000-2008)

Tab.nr.28 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică în staţiunea Băile Govora (2000-

2008)

Tab.nr.29 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică pe tipuri de unităţi în staţiunea Costeşti (2000, 2002, 2008)

Tab.nr.30 Evoluţia capacităţii de cazare turistică (nr.locuri) în staţiunea Băile Olăneşti (2000-

2008)

Tab.nr.31 Evoluţia capacităţii de cazare turistică (nr.locuri) în staţiunea Călimăneşti-Căciulata

(2000-2008)

Tab.nr.32 Structura unităţilor de alimentaţie publică în anul 2008

Tab.nr.33 Densitatea circulaţiei turistice (2002, 2008)

Tab.nr.34 Evoluţia circulaţiei turistice în staţiunile balneare din România şi Subcarpaţii Vâlcii

(2000-2008)

Tab.nr.35 Oferte balneare existente la nivelul staţiunilor balneoclimaterice din Subcarpaţii

Vâlcii

Tab.nr.36 Programele balneare ce se desfăşoară în staţiunile balneoclimaterice din

Subcarpaţii Vâlcii

Tab.nr.37 Ierarhizarea staţiunilor în plan general şi după indicele de atractivitate

Tab.nr.38 Aprecierea vulnerabilităţii ecosistemelor urbane la inundaţii

Tab.nr.39 Strategia propusă de Master Planul organizat de Ministerul Turismului

Tab.nr.40 Hotel Bitu 4* - staţiunea Băile Olăneşti

Tab.nr.41 Hotel Tisa 3* - staţiunea Băile Olăneşti

Tab.nr.42 Hotel Orizont Cozia Călimăneşti 3 * - staţiunea Călimăneşti-Căciulata

Tab.nr.43 Hotel Belvedere 3 * - staţiunea Băile Govora

LISTĂ FOTOGRAFII

Foto nr.1 Râul Olt văzut de pe Insula Ostrov, Călimăneşti

Foto nr.2 Pod pietonal peste râul Olăneşti

Foto nr.3 Albia Topologului văzută în localitatea Sălătruc

Foto nr.4 Lacurile cu nuferi, Băile Olănești

Foto nr.5 Trovanţii de la Costeşti

53

Foto nr.6 Peştera Polovragi

Foto nr.7 Oraşul Ocnele Mari (Vedere din anul 1950)

Foto nr.8 Stațiunea Ocnele Mari – Ocnița

Foto nr.9 Craterul şi lacul format în urma prăbuşirilor de la Ocnele Mari

Foto nr.10 Ruine ale unui amfiteatru de pe vremea geto-dacă, Ocniţa

Foto nr.11 Parcul Central, Panorama oraşului Vâlcea şi Statuia Independenţei

Foto nr.12 Statuia şi casa memorială Anton Pann

Foto nr.13 Parcul Central, Barul Turn și Pavilionul Central - Staţiunea Băile Olăneşti

Foto nr.14 Combinatul chimic Băile Govora

Foto nr.15 Casa de cultură Mircea Demetriade, Ocnele Mari

Foto nr.16 Cula Duca şi Cula Greceanu

Foto nr.17 Biserica dintr-un Lemn – a lui Horea şi Biserica nouă din Băile Olăneşti

Foto nr.18 Episcopia Râmnicului

Foto nr.19 Mânăstirea Dintr-un Lemn (a.biserica veche; b. biserica nouă)

Foto nr.20 Mânăstirea Arnota, Mânăstirea Bistriţa și Mânăstirea Hurez

Foto nr.21 Imagini baza de alimentaţie a staţiunii Băile Olăneşti

Foto nr.22 Pavilionul central, Centrul de sănătate Welness Spa-Hotel Livadia, Piscina

acoperită, noua; Bază de tratament – Staţiunea Băile Olăneşti

Foto nr.23 Centrul de sănătate Wellness and Spa, Hotel Livadia, Băile Olăneşti

Foto nr.24 Secţia de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie – Călimănești

Foto nr.25 Cele două ştranduri termale, Ocnele Mari; Ştrandul termal Ocniţa

Foto nr.26 Imagini staţiunea Băile Olăneşti: Baza tratament Parc, Piscina mare Parcul Central

și Piscina mică Parcul Central

Foto nr.27 Ţesătură tradiţională vâlceană

Foto nr.28 Case tradiționale: Ocnița, Băile Olănești, Sălătruc

Foto nr.29 Portul popular caracteristic Subcarpaţilor Vâlcii

Foto nr.30 Ceramica de Vlădeşti

Foto nr.31 Ceramica de Horezu

Foto nr.32 Săli de conferință existente în stațiunile balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii

Foto nr.33 Schitul Pahomne – localitatea Băile Olănești

Foto nr.34 Aleea izvoarelor din Băile Olănești și izvorul nr. 8 din Călimănești

Foto nr.35 Salina de la Ocnele Mari

Foto nr.36 Ștrandul termal de la Ocnele Mari