cll MABILyN J. Hnnnnru $r [rrsnsiln B. Lrysor,r

ffim msr&T pffi flrffirg

flryln ffiuffirffiffifl,iffiPovrstrn tMpostBtLULUt cABt A DEVENtT postBtL,,.

PE LtsrA rur ScHrrunLrn

LEON LEYSON

rrfr

editura rao

Trebuie sI recunosc, avearn palmele ude qi mhI : I t:,:, ... .

dureas acul. Agteptasem r[bd*o,11 cbpi{flr,Aa*i ,,, .,

asta nu insemna,ci nu eram agitat. Era:re*dutr l

meu si ii str6ng mtna celui care imi salvase Viulu

de atdt de multe ori... dar asta se intilmplase cu

mulli ani in urmi. Acum md intrebam daci avea

si m[ mai recunoasci.

in acea zi de toamn[ din 1965, pe drum spre

aeroportul din Los Angeles, mi-am spus c[ s-ar

putea ca birbatul pe care urma si il intilnesc s[ nu

igi mai aminteasci de mine. Trecuseri douizeci de

ani de cAnd il vizusem ultima dati, iar acea intAl-

nire avusese loc pe un alt continent qi in impre-

juriri cu totul diferite. Eram pe atunci un biiat de

l0 LEON LEYSON

cincisprezece ani, flimAnd gi sfrijit, de statura unui

copil de zece ani Acum ajunsesem un blrbat in

toati firea, in virsti detreizeci gi cinci de ani. Eram

cisitorit, aveam cetifenie americani, eram veteran

de rizboi gi profesor. in timp ce al1ii inaintau pen-

tru a-l intAmpina pe oaspetele nostru, eu am rimas

mai in spate. La urma urmei, eram cel mai tinirdin grup gi era normal ca cei mai in vArsti si se afle

in fafa mea. Ca si fiu sincer, voiam s[ amin cit mai

mult dezam[girea ca persoana c[reia ii datoram

atit de multe s[ nu iqi aminteasc[ de mine.

in loc si fiu dezamd'git, m-am simfit euforic,

incilztt de zAmbetul Ei de cuvintele lui:

- $tiu cine eEti, imi spuse el, avAnd o strilucire

in ochi. Tir egti micul Leyson.

Ar fi trebuit s[ gtiu c[ Oskar Schindler nu m-ar

fi dezam[git niciodati.

in ziua reglsirii noastre, lumea inci nu gtia des-

pre Oskar Schindler, nici despre eroismul lui din

timpul celui de-al Doilea Rizboi Mondial. Dar

noi, cei din aeroport, Etiam. Noi gi alli peste o mie

de oameni ii datoram viafa. Am supravie]uit Holo-

caustului datoriti riscurilor uriase asumate de

Un biiat pe lista lui Schindler

Schindler, mitelor gi infelegerilor secrete pe care le

intermediase ca s[ ne fini pe noi, muncitorii luiewei, departe de camerele de gazarede la Auschwitz.

Ca si ne salveze, gi-a folosit mintea, inima, averea

gi s,mecheriile lui incredibile. I-a intrecut in iste-

{ime pe nazigti, pretinzAnd ci eram indispensabili

efortului de rizboi, degi qtia ci mulli dintre noi,

inclusiv eu, nu aveam niciun fel de indemdnirifolositoare. De fapt, nu ajungeam la butoanele

maqinii pe care trebuia sd o acfionez decitt stAnd pe

o cutie de lemn. Cutia aceea lmi didea gansa sI par

util, si rimdn in viafd.

Eram un supraviefuitor neverosimil al Holoca-

ustului. Nu aveam nimic de partea mea, toate imist5'teau lmpotrivi. Eram doar un biiat - nu cunog-

team pe nimeni, nu gtiam si fac nimic. Dar aveam

ugr lucru favorabil mie care intrecea orice altceva:

Oskar Schindler credea ci viafa mea era valoroasl.

Credea cd meritd si fiu salvat, chiar dacd gansa la

via[6 pe care mi-o didea ii punea in pericol pro-

pria viafi. Acum este rAndul meu s[ fac tot ce pot

pentru el, sI vorbesc despre acel Oskar Schindler

pe care il gtiam. Sper ci va deveni o parte din

1l

12 LEON LEYSON

amintirile voastre, a$a cum am fost qi eu mereu o

parte din amintirile lui. Aceasta este Ei povestea

viefii mele, dar gi a felului in care viafa mea s-a

intersectat cu a lui. Pe parcursul ei, vi voi prezenta

gi familia mea. $i ei gi-au riscat viafa ca s[ mi sal-

veze. Chiar gi in cele mai grele clipe, m-au fbcut si

simt ci sunt iubit qi c[ viafa mea este importanti.

$i ei sunt eroi pentru mine.

\*!-*\iq

\$

.' ;. r\k ,trt.\t11;

a.:

t

{triI'

b

\ 1nLr

ll

L.lr1

Am alergat la rAu descull, peste pajigte. Odat*

ce am ajuns printre copaci, mi-am aruncat hai-

nele, m-am ag[fat de creanga mea preferatd, care

atArna destul de jos, m-am leginat deasupra apei

gi mi-am dat drumul.

O aterizare perfecti!

Plutind pe api, am auzit o plesclituri gi apoi

inci una, cAnd doi dintre prietenii mei au sdLrit

dupi mine. CurAnd am iegit din api gi ne-am

intrecut p6ni la crengile noastre, dupl care am

luat-o de la capdt. CAnd tiietorii de lemne care

munceau in amonte ne-au ameninlat ci ne strica

n

rb-r*

t4 LEON LEYSON

distraclia, trimi[And bugtenii proaspit t[ia]i in aval

citre moari, ne-am adaptat repede, alegdnd si

facem pluta, fiecare pe bugteanul lui, privind la

lumina soarelui care se strecura prin bolta de ste-

jari, molizi qi pini.

