UMF “Carol Davila” – Informatică Medicală şi …seria7.weebly.com/uploads/4/0/8/5/4085189/mg_lp01_2011.pdfUMF “Carol Davila” – Informatică Medicală şi Biostatistică

UMF “Carol Davila” – Informatică Medicală şi Biostatistică MG - Lucrarea practică 1 2011/2012

- 1 -

Indicaţii generale:

În decursul fiecărei lucrări practice veţi aborda şi efectua, în laborator, câteva

acţiuni ca exemplificare a unor cunoştinţe teoretice prezentate la curs. Aceste acţiuni pot fi

înţelese pe deplin NUMAI în conexiune cu cunoştinţele teoretice respective. Pentru fiecare

lucrare practică a fost pregătit un text, în medie de 15 pagini, conţinând indicaţii detaliate

asupra temei sau temelor abordate. Textul conţine uneori şi explicaţii teoretice minimale

necesare înţelegerii relevanţei temelor respective. Totuşi, fără parcurgerea anterioară a

notelor de curs de regulă este dificilă înţelegerea conţinutului lucrărilor practice.

(Microsoft) Word este poate cel mai folosit editor de documente „clasice”. Deşi

oferă posibilităţi de editare extrem de complexe, el rămâne – până la un punct – destul de

uşor de utilizat. Acest lucru se datorează în special meniurilor şi comenzilor care îi stau la

dispoziţie utilizatorului, utile atât pentru cei care ştiu să lucreze cu acest soft, cât şi pentru

cei mai puţin iniţiaţi. În plus, de la varianta 2000, Word se prezintă şi cu comenzile în

limba română.

Menţionăm că aveţi la dispoziţie o variantă mai veche a aplicaţiei. Pentru

începători, chiar şi varianta conţinută în suita Office 2007 este foarte dificilă (ca să nu mai

vorbim despre varianta conţinută în Office 2010), de aceea preferăm să lucrăm cu o

variantă mai simplă; după familiarizarea cu această variantă, adaptarea la Word 2007 sau

la Word 2010 va fi mult mai uşoară.

Scopul lucrării este familiarizarea cu opţiunile Word, cu comenzile sale. Vom intra

în amănuntele editării cu aplicaţia Word, descoperind diverse modalităţi particulare de

editare, inserare şi manevrare a obiectelor create de această aplicaţie. Pe scurt, ar trebui să

vedem ce vrem noi de la Word şi ce vrea el de la noi.

În această primă lucrare practică:

a) vă veţi familiariza cu contextul în care se desfăşoară activitatea de laborator şi

vă veţi însuşi protocolul de lucru;

b) vă veţi familiariza cu sistemul de operare Windows XP şi cu modalităţile de

stocare şi transfer de date pe care le oferă;

c) Veţi exersa diverse facilităţi ale softului în crearea documentelor;

d) Vă veţi familiariza cu controlul corectitudinii gramaticale.

e) veţi accesa baza de documentare Medline.

Teme:

1: accesul în site-ul disciplinei

2: controlul biroului de lucru şi al căminului

3: startarea aplicaţiei Word

4: setarea paginii şi folosirea tastelor speciale

5: formatarea paragrafelor şi stiluri

6: explorarea Internetului; MEDLINE

Softul ce va fi utilizat în lucrarea practică:

Notepad, Paint, Windows Explorer, Internet Explorer

MG - Lucrarea practică 1 2010/2011 UMF “Carol Davila” – Informatică Medicală şi Biostatistică

- 2 -

Sistemele de calcul funcţionează permanent. Anumite persoane, calificate ca

administrator de sistem, au grija funcţionării lor continue. În laborator veţi folosi

calculatoare personale, care de obicei – la domiciliul utilizatorului - sunt în întregime sub

controlul său. Cele din laborator sunt însă configurate în aşa fel încât simulează o reţea

locală „de spital”; fiecare student-utilizator le va putea folosi doar în anumite condiţii.

Urmăriţi schema logică următoare şi identificaţi situaţia în care se află calculatorul

d-voastră (A, B sau C). Acţionaţi în funcţie de această situaţie, conform indicaţiilor.

(De regulă vă veţi întâlni cu situaţiile A sau B. Familiarizaţi-vă şi cu situaţia C.)

A Calculatorul a fost pregătit pentru lucru, fiind controlat prin sistemul de operare

Windows XP. Conform indicaţiilor din caseta de dialog Welcome to Windows, tastaţi

combinaţia Ctrl+Alt+Delete. Atenţie începători, pentru a obţine această combinaţie se ţin

apăsate (cu degetele mâinii stângi) SIMULTAN tastele Ctrl şi Alt, iar cu un deget de la

mâna dreaptă se apasă SCURT tasta Delete.

Urmează o altă casetă de dialog, ceva mai complicată, denumită Log On to

Windows. Veţi tasta în caseta-text User name identificatorul d-voastră de forma „mg…..”

determinat de numărul matricol de 5 cifre, veţi completa caseta-text Password cu parola

pe care v-aţi ales-o, apoi veţi „apăsa” pe butonul OK din această casetă de dialog.

Principalul dispozitiv prin care puteţi controla calculatorul dotat cu sistem de

operare Windows XP este numit maus. Comenzile pe care le veţi da vor fi declanşate prin

Asiguraţi-vă că

monitorul este

alimentat cu curent

electric. Apăsaţi

comutatorul

monitorului. Un LED

aprins va indica starea

de funcţionare.

Ecranul este

stins? Nu Da

C

Calculatorul este

în funcţiune? Nu Da

Pe ecran apare caseta

„Welcome to Windows”?

Nu Da

A B


- 3 -

apăsări pe butoanele sale.

