P 2035 r

y fô?■umăr festiv, scris fit duh legionarAnul a) 103-lea Nr. 100 (serie nouâ) 3 lei e x e m p la ru l Braşov. 1 Decemvrie 1940

Redata: Str. R. Cárod I, Nr. 57-59.Telefon 510.

Administraţia ; Calm Victoriei 35.

Telefon; 2226.

VEAC NOULegile lăsate de Dumnezeu, pentru

|ßärmmera oamenilor şi neamurilor pe pământ, trebuesc respectate cm sfinţenie.

Nesocotirea lor, se răzbună,E dat de Dumnezeu ca nimic sub «oare

ea nu crească şi să împodească? decât prin jertfă.

Moare bobul de giâu in pământ, ca să se înail(e spicul bogit.

Veacul nou, care « clădeşte, se ridică eub semnul celei ma mari şi, mai sfinte Jertfe pe care a dato neamul românesc, jertfa nemuritorul« nostru Căpitan şi « Legionarilor Lui.

Dumnezeu a dănit pe Căpitan nea­mului nostru, pentn isbăvirca de păcate i§£ pentru mântuire.

Pentru trecut ca gi pentru toate vea- fcurile ce vor veni, Căpitanul a dat cu [Mişcarea Lui Legionară, cel mai străin» Irit răspuns pe ctjre nn neam creştin de [pe globul pământie» iï poate da ehe- jmărilor Lui Dumnezeu de a urma călea (Lui.

Neamului nostru românesc, i-a pus la [temelie propria sa fiinfă şi în acest fel, S-a rostit pentru toate veacurile „cel mai tmare discurs şi cel din urmă".

Suntem în mers pe drumul cel bun şi jveşnic. „Gazeta Transilvaniei” are drep­tul, prin trecutul ei fia şi reia locul cu­venit ce l-a avut decenii de-arândul, pâ- dna la Unirea cea mar«.

Cu ziua de 1 Dec. 1940 îşi încep© «i ea {Veacul nou, sub duhul Căpitanului,

De aici din Braşov, prin slova sa să felujcasca totdeauna Lui Dumnezeu şi Patriei noastre nemuritoare.

TRAIAN MARIAN

Răsunetul Ardealului

Va veni o vreme când toate neamurile? pământului vor învia, cu toţi morf ii, şi cu io fi regii şi împăraţii lor. Acest mo­ment final, „învierea din morţi”, este te­lul cel mai înalt şi cel mai sublim către care se poate înălţa un neam!”

CORNELII! Z. COREANU,

Murim mai bine?n lupta, cu glorie deplina» Decât să fim sclavi, iarăş, in vechiul nost pământ

ALBA-1UL/AIerusalimul ceresc, cetatea, locaşul de

închinare şi locul de odihnă al creşti­nului*

Alba-Julia, cetatea, locaşul de închi­nare şi locul de odihnă al Românului.

In această cetate s’au întâlnit mândre­le popoare ale Dacilor şi Romanilor t Deoparte sufletul nemuritor dacic, de alta sufletul ordonator şi. domnitor romanilor• Prim ii privind mai mult spre cer, ce ii a\I ţi. mai mult spre pământ. Ast­fel, s’a înfăptuit aceasta minune a isto­riei: naşterea în creştinism a poporului român.

Popor iubitor de piaţă, dar mulţumi­tor şi închinător Tatălui Ceresc.

Deoparte Arhanghelul Mihai, Patronul ceresc, de alta Legiunea luptătoare. Dacii şi Romanii s‘au regăsit în Capi fan şi Le­gionarii lui.

Ui mc şi ai. acestora swilem aci. mm mult de 2000 de ani. Malii au i reçut peste aceste plaiuri, dar noi am rămâs> Am rămas fiindcă destinul nostru este împletit cu pământul Ardealului, leagă­nul şi cetatea noastră.

îs.fă dece A'ba-luha este locaxtţl do închinare al neamului. De ceh al şi Trai aci s'au întâlnit. Mihai Viteazul ac nizuit. Horia, Cloşca şi Cri şan, ac plătit cu moarte pe roată visul lor. Ltf depăşit de suferinţa pierderii Arde<. lui, a părăsit lumea, rătăcind prin mu Eroii din 19(6—1918 au muşcat clin râna Carpafilor, cu o iz i unea Ardealul Geamul mulţumitor pentru biruinţe u a ridicat Sfânta Catedrală a Unirii. Re gete Ferdinand a.ci a pus pe frunte Co- TOüJia, României întregite.

în aceste momente de grele încercări, venim la acest loc ridicaţi cu gândul /a Dumnezeu şi nwrfi noştri, pentru a arăta ca sufletul acestui neam nu poate avea odihnă, pana nu i se va recunoaşte dreptul asupra acestui pământ care a fost, este şi trebue sa fie românesc.

TRA I AN TRIFAN

TRANSILVANIEIiernai PgCume

j Sufletul în/i d® taine ai nai ieiktxmâneşti se ^ Cazis aproape fără dé crai, în fata2 f1 a * i neasfinţite a visu­lui împlinii.! Nădejdi D*d J?fi5e numai de cugete imetrasnete, de cumpene grelepn răpus, Œ. M ’1*?0, J plinirii vremii or, Ipiedeci pus^P /i jitate oamenilor şi a îlelor. Fărăngi^îKre s’a oştit duhul'cel ielean al usâa * >r cu.gândul cel bun

ri drept apui ’ ?] «ei. Lupta a fost lun- ^ şi grea^oiP » _ au fost fără de sea­măn; dar Utî y tare al crediniii în Izbândă nu ni v , .răpus, căci, „cine e

feaane în 1 ama'.','L nesc, în came?. ,.V-OJ-UCI. .. »_1uiţi, eu anton* f . ,.«mea

sufletulu lui Hristoe: îndtaz-

a fost vie şi

De Ion Moşoiu.

sa împotriva seminţiilor barbare. ea re ameninţau cultura umană, parte« vieţii poporului, român a fost. sa lupte fără răgaz, cu candela iubirii şi vegherii de ogor vecinie aprinsă. Creangă tăiata din puternica tulpină, colonii Jui Traiau i'r' adânceau, rădăcinile vân joase prin stânci, prin văi şi prin roditoarele ogoa­re ale împre jumuitoa relor câmpii, Lipsiie de, scutul împărăţiei romane, crengi pline de viaţă erau smulse baiu diu trun­chiul neamului şi purtate de mâni, asu­pritoare. Ogorul] strămoşesc era rupt în bucăţi. Naţiunea română, lung şir de veacuri, călcată în picioare de oard'îbarbare, şi-a perdut, unitatea politica, fărâmiţindu-se prin văi sub dominaţi uni răslete şi una de alta reatârnătoare. Cei

Diecu rrnatăip^ •,a. * rî Int r a d e ^ W ^ j^ n e gândim la zilele* 1 foault U nădejdile o clipă

.ne;M > a < apoi să se impli- ieă cu,M ep u - ar'eveminentele care

»U dus Iacia* t]jn ( ] ll\ unităţii naţionale ie par ni f Ccaut? ^ re -1 vom depăna

clipele M denfrSdre.înfiripa^ £n fa?1* dudui de munţi ai

^arpntîlo' , jlrcei^tea imperiului oman de j * 1 ° s^tineÎa credincios^

ic

din apuSnlCarpaţiloi fură copleşiţi de

f)uhoiu‘l străbătut prin porţile Soiat-sn- ui, Crişului şi Mureşului. Cei diu răsă­

ritul Carpaţilor ajung în vârtej ui po­poarelor die stepă. După lungi v ac uri de aseunzis, osleinduse viscolele, Româ­nii reapar în ilumina istoriei în chipul celor două ţărişoare rezimate de ('arpajj şi cu feţele spre Duna i e şi Nistru ; da r trunchiul cu rădăcinile în munţii smulgi odinioară de la eroicii Daci. a ram?*« batnt de aoart© rea şi subjugat de un

Sopoi* năpraznic la fire şi pornii sçre onunare fără cruţare. Yeacuri dearan-

dul poporul vomau, adevăratul şi legi­timul proprietar al pământului ce fusese odată Dacia romana, a fost socotit, strein d sclav. Zadarnic au căutat duşmanii să negr în faţa lumii continuitatea noastră in Dacia prin plăsmiute teorii, aşezarea î ngurilor a fo- t considerata — de is­toricii savnnţi un incident şi exod de nă­vălire barbarii j*e«te o regiune cu fizio­nomie româuească. organizată în miciţărişoare.

Aecastă realii ale şi continuitate isto- i'icâ o confirma sângele neaoş românesc, portul păstrai intact, cu toate infiltraţiile streine, limba şi folclorul, nomenclatura românească şi credinţa păstrată cu dâi- Wllic.

Istoria Ardealului e străbătută de cre- dinfa că p;îmântui !uî ne aparţine. Din ea s’au inspirat capii celor 15 răscoale înregit trofe de cronici în corsul celor nonă \eaenri şi mai bine de asuprire.

Zecile de mii de ţărani răsculaţi, a du­na ji '.ia Bobâltia îa 1437. au cerut înlăfu- rarea asupririlor şi acordarea străvechi­lor drepturi si libertăţi. Urmarea a fost: sfârticirea în bucăţi a eomandunfiiln’ Animi»e Limgu i tragerea în ţeapă, p-:'- dealul <îe lângă _l urda, a celor nouă e petenii. liuio t i î ’.im nutionum a fo'u< ! temelia iimsíitufienaiă a Ardealului ro­bit pâr.a la ib4K.

Geniul naţie nai a vorbit ;*î răsculaţilor dán i5 i4 jn irunfc© cu Uheorghe Do***-

care a fost ars pe rug la Timişoara, iar ţărănimea prin legea tripartită a lui Wer­bőczy, aruncată în robia vecinică ca să nu aibă alt drept în afară de plata .mui­cii sálé. Răscoala Hui Horia, Cloşca şt Crişan, care au murit moar ie de martiri la AlbaTuiia: memoriul Supplex Übeilus Valahorum” înaintat împăratuilui din Yiena, în care Românii formulau pos­tulatele lor naţionale şi politice, aduna­rea celor 40.000 pe Câmpia Libertăţii, ca să strige acolo „vrem libertatea Ardea­lului” au urmărit acelaş ideal de drep­tate politică şi socială. Umbra îndure­rată a Regelui Munţilor, a scumpului nostru Avram Iancu, rămâne pentru ve­cie dovada cea mai clasică a legendarei ingratitudini habsburgiee-Dela memorau* diştii, care fiindcă an căutat dreptate la împăratul Francise losif L, au fost tim­braţi. ca trădători de patrie şi au în­fundat tenmniţele osândei şi până la adunarea naţională din 1 Decemvrie 19Í8 e un .singur drum indicat de un singur ideal de întregire, în jurul că­ruia s’au concentrat toată viaţa, 'oaia durerea, tcate speranţele şi toate su­ferinţele de veacuri.

Preoţi, dascăli, scriitori, închinând la acelaşi alltar credinţa lor. care era a neamului întreg, au deschis drumuri lu­ni uoase geniuiluj naţional şi năzuinţelor aii. Din tainiţele clopotniţelor din col­buitele ceasloave şi hrisoave nu de-duşii pildele de vredn»o> alo vr-iciiii! nu dai fiinţă de adr'•. onuiiloi snre

larmaxc m iwjl, âaa

i

CFAZETA TRANSILVANIEI m*. m /ia ic r 'HO.

L a c ră m îpentru Transilvania

. ; ■ * De S t M.

T ransilo&nie, TramUvanie! ie-aud I(Grănicerii sfinţi din Năsaud,Glasul aspru, verde, mare, de haiduc, Din Hordául părăsit al lui Coşbucl

llransifoanie, Transilvanie, vad,Chipul Tău udat de soare şi de muncă, Şoimul aruncat de-azur, ca un prăpăd. Flinta care şade lângă luncă.

Pentru tine mamă, jertfă, danie, Sângerăm cu toţii, Transilvanie,'Şi âţipifi pe flinte, aşteptăm,iSă ie strângem iar la piept şi să urlam.

5eit£ de duh, putere de viaţă,Matrice de înnoire şi verdeaţă,Peţitru Tine, cea mai grea sfeştanie,6a m>/' la trupul nostru, Transilvanie.

