Upload
buikhue
View
235
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 1
Unitatea de învăţare Nr. 1 Definirea, reglementarea și deschiderea moștenirii
Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1
Conținutul Unității de învățare:
1.1 Definire, terminologie, reglementare
1.2 Felurile moștenirii
1.3. Deschiderea moștenirii-Data și locul deschiderii moștenirii
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1
Pagina 2
2
4
7
11
12 13
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 2
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
Înţelegerea noţiunilor de ”succesiune”, ”succesor” și ”defunct”.
Fixarea noțiunilor de ”moștenire legală”, ”moștenire testamentară” și
”coexistența moștenirii legale cu cea testamentară”.
Înțelegerea mecanismului stabilirii momentului deschiderii moștenirii și
importanța acestuia.
Fixarea noțiunilor de ”loc” al deschiderii succesiunii, ”domiciliu”.
Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit
reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și de
reglementările anterioare.
1.1 Definire, terminologie, reglementare Cuvinte/
expresii cheie
Succesiune, moștenire, ereditate, defunct, autor, de cuius, succesor, moștenitor,
noul Cod civil
În limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte
sau fenomene. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au
un inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice
decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane
juridice sau statul) .
Notiunii de mostenire sau succesiune i se confera in doctrina si practica
judiciara un inteles larg in sensul ca ea desemneaza orice fel de transmisiune de
drepturi, atit intre vii cit si pentru cauza de moarte si unul restrins in sensul ca ea
desemneaza numai transmisiunea pentru cauza de moarte.
Intr-adevar si prin acte juridice intre vii precum contractul de vanzare, donatia,
cotractul de intretinere etc. se realizeaza o succesiune in privinta titularilor dreptului
de proprietate, dar sensul restrins al notiunii in domeniul pe care-l cercetam vizeaza
numai succesiunea care se realizeaza in aceasta privinta pentru cauza de moarte,
adica de la o persoana fizica decedata catre una sau mai multe persoane in viata.
In sensul restrins, specializat, termenul desemneaza atat transmisiunea
patrimoniului de la persoana decedata catre mostenitorii (succesorii sai) cat si
intinderea sau cuprinsul acestui patrimoniu. Se vorbeste astfel de bunurile cuprinse
in mostenire sau succesiune, de mostenire sau succesiune mobiliara sau imobiliara
sau ca un bun face parte din mostenire sau nu. Cu alte cuvinte prin acest termen se
desemneaza uneori si obiectul transmisiunii succesorale.
Moștenirea este garantată prin dispozițiile art. 46 din Constituția României,
asigurându-se la nivel de principiu ca acest drept poate fi realizat efectiv prin
interventia institutiilor statului. Noul Cod civil cuprinde dispoziții importante în
Cartea a IV-a, intitulată ”Despre moștenire și liberalitați”, Titlul I ”Dispoziții
referitoare la moștenire în general” (art. 953-962); Titlul II ”Moștenirea legală” (art.
963-983) și Titlul III ”Liberalitățile” (art. 984-1099) și Titlul IV ”Transmisiunea și
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 3
partajul” (art. 1100-1163).
Conform art. 91 din Legea nr. 71/2011, moștenirile deschise inainte de intrarea
in vigoare a noului Cod Civil sunt supuse legii in vigoare la data deschiderii
succesiunii, adică Codului civil de la 1864.
În vechea reglementare, Codul civil de la 1846, in Cartea a III - a privind
diferitele moduri de dobindire a proprietatii cuprindea doua titluri dedicate
succesiunilor: Titlul I, ”Despre succesiuni” (art. 650-799) si Titlul II ”Despre
donatiuni intre vii si despre testamente” (art. 800-941). Pe lânga aceste prevederi
legale care constituiau principalul izvor al materiei succesiunilor, Codul civil mai
cuprindea si alte reglementari referitoare la acest domeniu si cu care dispozitiile de
mai sus se intregeau. Dar reglementari legale privitoare la mosteniri se gaseau si in
alte acte normtive ce aveau diferite obiecte de reglementare. Amintim doar cu titlu
de exemplu Legea nr. 18/1991, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 112/1995 si
Legea nr. 10/2001.
Conform art. 557 alin.1 din noul Cod civil, ”Dreptul de proprietate se poate
dobândi, în condițiile legii, prin convenție, prin moștenire legală sau testamentară”.
Art. 953 din noul Cod civil, prevede că ”moștenirea este transmiterea patrimoniului
unei persoane fizice decadate către una sau mai multe persoane în ființă”. Noul Cod
civil a adoptat termenul de ”moștenire”, dar nu a renunțat nici la termenul de
”succesiune” (art. 553 alin. 2 C. civ - ”vacanță succesorală”).
În principiu, în materia dreptului de moștenire, noțiunile de ”moștenire” și
”succesiune” sunt sinonime. Uneori doctrina foloseste cu acelasi inteles si notiunea
de ”ereditate”.
Persoanele care interesează dreptul la moștenire sunt: persoana decedată și
persoanele care dobândesc patrimoniul lăsat de defunct.
Defunctul se mai numește și ”autor” dar și de cuius”. Persoanele care dobândesc
patrimoniul defunctului se numesc, în general, moștenitori sau succesori. În cazul
moștenirii testamentare, cel care lasă moștenirea se numește testator, iar
dobânditorul legatar (universal, cu titlu universal sau particular).
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 4
Test de autoevaluare 1.1.
Care este înțelesul noțiunii de ”succesiune”?
Precizați dacă sunt sinonime noțiunile de ”succesiune”, ”moștenire” și ”ereditate”.
Ce prevede art. 953 din noul Cod civil?
1.2 Felurile moștenirii
Cuvinte/expresii
cheie
Moștenire legală; moștenire testamentară; moștenitori cu titlu universali,
universali, cu titlu particular; coexistența moștenirii legale cu cea testamentară
Potrivit art. 955 alin. 1 din noul Cod civil, ”patrimoniul defunctului se transmite
prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel
prin testament”. De aici rezultă faptul că, după izvorul vocației suucesorale,
moștenirea este de două feluri: legală și testamentară.
Mostenirea este legala cind ea se transmite in ordinea si cotele determinate prin
lege, persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori stabilite
in Codul civil. Ea se va transmite in temeiul legii numai in masura in care nu exista
testament sau în cazul în care există testament, acesta nu cuprinde întreaga masă
succesorală ori cuprinde alte dispoziții decât cele referitoare la transmiterea
patrimoniului succesoral, de exemplu, înlăturarea de la moștenire a unei rude. În
acesta din urmă situație, dacă cel înlăturat este moștenitor rezervatar, el va culege
totusi o parte din moștenire împotriva voinței testatorului, în calitate de moștenitor
legal rezervatar. Astfel, o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 5
moștenire testamentară, iar cealaltă prin moștenire legală (art. 955 alin. 2).
Moștenitorii legali pot fi: universali, cu titlu universal, cu titlu particular. În
doctrină moștenirea legală este cunoscută și sub denumirea de moștenire ab intestat
(când defunctul nu a lăsat testament). Codul civil, spre deosebire de dreptul roman
unde succesiunea ab intestat era considerată o excepție, o privește ca pe cea mai
firească modalitate de transmitere a patrimoniului lui decujus către rudele sale.
În cazul mostenirii testamentare, transmisiunea bunurilor defunctului are loc
in baza testamentului. Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din
cuprinsul testamentului poarta denumirea de legate, iar beneficiarii acestora de
legatari. Legatarul poate fi universal, adică cu vocație la întregul patrimoniu lăsat de
defunct, cu titlu universal, cu vocație la o fracțiune din masa succesorală, și cu titlu
particular, cu vocație la bunuri singulare, anume determinate.
Coexistența moștenirii legale cu cea testamentară
Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud ci
dimpotriva ele pot coexista (art. 955 alin. 2). In cazul in care exista testament dar si
mostenitori legali rezervatari coexistenta lor se impune chiar, caci prin dispozitiile
din cuprinsul testamentului nu se va putea incalca rezerva mostenitorilor legali
punindu-se problema reductiunii legatelor la limita cotitatii disponibile, asa cum
vom arata in alta parte a acestei lucrari. Sau daca defunctul a facut legate cu titlu
particular patrimoniul va reveni mostenitorilor legali care insa vor fi tinuti sa
execute legatele fata de legatarii cu titlu particular. Daca insa este vorba de un legat
particular, adica avind ca obiect un bun individual determinat, dreptul asupra
acestuia va fi dobindit de catre legatar direct de la defunct, fara sa treaca asupra
mostenitorilor legali .
In ipoteza in care prin legatele instituite de defunct nu se epuizeaza patrimoniul
succesoral devolutiunea succesorala va fi legala pentru rest si testamentara pentru
ceea ce cuprind legatele. Daca insă s-au instituit mai multi legatari universali,
epuizându-se astfel mostenirea și dacă nu există moștenitori rezervatari, moștenirea
testamentară înlătură pe cea legală.
Asadar, atât Codul civil de la 1864, cât și noul Cod civil nu au pastrat principiul
din dreptul roman al incompatibilitatii mostenirii testamentare cu cea legala (nemo
partim testatus partim intestatus decedere potest, adica nimeni nu poate muri in
parte cu testament, in parte fara testament).
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 6
Test de autoevaluare 1.2.
Ce înțelegeți prin moștenirea legală?
Ce înțelegeți prin moștenirea testamentară?
Pot coexista cele două tipuri de moștenire?
În ce situații, moștenirea testamentară înlătură moștenirea legală?
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 7
1.3. Deschiderea moștenirii. Data și locul deschiderii moștenirii
Cuvinte/expresii
cheie
Momentul deschiderii moștenirii, momentul morții, patrimoniu succesoral,
domiciliul defunctului, competență teritorială, capacitate succesorală,
declarare judecătorească a morții
Potrivit art. 954 din noul Cod civil, moștenirea unei persoane se deschide
prin decesul acesteia. Intelegem prin deces, cel fizic constatat sau cel declarat
prin hotărâre judecatorească.
Potrivit reglementării vechi, art. 651 din Codul civil de la 1864 prevedea că
“succesiunile se deschid prin moarte”. Declararea disparitiei unei persoane nu
ducea la deschiderea succesiunii acesteia, căci potrivit art. 19 din Decretul nr.
31/1954, cel disparut era socotit in viata daca nu intervenise o hotarâre
judecatorească de declarare a mortii.
Numai moartea, asadar, declansează transmiterea patrimoniului succesoral
catre mostenitorii acelei persoane. Câtă vreme o persoana este in viată nu poate
fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas). Chiar și cel
dispărul este socotit a fi în viață, dacă nu a intervenit o hotărâre declrativă de
moarte rămasă definitivă (art. 53 din noul Cod civil).
Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui
de cujus.
Locul deschiderii mostenirii
Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului,
indiferent dacă acesta corespunde sau nu cu locul decesului (art. 954 alin. 2 din
noul Cod civil).
Art. 87 din noul Cod civil prevede că domiciliul persoanei este acolo unde
acesta declară că are locuința principală. Domiciliul nu se confundă cu reședința,
care este locuință secundară. Art. 90 alin. 1 prevede că, atunci când domiciliul
defunctului nu a fost cunoscut, reședința va fi considerată domiciliu.
Potrivit alin. 3 al art. 954, ”dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este
cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul
din ţară aflat în circumscripţia notarului public celui dintâi sesizat, cu condiţia ca
în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă
moştenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile,
locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public celui dintâi
sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui
ce lasă moştenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 8
situate în România, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului
public celui dintâi sesizat”. Alin. 4 al aceluiași articol prevede că dispoziţiile
alin. 3 se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în
vederea desfăşurării procedurii succesorale este instanţa judecătorească.
Dovada ultimului domiciliu se face, de regulă, cu mențiunile din cartea de
identitate și certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească
declarativă de moarte rămasă definitivă. În celelalte cazuri, fiind o chestiune de
fapt, ca și data, dovada ultimului domiciliu se poate face, în principiu, prin orice
mijloc de probă.
Vechea reglementare de la 1864 nu preciza care este locul deschiderii
succesiunii, dar el rezulta din prevederile art. 14 C. pr. civ. si cele ale art. 10 lit. a
si b si art .68 alin. 1 si 2 din Legea nr. 36/1995. Prin art. 14 din Codul de
procedura civila se determina competenta instantei celui din urma domiciliu al
defunctului in cazul litigiilor privitoare la mostenire iar cele doua texte din
Legea nr.36/1995 determinau competenta teritoriala a notarilor publici in
domeniul procedurii succesorale notariale, functie de competenta teritoriala a
judecatoriei in care defunctul si-a avut ultimul domiciliu.
Domiciliul ales sau conventional nu are in acest domeniu nicio semnificatie,
fiind instituit in vederea exercitarii drepturilor sau executarii obligatiilor născute
dintr-un act juridic.
Dovada locului ultimului domiciliu se poate face in principiu prin orice
mijloc de proba caci domiciliul este o chestiune de fapt. Practic dovada se face
prin actul de identitate sau certificatul de deces al lui decujus. In cazul minorilor
sub 14 ani dovada se face prin actul de identitate al parintilor sau tutorelui. Se
admite insa ca daca in realitate decujus a avut un alt domiciliu decit cel inscris in
actul de identitate acest lucru sa poata fi dovedit prin orice mijloc de proba.
Intereseaza asadar domiciliul real al defunctului, iar aceasta imprejurare fiind o
chestiune de fapt se admite proba chiar impotriva actului de identitate.
Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru determinarea
competentei teritoriale a organelor chemate a rezolva atât problemele
necontencioase cât si cele contencioase legate de mostenire:
a) secretarul consiliului local al localității în raza căreia defunctul și-a avut
ultimul domiciliu sau orice altă persoană interesată poate cere deschiderea
procedurii succesorale notariale (art. 69 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici
și a activității notariale);
b) notarul public din biroul situat in circumscripția teritorială a judecătoriei în
care defunctul și-a avut ultimul domiciliu, este competent sa realizeze procedura
succesorala notariala necontencioasa (art.10 lit.a din Legea nr. 36/1995); ca
excepție, în cazul moștenirilor succesive, moștenitorii pot alege competența
oricăruia dintre birourile notariale din circumscripția teritorială a judecătoriei în
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 9
care a avut domiciliu cel din urmă autor (art. 10 lit. b din Legea nr. 36/1995);
c) instanta judecatoreasca competenta teritorial a judeca acțiunile privitoare la
moștenire se determină tot în funcție de locul deschiderii moștenirii, chiar dacă
în masa succesoarlă se găsesc imobile aflate în circumscripția altei instanțe.
Instanța judecătorească de la ultimul domiciliu al defunctului este competentă să
judece:
cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;
cererile privitoare la moștenire, precum și cele privitoare la pretențiile
reciproce ale moștenitorilor (petiția de ereditate, acțiunea în reducțiune,
acțiunea de partaj succesoral);
cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia
dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar;
cererile privitoare la anularea certificatului de moștenitor eliberat de
notarul public sau de ridicare ori de modificare a măsurilor de conservare
a bunurilor succesorale (art. 85 din Legea nr. 36/1995).
Acțiunile reale imobiliare fără legătură cu problemele succesorale sunt de
competența instanței în circumscripția căreia se află imobilul (art. 13 C. pr. civ.
1865 si art. 117 C.pr.civ. intrat in vigoare in anul 2013). Chiar dacă moștenirea
este imobiliară, in cererile privitoare la mostenire competența aparține instanței
celui din urmă domiciliu al defunctului (art. 14 C. pr. civ. anterior si art. 118
C.pr.civ. in vigoare).
Data deschiderii mostenirii
Potrivit dispozitiilor art. 954 alin. 1 din noul C. civ., momentul deschiderii
moștenirii coincide cu momentul morții persoanei care lasă moștenirea.
Cei care pretind vreun drept cu privire la o mostenire, trebuie sa faca dovada
datei mortii celui pe care vor sa-l mosteneasca. Dovada mortii si a datei acesteia
se face de regulă, prin certificatul de deces eliberat de catre serviciul de stare
civila al localitatii in care s-a produs decesul, sau cu hotarirea judecatoreasca
declarativa de moarte. Dovada contrara cu privire la data mortii se va putea face
in ambele cazuri prin orice mijloc de proba.
În cazul în care decesul nu poate fi constatat în mod direct, prin examinarea
cadavrului uman, certificatul de deces se completează pe baza hotărârii
judecătorești declarative de moarte, rămasă definitivă, care cuprinde și data
stabilită de instanță ca fiind aceea a morții. Potrivit art. 49 din noul Cod civ., în
cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă,
aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 10
persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor
informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă.
Dacă data primirii ultimelor informaţii sau indicii despre cel dispărut nu se
poate stabili cu exactitate, termenul prevăzut mai sus se socoteşte de la sfârşitul
lunii în care s-au primit ultimele informaţii sau indicii, iar în cazul în care nu se
poate stabili nici luna, de la sfârşitul anului calendaristic.
Art. 50 din noul Cod civ. prevde: ”(1) Cel dispărut în împrejurări deosebite,
cum sunt inundaţiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul,
în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce
îndreptăţeşte a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel
puţin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia. 2) Dacă ziua în
care a intervenit împrejurarea când a avut loc dispariţia nu poate fi stabilită, sunt
aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 49 alin. (2). (3) Atunci când
este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat,
moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aştepta
împlinirea vreunui termen de la dispariţie.
Potrivit art. 52 din noul Cod civ., ”(1) Cel declarat mort este socotit că a
încetat din viaţă la data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind
aceea a morţii. Dacă hotărârea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat
mort a încetat din viaţă în ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii. (2)
În lipsa unor indicii îndestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a încetat din
viaţă în ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50,
după caz. (3) Instanţa judecătorească poate rectifica data morţii stabilită potrivit
dispoziţiilor alin. (1) şi (2), dacă se dovedeşte că nu era posibil ca persoana
declarată moartă să fi decedat la acea dată. În acest caz, data morţii este cea
stabilită prin hotărârea de rectificare”.
Se admite chiar dovada orei si minutului in care a avut loc decesul in ipoteza
in care mai multe persoane, cu vocatie succesorala reciproca, au decedat la
aceeasi data.