De fapt, sistemul de operare Windows XP reacţionează la diverse evenimente pe

care le provocaţi: deplasări ale mausului, apăsări pe butoanele sale (clic, dublu-clic sau

tragere), apăsări ale tastelor etc. Modul de reacţie depinde de poziţia indicatorului

mausului (pointer), mai exact de fereastra în care se află sau de iconiţa deasupra căreia se

află acest indicator. Uneori forma indicatorului este o săgeată, în care caz vârful săgeţii

(şi nu altceva!) este cel care indică poziţia la care se referă comenzile date; alteori

indicatorul este în formă de cruce, în care caz centrul indică poziţia. Veţi întâlni şi alte

forme ale indicatorului mausului. Pentru a deplasa indicatorul pe ecran trebuie să mişcaţi

mausul pe o suprafaţă plană.

Arrow

UpArrow

MultiDrag

Cross

HourGlass

SQLWait

IBeam

Drag

No

SizeNESW

NoDrop

AppStart

SizeNS

HSplit

Help

SizeWE

VSplit

HandPoint

Mausul are trei butoane: cel din stânga, cel din dreapta şi cel din mijloc (dar ar

putea avea doar două,eventual şi o rozetă!). Cel mai des folosit este cel din stânga; de

obicei, atunci când se vorbeşte despre un clic sau un dublu-clic, se presupune că această

acţiune este efectuată asupra BUTONULUI DIN STÂNGA.

Veţi obţine un DUBLU-CLIC numai dacă timpul între cele două clic-uri

consecutive este foarte scurt (de ordinul unei zecimi de secundă) şi dacă în acest timp nu

deplasaţi mausul. O altă posibilitate de a obţine acelaşi efect (ca al unui dublu-clic) este

cea de a efectua un clic urmat de apăsarea tastei Enter.

Observaţi că butonul OK din caseta de dialog Logon Information are chenarul ceva

mai gros. Aceasta înseamnă că apăsarea butonului poate fi obţinută şi prin tastarea lui

Enter, nu numai printr-un clic cu mausul. De regulă, un efect oarecare va putea fi obţinut

ca urmare a mai multor evenimente: acţiuni asupra mausului, apăsări pe taste, modificări

ale unei imagini de control dată de o cameră video, apariţia unui anumit sunet etc.

Odată cu apăsarea butonului OK din caseta de dialog Logon Information pe ecran

se va afişa biroul de lucru (desktop) – vezi figura următoare.

Cele câteva iconiţe (pictograme) care se află pe biroul de lucru, în partea stângă,

reprezintă principalele instrumente care vă sunt puse la dispoziţie. Cu un dublu-clic

deasupra lor veţi putea:

– explora calculatorul d-voastră (My Computer);

– explora calculatoarele din reţelele locale din clădirea facultăţii (Network

Neighborhood);

– accesa resursele Internetului (Internet Explorer);

– vizualiza sau chiar recupera fişierele „şterse” (Recycle Bin);

– declanşa direct câteva aplicaţii (Word, Excel, PowerPoint, EpiInfo).


- 4 -

Poziţia iconiţelor pe ecran poate fi modificată prin simplă tragere cu mausul, dar vă

recomandăm să nu le mutaţi în partea dreaptă.

La baza desktop-ului se află bara activităţilor (taskbar), având în marginea stângă

butonul Start. Un clic (cu butonul stâng al mausului) deasupra acestuia va avea ca efect

deschiderea meniului „Start”, în care

– se prezintă lista aplicaţiilor instalate pe calculator, eventual se pot lansa în

execuţie aceste aplicaţii (Programs);

– se prezintă de obicei lista ultimelor documente create (Documents);

– se poate căuta ceva (Find);

– se poate cere ajutor (Help) etc.

Exploraţi lista aplicaţiilor instalate pe calculatorul la care veţi lucra. Notaţi-le în

caiet şi, în timp, aflaţi la ce pot fi ele folosite şi în ce condiţii. Dar acum este momentul să

treceţi la capitolul Acţiuni.

B Utilizatorul anterior al calculatorului d-voastră NU A ÎNCHEIAT CORECT

sesiunea de lucru. În această situaţie veţi apăsa butonul Start (colţul din stânga-jos) apoi

în meniul „Start” veţi alege comanda Shut Down, opţiunea Close all programs and log

on as a different user. La apariţia casetei de dialog Welcome to Windows continuaţi cu

situaţia A de mai sus.

C Veţi starta calculatorul apăsând pe comutatorul Power de declanşare a

alimentării cu curent electric. Imediat începe iniţializarea sa, care poate dura de la câteva

secunde până la câteva minute. La început se prezintă pe ecran – în mod text, cu litere

albe pe fond negru – rezultatele etapei de testare a componentelor calculatorului. Dacă

această etapă se termină corect, va urma încărcarea sistemului de operare.

Pe calculatoarele din laborator a fost instalat sistemul de operare Windows XP.

Veţi putea observa sigla firmei Microsoft, în cadrul casetei de dialog Welcome to

Windows.

Odată cu apariţia casetei de dialog continuaţi cu situaţia A de mai sus.


- 5 -

Acţiuni

Tema 1: accesul în site-ul disciplinei. Aţi observat pe biroul de lucru o iconiţă

sub care se află inscripţia „Internet Explorer”; ea corespunde unei aplicaţii care poartă

acelaşi nume. Cu un dublu-clic deasupra iconiţei (sau inscripţiei) veţi declanşa această

aplicaţie. Aplicaţia este DE TIP CLIENT şi a fost configurată (pe calculatorul pe care

lucraţi) în aşa fel încât să facă apel la aplicaţia-server de pe calculatorul principal al

catedrei noastre, calculator care este identificat în Internet prin adresa (IP address)

10.0.1.126. Această aplicaţie-server va trimite spre calculatorul d-voastră „pagina de

întâmpinare” din figura următoare.