Doina lanculuiJETÆ-1 DOAMNE, CUI ST CUI, JELE-f DOAMNE , CODRULUI DE ARMEf.K fA N C !TU ;h CĂ LE PLOUĂ ŞI LE N INGE Şl N ‘AFE CINE LE [NCINGE

(Cântec Popular) RTWVVTWW T f fT T I f fT T T T iT f fT T y f

Cântecul lui Horia

Bor ia-şi duce oastea *n deal, Ungurii fug din Ardeal;Horia-ş duce oastea 'n lunci Fug Ungurii în papuci.Trage ii hora, cu să joc,La lumina celui foc.

Pe cel câmp pustiu şi ‘ntins Arde-un foc de noi aprins.Las' 53 ardă şi~ să crească

r Că-i în Ţara Ungurească^Xrßgeti hora ca şa Î9& r-?. .ív­ta lumina celui foc■

Un M Ei întâi Decemvrie!Nonî îataî Decemvrie pe care ni l-a

hărăzit voinţa divină anul acesta nu e un prilej de sărbătoare, ci nnnl de re- eolçgere. Transilvania sângerează din nou. Trupul sacru al acestui pământ ro­mânesc s’a desfăcut în doua şi un milion jumătate de Români au ajuns din nou sub stăpânirea ungurească pe care stră­bunii lor ac suferi t-o secole în şir. Nu e nici vremea, nici locul să ne jeîiin. Nu e nici bărbăteşie, nici româneşte. Dacă am pierdut ceva, aceasta o datorăm nu­mai păcatelor noastre. Nici-o desnădejde nu se cuvine să ne abată. Ci doar, din lecţia vremurilor aprige sa luăm învăţă­tură. Şi mai ales d<n acest nou întâi De­cembrie care. departe de a fi trist şi co­pleşitor, ne ar 'a încă odată, d^eă mai era nevoe, s^perioritaiea neamului ro­mânesc şi trăinicia lui. Nu! J\u e o ne­bune ceeace spun. Din ciuntirea Tran­silvanie eu am înţeles mai biue decât din cursei unei întregi istorii sensul psiho­logiei a două popoare. Din felul cum s-an purtai Ungurii cu poporul românesc ră­mas în ţara lor am văzut mai clar, decât din orice inferioritatea şi slăbiciunea lor.

Ceci cel tare nu scliingiueşte ‘ i nici nu bate( Cel tare e răbdător, senin şi drept. Ungurii s'au repezit asupra Românilor cu violenfa şi atrocitatea. Insă acestea sunt armele celui slab. Cruzimea şi or­goliul unguresc sunt o reacţiune a unui popor cu rezerve vitele secate. Sângele unguresc e barbar fiindcă se simte bio­logic inferior altui sânge şi de aceea cere răzbunare. Ungurii sunt o nafiune ; orti- tă dispariţiei. Nu fiindcă o va extermi­na cineva, sau o va desnafionaliza Doam­ne fereşte. Dintre toate popoarele Eu­ropei niciuna nu are nevoe să deznaţio­nalizeze pe altul spre a trăi. Nu c ciudat că numai Ungurii nu pot trăi fură să facă disperate sportári pentru a face din alte popoare, Unguri? De ce. daca nu pentrucă inotinctul lor le şopteşte că sunt sortiţi dispariţiei! Sortiţi unei dis­pariţii lente, care poate dura încă o su­ta, sau dou, sau trei, de ani, dar care vine singur, implacabila! Şi de aceea, în desperarea inconştientă a sângelu® lor,

Ungurii vor să vadă sânge curgând <jâ agaţă de şubreda politica de maghiari­zare.

In faţa atrocităţii specific ungur*«ti stă răbdarea şi spiritul de dreptate româ­nesc. Românuü e bun şl ştie sa îndure, fiindcă el ştie că istoria sa nu m numără cu sutele sau cu miile de ani, ci ca eter­nitatea. De aceea Românul nu seiuagi- neşte şi nu terorizează. An indurat Ro­mâni iîî i i de ani stăpâniri felurite, dar n'au pierit. E în ci o energie vitală, care birue. Şi e în ei conştiinţa ca sacrificiul nu e în zadar, ci că din suferinţă iese dreptatea. Daria noastră este durata şi bunătate« noastră. Iar când am luat Transilvania, acum don zeci şi doi de ani, noi nu am măcel*rit niciun singur Un­gur, ci dira potrivă le-am împărţit pămân­turi şi le-am dat dieptutt de a trăi liberi «lături de nei, peatruca nouă nu ne e frică de ei şi de nicio dispar?fie. Vitali­tatea românească are rezerve nebănuite încă şi vin ja c pentru not ţiu o permanen­tă istorica, ci una de eternitate.

Noi Românii trebue să trăim româneşte şi creşdeeşte: practicând bunătatea şi dreptatea. Numai fiind înfricoşători de bum, nşe cum a spus-o atât de frumos Cornel iu Z. Codreanu, numai aşa ne vom face vrednici de via fa noastră şi de vii­torul şi destinul românesc.

Acest nou întâi Decemvrie nu este un prilej de sărbătoare. Dar nu poate fi niei unul de jaùe. Ci el, prin vitregia lui nu ne poate da decât încredere în voi şi în viitorul nostru. Prin ceeace se desprinde din jertfa Românilor transilvani, rămaşi dincolo, trebue să înţelegem că noi sun­tem una cu stanca. Dacă suntem vrednici de atâta ură şi atrocitate din pârlea Un­gurilor, Însemnează, că noi suntem tari şi că noi vom învinge. Şi poate că ar tre- buisă le fim recunoscători că ne-au făcut să suferim; căci numai prin suferinţă duce calea către mântuire şi viaţa. Aeasta ne învaţă acest nou întâi De­cemvrie.

Dar şi aceea că nu e acesta ultimul în- fSi Decemvrie! .

OCTAV ŞULUŢIU

Vremurile rtusunt intr**devar — suécârma omului, hntruca împotriva vreri* atâtor oameni d ieri, împotriva vrăj­măşiilor, urilof şi uciderii, împlinirea veacului de vrek românească s*a săvâr­şit.

E drept, că semenea cnmicandui <de odinioară, aşomafa noasirc şi cele lu-j meşti şi cele *lewfletului — erau acofa ajunse, că tăngtiea, şi bocetul slovelor ar f i fost drepteşi pentru scriitorul dé, astăzi.

Dar, aceasta H se întâmpla, acum*Nimeni din cei ari au ajuns, cari *u depăşit urgisirea kor vremuri de blestem şi moarte nu ari răgazul plânsului şi intristării. Numßibl rug&cittueù Niciunui dintre plinitorii ftytei de azi nu are vre­mea socotelilor ét descurc jurilor. iVa» mai a luptei. Phtrucă, asemenea u& t pagini de pravilă, ca înbr*o carte de fe- ge a destinelor roxâneşti, zilele de acum au pornit să scrii cu condeivd faptelor, şi-al luptei, încă u\ capitol: Uh nou capiW toi de dreptate r^iânească.

Pentru lumea nastră ardeleana, pen­tru poporul nostr de dincoace, veacul care se despică a im, are un înţeles prim3*» un tâlc cu leo&ebvre istoric• Înju­mătăţit, îngenunhiat sub orânduirimaştere, siljt să Dumnezeu şi Bise i/e zilelor de astăz

înioarcă numai la că, prin zorile verzi descătuşarea ii apa*

re iarăş aproape. ZU. şhingiirile lui, din icoanele credmţei âii sfărâmate, din toate oasele zdrobi? de atâtea roţi pa* gâne sufletele se nomlcătui iarăşi, inimele von sal ta în aceeaşcadenţă şi* in uriaşa văluri, depe Someş,urnire Crişuri şi Mu­reş se vor trânge J o noua Alba-Iulia, pentru un nou 1 Jjcemvrie.

7Aua de astăzi, d a trăirijLcu istoria, se sărbătoreşte sub \emnul ăfomtşi fagă? duelv i . w .

Dreptatea romaimsca se va implm> împotriva vrăjmăşifor, urilor şi uciderii Pentrucă sufletul ingóit al românului d i acum, ştie — asenfaiea cronicarului d$ odinioară că vrenirile nu surd sub cârma omului»

No*Ele sunt dimpotiba, sub cârma unui

'Dumnezeu al drepmiii şi al adevărului ^ ------ ^ IN S T . P. TAUS

GHEORGHE M M WViata lui de munca nepreciipctita, de

'jertfă curată, de suferinţe multe şi. de «tatornică însufleţire pentru, cauza na­ţională a Româ-nîor* asdbdţini, ÿi chiar a românismului întreg, va servi timr> înde­lungat ca o îndrumare iww»®©®<să pentru tofi cari simt în sufletul lor îndemnul puternic, de a-şi închina, fntda vieţii m scopui! op orii mari de cultură şi de (du­ca lie naţională, ce este chemată a înde­plini Dresa noastră românească.

Născut la 12/24 Maiu ÍB12 în Tucui- «le-jos, G. Baritiu, care este fiul preo­tului Ioan Pop-Baritiu, care după ter­minarea învăiăturiîor ia şcoaleie din Blaj, Cluj şi Arad a slujit 60 de ani la altarul Domnului (' 309-1369), silindii-se a da cea mai bună c eştere numeroşilor săi copii, dintre cari ceL mai mare, iiheorghe, era mer-it să ajungă o po- di»ai>ă nu numai a familiei, ci şi a nea­mului tid reg'.

Ghcorghe ne spune despre tatăl sau, ca era „un adevărat ardelean, concres­cut cum aut zice ca munţii şi cu văile patriei sale astfel, încât !ni îi era peste jputinţa ca să-şi facă i^ee de vre-o altă patrie, care sa se poată asemăna cu Traicsilvania 'iui“ . Deaceea niciodată n’a încuviinţat ca vreunul din fiii săi să părăsească {ara aceasta. Adeseori ie vor­bea cu însufleţire despre Şincai, pe care-] avusese ca profesor pe vremea când învăţa în Blaj, şi văzând aplica­rea fiilor săi spre învăţătura, nu uita n le spune, cât în glumă, cât seriosr

„Ma, ttuaţi-vă seama, să nu pătiti şi ;”vo«i ca Şincai. Ştiţi voi ce vă zicea mo­şul vostru: Nu e bxmă învăţătura multă iară minte şi mai multă’4. i: De aceste înţelepte cuvinte bătrâneşti sa ţiiuit seamă Gheorghe Baritiu şi cu loate că soarta l-a împins de multeon în situaţii mşi grele, dccum au fost pă­ţaniile iu'i Şincai, din vârsta frageda a Hkieretolor şi până la adânci batrâneje

s‘ a silit necontenit să-şi îmboga- scă cu îjivăţăturiîe folositoare i d 1 ne ‘ oniri iuinicu ujuIu :î agera, dat Dumnezeu*

ce

De Dr. IOAN

După ce făcu studii eminente Wa, g o a ­lele d’u Trăscău, Blaj şi Cluj, dwuice termina şi cursurile seminariale şi ocupa un an. de zále catedra de fizică la li­ceul din Blaj, Gbeorghe Baritiu trecu în 1836 Ia şcoala neguţătorilor din Braşov unde funcţiona timp de 9 ani ca profe­sor şi ar fi rămas probabil şi ?nai de­parte Ia această catedre, dacă starea slă­buţă a sănătăţii sale nu l-ar li sil.;ţ a o părăsi. Însuşi ne spune, că de nu s‘ar fi îăsa.t de profosură, l-ar fi cosniat vieaţa-

Dar în locul acestei catcdre modeste, oe unde glasul său de propovăduitor ai culturii răsuna numai în auzul câtorva teci de e;evi, Baritiu îşi crease încă de ta 183S altă catedră mai însemnatei. Ime- rneintd la începutul acestui an, în tovă­răşie cu tipograful Ioan Gott, „Foaia literară” (întitulată mai apoi „ I oaia pentru minte, inimă şi literatura iar cu 2 ' luni maj -târziu „Gazeta de Tran- /sáil*va<nia“ , el a ştiut să întocmească şi să conducă fodle acestea cu deosebită is­cusinţă, încât ele au devenit cea mai buna şcoală de redeşteptare a simţirii şi coaiştiluţii naţionale nu numai la Ro­mânii din Ardeal şi Ţara-Ungureasca, ci şi ila. céi din principatele rosnâne. In eo- îcanele acestor foi delà Braşov s‘au în- ifinit nproiipe tofi scriitorii cei mai de seamă ai Românilor, contribuind cu lu­crările lor la opera de cultură nationelă, ce se îndeplinea ictrânsele de amândouă laturile Cerpaţilor. Deşi luptând la, în­ceput cu miiUe greutăţi şi dibuind pe cărări neumblate, Bariţiu & reuşit cu­rând sa dea fodîor sale o direcţie hotă* îviă, îmbrăţişând cu egală solicitudine interesele Romaniilor de eub oricare stă­pânire şi silindu-se a-í îndruv.i v pe toţi spre o ţinta superioară, spre uniuitea în simţire şi cultură naţională.

