ANUL XXXVI No . 4ô <9 Decembr ie 192Ó

Uifector: STELlAN POPESCC.

вБОлетія şi яотшізтклтт REVISTA PKfcJUi. 50 BANI il, 8ТШЯ ВШОШІІ, Л SĂPTĂMÂNALA Abonament 26 Lei pe an

M O N U M E N T U L D E L A B A L 1 L E Ş î l (MUSCEL)

106 Вгттгтшт—•

UNIVERSUL LITERAR

S U M A R U L Zi/e de iarnă . , Moarta . . . . Pot/r»/ . . . . Domnia lui Neptun La înmormântarea lui

donsk» [cuvântare, Oa frunzele . . Melancolie . . . Sonet . . . , . Rondel . . . . Atitudinea germanului Letlah doarme . Ucenicie . . . . Acel aş poveste

. . . ЛІ. H l a c e d o n s k i

. . . V . D e m e t r i u s

. . . S e r b a ii B u s c o v i c i

. . . D r . I. I i i r i u c Wace- 1 H o r i a F u p t i i u u

• » • ) . . . M f ş o n s k i . . - A i * 8 a b a r u . . . F l o r i c a Sin». . . . I. N. M. M i r a n d y . , . N. T i n e . . . A v . H a l m a n u . . . G e o r g e M. Z a m í i i e s c u . . . C o u s t . L. f l o r i e n

şi alte poezii, epigrame, poşta redacţiei eto

Cărţi eltme şi interesante ia a d m i n i s t r a ţ i a z ia ru lu i

= UNIVERSUL = Sc găsesc 2c vânzare următoarele v o l u m e :

ALMANAHUL ZIARULUI „UNIVERSUL" pe anal 1921. . . . Lei 4 , —

< emonile tegeloi Carol, 17 volume colecţia completa Lei 10.— ьагоі 1 Regele României. . . .

ven oriile Principesei Luisa a Saxoni ei Păţaniile minunate ale lui Petre

bchlemil. . . . . . . . Kegina uucâtârlei Gonversaţiuni moderne In 6 limbi. . balátoria in India, 2 тоіите. . . uragoste din alte timpuri, 2 voi. . tragedie cereasca . . . . . . .oale venerice . . . . . . . Aventurile nnoi călugăr. . . . , uonâ Nuvele, de uarmen Silva. . .

2 -1.50

1,— 4.50 5.50

3 -2 . -Ш l . ~ 1 — 2.—

C o s t u l |>!thlic;5jiiiniioj la „Ofliversut Literar"

TISŢU URMĂTOR i.' :

l u s e i ' j l i ş i r e c l a m e 1 l e u l i n i a .

A n u n ţ u r i i î n a n c i u r e , ? 5 b u n i l i n i a .

A I I I I ii Juri d e l a I n s t i t u ­ţ i i l e m u r i , c a r i n u c a d i a c a tego-ri a c e l o r f i n a n -c i a r e 5 0 b a n i l i n i a .

A n u n c i u r i p e n t r u Lote , r l a S t a t u l u i R o m â n , 2 5 b a n i l i n i a , Mica. p u b l i c i ­t a t e 5 b a n i c u v â n t u l .

C e l e l a l t e c a t e g o r i i D U P U Î n ţ e l e g e r e .

CITIŢI ZILNIC

„UNIVERSUL" MARE ZIAR COTJDIAN cu cele din urmă ştiri din lumea întreagă telegrafice

şi telefonice ABONAMENTE

IN ŢARA : Lei 30 pe 3 luni

„ 60 „ 6 „ \ 120 1 2

Rugăm a se adaogă porto pentru fie care comandă.

I N STRĂINĂTATE : Lei 4 0 pe 3 îuni

„ SV> „ 6 „ „ 1 6 0 „ 1 2 „

-50 Bani Exemplarul—

Штч m\ REVIS Г шт

foarte răspăiiditu doreşte .>a'şi nune coloanele, la dispoziţia iMor autori, de lucrări origi­nale. Pentru amănunte scriţi : Orăsianu, str. Academiei 5.-

346

BLDZE f l

r o m â n e ş t i Strada Generai Lahovarjf: No. 76 ( -na COSCÓ)/

SUL LITERAR

Se 'nnorează ceru-albasfru. Mei o floare, nici un astru. Căci şt cer ca şt pământ Pus'au vara în mormânt.

Peste ici numai zăpadă Ce s 'adună în grămadă Sau se 'nparte 'n fel de flori Sub ai vântului fiori.

Toate frunzele-adorate Sboară 'n vani amestecate.,. Corbi şi ciori negresc pe sus... Rândunelele s'au dus.

Prin pădurea iroenitu Ш e creacă nenflordă. Dar în loc de ghiocei Ptetutindem e polei.

Fulgueşie de ninsoare Pe ousttete ogoare, Urlă crtvăţu'n copaci... Vai de oameni! săraci.

De prin cornari iese lumi Ce mereu îşi trage drumul Sub ai iernei cer sein... Vai ăe cei fără cămin»

De la munte oăn'la baltă Numai crivăţ ce te sadă; Numai cer posomorât Peste câmpul mohorât.

Prin oraşe amblă'n sûntt Fel de feluri de jtgant Ce 'năuntru nici nu 'ncao De samur şi de sangeap.

Bătătura e pustie De belşug si veselie, Şt de-al vetet cântec viu Ort-ce suflet e pustiu.

Tot prin falnice locaşe Işi duc frunţile trufaşe, Dar de nas, de nu te-ajungl^ Subt mănuşi au ghmre lungi.

Sus la stânele din munte Pe zăpadă îşi fac pun.e Lupi prădalnxi şt mişei... Vai de turmele de mm.

Viscol, crivăţ, nu-i atinge Soba 'n veci nu li se stinge.* Sunt boert sau boeriţi Vai de oamenii cmsttţi.

" P r e o t e a s a Ці culcase m a i de freme ooPiii ş i nu se desl ipist de l ângă Patul i o r , Până 'i fu­ra se somnul . Clăt ina din cap mUma» tristă» f rân ta şi buzele i se mişcau în neş t i re , faxa să rosteagcă, fără s ă m u r m u ­r e ; i a r sufletul si m in t ea ei, ca învăluite ea-au înt^-un ză­branic des.

Sănătoş i erau amândoi co­pilaşii , dar , cine ştie? mâine, Poimâine mol ima ca re se 1

t insese în to t satul» se putea să dea o r a i t ă şi Pe la m S l h

Preotului . Precum in t rase în căminul cu străjnicie aPărat de belşug şi de o rându ia l ă , al moşierului .

Copii, oameni în putere, т ш й » Prea mul ţ i pentru un biet aat, secenase l ingoa r ea-

Nu! nu! nici popa. nici ne-P&stă-sa» nu se bucurase ră de câşt igul adus de atâ tea în-•mormântări şi a r fi fost bu­curoşi să a ibă par te de nunti şi de boteze.

I a tă ' a c 1 e r a cimit irul , tn Preajma casei Parohiale- Bor-e '•tele străbă/teau până 'n odăi 5i era destul să esi Pe Pf" sa-ti Întorci m a i t a r e çamiil. oa să zăreşti o sumedenie de cruci, de noi moş i roae de c täte c â t ursul, de c u n u n i şi r nurbrthittri de flori vestejite '' c u r â n d .

Păr in te le Miron Şedea sin-вѵг, aplecat Pe masă» cu caPul l ă sa t tn pa lma mân i i s tângi . Preoteasa stătea în use. l3* privi îndelung gotul- nerute-a&nd să-i vorbească. In c ePuse să se înopteze. Ca sub o Po­vară, Preotul Părea to t . m a t apăsat tn seann si ai fi zis oă nu vede n i m i c înainte'i-

Nevasta Pr-cePu că omul ei fiu Roate î n l ă t u r a din naintea ochilor priveliştea din ziua aceia: a fecioarei de optspre­zece «ni, fiica moşierului, albă ca de ceară . ^rumoasM ca o cadra şina Păr in ţ i lor ei. Muma ei tatăl răposate i îşi ieşiseră d in mînti. Voiseră s ă fie în-feroPati de vil» co moar ta . Cu

JtiM юшЧа m fetele frămân­

ta te şi s t râmbe. Parcă şi cu ele pr iviseră cât-va d i n mar ­ginea gropii» neîntelegând vă­dit ce se Petrece. APoi ca o furie Ü apucase şi a fost nevoe de multe braţe tar i , care să-i t ină deParte, când bulgării de Pământ a u început să cadă pe sicriu. Pe când Preotul citea, Plângând în caSa moşierului , tatăl şi m u m a fetei» o gă t i seră pe moar tă zâmbind, încât î n ­ghe ţ a se lumea care J i p r i v e a cu toa te giuvaßiricalele lor, ca şi cum m o a r t a a r fi pu tu t să se buoitre de strălucirea aurului» a d iamante lor şi-a mărgăr i ta ­relor.

Atât copil avuseseră şi-l iu­biseră fără seamăn- F ă r ă el, nu mai pircePeau bieţii oameni de ce dăînuesc pe Pământ , de c e - a u agonis i t ; de ce m a i este •urne, soare şi Dumnezeu.

Covârşit de tristeţe. încătu­şat în cugetăr i asupra nesta­tornicie; binelui рѳ p ă m â n t , cu păr in te le Miron. I - a r fi priit să pice din сАча lui . ală­tu ra t a bisericii şi tintirlpimliul să vadă drumul Pe сат?е t rec oameni nepăsători* să v a d ă zăr i depăr ta te , verdele câm­piei. Dar se lăsase noaptea şi se făcuse în tuner ic orb. Cerufl era tot înorat, fără semne de Ploae- Nipi o ad i e r e nu chema autrui. Ostenit , se ridică oftând şi t recu de-adrePtul în oda ia de culcare.