Dacă nu se întâmplă acest lucru, atunci fie aplicaţia-server nu este activă (cereţi

administratorului să o activeze), fie aplicaţiei-client Internet Explorer de pe calculatorul

d-voastră i-a fost modificată configuraţia iniţială. În acest din urmă caz veţi tasta în

caseta-text Address localizatorul: http://10.0.1.126

după care, eventual, veţi apăsa butonul Refresh.

Reţineţi că aplicaţia-server vă identifică după numărul matricol acordat de către

secretariatul facultăţii, aşadar va trebui să aflaţi care este acesta. Parola iniţială a fost

creată automat, din cifrele numărului matricol urmate de o literă. Exemplu: studentul

Andrian A. Mihai Alexandru (număr matricol 10167) avea identificatorul „mg10167” şi

avea parola iniţială „10167q”.

Regulile de formare a parolei iniţiale sunt stabilite de către administratorul de

sistem. Respectaţi indicaţiile acestuia!

Atenţie, începători, la tastele-literă! Apăsând o asemenea tastă, de exemplu tasta A,

putem obţine fie caracterul 'A', fie caracterul 'a'. Starea LED-ului Caps Lock de pe

tastatură determină care dintre aceste două caractere va fi obţinut; mai precis, dacă LED-

ul este stins se va obţine 'a', iar dacă LED-ul este aprins se va obţine 'A'. Modificarea

stării LED-ului se poate obţine prin apăsarea tastei Caps Lock. Obişnuiţi-vă să folosiţi

tastatura având LED-ul Caps Lock STINS.

Prin tradiţie (de la maşina de scris!) combinaţia de taste Shift+A inversează efectul

apăsării tastei A. (Atenţie însă la starea LED-ului Caps Lock!)

Odată ce aţi fost acceptaţi de către aplicaţia-server, observaţi conţinutul site-ului

catedrei. Dispuneţi acolo de toate informaţiile necesare pentru elaborarea strategiei de

abordare a disciplinei. Reţineţi că:

a) va trebui să aveţi în decursul anului universitar activităţi totalizând cel puţin

http://10.0.1.126/


- 6 -

1000 minute înregistrate şi confirmate, în cele 14 lucrări practice planificate;

b) înregistrarea timpului lucrat la calculatoarele reţelei are loc automat, dar

calitatea produselor informatice obţinute este cea care contează prioritar;

c) activităţile înregistrate în fiecare sesiune de lucru vor fi confirmate sau nu de un

program de control al activităţilor. Acesta va aprecia în special calitatea rezultatelor!

Tema 2: controlul biroului de lucru şi al căminului. Asiguraţi-vă că toate

ferestrele sunt minimizate, adică pe desktop aveţi doar iconiţe. Identificaţi iconiţele My

Computer şi Recycle Bin. Acestea corespund unor dosare speciale.

(Este perfect posibil ca iconiţele să poarte alte denumiri. Le puteţi schimba cu

relativă uşurinţă, denumirile fiind sub controlul utilizatorului. Vă recomandăm să le

păstraţi.)

Deschideţi cu dublu-clic fereastra My Computer şi maximizaţi-o. Observaţi

componentele acestui dosar special. La un calculator obişnuit, între acestea se detaşează

volumele (drives) A:, C: şi D: care corespund, respectiv, dischetei aflate în unitatea de

citire/scriere, discului fix, discului compact aflat în unitatea sa de citire. Calculatoarele

din laborator sunt însă configurate în aşa fel încât nu este permisă folosirea unităţilor de

citire. Deschideţi (cu dublu-clic) volumul C:, apoi dosarul Anul2.

Dacă acest dosar conţine deja fişiere, VĂ RECOMANDĂM SĂ LE ELIMINAŢI în

întregime (folosiţi comanda Select All din meniul Edit, apoi comanda Delete din meniul

File). Cât priveşte subdosarele sale, NU AVEŢI DREPTUL DE A LE ELIMINA, NICI

PE CEL DE A LE REDENUMI!

Observaţi pe desktop iconiţa Conturi. Ea a fost creată şi depusă acolo de către

administratorul de sistem pentru a vă da posibilitatea unui acces imediat în dosarul special

ce constituie „căminul” d-voastră ca utilizator al reţelei. Identificaţi acest dosar, care are

denumirea „mg….”, adică exact numele de utilizator! În acest dosar aveţi toate drepturile

de administrare.

Creaţi aici un subdosar nou. Pentru aceasta, la calculatoarele cu sistem de operare

din gama Windows puteţi apăsa butonul din dreapta al mausului, iar în meniul de context

puteţi apela submeniul New, comanda Folder, apoi puteţi redenumi dosarul creat ca New

Folder. Recomandăm schimbarea denumirii în „LP02”. Acest dosar va fi folosit pentru a

păstra fişierele pe care le veţi crea în a doua lucrare practică!

Atenţie, începători, nu confundaţi tasta-cifră 0 cu tasta-literă O! De asemenea, nu

trebuie confundată cifra 1 cu litera l sau cu litera I!

Tema 3: startarea aplicaţiei Word. Veţi încerca să startaţi aplicaţia Word. Pentru

aceasta aveţi mai multe posibilităţi:

a. căutaţi pe ecran (desktop!) iconiţa de start a Word-ului ( ). Faceţi cu mausul

dublu clic pe această iconiţă;

b. (apăsând butonul Start aflat în colţul din stânga-jos), deschideţi meniul Start,

observaţi opţiunea Programs►, identificaţi Microsoft Word în lista programelor,

apoi clic;

c. identificaţi un document Word oarecare şi deschideţi-l cu un dublu-clic.

În primele două aplicaţia Word porneşte cu un document nou, necompletat. În

partea de sus a ferestrei aplicaţiei Word apare (de obicei) bara meniurilor şi bara

instrumentelor.