Baritiu avea încredere nebiruită îu puterea de vieaţă şi în destodnicia cul­turală a poporului român. Aceasta îi făcea să privească cu destulă lini «te în-

v.i ’m-i1''; r<!-m â n e ^i sa i ..>• T "í í í v cv (]-•• ; n i-a e a - :.~ curile ce se des lăut uiau iu diferite ran-

dur cu furie asupra lor. La 1842, când dieta ardeleană se ocupa ca gândul de a desfiinţa Jimba şi naţk»aalitea română, Baritiu »cria îu lrun ailicol („discui-s) că pretext« 1<\ cu cari voar aă-şi moéiveze a.u- tagoniştii limbii remâne tendinjoie lor, sunt, ca Românii să poată inai* ta cu ajutorul limbii maghiare 1) în cultură, 2) la dregătoriile publice şi 3) să devină patrioţi buni (ca şi când n‘ar fi...)

In ib’48, când se agita chestiunea uni­rii Iran si vani ei cu Ungaria şi era tot mai vădita teu din ţa de a supune Transilva­nia şi de a o stăpâni în spirit curai un­guresc, Răriţiu spunea că aceasta ß*ar putea iufâmpia. numai in următoarele condiţii: J) dacă naţia ungurească ar fi mult mai uumeu>asă, ca sa poată învârsta şi încinge pe toate; 2) dacă nu s’ar afla pe cel mai înalt grad al cui turei peste tot şi mai vârtos în limbă; 3) dacă cele 3 limbi (română, germană şi sârbă) n’ar avea nicidecum limbă scrisă, nici o lite­ratură. . • Insă aceste condiţii sunt atât de imposibile ca şi reflexi?! Dunării... Con 7 in “’f rea sa despre superioritatea bi­ruitoare a culturii o mărturisia Bari ţiu şi atunci, ca şi la alte ocaziuni, în mod clar şi precis: ieaţa genetică a popoa- Tetfor nicidecum nu mai atârnă dela gradul culturii lor spirituale şi deia păstrarea limbii lor in cărţi, în jurnale, în şcoala, în b’^erică, in familie, încât aceea va li mai văzută şi mai respectată, eaie ya şti arăta mai multe producte aje minţii, şi ale spiritului“ . Deaceoa Baritiu n’a îrcotat a propaga în toată vieoţa sa necesitatea uni edneatiuni curat româ- neşţi nu nuraai prin «coală ţi biserica, ci mai a1 es In sânul familiei. Adeseori sbi- ciueşte pe Rontânii cari mgădue să pătrundă in sanctuarul familiei ior vreo limba străină. indignarea contra accs- tcTa îi stoarce într’un rând mărturisirea că de ar avei dânsul feciori câţi patriar­hul îacob, nu ar suferi pe nici unul să-i gângăi<? în limba ftrăioiă, ci mai întâi în. a niamoi sale.

Pe învăţatoii şi pe preoţi îi îndeamnă a străui pentru o îmbunătăţire a crcştcrii morale a tinerilor noştri, ca sa nu ajun­gă xăsfaiaţi,' moleşiţi şi subrugaţi de pa­timi, ci 5î i inc'i din ci bmr , ' v':m v-

" " ' ; '-.a: »■ Şaiala trebuiec i i : ' cu o Lisei ie« pentru prunci, iar biserica este şcoaiă pentru oameni hi

vârstă. Arhiereii şi breoţii eă-şi aducă aminte, că Mântuite«iî lie-a zis nu numai să boteze, ci şi mai rârtos, sa înveţe. < Jar in alt loc spun€ Bariţiu, că .»înflorii rea unui cler apum numai prin Iepe* 3ui‘:; deaceea îndeaină pe toţi Romanţ la multă învăţătură i purtare bună, căci altfel: „Runut res lostoae sola inei>tla bostra“ . ,

Tot asemenea sioutoa Baritni necon­tenit şi pe omilii dăj. popor, pe neguţă­torul, meseriaşul şi intelectualul român la împlinirea datosiiţefiioer fată de sino, familie, nea ta şi patrie.

Astfel a ajuns el clin profesorul tânăr al şcoalei negutătoribtr braşoveni iubitori de carte şi doritori (ie înaintare, un ade- \ ăra.t educator al mulţimii.

Catra sfârşitul anului 1846, când Ba­ritiu, simjindu-ee bolâav avea de gând sa se lase de ziaristică, Aron Flori aji îl în­demna, să continue scrii®du-i: „toţi cei bine gânditori zic făta frică de a greşi, că fără (V jâ J ^ Românii nici în 50 de

1 ^ • 1 află astăzi.asememea mar- dî educator » reţuită favora-

• am n ar Din a

•turisiri si lui Bariţij biil de

In cur, anii de feocială: 1 Ardealul, mânească. soţie, cu ii mână, pruis a a junse în jcU j prartaeeră À 1^ articole Inq^ fodeäa Câmpiaie m fiare, dopus, tervenţia f » UTa membrii ştit[v âd căldura, maVi si moaşe sen'„acel tarbatl genial eile sal şi întăriirea s Doxachi II dela început

Dupi poti întoarce iarăş/ii

*- ■■rrriil I aP fW i ceâti

sau

tntreruptă prin ri;ire politică- Baritiu părăsi

în Ţara-Ro- fuită, tânara-i

cu altul de fáere. 3arit!u ililor, cari îi

[pentru unele le sale, fu dus şi aci aruncat bmai prin in- kki, ai cărcâ işeze cu toată b târziu fru- tenie pentru lânilor prin e deşteptare* tal, cum scrie {epistolă a sa

Bariţiu «o după 2 Inná«

Üà la cartea . ele (jkeorghÿ iafiunü, Sh

No. 100. ANTJE m . GAZETfA TRANSILVANIEI PÀGCfA 3.

a vo^DECEMVRIE Î9ÎS.Pentru tine, Ardeal al ăranului Horia îriem ozi, cu drapelul oborît la jum u ­lte, semn al durerilor noastre de-acum,

i Răspicat şi dârz tu ai vorbit odafn, Wtunci, la i Decemvrie 1918. Noi, cH de azi şi toţi cei care vor mai veni după noi, din veac în veac, m vom putea ieşi pin rostul vorbei tale d*? atunci, i Ardealul a hotărît odaie.! Ardealul rămâne cu lotărîrea lui.[ iVe-au mai bătut vântiri. Noi le cuno­aştem. Am stat în calea furtunilor şi jau ne-am spui mân tal j Pe linia destinului metru, scut lângă

Sut, ca vechile legiuni romane, păşim, cadenţă de fier, pe drumul hotărîrii

luate odată.! Asupra fiinţei neamuui tău nu există tocmeala. Cine crede altfel, e străin de Î ara aceasta. Şi cine cir de că legea, fă­cută de om, poate înlocui Drepiatea de esenţă divină, n*a învăat nimic din is­torie.; Dreptatea e una; jidecata aparţine jrremurilor şi oamenilor.

Tu, chinuit Ardeal, iu te lăsa înfrânt 3e judecata clipei care va trece. Yecinic eşti numai tu, Ardeal -omânesc al tutu­ror celor ce s’au jertfi: pentru vecinícia ta şi al tuturor ce şi astăzi stau gata de jertfa.

La crucea fiecărui nort pentru tine, jioi aprindem, an de m, în ziua aceasta

!i rostirii hotărîrii tale candela nădejdi- or noastre de totdeauna. Şi, iată, azi se uminează pe întreg cuprinsul ţării ci- initiröle jertfelor noasre pentru tine.* Şi aici, şi acolo.

Da, şi a co lo .Pentrueă Ardealul t una.Qamenii pot trage liotare pe unde vor " cum vor. Dar oameiii sunt supuşi gre- TiL'Altfel ar fi zei. Hotarele nnni neam sa şi le fixează neanul însuşi. Şi dacă

,^ace fac oamenii, ni se potriveşte cu „îeace un neam a hotërit ouată şi daca leamul e hotărît să neargă pe calea SPedinţeSor lui, timpul va veni singur su lea dreptate celui car« o are.Ardealul o are.De aceea el nuva vorbi nici oda-i altfel, decât cum « vorbit 1® 1 De- >mvrie 1918.

IO N COLAN

in 25 Februarie 185*, i se interzice din partea guvernului a nai scoate foile sale, deoarece începuse a publica raportul lui lancu şi ordinului de a sista publicarea n‘a voit să-i dea ascultare. Când reapar foile în toamna anuiliii 1850, ele nu mai au pe Bariţiu ca redactor, ci pe blajinul lacob Mureşan. Barifiu a rămas îneă şi mai departe cei mai neobosit colaborator al foilor, cărora dânsul Ie-a dat fiinţă şi urma să le imprime şi in viitor pecetea personalităţii sale de o tenacitate dârză gi neînduplecata-

Pe îl un gă activitate* sa ziaristică şi politica, Bariţiu îşi îudreptă atenţiunea şi asupra unor probleme însemnate ale ideţii economice. La 1852 el stărui pentru înfiinţarea unei fabrici de liârtie ia Zer- neşti* In scopul aceita calatori prin ^usftnîa, Germania, Belgia, şi Franţa spre li procura cele de lipsă pentru fabrica hi cărei director „a rămas timp de 20 pni, până când întreprinderea a trebuit şă capituleze dinointm teribilei concu­rente streine“ , cum scrie însuş Bariţiu*

kPe timp ui încercăribr ■ constituţionale între anii 1860—1867 îi chiar în era dua-

pemnlui Barifiu avu n*t însemnat în po­pica naţionala, participând cu însufleţire p cu povaţă înţeleaptă la conferentele hafioiiale şi la dieta ardeleană din Sibiiu ki la son«iu!l imperial din Vierna. In âu- jonomia Ardealului vtdea el un seut de jepărare şi un frumos teren de validitare politica a Românilor a’deleni; de aceea a jfost totdeauna un călduros apărător al Inceste i autonomii, pe ev re a introdu s-o ca [postulat politic şi in programul nostru biafioniíl din Í881. du;>ăee luptase timp pe 2 decenii, zadarnic, pentru apărarea fei salvarea ei. Dacă «utooomia 7 ransil- jvanâei n’a putut fi snlrată, şi daca chiar Üegile favorabile peniru Români, ale jrlietei ardeleni din 1863—64* au fost mai

i îârzm desfiinţate, Barifiu credea, ca âceasita s‘a întâmplat şi din cauza unor fereşdil ale con rl ucu tori lor noştri politici,

( cari „puneau foavte mult fond pe pro- husiamic Vienei“ şi ce aceea au acceîe- jrot intrarea deputaţiltr ardeleni in sena- jtul imperial din Vioria (1S63), pe când dânsul et răi a ca deputaţii ardeleni să între în senatul inperial numai dupăce promisiunile^ fn 1 1| ifäträ Viena atât Transilvaniei, ^ J| H Mme naţiune ro­mâne vor fi I J i w l l dieta ardeleană ■^anţionate de şi cuprinse în

MANIFESTii din M ii Apai si Urni

CLUJ, 28 OCTOM VRÎE Î9ÎS nou

MOŢILOR, FRAŢILOR,Nu mai este împărat! Şi-a Icslegat supuşii de jurămintele silnice! Robia

străină trage de moarte! Ceasul isbăvirii r sunat! Noi, Românii, stăpâni suntem pe soartea noastră! Ne vom croi soarta cu armele în mână.

