Un osta de-al lui Vlad epe
n timpul luptelor de hruial pe care le purta epe cu turcii,
condui de nsui sultanul Mohamed, un soldat romn czu prinzonier.
Sultanul, poruncind s-l aduc naintea sa, l ntreb rstit: - Spune,
ghiaure, pe unde se ascunde domnul vostru? - Pretutindeni i
nicieri, iar dac vrei s-l gseti, du-te de-l caut! Uimit de rspunsul
i ndrzneala soldatului, l ntreb iari: - Ci soldai are el, cu toii ?
- Mai puin cu unuli dac vrei s tii ci i-au mai rmas, du-te de-i
numar! Tulburat de mnie, sultanul strig btnd din picior: - Dac nu
vrei s spui, ghiaure, voi porunci s te spnzure. - Aceasta e
pedeapsa pe care o merit orice soldat care se las a fi prins. Vznd
c n-o scoate la cale cu asprime, sultanul zise cu glas dulce: -
Ascult ghiaure, i druiesc viaa, i dau avere i te fac pa n rile
mele, numai spune-mi ce te-am ntrebat !1|Page
- Nici spnzurtoarea, nici comorile i nici nsui tronul tu nu m
vor face s-mi vnd ara i pe domnul meu. - Toi soldaii lui epe sunt
istei ca tine ? - Din toi, eu sunt cel mai prost, cci altfel eram i
eu ca ceilali: mort ori liber. Vznd Mahomed atta curaj i credin,
rmase gnditor; apoi, ntorcndu-se ctre paalele din jurul su, zise cu
ntristare: - Dac epe ar avea o sut de mii de soldai ca acesta, de
mult ne-ar fi gonit din Europa! Mahomed porunci apoi s scoat pe
soldat din fiare, i ddu o pung cu bani de aur i-l ls liber.
Soldatul trecu mndru printre irurile musulmanilor i se duse la ai
si.
2|Page