- 7 -

Vom discuta ulterior despre conţinutul acestor două bare. Deocamdată să trecem la

tastarea unui text, întrucât „documentele” au în principal conţinutul sub formă de text (dar

nu se reduc numai la acesta!). Încercaţi să RENUNŢAŢI la folosirea sintagmei „scriu la

calculator” pe care o enunţă, eronat, multă lume!.

Dacă vom introduce un text în limba română, este bine să ne asigurăm, de la

început, că folosim tastatura românească. Schimbăm tastaturile cu ajutorul combinaţiei

de taste Alt+Shift urmărind ca pe bara de stare să fie afişat, în dreapta, „mesajul” RO.

Literele româneşti ă, â, î, ş, ţ se obţin cu ajutorul tastelor din jurul tastei Enter. (Veţi

constata destule neconcordanţe tastă-caracter dacă folosiţi o tastatură americană

„standard”, germană sau franceză pentru a introduce text în limba română! Reţineţi că

tastatura este un dispozitiv CONTROLAT DE CĂTRE SISTEMUL DE OPERARE

Windows NT şi nu de către aplicaţia Word!).

Folosiţi comanda FişierNou (New) pentru a deschide un document nou. Trebuie

să înţelegem că, până la prima salvare, conţinutul acestuia este „creat” în memoria internă.

Volatilitatea memoriei interne face ca să „pierdem” acest conţinut la orice defecţiune în

alimentarea cu curent electric a sistemului. De aceea se recomandă salvarea imediată a

oricărui document nou creat, după care salvarea la fiecare două-trei minute.

Denumirea noului fişier pe care-l creaţi va fi nume_WINNTS4.DOC (atenţie începători,

nu tastaţi extensia!), iar conţinutul pe care-l tastaţi este următorul:

Totul despre Microsoft Windows NT Server 4.0 Enter

Toate cărţile scrise despre un nou sistem de operare încep

cu declaraţia că acesta deschide o eră nouă.Enter

În lumea calculatoarelor, tot ce datează de dinainte de 1981

ţine de pleistocen şi la fiecare câteva luni începe o nouă eră.

Tot ceea ce învăţaţi săptămâna aceasta poate fi „complet depăşit”

săptămâna viitoare! Enter

Una dintre principalele ocupaţii ale celor care studiază

industria calculatoarelor este să dezbată care dintre noutăţi sunt

originale şi care au fost doar experienţe fără viitor!Enter

Microsoft Windows NT Server versiunea 4.0, chiar dacă nu în

întregime revoluţionar, a fost un pas mare în căutarea unui

software de reţea puternic şi solid, care să poată asigura

interconectarea sistemelor de diferite tipuri.Enter.

După cum vedeţi, textul de mai sus nu este aliniat, nu apare nici un fel de aranjament

grafic. (Se spune, prin abuz de limbaj, că NU ESTE EDITAT.)

Veţi încerca acum să salvaţi documentul nou creat. Reamintim că „salvare”

înseamnă crearea unui fişier pe suport magnetic, al cărui conţinut este documentul. Pentru

aceasta aveţi la dispoziţie două comenzi în meniul Fişier (File), anume Salvare (Save) şi

Salvare ca (Save As).

Pentru o primă salvare a documentului se poate acţiona oricare dintre cele două comenzi, rezultatul va fi acelaşi: apariţia casetei de dialog Salvare ca din figura de mai jos.

Apăsaţi deci FişierSalvare (de exemplu). În caseta de dialog se poate observa jos

caseta combinată derulantă Nume fişier. Introduceţi aici, PRIN TASTARE, numele

noului fişier, anume nume_WINNTS4. (Amintiţi-vă că nume reprezintă numele d-


- 8 -

voastră, nu şi prenumele!)

Dedesubt, într-o listă derulantă Tip fişier se poate ALEGE tipul documentului.

(Atenţie, într-o listă derulantă nu puteţi tasta!) Deocamdată tipul va rămâne, implicit,

„Document Word”. În stânga sus, într-o altă listă derulantă se va stabili volumul de date şi

dosarul în care va fi salvat documentul. Veţi ALEGE în lista derulantă Salvare în volumul

de date „C:” (adică prima partiţie a discului fix „local”) iar dosarul „Anul2”. Apăsaţi în

final butonul Salvare (din dreapta jos), iar textul introdus de d-voastră va fi salvat.

După salvare părăsiţi aplicaţia Word. Aveţi patru posibilităţi de a face aceasta:

a) comanda Ieşire (Exit) din meniul Fişier;

b) comanda Close din caseta de control (în colţul din stânga-sus al ferestrei/în

stânga barei de titlu),

c) butonul Close, simbolizat cu X (în colţul din dreapta-sus al ferestrei/în dreapta

barei de titlu),

d) comanda rapidă Alt+F4.

Introducerea prin tastare a unui text nu este deloc cea mai importantă activitate de

editare ce poate fi realizată cu Word! După cum ştim, această activitate poate fi realizată

cu aplicaţii-accesoriu nesofisticate, cum este de exemplu WordPad, sau chiar elementarul

Notepad. Avantajul folosirii Word-ului constă în posibilităţile de formatare mult mai

ample, precum şi în posibilităţi de inserare de obiecte de altă natură decât textul (formule

matematice, imagini, sunete, filme).

Vom începe prin a încerca să formatăm textul introdus anterior. Evident, comenzile

pe care le vom utiliza se vor afla, în majoritate, în meniul Format.

Să ne imaginăm conţinutul documentului nostru (oricare ar fi acesta) ca o secvenţă

de caractere (ASCII) pe care le interpretează aplicaţia Word. În cea mai mare parte, dar nu

toate, aceste caractere au fost introduse prin tastare! De exemplu, prin apăsarea tastei

Enter introducem perechea de caractere 13, 10. Această pereche de caractere este

interpretată de către Word ca o comandă de încheiere a unui paragraf şi începere a unui

paragraf nou.