La arme!La arme pentru unirea tuturor Românilor! In 1848 Moţii strigat-au la Blaj:

Noi vrem unirea cu ţara!Unirea aduce în dar: Pământ şi libertate! De la voi, vitejii de pe Arieş, So­

meş şi Criş aşteaptă obştea să încingeţi întâi armele.Tot ce nc-au răpit regii Ungariei, stăpâni ai Ardealului: păduri, păşuni şi

băişaguri: ni le va da toate România şi Regele ei nebiruit! Ne vor da cu două mâini, tot ce a cerut Hori a şi Iancu.

Noi ofiţeri şi soldaţi Români din Ardeal, i-am jurat credinţă Regelui Româ­niei. De la voi, Moţilor, fraţilor, aşteptăm să ne urmaţi cei dintăi.

La arme! Fără arme, nu-i drept, nici pace, nici ţară!Uniţi cu fraţii de pretutindeni, împingem hotarele Ia Tisa şi Dunăre! In mo­

şiile mănoase dela Tisa şi Dunăre se vor împlânta: Moţii şi Crişenii, ca să fiţi străjerii României Mari, una şi nedespărţită ca Sfânta Treime.

Porniţi din toate satele cu arme şi merinde la Clu jşi Balgrad sub căpitani aleşi.

La Cluj v'aşteapta I-a Legiune din Ardeal, la Balgrad a II-a Legiune. Pentru toţi care nu au, vor fi arme, bani, hrană.

Am hmt cu: Dr. Aaios Frâncu, nepot de tribun, vechiul apărător al Moţilor, comanda! Din încrederea ofiţerilor şi soldaţilor, eu poruncesc ca iribunii de altădată! Pentru tot ce făgăduiesc, stau bun cu capul şi cinstea.

Fraţilor! Moţilor! Adunaţi-vă la Câmpeni, Abrud, Zlatna, Gilău, Huedin şi Halmajl Acolo lăsaţi gărzi de pază şi porniţi la Cluj şi Balgrad, cum vă vine mai aproape. Dcsîaceţi steagul românesc! Ţineţi rânduiala ostăşească.

Grijiţi pădurile şi băişagurile ca ochii din cap! Ale voastre vor fi prin legea românească. Păziţi viaţa, avutul şi pacea tuturor!

Ca mâine, fraţii izbăvitori vor trece iarăşi Carpafii!Se le netezim in arme drumul!In arme ne vom îmbrăţişa pe pământul Ardealului. Va fi al ţăranului ce-1

munceşte. Al României ce-1 pazeş te!La arme! Se ridică din morminte Horia la Balgrad, Innen la Ţebea, Axente

la Blaj.Vă chiamă numele lui Cnstos.La arme!

ss. Dr. AMOS FRÂNCUpreşedinte al Organizaţiei militare

din Ardeal

diploma inaugurală consacrată prin ju­rământ” .

învinuirea de tradare, cari a bântuit atât de mult îi vieaţa noastră publica în anii 1910 pană J9il, circulaseră şi în preajma anului 1865 ca şi mai târziu printre Românii ardeleni, dar fiira nici un temeiu serios. Despre aceasta s‘a con­vins mai târziu însuş Bari tiu şi în isto­ria sa, vorbind de nefericitele desbinari politice, spune apriat, că ,,n‘a fost nici un trădător între Români, ci ei numai cât se aflau de« bina fi mai ales dela 1865 înainte în două tabere, una de oameni mai fricoşi, totd^mna supuşi ascultători în credinţa lor scoasă dim scriptură, ca toată puterea este dela Dumne/eu, iară alta compusă de oameni cerbi coşi, cari pun capul în piept, vor să înnoate şi contra torentului şi cari n'au crezut nici­odată. că puterea feudalilor şi a tiranilorar fi dela Dumnezeu.

In zi?efle bătrâneţelor sale Barifiu pu­tă să se mângâie, ca luptele lui pc teren politic şi ziaristic i-au asigurat o mare iinfluinţă asupra Românilor ardeleni şi au reuşit să-i câştige o mulţime de ade­renţi, cari aprobau politica pasivităţii şio urmau deşi vedeau, că nu vor ajunge la nici un rezultat cu ajutorul ei. La această reuşită va fi contribuit, între al­tele, şi temperamentul vioiu şi mintea ageră a lui Bariţiu, care tocmai din aceste motive era apreciat de contimporani nu numai ca ziarist eminent şj ca bărbat de ştiinţă, ci şi ca om poJitic. Aron Florian îi lăuda ».agerimea de duh şi tactul rafi­nat prin experienţă“, iar altădată îi zicea întro scrisoare în glumă. sfredeliri dra­cului.“

Ca un monument literar aii direcţiei politice propoveduite de Bariţiu poate fi considerat memorialul, ce a scris la 188t din încredinţarea conferinţei naţionale şi în care motivează pe larg, cu o scrie respectabilă de argumente istorice şi po* litice, singuraticele puncte aîe programu­lui nostru naţional.

Staruintele lui Bariţiu pentru înfiinţa­rea „AsociafuniT', meritele lui ca secre­tar şi preşedinte al acestei inslituiiuni eul/furaie sunt dintre acelea, cari nu pot fi niciodată trecute cu vederea. Ca re- racţor al revisiei „Transilvania a îmbo­găţii literatura noastră istorică eu multe studii şi cercetări, năzuind să trezească

un interes mai viu pentru istoria naţio­nală, a cărei valoare educativă Barifiu o avea totdeauna în vedere şi o accentua cu deosebită «trăruinfă.

„Mulţi se p'lâng — 6cria Bariţiu la tS75 ■— că naţiunea daco-română din imperiu ş-ar fi pierdut sau că ar fi în pericol în­vederat de a-ş: pierde firul sau mai rău a se pierde cu totul, a verni în confuziune deplorabilă pe terenul vieţii publice, po- litice-naţionale. Lucru prea firesc acesta- Vai de acel om, care când ee scoală di­mineaţa, nu mai ştie de loc ce a făcut den şi uilaltăieri, ce i s'a întâmplat înainte cu o săptămână, cu o lună* Oameni de aceştia utuci sunt supuşi pe toată vieafa lor la 3onfuziunile cele mai neplăcute, pănă ce mai pe urma ajung de râsul şi compătimirea celorlalţi.

Din mai multe părţi s‘a exprimat do­rinţa, ca însuş Bariţiu să serie istoria naţională, a cărei necesitate o accentua­se de atâteaori. La sfârşitul anului 1884 spune Bariţiu. că s'a decis să mai poarte încă un an de zile peana de ziarist, pentruca cu voia lui Dumnezeu să împli­nească 50 de ani ai activităţii saie pe acest teren. Tot atunci spunea că mai are înaintea ochilor şi alte lipsuri arză­toare ale publicului nostru, despre cori niciodată nu se poate scrie şi vorbi de- ajuns... Sunt chestiuni şi ramuri de ştiin­ţa, fărt a căror disensiune şi propagare, politica zilei este şi rămâne stearpă, ne­înţeleasă şi nefolositoare“ , dar în anul următor, 1885, în ziua Sf. Apostoli Petru şi Pavel. sistând apariţia ziarului său „Observatoriul“, îşi ia rămas bun dela publicul cetitor spunând, că secţiunea is­torică i-a înreedinfat o ..misiune pe cât de frumoasă şi onorifică, pe atâta de grea şi răpitoare de irmp; alăiurea cu acesta retragerea totală din luptele poli­ticei militante eetc o consecinţă natura- uă, imperioasă“. ,

După o activitate ziaristica, culturală, economica şi politică atât de intensivă şi îndelungată. Bariţiu ar fi fost în drept să ceară pentru bătrânelele sale linişte şi odihnă- Dar el nu era omul, care să poată odihni în lumea aceasta, unde se­cerişul e mult şi lucrătorii atât de puţini. S’a apucat deci la adânci bâtrăneţe şi în tini,;', de 6 ani de ziie a dăruit neamului său ce e 3 volume vaste, iiiiitnlatc: ..Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două suté de ani din urmă-“’ La o istorie sîsfte- mMică nu se mai putea gândi, fiind

ceaUnirea adevărată

Cemiia sărbătorire & Unirii c* n#-* fost dat s‘o ăvent în acest an, e mai mă* reafă poate decât sărbătorirea aceleiaşi zile, în anii treeufù E mai măreaţă prin sensul adânc f i grav al nofiunei de Uni­re, pe care altfd am înnâfat să-I simţim acum, Ne-n învăţat dureroasa sfâşire * trupului ţării, ne-a învăţat suferinţa fra­ţilor ramaşi să pătimească sub nedreap­tă stăpânire străină, ne-a învăţat ioSilă înverşunnrPa fi ura celor din afară, por­niţi sa distrugă această Unire.

Şi-am învăţat; pentrucă orice glonţ« tras in trupul fraţilor ramaşi pe pămân­tul de curând înstrăinat, & sfâşiat ca un junghiu carnea noastră, orice strigăt de durere al Românilor de dincolo, a răsu­nat in toate fibrele sufletului nostru, orice geamăt de acolo, a devenit scrăşnire înăbuşită aici, în noi.

Am simţit astfel ce înseamnă cu ade vărat Unire, unitate de suflete şi de via­ţa pe care orice înstrăinare vremelnicii nu o poate destrăma.

Şi a vrut Dumnezeu, ca această du­reroasă sărbătorire să se facă in primul an de conducere legionara, de conduce­re a celor ce au fost învăţaţi prin viaţă şi traire, că durerea nu trebue să inge- nunche, ci să întărească şi că suferinţa, e un preţ şi o nădejde pentru răscum­părare.

Cu ei şi prin ei, acei ce ştiu să su­fere şi să învingă prin suferinţă, putem să ne sărbătorim ziua Unirii. Căci du­rerea ne-a deschis ochii si ne-a arătat cât de adâncă şi nebiruită e Unirea. Ea există mai mult ca oricând, e neclintită, e lanţ şi încleştare de neînfrânt şi oricât sar bucura cei ce in treacăt au ştirbit-o, ei rămân ca şi în trecut, apa caie trece pe când noi toţi, cei uniţi, de aici şi de dincolo de actualele hotare, continuăm să fim in veci, pietrele care rămân.

ELENA OLINESCU C Ă RPÎM ŞAN

„foarte strâmtorat de timp." Deaceea şi-a aranjat lucrarea după sistemul de bio­grafii şi monografii, care-i venia mai ca uşurinţă, având el dé mai inain te astfel de biografii şi monografii publicate prin foile sa*!e sau prin „Analeie Academiei” .

înainte de o-şi închide ochii pe veci, neobositul moşneag Gheorghe Bariţiu îşi încheia lucrarea sa istorică într:un ton de înălţător optimism tineresc, consta, tând că în mânia tuturor piedecilor fi­reşti sau măestrite, ce s‘au pus în calca desvoltării noastre, Românii au reaiîizaf totuă progrese însemnate dela 1850 în­coace. „Nu-miveţi nunii — încheie Bari­fiu — în sute de ani o singură epocă întru care poporul român, luat în totali­tatea sa, să fi des voltat atâta putere dc vieaţă. un progres atât de uimitor, pre­cum este acesta percurs dela 1S>0 şi mai de aproape dela 1867 încoace. Sa ne măr* ginim însă la partea natinnei române, câtă se află înrădăcinată din etrăvechi­me în aceste feri situate dincoace de munţi. Lipsiţi prin legile statului de dreptui individualităţi nationale-poîitieo

Î)oporul român s a retras sub scutul b- >ertăţilor europene, care apără pe indi­

vizi de asuprirea despotismului; retras la altarele bisericilor sale, conştiinţa sa naţională în loc de a se întuneca şi a s<* tâmpi, ea mai vârtos t>’a deşteptat şi afirmat faţă cu Europa luminată în mă­sură, precum mulţi din noi nu am fi ere­zni niciodată. Respinşi din luptele poli­tice militante. Romanii s‘au recules în puţini ani şi fără a renunţa un moment la drepturile lor. care se confisca, nu înpî a se şi pierde, — au ştiut sa-şi aleagă o mulţime de ramurii ale activităţii, fără care chiar de s‘ar fi bucurat de autono­mie naţională şi politică oricât de largă, bunăoară precum o avuseră Saşii ori eiasa aristocraţilor, ar fi fost pctste pu> tintă sa înainteze” *

Cu conştiinţa împăcata, ca la toat<? progresele acestea a contribuit şi el. în­mulţind talentul, ce i-fc dat Dumnezeu, ca „o sluga bună şi credincioasă“ neamu­lui său, — s‘a pogorît în mormânt Gheor* ghe Bariţiu, în 2 Main 1893.