Potrivit art. 54 din noul Cod civil, în cazul în care, după declararea
judecătorească a morții, se descoperă certificatul de deces al celui declarat mort,
orice persoană interesată poate cere anularea hotărârii.
Data mortii este importantă din perspectiva problematicii juridice pe care o
presupune orice moștenire întrucât în funcție de aceasta se stabilesc:
a) cercul persoanelor chemate la moștenire, capacitatea lor succesorală și
drepturile ce li se cuvin din acea moștenire;
b) momentul transmiterii moștenirii către succesori, întrucât acceptarea
moștenirii retroactivează până la data deschiderii acesteia. Renunțarea la
moștenire produce efecte tot pâna la această data;
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 11
c) valabilitatea actelor juridice asupra mostenirii, intrucat, în principiu actele cu
privire la o succesiune nedeschisa sunt nule absolut (956 noul C. civ. );
d) compunerea si valoarea masei succesorale;
e) în cazul pluralității de mostenitori, începutul indiviziunii succesorale și data
pâna la care retroactivează efectul declarativ al partajului;
f) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi
succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data deschiderii
succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succesorale.
Actele care se fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare
sau renuntare la mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt
savirsite, in baza principiului aplicarii imediate a legii noi. Potrivit art. 91 din
Legea nr. 71/2011, moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a noului
Cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii miștenirii.
Test de autoevaluare 1.3.
Precizați care este importanța datei deschiderii moștenirii.
Ce se înțelege prin domiciliul persoanei fizice?
În loc de
rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 1.
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 1
Ce înțelegeți prin coexistența moștenirii legale cu cea testamentară ?
Ce înțelegeți prin locul deschiderii moștenirii ?
Motivaţi răspunsurile!
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 12
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Răspuns 1.1
1 – În limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau
fenomene. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au un
inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice
decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane
juridice sau statul) . Notiunii de mostenire sau succesiune i se confera in doctrina si
practica judiciara un inteles larg in sensul ca ea desemneaza orice fel de
transmisiune de drepturi, atit intre vii cit si pentru cauza de moarte si unul restrins in
sensul ca ea desemneaza numai transmisiunea pentru cauza de moarte.
2 - Noul Cod civil a adoptat termenul de ”moștenire”, dar nu a renunțat nici la
termenul de ”succesiune” (art. 553 alin. 2 C. civ-”vacanță succesorală”). În
principiu, în materia dreptului de moștenire, noțiunile de ”moștenire” și
”succesiune” sunt sinonime. Mai rar, doctrina foloseste cu acelasi inteles si
notiunea de ”ereditate”.
3 - Art. 953 din noul Cod civil, prevede că ”moștenirea este transmiterea
patrimoniului unei persoane fizice decadate către una sau mai multe persoane în
ființă”.
Răspuns 1.2
1- Mostenirea este legala cind ea se transmite in ordinea si cotele determinate
prin lege, persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori
stabilite in Codul civil. Ea se va transmite in temeiul legii numai in masura in care nu
exista testament sau în cazul în care există testament, acesta nu cuprinde întreaga
masă succesorală ori cuprinde alte dispoziții decât cele referitoare la transmiterea
patrimoniului succesoral, de exemplu, înlăturarea de la moștenire a unei rude. În
acesta din urmă situație, dacă cel înlăturat este moștenitor rezervatar, el va culege
totuți o parte din moștenire împotriva voinței testatorului, în calitate de moștenitor
legal rezervatar. Astfel, o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin
moștenire testamentară, iar cealaltă prin moștenire legală (art. 955 alin. 2).
2- În cazul mostenirii testamentare, transmisiunea bunurilor defunctului are loc in
baza testamentului. Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din cuprinsul
testamentului poarta denumirea de legate, iar beneficiarii acestora de legatari.
Legatarul poate fi universal, adică cu vocație la întregul patrimoniu lăsat de defunct,
cu titlu universal, cu vocație la o fracțiune din masa succesorală, și cu titlu
particular, cu vocație la bunuri singulare, anume determinate.
3 - Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud ci
dimpotriva ele pot coexista (art. 955 alin. 2).
4- Daca însă s-au instituit mai multi legatari universali, epuizându-se astfel
mostenirea și dacă nu există moștenitori rezervatari, moștenirea testamentară
înlătură pe cea legală.
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 13
Răspuns 1.3
1- Data mortii este importantă din perspectiva problematicii juridice pe care o
presupune orice moștenire, întrucât în funcție de aceasta se stabilesc:
a) cercul persoanelor chemate la moștenire, capacitatea lor succesorală și drepturile
ce li se cuvin din acea moștenire;
b) momentul transmiterii moștenirii către succesori, întrucât acceptarea moștenirii
retroactivează până la data deschiderii acesteia. Renunțarea la moștenire produce
efecte tot pâna la această data;
c) valabilitatea actelor juridice asupra mostenirii, căci, în principiu actele cu privire
la o succesiune nedeschisa sunt nule absolut (956 noul C. civ. );
d) compunerea si valoarea masei succesorale;
e) în cazul pluralității de mostenitori, începutul indiviziunii succesorale și data pâna
la care retroactivează efectul declarativ al partajului;
f) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi
succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data deschiderii
succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succesorale. Actele
care se fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau
renuntare la mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in
baza principiului aplicarii imediate a legii noi. Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011,
moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil sunt supuse
legii în vigoare la data deschiderii miștenirii.
2 - Art. 87 din noul Cod civil, prevede că domiciliul persoanei este acolo unde
acesta declară că are locuința principală. Domiciliul nu se confundă cu reședința,
care este locuință secundară. Art. 90 alin. 1 prevede că, atunci când domiciliul
defunctului nu a fost cunoscut, reședința va fi considerată domiciliu.
Bibliografie unitate de învăţare nr. 1
1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2011.
4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,
03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-
drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-
a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,
Constanța, 2011;
Definirea, reglementarea și deschiderea succesiunii
Drept civil. Succesiuni 14
11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și
completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;
12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,
București, 2003;
13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,
Editura Hamangiu, București, 2009;
14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului
Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;
15. F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Editia a III-a, Editura
Universul Juridic, Bucuresti, 2014;
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 15
Unitatea de învăţare Nr. 2
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2
Conținutul Unității de învățare nr. 2:
2.1 Capacitatea de a moșteni
2.2 Vocația la moștenire
2.3 Nedemnitatea succesorală
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2
Pagina 16
16
16
20
21
26
27 27
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 16
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:
Înţelegerea noţiunilor de ”capacitate succesorală”, ”vocație
succesorală” , ”nedemnitate succesorală”.
Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit
reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și
de reglementările anterioare.
2.1 Capacitatea de a moșteni
Cuvinte/expresii
cheie
Persoane fizice în viață, persoane concepute, timpul legal al concepțiunii,
persoane dispărute, persoane juridice, predecedați, comorienți, codecedați
Noul Cod civil prevede (art. 957-962) doua conditii pozitive și una negativă,
pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire, și anume:
a) capacitatea succesorala
b) vocatia (chemarea) la mostenire
c) nedemnitatea succesorală.
Capacitatea succesorala
1. Notiunea capacitatii succesorale
Potrivit art. 957 din noul Cod civ., ”o persoană poate a moșteni dacă există la
momentul deschiderii succesiunii”. Asadar, orice persoana care exista in
momentul deschiderii succesiunii are capacitatea succesorală, de a culege
succesiunea.
Asa cum am aratat, in literatura juridică a existat o controversă in privinta
continutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca
ceva diferit de capacitatea de folosinta si de capacitatea de exercitiu a persoanei.
S-a opinat ca aceasta capacitate se include in cea de folosinta, nefiind altceva
decit o parte a acesteia; astfel, capacitatea de folosinta este aptitudinea generala
de a avea drepturi si obligatii, in timp ce capacitatea succesorala este o aptitudine
de a dobindi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o succesiune.
Concluzia este că se impune a nu fi confundată cu capacitatea de folosință și nici
cu cea de exercițiu, capacitatea de a moșteni definindu-se separat.
Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la
momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia sau succesorilor sai
in drepturi, in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 17
decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind drepturile
sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori.
In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca
existenta sa la data deschiderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era
decedat in acel moment. Potrivit art. 965 din noul Cod civ., ”prin reprezentare
succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant,
urcă, în virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a
culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn
faţă de defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii”.
Persoanele care au capacitate succesorala
Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in
viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele
concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in
fiinta la data deschiderii succesiunii.
a) Persoanele fizice in viata
Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din
prevederile art. 957 din noul Cod civ. Nu are importnata cit anume a trait o
persoana dupa deschiderea mostenirii. Daca a decedat imediat dupa deschiderea
mostenirii drepturile sale succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facind
parte din propriul patrimoniu. In astfel de situatii, nu are importanta ca
mostenitorul care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii nu si-a exercitat
dreptul de optiune succesorala, intrucit acest drept face parte din patrimoniul
retransmis propriilor mostenitori care vor putea sa-l exercite pina la implinirea
termenului de prescriptie prevazut de lege.
Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de stare
civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea
succesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte.
Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.
b) Persoanele disparute
Potrivit art. 53 din noul Cod civ. “cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a
intervenit o hotarâre declarativă de moarte ramasa definitiva”, ceea ce inseamna
ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca
cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, au capacitate
succesorala. Capacitatea succesorala a disparutului este insa provizorie. Situatia
se va definitiva fie prin reaparitia lui, fie prin constatarea fizica a mortii,
intervenita dupa deschiderea mostenirii, sau prin declararea judecatoreasca a
mortii prin hotarire definitiva, prin care s-a stabilit o data a mortii ulterioara datei
deschiderii succesiunii. In schimb cel disparut va fi considerat ca nu a avut
capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin hotarirea judecatoreasca
declarativa de moarte, ca el a decedat inaintea deschiderii succesiunii la care ar fi
avut dreptul. In astfel de situatii tot ce s-a primit din mostenire in numele
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 18
disparutului va trebui sa se restituie acelor mostenitori care au fost inlaturati de la
succesiune, prin considerarea lui in viata la momentul deschiderii succesiunii,
ceea ce s-a dovedit apoi a fi inexact. Mostenitorii sai insa, care vin la mostenire
prin reprezentarea sa, vor pastra cota lui parte din mostenire, dar nu ca parte a
patrimoniului mostenit de la cel disparut declarat mort, ci in calitate de
mostenitori cu vocatie proprie, care vin la mostenire prin reprezentare.
c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii
Potrivit art. 36 din noul Cod civ., existența persoanei fizice începe în ziua nașterii,
iar copilul conceput se consideră că există, cu singura condiție de a se naște viu
(infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseamna
asadar că, pentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput
dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni, va trebui sa se dovedeasca prin
orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in
acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil).
Intrucit stabilirea cu exactitate a momentului concepției nu este posibilă, art.
412 din noul Cod civil prevede o prezumtie legală cu privire la perioada
conceptiei: ”(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi
dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu
zi. (2) Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii
copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau
chiar în afara acestui interval”. Rezultă, că această prezumție are un caracter
relative.
d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii
In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de
la data înregistrării, dacă sunt supuse înregistrării, sau de la data actului de
înființare ori de la data autorizării constituirii lor (art. 205 alin. 1 și 2 din noul C.
civ.).
Potrivit art. 208 din noul C. civ, prin excepţie de la prevederile art. 205 alin. (3)
şi dacă prin lege nu se dispune altfel, orice persoană juridică poate primi
liberalităţi în condiţiile dreptului comun, de la data actului de înfiinţare sau, în
cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului,
chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică
să ia fiinţă în mod legal.
Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii capacitate de
folosință anticipată. Art. 205 alin. 3 prevede că persoanele juridice prevăzute la
alin. (1) pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi
asume obligaţii, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia
fiinţă în mod valabil.
Caracteristic persoanelor juridice este faptul că pot dobândi moștenirea însă
exclusiv prin legat cuprins în testament, deci exclusiv prin moștenire
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 19
testamentară.
Bunurile astfel dobindite prin liberalitati trebuie sa corespundă scopului pentru
care persoanele juridice au fost înfiintate, potrivit principiului capacității de
folosință (art. 206 alin. 1 noul Cod civ.). Legatul care nu corespunde scopului
pentru care persoana juridica a fost infiintata va fi nul sau caduc, in functie de
faptul daca incapacitatea a existat in momentul intocmirii testamentului sau a
survenit ulterior, dar inainte de deschiderea mostenirii .
Daca persoana juridica inceteaza, dar dupa data deschiderii succesiunii, drepturile
succesorale dobindite in virtutea testamentului vor trece asupra persoanelor
juridice ce vor dobindi patrimoniul acesteia, intrând asadar in masa patrimonială
supusa lichidarii, in cazul dizolvarii persoanei juridice.
Persoanele care nu au capacitate succesorala
a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba
fiinta
Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 957 alin. 1 din noul C. civ.,
potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care exista la
momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice
predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in
acest moment nu au capacitate succesorala.
In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din mostenire care s-ar fi
cuvenit persoanei fizice predecedate daca ar fi fost in viata la data deschiderii
mostenirii va reveni descendentilor sai. Daca nu sunt insa intrunite conditiile
reprezentarii succesorale, succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor
putea mosteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata,
caci ea va fi culeasa de mostenitorii in viata ai lui decujus, chiar si de
descendentii celui predecedat, dar in nume propriu si nu prin reprezentare sau
retransmitere.
b) comorientii și codecedații
Potrivit art. 957 alin. 2 din noul C. civ, dacă, în cazul morţii mai multor
persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea
de a se moşteni una pe alta. Aceste persoane poartă numele de comorienți și
codecedați
Comorientii sunt persoanele care au decedat in aceeasi imprejurare, fara a se
putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit
deodata. Rezulta ca in prezenta unei astfel de imprejurari, acele persoane, cu toate
ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele
intrucit nu a supravietuit niciuna celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii
succesiunii niciuna nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala,
nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata
ca fiind cea mai justa, caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si de sex a
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 20
fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa
cum apare ea si in dreptul roman. Au fost insa si autori care au sustinut ca si
aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine
a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp. Afirmatia este
exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a
imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane
legiuitorul a creat o prezumtie legala menita a ușura adoparea solutiilor juridice
ce se impun.
Prezumtia mortii concomintente instituita de art. 957 se aplică, cu consecinta
ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul
persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti, ci
codecedați, intrucit aceștia din urmă nu au decedat in aceeasi imprejurare, ci in
acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea
deceselor.
Deosebirea dintre comorienți și codecedați este dictată de împrejurările
decesului, care pot fi asemănătoare sau diferite.
Test de autoevaluare 2.1.
1. Care sunt prevederile art. 412 din noul Cod civil?
2. Ce înțelegeți prin comorienți?
2.2. Vocația (chemarea) la moștenire
Cuvinte cheie
Vocație succesorală concretă, vocație succesorală generală
Pe lânga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la
mostenire\ se mai cere o a doua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala.
In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile legale
potrivit carora sunt chemate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru
clase de mostenitori, precum si sotul supravietuitor, iar in cazul mostenirii
testamentare, in cuprinsul testamentului lăsat de defunct (art. 962 din noul Cod
civil).
Intr-o prima acceptiune, notiunea de vocatie succesorala are un sens general, care
exprima potentialitatea unor rude din cele determinate ca facand parte din cele
patru clase de mostenitori de a culege mostenirea lui decujus. Dar dintre acestea
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 21
nu toate vor putea culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au
vocatie succesorala concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza
devolutiunea succesorala legala vor culege, efectiv, acea mostenire. Intr-adevar, o
persoana poate sa aibă vocatia succesorala generala dar poate fi inlaturata de la
mostenirea respectiva de o ruda in grad mai apropiat a defuctului, ipoteza in care
spunem ca ea nu a avut vocatie succesorala concreta la acea mostenire. S-a spus
ca, pentru ca o persoana sa aibă vocatie succesorala, trebuie sa existe doua
conditii, una pozitiva adica vocatia succesorala generala si una negativa ca acea
persoana sa nu fie inlaturata de la mostenire de o ruda mai apropiata in grad sau
de un legatar.
Vocatia succesorala generala este inoperanta in cazul mostenirii testamentare,
intrucat orice persoana care are capacitate succesorala poate, in principiu, primi
legate cu limitarile aduse de rezerva succesorala, in cazul unei categorii de
mostenitori.
Test de autoevaluare 2.2.
Care sunt condițiile existenței vocației succesorale concrete ?
2.3. Nedemnitatea succesorală
Cuvinte/expresii
cheie Sancțiune civilă, moștenire legală, moștenire testamentară, nedemninate de
drept, nedemnitate judiciară, efecte, retroactiv, terți, descendenți, reprezentare,
invocare
Notiune
Pentru a putea mosteni se cer doua conditii pozitive si anume capacitatea
succesorala si vocatia succesorala, dar se mai cere si o conditie negativa si anume
ca mostenitorul sa nu fie nedemn (art. 958 - 961 din noul C. civ.).
Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala reprezinta decaderea din dreptul de a
mosteni a acelor succesibili care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave,
strict determinate de legiuitor, impotriva defunctului sau a memoriei acestuia.
Nedemnitatea a fost caracterizata ca fiind o sanctiune civila care se
fundamenteaza pe motive de moralitate publica, neputindu-se admite ca o
persoana vinovata de vreuna din faptele prevazute expres de legiuitor fata de o
alta persoana sa o mosteneasca tocmai pe aceasta.
Din caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 22
consecinte, si anume:
a) nedemnitatea privește atât moștenirea legală, cât și legatele cu care nedemnul a
fost gratificat;
b) nedemnitatea operează de drept sau poate fi judiciară;
c) efectele nedemnității de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin
testament sau prin act autentic notarial de către cel care lasă moștenirea;
d) fiind vorba de o sanctiune ea produce efecte numai fata de autorul faptelor, nu
și față de alte persoane chemate la moștenirea defunctului în nume propriu sau
prin reprezentare;
e) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel
despre a carui mostenire este vorba, si nu poate fi extinsa la alte mosteniri ; ea
are, asadar, un caracter relativ, neputind fi extinsa si la alte mosteniri;
f) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, astfel că moștenitorul trebuie să fi
acționat cu discernământ.
