Umberto Eco 6 Plimbari Prin Padurea Narativa Recenzie

8/13/2019 Umberto Eco 6 Plimbari Prin Padurea Narativa Recenzie

1/4

UMBERTO ECO : SASE PLIMBARI PRIN PADUREA NARATIVA

Traducere de Stefania MincuPONTICA, 1997 CONSTANTAColectia Biblioteca Italiana sub ngrijirea lui Marin Mincu

Incepand cu Prefata, Umberto Eco il aminteste pe Italo Calvino deoareceva urma sa prezinte cateva conferinte inspirate din cele ale lui Calvino la Harvard. Se una notte d'inverno un viaggiatore (Daca-ntr-o noapte de iarna un calator) una din cartile lui Calvino ar fi iesit odata cu cartea lui Eco, Lector in fabula.

1. Intratul in Padure

In opinia lui Umberto Eco, cititorul este component al povestilor. Se pare ca arexista niste similitudini intre cartea lui Calvino si a sa. Dupa un schimb de carti intre cei doi, Eco decide sa-l omagieze pe Calvino luand ca punct de pornire a doua Lezioni americane, cea dedicata repeziciunii, mai pe larg, povestea cunumarul 57 culeasa de el. Umberto Eco explica faptul ca fictiunea narativaeste necesara si fatal rapida deoarece nu se poate zabovi mult la construirea lumii si a personajelor.Apoi Agosto, moglic mia non ti conosco a marelui scriitor comic Achille Campanil

e, Eco gaseste dialogul dintre un anumit domn Gheodon si vizitiul sau. Un pasajabsurd in opinia sa deoarece autorul a divulgat prea multe informatii pentru capovestirea sa fie dedusa intr-un final de catre cititor.Arta incetinirii naratiunii pentru a simplifica mesajul operei pentru cititor este atent adusa in opinia lui Eco, adica posibilitatea cititorului de a colaboracu rapiditatea textului (Readin & Understanding, Roger Shank).Padurea are ca sens masa de informatie dintr-o lectura, iar cititorul are dreptul de a alege diferite potecide intelegere si parcurgere.Anticiparea este cheia cititorului si in acelasi timp gaselnita pentru continuarea lecturii.Eco gaseste la Lawrence Sterne si inceputul operei sale, Tristram Shandy posibilitatea cititorului de a face cateva previziuni. Eco mentioneaza un simt comun cedat tuturor tipurilor de opere, fara a reactiona la o anumita idee, ceea ce ne i

mpinge spre lectura si interesul de a citi.Reactiile la anumite opere de la o lectura la alta sau chiar de la o experientala alta nu sunt intotdeauna la fel in opinia lui Umberto Eco. In romanul sau, Pendulul a folosit, in nestire intamplarea din viata unui prieten. De multe ori semnalele date de autor catre cititor pot fi ambigui, iar cititorul sa aiba o intrerpretare sau chiar interpretari diferite asupra unei opere. Eco ia spre exempluPinocchio, care in opinia sa nu este destinat in mod expres copiilor, de ce nu,si adultilor. Sunt un sir de tente psihanalitice, chiar antropologice ceea ce fac din Pinocchio o mica si fermecatoare capodopera.Dupa Eco, asupra narativei si asupra esteticii receptarii sau a reader-orientedcriticism-ului, apar felurite personaje denumite Cititor Ideal, Cititor Implicit, Cititor Virtual. Metacititor si asa mai departe - fiecare dintre ele evocandu-si drept contraparte un Autor Ideal sau Implicit. Competenta Cititorilor Model e

determinata de tipul de imprint genetic pe care textul i l-a transmis.Apoi relateaza despre cititorul fictiv zugravit n text ; fiind de parere ca sarcina principala a interpretarii este aceea de a-ls ncarna, cu toate ca existenta lui este fantomatica. Daca voiti, snt mai "neamt" dect Iser, mai abstract, sau cum arspune filosofii necontinentali - mai speculativ.In acest sens vorbeste despre cititorul model nu numai la textele deschise unorpuncte de vedere multiple, dar si la acelea care prevad un cititor tenace si obedient; cu alte cuvinte, nu exista numai un cititor model pentru Finnegans Wake,dar si pentru mersul trenurilor, iar textul asteapta de la fiecare dintre acestia un tip diferit de cooperare.


2/4

Eco continua prin descrierea autorului ca o strategie textuala capabila sa stabilesca corelatii, si care cere sa fie imitata: cnd aceasta voce spune "nteleg''doreste stabileasca un pact, n care prin termenul joc trebuie sa se nteleaga joc

uri de carti, jocuri de sah si asa mai departe. Da aceasta vocese abtine a definitermenul joc, si ne invita pur si simplu la lectura.