Vieaţa lui întreagă a fret eaSăuzitâ d* principiul moral, care fusese şi lozinca marelui istoriograf german Ranke: ÎJîbot ipse voluptas.

îf iL IO A N LVPJfŞ

PÄGTNA 4 GAZETA TR ANSÏLV ANTET W©. m ANUL 103.

Unirea Transilvaniei(continuare <Üa pag. 1.)

originea noastră ronwună ţi credinţei că tofi câţi an aceeaşi lege» origine şi limbă formează un popor.

Tăl/m aci rîfle maramureşene, libiene, b&lgradene, braşovene, ori din Govora munteană «u i Neamţul moldovean roiau pe tot cuprinsul românesc, şi dospeau ; ncelaş suflet national. Amintirea Ini Mi- j hai Viteazul a alimenta/t ideia unirii, cu ! atât maţ mult, că marele erou a di«pus i ce, nJ’Sfcropoilttul Ardealulni să fie sfinţit la Bucureşti. Legături între provinciile j româneşti au fost din vremuri străvechi. Voivozi ca Mircea cel bătrân, Ştefan cel j mare, Petru Rareş, veneau în Ardeal, ca i la ei acasă. Pe unde păşea puterea aces­tor voivozi, viaţa românească în bise­rică şi aşezămintele ei lua un nou avânt. Până să-şi poată organiza episcopiile proprii, care lucrau pentru mântuirea vecinică şi cea vremelnică a poporului, Românii ardeleni au trăit din merindea sufletească trimisă dela fraţii de peste munţi. Mircea oel bătrân trimitea în A r­deal pe vlădica Macarie, Ştefan cel mare a aşezat scaun episcopal în Vadul Some­şului, Radul cel mare înfiinţează episco­pie la Geoagiu. Întemeietorul ceilor din­tâi mănăstiri, călugărul Nicodim, pune temelia mânăstirei Prislop, din tara Ha­ţegului. Pe locul unde Mi hai Viteazul a înăilfat mitropolia sa. se ridică azi fal nica catedrală a Unirii. Destinul istoriei hotărâse, încă din 1600, ca unirea să se înfăptuiască în acest loc.

Solidaritatea aceasta religioasă şi cul­turală manifestată şi prin schimbul de earti şi ajutoare băneşti între fra(i, a contribuit la pregătirea unirei. Astfel unitatea sufletească închegată în t a in a atâtor vremi începea să se afirme împo­triva celor ce ne sfăşiau ogorul străbun, pregătind însăşi unitatea politică a nea­mului.

Când oprimarea s’a intett, odată cu înfăptuirea dualismului austro-ungar, prin pregătirea unor Legi, care urmă­reau sugrumarea politică şi ruinarea e- conomică, privirille tuturor se îndreptau eu iuibire duioasă şi cu nădăjdii nebi­ruite spre fraţii de dincolo de munţi, care începuseră a se reculege din urgia

r vremurilor barbare. In jetul domnesc svâcnea din nou inima românească. Bă­tăliile ei cresc mereu până ajung la in­tensitatea acelor mari inimi care au în­sufleţit pe Alexandru I. Cuzia, pe Ca- rol I., pe Ferdinand I. şi pe sfetenicii ilor patrioţi.

Vremuri noi şi generoase au precipitat formula de libertate naţională şi de au­todeterminare pe baza principiului et­nic. Uraganul pricinuit de războiul pen­tru liberarea naţiunilor, reclamată chiar de interesul omenirii, fiindcă numai pe temeiuü ei se poate concepe progresul, a zguduit şi prăvălit blocurile statelor ar­tificiale, clădite pe principiul ocupatiior şi asupririlor perfide. Principiile noi de libertate şi de dreptate au biruit, şi am intrat în drepturile noastre legitime, pe­cetluite şi cu sângele sutelor de mii de eroi şi martiri.

Actul luminos al unirii trebue să ne înţelepţească viata şi sa facă din ea ceeace trebue să fie: o putere de bine şi

Pildele eroilor şi martirilor sunt vii în viaţă şi se orientează după oic? Recu­noştinţa se dovedeşte numai printr’o viată, care eflipă de clipă s-ă fie o palpi­taţie de idea»l şi o faptă creiatoare în ordinea morală. Prăznuirea acestei slă­vite zile a unirii trebue să fie încununa­rea acelei solidarităţi morale în cadrul vieţii nationale, în faţa căreia se vor destrăma toate planurile şi svârcoliride duşmane.

Unirea Ardealului nu a fo«t o aljanţă dictată de interese trecătoare, ci o con­topire, căci ea este întruchiparea frăţiei româneşti, întemeiată pe sentimentul iu­birii de frate,AFrăţia naţională a Roma­nilor s,a hrănit din dragostea creştină, care singură e constructivă şi rodnică. Ura şi duşmănia dinire fraţi poate dis­truge ceeace există. dar nu c în stare să pună nimic în loc; pe când iubirea poate muta munţii. Blocul de frăţie ro­mânească care se cimentează în urma loviturilor şi încercărilor trimise de Dumnezeu pentru pacatele noastre, va face minuni. Am fost destul coridor prin care s‘au scurs toate sâLniciile, vrem ca (ara noastră să fie casă şi vatră întărită cu hotare fireşti, croite de ■ufb'tul nea­mului nostru. Să nu uitam o clipă că toate faptele mari şi toţi eroii noştri sunt o izbândă a iubirii creatoare. Tot ce avem e izvorît din iubire, iar măsura dragostei de neam o dă puterea de abne­gaţie, de lepădare de sine şi de jertfă pentru înăljarea Iui.

Să ne unim în gânduri şi simţiri, cu fraţii noştri de jjretutindeniJ

S c r is o a r e

Pentru ncuTReapare „Gazeta Transilvaniei” , în

vremuri de ,.restrişte” — cum obie>nut iu să glăsuiască în limbagiul loc de vhi- monisiti sentimentali, ai deprimărilor prefăcute; măscărici cu etichete de gu­vern — ci de nădejde, a unei tăn re­împrospătate şi de bucurie, cu freamăt purificator.

Ideea fertilă, de a da nobilei publica­ţii impulsul reînoirii în slovele bătrâne ardeleneşti, ale unei tradiţii de valori substanţiale, de aşezată cugetare, de vi­guroase aşteptări şi de năvalnice râvu^, dar într’un timp de redeşteptare — fi­resc naţională — sub sceptrul, de astă- dată, — nu teatral şi făţarnic, — al Sta­tului Legionar, respinge, totodată, tru­fiile arpade, sărbătorite pe pustă, în ecourile încă nestinse ale sălbătes-iilor şovine.: îndreptăţiţi cu atât mai mult speranţa viitoarelor izbânzi, cu cât contopiţi mai adânc eredin(öle de odinioară, ale vechi­lor vajnici cărturari, cu viile catechisme de astăzi. alle unei tinereţi pornite din aceleaşi frământări, fericiri, suferinţi şi icoane.

Cutu nu v ’am mulţumi pentru simbo­licul act, care — după vrerea voastră robustă — îneepc la 1 Decemvrie, ziua gloriilor româneşti, — in ncîncetniă pro­cesiune — şi a durerilor, în n-obosită prefacere de rodnicie şi sfinţenie':'VV'fVTW ¥TTTfVVT*rTTrTTYT9riWVWTVT V V ¥ V m T T fT V rV Y r fTT T TTTT T T m

al gazeteiSe adună în sâmburele lui, de miracu­

loase germinaţii, aijtceva decât insolenţa paradei, uşurinţa deşteptăciunii, trivia­lul demofiliei şi vicleimul costumelor de valeţi.

Aţi înlocuit victoriile de aparenţa şi entuziasmul de contabilitate dublă, ale vlăstarelor nimicite în propria lor ză­dărnicie, cix bravura şi avântul, cu reli­giozitatea şi tăcerea, cu înţelepciunea şi s(ăp;înirea de sine, cu buchiiie hrisoa­ve1! or. litera biblică şi flamurile suflete­lor de rouă.

Sub peceta unor atari năzuinţe şi a unor asemenea realizări. în. mers cu ne­putinţă de stăvilit, în elanuü lor discip­linat şi hotărât, sub privegherea mare­lui gen craii, nezdruncinatului Român, vigurosului justiţiar şi cumintelui gospo­dar de aşezăminte noi. dar cu evlavia strămoşeştilor ctitorii, — dela o vreme uitate saii batjocorite de o lume ghiftui­tă şi factice — urarea legionară se înaltă până la puterea unei loz>nei călăuzitoa­re şi pană la imperativul unui crez. — de tinereţe fără bătrâneţe şi de viaţă fără de moarte.

Ea va îndruma, fără îndoială— şi dorin­ţele noastre aprig o cer — sensul zia­rului ele aspiraţii, şi al sfintelor noastre îndrăzneli. însufleţite de Neam şi ocro­tite de Dumnezeu.

HOR IA BOTTEA

PIBLICAŢTUNE Şcoala de Apicultura Sănpetru, vind a

în zina de< l?j Decemvrie 1940 ora 10 prin# licitaţie pkblica orală: 10 bucăţi porci graşi; 1 şpă rasa „Nonius Mare* de 9 ani; 1 Mâlz rasa „Trachener” de 2 ani; 2 Mănze rtsa „Trachener” de 3 ani Licitaţia se tini în localul şcoalei. »urk de poate vedeajacest material în fiecare * zi. Dacă licitaţii de fata rămâne fără re­zultat, se va fini a doua licitajie în âna de 22 Decemvrfe 1940 la aceiaşi ora fi , ioc. Sănpetru, U 2? Noemvrie 1940. Di- • rector: Ing. IonjMârza, Secretar: GKirf : Pavel. 3

usca psMicttaÍ

_______— Í.ÍL .L - . — = ■ _ .■

Maistru răsucit«- pentru răsucit sim­plu şi efecte, cjeşfin. cu experienţă se caută la o »are industrie textilă Ofertele sub răţicitor.

PARATE DE

U P M C I

Maiştri ţesător (cu practică români, pentiu îăzboaielCord Streichgarn se caulă imediat li industrie textilă La ziar sub Maiştrijtesători

ş

S TR9DI V 0 E V 0 DUL M I H ? ! No. 27475 1 - 9

Glasuesc înaintaşi iAzi, când se împlinesc două decenii şi 1

mai bine dela Sfânta şi marea Unire a tuturor Românilor, o poruncă din adân­curile pământului Transilvan, ne ob­ligă la un pios popas pe marginea sfor­ţărilor care au înfăptuit-o-

Născuţi odată eu glia pe aceste me­leaguri aşa cum ni-i martora istoria existenţa noastră aici a fost vitregită de împrejurări care adesea au umbrii-o, dar n‘au îngenunehiat-o. Cu toate valurile necazurilor ce şi-au spumegat „arama“ neputinţei, sufletul plin de mândrie na­ţională, conştient de monirea iui aici şi-a hrănit /i de zi idealul istoria.

Nu s‘a clintit nici sub grindina apă­sărilor; nu s‘a indoit nici sui) povara ameninţărilor, ci a infruntat stoie pănâ şi ciclonul deznaţionalizării. Au fost vremuri când tradiţiile erau ameninţate, religia pe caile de a fi înlocuita, iar lim­ba — timbrul naţionalităţii — nesocoti­tă. Toate acestea însă au continuat într’o armonie taiiuică. să contribue la men­ţinerea noastră aici.