Ne putem imagina că şi alte caractere din secvenţă vor fi interpretate într-un mod


- 9 -

aparte de către Word, anume ca nişte comenzi de formatare a blocului de text delimitat.

Pentru a înţelege perfect efectul comenzilor de formatare, trebuie să ne dăm seama

de modul „logic” de organizare a documentelor. Trebuie să ştim că orice document este

organizat în secţiuni, fiecare secţiune este compusă dintr-o succesiune de paragrafe, iar

fiecare paragraf este compus dintr-o succesiune de cuvinte. (Terminarea unui cuvânt este

semnalată de caracterul 32, iar terminarea unei secţiuni prin caracterul 12.)

Evident, fiecare cuvânt este compus din „litere”, fiecare literă fiind de fapt un

grafem dintr-un anumit font. („Literele” vor putea fi şi semne de punctuaţie, cifre sau alte

semne.)

Pe de altă parte, va trebui să ţinem seama de faptul că documentul nostru ar putea fi

imprimat pe hârtie. Prin tradiţie imprimarea are loc pe pagini succesive, cu lăsarea de

margini „albe” de mărime controlabilă. Pe fiecare pagină putem avea mai multe cadre care

se pot suprapune parţial (fie transparent, fie opac) etc.

Tradiţia tipografică impune mai multe tipuri de aliniere posibile, mai multe mărimi

de literă, mai multe spaţieri posibile într-un paragraf sau chiar între rândurile unui

paragraf. Sunt permise de asemenea indentările (care sunt abateri în plus sau în minus faţă

de margini) precum şi alinierile prin folosirea tabulatoarelor.

Toate acestea ne dau o idee globală despre conţinutul unui document ca succesiune

de blocuri de text intercalate cu secvenţe de control.

Tema 4: setarea paginii şi folosirea tastelor speciale. Lansaţi aplicaţia Word.

Deschideţi documentul (creat anterior) nume_WINNTS4. Tot ce aveţi de făcut este să

urmaţi calea comenzii Deschidere (Open) din meniul Fişier (File) şi să alegeţi fişierul

din dosarul în care acesta a fost depus anterior, prin intermediul unei casete de dialog

asemănătoare cu cea de mai sus.

(Trebuie menţionat aici că Word reţine lista ultimelor fişiere-document cu care s-a

lucrat; găsiţi această listă în partea inferioară a meniului Fişier.)

Personalizaţi-vă documentul cu ajutorul comenzii Proprietăţi din meniul Fişier.

Alegeţi aşadar FişierProprietăţi, apoi alegeţi tableta Rezumat. La rubrica Titlul

declaraţi un titlu pentru acest document. Titlul documentului poate diferi de numele

fişierului şi poate fi folosit ulterior, atunci când căutaţi acest fişier. La rubrica Subiectul

precizaţi un subiect pentru acest document. Fişierele similare pot fi grupate împreună după

subiect, astfel încât să puteţi căuta ulterior printr-o singură operaţiune toate fişierele

similare (care au acelaşi subiect). La rubrica Autorul introduceţi prin tastare numele şi

prenumele d-voastră, iar la rubrica Societate introduceţi „Facultatea de Medicină”. Puteţi

să completaţi şi alte rubrici; recomandăm să analizaţi cu atenţie posibilitatea plasării unor

cuvinte-cheie, în scopul uşurării regăsirii ulterioare a documentului. TOATE

DOCUMENTELE PE CARE LE VEŢI CREA ÎN CADRUL LUCRĂRILOR PRACTICE

VOR TREBUI PERSONALIZATE CU NUMELE ŞI PRENUMELE D-VOASTRĂ la

rubrica Autorul.

Una dintre primele acţiuni pe care ar fi trebuit să le fi urmat este aceea de setare a

paginii de hârtie, în ideea imprimării documentului. Să o facem acum. Deci, Fişier

Iniţializare pagină. În caseta de dialog apărută sunt mai multe tablete, anume:

a) Margini, pentru fixarea mărimii marginilor paginii de hârtie;

b) Dimensiune hârtie, pentru stabilirea tipului de pagină de hârtie şi a orientării ei;

c) Sursă hârtie, pentru a fixa modul de antrenare a hârtiei către imprimantă;


- 10 -

d) Aspect, pentru parametrii de aliniere şi împărţirea pe secţiuni.

În tableta Margini alegeţi dimensiunile: 2,5 cm pentru Sus, Stânga şi Dreapta şi 1,5

cm pentru Jos, iar în tableta Dimensiune hârtie, la nivelul casetei derulante Dimensiune

hârtie, alegeţi A4. Tot aici, în butonul radio Orientare veţi alege Tip portret, pentru a

asigura aşezarea „pe verticală” a paginii. Acum „foaia de hârtie” din memoria

calculatorului corespunde cu o foaie normală imprimată. Încercaţi şi celelalte opţiuni,

pentru a observa ce efect au.

(Este posibil ca nu centimetrul să fi fost ales ca unitate de măsură. Dacă observaţi aşa

ceva, va trebui să comandaţi Opţiuni din meniul Instrumente, să identificaţi tableta

General şi, în ea, să acţionaţi în lista derulantă Unităţi de măsură.)