De când cu mol ima s*tul a-veq doi groioari. Aceştia vă-ztiseră mul te le inele de pe de­getele moar te i d iadema de nes temate aşezată Pe creştet, un colan de m ă r g ă r i t a r e . Li se Umeziseră şi lor ochii 1«, o vreme- răzbiţ i de ialea tu tu ro­r a : d a r gânduj că o avuţ ie în­t reabă va fi însrroPntă si că a r Pt'tea să fie я lor. fă ră ca să lafte v r eoda t ă cineva, li s e încuibase 'n minte- d e ' c u m în­cepuseră să acopere cu pământ coşciugul de brad. Lumea S e ­case toată, dn<-ând cu ea, t â ­rând m a 5 mult, Pe pă r in ţ i i noMei. istoviţii» sfârgiti $

EămaŞi singur* яггоратіі fa c e t i n r ă lucrul, ui tându-se i* nul la a l tu 1 , iscodindirte- \Іф ghici ră lesne gândur i le , ae* lßasi la amândo i .

— Nu-i Păcat să zacă a ice» a t â t ea scule... nes t imate i

Cejälalt zâmbi d in t r ' un eolt de buza gândi to r :

— P a r c ă fata a r m a i Pute* să se fudulească eu ele...

— Dé! făcu cel dintâi . Bqç* r i i ăş t ia pe s e m n e că ri'au văzut nici oda tă ce s'alege d i n om, dacáéi mor t ' . .

—r N*au nici o càibzjuiaJ&f.' ăş t ia chiar că-şi pierduseară mintea. . .

— Patrcă i - am face ѵгЧіа r ău sau v r ' o pagubă r ă p o s a ş i .

— Nici lor..-— Nimănuia , a d e v ă r a t

mai nomă bine. Am t re i fete de m ă r i t a t şi tu a i dpuă... De tale fa tă moar tă , ar t r ă i сійсі tjj?>

— Si la câte să ven im? Щ lăsăm PământuJ mâi avântat.»

— C a s ă ne fie m a i lesöe treaba.. . După miezu l ooPtei« Trec eu să t e i a u de-acasă- *

— Da... Oare D O să dăm 6« bàoui t? : ч

— De m i n e a? Atme PăwW» tele m â n a 'n foc!-.

P â n ă î n t ^ a m u r g - gtflparií îşi făcură d e lucru Pe lângă proasPă/tul m°rmânit . Nimeef nici Preotul mi se m*i abăttj în a iua aceia Pr in lăcaşul гдо* t i lor şi ae lăsă noaPtea, iţear gră-

Cortul cerului de nori sţ m a 1 spărsese Peste noapte: ro­m i n a stelelor răzbă tea PftţuM jos, arunca o sea rbădă PeUca*» în văzduhul nemăsura t -

Cu im ceas ma i náinta aß miezul noptei v e n i r ă srrt*ia(rJÍ în cimitir , zori ţ i să înceapă fi să sfârşească înainte, de xOri-le zilei, scoaterea lutului іаЩІ din g roaPă gi punerea luî *"*a loc, ca nu cumv* să dea da bănuit.

Dibuiseră tocul- î%ăisetră c/t mâin i i l o r bă t ă to r i t e marsi* nie gropi i ţi începuseră ea deg vamântul «fatuat ta tttaei ee

v n m i n a u i i ы • L n n n

eaam&le-e. Rare orL in bezna ÍBntre trupurile lor aPropiate, •plecate, l i se atingeau cazma lele, Înfiorând tăcerea grea. N11 auzeau decât un târâit de

Êeer departe şi răsuflarea r, stăpânită. Av«& spor k W n . Dumne-

•eu ti ajuta- Slab luminata ooaiPte le era Prielnică- Ar fi ftWfc oevoe de mai multă lu­mină- Se rugau Î Q gând de Маіод Domnului să 1 ocroteais «4. Petetea cu care hsc^u И Jacăloise, ti asudase- ca si în-lefegeţea isprăvea lor Eroaz-Blee. Muncea» fără Preget In­ai, РіШ de râvnă-

£ % mult таД uşoară munca asta, de cât cea de peste zi» câţvd săPau tn telină. vârtoa-Л. J n d o u * lungi ceasuri a-luaseră să dea de sicriu- Se aPjntiră să scoată mima* da­t â t capacul, cu degetele căngi *n dreapta 91 In atânga Іш. Ost nu săPaseră bine de jur împrejurul cosciugului i n fun-

' <Аці gropii, amândoi, c« räb-dafe, piPăAră. In partea de сЭД-е picioarele răposatei era omit pământ Pe cutia de lemn ttttgă. Parte Ü scoaseră afară-fferte H darä în lături, orbeş­te. 203*?.

N k v e a u iac unul de altul, e» să tragă dintr'o sing Ş*J*e capacul, din partea un­de odih&ea caPui moartei, a-laândoi.

Cu picioarele răschirate, un ЛЗІРІГ f n dreapta, altul tn stan ga» aPrOpiati tovarăşii unul de aJtul. trasor ă de caPac cu putere, eu fărâmarea dinţilor strânşi ou desnădejde.

Cuelô cu care bradul era •prine în brad scârţftira gcrâs-g'ră, I«I desprinderea de la

cui lor. Qrop&rii statură ciltVe. înlemniţi, cu bătăi de i-JPITOĂ Pripite n PiePt. Cum* JPJÎTS ispravă săvârşeau 1 se .gândea fiecare din ei. ,»Ajar lă-*ie Doamnei nu ne lăaa! Ce 1 foloseşte moartei o ave

$* mâna иаиія din ei se ttr -FCIUSÉ afpfe celălalt» ca s ă i »IMTA eă e acolo, ca s%« un

— Toi m'ai atins? întrebă tovaTfcuL

— Mal oftă înăbuşit celă­lalt. Măi, hai incă odată, că izbutim .-

Şi traseră iarăs, cu degete­le de astă dată Pe sub capac ajutorate.

Capacul eşi d in eue 4 pe o mare întindere» căscat tare în partea dinspre creştetul moar tei, dar rămase bine Prins în cel&lait oaPăt» unde încă mai era mult Pământ de-asupra.

Acum aveau să cotrobăiaecă în sicriu, s'o vadă Pe răposata şi s"o prade- Or cât a T fi cine­va de obişnuit cu du9ii de pe lume, U trebue mult c u r a j ca să 'i despoae de ceeace U s'a hărăzit lor. In groaPa lor, t n

tăcere şi noaPtea-.. Oamenii îşi aşezară spinările, miseân-du-gi-le, ca să-şi pună muşchii la loc; — se spetiseră trăgând.

Chiteau să treacă pe după sicriu» făcuseră anume sapa, şi să se chicească a§a ca să poată scotoci- Ca să cu­leagă tot ce era de prêt Pe braţele şi la gâtul moartei» a-veau să aprindă o făclioara Păstrată din săptămâna Pati-miuor. Dintre Peretil ap r opiati ai gropii, lumina firavă n'avea să dea afară, să fie zărită.

Enau încă în picioare, hotă­râţi, când un geamăt Porni din cosciugul deschis. Un gea­măt!

Groparii se izbiră cu spatele de peretü groPii, cu mintea oPrită scurt. întePenită. Un oftai, omenesc Purcese din sicriu, încă odată.

Profanatorii, ca repeziţi de locul pe care călcau ţâşnh-.ă a-fară din mormântul adân-de un metru, p r in Partea unde se rapauzau Picioarele moar­tei.

Sgomotul călcării lăcaşului său de scânduri şi a l P rii de pământ de sus. în mor­mânt ajunge într'un fel la u-rechea celei care fusese n u m a i leşinată.

Trecu o vreme. fSră ca în­gropata de vie *â se mişte. s4 murmure să ofteze A e r u l re-«АДІ ДЙРІЭІ ййіхиЫ«а pâaă la

e a ; p iep tu l începuse a se mi ­şca, faţa a se înviora de n e v ă . zuta ш iscare a v ie ţe i .

СаРмсиі sicriului s e mai în­chisese puţin, île când hoţii îl «•ălcaserâ.

Ca un fior s t răbă tu corpul so r t i t putrezirii . Mădula re le îsi s imţi ră Parcă legătura din­t r e ele. Porunca mint i i sosea greu . î n is tovirea de îndelun­ga t ă zăcere şi d« soina sub t*. l ână .

F ă r ă judecată sub înrâur i ­r ea п ц т а і a aerului t rupul se n i ş c ă înce t pe Iocu-î s; simţi de oda ia nevoia eă se ridice. J a mai mul t aer . Viata b ifàïa s ingura, fără călăuzitor. Ochii se desvhisera . da r nu văzurS de câr negru, sj-atunci m â n a se mtin*e. ca să afle de ce es te d tâ ta iiezna î na in t ea văzulu ' P ipăi tu l înţelese că e o piedi că. A u t , — eare , n 'o ştia Sim­ţuri le se a ju tau î n t r e ele. ea iloi beţivi căzuţi î n t r ' o hrul-ft In n e d u m e r i r e si buimăceală.

Tot "nai niuit. Pentru t° t t im-imj, cu fiecare clipa ce t recea respi rau p l ă i t ân i i . Ş i . p r e c u i r «e ' a e e to tdeauna mai n ia re întunericul p e lume îna in te de ivirea t r e p t a t ă a zorilor, a9 i fu conrins t ruPul d e o nouă şi tota 'ă nesimţire, zăcere, p a n i •ă se t rezească mintea.

P le iaPe le cnzură grele , m â i l i l e i n t n s e cát-va moi, s e » l ihni ră iarăşi de-alunguj t ra ­pului, î ă r ă P'Păit. Numai rea ivirăţi* t e и т т а . l ungă încéa iă, eorb i toare .

Ca în t r 'un beci o searbădă rază de famiria, începu să se lămurească min ; ea . copilei, b' •ar f tŞi mâinile se mişcară , s inr t i ră vecinătatea t a re я c u t jei de br?d si pleoapele se m t r * leschit-ţ-ră.

Ca o nemul ţumire începen viata „Mamf... ' ' îngână cop, a. Si în t rebarea , s e m n că via

' a a c e : a и ѵ е а u n t r ecu t Pe i o . aie, n r . începea acuma, se ivi

t ind : s-jritî..." Si 1 n d a t ă t ruPel tot sub po-

runci. ffriiii я mfnţif, prins-» putere , se încorda destul de ta -re, se i-idica р я j umăta te . Ca­pul împinse capacul a P l e c a t ş i îl deschise mai muH. Sune te se •ecarifc al еиеДаг ee ee deaprin-

^eau len&e «cum $i a l U r â a U ?e eursrea «tâiijonită dé pe ca-Pac.