Sfânta Luire a fost preconizaţi pe calea slovei. — argument decisiv — ur­mată de aproape de spada infăptuirii. Sub raportul limbii, obiieciurilor, tradi­ţiei, nu trebue să se uite un moment, că noi am fo.st uniţi întotdeauna şi numai aparent politic despărţiţi. Ne-am încăl­zit de-a lungul veacurilor la flacăra sacră a aceluiaşi ideal, ne-am răcorit ar­şiţa sufletelor cu roua aceloraşi nădejdi, ne-am potolit setea cu stropii aceleiaşi ape vii a ..plinirii" aşieptăirlor-

Un Corcsi. meşter tipograf si iscusit îndrumător în ale limbii, şi-adresează ti­păriturile tuturor fraţilor mîr’ im Hrisios.

Un exemplar de rar bun fsimţ al Ar­dealului, Simian Ştefan, îşi îndreapia rodul muncii către toţi ..acei răsfiraţi’* în toate părţile“, ccrf-nd n-şi cucernic scuză că mi-i de vina «ui a con‘.ta. O cli­pită de fulger n Uişnuit dc sub muchea

c'îWciii I'nirii. ire n itoridui. Mili;:i \ i'i'Cci-

cimnciruhi! îs.tone veşnicii cărările zul.

Gu Jîimina oaâeacării s au

întors dela Râm corifeii Şcoalei Ar­delene aprigi, dârji şi cu spada grea de slova grăitoare a originei şi upităţii noastre, pe care au fluturat-o retezând preienfiile, acelora cari ne tăgăduiau dreptul nostru aici- A fost poate cea mai iscusită şcoală politică deghizată în hai­na culturii, din câte are trudită noastră istorie- Şi în zelul lor fanatic, un Micu, un Şincai, un Maior n‘au precupcţit ni­mic, ci şi-au măcinat existenţa pe rugul acestui crez.

A trebuit să vină 1916 ca să rupă de­finitiv zăgazurile aţipite, sa trezească definitiv istoria şi să înfăptuiască minu­nea cea visată de ei.

Şi azi cânii am plătit greu tributul păcatelor vechi cu propria sfăşiere din trupul naţiei, se cade să aplecăm ure­chea la porunca înaintaşilor, ce ne strigă din rărunchii neamului- Se cuvine să o facem mai cu scamă azi, când timpul biruinţei a ridicat la camă adevărata elită a neamului. Ne-o strigă ii oria. cei cu oasele frânte pe zimţii roţilor depe culmea Bălgradului, care au trosuit grăitor pentru veşnicia libertăţii şi uni­rii. Ne-o porunceşte Iancu, acel răscoli­tor de oameni şi păduri şi căruia par‘că şi azi îi auzim tânguitul fluierului.

Ne-o aduce aminte Băruuţiu, Pcefl maestru al cuvântului înanipat, care în vâlvătaia convingerilor, răspica teama ca nu cumva să cădem ademeniţi de wire- jul momelii.

Ne-o psalmodiază răşină rea nul Goga, poetul pătimirii noastre, care ne-a tra­sat-o sub crezul aceluiaşi Mesia. Ne-o cer plaiurile lui ..Ton“ , ne-o impun idi­lele lui Coşbuc. Şi mai presus ne o cere urinele paşilor Căpitanului şi -t sufletu­lui răf'tigult pentru II riet os, a Seraficu­lui Moţa.

imperativul întâiului Decemvrie 1V40 sa fie ca ..Soarele sfânt depe cer", sim­bol al văzu’nţelor tuturora, să străJu- cca«că cu aceiaşi argint viu şi asupra ce­lor 1.4iM\(KX). pentru a răspunde idealu­lui jeiiiirii înaintaşilor-

MaiStrU (rsălor mode şi st appel f O tcsăiorie de Hî A se adresa la :

pentru Kammgarn | nie secantă pentru < mmgarn în Regat Í iar. c

Naistrn pentru r se caufă de că La ziar sub m<

aşini de uscat stofă Je apret ură ßegat tstru uscător etnic. *

z

MaîSlru ţesător j^ătorie bumbac, vigogne, cu ps creştin, caută iri adresa la ziar al

iconducător de fe- 1 mode, Stappel şi J ctică şi referinţe, c usfrie textilă A se 1 3 conducător. Í

Na stru încieieto Kammgarn, Sfrei gaiare La ziar s

r de urzeli pentru J clşarn imediată an- E >u etnic

Csirelar maestru crări de specialii spre imediată ar creşiin.

• L ■ çcunoscător în hi- f

ie textilă, căutăm t lajare Sub curelar z

r

Căutăm maistruşeuri (zdrenţe) bumbac, mătase tex ilă La ziar

ojtător pentru de- ” i ui şi vechi. lână. e ►entru fabrică mar« 8 b român etnic. j

V

Maistru tevar Á canic, cazane ct sub şet atelier

şef de ateiier me- ;ş(in căutăm la ziai

' fi

Maistru tâmpla!zaf în lâmplării pentiu íexíile î ziar sub maiştri

dşi modelist speciali^ s: şi lucrări în lemr Ş-

caufă urgent Lf J! ei nie lemnar. a

Maistru electricitoare, tablouri, c tensiune, creştin diată angajare L

n, motoare, genera* □ renti slabi şi înalta căutăm spre ime- “ ziar sub electrician

De vânzare casicu grădină frun No 12

familiară moderna ® >asă, Sfr, Octavian L

318 2 - 2 »----------------- _ ş

1 Vind sau fac ^Utnb un jugăr pă­mânt arabil lâniâ pavilion iele G F. R Braşov Infon&atiuni Calea Vic­toriei Nr. 11 ia Pàfalki Maria, 422 2-3

De închiriatGărei 40.

o ţăvălie în Sfrade 423 2 — ?.

De Închiriat o piăvălie )a poziţie [ bună şi locuijc" ' jSatuîung.Inform a ti uni |j 423 2— 3

No. 100. ANUL 103, GAZETA TRANSILVAM EI

m

PAGINA 5

! MisicrolM u r ii româneştijAiaintirea măreţei zile de 1 Decemb-

i e 1918, când Adunarea Naţionala dela V Aba-lulia a proclamat unirea Transil­

vaniei, în cuprinsul hotarelor ei tradi- I fî,«* ea ~ . eaj ,Sii~Ş* Păstrez o vie, : ţionaile şi naturale, a Ţării Crişurilor, a f. _ _ semnificaţia ^lorimţiîua, au, Maramureşului Voevodal şi a Banatu­lui cu Vechiul Regat al României, stă- rue. în scnştiinfa oricărui român de bu­nă credinţă ca o mustrare dureroasă ca conţine şi un îndemn.

Ca o mustrare pentru toate renunţă­rile laşe şi oportuniste, Ia care am fost paria i în ultimele două decenii, pără­sind li nia dreaptă, de luptă, ce repre­zintă cea mai nobilă şi înrădăcinată tra- diti a Ardealului.

Căci Unirea dela A3tba-Iulia n’a fost un act incidental şi surprinzător, dato­rit unui concurs fericit de împrejurări, ci încununarea firească a unui destin multisecular de sacrificii, cu atât mai -năltătoare, cu cât au fost susţinute de hotărîrea dârză a umilei mulltinii româ­neşti, însetată de drept şi de libertate.Nu însă de libertatea înşelătoare şi fără frâu a instinctelor personale, a poftelor de exploatare, asuprire şi nedreptătire a semenilor, în numele căreia s’au comis toate josniciile şi trădăriile din jaltimul timp, ci de libertatea naţională, întreză- lită ca singura posibilitate de exprima­re spirituală a poporului care a dat via­tă şi înţeles regiunilor din cuprinzi Da­ciei de odinioară. Acea libertate, pentru care s’a lăsat frânt pe roată, cu o cruntă înverşunare, Horia şi de jallea căreia a doinit din fluer Iancu, când durerea, pricinuită de necredinţa unui împărat nerecunoscător şi înfricoşat, i-a întunec cat minţile. Libertatea pe care a presim- tit-o şi acel umil diac din Braşov, care, într’un moment de transfigurare, la lu­mina tremurândă a opaiţului, a făcut pe Apostolul lui Coresi dela 1563, pri­ma însemnare, în tr’o carte bisericească, asupra originei noastre romane. A ră­bufnit în această însemnare toată obida de v'ată chinuită a neamului său şi spe­ranţa neşovăitoare în împlinirea drep­tăţii. A unei dreptăţi ce nu poate fi câş­tigată decât printr’o înălţare sui lăţeas­că până la culmile sacrificiului, căci ho­tarele unui neam le statornicesc energii­le sale vitale şi capacitatea sa de afir-

imare.Virtutea pentru a putea înfrunta aces­

te încercări ale sortii, nu li-1 da decât credinţa; neprihănită şi eroică ce .4n- frânge codrii şi supune munţi” , credin­ţa în menirea neamului şi conştiinţa ros­tului său în lume. Ele singure au călău­zit, deaJungull veacurilor, lupta de dez­robire a poporului nostru din cetăţuia j naturală a Ardealului, leagănul roma- ' nismului întreg. Un călător străin, popo­sind în anul 1656 la A3ba-Iullia, nota emoţionat următoarele: «In piaţă se gă­sea o spânzurătoare din lemn, de care etărna săptămânal, aproape în fiecare zi de târg, nn Român” . „Românii însă în­dură cu bucurie asemenea chinuri, gân- dindu-se că şi Mântuitorul lor a fost intuit pe cruce” .In această neistovită putere de eacri-

iciu, izvorâtă dintr’o superioară concep­ţie de viată, trebuc căutat şi misterul devenirii româneşti, mister pe care Unul singur, Căpitanul, Ta trăit cu o tragica şi patetică intensitate, ca nimeni aîitul, împlinind prin sacrificiul sublim al to­talei Sale dăruiri, pe drumid de calvar aii Legiunei, miracolul românesc al tim* rilor pe care le trăim. In faţa acestui miracol, care ne-a izbăvit, purificându- ie, mustrarea conştiinţei noastre, de a :i rămas orbi şi surzi, în timp se minu­nea se împlinea, devine şi mai chinui­toare.

Fie ca îndemnul pe care această must­rare îl conţine de a urma neşovăitor, cu smerenia pocăintii şi fapta hotărîrii, po- ruscile pe care jertfa Sa neasemănata ni le-a dat, readucându-ne, pe făgaşul larg al destinului zămislit din profuzimi da­cice şi ctitorit de opera imperială a ini raian, să fie ascultat.Fie ca umbra măreţelor s>âle aripi,

întinse ocrotitor peste meleagurile, îndo- iâte ale acestei ţări îngenunc^iate şi sfârtecate, sa redea vrerii româneşti vir­tutea pe care EL ne-a arătat-o, pentru

recâştiga în veac, tot ceiace păcatele noastre a pierdut.

Dr. C. Sasu

1 DECEMVRIE 1918In h o c s ig n o v in c e s I

Aniversările naţionale — ocazii de contact al celor de deasupra gliei cu cei de subt ea — ca să-şi păstreze vie, ne-

. au, < separe mereu nevoia^ de tonicul loviturilor sorţii, al suferinţei, al jertfei.

In vremuri de restrişte, aceste aniver­sări devin faruri care luminează şi răs­colesc adâncuri inaccesibile oratorilor „festivi” comandaţi, goarne care sună mobilizarea, drapele care strâng subt cu­tele lor toate energiile răsleţe ale unei naţii, alwiindu-le iarăşi în frontul lup­tei.

In vremuri de huzur însă, lipsit de fermentul care să le ţină crescut volu­mul capitalului de virtuţii şi energii investit în ele, conţinutul lor primar de entuziasm an cu an se diminuează, im­portanţa lor reliefându-se, cu vremea, doar în prezenţa câtorva fracuri, la un Te-Deum oficial şi rezumândn-se Ia o cuvâtare, tot oficială, în pustiul şi ab­senţa sufletească a asistenţei, care în acest „timp pierdut” , ar fi mai bucu­roasă să se plimbe la Corso sau să-şi aţâje foamea în jurul unei mese cu ap cu­rative.

Mereu constatata anemiere a semnifi­caţiei zilei de 1 Decemvrie în anii ur­mători proclamării unirii Ardealului cu Regatul Român era, deci în firea lucru­rilor.