Felurile nedemnității succesorale
a) Nedemnitatea de drept
Noul Cod civil prevede in art. 958 alin.1 că este de drept nedemnă de a moșteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l
ucide pe cel care lasă moştenirea;
b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea
moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care,
dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi
restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.
Potrivit aceluiași articol, ”în cazul în care condamnarea pentru faptele
menţionate la alin. (1) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie
sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au
fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă” (alin 2).
Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei
persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul
public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.
b) Nedemnitatea judiciară
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 23
Conform art. 959 alin. 1, poate fi declarată nedemnă de a moşteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care
lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a
unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat
testamentul defunctului;
c) persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea
să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
Sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să
declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.
Introducerea acţiunii constituie un act de acceptare tacită a moştenirii de către
succesibilul reclamant.
Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. a) se
pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de
la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Atunci când condamnarea pentru faptele menţionate la alin. (1) lit. a) este
împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia
răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost
constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În acest caz, termenul
de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a
intervenit după deschiderea moştenirii.
În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), termenul de un an curge de la
data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este
ulterioară deschiderii moştenirii.
Efectele nedemnitatii succesorale
a) Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii nedemnitatii
succesorale a unui mostenitor, titlul său de succesor este retroactiv desfiintat, el
devenind astfel, totalmente strain de mostenire. Titlul sau de mostenitor este
desfiintat cu efect retroactiv din momentul deschiderii mostenirii. Partea din
mostenire care i s-ar fi cuvenit nedemnului va reveni comostenitorilor legali
subsecventi, iar in cazul in care nedemnul era mostenitor rezervatar si legatarilor
sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi supuse reductiunii la cererea
acestui mostenitor. Mostenitorul nedemn este inlaturat complet de la mostenirea
celui fata de care a savirsit una din faptele prevazute de lege astfel ca el nu va
putea culege nici rezerva succesorala, in cazul ca ar fi mostenitor rezervatar. Daca
mostenitorul nedemn ar fi fost singurul mostenitor al defunctului, prin inlaturarea
sa de la mostenire mostenirea se cuvine autorității administrativ teritoriale,
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 24
devenind vacanta.
Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlaturat
numai de la mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la
mostenirea altor persoane. Ca atare, el va putea veni prin reprezentarea tatalui său
predecedat la mostenirea unui asecendent mai indepartat.
In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de
constatarea nedemnitatii succesorale, el va fi obligat sa le restituie celor
indreptatiti. Restituirea bunurilor se face in natura atunci cind este posibil iar daca
bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost instrainate sau expropriate pentru
cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca despagubiri, fiind considerat
posesor de rea-credinta si pus de drept in intirziere de la data intrarii sale in
posesia bunurilor din mostenire. Mostenitorul nedemn este obligat sa restituie
toate fructele si veniturile mostenirii de la data deschiderii acesteia. Pentru
sumele incasate de la debitorii lui decujus va fi obligat sa plateasca dobânzi de la
data incasarii. De asemenea toate drepturile si obligatiile fata de nedemn care se
considerasera stinse prin confuziunea celor doua patrimonii sau prin consolidare
revin retroactiv in viata.
Nedemnul are insa dreptul sa pretinde de la ceilalti mostenitori datoriile
mostenirii pe care le-a achitat din bunurile sale, precum este indreptatit si la
intoarcerea cheltuielilor necesare si utile facute cu bunurile din mostenire.
b) Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului
Descendenții nedemnului pot veni la moștenire în nume propriu, dar și pentru a
culege partea din moștenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia, prin reprezentare
succesorală.
Spre deosebire de reglementarea de la 1864, potrivit noului Cod civil (art. 967
alin. 1), nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii poate fi
reprezentat.
Asadar copiii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului si prin reprezentarea
tatălui lor nedemn, ceea ce insemana ca nedemnitatea nu produce efecte si fata de
ei (nefiind vinovați de fapta părintelui lor).
Pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului,
reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l
moşteni pe acesta (art. 967 alin. 2).
Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de
reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de
el (art. 967 alin.3).
c) Efectele nedemnitatii fata de terti. Intrucit este posibil ca, in perioada de la
deschiderea mostenirii si pina la constatarea nedemnitatii, mostenitorul nedemn
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 25
sa fi incheiat acte juridice cu privire la bunurile succesiunii, se pune problema
soartei acestora.
Cata vreme nedemnitatea are ca efect desfiintarea retroactiva a titlului de
mostenitor, in principiu se poate sustine ca actele juridice incheiate de nedemn cu
tertii vor fi desfiintate si ele cu efect retroactiv potrivit principiului resoluto iure
dantis, resolvitur ius accipientis. Solutiile trebuie totusi nuantate in functie de
natura actului juridic si de buna sau reaua-credinta a tertilor. In principiu,
nedemnitatea produce efecte și față de terți, soluție justificată în cazul terților de
rea-credință, dar nu și în cazul celor de bună-credință
Ca excepție, potrivit art. 960 alin. 3 din noul C. civ, sunt valabile și se mențin
actele de conservare, precum şi actele de administrare, în măsura în care profită
moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţ. De asemenea, se menţin şi actele de
dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-
credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile.
În cazul în care actul juridic este menținut, nedemnul va fi obligat să plătească
despăgubiri moștenitorilor adevărați, ca posesor de rea-credinșă, iar dacă actul va
fi desființat cu efect retroactiv, nedemnul va putea fi acționat de către terț pentru
evicțiune (art. 1018, 1748, 1695 și urm. din noul C. civ).
Potrivit art. 961 din noul C. civ., efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot
fi înlăturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de către cel
care lasă moştenirea. Fără o declaraţie expresă, nu constituie înlăturare a efectelor
nedemnităţii legatul lăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atrage
nedemnitatea. Efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin reabilitarea
nedemnului, amnistie intervenită după condamnare, graţiere sau prin prescripţia
executării pedepsei penale.
Invocarea nedemnității succesorale
Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată, cum
ar fi comostenitorii care au fost inlaturati de la mostenire de catre nedemn,
donatarii sau legatarii. Nedemnitatea poate fi invocată și de creditorii acestor
persoane, pe calea acțiunii oblice, dreptul de a invoca nefiind exclusiv personal.
(art. 1560 din noul C. civ).
Momentul la care nedemnitatea poate fi invocată și constatata nu poate fi decit
dupa deschiderea succesiunii și numai dacă vocația succesorală legală a
nedemnului este concretă. Nedemnitatea este invocata cit timp nedemnul este in
viata, impotriva acestuia si dacă, după deschiderea succesiunii, a intrat în
stăpânirea bunurilor succesiunii și a decedat înainte de constatarea nedemnității,
împotriva moștenitorilor săi legali sau testamentari care stăpânesc aceste bunuri.
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 26
Teste de autoevaluare 2.3
Care sunt persoanele care pot invoca nedemnitatea succesorală?
În loc de
rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 2.
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 2
Precizați care sunt modificările aduse de noul Cod civil în ceea ce privește
nedemnitatea succesorală.
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 27
Răspuns 2.1 1- art. 412 din noul Cod civil prevede o prezumtie legală cu privire la perioada conceptiei:
”(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii
copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi. (2) Prin mijloace de
probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din
intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval” 2- Comorientii sunt persoanele care, au decedat in aceeasi imprejurare, fara a se
putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit
deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari, acele persoane cu
toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele
intrucit nu a supravietuit niciuna celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii
succesiunii niciuna nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in
viata.
Răspuns 2.2
Pentru ca o persoana sa aibă vocatie succesorala, trebuie sa existe doua conditii, una
pozitivă, adica vocatia succesorala generala si una negativă, ca acea persoana sa nu
fie inlaturata de la mostenire de o ruda mai apropiata in grad sau de un legatar.
Răspuns 2.3
Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată, cum ar fi
comostenitorii care au fost inlaturati de la mostenire de catre nedemn, donatarii sau
legatarii, etc.
Bibliografie unitate de învăţare nr. 2
1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2011.
4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,
03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-
drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a
II-a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,
Constanța, 2011;
11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și
completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;
12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,
București, 2003;
13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,
Editura Hamangiu, București, 2009;
14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului
Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;
Condițiile generale ale dreptului la moștenire
Drept civil. Succesiuni 28
15. M. D. Bob, I. Chirilă, E. Florian, P. Vasilescu, A. Oprea, I. Bardoczi,
Familie și moștenire în România, Editura Universul Juridic, 2017.
Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală
Drept civil. Succesiuni
29
Unitatea de învăţare Nr. 3 Moștenirea legală-Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală
Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3
3.1 Principiile moștenirii legale
3.2 Reprezentarea succesorală
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3
Pagina 29
29
31
34
34
35
Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală
Drept civil. Succesiuni
30
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3
Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:
Înţelegerea principiilor moștenirii legale.
Fixarea celor patru clase de moștenitori.
Înțelegerea domeniului de aplicare al reprezentării succesorale, a
condițiilor și modului în care operează reprezentarea.
Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit
reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și
de reglementările anterioare.
3.1 Principiile moștenirii legale Cuvinte/ expresii
cheie
Defunct, rude, clase de moștenitori, soț supraviețuitor,
Devolutiunirea legala a mostenirii este reglementata de 3 principii:
1. principul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de
mostenitori legali;
2. principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii
din aceeasi clasa;
3. principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi
grad chemate la mostenire.
1. Acest principiu a fost denumit denumit Principiul prioritatii clasei de
mostenitori.
Clasa mostenitorilor este o categorie de rude care, în mod colectiv, exclude de la
moștenire o altă categorie de rude sau este exclusă de cea din urmă.
Potrivit art. 964 alin. 1 din noul Cod Civil, există 4 clase de mostenitori legali:
- clasa I: a descendentilor in linie directa, compusa din copiii, nepotii,
stranepotii defunctului, fara limita de grad;
- clasa a II-a (mixtă), a ascendentilor privilegiati (parintii defunctului), a
colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor
pana la gradul al IV-lea inclusiv);
- clasa a III-a: a ascendentilor ordinari (bunici, străbunici, fara limita de
grad);
- clasa a IV-a: a colateralilor ordinari (unchii si matusile, verii primari si
fratii sau surorile bunicilor defunctului).
Clasele de mostenitori legali sunt chemate sa culeaga mostenirea numai
cate una, in ordinea stabilita de Codul civil. De regulă, o rudă face parte dintr-o
singură clasă de moștenitori. Ca excepție, este posibil cao persoană să facă parte și
din două clase. De exemplu, copilul născut din căsătoria încheiată între nepotul
defunctului și nepotul de frate al defunctului (acesta făcând parte din prima clasă,
ca strănepot al defunctului, dar și din clasa a II-a, în calitate de strănepot de frate),
caz în care moștenitorul poate opta în favoarea uneia dintre cele două calități pe
Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală
Drept civil. Succesiuni
31
care le are concomitent.
Potrivit art. 964 alin. 2, dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din
clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se
atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni.
Soțul supraviețuitor al defunctului, nefiind rudă cu acesta, nu face parte din
nicio clasă, dar vine în concurs cu oricare dintre acestea chemate la succesiune.
Soțul supraviețuitor nu înlătură nicio clasă de moștenitori, dar nici nu este înlăturat
de la moștenire.
2. Principul proximitatii gradului de rudenie între mostenitorii din aceeasi clasa
In cadrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la
mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem),
conform art. 964 alin. 3 din noul Cod civil. Astfel, copiii defunctului inlatura de la
mostenire pe nepoti, nepotii pe stranepoti, s.a.m.d.
In clasa a II-a, fratii si surorile defunctului ii inlatura de la mostenire pe
nepotii sau strănepotii de frate.
In clasa a II-a de mostenitori, bunicii defunctului, rude de gradul al II-lea
inlatura pe strabunici (rude de gradul III).
In clasa a IV-a unchii si matusile (rude in linie colaterala de gradul III cu
defunctul) inlatura pe verii primari ai acestuia (rude gradul IV cu cel decedat).
Conform art. 964 alin. 3, înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai
apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu
excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.
De la acest principiu exista 2 exceptii:
a. in cadrul clasei a II-a de mostenitori, parintii defunctului, desi sunt rude de
gradul I, nu inlatura de la mostenire pe fratii si surorile acestuia (rude de
gradul II), ci vin împreună la succesiune;
b. reprezentarea succesorala.
3. Principiul egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad chemate
la moștenire
Potrivit art. 964 alin. 4, între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad,
moştenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.
Excepții:
împărțeala moștenirii pe tulpini, în cazul venirii la moștenire prin
Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală
Drept civil. Succesiuni
32
reprezentare succesorală;
împărțeala moștenirii pe linii, în cazul în care sunt chemați doi sau mai
mulți colaterali privilegiați: frați ori surori proveniți din părinți diferiți sau
descendenții fraților sau surorilor de categorii diferite.
În raporturile dintre părinți, pe de o parte, și frați si surori sau descendenții lor,
pe de altă parte, nu se aplică principiul egalității, părinții culegând o cotă fixă
indiferent de numărul colateralilor privilegiați cu care vin în concurs.
Test de autoevaluare 3.1.
Care sunt excepțiile de la principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea
claselor de moștenitori?
3.2. Reprezentarea succesorală
Cuvinte/expresii
cheie
Principiul proximității gradului de rudenie, principiul egalității între rudele de
același grad, grad de rudenie, descendent, ascendent, defunct, reprezentant,
reprezentat, efect general, efect particular
Definire, natură juridică, domeniu de aplicare
Potrivit art. 965 C. civ., prin reprezentare succesorală, un moştenitor legal de
un grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile
ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar
fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat la data
deschiderii moştenirii.
Ca noutate, noul Cod civil dă posibilitatea reprezentării nu numai
ascendentului decedat, ci și a ascendentului nedemn față de defunct, decedat sau în
viață.
Reprezentarea succesorala reprezinta o inlocuire a unei persoane anterior
decedate si nu o inlocuire a vointei unei persoane in viata.
Nu se confunda cu reprezentarea in actele juridice, in general definita ca fiind
procedeul prin care o persoana numita reprezentant, incheie un act juridic in
numele si pe seama unei alte persoane numite reprezentat.
Reprezentarea succesorala este admisa in privinta descendentilor copiilor
defunctului si a descendentilor din frati sau surori. (art. 966 alin. 1). Deoarece
reprezentarea deroga de la principiile generale ale devolutiunii legale a mostenirii,
dispozitiile ce o prevad sunt de stricta interpretare.
Conditiile reprezentarii succesorale
Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală
Drept civil. Succesiuni
33
Pentru a opera reprezentarea se cer intrunite anumite conditii, unele in persoana
reprezentatului, altele in persoana reprezentatului. Descendenții copiilor
defunctului și descendenții din frați și surori pot beneficia de reprezentarea
succesorală numai dacă sunt îndeplinite două condiții:
a. cel reprezentat sa fie nedemn sau decedat la data deschiderii mostenirii;
Potrivit art. 965 Cod Civil, reprezentarea operează în cazul reprezentantului
nedemn față de defunct sau decedat la data deschiderii succesiunii.
Potrivit art. 967 alin. 3, reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este
nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost
dezmoştenit de el. Alineatul 1 al aceluiași articol, prevede că poate fi reprezentată
persoana lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în
viaţă la data deschiderii moştenirii.
Condiția este îndeplinită și dacă cel care este reprezentat a decedat în aceeași
împrejurare cu cel care lasă moștenirea, deoarece sunt prezumați că au murit în
același moment (art. 957 alin. 2). Chiar și persoana dispărută poate fi reprezentată,
deoarece până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești declarative de moarte
rămase definitivă este prezumată a fi în viață.
b. Potrivit art. 967 alin. 2, pentru a veni prin reprezentare succesorală la
moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile
generale pentru a-l moşteni pe acesta, și anume:
- sa aiba capacitate succesoara;
- sa aiba vocatie succesorala generala proprie la mostenirea
defunctului
- să nu fie nedemn față de defunct, să nu fi renunțat la moștenirea
acestuia și să nu fi fost exheredat (în cazul moștenitorilor
rezervatari)
Adoptatul cu efecte depline poate beneficia de reprezentare deoarece
adoptatul si descendentii lui devin rude cu adoptatorul si rudele lui.
Reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn de a veni la
mostenirea reprezentatului (nedemnitatea produce efecte relative, numai in raport
cu persoana de fata de care s-a savarsit fapta), daca reprezentantul a renuntat la
mostenirea reprezentatului sau a fost exheredat de acesta .
Modul in care opereaza reprezentarea
1. Reprezentarea opereaza in toate cazurile. Daca reprezentarea nu ar fi
admisa pe o tulpina, vor veni la mostenire nepotii de pe cealalta tulpina,
prin reprezntare excluzand de la mostenire pe copilul nedemnului.
2. Reprezentarea este admisa la infinit in cadrul clasei I de mostenitori in
sensul ca acestia, indiferent de grad pot fi reprezentati (nepoti, stranepoti).
In cazul descendentilor din frati si surori pot beneficia de reprezentare
numai rudele colaterale pana la gradul III inclusiv.
3. Reprezentarea opereaza de drept, in temeiul legii fara a mai fi necesara
Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală
Drept civil. Succesiuni
34
indeplinirea altei conditii pe langa cele prezentate. Reprezentarea opereaza
imperativ, caci ea nu poate fi influentata de vointa descendentilor (decat
renuntand la mostenire) sau a defunctului.
Efectele reprezentarii succesorale
Ca efect principal al reprezentării succesorale, descendentul reprezentant
urcă în drepturile ascendentului său reprezentat, pentru a culege partea din
moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau
decedat la data deschiderii moştenirii (art. 965 C. civ).
Potrivit noului Cod civil, reprezentarea succesorală produce efecte generale
și particulare.
1. Efectul general
Potrivit art. 968 alin. 1 C.civ., în cazurile în care operează reprezentarea
succesorală, moştenirea se împarte pe tulpină.