„Unde sunt! . . , ' ' so repetă , сц tă r ie de as tăda tă , întreba­rea, şi. pen t ru că fata aimţo;». mereu capacul la c reş te tu l e; 9'. a nelămuri t , închisoarea s t r âmtă în ca re se a f |U. se ghemui pe genuuehj , scoase ^ • p u l . d ă d u de Pereţ i i reci ; iudatî , se s t recură în âfsrşit afară, în Ki-OuPä pipăind mc «eu cu mâinile p ă m â n t u l din jt r u . i ffăfâjpd, cu ochii 'n za-: | j j r holbaţi, căci nu ѵечіряа

F ă p t u r a omenească înţelese j u d e ae ailă. Mintea ei iu nă­vălită dinib'xj da tă de aminti­rea zăcer i i Pe Patul d e moar­te, âe prea putea sa fi fost în­gropată de vite, s ă fi fost cre-«uftâ m o a r t ă I P a r c ă un an trecuse- de când z&etise, de când ştia, eă eate 1 , 1 cas-a, pă­r in ţ i lor ha camera «i...

T remurând din ta!Pi p â n ă în createi, în Picioare acum Pe sicriul ei, g a t a să cadă moto­tol tn morrinântu'i, să moară , se 'ncordă totus- de spaimă, ca să iasă d in кгоаРа.

E r a p â n ă la brâu esită afa­ră, s n adierea de a e r întremă­toare , în t insese bra ţe le la noroc, căutând să aPuce cu' tă­rie ceva, ca să se t r agă a f a r ă de t o t Nu găsea ; gemea, clăn­ţ ă n i n d din dinţ i . Mormanu l de Pământ de l ângă groapă cădofl t repta t , se scurgea sub braţele ei sbă tu te de-usuPră' 1

«i e a îl smtea cmrKându-i Pe­ste rochie- Lntrându'i în Pan­tofii albi de aüas , t recând» ' i de glesne- Ţ ă r â n a măruntă , bulgări, cădeau pesic iestul ai locaş de veci, eu «gomot în­fiorător. Ea îşi t r ă g e a mereu fecioarele d in ţ ă r â n a ce i le Îngrop^ şl, ajutată de sporul de Pământ c ă i u i Peste cosciug, ae înălţa.

In sfârşit, m â n a ei dreaPtă găsi si s e pr inse do un t runchi de pom іггОя abia de două de­gete. Mâna s t ângă veni şi e a să se p r indă ai, alei°du-si pu­ter i le greu încercate, fata iz­buti «ă se trasă a f a ră din гооттвзй.

Rltoaaa «Itv* aacCo. ШШ

Pe Jos. ca o scândura', era isto­vită. Dar şederea pe Pămân­tul reavăn, înrourat, in aerul viu al noî'tii răcoroase, nu ţi-nu mult şi в а se trezi iarăşi. Grija, d in mintea e i . prive­ghea; aţipise numai, se trezise gr ab nic-

C0Piia se simţi Pătrunsă de frig pună la măduvă. Tremu­ra ca sgal tö i tá de friguri. Ştia limpede insa că tirebue să fu­gă- să se duca de-acolo. eă a-co'o'i cimitirul. FiorÜ care o cutreera.u, Puterile cheltuite, nu'i îngăduiau sa fugă, pre­cum _ ar fi vrut ea. Cu voia ei, închidea осШ. ca să nu vadă cum-va looil] d e sPa'mă.

Se sculă >n Picioare, slujin-du-se ca de razim de fovăelni-cu] pom. c a r e ü folosise atâta-Fu nevoo do vedere : deschei ochi», ca să so îndrumeze. Noap tea nu mai era de tot nea Ură. Fa ta începu să-şi dea sea­ma în ce. parte se află. Reeu-nosou biserica, îmPresurată de arbori, după turlele ei de întuneric; recunoscu вдпаі dc cât oasa parohială.

Şi o speranţă, ca o bucurie »i învălui mintea si făcu să'i bată inima. Voi s-i s e r epeadă, dar se clătină, se poti cni în fusta ei d e mireasă, căci era gă t i t a ca de nuntă, s* o bucală mare din Poale i se riiPse di­nain te .

Se rezemă de alt conac» înailt şi puternic acesta. Se o-dihiti. Fr tgul din oase i s e Pă­rea că o va ucide- l D c e t cu o-preli delà Pom la Pom, mereu că t re casa Preotului, al unse fata la prispa locuinţei ome­neşti.

Se gând i însă, că oamenii din nauntru , către ca re ea ve­nea ca la un Uman de m â n ­tuire, n ' aveau s'o primească, aveau să se sPerie de ea- Să sadă Pe PrisPă, până la ziuă, a r fi îngheţat, i se părea, şi a'a/r f i îmbolnăvit de moarte. Sg, scapi odată chiar d in mor­mânt şi să t e întorci d e gra­ba de unde-ai Plecat, n u ! Avea să strige* In casă era lumină mică de candelă... Preotu i era Щ йиа, fey*, «wţfjtniţ.»

. .Păr in te! ' ' s t r igă ea. culoa-ta pe trepte soríjinindu-se'n mâni , cu C aPui întins că t re o fereastra.

Dar vocea ei abia se auzea. „Par ia te! 1 ' d a r nici de as tă dată. nu se ; i uz i vocea, P recum socotea ea că де poate auzi.

îngropata de vie se t â r â Pe trepte, veni pûna la uşe. U»a avea geamuri» duPă c a r i nu &e ve»; a însă пітю 'uăunt ru , m an t reu fiind 'ntuiieric. $e re­zemă de zid şj, după o r ă s -gând i re , bàtu cu degetele în geam»! uşii. Ascultă. De foar­te deUairte s t r ă b ă t e a um scâr-ţâit de car. Deci ea auzea! .Щ asurzise în groaPă. Din casă însă nu venea nici un răspuns , nici un s g o m o t

Ciocăni ia răş i , mai tare. Ge­nunchii i se încovoiau. Fata; se s imţea ca leşină. Si-acu Par­că se auzea o mişcare în ca*e locuită!

Preo teasa se destentase- Ін bătaia a doua în uşe. Se mira­se, se întrebase o " 1 6 S a 8 0

putea foarte bine să fie un câ ine Pe Pri«pu. ~ da r aces ta n ' a r fi a juns Pani» la geamuri -Ciocănea un om! Poa t e l che­ma care-va Pe bărbatu-său; un creştin trăgea, să moară. . .

Femeia se f r ământa »n pat, nehotărâta , încă înfiorată de ja 'oa ?i de temerea , semănate în sutletu' i d e îngroparea fii­cei moşierului şi de primeiditt tifosului.

Păr in te le Miron зе t rez i şi el.

— Ce'ifi în t reabă dânsul . — Parcă -a bătut cineva lp

tiSn d in fată. ; In ciipa aoeia.se a u z i deslu­

şi t o Ьа1йе. înv ia ta ciocănea a t re ia oară .

— Vezi cine e... făcu Mi­ron.

Preo teasa se dădu jos d in D.it îşi luă în picioare paPU/dj, Pusi la îndemână. Int ră îa aa-t reul . слге avea geamuri sPre dTnm. Ochi» ei cercetători gă­siră Ц p r i m a onmr-ătmrS ne mocn.firu! dp noanto.

Re?ede. fem^'a închise usa 'я l oc ţ ipând, díínrl buzna î n a ­poi, oeate barh.à.t-u-satv

t

U N T V E K S C T L L I T E R A R

— O stafie.- Miroane! — T a c i că speri i c op i i i ! se

-răsti bărbatul . Noaptea tocmai începuse

să'şi fnälbeascä zăbranicele negre.

Păr in te le se sguduise la Ü-iPătul soţiei, d a r se îmPotrivi j5€ da tă fiorilor si rossti сѳгіа-

— Muerea ' i tot mue re ! — Am-văzut-o, Miroane! Nu

te duce 1

Se făcu tăcere. Par ia te le Pregeta, t r ăgea ' cu urechea. Ca ЗД geamăt slab veni de afară-

— Auzi! Nu t e duce ! In lumina de cande lă din

' a taca i lor, soţii se vedeau ri­nu l po altui!- Preotul e ra alu­necat , Kând-iof d a r îmboldit s a nu stea. l ocu lu i c i s ä vndä a este. Ca sä -асй иеѵаіЧ&«а si g» se a-udu ßf.-ani:eiul <Ju re-tros dg a far?i. cl Pusr> im desret l a gură : -s-jt!" lntoav.se apoi eíipul ca i ro ico.-iùi- исм do'ui t-ruci şi eu Pas'1 m a r i se în-Ui-cPtă că t re a^trpu.

"Deschise «şa iára şovăiala, ca capul întins înainte.

— Cijif.'jv bijbni Vocea Iui,

asPrä, t a r e , îngroşată de te­mere .

Si în srându-i. Pre° tu l zicea: i : Doamne, tu esti s tăpânul

cerului şi-ai pămân tu lu i şi-ai duhurilor reje, iar fă ră voia ta ninnic nu se face.-."'

Păr in te le văzu stafia, alba-Nu mai pa ï i , se s imţi încleştat locului, în antreu. D a r n - l i m a i de c â t işi aduse a m i n t e de în­gropata din ai un. de fata mo­şieri-'lui- E r a u oap« pe lume statu?

Ară ta rea se sleise de uşe, gemea s'ab. Cine si ce pu tea ыі fie ea? Zi«a încePen. su se arait;' cântaseră cocoşii.., To-tuş. cu iot ajutorul Domnului în spirit , păr intele Miron şczu un crâmPei de v reme ca o sta­na d e p ia t ră , în a nt>reul cu geamuri -

— „Pă auzul încordat .

Preotul so rePezi afară ; ,cra chemat ca sl«iit;>r al Domnu­lui . a?a cum Sa tana Şi duhu­rile rele nu cu tează a chema în t r ' a ju tor , iar vcoea op» ho-iïnîÀ omeneasca si jalnica-

('<•!• M lui scormonitori se ta­

rin... ' ' desluşi bine

fi-Fserä asupra stafiei. Se Po.« tea să fie Mioriţa, fata moşie­ru lu i .