Oricit de des repetam aceste lucruri, nu md

plictiseam niciodat[ de ele. Uneori, in zilele acelea

fierbinfi de vari, Purtam slip, cel pulin atunci cind

credeam ci vor fi qi adulli prin preajm[. Dar de

obicei nu purtam nimic.

Faptul ci mama imi interzisese si mai merg

la rtu f[cea ca escapadele mele si fie Ei mai

palpitante.

La urma urmei, nici nu gtiam s6 inot.

Iarna, riul era la fel de distractiv. Fratele meu

mai mare, Tsalig, m-a ajutat s[-mi construiesc nigte

patine din tot felul de materiale ciudate, r[m[Ei]e

de metal aduse de la bunicul nostru, fierarul, 9i

vreascuri din stiva de lemne de foc' $i am fost

foarte inventiv. Erau primitive 9i stingace, dar

funclionau! Eram micuf, dar rapid; imi pllcea s[

m[ intrec cu bliefii mai mari pe gheafa plin[ de

ddmburi. Odati, David, un alt frate de-al meu, a

Un biiat pe lista lui Schindler

patinat pe o gheali sublire qi gheala a cedat. A cizutin r6ul inghetat. Din fericire, apa nu era addnci.

L-am ajutat s[ iasd qi am fugit acasi si ne schim-

bim de hainele ude leoarci gi sd ne uscim l6nga

vatr6. Odati incalzili gi uscafi, ne-am intrecut din

nou pdn[ la riu pentru o noui aventurl.

Viafa pirea o cilitorie nesfArgitl,lipsiti de griji.

Aqadar, nici cele mai inspiimAntitoare basme

nu m-ar fi putut pregdti pentru mongtrii pe care

aveam si ii infrunt cativa ani mai tdrzfii, pentru

sclplrile ca prin urechile acului sau pentru eroul

care avea si imi salveze viafa, deghizat gi el inmonstru. Primii ani nu m-au avertizat nicicum

despre ce avea s[ urmeze.

Numele meu este Leib Lejzon, degi acum sunt

cunoscut drept Leon Leyson. M-am niscut laNarewka, un sat din nord-estul Poloniei, de lAngi

Bialstok, nu departe de granifa cu Belarus. Stri-mogii mei locuiseriL acolo generalii la rind; de fapt,

mai bine de doui sute de ani.

P[rinfii mei erau oameni cinstifi gi harnici,

care nu se agteptau si capete niciodatd ceva dac[

nu era cAgtigat prin munc6. Mama, Chanah, era

15

t6 LEON LEYSON

cea mai mici dintre cei cinci copii ai familiei ei,

dou[ fete gi trei biiefi. Pe sora ei mai mare o chema

Shaina, care inseamni ,,frumoas6" in idig. Mituga

era intr-adevdr frumoasi; mama nu era, iar acest

lucru se simfea in felul ln care se purtau cu tofii

cu ele, inclusiv pirinfii lor. Desigur ci acegtia igi

iubeau fetele, dar pe Shaina o considerau prea fru-

moasi pentru munca fizicit;pe mama mea, nu. imi

amintesc c6nd imi povestea mama ci trebuia si

care gilefi cu api pentru muncitorii de la cimp.

Era cald; apa era grea, dar aceasti insircinare s-a

dovedit norocoasi pentru ea - ca qi pentru mine.

Pe aceste cAmpuri l-a vizut mama pentru prima

oar[ pe viitorul ei so].

Degi tata a inceput s[ o curteze, cisitoria lor

trebuia si fie aranjatl de pirin]i ori cel pufin aga

trebuia si parl. Acesta era obiceiul acceptat la

acea vreme in Europa de Est. Din fericire, plrin-

fii lor erau mullumifi de atracfia reciproci dintre

copii. CurAnd, cei doi s-au cisltorit; mama avea

saisprezece ani, iar tata, Moshe, avea optsprezece.

Pentru mama, viala de cuplu se asem[na mult

cu viala trliti alituri de plrinfi. igi petrecea zrlele

Un biiat pe lista lui Schindler t7

muncind in gospodirie, ficAnd mAncare gi ingri-jind familia, dar in loc de pirinfi gi de frafi, avea

acum grijl de sof qi de copii.

Fiind mezinul, nu o aveam prea des doar pen-

tru mine, aga ci unul dintre momentele mele

preferate era atunci c6nd fralii gi sora mea erau la

gcoald gi femeile din vecini veneau in vizit6.

Stiteau in jurul vetrei, impletind sau fic6nd perne

din pene de gAsci. Mi uitam la ele cum adunau

penele Ei le indesau in fefele de pernd, scutu-

rindu-le uEor ca s[ se aEeze uniform. Inevitabil,

mai scipau o parte din ele. Cidea in sarcina

mea s[ str6ng micile pene care pluteau uEor

prin aer. Mi intindeam dupl ele, dar imi sclpau

mereu printre degete. Din cAnd in cAnd, aveam

noroc si str6ng un pumn de pene, iar vecinele

imi rispllteau efortul cu risete gi aplauze. Era o

treabi grea s[ jumuleEti gAgtele, aga ci fiecare

pani era prefioasi.

Abia agteptam si o aud pe mama schimbdnd

povegti cu prietenele ei gi, uneori, chiar gi citeva

bArfe de prin sat. Atunci vedeam o laturi diferitl a

ei, mai linistit[ si mai relaxatd.