Potrivit art. 968 alin. 2, prin tulpină se înţelege:
- înăuntrul clasei întâi, descendentul de gradul întâi care culege moştenirea sau
este reprezentat la moştenire;
- înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege
moştenirea sau este reprezentat la moştenire.
Dacă aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul fiecărei ramuri
subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenţilor de acelaşi grad
din aceeaşi ramură împărţindu-se între ei în mod egal (art. 968 alin. 3).
Odată cu drepturile pe care le dobândesc prin reprezentare, moștenitorii
răspund și de pasivul succesiunii.
2. Efectul particular
Potrivit dispozitiilor art. 969 alin. 1 C. civ., copiii nedemnului concepuţi înainte de
deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la moştenirea
acestuia din urmă bunurile pe care le-au moştenit prin reprezentarea nedemnului,
dacă vin la moştenirea lui în concurs cu alţi copii ai săi, concepuţi după
deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul. Raportul se face numai
în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea
nedemnului a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit
să îl suporte ca urmare a reprezentării.
Raportul se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunea dedicată
”raportului donațiilor”
Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală
Drept civil. Succesiuni
35
Test de autoevaluare 3.2.
Enumerați cele două condiții ale reprezentării succesorale.
În loc de rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 3.
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 3.
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 3
Prezentați pe scurt noutățile reglementate de noul Cod civil în ceea ce
priveste reprezentarea succesorală.
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Răspuns 3.1
Cele două excepții de la principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea
claselor de moștenitori legali sunt: a) in cadrul clasei a II-a de mostenitori,
parintii defunctului, desi sunt rude de gradul I, nu inlatura de la mostenire pe
fratii si surorile acestuia (rude de gradul II), ci vin împreună la succesiune;
b) reprezentarea succesorala.
Răspuns 3.2.
a) cel reprezentat sa fie nedemn sau decedat la data deschiderii mostenirii;
b) Potrivit art. 967 alin. 2, pentru a veni prin reprezentare succesorală la
moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile
generale pentru a-l moşteni pe acesta, și anume:
- sa aiba capacitate succesoara;
- sa aiba vocatie succesorala generala proprie la mostenirea
defunctului
- să nu fie nedemn față de defunct, să nu fi renunțat la moștenirea
acestuia și să nu fi fost exheredat (în cazul moștenitorilor rezervatari)
Moștenirea legală. Principiile moștenirii legale. Reprezentarea succesorală
Drept civil. Succesiuni
36
Bibliografie unitate de învăţare nr. 3
1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2011.
4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,
03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-
drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-
a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,
Constanța, 2011;
11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și
completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;
12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,
București, 2003;
13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,
Editura Hamangiu, București, 2009;
14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului
Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;
15. J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2016.
Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori
Drept civil. Succesiuni 37
Unitatea de învăţare Nr. 4
Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori
Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4
4.1 Clasa I de moștenitori legali
4.2 Clasa a II-a de moștenitori legali
4.3 Clasa a III-a de moștenitori legali
4.4 Clasa a IV-a de moștenitori legali
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4
Pagina 37
37
38
41
42
42
42
43
Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori
Drept civil. Succesiuni 38
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:
Înţelegerea mecanismului de formare a claselor de moștenitori.
Fixarea celor patru clase de moștenitori.
Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit
reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009),
cât și de reglementările anterioare.
4.1. Clasa I de moștenitori (descendenții defunctului)
Cuvinte cheie
Defunct, urmași, filiație, adopție, căsătorie, tulpini, subtulpini
Potrivit art. 975 alin. 1, prin descendenţi se înțeleg copiii defunctului şi
urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit, indiferent dacă sunt din aceeași
căsătorie sau din căsătorii diferite
Daca adoptatorul a decedat, adoptatul si descendentii lui il mostenesc.
Daca la mostenire sunt chemati doi sau mai multi descendenti de
gradul I sau de grad subsecvent, fiecaruia ii va reveni aceeasi parte din
mostenire.
Descendenţii defunctului înlătură moştenitorii din celelalte clase şi vin
la moştenire în ordinea proximităţii gradului de rudenie (art. 975 alin. 2).
Daca descendentii de gradul II si urmatoarele vin la mostenire prin
reprezentare, impartirea se face pe tulpini si subtulpini, principul egalitatii
aplicandu-se numai intre ramurile din aceeasi tulpina (art. 975 alin. 4). În
concurs cu soţul supravieţuitor, descendenţii defunctului, indiferent de
numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moştenire (art. 975 alin. 5).
În concurs cu soţul supravieţuitor, descendenţii defunctului, indiferent
de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moştenire (art. 975 alin. 3 C.
civ.).
Caractere juridice:
- descendentii pot veni la mostenire in nume propriu sau prin
reprezentare (art. 965 C. civ);
- sunt mostenitori rezervatari;
- sunt mostenitori sezinari; au stăpânirea de fapt asupra
patrimoniului succesoral, chiar înainte de eliberarea certificatului
de moștenitor și fără vreo formalitate; sesina conferă și dreptul de a
administra patrimonial succesoral și de a exercita drepturile și
acțiunile defunctului (art. 1125 - 1126 C. civ.);
- sunt obligati să raporteze donatiile, adică sunt ținuți să readucă la
masa succesorală bunurile pe care le-au primit cu titlu de donație
Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori
Drept civil. Succesiuni 39
de la cel care lasă moștenire.
Test de autoevaluare 4.1.
Cine face parte din clasa I de moștenitori ?
4.2. Clasa a II-a de moștenitori legali (ascendenții privilegiați și colateralii
privilegiați) Cuvinte cheie
Tatăl, mama, căsătorie, frați, surori, descendenți, consangvini, uterini
Daca defunctul nu are descendenti, sau acestia au fost dezmosteniti sau
nu vor sa mosteneasca, vor veni la mostenire rudele ce fac parte din clasa a II-
a de mostenitori. Potrivit art. 976 alin. 1, ascendenţii privilegiaţi sunt tatăl şi
mama defunctului. Alin. 2 al aceluiași articol prevede: ”colateralii privilegiaţi
sunt fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora, până la al
patrulea grad inclusiv cu defunctul”.
Clasa a II-a de moștenitori este clasă mixtă, a ascendenților privilegiați și
a colateralilor privilegiați. aceștia înlătură de la moștenire pe ceilalți
ascendenți și colaterali, denumiți ordinari.
Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului:
- din casatorie;
- din afara casatoriei;
- din adoptie.
Daca la mostenire sunt chemati numai ascendentii privilegiati ai
defunctului, mostenirea se va imparti in mod egal intre ei (art. 980 C. civ). In
cazul adoptiei cu efecte restranse, adoptatorul vine la mostenire alaturi de
parintii firesti ai adoptatului.
Conform art. 978 C. civ, moştenirea sau partea din moştenire cuvenită
ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în
funcţie de numărul ascendenţilor privilegiaţi care vin la moştenire, după cum
urmează:
a) în cazul în care la moştenire vine un singur părinte, acesta va culege un
sfert, iar colateralii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, vor culege trei
sferturi;
b) în cazul în care la moştenire vin doi părinţi, aceştia vor culege împreună o
jumătate, iar colateralii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, vor culege
Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori
Drept civil. Succesiuni 40
cealaltă jumătate.
Potrivit art. 977 C. civ., dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în
concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi cu colaterali privilegiaţi ai
defunctului, partea cuvenită clasei a doua este de două treimi din moştenire.
Dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs fie numai cu ascendenţi
privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului, partea cuvenită
clasei a doua este de o jumătate din moştenire
Caractere juridice:
- pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin
reprezentare;
- sunt mostenitori rezervatari;
- sunt mostenitori sezinari;
Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului si descendentii
acestora până la gradul al IV-lea inclusiv (nepoți și strănepoți de frate/soră).
Fratii si surorile pot fi din aceeasi casatorie, din casatorii diferite, din afara
casatoriei sau din adoptia cu efecte depline.
Împărțeala moștenirii între colateralii privilegiați. În acest caz, situația este
diferită după cum rudele colaterale din clasa a II-a vin la moștenire singure sau
în concurs cu ascendenții privilegiați:
când vin singuri, colateralii privilegiați culeg întreaga moștenire;
dacă vin în concurs cu ascendenții privilegiați, colateralii privilegiați
vor primi ¾ din moștenire în concurs cu un singur părinte sau ½ în
concurs cu doi sau mai mulți părinți ai defunctului;
când la moștenire vine și soțul supraviețuitor al defunctului, cota-parte
cuvenită acestuia va fi defalcată mai întâi.
Potrivit art. 981 alin 1 C. civ., moştenirea sau partea din moştenire
cuvenită colateralilor privilegiaţi se împarte între aceştia în mod egal. În cazul
în care colateralii privilegiaţi vin la moştenire prin reprezentare succesorală,
moştenirea sau partea din moştenire ce li se cuvine se împarte între ei pe
tulpină (art. 981 alin. 2).
Împărțeala pe linii. În cazul în care colateralii privilegiaţi sunt rude cu
defunctul pe linii colaterale diferite, moştenirea sau partea din moştenire ce li
se cuvine se împarte, în mod egal, între linia maternă şi cea paternă (art. 981
alin. 3).
În cazul în care frații și surorile defunctului nu sunt din aceiași părinți,
împărțeala moștenirii se face pe linii, cotele fraților și surorilor fiind diferite.
Împărțeala pe linii constituie o excepție de la principiul potrivit cu care în
Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori
Drept civil. Succesiuni 41
cadrul aceleiași clase, rudele de grad egal moștenesc părți egale.
Atunci când frații și surorile defunctului sunt din părinți diferiți, ei se
împart în trei categorii:
frați buni (primari), adică frați cu defunctul și după tată și după mamă,
indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei sau din
adopția cu efecte depline făcute de ambii soți;
frați consangvini (consângeni), adică frați cu defunctul numai după
tată;
frați uterini, adică frați cu defunctul numai după mamă.
Ca regulă, atunci când la moștenire vin frați sau surori ce fac parte dintr-o
singură categorie sau din aceeași căsătorie, drepturile lor succesorale vor fi
egale.
Dacă la moștenire vin frați si surori din căsătorii diferite, moștenirea se va
împărți pe linii și drept consecință, frații buni vor lua o parte mai mare decât
frații consangvini sau uterini. Frații buni vin la moștenire în ambele linii, cei
consangvini numai pe linie paternă, iar cei uterini, numai pe linie maternă.
Caractere juridice:
- colateralii privilegiați pot veni la mostenire numai in nume
propriu, în schimb, descendenții lor pot veni si prin
reprezentare;
- colateralii privilegiați nu sunt mostenitori rezervatari;
- colateralii privilegiați nu sunt mostenitori sezinari;
- colateralii privilegiați nu sunt obligati la raportul donatiilor.
Test de autoevaluare 4.2.
Ce reprezintă categoria fraților primari ?
Cum se realizează împărțeala potrivit art. 981 C. civ. ?
Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori
Drept civil. Succesiuni 42
4.3. Clasa a III-a de moștenitori legali (ascendenții ordinari) Cuvinte cheie
Defunct, bunici, străbunici, principiul egalității, soț supraviețuitor
Potrivit art. 982 C. civ, ascendenţii ordinari sunt rudele în linie dreaptă
ascendentă ale defunctului, cu excepţia părinţilor acestuia. Ascendenţii ordinari vin
la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi nu
îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşte. Ascendenții ordinari sunt bunicii,
străbunicii, etc, fără limită în grad. Ascendentii ordinari pot fi din casatorie, din
afara casatoriei sau din adoptia cu efecte depline.
Ascendenţii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu
defunctul. În concurs cu soţul supravieţuitor, ascendenţii ordinari ai defunctului,
indiferent de numărul lor, culeg împreună un sfert din moştenire. Moştenirea sau
partea din moştenire cuvenită ascendenţilor ordinari de acelaşi grad se împarte între
aceştia în mod egal.
Caractere juridice:
pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;
nu sunt mostenitori rezervatari;
sunt mostenitori sezinari;
Test de autoevaluare 4.3.
Ce principiu se aplică între ascendenții ordinari de grad egal?
4.4. Clasa a IV-a de moștenitori legali (colateralii ordinari) Cuvinte/expresii
cheie
Colateralii ordinari sunt: unchii si matusile, verii primari, fratii si
surorile bunicilor defunctului. Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale
defunctului până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepţia colateralilor
privilegiaţi. Colateralii ordinari vin la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii
privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari nu îndeplinesc
condiţiile necesare pentru a moşteni (art. 983 alin. 1 C. civ).
Colateralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptia
cu efecte depline.
Colateralii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu
defunctul (art. 983 alin. 3). În concurs cu soţul supravieţuitor, colateralii
ordinari ai defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună un sfert din
moştenire. Moştenirea sau partea din moştenire cuvenită colateralilor ordinari
Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori
Drept civil. Succesiuni 43
de acelaşi grad se împarte între aceştia în mod egal.
Caractere juridice:
pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;
nu sunt mostenitori sezinari;
nu sunt mostenitori rezervatari;
nu datoreaza raportul donatiilor.
În loc de rezumat
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 4.
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 4
Cum se împarte moștenirea, dacă sunt chemați numai ascendenți privilegiați ai
defunctului?
Cum se realizează împărțeala moștenirii între colateralii privilegiați?
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Răspuns 4.1
Descendenții defunctului
Răspuns 4.2.
1- frați buni (primari), adică frați cu defunctul și după tată și după mamă, indiferent
dacă sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei sau din adopția cu efecte depline
făcute de ambii soți;
2- Potrivit art. 981 C.civ., împărțeala pe linii se face în felul următor: moștenirea
lăsată de fratele defunct se împarte în două linii, linie paternă și linie maternă. Frații
buni vin la moștenire în ambele linii, cei consangvini numai pe linie paternă, iar cei
uterini, numai pe linie maternă.
Răspuns 4.3.
Principiul egalității
Bibliografie unitate de învăţare nr. 4
Moștenirea legală-Reguli aplicabile claselor de moștenitori
Drept civil. Succesiuni 44
1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2011.
4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,
03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-
drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-
a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,
Constanța, 2011;
11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și
completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;
12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,
București, 2003;
13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,
Editura Hamangiu, București, 2009;
14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului
Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;
15. L. Stanciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni. Editia a 2-a revizuita si
adaugita, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2015.
Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor.
Moștenirea vacantă
Drept civil. Succesiuni 45
Unitatea de învăţare Nr. 5 Moștenirea legală-Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor. Moștenirea
vacantă
Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5
5.1 Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor
5.2 Moștenirea vacantă
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5
Pagina 45
45
49 51
51
52
Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor.
Moștenirea vacantă
Drept civil. Succesiuni 46
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 5 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:
Înţelegerea noțiunilor de: ”calitate de soț”, ”comunitate de bunuri”.
Fixarea cu exactitate a cotelor succesorale la care are dreptul soțul
supraviețuitor.
Cunoașterea în detaliu a caracterelor juridice ale dreptului la
moștenire al soțului supraviețuitor.
Capacitatea de a înțelege și explica detaliat dreptul special al soțului
supraviețuitor asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic.
Capacitatea de a înțelege și explica detaliat dreptul de abitație al soțului
supraviețuitor.
Fixarea momentului în care succesiune devine vacantă.
Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit
reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și de
reglementările anterioare.
5.1 Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor Cuvinte cheie
Soț, vocație succesorală, concubinaj, comunitate de bunuri, cotă succesorală,
mobilier, obiecte de uz casnic, drept de abitație.
După adoptarea Codului civil de la 1864, reglementarea drepturilor succesorale
ale soțului supraviețuitor a suferit importante modificări. In concepția Codului civil
de la 1864, soțul supraviețuitor dobândea moștenirea numai după ultimul colateral
de gradul al doisprezecelea. In această situație, soțul supraviețuitor putea culege
averea soțului defunct numai înaintea statului. Prin adoptarea Legii din 28 iunie
1921, soțul supraviețuitor venea la moștenire, după ultima rudă colaterală de gradul
al patrulea. In mod excepțional, văduva săracă avea dreptul la 1/3 din moștenire în
uzufruct, dacă venea în concurs cu un descendent ; la o parte de copil în uzufruct,
dacă venea în concurs cu mai mulți descendenți; la ¼ din moștenire în plină
proprietate, în toate cazurile celelalte. Recunoașterea deplină a drepturilor
succesorale ale soțului supraviețuitor s-a făcut odată cu adoptarea Legii nr.
319/1944, care a abrogat dispozițiile în materie ale Codului civil de la 1864. Pe
fond, art. 970-974 din noul C. civ. Au preluat aproape integral dispozițiile Legii
319/19441.
Noul Cod civil recunoaște soțului supraviețuitor trei categorii de drepturi:
un drept de mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori
legali sau in lipsa rudelor din cele patru clase;
un drept de mostenire special asupra mobilelor si obiectelor de uz casnic;
1 G. Boroi, L. Stănciulescu, ”Instituții de drept civil în reglementarea noului Cod civil”, Editura Hamangiu, București,
2012, p. 550;
Drept civil. Succesiuni 47
un drept temporar de abitatie asupra locuinței.
Pentru a-l putea mosteni pe defunct, sotul supravietuitor trebuie sa
indeplineasca conditiile generale cerute pentru a mosteni si, in plus, sa aiba calitatea
de sot la data deschiderii mostenirii. Nu are importanta cat a durat casatoria sau
daca sotii erau sau nu despartiti in fapt, dacă au avut sau nu copii. Concubinajul nu
conferă vocație succesorală legală concubinului supraviețuitor.
La data decesului, soţul supravietuitor are drept la moştenirea averii lăsate
de defunct, chiar dacă soţii erau în procedură de divorţ, dacă la data decesului încă
nu exista o hotărare de divort definitiva. Potrivit art. 382 alin. 1 C. civ., căsătoria
este desfăcută din ziua când hotărârea judecătorească a rămas definitivă. Conform
art. 970 C. civ, soţul supravieţuitor îl moşteneşte pe soţul decedat dacă, la data
deschiderii moştenirii, nu există o hotărâre de divorţ definitivă.