— c i !№ eşti? în t rebă răgu­şit, Prutul.

Manile lui se g răb i se ră ' să P r i D d ă trupul a r ă t ă r i i şi s ă a-ducă încredin ţarea că e om cel cuprjns de ele. RăsPups la în t rebarea hn n u venea : s ta­fia cădea istovită; caPul i se frângea pe sRate.

Un s t r igăt grozav esi din pieptul Parohului, de o bucu­rie în care încă e r a spaimă, şi de cumpl i tă nedumer i re - Bra­ţele lui coprinseră trupul fe­te] i] r id icare . Omul Puteruio sufla cu taabueit şi, ţ inând strâns la piePtu'i t ruPul copi­lei, izbutj, Î J I sfârgît, să stri­ge:

~ Marandó! nevastă! Dum­nezeu a făcut o mtaume! £ Miorita!

— Yai dc mine, Miroane! se s p ă i m â n t ă Soţia* care şezu­se Pe aproape.

— Este ea, şl e vie! Numai sa trăiască...

V Demetrius

P O T ! R U L izur ttpit In lacrimi: Poezie... Tu carê 'n ochii mei te oglindeai Gând ţi-am zâmbit, din suflet îmi zâmbeai Şi sufletu-mi descătuşat l'ai rătăcit Prin infinit... A fost destul să prind aripi o clipii G» sä străbat o veşnic o... Avântul meu neţărmurit, înflăcărat, Topea tn suflet aurul curat... 0, dar comoara mea era prea grea Si 7» spre pământ comoara mă 'ntorcea..,

Şi m'am întors ca să-mi surâdă trecătorii.., Mi am smuls diu suflet aurul răcit, Dar nici un trecător n'a mai zâmbit C<ci ai treceau ca tot сѳ-i trecător... Şi i am cerut, lui Phidias o dalta, Şi de-atunci cu lumea la o laltă Am tot cioplit, mereu am tot cioplit Sculptând în aur scump toi сѳ-вт iubit... Şi 'n truda mea pe mine m'am vitat, Şi-am zămislit din aur un potir Gu lacrimi limpezi încrustat... l/i Tam întins In toţi... n'am /osf avar.,. Am pus în el azur şl humă... Sorbiţi dintr'însu-aî viwtit strop ame/*

v>i-a ferioirel spuma,,, vam dat potirul plin la tôfï, n am rosz avar. 0, dacă-l veti ciocni cu alte cupe Vet! auzi dintr'insul cum se rupe Vibrarea sufletului meu... Şi dacă 'n mână 'I voţl simţi prea greu Să vă-amintiţl de ttuda mea când Fám sou/pfát, tar dacă-t veţi s imt/ uşor Sä va-ammtlţi'de mâna mea Ce mâna care vi l'a dat...

Şi 'n ziua când voi fl ca toO De ooasa vremii secerat. Am să vă /a? potirul cald ca а tfwrere, Scnor ca sufletu-ml care-a cântat Şi-a plâns un Miserere... Vibnnd ca inima-mi ce s'a abătut^ Şi 'ntredeschis ca buzele 'nsetate De buze 'n veci nesârutate... Atât am să vă las şl ou, e tot, tot Oê-ят avm Iar viermilor am să le-arunc un trup sărao.. Dar sufletul care ar putea să oanfe fuoă, On, sufletul din тЧіе

am su-l i a c ? / Sírban ßascovicl

m ÛNIVCTSUL LITERA*

Ca frunzele ce toamna cu au> le stropeşte Şfn plâns duios şi jalnic de ramuri s>e despr nd, Şi visul meu tot astfel pe veci mă părasişte St fuge fericirea se duce hohotind.

iluziile pierdute în stoluri mă 'mpresoară Lonind singurătatea din sufletu-nu cernit Şi 'n danţul lor sălbatec îmi amintesc o seară, O cupă trecătoare dinti'un amurş iubit.

Sub cer cu flori de aur $i lună plângătoare Ce-şi tremura vecia torcând fir de argint Noi rătăceam prin cod/u ş.'n murmur de isvoare Ne tălmăceam iubirea, cu vorba ce nu mint.

Dar mică-i fericirea şi 'ncet trece durerea O mare 'nfuriată cu cer posomorât, Pe valuri nu rămâne plutind de cât iubirea, O vie amintire, un ideal pierdut.

Durerea prin speranţă devine mat uşoară iubirea dă vieţii un farmec răpitor, Dar*, când o floare moare şi visul nostru sboară Cu ea ne ia speranţa şi poate ort-ce dor.

Mişonskl

ÏÏ7ELANC0LIE

Versurile mele toate Triste fi-vor de-azi nointe Ca doi ochi pierduţi tn zart Ca şi gândul tău cuminte*

Versurile mele toate Nu vor fi mănunchi de roie Căci sunt triste ca şi floarea Unei gingaşe mimoze.

De-i câta sä vezi cascada Stropi de rouă sub petale Triste 's versurile mele Ca şi gândurile tale»

Versurile mele toate Paruri triste vor sä fie Căci pe veci tn al meu suflet Ai sădit melancolie.

Al. Sabara*)

*) A cărui piesă de teatru „Cala* se repetă la Teatrul Naţional

08 la înmormântarea lui Alexandru Macedonskl — Cuvântarea d-lul Horia Furtuna —

Te-a doborât şl moartea, Maestre.

Maestre iubit ei bun veşnic ffPântat si entnedast, tu. făuri­torul atâtor versuri de sidef atâtor Unii de armonie, atât«>r

clocote pasionate. Maestre, tu eare ai fost îavhie de viată чсшп eşti înving 3Í de moarte'

Te-ai luptat sî cu viata si cu moartea Amândouă, ca si oa­menii de rele. ti-au fost duş. mane. Cu fata Palidă, cu tâm­plele reci ai aJune la prasru1

veşnicie». De acum nu mai ai griji. Iată: iarna ti-a făcut pa­tul, ti-a întins cearceaful alb în care să-ti culci Si să-ti al ni »uferinta.

Maestre dragă, tu nu poţi să i e Y esd аецт când *untem a*

dunati Pentru ultima oară lân gă tine. ru nu sîmtj câtă tas­tete ne scaldă, cât e revoltă ne încleştează pumnii, câtă P ' J -somorâre ne încruntă frunte* Tu ai dorit o soartă mai bună poeţilor pe lu*ne. î-umea însă lasă să moară pe acela caxe і-я strigat în fată poezia: Am cinci copij!

Acum când numai întuneci Pe nimeni, o să ti se editeze operile o să ti se joace piese­le, o să ti se rkiice bueturi l»! ce n'au vrut oamenii răi eă t e

bucuri si tu în viaţă on srafle-tul tău în oare rămăsese în­crederea de copij t

Maestre dragă astă noapte aproape că nu sm donnU. A.-.i c*tit împreună ou Pillât ver.

şurile tale. Am stat ° e ѵсщЩ lângă sufletul tău Am deţebi* ca Pe niste cărţi de rugăciune versurile tale ei ne-am rugat. Le-am citit şî ne-am rotat pentru tine si pentru noi. Ne­am rugat în fata atâtor icoane vii, ne-am rugat în fata pei nemărginite ce de ©efort se isbeste alergând spre r***ri — ne-aim rugat, în fata ÔW lurilor Pe care fecioarele io mâini ou amforele goale № umplu ochii de serain, pe când Anacreon înaltă ode *i diele-gează Theocrit — пе-вл» re­gat în fata albastrei miri s t ee despică spre a primi pribe­gia ta, — am îngenuchiat шш. rutând toga lui Creta» din A' va tar aî am whrU aVQS *»

UNIVERSUL tWEKAK 713'

Uliii Inspirata ta înaripată ur-mându-si printre astre, peribe Ba. Ou' cât citeam cu atât ne pătrundea ca frigul în oas« o M)e aeontrtă »i neţărmurită Si * durere ascunsă ne încercu'a aobü. N u vom mai vedea Р Г 1 -vir«a ta blândă nu vom ma» «az i vocea ta încrezătoare în frumos, n n vom mai fi înpre-iurul t&n în seri le acelea ] u c e : df, v*rbă şi de visare când 1-Bima ta bună ne împrietenea

K toti Щ câiid aernl cele? mai iKe poezii ne pătrundea in

«uflet |knpezindn-l. Ti-am re-тілі aet* noapte v e rsurj!e toate, togte, eăcj fântâna ver­surilor tale a secat.

Am ifteit apoi in stradă tâ r -

Su, ca î a vremile când ieşiam a Ja tine. Oalee era. albă, al­

b i ca vi câmpia în fata căreia gaurfie poetul an noaptea de pe«pibr ie . albă ea neasemui­ta î n f l o r i t de săpad» selena­ra Pe insula Lewki a'bă ca mărgăritarul c e fermecase balfa Mânăstirei, albă ea eu-ïletul t»u.

Gerţi Pasă, Maestre! Nerferi-eit în, viată, t a t i ai definit cu p > dureroasă mulţumire гпГе-t u l t t o . Tu ştiai că versul t&n v a trăi cât v a fi o limbă roma. aHUfică. Şi écriai eu amărăciu­

nea omului ţinut departe dt glorja meritată si lipsit dc mulţumirile cuvenite, scria' încrezător că din cosciugrul î r -cbie aproape lese 'bor de biru­inţă Si că moartea va schimba Pe învinsul jalnic % măr^ţ în­vingător.

Legile fără d e inimă a le firii vor să amestece Printre amin­tirile noastre, imaginea fran­ţei tale galbene, a Pleaipelor tale învinse si a mâinilor tale înodate Pe piept ca să-ti pă­zească inima în drumul cel lune. N це adevărat. Masca, ta de mort nn e adevărată' Tu rămâi tof, undeva aproape sau deParte, răspândit Printre no], Printre fiorii noştri de v i a t ă curată; aproape de noi; v o c e a

ta metalică ei gravă n« răe u nă încă în ureohi. la flacăra vor­bei tale potolite *i adânci ne mai aprindem încă luminile visului nostru lăuntric.

P e t ine nu te-a doborât ur­gia vajnică si vijelioasă a eoartei.