Revenind acum asupra textului (apăsaţi butonul OK pentru a ieşi din caseta de

dialog dacă este cazul), trebuie făcute câteva precizări. Observaţi prezenţa cursorului de

editare, ce are o formă de bară verticală şi „clipeşte”. Cursorul „dispare” doar după ce aţi

selectat un bloc de text (care va fi afişat pe fond negru). Plasarea cursorului de editare, în

poziţia dorită, se face cu un clic – cu condiţia ca indicatorul mausului să aibă forma

asemănătoare literei I (I beam). Deplasarea cursorului de editare poate fi controlată şi cu

tastele săgeţi. Inserarea de text are loc doar în poziţia acestui cursor. Cât priveşte

eventualele corecţii, veţi putea „şterge” caracterul grafic din stânga cursorului apăsând

tasta Backspace ( de sub tasta F12), iar caracterul grafic din dreapta cursorului

apăsând tasta Delete (pe care nu trebuie să o confundaţi cu tasta Del din grupa

numerică!). Recomandăm să vă obişnuiţi cu ambele posibilităţi. Dacă doriţi să ştergeţi un

bloc de text, îl veţi selecta în prealabil; de regulă orice apăsare pe taste determină

dispariţia blocului selectat (aceasta întrucât opţiunea Selectare înlocuită prin tastare

este activată în tableta Editare a casetei de dialog InstrumenteOpţiuni).

Există două moduri de inserare de text cu Word. Primul, cel obişnuit, permite

introducerea de noi caractere grafice „între” cele deja afişate. Astfel, dacă sărim un cuvânt

sau „uităm” litere, ne va fi foarte uşor să revenim cu ajutorul tastelor săgeţi şi să corectăm

greşeala făcută. Al doilea mod de inserare, cel de suprapunere (overwrite), nu permite însă

acest lucru; dimpotrivă, noile caractere tastate vor ocupa pur şi simplu locul celor aflate în

dreapta cursorului. Trecerea dintr-un mod de inserare în celălalt se face cu ajutorul tastei

Insert (nici aceasta nu trebuie confundată cu tasta Ins din grupa numerică). De regulă,

modalitatea Overwrite ar trebui să fie inactivă (controlaţi bara de stare!).

În condiţiile existenţei unui „lexicon” de cuvinte şi al activării opţiunii Verificarea

ortografiei în timpul tastării din tableta Corectare ortografică şi gramaticală a

comenzii InstrumenteOpţiuni, aplicaţia Word ne atrage atenţia, prin sublinieri colorate

(roşu, verde) asupra eventualelor greşeli!

Observaţi bara instrumentelor din partea de sus a ecranului. Identificaţi o înşiruire de

trei butoane, în ordinea . Să vedem la ce foloseşte fiecare.

Primul buton (B) poartă denumirea de aldin (bold). Odată apăsat acest buton,

caracterele grafice tastate vor apărea îngroşate. Al doilea (I) poartă denumirea de cursiv

(Italic) şi are rolul de a înclina – după activare – caracterele grafice tastate. În fine, ultimul

(U) se numeşte subliniere (Underline) şi serveşte pentru sublinierea automată a

caracterelor grafice.

Acţiunea acestor butoane poate fi exercitată şi asupra unui bloc de text selectat în

prealabil. Selectarea mai multor caractere în vederea modificării lor se poate face în două

feluri:


- 11 -

a) fie apăsând butonul stâng al mausului şi, ţinându-l apăsat, trăgând indicatorul

mausului de la primul până la ultimul caracter care trebuie selectat,

b) fie ţinând apăsată tasta Shift şi selectând textul cu tasta săgeată dreapta.

Să încercăm să punem în practică toate acestea pe textul pe care l-aţi tastat anterior.

Veţi schimba forma unor caractere grafice (le veţi face aldine, cursive, aldine-cursive,

subliniate etc.), precum şi mărimea.

Concret, iată cum ar trebui să arate textul după „aranjare”:

Totul despre Microsoft Windows NT Server 4.0.

(numele şi prenumele d-voastră – ca autor)

Toate cărţile scrise despre un nou sistem de operare încep cu declaraţia că acesta

deschide o eră nouă.

În lumea calculatoarelor, tot ce datează de dinainte de 1981 ţine de pleistocen şi la

fiecare câteva luni începe o nouă eră. Tot ceea ce învăţaţi săptămâna aceasta poate fi

„complet depăşit” săptămâna viitoare!

Una dintre principalele ocupaţii ale celor care studiază industria calculatoarelor este

să dezbată care dintre noutăţi sunt originale şi care au fost doar experienţe fără viitor!

Microsoft Windows NT Server versiunea 4.0, chiar dacă nu în întregime

revoluţionar, a fost un pas mare în căutarea unui software de reţea puternic şi solid, care să

poată asigura interconectarea sistemelor de diferite tipuri.

Pentru primul rând (paragraf) folosiţi butoanele Aldin, Cursiv şi Subliniere. De

asemenea, îl veţi alinia centrat (cu ajutorul butoanelor de aliniere aflate, pe bara

instrumentelor, la dreapta celor dinainte) şi, de asemenea, îi veţi modifica mărimea la 16

(posibilitatea de modificare s-ar putea găsi la stânga secvenţei de butoane , sub

forma unei liste derulante). Al doilea rând - de fapt paragraf – va primi o simplă aliniere

centrată, şi veţi folosi litere înclinate şi de mărime 12 (puncte tipografice). În ceea ce

priveşte restul textului, ne vom mulţumi deocamdată cu indentarea (marcarea primei linii din

paragrafe prin intermediul alineatelor). Indentarea poate fi obţinută şi cu ajutorul tastei Tab

(dar nu vă recomandăm folosirea tastei!).

Desenul următor explică rolul butoanelor în meniu, precum şi rolul pe care fiecare

din acestea îl joacă.


- 12 -

Tema 5: formatarea paragrafelor şi stiluri. Deschideţi din nou fereastra aplicaţiei

Word. De data aceasta, documentul cu care vom jongla, încercând să-l facem să arate cât mai

bine, este un Curriculum Vitæ, pe care îl veţi redacta folosind modelul de mai jos, dar cu

datele d-voastră (care vor înlocui datele tăiate). Corecturile le veţi face, ca de obicei, după

introducerea textului, treptat.