Drepturile soțului supraviețuitor în concurs cu oricare dintre clasele de
moștenitori legali. Potrivit art. 971 C. civ., soţul supravieţuitor nu face parte din
nicio clasă de moștenitori, dar este chemat la moştenire în concurs cu oricare dintre
clasele de moştenitori legali. În absenţa persoanelor prevăzute anterior sau dacă
niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate să vină la moştenire, soţul supravieţuitor
culege întreaga moştenire. Soțul supraviețuitor nu este înlăturat de la moștenire, dar
nici nu înlătură rudele defunctului.
Cota soţului supravieţuitor, potrivit art. 972 alin. 1 C. civ., este de:
a) un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului;
b) o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi
cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;
c) o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi
privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;
d) trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari, fie cu
colaterali ordinari ai defunctului.
Alin. 2 al aceluiasi articol prevede: ”Cota soţului supravieţuitor în concurs cu
moştenitori legali aparţinând unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fi
venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele”, iar alin. 3 stipuleaza că,
dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situaţia unui soţ
supravieţuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) şi (2) se împarte în mod egal între
acestea.
Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al soțului supraviețuitor rezultă din
dispozițiile Codului civil:
soțul supraviețuitor poate veni la mostenire doar in nume propriu, nu si prin
reprezentare;
soțul supraviețuitor este moștenitor rezervatar;
Drept civil. Succesiuni 48
soțul supraviețuitor, daca vine in concurs cu descendentii defunctului,
datoreaza raportul la masa succesorală a donatiilor primite de la soțul
decedat;
soțul supraviețuitor nu este moștenitor sezinar, deci el va trebui să ceară
punerea în posesie.
Dreptul la mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilierului si
obiectelor de uz casnic
Potrivit art. 974 C. civ., când nu vine în concurs cu descendenţii defunctului,
soţul supravieţuitor moşteneşte, pe lângă cota stabilită potrivit art. 972, mobilierul
şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor.
Mobilierul și obiectele de uz casnic desemnează bunurile care serveau la
mobilarea locuinței soților și obiectele care, prin natura și afectațiunea lor sunt
destinate să servească în cadrul gospodăriei casnice și sunt folosite în comun,
corespunzător nivelului de trai al soților. Fac parte: mobilierul, televizorul,
obiectele de menaj, aragazul, frigiderul, aspiratorul; pot face parte din această
categorie și bunurile mobile necorporale, de exemplu, creanța în despăgubire pentru
stricăciuni cauzate acestor bunuri2.
Nu intră în această categorie: bunurile care nu sunt folosite în gospodăria
casnică propriu-zisă (autoturismul, pianul, bunurile cu care se exercită profesiunea
unuia dintre soți, etc.); bunurile care, deși potrivit naturii lor ar putea fi folosite în
gospodăria casnică, totuși, nu li s-a dat această afectațiune, fiind procurate în alt
scop (bunuri dobândite cu scopul de a face o investiție); bunuri ce aparțin
gospodăriei țărănesti, cum ar fi, animalele de muncă, unelte, etc.
Noul cod nu mai prevede vreun drept special al soţului supravieţuitor asupra
darurilor de nuntă, aşa cum era în Legea nr. 319/1944.
Pentru a dobandi aceste bunuri, trebuie sa indeplineasca conditii:
1. sotul supravietuitor sa nu vina la mostenire in concurs cu descendentii
defunctului;
2. defunctul sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalitati intre
vii sau pentru cauza de moarte;
2.1 in acest caz bunurile se includ in masa succesorala;
2.2 sotul supravietuitor va pierde orice drept supra acestor bunuri, aceste
bunuri incluzandu-se in masa de calcul pentru stabilirea rezervei
succesorale a sotului supravietuitor.
Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor
Noul Cod civil păstrează pentru soţul supravieţuitor dreptul de abitaţie (de a
2 Ibidem, p. 554;
Drept civil. Succesiuni 49
locui) în casa în care a locuit până la data deschiderii moştenirii, dacă nu are un alt
drept real de a folosi o locuinţă corespunzătoare şi dacă respectiva casă face parte
din bunurile moştenirii.
Ca şi în Legea nr. 319/1944, care reglementa drepturile soţului
supravieţuitor în vechea reglementare, şi noul Cod civil prevede că oricare dintre
moştenitori poate cere restrângerea dreptului de abitaţie dacă locuinţa nu este
necesară în întregime soţului supravieţuitor sau îi poate oferi o altă locuinţă
corespunzătoare (spaţiul corespunzător se apreciază conform Legii locuinţei nr.
114/1996).
Potrivit art. 973 din noul C. civ., soţul supravieţuitor care nu este titular al
niciunui drept real de a folosi o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale
beneficiază de un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit până la data
deschiderii moştenirii, dacă această casă face parte din bunurile moştenirii. Dreptul
de abitatie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii
mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de implinirea termenului de un an, in
caz de recasatorire a sotului supravietuitor. Toate litigiile cu privire la dreptul de
abitatie reglementat prin acest articol se solutioneaza de catre instanta competenta
sa judece partajul mostenirii, care va hotari de urgenta, in camera de consiliu.
Dreptul de abitație este un drept real care are ca obiect o casă de locuit și
care permite titularului său să posede și să folosească locuința respectivă,
proprietatea altei persoane, cu scopul de a locui în aceasta. Dreptul de abitație
operează indiferent de moștenitorii cu care acesta vine în concurs.
Oricare dintre moştenitori poate cere fie restrângerea dreptului de abitaţie,
dacă locuinţa nu este necesară în întregime soţului supravieţuitor, fie schimbarea
obiectului abitaţiei, dacă pune la dispoziţia soţului supravieţuitor o altă locuinţă
corespunzătoare (art. 973 alin. 3 C. civ.).
Soțul supraviețuitor are drept de abitație dacă sunt întrunite cumulativ
următoarele conditii:
la data deschiderii mostenirii, sotul supravietuitor a locuit in casa ce
formeaza obiectul dreptului de abitatie;
nu are locuinta proprie;
casa face parte in tot sau in parte din mostenire;
nu devine prin mostenire proprietarul exclusiv al casei;
defunctul nu a dispus altfel.
Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor prezintă următoarele caractere
juridice:
este un drept real, ce are ca obiect o casă de locuit;
este un drept conferit sotului supravietuitor cu titlu gratuit;
este un drept strict personal, inalienabil și insesizabil, neputând fi cedat sau
grevat în favoarea altei persoane (art. 973 C. civ., alin. 4)
Drept civil. Succesiuni 50
Test de autoevaluare 5.1.
Care este întinderea drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor în
concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori ?
Răspunsul se va da în spaţiul gol de mai sus. Răspunsul la test se găseşte la pagina 51.
5.2. Moștenirea vacantă Cuvinte cheie
Teritoriul României, străinătate, statul român, total, parțial, comună, oraș,
municipiu, notar public, opțiune succesorală
Potrivit art. 1135 alin. 1 noul C. civ., dacă nu sunt moştenitori legali sau
testamentari, moştenirea este vacantă.
Elementul de noutate îl constituie faptul că lipsa de moștenitori poate fi nu
numai o lipsă totală, dar și una parțială. Atfel, potrivit alin. 2 al aceluiași articol,
dacă prin legat s-a atribuit numai o parte a moştenirii şi nu există moştenitori legali
ori vocaţia acestora a fost restrânsă ca efect al testamentului lăsat de defunct, partea
din moştenire rămasă neatribuită este vacantă.
Tot element de notate, față de reglementarea anterioară, este și faptul că
moștenirile vacante aflate pe teritoriul României, potrivit art. 1138 C. civ., revin
comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau
bunurile la data deschiderii moştenirii şi intră în domeniul lor privat. Art. 553 alin.
2 și 3 C. civ. prevede că: ”…(2) Moştenirile vacante se constată prin certificat de
vacanţă succesorală şi intră în domeniul privat al comunei, oraşului sau
municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară….(3) Moştenirile vacante şi
imobilele menţionate la alin. (2), aflate în străinătate, se cuvin statului roman”.
Același lucru îl găsim prevăzut și în art. 2636 intitulat ”Domeniul de aplicare a
legii moştenirii. Succesiunea vacantă”. Alin. 2 al acestui articol prevede că în cazul
în care, conform legii aplicabile moştenirii, succesiunea este vacantă, bunurile
situate sau, după caz, aflate pe teritoriul României sunt preluate de statul român în
temeiul dispoziţiilor legii române privitoare la atribuirea bunurilor unei succesiuni
vacante.
Drept civil. Succesiuni 51
În concluzie, în funcție de data deschiderii, moștenirile vacante deschise anterior
datei de 1 octombrie 2011 se cuvin statului roman, iar cele deschise după intrarea în
vigoare a noului Cod civil vor fi culese de comuna, orașul sau municipiul în a cărei
rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii sau de statul român
dacă se aflau în străinătate.
Conform art. 1136 C. civ., cât timp moştenirea nu a fost acceptată sau dacă
succesibilul nu este cunoscut, notarul public competent poate să numească un
curator special al moştenirii, pentru apărarea drepturilor moştenitorului eventual,
având drepturile şi îndatoririle neceasre pentru administrarea și conservarea
bunurilor.
Dacă există indicii că moştenirea urmează a fi declarată vacantă, notarul public
competent încunoştinţează şi organul care reprezintă comuna, oraşul sau, după caz,
municipiul (alin. 3 al art. 1136 C. civ).
Potrivit art. 1137 alin. 1 C. civ., dacă în termen de un an şi 6 luni de la
deschiderea moştenirii nu s-a înfăţişat niciun succesibil, notarul, la cererea oricărei
persoane interesate, îi va soma pe toţi succesibilii, printr-o publicaţie făcută la locul
deschiderii moştenirii, la locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral,
precum şi într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala moştenirii, să se înfăţişeze la
biroul său în termen de cel mult două luni de la publicare. Potrivit alin. 2, dacă
niciun succesibil nu se prezintă în termenul fixat în publicaţie, notarul va constata
că moştenirea este vacantă.
Conform art. 1139 C. civ., comuna, oraşul sau, după caz, municipiul intră în
stăpânirea de fapt a moştenirii de îndată ce toţi succesibilii cunoscuţi au renunţat la
moştenire ori, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1137, dacă niciun moştenitor
nu este cunoscut. Moştenirea se dobândeşte retroactiv de la data deschiderii sale. În
concluzie, actul de constatare a vacanței succesorale nu are efect constitutiv, ci
numai declarativ, dobândirea operand retroactiv de la data morții celui care lasă
moștenirea. După eliberarea certificatului de vacanță succesorală, notarul nu mai
poate elibera un alt act sau un certificat de moștenitor.
Art. 1140 C. civ. prevede că dacă, deşi s-a constatat vacanta moştenirii, există
moştenitori, atunci aceştia pot exercita petiţia de ereditate împotriva comunei,
oraşului sau, după caz, municipiului.
Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul suportă pasivul moştenirii vacante
numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral (1139 alin. 2).
Statul nu are un drept de opțiune succesorală. Astfel, comuna, orașul sau
municipiul nu ar putea renunța la moștenirea vacantă, întrucât, în baza art. 1138 C.
civ., bunurile succesorale le-ar reveni tot lor.
Drept civil. Succesiuni 52
Test de autoevaluare 5.2.
Cui revine moștenirea vacantă aflată pe teritoriul României?
În loc de
rezumat
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 5.
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 5
Ce înțelegeți prin dreptul de abitație al soțului supraviețuitor și cât timp
durează acest drept ?
Ce înțelegeți prin moștenire vacantă și cui îi revine aceasta ?
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Răspuns 5.1
Cota soţului supravieţuitor, potrivit art. 972 alin. 1 C. civ., este de:
a) un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului;
b) o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi
cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;
c) o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi
privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;
d) trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari, fie cu
colaterali ordinari ai defunctului.
Răspuns 5.2.
Moștenirile vacante aflate pe teritoriul României, potrivit art. 1138 C. civ., revin
comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau
bunurile la data deschiderii moştenirii şi intră în domeniul lor privat.
Drept civil. Succesiuni 53
Bibliografie unitate de învăţare nr. 5
1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2011.
4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,
03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-
drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-
a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,
Constanța, 2011;
11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și
completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;
12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,
București, 2003;
13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,
Editura Hamangiu, București, 2009;
14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului
Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;
15. J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2016.
Drept civil. Succesiuni 54
Unitatea de învăţare Nr. 6
Moștenirea testamentară. Testamentul
Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6
6.1 Definire, caractere, cuprins
6.2 .Condițiile de validitate ale testamentului
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6
Pagina 54
54
55
59
59
Drept civil. Succesiuni 55
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 6 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 6 sunt:
Înţelegerea noţiunii de ”testament”.
Explicarea în detaliu a caracterelor juridice ale testamentului.
Dezvoltarea detaliată a cuprinsulu testamentului.
Dezvoltarea în detaliu a condițiilor de validitate a testamentului.
Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit
reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și de
reglementările anterioare.
6.1 Definire, caractere, cuprins Cuvinte cheie
Patrimoniu succesoral, mortis causa, act juridic, unilateral, personal, solemn,
revocabil, cu titlu gratuit
Testamentul este reglementat în Codul civil, Cartea a IV-a ”Despre moștenire și
liberalități”, Titlul III ”Liberalitățile”, Capitolul III ”Testamentul”, art. 1034-1085.
Patrimoniul succesoral se transmite prin moștenire legală, dacă defuncutul nu a
dispus altfel prin testament (art. 955 alin. 1 noul C. civ.). Dreptul persoanelor de a
dispune prin testament nu este nelimitat, legea stabilind anumite limite în care
persoana care lasă un testament poate să dispună de averea sa pentru cauză de
moarte. Potrivit art. 1034 din noul Cod civil, testamentul este actul unilateral,
personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre
formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă.
Conform art. 6 alin. 3 C. civ., în situația conflictului de legi, precizăm că în
materia validității testamentului este aplicabilă legea în vigoare la momentul
încheierii actului juridic mortis causa, chiar dacă decesul a intervenit după data de 1
octombrie 2011.
Din dispozițiile art. 1034 rezultă următoarele caractere juridice:
este un act juridic, deci trebuie să îndeplinească condițiile de validitate
pentru orice act juridic;
este un act juridic unilateral (manifestare de vointa a testatorului cu intentia
de a produce efecte juridice);
este un act juridic personal (nu poate fi incheiat prin reprezentare – are si
caracter individual);
este un act juridic solemn (sub sanctiunea nulitatii absolute testamentul
trebuie sa fie incheiat intr-una din formele prevazute de lege);
este un caz juridic pentru cauza de moarte (efectele dispozitiilor din
testament produc efecte numai la moartea testatorului);
este un act esentialmente revocabil (poate fi revocat pana in ultima clipa de
viata a testatorului).
Drept civil. Succesiuni 56
Potrivit art. 1035 C. civ., testamentul conţine dispoziţii referitoare la
patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la
desemnarea directă sau indirectă a legatarului. În concluzie, cuprinsul principal al
testamentului il constituie actele de dispoziție cu titlu gratuit pe care testatorul le va
lăsa la moartea sa, adică legatele (dispozitiile referitoare la patrimoniul succesoral.
Alături de aceste dispoziţii sau chiar şi în lipsa unor asemenea dispoziţii,
testamentul poate să conţină dispoziţii referitoare la partaj, revocarea dispoziţiilor
testamentare anterioare, dezmoştenire, numirea de executori testamentari, sarcini
impuse legatarilor sau moştenitorilor legali şi alte dispoziţii care produc efecte după
decesul testatorului (alin. 2 al art. 1035).
Test de autoevaluare 6.1.
Care este cuprinsul testamentului potrivit art. 1035 C. civ?
6.2. Testamentul. Condițiile validității testamentului Cuvinte
cheie
Incapacitate, capacitate, discernământ, sancțiune, nulitate absolută, nulitate
relativă, scris, interpretare, probă
Condiții de fond.
Pentru a fi valabil, testamentul trebuie sa indeplineasca conditiile generale de
fond și de formă cerute de lege (capacitatea de a incheia actul, consimtamantul
valabil, obiect determinat sau determinabil si licit, cauza reala, licita si morala).
Condițiile de fond specifice testamentului sunt: capacitatea de a dispune și primi
prin testament, voința liberă și neviciată a testatorului și cauza valabilă a actului
juridic. Capacitatea de a dispune prin testament și de a primi legate reprezintă
regula, incapacitatea fiind excepția.
Sunt incapabile de a dispune prin testament minorul care nu a implinit varsta de
14 ani și persoana pusa sub interdictie judecatoreasca. Aceste persoane nu pot face
testament, sub nicio formă, nici prin reprezentare, nici cu încuviințarea ocrotitorilor
legali.
Potrivit art. 41 alin. 2 C.civ., actele juridice ale minorului cu capacitate de
exerciţiu restrânsă (14-18 ani) se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor
sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege şi cu autorizarea instanţei
de tutelă. Încuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul
încheierii actului. Art. 146 alin. 3 prevede că minorul nu poate să facă donaţii, altele
decât darurile obişnuite potrivit stării lui materiale, şi nici să garanteze obligaţia
Drept civil. Succesiuni 57
altuia, iar art. 988 alin. 1 C. civ. prevede că cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau
cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin
liberalităţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Sancțiunea nerespectării condiției capacității de a dispune a testatorului este
nulitatea relativă, iar dreptul la acțiune al moștenitorilor este supus termenului
general de prescripție.
Potrivit alin. 2 al art. 988, sub sancţiunea nulităţii relative, nici chiar după
dobândirea capacităţii depline de exerciţiu persoana nu poate dispune prin liberalităţi
în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al său, înainte
ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentru gestiunea sa. Se
exceptează situaţia în care reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal este
ascendentul dispunătorului. Potrivit cu art. 40 C. civ., minorul care a împlinit vârsta
de 16 ani, pentru motive temeinice, se poate căsători, dobândind astfel capacitate de
exercițiu deplină. În această situație, minorul va putea dispune prin testament.