Cine nî-te. arată vremelnic culcat în mijlocul convoiului acestuia Jalnic de Noembrfe, cine? atunci când pentru veş­nicie e Mai. e Maá *i tu esti încă tânăr sub înălţimea înste­lată?...

§ i totuşi e noaptea de Noem­brie. Maestre 1

„Deunăzi în sprp. s ea ră visa­sem că murisem".

Nu mai e loc p en t ru vjs. Nici odată n'o eă-ti mai auz im v e r ­surile; nici odată. Ne_ai lăsat Pe drum de iarnă f ă ră b inecu­vântarea. Pretutindeni de fa­ţă, a geniului tău. Si e la noapte. Maes t r e dragă.

— ca si în noaptea de Noem­brie. vei putea fugi de s u b nă­vala viermilor. V e i părăs i tru­pul şi te vei înălţa- - vel vedea sub cenuaa a^bă a cerului de iarnă Bucureştii în care ai su ­ferit atâta, vei P ^ c a apoi spre alte zări, vej vedea cum ,.Pom_ Peia zace moartă la coltul u-nui drum' 4, te vei contopi cu azurul Italiei, cu parfumul portoca^eilor. eu florile d* li­liac si cu cântecul de Privi­ghetoare. Sufletul "tău v a f* pretutindeni und* e poezia.

La noapte. Dar mâine dimineaţă nu v e i

mai putea retrăi poezia ta , si atunci când „e ipffână ziua cu noaptea nu te ve i mai deştep­ta din vis ea să fp simţi iarăşi om ţu ea să priveşti cum în lu­mina vânătă a zorilor, oele din urmă frunze se eeutu*ă sub vântul toamnei.

Г

S O N E T Rondelul vieţii Fiinţa mea ai eacerit'o 'ntreagă ; Nimic nu poate dorul să-mi îngâne Intfun noian de legături păgâne, Iubirea mea se naşte şi se 'nchiagă.

figara-p vrea privirea mea s'aline, Ъ ştii dar mintea-ţi n'are să'nţeleagă, Ce greu e lanftl. ce de-un timp mă leagă Cu sufletul cu mintea mea de tine.

tSpre visu-mi sfânt, ori-când, ceva mă chiamă Ш dor ascuns, — o amintire vie, — O patimă, — o lacrimă, — o teamă,

Te voi iubi mereu ; ce-o fi să fie !... Căci ne'ncetat îmi dau mai bine seamă Cât m'am legat de Une ne vécu.

Ploriea Sin»

Taina vieţii e o carte Ce cu vremea se citeşte; Mulţi de-o'ncep, de ea n'au parte, Căci sfârşitul le soseşte.

Alţii, chiar de au şi parte, Taina vieţii nu-i momeşte, Căci nu ştiu că e o carte, Ce cu vremea se citeşte.

limpu 'n cutele-l deşarte Taina vieţii ne-o opreşte; Dar ori-cut: dorinţa creşte... O s'află , ce ştim în parte : Taina vieţii e o carte.

I. N. Minculeecu-Mirandy

DOMNIA LUI N E P T U N e l e 2>ж*. I. ИЫііе

CAP- IV.

Iarăşi drept recompensă pentru a.iutorul iíat contra lui Satura, Jos face pe Neptun iu cusătorie pe Amphitriia : du­pă uni i fiica Zeului marin Ne-rcu iar după а'Ш a Oceanului cu Doris, îi caro represmîă lo figurat însuţi marea , a st M că poeţii prjn sânul şi spatele Ami. phitritoi înţeleg suprafaţa Şi a-dâncimoa mărci. In ajutorul lui Neptun au fost Delphinji, cart au Înduplecat pe această Zeiţă ce jurase a rămăne pentru tot­deauna virgină, astfel: pe când dânsa eşise clin п і а г ° ?i s *a în­tinsă pe verdeaţa malurilor con. ternplànd ratura., unul din del­fini aruncă Iii picioarele ei un

pra Amphitrlteî, căci й n'avea nimic atra<;ţios pentru o virgina idealistă cum era această Zeiţa, Deci. fiind ademenita de cuvin, tele Delfinilor, primeşte propu. nerea, i a r Neptun împreună eu ea încalecă atunci pe Delfini (f«e. 8). Şi o condfuce în locuinţa sa, diu fundul marii Eg%?, «ude avea un strălucit palat de cris, tal. Neptun drept conştiinţă că­tre Delfini, po lângă că le-a dat un loc do onoare în constelaţia, nea cerească ce poartă numele lor, Ie-a m a i dat şi prilegiul eă nu fie pescuita sau vânaţi de oa . meni, ci să aibă rangul de regi a i peştilor. Din această cAsăto. r:a a lui Neptun s'a născut Triton, unul din principalele di­vinităţi ale mărilor, care repre.

Fi;;. Si. %' ieptan si ЛгарЫМга. (Lape КііЬепз cel m: pictor din scoală Flamandă 1Гі77—IC'10

ti celebru

Mărgări tar ue o marîma şi fru­museţe r a r ă , spuîdu-i că ѳ t r i . m«s din partea lui Neptun drept admiraţi'-шѳ pent ru frumuseţea t'i desăvârşită, adăogâud 1 în a-cela.? t imp aniorul pasionat te ei are p s i l r a diiiisa. 'La rândul său, cvîujt delii)! S\ d i scrie to'ttf bogăţiile stăpănului lor precum fi toată fericirea co o aşteaptă, d'aeu d a n s a ar consimţi sü Ü ia în căsătorie.

Elocinţa accÄior Delphlni - л гг-nsit sä. гіяіроа%го proosta im. | preţuite produsa йг Nv-piva %ţ^. ;

isintă simbolul urletului mărei şi la sunetele t r o m P e t c * căruia apele se retrag iaiediet. Unii spun că el avea iomia unui mon stru, iumù'iate cm. juns&tate jicijto. Dânsul, împreună cu Ne. гШф 'făceau parte din suita lui Nopiun. Accctea în număr d'a 50 aveau şi cic puterea e& a. gite sau síi liniştească apele murei. Toate erau foarte tinere, frumoase şi umiblau călare pe Deli.'ni. La acestea t» adăogau Sirenele, c s a Zânele murilor, cari pr ia cântecele, lor ţgetoduaş»

ea opreau i » orice W$b*r№càa. dul a i moară de fo*m»> prin faptul că uita «ă mănânce ab­sorbit fiind de dulceaţa c iu te , culm lor. Ele aveau pene auri ta ca să poată pluti pe mare. De curea ior numai Wvse a «căpat: ceeaee a provocat »i preclpitate« lor tn mare din vârful onor etâoci unde ee aflau, de oareee oracolul le prezisese, că un •!» . gur om de vor scăpa cu vfcaţO trecând1 pe acolo, ele vor pieri, (veri Odywea).

Neptun era cei mai puternic, Zeu după Joe. El cu tridentul ce ţinea tn m f t nă Pttt*a să turbure sau eă Bnietaafe» Würfle, i a r în acela? tlmţp să provoace й a i tremure de pâmant făcând si' iaeft din ape ©r-ioăte insule ат, fi voit,

Neptun, (delà ягаге, «eiere, a

înota), era üut lui Saturn .şl Rheea El л scăpat să nu fie !n 4

ghiţit de ta tă l 6ău priutr'uu ar­tificiu al m*xn.<* sale, dând eo., ţiriui «ră înghită o gama ziçftnd ' că asta a născut. După aceasta Neptun a fost asçuas 1» mijlo­cul unei tu rme de miel, ояйе. е^ r,a hrfentt de Ame !a căutate d* doică la isvorul unei fântâni dia Mantiueea şi care fântână s'a numit apoi AWcca, ce însem, neazâ fántuna mi*üo r .

Dc?i frato cu Jupiter, totuşi gelos c3 n'avea puterea lui. ,» voit s ă i detroneze.

Această goh«le ce rodea ini-' TOa lui Neptira erecte» si mai mult* atttnci când Joe lu raüta« tea lu» de rege a tot putemie îi vorboa cu mâ.ndrie, severitate şi multă soriositatP » a şa Că Neptun er* neveit, vrând ne_ vrănd. eă se a r a t 0 îndatoritor către frate-söu, mergând până e da îngrijire cailor lui Joe, tou hămândiu-i delà carul gău, cundi pleca or se întorcea din multele eacuraiuni şi inspocţiuni ce avea obiceiul să facă.

Acest lucru simboliz.-ia5-ă, c & în natură totul o eub stăpânirea marelui zeu сйп Cer. care e ein* gurul suveran î i іпД*Ш»Д»яІ

71Э

Do аН>Ы Néptun, io mândria lui, a du* multe lupfe şi certuri. Astfel a рг«Ш» Corului In eon-tra lui Apolo, lasui a Л'»ІЗД con. tra lui Baehut. ArgoUda contra Janoni, prècUm »i fi(?i*a con­tra lui Joe, cerând ca toate aces­te, oraşe i ă fie dedicate 'ui. A-ceiaş iucru s'a petrecut si cu Miûerva pentu n u m e ! e ce t a ­bula dat Atenéi. la consiliul Zeilor ins& Me hotără.ţte, cä preütiül se va d» aceluia ea r « va oieri lucrul col шаі tokwitor oamenilor. Atuhcl Neptun, i*. blHd pământul cu trideaţui, fa . ce să iasă. un cal cu ochii scûn-t<4etori> coama sburKta, gura

zburlita «pi loviturile eu picioa-rcíe reprezintă s imbolul flactua-ţîuned valurilor ;;\ furia mărel. Neptun avea un ca raci'?!' fava milă şi răsbunător. El a iniäru-tat un monstru care a pustiit Troadă ; ei a trimis monstrul ca sa ?iăşio pe A'tdr'JmeJa Şi tot el a speriat caii iui Jlipolil oinor&nriuJ. Dânsul iu r&boiui tioia 'ТгэЗд a í t í í i t do partea Gre­cilor Rjutâudu-i să obţie victo­ria, când Junona a adormit pe Joe pa muntele lua (vezi războ. iul Troei). El a persecutat pe Ulise fiindcă scosese ochiul iu; Polifen ce era iubitul *ău fiii. (Vezi Odiseea), 1ч fine N'-'. ÎJU

^^K^ Fig. 9. Neptun călătorind рг mare .

fipiim^egânda, nechezând şi bă­tând cu picioarele pământul cu tot at^ta mândrie şi putere. Miiierva insa îl binje, făcând sa iasă dSn pumânt un măslin cu rodui sau plăcut fiind şi arabo] 4ѳ pace. Poetul ilce :

Hu» moâ«$te Лап$ $«з beinfaiţ*. Minen« prfltrant i« bonhe.Hr à

la оіоіте. Fit tnOtfre ГсіЫёг. symbole 'de

ùi paix, Bl Minerve obtint j a victoire.