Străine de suferinţele şi furtunile lup­telor din care au răsărit praznicele na­ţionale, beneficiare numai ai roadelor a- cestora, sufletele s’au moleşit aciuându- se în bătaia Soarelui libertăţii depline*

■ uitând şi de tranşeele de ieri cu osamin- i tele din ele, şi de îndatoririle de a doua î zi cu opintirile şi jertfele pe care le re­

clamă, îndreptându-şi privirile^ nu spre asprele porunci ale unei Patrii cu atâtea răni încă nevindecate, ci spre hu­zurul individual.

Era nevoie de o noua zgâlţăire, necru­ţătoare, din placiditate în care ne cuibă­riserăm în faţa eforturilor virile chel­tuite de alţii pentru cucerirea a noui

Eunct© de sprijin întru atingerea idea­dni care dă conţinut şi sens vieţii.Căci nici o evocare oratorică, cu oricât

talent ar fi făcută, nu poate trezi senti­mentele pe care le deşteaptă trăirea aie­vea, nu imaginar, a realităţilor care au produs evenimentul sărbătorit.

Ne obiemuisem să sărbătorim la 1 De­cemvrie ziua reunirii noastre sub scep­trul românesc. Zi de biruinţă. Uitasem însă, sau ne făceam a uita, că această bi­ruinţă era triumful suferinţei.. Dar Des­

tinul ELU uită. „Câiid ţi-c mai drag, do- potu-ţi trag” , — spune o vorbă din bă­trâni. Ne-a fost dat, deci, ca goarnele, care vestiau până mai ieri sărbătoarea biruinţei, de astă-dată să fie învălite în doliu. Ne-a fost dat ca, în anul acesta, a treia parte dintre fraţii cu cari eram ieri încă împreună, între hotarele ace­leiaşi Patrii,^ să-şi plângă durerea pe drumurile pribegiei, sau pe gurguie de morminte proaspete, în căminuri îndo­liate, cu glasul sugrumat.

1 Decemvrie 1940 nu ne mai adună în semnul bucuriei, ci în cel al suferinţei, a fecundei suferinţe, care a dus la triumf de acum 22 de ani şi care, singură, va putea numai duce la o nouă vetorie, fiindcă azi e retrăită iarăşi aievea, nu iluzorie.

Biruinţa aniversată an de an la 1 pec. ne aburise creierul şi ne împăinginise privirea; tragedia pe care am trăit-o insă în toamna aceasta ne-a zguduit din to­ropeala în care ne complăcusem, limpe- zindu-ne iarăşi privirea în faţa realităţi­lor dure.

„Deşteaptă~te, Române!” care, după U- nire, devenise indezirabil, considerat de rentierii Unirii: expresie a unor tendinţe religiomste, centrifugale, cutremură ia­răşi văzduhul, iluminează şi îmbujorează iarăşi feţele ofilite, înfioară iarăşi su­fletele îazaronizate, înrourând din nou ochii fixaţi spre hotarele sângerânde.

In nimbul care încunună numele ce­tăţii Yoevodale, desluşim azi mai viu scăpărările spadei lui Mihai; iar în ecou­rile care s’au îndărătnicit să se păstreze între vechile ziduri ale cetăţii, se deslu­şesc mai limpede pal mile căzute, în zu­ruit de lanţuri, pe obrazul Craiului Munţilor, ca şi trosnetul truditelor oase ale iobagului iluminat din Albacxil Mun­ţilor Apuseni şi ale tovarăşului său din Cărpeniş.

De aceea vom birui! Vom birui din nou, fiindcă icoana acestei zile însorite a istoriei noastre va regalvaniza puterile organismului lâncezit.

In semnul acestei zile vom birui din nou, căci scris este că la capătul Calva­rului a fost şi va fi întotdeauna: bi­ruinţa, învierea. Mai ale« că de-acum înainte, în lupta de recucerire a patrimo­niului pierdut, avem şi sprijinul, de ne­preţuit, deneinfrât, al trăiri aievea a 22 de ani de izbăvitoare viaţă naţională.

Şi robia, pentru cine a gustat odată li­bertatea, e numai vremelnică.

AX. BANCIU.

G R A I DHOTEL LAFAYETTE

B U C U R E Ş T I CALEA V I C T O R I E I I ICel mai bun şi confortabil

HOTEI A i C A P I T A L E I— Preţuri moderate —

358 1 - 0

Dafl neutra ajnforal LEGIONAR

aduce Ia cunoştinţa tuturor, că în anul viitor (1941) împlinindu-se perioada de 5 (cinci ani), mandatul actualului comi­tet încetează, urmând a se proceda la alegerea unui nou comitet

Având în vedere însă, ea nu au drep^ tul de vot, conform Regulamentului şi Statutelor Asociaţiunii {,Astra” , decât acei membrii activi, pe viaţă, sau fonda­tori, care an fost primiţi ca membrii în anul precedent adunării generale (1940) şi şi-au achitat şi taxele pe anul în care se ţine adunarea generală (1941), acei care doresc să beneficeze de acest drept sunt rugaţi să se conformeze.

Preşedinte,Dr. NIC. CÄLIMAN

medicSecretar,

Pi-oi IO N COLAM

TABLOUde tinerii ce formează clasele anilor 1942, 1943, 1944, 1945 şi 1946, dispăruţi din co­muna Satunou. Birt Nicolae 1942, fiul Hui Nicotlae şi Ileana, Fritsch Zoltán 1942 fiul lui Juliu şi Susana, Jámbor Petru 1942, fiul lui Petru şi Maria, Nagy Mihai 1942 fiul fini Ileana, Samu Matei 1942 fiul lui Aurica, Tamas M. Andrei 1942 fiul lui Mihai şi Ecaterina, Antal Barta- lis Gh. Ştefan 1943, fiul lui Gheorghe şi Margareta, Fazakas A. Ludovic 1943, fiul lui Andrei şi Ghizdla, Gecse Laurenţiu1944 fiul lui Laurenţiu şi Romlia, Jakab Gheza 1944 ful lui Maria, Buruiană (Ga­bor) Alexandru 1945 fiul lui Alexandru şi Ludovica, Luea Ştefan 1945 fiul lui Ştefan şi Elena, Tamas Ioan 1945 fiul lui Mihai şi Ecaterina, Tartoalia Petru1945 fiul lui Petru şi Istina, Bodor Stefan1946 fiul lui Maria, Erdei Iosif 1946 fiul lui Iosif şi Isahefla. Primar: Vasile Lazăr. Notar: Grigor Dosa.

„Tărlungul“Societatea electrică Satulung cauţi oameni de serviciu, (bărbat şi

fenteea sa)Â se adresa la biroul Societăţii Satulung. Str, Regele Ferdinand 51

419 1 - 2

Răspândiţi Gazeta Transilvaniei

Şl TOTUŞI

Proăns deFabrica Romaneasca ds fc^url

TUNGSR ţ . A, R.PI i fŞTI

Icest 1 DecemvrieCând, Ia 1 Decembrie 1918, Ardealul

s*a alipit la patria mumă, s’a consîir^iî: pe lângă unitatea de sânge şi le su?)ei, unitatea teritoriala a neamului românesc. Aniversările acestei uniri deaiunci şi pa­nă astăzi, 1 Decembrie 1940, aveau loc peste un pământ unic, peste un sănge unic, dar nu peste un suflet unic. După ecumenicitatea sufleteasca a tuturor Ro­mânilor din timpul războiului mondial, echilibrul a fost distrus.

Ardealul pietrog şi dârz a privit cu stângere de inimă jaful şi înstrăinarea aduse de cei „de dincolo” . Este o reali­tate care nu se poate nega.

Acest echilibru, această unitate sufle­teasca de nebiruit a' neamului românesc, n’a fost restabilită decât atunci când ar­deleanul Moţa a căzut aluturi de muntea­nul Vasile Marin şi moldoveanul Corne­li u Codreanu a fost îngropat în aceiaş groapă cu ardeleanul Bozântan.

Peste toate păcatele şi dezbinarea suf­letească din trecut, se aşterne azi din nou unicitatea sufletului neamului româ-, nesc, statornicită prin moarie şi prin Mişcarea Legionară.

La Alba-In’ia se serbează azi, pentru întâia oară dela războiul cel mare, uni­tatea sufleteasca a neamului. Uniiaiea sângelui a existat întotdeauna. Unitatea pământului românesc nu mai există.

Am pierdut pământul, dar un câştigat sufletul. Aci şi dincolo şi oriunde inimile româneşti bat din nou împreună.

Peaceastă temelie regăsită a sufletului neamului se va zidi deacum înainte piat­ră cu piatră.

Nimic şi nimeni nu o va putea înfrânge, Deoarece ea este cea mai puternică pe care a avut-o până acum neamul româ­nesc.

Privim sçhimbarele acestea care na afin g sufletul milenar _al neamului şl spunem: Vremelnice. Noi ne tragem acum întreaga forţa nu din litere şi paragrafe ci prin cei morţi decurând, dela toţi morţii căzuţi cu sabia în mână în două mii de ani.

Avem^ acum un singur suflet: toţi morţii şi toţi viii.

Acest suflet îl punem azi, 1 Decemvrie 1940, la Alba-Iulia, în Ardealul românesc, pentru cât va mai ti-nî neamnl ucesta, tîrcpf temelie a noului *ău destin,

HORIA GH1EA!/

PAGINA (S. GAZETA TRANSILVANIEI N&. ÎOo ANtTL

1 DECEKVRIEfierul sfânt al unei 9

Se impimese astăzi douăzeci şi doi de fini de când în cetatea suferinţelor lui Horia şi a tovarăşilor săi, noi Ardelenii am rapt lanţurile unei robii milenare şi am dat împlinire pentru totdeuna visu­lui realizai o clipa de eroul Domn Mitai Viteazul.

Ce fericita împlinire! Din B21gradul .umilinţelor de altă daita, soaria dreaptă ne-a--răzbunat, dându-ne prestigiul unei naţiuni care ţi-a cucerit libertatea şi demnitatea- Noi nu intram în rândul popoarelor cu cereri nedrepte şi ni doage, noi n‘am primii nimic în dar, ci alesul nostru popor s'a impus prin dreptatea cauzei noastre şi prin afirmarea vitejiei strămoşeşti.

Lumea veche a cunoscut o instituţie a uraiSlinţii, aceea a sclavajului. Robul era cea mai tristă existentă- Libertatea o putea primi numai in schimbul unei fapte deosebite sau o unei suine mari de bani.

Istoria trecutului Ardealului a cunos­cut robia de veacuri a unei stăpâniri nedrepte şi împilatoare.

Noi rj‘am suport.it.-o cu resemnare la­şe, istoria vădeşte că în multe rânduri, strămoşii noştri sau ridicat împotriva jugului et r à in şi a lăuturilor umilitoare-

Cc au fost toate revoluţiile Ardeleni­lor, decât manifestarea conştiinţei naţio­nale doruica de libertate şi de £1 fi stă­pâni pe plaiurile unde opinca româ­nească s‘a păstrat ' într o continuitate is­torică in ciuda acelora cari ne duşmă­nesc.

Iar la plinirea vremii, noi am ştiut să plătim preţul mare al răscumpărării şi care a fost sângele bravilor ostaşi morţi pentru id3aIui sfânt aii României între­gite. De acea, cu fruntea ridicata stăm alăturea de celelalte popoare şi conştienţi de dreptatea cauzei noastre, nu ne îndoim nici o clipă în reuşita de mâine.

Ardealul ni s‘a frânt^în doua, anul durerii ne-a umezit iaraşi ochii; doina umple de jale văile Someşului şi crestele M aramureşulu i-

Suferinţa bate iar Ia pragul vetrei ro­mâneşti.

S‘a mărit ceata martirilor neamului. Avem sufletul răvăşit de durere, ne-am întâlnit cu trccntul pe aceeaşi dnie^ de suverin|ă şi nădejde. Ne găsim stăpâniţi de aceeaşi înflăcărare fântă pentru bi­nele şi izbânda românismului.

Ţara şi neamul ne vrea uniţi, ne \rea împăcaţi, ne cere tuturor î n t r e g devota­mentul şi toată puterea de muncă. Înfră­ţiţi în gânduri de bine pentru neam,

credincioşi împlinitori ai idealului na­tional, trebuie să ne sârguim să urcam pe acel aş drum istoeic al înaintaşilor.