Potrivit art. 990 C. civ., sunt anulabile liberalităţile făcute medicilor,
farmaciştilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi
acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a
decesului. Dispoziţiile sunt aplicabile şi în privinţa preoţilor sau a altor persoane
care acordau asistenţă religioasă în timpul bolii care este cauză a decesului. Sunt
exceptate de la aceste prevederi:
a) liberalităţile făcute soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi;
b) liberalităţile făcute altor rude până la al patrulea grad inclusiv, dacă, la data
liberalităţii, dispunătorul nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali
privilegiaţi.
Dacă dispunătorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescripţie a dreptului
la acţiunea în anulare curge de la data la care moştenitorii au luat cunoştinţă de
existenţa liberalităţii.
În cazul în care dispunătorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar acţiunea în
anularea donaţiei poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data la care dispunătorul
s-a restabilit.
Conform art. 991 C. civ., sunt anulabile legatele în favoarea:
a) notarului public care a autentificat testamentul;
b) interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului;
c) martorilor, în cazurile prevăzute la art. 1043 alin. (2) şi art. 1047 alin. (3);
d) agenţilor instrumentatori, în cazurile prevăzute la art. 1047;
Drept civil. Succesiuni 58
e) persoanelor care au acordat, în mod legal, asistenţă juridică la redactarea
testamentului.
Voința testatorului, liberă și neviciată. Testamentul, ca act juridic, este valabil
daca testatorul a avut discernamant, iar consimtamantul sau nu a fost viciat. Ca
element de noutate in materia viciilor de consimtamant, noul Cod civil prevede ca
dolul poate atrage anularea testamentului chiar daca manoperele dolosive nu au fost
savarsite de beneficiarul dispozitiilor testamentare si nici nu au fost cunoscute de
acesta (art. 1038 C. civ.).
În material legatelor, dolul se manifestă sub formă de captație sau sugestie, adică
manevre folosite pentru a determina pe dispunător să facă o liberalitate pe care astfel
nu ar face-o și nici nu ar avea motiv să o facă. Sugestia sau captația constituie o
formă a dolului și va produce anularea liberalității numai dacă s-au folosit manevre
viclene sau frauduloase. Acestea ar putea fi: sechestrarea dispunătorului,
interceptarea corespondenței sale, îndepărtarea rudelor și a prietenilor sau insinuarea
unor calomnii la adresa acestora, abuz de influență sau de autoritate.
Cauza valabilă a actului juridic are la bază intenția liberală de a da, fără a
urmări să primească ceva în schimb (animus donandi). Intenția de a gratifica este
cauza abstractă și obiectivă a oricărei obligații cu titlu gratuit, este voința
dispunătorului de a juca rolul testatorului. Cauza trebuie să existe, să fie licită și
morală. Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a testamentului.
Conditii de formă pentru validitatea testamentului
Voința testamentară nu produce efecte decât dacă este îmbrăcată în anumite
forme impuse de lege. Scopul formei imperative este de a asigura atât libera
manifestare a voinței testatorului cât și certitudinea declarației sale de ultimă voință.
Nerespectarea formelor strict prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 1040-1050 C. civ., testatorul poate alege între trei forme de testament
numite forme ordinare, trei testamente autentice simplificate (testamente
privilegiate) și alte două forme simplificate de testamente.
Conditii de formă cerute pentru orice fel de testament sunt: forma scrisă și forma
actului separat (oprirea testamentului reciproc). Această a doua condiție rezultă din
faptul că legea interzice ca două persoane să testeze prin același act una în favoarea
celeilate sau în favoarea unei terțe persoane. Interdicția impusă se justifică prin
preocuparea legiuitorului de a garanta caracterul unilateral și personal al
testamentului, dar mai ales caracterul prin esență revocabil al acestuia.
Nerespectarea condițiilor de formă este sancționată cu nulitatea absolută și va
putea fi invocată de orice persoană interesată (art. 1041 și urm. C. civ.). În situația
conversiunii formei testamentare, un testament nul din cauza unui viciu de formă
produce efecte dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru altă formă
testamentară (art. 1050 C. civ.).
Drept civil. Succesiuni 59
Interpretarea și proba testamentului
Potrivit art. 1039 alin. 1 C. civ., regulile de interpretare a contractelor sunt
aplicabile şi testamentului, în măsura în care sunt compatibile cu caracterele juridice
ale acestuia.
Conform art. 1266 C. civ., contractele se interpretează după voinţa concordantă a
părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. La stabilirea voinţei concordante se
va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de
practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii
contractului. În interpretarea sistematică, clauzele se interpretează unele prin altele,
dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului (art. 1267 C. civ.)
Potrivit art. 1039 alin. 2 C. civ., elementele extrinseci înscrisului testamentar pot
fi folosite numai în măsura în care se sprijină pe cele intrinseci. Legatul în favoarea
creditorului nu este prezumat a fi făcut în compensaţia creanţei sale (art. 1039 alin.
3).
Potrivit art. 1037 C. civ., orice persoană care pretinde un drept ce se întemeiază
pe un testament trebuie să dovedească existenţa şi conţinutul lui în una dintre
formele prevăzute de lege. Ca excepție, dacă testamentul a dispărut printr-un caz
fortuit sau de forţă majoră ori prin fapta unui terţ, fie după moartea testatorului, fie
în timpul vieţii sale, însă fără ca acesta să îi fi cunoscut dispariţia, valabilitatea
formei şi cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Test de autoevaluare 6.2.
Enumerați condițiie de fond specifice testamentului.
În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 6.
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr..
Drept civil. Succesiuni 60
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 6
Ce înțelegeți prin incapacitate de a dispune prin testament a minorilor care nu
au împlinit 14 ani și a persoanelor puse sub interdicție judecătorească ?
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Răspuns 6.1
Potrivit art. 1035 C. civ., testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul
succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum şi la desemnarea directă
sau indirectă a legatarului. Alături de aceste dispoziţii sau chiar şi în lipsa unor
asemenea dispoziţii, testamentul poate să conţină dispoziţii referitoare la partaj,
revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare, dezmoştenire, numirea de executori
testamentari, sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali şi alte dispoziţii
care produc efecte după decesul testatorului (alin. 2 al art. 1035).
Răspuns 6.2.
Condițiile de fond specifice testamentului sunt: capacitatea de a dispune și primi
prin testament, voința liberă și neviciată a testatorului și cauza valabilă a actului
juridic.
Bibliografie unitate de învăţare nr. 6
1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2011.
4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,
03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-
drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-
a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,
Constanța, 2011;
11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și
completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;
12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,
București, 2003;
Drept civil. Succesiuni 61
13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,
Editura Hamangiu, București, 2009;
14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului
Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;
15. I. Urs, Drept civil. Succesiuni, Editura Universul Juridic, 2017.
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 62
Unitatea de învăţare Nr. 7
Moștenirea testamentară. Formele testamentului. Legatul
Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7
7.1 Formele testamentelor
7.2 Legatul
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7
Pagina 62
62
65
73 73
74
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 63
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 7 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 7 sunt:
Cunoașterea celor trei categorii de testamente.
Însuşirea condițiilor de valabilitate a celor trei categorii de testamente.
Fixarea categoriilor de clasificare a legatelor.
Înțelegerea efectelor legatelor.
Studiul noțiunilor din această unitate de învățare potrivit
reglementărilor dispuse de noul Cod civil (Legea nr. 287/2009), cât și
de reglementările anterioare.
7.1 Definiţia, fundamentul juridic şi clasificarea testamentelor Cuvinte cheie
Ordinare, privilegiate, olograf, autentic, situații speciale,
Conform legii, testamentele se impart in trei categorii: testamentele ordinare,
privilegiate și alte forme testamentare.
Noul Cod civil interzice testamentul reciproc. Testamentul reciproc este
testamentul prin care două sau mai multe persoane dispun, prin acelasi testament,
una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert. Sancțiunea este nulitatea
absolută.
Testamentul ordinar. Din această categorie fac parte testamentul olograf și
testamentul autentic. Prin noul Cod Civil a fost eliminat testamentul mistic sau
secret.
Testamentul olograf
Potrivit art. 1041 C. civ., sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul
olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului. In ceea ce
priveste testamentul olograf, noua reglementare prevede că, inainte de a fi
executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre
neschimbare.
Avantajele acestui tip de testament sunt:
este supus formalităților cele mai simple;
poate fi făcut oriunde, oricând și fără ajutorul nimănui;
permite păstrarea secretului asupra dispozițiilor de ultimă voință.
Dezavantajele ar fi următoarele:
voința testatorului poate fi ușor influențată;
poate fi ușor falsificat;
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 64
întocmirea lui fără asistență juridică poate avea ca efect o redactare
defectuoasă și, ulterior, greutăți de interpretare;
poate fi ușor dosit sau distrus.
Pentru a fi valabil:
scrierea testamentului olograf se face în întregime și în orice limbă știută de
testator;
data testamentului olograf trebuie să fie completă sau, cel puțin, de natură a
se putea identifica momentul încheierii actului; lipsa datei atrage nulitatea
testamentului;
semnătura testatorului finalizează și întărește dispozițiile cuprinse în actul
juridic de ultimă voință și nu trebuie să cuprindă obligatoriu numele din
actul de stare civilă al testatorului, ci poate fi chiar un pseudonim folosit de
obicei; esențial este ca semnătura să permită identificarea testatoruluisă fie
executată de mâna testatorului.
Lipsa scrierii, datei sau a semnăturii atrage nulitatea absolută a testamentului (art.
1041 C. civ.).
Potrivit art. 1042 C. civ., înainte de a fi executat, testamentul olograf se va
prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare. În cadrul
procedurii succesorale, notarul public procedează, în condiţiile legii
speciale, la deschiderea şi validarea testamentului olograf şi îl depune în
dosarul succesoral. Deschiderea testamentului şi starea în care se găseşte se
constată prin proces-verbal. După finalizarea procedurii succesorale,
originalul testamentului se predă legatarilor, potrivit înţelegerii dintre ei, iar
în lipsa acesteia, persoanei desemnate prin hotărâre judecătorească.
Lipsa formalității de prezentare nu este sancționată, astfel că testamentul
olograf își produce efectele și în cazul în care nu a fost înfățișat notarului.
Testamentul autentic
Conform art. 1043 C. civ., testamentul este autentic dacă a fost autentificat de un
notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat,
potrivit legii. Cu ocazia autentificării, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2
martori.
Potrivit art. 1044 C. civ., testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului,
care se îngrijeşte de scrierea actului şi apoi i-l citeşte sau, după caz, i-l dă să îl
citească, menţionându-se expres îndeplinirea acestor formalităţi. Dacă dispunătorul
îşi redactase deja actul de ultimă voinţă, testamentul autentic îi va fi citit de către
notar. După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa
voinţă. Testamentul este apoi semnat de către testator, iar încheierea de
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 65
autentificare de către notar.
În cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu
pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această
împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc
de semnătură. Menţiunea va fi citită testatorului de către notar, în prezenţa a 2
martori, această formalitate suplinind absenţa semnăturii testatorului. Declaraţia de
voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în
faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii
consimt la prezentul act, pe care l-am citit. Dacă surdul, mutul sau surdomutul este,
din orice motiv, în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin
interpret, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător. Pentru a lua
consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i
s-a citit cuprinsul testamentului, consemnând aceasta în încheierea de autentificare
(art. 1045 C. civ.)
Potrivit art. 1046 C. civ., în scop de informare a persoanelor care justifică
existenţa unui interes legitim, notarul care autentifică testamentul are obligaţia să îl
înscrie, de îndată, în Registrul naţional notarial ţinut în format electronic, potrivit
legii. Informaţii cu privire la existenţa unui testament se pot da numai după decesul
testatorului
Potrivit art. 95 din Legea nr. 71/2011, înlăturarea efectelor nedemnității prin
testament autentic sau printr-un act autentic este supusă înscrierii în Registrul
național.
Testamentul privilegiat
Potrivit art. 1047, se poate întocmi în mod valabil un testament în următoarele
situaţii speciale:
a) în faţa unui funcţionar competent al autorităţii civile locale, în caz de epidemii,
catastrofe, războaie sau alte asemenea împrejurări excepţionale;
b) în faţa comandantului vasului sau a celui care îl înlocuieşte, dacă testatorul se
află la bordul unui vas sub pavilionul României, în cursul unei călătorii maritime
sau fluviale; testamentul întocmit la bordul unei aeronave este supus aceloraşi
condiţii;
c) în fata comandantului unităţii militare ori a celui care îl înlocuieşte, dacă
testatorul este militar sau, fără a avea această calitate, este salariat ori prestează
servicii în cadrul forţelor armate ale României şi nu se poate adresa unui notar
public;
d) în faţa directorului, medicului şef al instituţiei sanitare sau a medicului şef al
serviciului ori, în lipsa acestora, în faţa medicului de gardă, cât timp dispunătorul
este internat într-o instituţie sanitară în care notarul public nu are acces.
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 66
În toate aceste cazuri este obligatoriu ca testamentul să se întocmească în
prezenţa a 2 martori. Testamentul privilegiat se semnează de testator, de agentul
instrumentator şi de cei 2 martori. Dacă testatorul sau unul dintre martori nu poate
semna, se va face menţiune despre cauza care l-a împiedicat să semneze. Dacă
aceste formalități nu sunt îndeplinite, operează sancţiunea nulităţii absolute.
Art. 1048 C. civ. prevede că testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de
la data când dispunătorul ar fi putut să testeze în vreuna dintre formele ordinare.
Termenul se suspendă dacă testatorul a ajuns într-o stare în care nu îi este cu
putinţă să testeze. Aceste prevederile nu se aplică dispoziţiei testamentare prin care
se recunoaşte un copil.
Alte forme testamentare
Testamentul sumelor si valorilor depozitate
Conform art. 1049 C.civ., dispozitiile testamentare privind sumele de bani,
valorile sau titlurile de valoare depuse la institutii specializate sunt valabile cu
respectarea conditiilor de forma prevazute de legile speciale aplicabile acestor
institutii.
Test de autoevaluare 7.1.
Enumerați ce forme de testament fac parte din categoria testamentelor
ordinare.
7.2. Legatul Cuvinte/expresii
cheie
Testament pur și simplu, termen, condiție, sarcină, universal, particular, efecte,
ineficacitate, caducitate, revocare, conjunctiv, acrescământ
Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul dispune ca una
sau mai multe persoane urmeaza a dobandi cu titlu gratuit, la decesul sau, o parte
sau in tot, patrimoniul sau ori anumite bunuri determinate.
Legatul este o liberalitate pentru cauza de moarte (ca act unilateral de
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 67
vointa), testatorul urmand sa procure un avantaj patrimonial (drept real sau/si de
creanta) legatarului, fara contraechivalent.
Desemnarea legatarului trebuie facuta prin testamentul incheiat in forme
legale, personal de catre testator, in sensul ca elementele necesare pentru
identificarea legatarului sa se regaseasca in cuprinsul testamentului. Legatarul
trebuie sa fie o persoana determinata sau determinabila in momentul deschiderii
mostenirii; el poate fi insa si o persoana viitoare, cu conditia ca aceasta sa fie
conceputa in momentul deschiderii mostenirii si sa fie determinabila.
Potrivit art. 1054, legatele sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu
particular. Legatul poate fi pur şi simplu, cu termen, sub condiţie sau cu sarcină.
Rezultă că acestea sunt împărțite, fie după modalitatea ce afectează voința
testatorului, fie după obiectul lor.
Clasificarea legatelor dupa obiectul lor
Legatul poate avea ca obiect un patrimoniu, o universalitate de bunuri sau
bunuri determinate, privite ut singuli.
Potrivit art. 1055 C. civ., legatul universal este dispoziţia testamentară care
conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la întreaga moştenire.
Legatul universal se mai poate intalni si sub urmatoarele denumiri:
- legatul nudei proprietati a intregii mosteniri;
- legatul prisosului (ramasitei), adica a ceea ce ramane dupa
executarea legatelor cuprinse in testament;
- legatul tuturor bunurilor mobile si imobile;
- legatul cotitatii disponibile a mostenirii.
Art. 1056 C. civ. prevede că legatul cu titlu universal este dispoziţia
testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la o fracţie a
moştenirii. Prin fracţie a moştenirii se înţelege:
a) fie proprietatea unei cote-părţi din aceasta;
b) fie un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalităţii sau a unei cote-părţi din
moştenire;
c) fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei
cotepărţi din universalitatea bunurilor determinate după natura sau provenienţa lor.
Potrivit art. 1057 C. civ., orice legat care nu este universal sau cu titlu
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 68
universal este un legat cu titlu particular. Formele legatului cu titlu particular sunt:
legatul uzufructuarului, legatul bunului altuia, legatul bunului indiviz
Legatarul cu titlu particular nu are vocatie la universalitatea succesiunii sau la o
fractie din acesta universalitate, ci numai asupra bunurilor determinate
(determinabile), specificate in testament, indiferent de valoarea si numarul acestor
bunuri.
Legatul uzufructului apare atunci cand, prin testament, nuda proprietate
este lasata unei persoane, iar uzufructul altei persoane. Este un legat cu titlu
particular, deoarece are ca obiect un bun (drept) determinat si anume dreptul de
uzufruct.
Legatul altor dezmembraminte ale proprietatii – uzul sau abitatia –
constituie legate cu titlu particular.
Legatul bunului indiviz este un legat cu titlu particular ce are drept obiect
un bun individual determinat care se afla in indiviziune la data deschiderii
mostenirii.
Legatul bunului altuia are în vedere situația când bunul individual
determinat care a făcut obiectul unui legat cu titlu particular aparţine unei alte
persoane decât testatorul şi nu este cuprins în patrimoniul acestuia la data
deschiderii moştenirii. Dacă, la data întocmirii testamentului, testatorul nu a ştiut
că bunul nu este al său, legatul este anulabil. În cazul în care testatorul a ştiut că
bunul nu este al său, cel însărcinat cu executarea legatului este obligat, la alegerea
sa, să dea fie bunul în natură, fie valoarea acestuia de la data deschiderii moştenirii
(art. 1064 C. civ).
Clasificarea legatelor in functie de modalitati
Legatul pur si simplu nu este afectat de nicio modalitate. Drepturile
legatarului, la fel cu ale mostenitorilor legali, se nasc in momentul deschiderii
mostenirii.