Se zice că Neptun furios de a. ceastă înfrângere a faecat toa . t a Atlca.

Emblema lui Neptun era calul care j * i a cecbeíatuL соадаа

a avut o mulţime de copii din * m o r c u diferite Nimfe lunte сд amante» şi toţi au devenit răi, tâlhari, având un corp enorm, îl o putere excesivă : şi cu toate acestea Neptun a fost Zeul cel mai onorat în toată Grecia şi I . talia, mai a i e » ÎP oraşele mari . time şi în special Sa Peloponez, ce avea n u m e ] e da locuinţa Ш Neptu». (Ikitinîon Posidoaoe). Romanii i-au cosnaci'at luna Februarie pentru a-1 face favo raliil viitoarelor navigaţi uni. Libatiunlle în onoarea lui se ta . ceau cu apa do mare, de fluviuri şi de fântâni, iar ca sacrificiuri se aducea un taur all)- din care яі.Щіі îi Ç f ^ f a i fierija. ü.uaboli-

глціі auibTÄciuuri) ГЙІІГЛ.-;.. SsrbS. ri i© acestea ci'au grandioase la Roma, dar щаі aies *n Grecia !;І i s tmul de Corint undo Nep­tun avea un mi.rej templu şl o colosală statu«-de anmi* . Serba., ri le date în onoarea lui Neptun, se terminau prinţ r'un m a i " c os­păţ dar fura nici u n ţ-arvitor, aşa că oaspeţii se serveau Ce ca re pe s e a m a iv.] şt cum putea-Pentru acest tu v int , oaspeţii a . ceia purtau пиіѵі-э do moaofagi : adveù cei care mănâncă, s inguri , f&ră a K serviţi.

Locuinţa lui Neptun e:.-a în fundul mărci Egee într'un pa la t de cristal ţ i uude îşi ţinea î n

păstrare caii marini, ce erau albi ca zăpada, ini; ca fulgerul, a-vand coadele do a ramă şi coa­mele de a u r . Uneori eşea la plimbare într'un car tn torma de scoioă şl tras de 4 delfini. Fruntea lui егл încinsă cu o dia­demă, iar ca mare suveran al mărilor, ei cu o m â n ă poruncea liniştea valurilor furioase, iar în cealaltă mânù' ţinea tridentul ca emblemă a întreitei «ale pu . teri asupra murilor, fluviurilor, şi fântânilor.

Când Neptun vrea să-şî pară . sească locuinţa lui umedă, a -tunci fiind îmbrăcat cu o h a i n ă de aur se urca în cnr, : ar cu. b i . ciul său miraculos t > e a po ca i să-1 conducă plutind pe Pajiş­tea l ichidă a mărilor ţfig. 9).. Toţi monştri i e ş iau "danci ăi» adâncimea ]nărilor, şi recunos­când pe al lor roge să l tau de bucurie împrejurul lui.

Oceanul îşi desfăcea ţi el ici colea undele sale. iar Neptun sboară cu uşurinţă, fără ca osia de aur a carului su se ude de Va'lriie spumegau de.

Neptun, -il'un rovp d'œil Iran qnijlise Ies viondest

Court, vole, fit sur son char rOulnyit sav s un ciel pur

De la piaf';' H-V'Mc H effleure l'azur. Belille

Neptun era numit rie Grec; posseidon .- delà yosridy, ce con. ţine ideia unui element l ichid; deci Zeul apelor. (Position).

Käß. —. Dup'.i n legendă, N e p tua ar m a i fi avut înco o sofâ(

fi anunţe: pe Salacis, o Nymphă din mare personificând apa să . rată; de aci şa numele de S"l-sa­lis, sare- Dupe poeţi ' n sâ , Sala­cis reprezenta fluxul mărei, iar prin extensiune, este simbol al umllărea pas iunelor omeneaţi, йѳ unde aPol şi cuvântul sal<ix-sqLaüiA. ämtruu, destrăbălare:

ca íezultat al plăcerilor procu. rate de apa mărilor. De altfel chiar şi saMis nu Însemnează' numai sare, ci şi un gust ales, deosebit- ce se Însoţeşte de plă. ceri, şi cu râsete vesele, ce aduc i bucurie. I

De aci si expresiunaa de saHa- 1 ris, când voim să arătăm un oe-1

p&ţ preparat cu ceje ami guav toase şi delicate substanţe culL nare. Alţii însă văd m S a l a d ' Р» însăşi Amphitrîta, care avea al acest supra nume învestită Uiftf cu aceste caUtUtiu

(Va urma) X. Kürt««

4P *

L e ï l a h d o a r m e dê LECONTE de USLE.

Nici svon de-aripi, nici sunet de ape, nici murmure. Un praf de aur cade pe iarba înflorită Cu ciocu-i mic bea sucul de purpur 'aurită Al rodiei, bengalul cu pene albastre, sure

tn mijlocul livezii gătită 'n roşii mure. Sub bolta cea senină de flăcări cotropita, Stă Le'tiah fecioara de soare rumenită, Apoi închide ochii sub umbra de pădure.

Pe braţul plin se-apasă cununa de iubire Chthllbaria-i formă molatec colorează Sandala 'mpodobită cu diamante fine.

Treptat, treptat adoarme, la dragai ei visează. Caşi un fruct de sânge ce de miresme pline Dar sufletul ţi-l umple şi gura-ţi însetează

„Poeme barbare" . Av. O. Hatmanii

atitudinea gtrmiffltM De prinzi vorbă c'un german. Cu năpraznlcul duşman Care lumea-a răsturnat, Este foarte încurcat. De-i vorbeşti de România» II sugrumă greu mânia ; D'aduci vorba de Oituz Pleacă ochii 'n jos ursuz; Iar de-i spui de Mărăştşti, A pierit, nu-l mai zăreşti I

_ _ N. Ţ h »

E P I G R A M A Unui pictor.

Pictezi acum pe Magdalena, Cea mult îndurerată, Şl nu te uiţi ce-adănc se roagă) S'o laşi neterminată!

Tom* Flor«*Ctt«

P E N T R U T A R A Era în lima Noembrie a anului

1916, î n acele z'ùe mohorâte do toamnă, când ultimele w t© răzleţite ale armatei noastre ee retrăgeau U grabă prin Bucureşti. Duşmanoi era aşteptat diu moment în,moment să intre în oraş. Groaza era- mare «i lacrimi multe se văraeu atonei pentru Cei plecaţi sji lupte pentru ţa r a noastră mult încercată . Cu f ee* re soldat care *e depărta toi jaaj mn\ţ ţn zare к depărta fi ng. aejdea celor rúmasi. Freamăt mere ae ««iui d%ojktă şi *Е°Лі?Д tsr íbl

că duşmanii a u intrat în oraş se !ă_ ţea tot mai mult când Pe buleţar. dul Colţel ae văzu gonind o ceată de călăreţi români, înaintea lor nn tânăr ofiţer posomorât cu sufle­tul sfâ«i£rt Că părăsea un pământ scump «1 Patriei. g«l«pa cu pluto, uni său ee ae retragă aoolo depar­te unde m*i еГа încă pământ liber a| ţărei. Dar deodată cutremurat îei văzu oaea lut, füeu un semn şi ae opri brusc. Cu on efrigăt de ui . mire aoţi» îi eşi înainte. Mut de durere o apuoa de mijloc, o strân»

se la pi«ptuj «buciumat | l тафгЧЕ eăruţ lung de adio îl apuae toată durerea lui...

A P O I scurt dădu o oomnidă. ai într'un galop vijelios porniră Ц/Щ bariera or*sulu;_ pe când colo de­parte ;n capătul atrăzel «p&rea pA» ma patrulă duşmană,

Şl a mo«i din oohii ei 04*-l prb> veau «um dispare tot mai mult, ţOs m»i departe, «'neera « ourg* i*-crimi multe....

Era peitru ţarul Goffa D u m i t r a » ß .

tfrlVÜttS&'UTEKAfc

A C E I A Ş P O V E S T E Afară ninge... Â venit iarna

ieu întreg: cortegiul e i de bu­curii ai suferinţe... Mai ales suferinţe.

Ce puţină bucurie, dar câ ta mizerie acoperă aceşti fulgi mari şi frumoşi c e cad încet ei nepăsători. Privesc Pe fe­reastră. Fulffii cad mereu to-pindu-se în n°roiul de Pe stra­da.

Cerul e cenuşiu. Sunt trist-Ml-amintesc de copilărie.

Йе povegtüe bunicii care pe-trecândn-sî mâna Prin zulufii blonzi ea aurul (a®a era pe a-tuiţci. mă Privea cu dragos­te m ocini cttminij s 1 Ызді de nevinovăţie. Astăzi sunt întu-Dfcoaţi de o vedenie care nu iartă...

Si'mî povestea bunica... IA foet odată ca nici odată.

E fost o fată de împărat nes­pus de frumoasa. Si pe fata aceia o îndrăgise un bieit cân­tăreţ.

Lumea î | credea nebun, plăcea fetei să asculte

•eara P R asfinţit, cântecele atrăintiiui.

S i e î cânta.. a Cânta mereu privind adânc în ochii ei marţ 5i frumoşi văzând acojo nese­cate comori de fericire.

.Cânta nebunul, fără sâ ştie eă va veni zjua î» oare va *r*kni să se oprească.

Ci iată eă fata c?a frumoa­să de împărat Plimbâudu-se prin măreţele grădini ale Pă­rintelui său. zări pe Fătfru-mos, care pe dată. îi căzu drag .

Şi tânjia fata de dorul voîni cului Şj seara pe aSfintH ehe­rn» Pe cântăreţ să-i aline do­rul.