Curriculum Vitae

Numele şi prenumele: Popescu Ion

Adresa: B-dul Ştefan cel Mare Nr. 12, bl. 123, scara B, etaj 9, ap. 97, Bucureşti

Data şi locul naşterii: 21 noiembrie 1987, Bucureşti

Studii: Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”- clasele IX-XII

Limbi vorbite: engleza (foarte bine); franceza (satisfăcător); spaniola (puţin)

Experienţă: beneficiar al unei burse de merit în cadrul liceului în anul 2004; multiple

participări la olimpiadele de biologie

Situaţia actuală: student la U.M.F. „Carola Davila”, Facultatea de Medicină.

Salvaţi acest document într-un fişier cu numele nume_CVIT, de tipul Document

Word.

Personajul nostru fictiv nu va avea foarte multe şanse de reuşită dacă se prezintă cu

un asemenea document. Vom vedea şi de ce.

În primul rând, una dintre regulile esenţiale ale alcătuirii unui document este plasarea

unui titlu în fruntea acestuia. Se pare că acest document îl are, dar cine să-l observe? El nu

iese cu nimic în evidenţă faţă de restul textului. Iată de ce titlul ar trebui centrat, evidenţiat

cu caractere mai mari şi, eventual, subliniat.

(În fond, poate ar fi mai bine ca titlul să nu fie observat în starea sa actuală, pentru că

el conţine şi o greşeală elementară pe care ar trebui să o îndreptăm: corect vitæ are 4

caractere grafice, în loc de vitae cu 5 caractere grafice. Cu această ocazie exploraţi setul de

caractere ce pot fi introduse prin comanda Simbol din meniul Inserare.)

Centrarea este relativ uşoară, la fel evidenţierea. Este momentul să vorbim acum

despre inserarea caracterelor speciale. Trebuie, câteodată, să „scriem” în altă limbă decât

engleza, chiar şi în română. Ne izbim de bariera caracterelor specifice fiecărei limbi (ă, â, î,

ş, ţ în română). Word ne pune la dispoziţie aceste caractere grafice (care sunt descrise de

fapt în fonturile pe care le recunoaşte sistemul de operare!). Selectaţi comanda Simbol din

meniul Inserare. Va apărea o fereastră de dialog cu titlul Simbol. Pe tableta Simboluri, în

lista derulantă Font veţi alege opţiunea (text normal). Căutând între caracterele afişate,

veţi găsi şi pe ‚æ’ (despre care puteţi afla că se obţine direct, prin tastarea combinaţiei

Ctrl+&, urmată de tastarea lui A).

Să trecem acum la aranjarea paragrafelor. Domnul Popescu Ion a făcut şi aici câteva

greşeli. Prin simpla aşezare în pagină, un curriculum vitæ trebuie să conducă cititorul spre

ceea ce autorul – de regulă solicitant de loc de muncă – crede că punctează în favoarea sa.

O aranjare înghesuită nu va face altceva decât ca posibilul viitor angajator să treacă în

grabă peste linii, sărind tocmai esenţialul. Iată de ce trebuie făcute modificări asupra

textului. Pentru aceasta se va urma calea FormatParagraf. Caseta de dialog Paragraf

va fi cea din figura alăturată, cu componente relativ puţine şi aparent simplu de controlat.

În prima parte a casetei de dialog se observă două chenare intitulate Indentare şi

Spaţiere. În Indentare se poate stabili distanţarea paragrafului faţă de marginile din

dreapta şi din stânga.

În lista derulantă Specială se poate preciza dacă respectiva distanţare se aplică

paragrafului întreg sau numai primei linii a sa. În ceea ce priveşte chenarul Spaţiere,


- 13 -

acesta defineşte spaţiile care trebuie să existe „pe verticală” între paragrafe.

De menţionat că respectiva comandă

se aplică paragrafului în care este situat

cursorul de editare, în caz că nimic altceva

nu este selectat. Veţi fixa o indentare de 2

cm la stânga şi 0 cm la dreapta. (Pentru a

selecta întreg textul se poate folosi

comanda Selectare totală din meniul

Editare.)

Într-o altă ordine de idei, ar trebui să

facem puţină ordine în document, astfel

încât să fie mai uşor de parcurs. Pentru

aceasta, poziţionaţi cursorul de editare la

nivelul liniei Studii, înainte de „Colegiul

Naţional …” şi tastaţi „- ” şi apoi

repoziţionaţi cursorul înainte de „- Colegiul

Naţional …” şi tastaţi Enter.

Veţi observa că pe linia respectivă va rămâne doar subtitlul (Studii:), în timp ce

restul textului se va muta cu o linie mai jos. Procedaţi la fel şi cu următoarele linii. De

asemenea, repetaţi această operaţie la fiecare dintre componentele capitolului

„Experienţă”. Veţi obţine în acest fel o aranjare mai aerisită a textului, care va permite

parcurgerea sa mult mai uşor. Aţi putea totodată să asiguraţi subtitlurilor un tip special de

scriere (ca de exemplu Cursiv) şi o indentare suplimentară cu 1 cm. (Se obişnuieşte ca,

pentru actele oficiale ce necesită îndosariere, textul să fie plasat pe foaia de hârtie la 2,5 cm

de marginea din stânga a foii. Recomandăm ca pentru un curriculum vitæ să lăsaţi 3,5 cm.)

Puteţi să vă informaţi asupra formatărilor realizate de către d-voastră tastând

combinaţia Shift+F1, apoi să faceţi clic pe text (atenţie, indicatorul mausului are în dreapta

un semn ?). Observaţi noul conţinut al barei de stare (de informare) situată în partea de jos

a ferestrei Word. Informaţi-vă despre obiectele de pe ecran. Folosiţi informarea pentru text

ori de câte ori simţiţi nevoia.