Isdoria de lupte şi frământări a trecu­tului ne luminează lupta şi ne mvrucşle duhul de luptători cu elanul biruitorilor de cri.

La evocarea aceasta piœisa, simeni fiorul sfânt al unei închinări şi a unui legământ pe care ii facem în accastă zi a Ardealului.

Din aplecarea spre glie. desprindemo şoaptă: este a 'lor, 0 ostaşilor _din răz­boiul cel mare, a ostaşilor Iui Horia, a tovarăşilor Iui Tancu: „Ardealul, Ar­dealul!*

Români,'cu suPetele limpezite de cel mai curat naţionalism cu puternice sen­timente de dragoste peniru tot ce-i ro­mânise. sa fiu uniţi în eugole şi fapte spre a putea da larii vrgoare şi trăinicie peste veacuri.

Pi?KOT OB. ŞERBI:VTT W V 'T T Y W J W 'W y m W W W W W

PUBLICAŢI UNE

Se aduce spre cunoştinţă generala ca în „ziua de 7 Decemvrie 1940 ora 9 a. tu. primăria comunala Turches arendează prin licitaţie publică pc termen de 1 an, cariera' de piatra Mărdugău. cu preţul de strigare de lei 10.000 arendă anuală, garantie 10%. Licitaţia se va tine cu strigări şi cu respectarea dispoziţiuuilor art. 88— 110 din L.C.P. Conditiunille şi caetul de sarcini se poate vedea la pri­măria comunală în orele oficiale. Pri­mar: Cpt. Jantea Aurel. Notar: Petre Tauco.AiAUAAAAáAiAAAAAAAAAiAAáAAAÁA

FARM ACIILE DE SERVICIU

50 Nov. — ? Dec. a, e.Farmacia; „La Ursii” , str. Hirschei 14,

„Tum'vl Negru” cal, VicToriei 39,Spectacole:

UL T I MA ORACea din urmă drum al CâpHanulnl,

câdoriior şl Decemvirilor spre loculde veşnică odihnă

In dangătul fânguios al pădurilor dc clopote, pe drumul spălat cu şiroaiele lacrimilor de amarnică durere, trupul sfârtecat al Căpitanului şi al sfetnicilor lui celor mai apro­piaţi întru jertfă, s-a aplecat în mormânt. Sfâşietoarea des- făşutare a ceremoniei petrecută în 30 Noemvrie în Capitală

După Q săptămâna de trudnică munca,— in cart- plânsul mut s'a wgăont cu geamătul povarei iar su doare n frunţii sa înfrăţii cu lăcrăma durerii, — lespedea de ură şi de beton a fost uruită de peste sânul de pământ ce adăpostise vremelnic trupurile Căpitamii şi ale sfetnicilor lui dragi Nicadorii şi Decemvirii.

încleştate în veşnicie, întocmai cum în viată se îmbrăţişaseră in jurământid sfânt al camaraderiei, trupurile sfârtecate do răzbunarea fări seamăn, aruncau clipiri dc raze, asemeni aureolei sfinţilor dim- prejurul creştetului Peste miile de lu­mânări. ce clipeau din gene ostenite pi­curi de ceară, moaştele martirilor credin­ţei legionare străluceau ulaiurea de aştrii cereşti în noaptea limpede şi rece a acestui ceruit Novembrie-

S'a cutremurat firea în clipa atingerii moaştelor sfinte iar catapeteasma lumii vechi s‘a prăbuşit alături de groapa din cate s‘au înăHai trupurile martire în­vestmântate în verde.

Peste această lume se oa zidi o nouă lespede de granit, nu a urii şi a răsbuna- rii, ci a iertării şi a uitării. .

IN CATEDRALA DURERII: SFT. ILIE-GORCAN!

înşiruite pe doua rânduri, sutele de mii de creştini, cu feţele rupte de întris­tare şi brăzdate de râuri de lacrămi, aduc ultimul omagiu, din zori şi pănă’n noap­te, moaştelor sfinte ale Căpitanului, Ni- cadorilor şi Decemvirilor, în catedrala imensei dureri legionare: Sít. hie-Corgani.

Cele patrusprezece cosciuge. îmbrăcate în verde, ocupă în.trearul spaţiu din mij­locul bisericei. In. fată sunt aşezaţi De­cemvirii. la mijloc, pe un catafalc mai înalt, care domină încăperea, sicriul cu sfântul trup aii Căpitanului iar în i’afa altarului stau rânduite cosciugele Nica- doriJor.

Ieri noapte au defilat prin faţa mar­tirilor României Legionare ultimele rân­duri lăsând pe lespezile bisericei cei din urma stropi de lacrămi şi dc durere, spre u face Ioc cămăşilor verzi.

DEFILAREA ARMATEI VERZI.In cursul silei şi a nopţii de Vineri,

din toate coifurile pământului românesc, au sosit în Canitaliä zecile de mii de că­măşi verzi.Legionarii s’au îndreptat spre biserica Sî. Ilie Gorgani unde au depus nenumărate coroane de flori, acoperind sicriile martirilor. Pdlcrinajul a durat teriă noapte-:.

La căpătâiul morţilor stau de veghe gărzile de comandanţi, ajutori de co mandanfi, şi instructori legionari. Stau deasemenea familiile şi rudele celor că­zuţi.

Inţr’o disciplină impresionantă, coloa­nele de legionari în uniforma verde trec nesfârşi tc, sal utând pentru cea din urmă oară pe uhliul lor Căpitan, pe N i­cadorii şi Decemvirii lui

La orele 12 din cursul acestei zile, a sosit la biserica Sf. Ilie Gorgani d, gene­ral Ion Antoncscu. conducătorul Statului şi Preşedinte al Consiliul d; miniştri în­soţit de d- Horia Sima, v.-preced in te al consiliului şi comandant ai Mişcării Le­gionari'. Se afîau în biserică miniştrii pu­terilor Axei acredilafi Ia Bucureşti, pre­cum şi întregul corp diplomatic-

La intrarea în biserică, a înaltelor au­torităţi. se afla de gard?1 la Căpătâiul eroilor delega fia tineretului italian aii G- I. L-ului. Această gardă a fost schim­bată de comandanţii Bunei \ esâirii“ , cari a făcut cea dm urma sarda.

PROHODULUn sobor de 200 de preoţi în odăjdii

în frunte cu Patriarhul României, printre cari se afla şi mitropolitul refugiat Gurie al Basarabiei, au psalmodiat sfântul Pro­hod. Răspunsurile funebre sunt date de corul legionar dirijat de ajutorul de co­mandant Ţincoca.

PLECAREA SPRE CRIPTA SFÂNTĂ

După plinirea ritualului sfântului Prohod, în şir nesfârşit, Batalioanele în­durerate ale cămăşilor verzi, au pornit în procesiune spre Casa Verde dela Bu­cureştii Noi undo se odihnesc osemintele martir iilor Mofa şi Marin-

Pe tot lungul Căii Gri viţei, mulţimea

s‘a prosternat întro pioasa recuiger© în faţa aceluia care a fost nedejdea de mai bine a României.

Escadrile de avioane evoluiază deasup* ra convoiului funebru, lăsând coroane şi jerbe de flori, cari se îngână serafic cu cei dintâi fulgi ce prind să înălbeasca acoperişurile Capitalei până în zările în­tristate.

LA CAPĂTUL DRUMULUIIn clipa când închidem ediţia, convo­

iul a sosit la locul de veşnică odihnă. Că pi tanul va fi aşezat intre Moţa şt Marii iar Nicadorii vor fi rânduiţi între cinci Decemvirii la dreapta şi alti cinci Îs stânga.

Sutele de mii de piepturi cântă ,lmnu legionarilor căzuţi/

▼ T T T T m r r m

Inaugurarea primului cinematograf legionar din Braşov

Braşov, 1. —• Joi după amiază s’a des­făşurat solemnitatea inaugurării cinema­tografului „Axa” , luat în stăpânire de Mişcarea Legionară.

La orele 4 după amiază se aflau de faţă, în sala căminului C.F.R. dnii:

Dr. Traian Marian, şeful organizaţiei, judeţului, prof. V. Andricioaia, şeful garnizonei legionare; Petre Baicu, şeful corpului C.M.L. şi preşedinte al Camerii de Muncă, Radu Avram, şeful poiliţiei legionare.

Din „Corpul Răsleţi” au fost de faţă dnii^ ing. Camil Grosu, dr. V. Dogariu,

Marian, şeful organizaţiei judeţene t Mişcărei Legionare, care a spus în esenţf următoarele:

„Pornim la drum aşa cum ne-a învăţa căpitanul: Orice pas către muncă să în ceapă cu rugăciunea. Spre ţelul frumos mergem cu credinţa poruncii împlinirii datoriei, chemând ajutorul lui Dumne­zeu pentru isbăvirea şi înălţarea neamu­lui nostru.

Preluăm această casă a culturii pertru ca printr’ânsa, prin filmele ce vor rul« pe ecranul ei, să răspândim dragoste« pentru frumos, interesul pentru tot ce s<

Camil Ionescu, „Cetăţuile de fete” în j petrece înafara sferei noastre de activi frunte cu d-nele Patriciii, Lia Apostolescu, Cici Muntanu, un detaşament din corpul C.M.L. precum şi un numeros pu­blic.

Serviciul divin a fost slujit de preoţii Popa şi Tohăneanu.

După slujba religioasă, părintele Po­pa a rostit o scurtă cuvântare arătând ca Mişcarea Legionară pune la temelia ori­cărui act împlinit, credinţa în Dumne­zeu. Această legătură cu divinitatea, ne arată în orice împrejurare, adevărata cale ce trebue să urmam. In acest ade­văr am fost zidiiţi şi prin. el păşim sigur spre biruinţă.

Cuvântul diui avocat Traian Ma­rian, şeful org. judeţene.

tate şi să propovăduim curăţenia sufle tească, omenia şi râvna spre muncă.

In açeaçta clipă de copleşitoare iris teje pentru neamul românesc, în care st află rândurite în biserica Sf. Ilie Gor gani din Capitală osemntele căpitanului să ne îndreptăm toate gândurile spre El şi spre căile poruncite de El întru plini rea testamentului Lui. Să ne dăm oste neala ca, plinindn-i vrerea, să-i lăsăm somnul ne turburat” .

Conducerea Im tifuţieLa sfârşitul cuvântării, d-1 şef al orga­

nizaţiei judeţene a încredinţat cu condu cerea cinematografului „Axa” pe d- comandant Prişcu.

S’au rulat apoi câteva jurnale şi filniuA luat. apoi cnvatul d-1 avocat Traian .,Tn marş spre Führer.”

v m m m m y T T T ? y v y T ? fv m T T m T ? ? f Tf f f y f f yT? y v m v m T T m

Un comunicat al Ooitt nilainenfiiiuî legionar al mafer ilor prime

Comandamentul Legionar ni Materiilor I'rme a trimis până în prezent. Şefilor de ! Centre Judeţene ale Materiilor Prime, ur~ 1 mătoarele circulari: 1

Circulara Nr. L referitoare la Bătălia ■ oaselor; .

2. Circulara Ar 2, privitoare la oleagi- , no a se şi materii tanrnte) j

Circulara Nr. 5, privitoare la fierul j vechi‘t

Circulara Ar. 4, referitoare la rămăşiţe j de hârtie;

Circulara Nr. 5, referiloare la metale 1 nefieroase; . ... j.

Circulara Nr. 6, complecteUjia circula- *

ra Nr, 3, privitoare la fierul vechi şi con ţine norme pentru transportul, depozita rea. trierea şi expediţ ia metalelor j ieroa.se

Şefii de Centre Judeţene ale M.aterii lor Prime, care nu au primit încă ore-un, din circular il e enumerate, vor raport< acest lucru Comandamentului.

în Bucureşti a lost trimeasă Comandau iilpr de Corpuri legionare şi se execut, cu multa râvnă, numai circulara referi toare /a „Bătălia Oaselor

In scurt timp se vor adresa Organiza fiilor Legionare din Capitală ..însfruc (iunC cu privire la celeiaita Bătălii şi î special la Cauciuc, b ier, Metale şi IfhrtU

Tipografia legionară fosta Jăat&amoi Lax» Msmom