Legatul cu termen este egatul supus unui termen de catre testator, efectele
acestuia producandu-se dupa cum termenul este suspensiv sau extinctiv:
- în cazul termenului suspensiv, drepturile legatarului se vor naste
si se vor putea transmite intervivos si mortis causa ca si in cazul
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 69
legatului pur si simplu;
- în cazul termenului extinctiv, legatul produce efecte de la
deschiderea mostenirii, dar implinirea termenului dreptului legat
se stinge pentru viitor (ex.: dreptul la o renta).
Legatul sub conditie
Conditia care afecteaza existenta (nasterea sau desfiintarea) legatului poate
fi suspensiva sau rezolutorie:
conditia suspensivă suspendă până la îndeplinirea ei nașterea dreptului la
legat; odată îndeplinită însă, dreptul legatarului ia naștere retroactiv de la
data deschiderii succesiunii;
condiția rezolutorie, la împlinirea ei, desființează retroactiv dreptul la legat;
când condiția rezolutorie nu se realizează sau este sigur că nu se va realiza,
legatul devine pur și simplu.
Legatul cu sarcina este cel care prevede o obligatie de a da, a face sau a nu
favce, impusa de testator legatarului. Sarcina poate fi prevăzută în interesul unei
terțe persoane, testatorului ori legatarului.
Efectele legatelor
Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobândeşte
proprietatea acestuia de la data deschiderii moştenirii. Legatarul cu titlu particular
al unor bunuri de gen este titularul unei creanţe asupra moştenirii. Dacă testatorul
nu a prevăzut altfel, cel însărcinat cu executarea acestui legat este obligat a preda
bunuri de calitate medie (art. 1059 C. civ).
Când obiectul legatului cuprinde o rentă viageră sau o creanţă de întreţinere,
executarea acestuia este datorată din ziua deschiderii moştenirii (art. 1062 C. civ).
Potrivit art. 1058 C. civ., legatarul are dreptul la fructele bunurilor moştenirii
care i se cuvin din ziua deschiderii moştenirii sau din ziua în care legatul produce
efecte în privinţa sa, cu excepţia cazului în care cel care a posedat bunurile ce
constituie obiectul legatului a fost de bună-credinţă.
Dacă legatarul nu poate îndeplini sarcina cu care este grevat legatul său fără a
depăşi valoarea bunurilor primite în temeiul acestuia, se va putea libera predând
beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lăsate prin legat sau valoarea lor.
Valoarea bunurilor lăsate prin legat şi a sarcinilor va fi aceea de la data deschiderii
moştenirii (art. 1060 C. civ).
Bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se predă cu
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 70
accesoriile sale, în starea în care se găseşte la data deschiderii moştenirii. Legatul
cuprinde şi dreptul la acţiunea în despăgubire pentru prejudiciul adus bunului de
către un terţ după întocmirea testamentului. Legatul unui bun care, după întocmirea
testamentului, a cunoscut creşteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire,
lucrări autonome, lucrări adăugate sau achiziţionarea altor bunuri în cadrul unei
universalităţi se prezumă, până la proba contrară, a viza întreg bunul ori
universalitatea rezultată.
Potrivit art. 1063 C. civ., în cazul în care legatarului cu titlu particular i-a fost
lăsat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui ţinut să execute legatul,
dacă testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui terţ.
Art. 1066 prevede faptul că, în lipsa unei dispoziţii testamentare sau legale
contrare, cheltuielile predării legatului sunt în sarcina moştenirii, fără ca prin
aceasta să se aducă atingere rezervei succesorale.
Creditorii moştenirii au dreptul să fie plătiţi cu prioritate faţă de legatari. Dacă
legatele cu titlu particular depăşesc activul net al moştenirii, ele vor fi reduse în
măsura depăşirii, la cererea creditorilor moştenirii sau a celui care este obligat să le
execute. În cazul în care, fără a se cunoaşte anumite datorii sau sarcini ale
moştenirii, a fost executat un legat, moştenitorul legal sau testamentar, creditorii
sau orice persoană interesată poate solicita restituirea de la legatarul plătit, în
măsura în care legatul urmează a fi redus (art. 1067 C. civ).
Efectele unor tipuri de legate
1. Legatul rentei viagere sau al unei creante de intretinere – cand obiectul
legatului cuprinde o renta viagera sau o creanta de intretinere, executarea acestuia
este datorata din ziua deschiderii mostenirii.
2. Legatul alternativ – in cazul in care legatarului cu titlu particular i-a fost
lasat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui tinut sa execute legatul,
daca testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui tert.
3. Legatul bunului altuia – cand bunul individual determinat care a facut
obiectul unui legat cu titlu particular apartine unei alte persoane decat testatorul si
nu este cuprins in patrimoniul acestuia la data deschiderii mostenirii, se produc
urmatoarele efecte:
- daca, la data intocmirii testamentului, testatorul nu a stiut ca bunul nu este al sau,
legatul este anulabil;
- daca testatorul a stiut ca bunul nu este al sau, cel insarcinat cu executarea
legatului este obligat, la alegerea sa, sa dea fie bunul in natura, fie valoarea
acestuia de la data deschiderii mostenirii.
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 71
4. Legatul conjunctiv – legatul cu titlu particular este prezumat a fi
conjunctiv atunci cand testatorul a lasat, prin acelasi testament, un bun determinat
individual sau generic mai multor legatari cu titlu particular, fara a preciza partea
fiecaruia. Daca unul dintre legatari nu vrea sau nu poate sa primeasca legatul,
partea lui va profita celorlalti legatari, prevederile fiind aplicabile si atunci cand
obiectul legatului conjunctiv il constituie un dezmembramant al dreptului de
proprietate.
Ineficacitatea legatelor
Dispozițiile testamentare făcute cu îndeplinirea condițiilor de validitate produc,
de regulă, efecte juridice. Este posibil însă ca manifestarea de voință a unei
persoane, deși a fost făcută cu respectarea condițiilor de validitate, datorită unor
cauze posterioare, să nu producă totuși efectele juridice scontate, actul devenind
astfel, ineficace. Ineficacitatea presupune două condiții:
existența unui act juridic valabil încheiat;
lipsa efectelor juridice ale acestuia, datorată unor cauze ulterioare
întocmirii actului.
Principalele cauze care împiedică producerea efectelor legatelor sunt: revocarea
și caducitatea dispozițiilor testamentare.
Revocarea legatelor poate fi voluntara și judecatoreasca.
Revocarea voluntara. Până în ultima clipă a vieții, testatorul are dreptul să revină
asupra dispozițiilor testamentare printr-o manifestare de voință ulterioară care să
aibă ca efect revocarea totală sau parțială a dispozițiilor făcute anterior. Potrivit art.
1068 alin. 1 C,civ,, legatele sunt supuse dispoziţiilor privind revocarea voluntară a
testamentului. Rezultă că revocarea voluntară a legatului are loc în aceleași condiții
ca și revocarea voluntară a testamentului.
Revocarea voluntară poate fi expresă sau tacită, în funcție de modul de
manifestare a voinței.
Revocarea voluntara expresa (directa) este revocarea ce rezultă dintr-o declarație a
testatorului cuprinsă într-un înscris întomit in forma autentica sau testamentara,
sub sanctiunea nulitatii absolute.
Potrivit art. 1051 C. civ., un testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în
parte, decât printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.
Testamentul care revocă un testament anterior poate fi întocmit într-o formă
diferită de aceea a testamentului revocat. Revocarea expresă a testamentului făcută
printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de
îndată de către notar în registrul naţional notarial.
Revocarea voluntara tacita (indirecta) este manifestarea care, fără să fi fost
expres declarată, rezultă neîndoielnic din anumite acte sau fapte săvârșite ulterior
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 72
de testator. Potrivit art. 1052 C. civ., testatorul poate revoca testamentul olograf şi
prin distrugerea, ruperea sau ştergerea sa. Ştergerea unei dispoziţii a testamentului
olograf de către testator implică revocarea acelei dispoziţii. Modificările realizate
prin ştergere se semnează de către testator. Distrugerea, ruperea sau ştergerea
testamentului olograf, cunoscută de testator, atrage de asemenea revocarea, cu
condiţia ca acesta să fi fost în măsură să îl refacă. Testamentul ulterior nu îl revocă
pe cel anterior decât în măsura în care conţine dispoziţii contrare sau
incompatibile cu acesta. Efectele revocării nu sunt înlăturate în caz de caducitate
sau revocare a testamentului ulterior.
Revocarea judecatoreasca
Aceasta revocare intervine in cazurile in care legatarul, in mod culpabil,
savarseste o fapta limitativ prevazute de lege drept cauza de revocare
judecatoreasca, inainte sau dupa deschiderea mostenirii.
Potrivit art. 1069 C. civ., revocarea judecătorească a legatului poate fi cerută în
cazul neîndeplinirii, fără justificare, a sarcinii instituite de testator. Neîndeplinirea
fortuită a sarcinii poate atrage revocarea numai dacă, potrivit voinţei testatorului,
eficacitatea legatului este condiţionată de executarea sarcinii. Revocarea
judecătorească a legatului poate fi solicitată şi pentru ingratitudine în următoarele
cazuri:
a) dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului, a unei persoane apropiate lui sau,
ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de
testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.
Art. 1070 C. civ. prevede că dreptul la acţiunea în revocarea judecătorească a
legatului se prescrie în termen de un an de la data la care moştenitorul a cunoscut
fapta de ingratitudine sau, după caz, de la data la care sarcina trebuia executată.
Caducitatea legatelor
Deoarece între momentul încheierii testamentului și momentul în care urmează
să-și producă efectele se scurge o perioadă de timp, este posibil ca în interiorul
acesteia să intervină anumite împrejurări care să împiedice executarea legatelor.
Dacă împrejurarile care împiedică executarea sunt străine de voința testatorului sau
de vreo culpă a legatarului, legatul devine caduc. Legatul caduc se desființează cu
efect retroactiv.
Potrivit art. 1071 C. civ., orice legat devine caduc atunci când:
a) legatarul nu mai este în viaţă la data deschiderii moştenirii;
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 73
b) legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii moştenirii;
c) legatarul este nedemn;
d) legatarul renunţă la legat;
e) legatarul decedează înaintea împlinirii condiţiei suspensive ce afectează legatul,
dacă aceasta avea un caracter pur personal;
f) bunul ce formează obiectul legatului cu titlu particular a pierit în totalitate din
motive care nu ţin de voinţa testatorului, în timpul vieţii testatorului sau înaintea
împlinirii condiţiei suspensive ce afectează legatul.
Legatul conjunctiv și dreptul de acrescământ
Ineficacitatea legatului din cauza nulităţii, revocării, caducităţii sau desfiinţării
pentru nerealizarea condiţiei suspensive ori pentru îndeplinirea condiţiei rezolutorii
profită moştenitorilor ale căror drepturi succesorale ar fi fost micşorate sau, după
caz, înlăturate prin existenţa legatului sau care aveau obligaţia să execute legatul
(art. 1072 C. civ.).
Ca atare, ineficacitatea legatului profita mostenitorilor in dauna carora legatul
ar fi fost executat.
Ineficacitatea legatului profită altor persoane decât cele expuse mai sus în
cazul:
substituției vulgare, când de ineficacitate profită persoana stabilită de către
testator;
legatului conjunctiv, când operează dreptul de acrescământ în favoarea
colegatarului.
Legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci când testatorul a
lăsat, prin acelaşi testament, un bun determinat individual sau generic mai multor
legatari cu titlu particular, fără a preciza partea fiecăruia. În cazul legatului
conjunctiv, dacă unul dintre legatari nu vrea sau nu poate să primească legatul,
partea lui va profita celorlalţi legatari. Prevederile anterioare se aplică şi atunci
când obiectul legatului conjunctiv îl constituie un dezmembrământ al dreptului de
proprietate (art. 1065 C. civ.)
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 74
Test de autoevaluare 7.2.
Ce este legatul?
În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 7.
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 7.
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 7
În ce constă caducitatea legatelor?
Enumerați efectele legatelor!
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Răspuns 7.1
Din această categorie fac parte testamentul olograf și testamentul autentic.
Răspuns 7.2.
Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul dispune ca una sau mai
multe persoane urmeaza a dobandi cu titlu gratuit, la decesul sau, o parte sau in tot,
patrimoniul sau, ori anumite bunuri determinate. Este o liberalitate pentru cauza de
moarte (ca act unilateral de vointa), testatorul urmand sa procure un avantaj
patrimonial (drept real sau/si de creanta) legatarului, fara contraechivalent.
Bibliografie unitate de învăţare nr. 7
1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2011.
4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului
supravietuitor”, 03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-
mostenirea-drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a
II-a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,
Formele testamentului.
Legatul
Drept civil. Succesiuni 75
Constanța, 2011;
11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și
completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;
12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,
București, 2003;
13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și
sarcină”, Editura Hamangiu, București, 2009;
14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului
Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;
15. J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2016.
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 76
Unitatea de învăţare Nr. 8
Exheredarea. Execuția testamentară. Limitele de a dispune prin acte
juridice de bunurile succesiunii
Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8
8.1 Exheredarea
8.2 Execuția testamentară
8.3 Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8
Pagina 76
76
78
80
86
86
87
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 77
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 8 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:
Înțelegera și explicarea noțiunii de exheredare.
Explicarea limitelor de a dispune prin acte juridice de bunurile
succesiunii.
Înțelegera noțiunii de execuție testamentară.
8.1 Exheredarea
Cuvinte/expresii
cheie
Dezmoştenire, exheredare, efecte, nulitate
Dezmoştenirea sau exheredarea este dispoziţia testamentară prin care
testatorul îi înlătură de la moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi
dintre moştenitorii săi legali (art. 1074 alin. 1 C. civ.).
Voința de a dezmoșteni poate fi directă sau indirectă. Dezmoştenirea este
directă atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moştenire a
unuia sau mai multor moştenitori legali şi indirectă atunci când testatorul instituie
unul sau mai mulţi legatari (art. 1074 alin. 2 C. civ.)
Cu privire la dezmostenirea-sanctiune, larg dezbatuta in doctrina si
jurisprudenta de drept succesoral, sunt relevante dispozitiile art. 1009 C. civ.,
potrivit caruia sunt considerate nescrise (inexistente) dispozitiile testamentare
prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru contestarea dispozitiilor
din testament care aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari ori sunt
contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.
Efectele exheredării
Ca efect al exheredării, moștenitorul legal nu mai are vocație succesorală.
În cazul dezmoştenirii soţului supravieţuitor, moştenitorii din clasa cu care
acesta vine în concurs culeg partea din moştenire rămasă după atribuirea cotei
cuvenite acestuia ca urmare a dezmoştenirii. Dacă, în urma dezmoştenirii, pe
lângă soţul supravieţuitor, vin la moştenire atât cel dezmoştenit cât şi acela care
beneficiază de dezmoştenire, acesta din urmă culege partea rămasă după
atribuirea cotei soţului supravieţuitor şi a cotei celui dezmoştenit. Atunci când, în
urma dezmoştenirii, un moştenitor primeşte o cotă inferioară cotei sale legale,
moştenitorul cu care vine în concurs culege partea care ar fi revenit celui
dezmoştenit. Dacă, în urma dezmoştenirii, o persoană este înlăturată total de la
moştenire, cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie moştenitorilor cu care ar fi venit în
concurs sau, în lipsa acestora, moştenitorilor subsecvenţi. Dispoziţiile prevăzute
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 78
anterior nu pot profita persoanelor incapabile de a primi legate.
Nulitatea exheredării
Potrivit art. 1076 C. civ., dispoziţia testamentară prin care moştenitorii legali
au fost dezmoşteniţi este supusă cauzelor de nulitate, absolută sau relativă,
prevăzute de lege. Termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare curge
de la data la care cei dezmoşteniţi au luat cunoştinţă de dispoziţia testamentară
prin care au fost înlăturaţi de la moştenire, dar nu mai devreme de data
deschiderii moştenirii.
Test de autoevaluare 8.1.
Care este efectul exheredării?
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 79
8.2. Execuția testamentară
Cuvinte/
expresii
cheie
Executorul testamentar, drepturi, obligații
Executorul testamentar este desemnat printr-o dispozitie cuprinsa in testament in
care testatorul imputerniceste si desemneaza una sau mai multe persoane pentru a
pune in executare dispozitiile testamentare. Testatorul poate numi una sau mai multe
persoane, conferindu-le împuternicirea necesară executării dispoziţiilor
testamentare. Executorul testamentar poate fi desemnat şi de către un terţ determinat
prin testament (art. 1077 alin. 1 C. civ.). Dacă au fost desemnaţi mai mulţi executori
testamentari, oricare dintre ei poate acţiona fără concursul celorlalţi, cu excepţia
cazului în care testatorul a dispus altfel sau le-a împărţit atribuţiile.
Potrivit art. 97 din Legea nr. 71/2011, execuțiunile testamentare începute
înainte de data intrării în vigoare a noului Cod civil nu pot dura mai mult de 2 ani
calculați de la această dată, cu posibilitatea de prelungire în condițiile dreptului de
administrare (art. 1079 C. civ.).
Delimitarea execuțiunii testamentare
Execuțiunea testamentară se prezintă ca un mandat în care executorul testamentar
este mandatarul, iar testatorul este mandantul. Mandatul este supus unor reguli
speciale în această situație:
puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptării
misiunii prin declaraţie autentică notarială (art. 1077 alin. 3);
execuțiunea testamentară începe să producă efecte de la moartea testatorului
puterile executorului testamentar sunt stabilite de lege;
executorul testamentar, după ce a aceeptat sarcina, nu mai poate, în
principiu, să renunțe la ea;
termenul limită al împuternicirii executorului testamentar cu sezină este
stabilit de lege, executorul testamentar avand dreptul să administreze
patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data deschiderii
moştenirii, chiar dacă testatorul nu i-a conferit în mod expres acest drept (art.
1079 alin. 1 C. civ.); prin testament, dreptul de administrare poate fi restrâns
doar la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt;
persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu
restrânsă nu poate fi executor testamentar (art. 1078 C.civ.).