După corecturile suferite, textul nostru ar trebui să arate în felul următor:

Curriculum Vitæ

Numele şi prenumele: Popescu Ion

Adresa: B-dul Ştefan cel Mare, nr. 12, bl. 123, sc. B, et. 9, ap. 97, Bucureşti

Data şi locul naşterii: 21 noiembrie 1987, Bucureşti

Studii:

- Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”- clasele IX-XII;

Limbi vorbite:

- engleza (foarte bine);

- franceza (satisfăcător);

- spaniola (puţin).

Experienţă:

- beneficiar al unei burse de merit în cadrul facultăţii în anul 2004;

- multiple participări la olimpiadele de biologie.

Situaţia actuală: student la U.M.F. „Carol Davila”, Facultatea de Medicină.


- 14 -

Salvaţi documentul, aranjat în această ultimă formă, cu denumirea de

nume_CVDEF.DOC (cu comanda Salvare ca din meniul Fişier).

Alinierea şi aranjarea textului sunt aspecte foarte importante pentru realizarea unui

document. În zilele noastre prezentarea este apreciată mai bine decât conţinutul. Este

esenţial ca documentele pe care le realizaţi să fie clare, aerisite, şi să structuraţi pagina în

aşa fel încât cititorul să fie condus rapid spre locul dorit.

Textul următor va constitui conţinutul fişierului nume_WINXP.DOC.

Să spunem cinstit: cei mai mulţi dintre noi avem lucruri mai

bune de făcut decât să devenim experţi în calculatoare, iar

sistemul de operare WindowsXP este destul de intimidant. Din

fericire, WindowsXP a fost proiectat pentru a fi utilizat cu

uşurinţă. Căci oricare dintre noi trebuie să ştie să răspundă la

următoarele întrebări:Enter

Cum se caută un fişier atunci când nu i se cunoaşte numele? Enter

Cum se instalează o imprimantă de reţea? Enter

Cum se gestionează documentele care aşteaptă să fie imprimate?

Enter

Cum se lucrează cu fişiere într-o reţea? Enter

Cum se poate vedea un film? Enter

Cum se stabilesc drepturile de acces la un fişier? Enter

Cum se poate schimba modul în care funcţionează mausul? Enter

Popularitatea Linux este în creştere dar, pentru cei mai mulţi

dintre noi, cel puţin pentru un timp, Windows şi aplicaţiile

Windows reprezintă linia de referinţă. Enter

În textul de mai sus întâlnim un obiect special, anume o listă neordonată.

Componentele ei ar trebui identificate prin buline (plasate în stânga).

Cel mai rapid mod de a obţine această listă este următorul: selectăm toate paragrafele

componente ale listei, apoi apăsăm pe butonul Marcatori aflat pe bara instrumentelor de

formatare (ceea ce corespunde efectului comenzii Marcatori şi numerotare din meniul

Format.

Încercaţi şi alte variante ale acestei comenzi, înainte de a salva fişierul în formă definitivă.

(Nu uitaţi să vă înregistraţi ca autor!)

De multe ori ne vedem puşi în faţa situaţiei de a constata că un text deja editat nu

trebuie să fie altceva decât o parte a unui alt document mult mai mare, sau că un paragraf

care a fost introdus pe undeva pe la începutul documentului îşi are de fapt locul la mijlocul

acestuia. Dacă paragraful despre care vorbim nu este mare, are doar câteva linii, problema

nu pare prea gravă. Putem foarte simplu să re-tastăm acele linii, având grijă să le ştergem

acolo unde nu îşi au locul. Ce ne facem însă dacă fragmentul despre care vorbim este

foarte lung, de câteva pagini? Nu este cazul să ne apucăm să îl „scriem” din nou; Word

rezolvă această problemă prin folosirea unor comenzi legate între ele, este vorba despre

perechea de comenzi Copiere/Lipire. Aceste două comenzi pot fi găsite de regulă în meniul

Editare al unei aplicaţii.

Este important să înţelegem exact efectul acestor comenzi. Cea de copiere „copiază”

de fapt obiectul pe care l-am selectat anterior, depunând copia într-o „magazie” (buffer)

specială, care poartă numele de Clipboard. Aici copia va rămâne până la o nouă operaţiune

de copiere. Comanda de lipire preia conţinutul din Clipboard şi îl copiază exact în poziţia


- 15 -

cursorului de editare.

Tema 6: explorarea Internetului; MEDLINE. Continuaţi activitatea cu Internet

Explorer. Tastaţi în caseta text Address localizatorul paginii de întâmpinare a instituţiei

americane National Library of Medicine

http://www.nlm.nih.gov

Încercaţi să identificaţi o cale de acces spre baza de documentare MEDLINE, prin

intermediul serviciului PubMed. Notaţi-vă paşii pe care i-aţi urmat. Dacă nu aţi reuşit,

atunci priviţi figura de mai jos. Vi se oferă două posibilităţi:

– una directă, prin intermediul legăturii (evidenţiată cu litere înclinate, albastre)

din dreapta ferestrei;

– cealaltă indirectă, prin inter-mediul legăturii spre grupul de informaţii privind

sănătatea (HEALTH INFORMATION).

Ce puteţi găsi în MEDLINE? Poate, pentru moment, nimic interesant: MEDLINE

este o bază de date bibliografică, în care se indexează (aproape) toate articolele cu

conţinut medical apărute în reviste, în întreaga lume. NU APARE CONŢINUTUL, CI

DOAR REZUMATUL fiecărui articol. Vă veţi reconsidera interesul peste câţiva ani.

http://www.nlm.nih.gov/