— „Cântă-m1. «n catee de dragos te" îl ruga ea.

— ..I>e dragostea cui?'' — „De a mea" răspundea ea. — „Şi Pentru cine?'' — ..Pentru el. Pentru cel

pe care-i iubesc", 0 ! sărmane nebun. înstru"

nă-ti lira şi cântă dragostea altora...

Tu nu e§ti ohetaat in lumea celor fericiţi.... tu cântă ferici­rea altora.

•••Si câaita cântăreţul... cân­ta si lacrimi mari îi curgeau Pe obraji-, iar fata îl ascuHa suspinând, Purtată fund pe va lurile poezjei. gândindu-ee la iuhjt... şi cânta cântăreţul ne­bun-.

Si veni z iua măreaţă a cu­nunii. Toţi împatatâi mari nuntiră timp de поца săptă­mâni în siv.

Si-ei luă Pătfrumos mirea­sa iubită şi Plecă, cu ea în tăr* îndepărtate, und* este în veci primăvară, In tara чо^Ьг.

E I . . . ,•. Ia r în bătrânele ţ inu tur i

păr inteşt i • veni i a rna grea.. . Ningeau, fulgi mar i . toi mai

mari , care acopereau g răd in i ­le frumoase, unde îneolţis» dragostea cântăreţului. Şi n® bunul sta tot acolo, şj în timp ce zăpada îl acoperea tot ma'1

muH, ej cânta,, cânta-., ca щ ziJe'e de fericire când ea sta şi'l asculta. ...Cânta şj im zâm­bet fericit î i lumina fata .y cânta pentru ea...

Dar e a nu-i m a i auzea- . Pierdută sub vra ia drasros

tei în care o cupr inse P ă t ­frumos. uitase pe cân tă re ţu l nebun.

Dar el cânta... cânta mereu până c e zăpada ÎJ a acoper i сц totul, şi tot mai încet se au­zea sunetul vocii sale- tot mai încet. Până Ofi înceta cu desă­vârşire-

Murise... In tara primăverii, în tara florilor iub i ta lui era fericită..

Sărmane nebun... Dormi щ pace.... .•

•..Aşa imţ povestea bunie*, pe când eu ascultam cuminte.

Prinţesa frumoasă v a t r ă i deapururi ca ai bieţii nebuni . Un}," plini de lumină Si fericiţi , alţii în întuneric ab 'a înăbu-şindn-şi plânsul...

Const- L. Fiaviau-No embrie 1920.

Cântecul tăcerii După un tablou a! lui COROT

Lmişte Tăcerea a lăsat pe ape

' Leneşe pleoape... Fumurii tufişuri plâns pe malul.serii Cu arcuş de umbră cântecul tăcerii.., Peste zări de-odihnâ cerul larg de vară Picură în tihnă linişte de ţară... Vis senin, penumbră, nesfarşiri uitate, Veciniei! de-o clipă...

Şi 'n singurätajte Doar stingheră-o luntre, lunecă pe unde.. Uade largi de ape... Apele visării... Peste care cade taina înserării,

Mtrceo ШкогвЫа

POŞTA REDACŢIEI AUREL MUNTEAND, IAŞI

Ascultă tinere un sfat Pe care vrana, ntvrăna, It vei urma neîncetat Şt chiar foarte curând:

iubita ta e poezia, O spui ; — ş i cred fireşte' Dar vai, nu~i şti иеотепіаг Ea nu te îndrăgeşte l

N. Al

Tlffflí Bl

U C E N I C I Poeţilor începători, ucenici în marile ateliere literare.

"cájji-a târzia făia el $i nume; g. tunel cftod ger»! îi amorfe» m a i s , tarele sa'aiorcea , acasă |a e»1' ia irig ë mizeri^ cu och'i Înlăcri­maţi, cu iruniej nleca-jű, &Ѣ'УЛЮІ

« iu i condaainaî du» gpre eţafoe. Pe TIU asri'-! <lo driitu c.i îatr'o

asemenea atare sufleteasca, cooce. P'jse «1 _,Sonctui Descujuţerei"; a-et sä î l seri»© pe iuris cum a. jijnsb şi apoi... «ici el nu-ţi mat adwe aininto ouai ь a făcut ca

Sonetoj" sa, cadă Ia njài»el<* ma­rc "ui Gria {ea, prim тоицсЬог la , Flori do Giiís-jft" roví«tá cueoHCU. '•A tipai-iju re hârtie ^cromo".. ea cty-eria colorată .şi t'raj re onraà-

Tr»cu«er.î c&tc-va luai à^'-ix i n jU . Пігьа e-a Grmíea; Lohr uitare de e|. Mai inchega-e el in miete ca . teva ven-'.'rj. I.lai-' nu je aştern-use pe hârtie...

într'o *ea«"í tin.ŢUtă do Febru*. fie. trecând PI iu iuta vitrinei c e M ies ri a L I B R I Î B I Lohr văea un r.umăr di.i , Flori du Glvaţă." ţi 'n ѵціиаг.. 0," I K v b j . c : Jy'u'l înşelaa privirile?.. Sonetul lui,..

II trecură lacră mile do bucurie, îacepu sa râdă. citii ніт&піі de иесе cri si ano; iar începu să plâ«.

Sonetul IU:; . . . Şi.ada.«e mniirte rcirii în între­

gime amarei,; cîfpe < l 0 at«aci şi bli. 7!'Ie Iui îui';ùi'3io_ şoptjră:

_,ü;n івоеѴіа C*«le It-gii in care sus; ÎNEĂTDŢAJ,

..•lia ícaJ{ u?'>r ся gândul... p!r ;as el în т с ш е " . ^rfe; cc f>>7;cit era dc» seama se pa.

;.".•(» Cai'csea.

o G rit; ten ... ni;;!ţn. aţi

Da'.., eát a l e i i e ^ i l If.d, {•i... jăra. f.;.*; mos; I'.i»>i ?..

( îr '^tca or:\ _ ,.l)o»'»ml

fteag.., SontW яизо, je rog voi ..ji ец o roi 'atä .• n'a» parale « w u I!ar,...

. ігар(#іьіі. dragi..., Venituri. le tiebiRHc inchelaie, eu... nici an siinj; cino ştii» ce prjepp-it. . aa l>«f da «un b«7.nuer....

— ,,'ivi ;a>ekg co ie aprinzi ЦЛ-., ~'.*\. e- pn'ol'IEAT-.- <?*>

ггс^ге ircÄöäfc© de litere ia title, climele tau idem..

—- t,Cel pnţiit, numai sS-î văd $• eu aţa |jpărit.

,,'EÜ Lasă.mă 'л pa^ù\ Mà plictiauţtU,., çi Grjntea î i îutoarse spat i e .

Lohr porni iarăşi îndărăt plan, g áud de шаиіе.

Mentalitate!.,. ,,N'am oo ea'Vad?' CV '• a'**""'

CK vedea? Soaetnl taon... versuri, î,e caii le-a» acrie Plângând., nu

e comanda '<*• ei; ticăbsalţ'... E dreptul iutii. Atâ<'a lucru cer. Vreau, simt nevoia sä î© văd... ецш ie-asi oit'I stndijnd vers cU »er 8, cuvant сч cuvânt, literi ca Щѳгй'',

De ce es poartă, aga eu тіиѳѵ Revista ml.* рготі«.о el.

Ca fată dretfoöt© a^ sttráogo.o el la píej>t, ç.i ce binecuvântate la­crimi do fericire i.«r on*ezi genele.

, Ce «iaciunl neruşi«iate eant .euvinjele" ояшеиікіг &НЦА tatr'i.. ' Й plictisescï- '

Inii dă oa piciorul psît-ii a i i fi ua eâin® jigirifc p*í'c4 rcraaríle mi-e suflot ÛIB euiletol « e a Su «»a crţ.j fl-io Griottó!,-.' aar stroí*)* тирів din auiorlnţa юэ» «ÜOBJ fa stare tă i© private üia .Afereîc" in cire te crezi çi pe caro «a le DiOÎ'iţi.

Da! Sä ştii Dumneata-.-Grintea şi-, suHet de pos'.,. Snflet uejair.iţitor, » a i Mac.'. Muncit de ccesi« gânduri ajunse

tar în faţa vitrinei... D^'ar av<« ba a i ! . . S-'ür lăsa иеіоЯпсаД; şî.ar е ц т .

para-a... Dar a'are!.,, &.ът Ce бй.«і vâ»dă ? S-"r^tele?l S «

1 le.ar Jan niriie:-.;, nici de Pom«, "ii I I re v i« i : t COÄLA senaip.

D--r dteâ s'ar d-.v« în übr ige ; su ceară revista, eă.§i c'-^-scâ Şt». ECT-uî; să spue la unna игшеі cu 1'Л.г,, parafe {n deajuns çl *а plece-.

Porni.. Cftad «a j>ae c i r e i-'ar.(5, s e

°і ' г і . Nn face'. .

Ce-a r j-.iço Jtttnea c-i'jc; ar e î l s că el ,,SoneMul Lohr'1 n^blă oa ftW. xoese» TOijjoac»-. ţj,ftpcr}, íecftt ifi

je alte vâe*ito«t h al « R U . v«7,i aşa « el... prea?.. 1* «arata ffiej oe.ar fi... eia* ca «are lucru ?!

L'ar dti, *r atilţaiM frumoe « J da c'ar v°d e» c& negesterat « o. btazoic, l.«r amme !a TATU.

. Domtmle! Vorbesjl ea Lob* dela „Flori de Gb.iat&",

Aî inœârffltcri, orreint Signr... «1 «criiter şi calâlali * •

b'et librar, a*. Intră... Face eftţiŢ* P«9i ei -Г

{atoftrge — „ftoaiiiul. ee io î t ţ leu

. . Bu.. «um., căutat pe eibet«

Nù poajal. *'шѴь *t&ta Ыі%к* ireală... Vânzătorii erat °bre*liici.. Ce voce iaţepăitoare.. pfcr'c'«r fi яіівівй-u.•. Ş'-ftpoi ar puful é» râs toţi." eged er ana* o& ei |er. peli*ul_ eu jbetele eeâlciate. «o pă^ iărk ploottii* p««te orwM, • ГлЬг autore! gooeftilţih..