2. Padurile din Loisy

Facand referire la Hansel si Gretel, si in acelasi timp la padure si lapotecile sale, la fel exista doua moduri de a parcurge un text narativ. O data ar fi cititorul-model care parcurge textul indreptandu-se spre final si apoi celal cititorului-inamplator. Naratorul l invita deci pe cititor sa reia lectura cartii. Un autor-model isi costruieste operele in asa fel incat ele isi au mesajuldescifrat inca de la prima lectura. Cei mai multi autori lasa porti deschisespreinterpretari diferite si anumite arii de percepere a mesajului.

Eco prezinta Odiseea, organizata potrivit printr-o parafraza lingvisticasi cele doua sisteme semiotice exista semnale de alepsa. In schimb cuvintele cucare Homer povesteste tmplarea fac parte din textul homeric, si nu sunt usor de parafrazat s-au de tradus n imagini. Referindu-se la termenul "aparitie" care ii aminteste de "epifania" lui Joyce. Exista niste epifanii ale Oamenilor din Dublinn care doar simpla reprezentare a faptelor i spune cititorului ce anume trebuie sa ncerce sa nteleaga, n schimb, n epifania fetei-pasari din Portrait, discursul, sinu pura fabula, este ceea ce-1 orienteaza pe cititor.

Umberto Eco explica alegerea ntre doua declaratii. Una n care Labrunie (ntr-o scrisoare catre Dumas. care apare n Filles du feu) spune ironic ca scrierile lui nu snt mai complicate dect metafizica lui Hegel, si adauga ca "si-ar pierde farmecul cnd ar fi explicate, daca lucrul ar fi posibil".

3. Zabovind prin padure

Cu simt de raspundere, se refera la Italo Calvino, si la elogiul repeziciunii,ca

a precizat: "Cu asta nu vreau sa spun ca rapiditatea este o valoare n sine: timpul narativ poate sa fie si ntrziat, sau ciclic, sau imobil... Apologia aceasta a rapiditatii nu pretinde a nega placerile zabavei".' Altfel nu l-ar putea admite pe Proust n panteonul literaturii.Unele dintre tehnicile de ntrziere sau de,ncef pe care autorul le pune in evidentatebuie sa permita cititorului niste plimbari, inferentiale. Eco evidentiaza faptul ca n narativa se ntmpla ca textul sa prezinte adevarate semnale suspense deparca discursul s-ar ncetini sau chiar ar fi pe loc.

Eco ia un exemplu, discursul, in fabulele lui Flaubert ,care apare si el, la inceput pentru accelerarea faptelor (sau a timpului fabulei), iar pe urma,dupa spatiul alb, se inverseaza procedeul, si a facut ca unui timp foarte scurtaj discursului sa-i corespunda un foarte lung timp al fabulei.Despre Dante spune ca nu reuseste sa exprime ceea ce a vazut (chiar daca a reusi

t cel mai bine dintre attia altii) si indirect, i cere cititorului sa ncerce sa-siimagineze.

4. Padurile posibile

Umberto Eco face referire la regula fundamentala pentru a aborda un text narativ. Ea consta in obligatia cititorului sa accepte, tacit, un pact fictional cu autorul, pactul pe care Coleridge l numea "suspendarea incredulitatii". Cititorul trebuie sa stie ca ceea ce i se povesteste este o ntmplare imaginara, fara ca prin a


3/4

sta sa considere ca autorul spune o minciuna. Pur si simplu, asa cum a spus Searle, relateaza Eco autorul se preface ca face o afirmatie. Deoarece a scris douaromane care au atins cteva milioane de cititori, Eco si-a dat seama de un fenomenextraordinar, iar acela ar fi faptul ca ntlneste de regula cititori care cunosc perfect pactul fictional. Dupa aceea, si cu siguranta de la primul milion de exemplare n sus, se intra ntr-un pamnt al nimanui, unde nu se stie daca cititorii snt lcurent cu pactul.Eco mentioneaza ca desi a citit Sylvie, el nu putea exclude ca n povestirea aceeasa existe un cal, dar nimeni nu ii cerea sa stie prea multe despre cai. Dimpotriva, i se cere sa nvate tot mereu cte ceva nou despre padurile din Loisy.Umberto Eco mentioneaza despre un studiu al sau mai vechi unde a scris ca il cunoaste mai bine pe Julien Sorel, protagonistul din Rosu si negru al lui Stendhal,dect pe tatal sau, deoarece scapa permanent attea aspecte nentelese, attea gndurirostite, actiuni nemotivate, sentimente nespuse, secrete pastrate, amintiri si fapte copilaria lui fata de un personaj narativ. Dupa aceea, a nteles ct de multe ar mai fi vrut sa stie despre el, si a fost nevoit doar sa deduca. Eco exprima parerea despre functia terapeutica a narativei ca fiind si functia miturilor: sa dea forma dezordinei experientei.