Cioe V*r crede?.. î/twnee înceî>aee s i *» 7£r**aci

f e wăgi, PSciioawlo И «Tia H%h«v tat«., Lohr t»t ţa faia vt«rt. n«i «t*, U'ct»ee de g«r. «i eae c& « BEIOÂNEAT nitaee de tot ţ i 06 .toile

Gljt peutra e aa sflin câta «at-31 зпшагпі; гЫЛ foi e in gftnd. locui »oaetnlvi... I «• pâre» d i vede titlu], en Ute» meri {гмкаи se. . l>£r versarüe t.. • Deirfti*« ochii ие.ті vada.

Ait ! ş i i'HOfämiüe а « И № . . *Ч» tot vedea .

So cttriö je grab» <m œêaeoa aa> prä e paltoaţijal, eâod wa ЬгаПчІ рич«гя1е Jî ereneâ cât eolo,

,?дабда t»ebt» «ă trag c№v

Ijraitora eüibáteca A -аеечяѴа ti etrâ'ae *afH.M «• «erei».'

AtRja etaagâert av«a ii cl; i* . í«i PI'ivi-de dep«T*9 e*t«a* «ceea rará oîtde ţţl «v*» íoeiitíeB eomttara »nfiotWnl eâe . . . Swetnl »tn.-.ftoa, re en petale de г&райі, mire«e.

damiiez*'»«;«. Si'oswr» » Â D G § * ere !

ŞLeeuOi. I ^

№•» агалс*), eu tafleiuä ргш ţa gh4M*î« 4«п|4«4іН «a .аг.№пя

UNIVERSUL LITERAR

£Ь.гф *e kit. ч»вЗ »awlUiu1 diu post t*Ç»pu еЫ <te» t***0*!*. M i r i«.i (lia» вевша <ä strada е pustie, că оЛаі poliţiei ít su»peeteaiiă...

Sijttonci. porni «me саяа; № t t U -«i-t d»,gânduri :

..A fost ud prost. Pate» foarte framţ» eă citească în librărie, eă mulţueitascu frumos cela! ce-l «er. ѵіэѳ şi să Pleca po-aei 'a calo, ІегіеЦ, Dec'ar £1 făcut cin*va ga­ia .. b a r c'ne era să eu «gate d« i i "

Prea cred* şi el că o «итеа rea, »і<?дііаМк«ге.

ОеЩаеи fire »r« si el I Fi»;slabă, івііІЛ-е. С4;вЧаге voiaţă, că ч Un ticălos^ Na »ai merge !

Trabfce a i puie pkibrui în P!««. 4 'aiigă era©e pe sicrj»! aUelo*

da erî . să'*l sellőbe viata. «ii. *» desoătuţeze.

J U l m i n t t , r i eo iluc-e $i sentiment şi inapiraţie şi ţoi. Ajunge l.-i Mir. eut»".

Şl-şi făcu p l a n u l . . . Şi 'a noaptea acee* pe când re .

vasja „Floil de ghiaţu'' ee odihnea îa voie Pe e i a e etje oe birou lux»; în t tap ce fecioara nevinovate ca fl°ri ţesute din raze aianumţaie îa Păr ?i cu priv'rea pierdută vorbea» cu nesaţla îa щігеатате* fromok, şelar, plinelor de având versuri a'o lai Lohr acesta edormj pe duşe. mea agribut sub palton, având drept căpătâi donă volume vecin, cina şti* *© când .

Д т vorbit ca el aeum câteva, zii*. Scria, Ышгііе pentru aboaaţii revi­stei ..Flori de ghlată". iar când

?1ÎT

ave timp _ ци Ле eiiceva, dar f i­indcă e mai tftuăr matură ş i prie. Ь:го«піо administraţiei.,

— ..buter, іші calc de urnite ori речіе i » imă. .

, î i a i ra'xîu şi tu, îl i«<?,urajai. .,R«M ! îmi faci .ueaaicia"

aşa mî.a spus Grtotea ! Şi totuşi' versurile mele pe lângă ale I»i • • Cam eo lăfăe e'l e 0 Ыне sado ! * •

„El e ,caMă"! _ „Calfa"? In literatură auat

,_j»leate>' şLatâta tot ! Co ешцезс noi î Potcovari, băcani ?

_ ..Probabil ! Lohr strânse pumnii $ mă 'nvàV

lui cn privirea_ plângând ; — .>A?n eşiit dintr'o m o c i r l ă . . ,

şi m'am afundat îa alta •** George МИіяМІ Zamfirese»

lxaX»cgristx>&K>i lltex»a,x»e , Ш * ЯосІеШІ* litsTaru" *n

«рйа/циіі ,,0 nouji Societare ijte-i-arft»'..alţii. In doîioitiv a«elaş It'cru. Şi uoil si alţu a» 4e obiöct c.onsttteirea . Tinerilor-Serütori-Ro. m aar".

Dat iDtxplieabii tep'ui cu» •rivíÉÜ аяЦ çi cum alţi i înfi inţa, ''«a »«estei SocHiţ i . măcar că cf-i eari ai» ridics t această ehest?. une fţC parle. dacă і ц mă în-щ, din Soei6iatea.Srii( orilor. Komlái". Nuvresa să vorbesc '•««. pre «M cari în părerile dale asupra ahljEţţurai „SooietăţeUTinerilor-

ScrlJpriJRol4« ei" aproba »a totul «cest; gest. ei deaPro ce» cari ţa і>сс«иоеПвІа do oaaaft, caută ' »ä p»n#' piedici, deaj^fel ztdami-o»e îa înfăptuirea unul açt as 3 4 i u | Ä » eáruia — având îu ved* re so Opel frumos Sœistatea în ehe|ttooe urmăreşte^ s'ar pate»

basurt chiar .Societatea Scriitori. lor Bomâni. Ca u n a ce lucrează în aomele ^frumoaulni''. N H înţeleg deaaemeâea, î^iru cât înfiinţarea uasi aoui societăţi Uterare, apar­ţinând Tinerijor Scriitori Eomâni, ar «tirbi faime ßoc_ Scriitorilor-Români!?...

Do remarcat în 'ă . e«te că se gä*№e în sânul Societăţii Scriitori­lor Români unele persoane^ оа г» în ]ac ea dea o mui'ă njai^r tiaerilc-r scriitori en dor de raun«ă, «_ mă gândesc 1» ajutorul moral; iar цісі de cum l a cej material, caută s i j deecurajeae înehizându. le până si tişik redacţiei. J H cari e'au închis întocmai ca îa nişte ca?, tele fpu'lale.

Do ce aceEs'ă raspiagero care n u poate ii considerată dteâ{ ca nă*eând dintr'o iatiniul? Aoc*i cari suot astăzi ..acolo «nd© se găsese''

nu.şi mai amin i osc oereennt că *a străbătut cândva acest drum a t â t de greu?... 0 ştia prea bine; <iar cw pot fac» când nu pot lucra a p . fel?...

Şi atunci, neputând rezista por. nirilor pătimaşe, nn ezită şi des^ chid m b r k a пдаі etângace iro» nü".

Do u<i jucru însfi, trebue să »ь convingă aceste persoane: că prin pisăssi arficoble. contra, — ce lo adresează , Soeietăţei-Tineruor. ScriijorLRomâui'* vrând să in. ţe!o opinia p«bHcu nu fae de câ» s& înalţe prestigiul acestei So­cietăţi a cărei deviză este; ,.prm noi înşi.iie'' iar po cei cari o for. meazB iá se wíindreascá şi naaj rault.

i. N. Minculescu-Mirandy

Admiu is iUut la / i a t u l u i „L iX iVE I tSU l . - * î o a j f ă яЦШяШЬ füg ülMratefi şf pe rsoane le c a r i t r i m e t b a n i p r i a m a n d a t p o ţ t a l , sa i n d i c e c i te ţ p e c u p o n u l m a n d a t u l u i scopul p e n t r u c a r e t r i m i t s u m e l e r e s ­p e c t i v e , m ă t u r a fă ră . d e o a r e n u se p o a t e d a c u r s r«* ta<t t t t ţ iunl lor e v e n t u a l e .

A b o n a m e n t e l e l a „ U N I V E R S U L " s e f a e l a 1 şl 1 5 a l e f l e - c ä r e l l u n i . pe t r e i , scase si 1 3 l u n i . i a r te „ U : \ I V E R S U t . L Í T K R A R l a „ V E S E L I A ' * şi i a „ Z I A R U L C Ă L Ă T O R I I L O R Ş l A L Ş T I I N Ţ E L O R P O P U L A R E " , a b o n a m e n t e l e se f a c n u m a i p e e a î e u n a n .

Dr. I. Mitulescu Medic-şef al sanatoriului

naturalist modern „Gr. Alexanúrescy." dă consultötii ziinic pentru

BÜALE de PIEPT iii str.Govaci (Oituz) No, 19 et.

delà 10 juni.—izjum. a. m. (.afară d& Dumineci) oûZ.

Transportori cu Autocisterna de Motorină şi Păcură

N O E L Societate Anonimă Româna de tracţiune mecanică

Bucureşti.-Galea Victoriei No, 117 2131

CASA A. SCHULLER C e n t r a l a C a l e a V i c t o r i e i M o . 6 6 . Sucursala, Bulevardul Elisabeta No. 2.

— BUCUREŞTI — precum şi Ia жша іѳ ів sale aia Galaţi, str. Deciana 6 bit: Brăila ţi! Focşani face cunoscut că sosindU'i un transport CD haine confecţionate, paltoane, stofe, mătăsuri, marquiseturi, stamtâ, americă, yatelină, göetej pantofi, lumânări de prima calitate, saci Calcutta, sticle farmaceutice şi de Frantzorandwein, le-a pus In vânzare cu preţurile cele mai reduse)

Comsczile se pr m :sc ia Co&trala precum ?i la sn:ursale,

L CER I ] À Тгамрвг-

Cojite u u u i u i v v i n f l e l f M i

SMILOV1C1, JPasagiul Äoiaun 8

LinjerïB de Dam special bărbăteasca

lucrează D-na lonesGa