5. Ciudatul caz al strazii Servandqni

Se ajunge apoi la relatarea CIUDATULUI CAZ AL STRAZII SERVANDQNIntr-un studiu efectuat recent de Lucrecia Escudero despre felul cum se comporta presa argentiniana n timpul conflictului Falklands-Malvine.

Umberto Eco spune despre presupunere fiind vorba de singurul fel n care poate sa-i confere o forma oarecare de existenta, ntr-o lume oarecare, entitatii aceleia pe care discursul a pus-o. Eco crede faptul ca daca Cei trei muschetari ar fi un roman stiintifico-fantastic, sau un exemplu de naratiune autocontradictorie, n-ar exista probleme. Sunt unele divergente intre Parisul de azi si Parisulde la 1600.Eco crede ca prin aceasta dialectica noi raspundem la invitatia oracolului de laDelphi, "Cunoaste-te pe tine nsuti". Si fiindca, dupa spusa lui Heraclit, "Zeulal carui oracokeste la Delphi, nu vorbeste nici nu ascunde, ci face semn", aceasta cunoastere ramne nelimitata pentru ca ia forma unei interogatii continuie.Si totusi aceasta interogare, desi e potential infinita, ajunge sa fie limitatade formatul redus al Enciclopediei cerute de o opera de fictiune, n schimb Umberto Eco crede ca nu suntem deloc siguri ca lumea reala, cu toate posibilele ei rep

lici infinite, este finita si ilimitata sau infinita si limitata.Dar mai exista un motiv pentru care narativa ne face sa ne simtim la largul nostru comparativ cu realitatea. Este o regula de aur pentru orice criptoanalist decoduri secrete, aceea ca orice mesaj poate fi descifrat cu conditia sa se stie ca e vorba de un mesaj.

6. Protocoale Fictive

Umberto Eco crede ca daca lumile narative sunt att de confortabile, de ce atuncisa nu ncercam a citi nsasi lumea reala ca si cum ar fi un roman. Sau, in opinia lui daca lumile fictiunii narative sunt att de mici si de nselator confortabile, dece sa nu ncercam sa construim lumi narative care sa fie complexe, contradictorii

si provocatoare ca lumea reala? Eco se refera la teoreticienii textului, la distinctia ce trebuie facuta intre narativa naturala si cea artificiala. Apare Storia del reame di Napoli, a lui Benedetto Croce, unde narativa artificiala ar fi reprezentata de fictiunea narativa, care doar se preface.Eco spune ca nimeni nu traieste n prezentul imediat ci ca toti legam lucruri si evenimente cu ajutorul acelui liant al memoriei, personale si colective (fie ea istorie sau mit). Traim ntr-o povestire istorica atunci cnd, spunnd "eu", nu punem la ndoiala ca suntem continuarea naturala a aceluia care (potrivit spusei parintilor nostri sau starii civile) s-a nascut la o anumita ora dintr-un anumit an n cutare localitate precisa..


4/4

De aceea este usor de inteles de ce fictiunea narativa e pe placul cititorului.Eco aminteste mai multe scrieri cum ar fi Biblia, Decameronul si altele.Umberto Eco crede ca motivul existentei noastre, este o poveste originara, caresa ne spuna pentru ce ne-am nascut si am trait. Uneori cautam o poveste cosmica,istoria universului, alteori istoria noastra personala (pe care o povestim confesorului, psihanalistului, pe care o scriem n paginile vreunui jurnal). De multe ori speram ca vom face sa coincida istoria noastra personala cu aceeaa universului. Eco nu vede padurile fictiunii ca pe un remediu la marile tragedii ale timpului nostru. Ci e pentru ca tocmai plimbndu-ne n padurile narative am putut pricepe si mecanismul care ngaduie irumperea fictiunii n viata.plimbndu-ne n pdurile narative am putut pricepe si mecanismul care ngaduie irumperea fictiunii nviata.

Documents

Umberto Eco 6 Plimbari Prin Padurea Narativa Recenzie