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 80
Drepturile și obligațiile executorului testamentar
Potrivit art. 1080 C. civ., executorul testamentar:
a) va cere, în condiţiile legii, punerea sigiliilor, dacă printre moştenitori sunt şi
minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească sau dispărute;
b) va stărui a se face inventarul bunurilor moştenirii în prezenţa sau cu citarea
moştenitorilor;
c) va cere instanţei să încuviinţeze vânzarea bunurilor, în lipsă de sume suficiente
pentru executarea legatelor, instanţa putand încuviinţa vânzarea imobilelor
succesorale numai dacă nu există moştenitori rezervatari;
d) va depune diligenţe pentru executarea testamentului iar în caz de contestaţie,
pentru a apăra validitatea sa;
e) va plăti datoriile moştenirii dacă a fost împuternicit în acest sens prin testament.
in lipsa unei asemenea împuterniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile
numai cu încuviinţarea instanţei;
f) va încasa creanţele moştenirii.
Testatorul poate dispune ca executorul testamentar să procedeze la partajarea
bunurilor moştenirii. Partajul produce efecte numai dacă proiectul prezentat de către
executor a fost aprobat de toţi moştenitorii.
Dispozițiile art. 1080 C. civ. sunt aplicabile și în cazul moștenirilor care se
deschid după data intrării în vigoare a noului Cod civil, caz în care executorii cu sau
fără sezină instituiți prin testamente anterioare acestei date au atribuții prevăzute de
noua reglementare, cu excepția cazului în care au fost limitate expres de testator (art.
98 din Legea nr. 71/2011).
Potrivit art. 1081 C. civ., puterile executorului testamentar nu pot fi transmise.
Misiunea executorului testamentar numit în considerarea unei funcţii determinate
poate fi continuată de către persoana care preia acea funcţie.
La sfârşitul fiecărui an şi la încetarea misiunii sale, executorul testamentar este
obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa, chiar dacă nu există moştenitori
rezervatari. Această obligaţie se transmite moştenitorilor executorului. Executorul
testamentar răspunde ca un mandatar în legătură cu executarea dispoziţiilor
testamentare. Dacă au fost desemnaţi mai mulţi executori testamentari, răspunderea
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 81
acestora este solidară, cu excepţia cazului în care testatorul le-a împărţit atribuţiile şi
fiecare dintre ei s-a limitat la misiunea încredinţată (art. 1082 C. civ.).
Potrivit art. 1083 C.civ., misiunea executorului testamentar este gratuită, dacă
testatorul nu a stabilit o remuneraţie în sarcina moştenirii.
Cheltuielile făcute de executorul testamentar în exercitarea puterilor sale sunt în
sarcina moştenirii (art. 1084 C.civ.).
Incetarea executiunii testamentare
Potrivit art. 1085 C. civ., execuţiunea testamentară poate înceta:
a) prin îndeplinirea sau imposibilitatea aducerii la îndeplinire a misiunii primite;
b) prin renunţare în forma unei declaraţii autentice notariale;
c) prin decesul executorului testamentar;
d) prin punerea sub interdicţie judecătorească a executorului testamentar;
e) prin revocarea de către instanţă a executorului testamentar care nu îşi îndeplineşte
misiunea ori o îndeplineşte în mod necorespunzător;
f) prin expirarea termenului în care se exercită dreptul de administrare, afară de
cazul în care instanţa decide prelungirea termenului.
Test de autoevaluare 8.2.
Care sunt drepturile și obligațiile executorului testamentar?
8.3. Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii Cuvinte/
expresii cheie
Legat, liberalitate, donație, substituție fideicomisară, rezervă succesorală, cotitate
disponibilă
Libertatea de a dispune de patrimoniu pentru cauza de moarte se poate exercita
numai pe calea dispozitiilor (legatelor) testamentare, insă libertatea de a mosteni
trebuie sa fie exercitata in anumite limite stabilite de lege.
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 82
Astfel, s-au impus următoarele reguli:
dispoziția mortis causa este un act juridic ce poate îmbrăca numai forma
unor testamente esențialmente revocabile;
sunt interzise actele juridice asupra moștenirilor viitoare, nedeschise (art. 956
C. civ.);
testatorul poate face, în principiu, orice liberalități, cu condiția de a nu
încălca rezerva succesorală (art. 1086 C. civ.)
Rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii
rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului,
manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri. Potrivit art. 1087, sunt moştenitori
rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai
defunctului. Testatorul, în prezența moștenitorilor rezervatari, nu poate dispune prin
liberalități decât de o parte din moștenire, numită cotitate disponibilă.
Oprirea pactelor asupra unei mosteniri nedeschise, viitoare
Potrivit art. 956 C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de
nulitate absolută actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei
moşteniri nedeschise încă, precum actele prin care se acceptă moştenirea sau se
renunţă la aceasta, înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstrăinează sau
se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea
moştenirii.
Potrivit art. 1228 C. civ., în lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot
purta şi asupra bunurilor viitoare. În categoria bunurilor viitoare nu este cuprinsă și
moștenirea. Astfel, obiectul unui contract nu poate purta asupra bunurile cuprinse
într-o moștenire eventuală.
Oprirea pactelor asupra unei moșteniri nedeschise presupune îndeplinirea
următoarelor condiții:
să existe un act cu privire la o moștenire, inclusiv actele juridice unilaterale
de accepatare sau renunțare asupra unei moșteniri viitoare;
obiectul actului să fie o moștenire nedeschisă;
dreptul ce se dobândește sau la care se renunță trebuie să fie un drept
succesoral eventual, nu un drept actual și nenăscut;
actul juridic să nu facă parte dintre cele permise, în mod excepțional, de lege.
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 83
Nulitatea actelor asupra moștenirilor nedeschise
Actele asupra succesiunilor viitoare sunt sancționate cu nulitatea absolută. Sunt
nule absolut:
cesiunea drepturilor succesorale ale unui eventual moștenitor făcută înaintea
morții lui de cuius;
împărțeala între moștenitori a unei succesiuni nedeschise;
actul prin care eventualii moștenitori convin că nu vor aplica testamentul
titularului lor sau că îl vor respecta
Substituția fideicomisară
Potrivit art. 993, dispoziţia prin care o persoană, denumită instituit, este
însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi
să le transmită unui terţ, denumit substituit, desemnat de dispunător, nu produce
efecte decât în cazul în care este permisă de lege. Ca excepție, substituția
fideicomisară este permisă de lege.
Potrivit art. 994, o liberalitate poate fi grevată de o sarcină care constă în obligaţia
instituitului, donatar sau legatar, de a administra bunurile care constituie obiectul
liberalităţii şi de a le transmite, la decesul său, substituitului desemnat de
dispunător. Instituitului i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din cod
referitoare la fiduciar. Incapacităţile de a dispune se apreciază în raport cu
dispunătorul, iar cele de a primi, în raport cu instituitul şi cu substituitul.
Sarcina prevăzută la art. 994 produce efecte numai cu privire la bunurile care au
constituit obiectul liberalităţii şi care la data decesului instituitului pot fi identificate
şi se află în patrimoniul său. Atunci când liberalitatea are ca obiect valori mobiliare,
sarcina produce efecte şi asupra valorilor mobiliare care le înlocuiesc. Dacă
liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalităţilor de publicitate, sarcina
trebuie să respecte aceleaşi formalităţi. În cazul imobilelor, sarcina este supusă
notării în cartea funciară.
Potrivit art. 996, drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului.
Substituitul dobândeşte bunurile care constituie obiectul liberalităţii ca efect al
voinţei dispunătorului. Substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligaţiei de
administrare şi de transmitere a bunurilor.
În vederea executării sarcinii, dispunătorul poate impune instituitului constituirea
de garanţii şi încheierea unor contracte de asigurare.
Potrivit art, 998 C. civ., dacă instituitul este moştenitor rezervatar al
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 84
dispunătorului, sarcina nu poate încălca rezerva sa succesorală.
Atunci când substituitul predecedează instituitului sau renunţă la beneficiul
liberalităţii, bunul revine instituitului, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut că
bunul va fi cules de moştenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea
substituit.
Liberalitățile reziduale
Dispunătorul poate stipula ca substituitul să fie gratificat cu ceea ce rămâne, la
data decesului instituitului, din donaţiile sau legatele făcute în favoarea acestuia din
urmă (art. 1001 C. civ.).
Potrivit art. 1002, liberalitatea reziduală nu îl împiedică pe instituit să încheie
acte cu titlu oneros şi nici să reţină bunurile ori sumele obţinute în urma încheierii
acestora.
Instituitul nu poate dispune prin testament de bunurile care au constituit obiectul
unei liberalităţi reziduale. Dispunătorul poate interzice instituitului să dispună de
bunuri prin donaţie. Cu toate acestea, atunci când este moştenitor rezervatar al
dispunătorului, instituitul păstrează posibilitatea de a dispune prin acte între vii sau
pentru cauză de moarte de bunurile care au constituit obiectul donaţiilor imputate
asupra rezervei sale succesorale (1003 C. civ.).
Conform art. 1004 C. civ., instituitul nu este ţinut să dea socoteală dispunătorului
ori moştenitorilor acestuia.
Oprirea liberalităților care încalcă rezerva succesorală
Potrivit art. 1086 C. civ., rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii
la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei
defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri. Rezerva succesorală a
fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa
liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal.
Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin
lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi.
Rezerva are caracter succesoral, este o parte a mostenirii și este lovită de
indisponibilitate.
Sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii
privilegiaţi ai defunctului.
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 85
Potrivit art. 1088 C. civ., rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar
este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau
dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal.
Rezerva se va calcula din masa de bunuri pe care defunctul ar fi lăsat-o dacă nu
ar fi făcut donații.
Determinarea masei succesorale
Reprezinta o operațiune premergătoare reducțiunii liberalităților excesive și
partajului succesoral. Masa de calcul se apreciază atât în raport de bunurile existente
în patrimoniul defunctului la data deschiderii moștenirii cât și în funcție de
liberalitățile inter vivos făcute de acesta.
Potrivit art. 1091 C. civ., valoarea masei succesorale în funcţie de care se
determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă se stabileşte astfel:
1. determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor
existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii;
2. determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din
activul brut;
3. reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel
care lasă moştenirea.
Reducțiunea liberalităților excesive
În situația în care defunctul a dispus prin testament peste limita cotității
disponibile, dreptul moștenitorilor rezervatari este afectat, iar sancțiunea ce se aplică
este reducțiunea.
Potrivit modului de operare prevăzut în art. 1092 C. civ., după deschiderea
moştenirii, liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii, la
cerere.
Moștenitorii rezervatari pot solicita reducerea liberalităților prin acțiunea în
reducțiune. Dreptul de a pretinde reducțiunea ia naștere odată cu rezerva și este un
drept propriu, personal al moștenitorului rezervatar. Liberalitățile consimțite de către
defunct, prin care se încalcă rezerva, nu sunt opozabile, astfel, rezervatarului.
Art. 1093 C. civ. prevede că reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 86
numai de către moştenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii
chirografari ai moştenitorilor rezervatari.
Potrivit art. 1094 C. civ., reducţiunea liberalităţilor excesive se poate realiza
prin buna învoială a celor interesaţi. În lipsa unei asemenea învoieli, reducţiunea
poate fi invocată în faţa instanţei de judecată pe cale de excepţie sau pe cale de
acţiune, după caz. În cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea
operează numai în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită
numai acestuia.
Donatarii și legatarii defunctului nu pot beneficia de reducțiune.
Efectele reducțiunii
În cazul legatelor, reducțiunea are ca efect ineficacitatea totală sau parțială, după
cum legatul depășește cotitatea disponibilă în întregul său ori numai în parte (art.
1097 alin. 1 C. civ.). Ineficaciatea intervine și în cazul exheredării directe a unui
moștenitor rezervatar.
În cazul donațiilor, reducțiunea are ca efect desființarea lor în măsura necesară
întregirii rezervei. După cum afectează rezerva, desființarea donației poate fi totală
sau parțială și, în consecință, moștenitorul rezervatar devine retroactiv proprietar al
bunului, de la data deschiderii succesiunii.
Test de autoevaluare 8.3.
Cum se stabilește, potrivit art. 1091 C. civ., valoarea masei succesorale, în funcţie de
care se determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă?
În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr.8.
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 8.
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 8
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 87
Precizați care sunt drepturile și obligațiile executorului testamentar.
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Răspuns 8.1.
Ca efect al exheredării, moștenitorul legal nu mai are vocație succesorală.
Răspuns 8.2.
Potrivit art. 1080 C. civ., executorul testamentar: a) va cere, în condiţiile legii,
punerea sigiliilor, dacă printre moştenitori sunt şi minori, persoane puse sub
interdicţie judecătorească sau dispărute; b) va stărui a se face inventarul bunurilor
moştenirii în prezenţa sau cu citarea moştenitorilor; c) va cere instanţei să
încuviinţeze vânzarea bunurilor, în lipsă de sume suficiente pentru executarea
legatelor. Instanţa va putea încuviinţa vânzarea imobilelor succesorale numai dacă
nu există moştenitori rezervatari; d) va depune diligenţe pentru executarea
testamentului, iar în caz de contestaţie, pentru a apăra validitatea sa; e) va plăti
datoriile moştenirii dacă a fost împuternicit în acest sens prin testament. În lipsa unei
asemenea împuterniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile numai cu
încuviinţarea instanţei; f) va încasa creanţele moştenirii.
Răspuns 8.3.
Potrivit art. 1091 C. civ., valoarea masei succesorale, în funcţie de care se
determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă, se stabileşte astfel: 1.
determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente
în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii; 2. determinarea activului net
al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din activul brut; 3. reunirea fictivă,
doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel care lasă
moştenirea.
Bibliografie unitate de învăţare nr. 8
Exheredarea. Execuția testamentară.
Limitele de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii
Drept civil. Succesiuni 88
1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2011.
4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului supravietuitor”,
03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-
drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a II-
a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,
Constanța, 2011;
11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și
completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;
12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,
București, 2003;
13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și sarcină”,
Editura Hamangiu, București, 2009;
14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului
Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;
15. L. Stanciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni. Editia a 2-a revizuita si
adaugita, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2015.
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.
Transmisiunea patrimoniului succesoral.
Drept civi. Succesiuni 89
Unitatea de învăţare Nr. 9
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală. Transmisiunea
patrimoniului succesoral.
Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9
9.1 Dreptul de opțiune succesorală
9.2 Transmisiunea patrimoniului succesoral
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9
Pagina 89
89
94
95
95
96
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.
Transmisiunea patrimoniului succesoral.
Drept civi. Succesiuni 90
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 9 Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 9 sunt:
Fixarea subiectelor dreptului de opțiune succesorală.
Însuşirea noțiunilor referitoare la actul juridic de opțiune
succesorală, prescripția dreptului de opțiune succesorală, acceptarea
moștenirii, renunțarea la moștenire.
Înțelegerea mecanismului de formare a transmisiunii patrimoniului
succesoral.
1.1 Dreptul de opțiune succesorală
Cuvinte/expresii
cheie
Vocație generală, creditori, act juridic, prescripție, acceptare voluntară,
acceptare forțată, acceptare expresă, acceptare tacită, renunțare, revocare
Persoana care îndeplineste condițiile pentru a putea mosteni are dreptul de a
alege (numit drept de optiune succesorala) intre consolidarea titlului de
moștenitor, prin acceptarea mostenirii si desfiintarea acelui titlu prin renunțarea la
moștenire, devenind persoana straina de mostenire.
Potrivit art. 1100 alin. 1 C. civ., cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al
voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea.
Prin succesibil, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, se înţelege persoana care
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a
exercitat încă dreptul de opţiune succesorală.
Art. 1101 C. civ. prevede că, sub sancţiunea nulităţii absolute, opţiunea
succesorală este indivizibilă şi nu poate fi afectată de nicio modalitate.
Dreptul de opțiune succesorală este un drept subiectiv al moștenitorilor cu
vocație succesorală. Potrivit art. 1106 C. civ., nimeni nu poate fi obligat să
accepte o moştenire ce i se cuvine.
Subiectele dreptului de optiune succesorală. Dreptul de opțiune succesorală
aparține tuturor moștenitorilor cu vocație generală la moștenire, indiferent dacă
persoana are sau nu vocație.
Succesibilii legali și testamentari. Patrimoniul succesoral se transmite
moștenitorilor defunctului. Dreptul de opțiune succesorală poate fi exercitat, în
termenul de prescripție prevăzut de lege, pentru toți succesibilii.
Creditorii personali ai succesibilului. Conform art. 1107 C. civ., creditorii
succesibilului pot accepta moştenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării
creanţei lor.
Actul juridic de opțiune succesorală
Dreptul de opțiune succesorală se exercită prin intermediul actului juridic de
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.
Transmisiunea patrimoniului succesoral.
Drept civi. Succesiuni 91
opțiune succesoarală. Acest act reprezintă manifestarea de voință prin care
titularul dreptului subiectiv de opțiune succesorală are posibilitatea de alegere
între a accepta sau a renunța la moștenire.
Caracterele juridice ale actului de opțiune succesorală:
este un act juridic unilateral;
este un act juridic indivizibil;
este un act juridic pur si simplu;
este în principiu irevocabil în sensul că odată ce s-a exercitat dreptul de
opțiune succesorală, nu se mai poate reveni asupra opțiunii făcute; ca
excepție, în cazul renunțării la moștenire, se poate reveni asupra acesteia;
este un act juridic declarativ, efectele opțiunii operând retroactiv, de la
data deschiderii succesiunii.
Termenul de opțiune succesorală
Potrivit art. 1103 alin. 1 C. civ., dreptul de opţiune succesorală se exercită în
termen de 1 an de la data deschiderii moştenirii.
În ceea ce privește domeniul de aplicare a termenului de opțiune, sub
imperiul noii reglementări s-a opinat că termenul de un an vizează numai
transmisiunile succesorale universale sau cu titlu universal, astfel încât legatarilor
cu titlu particular, potrivit art. 2517 C. civ., le sunt aplicabile dispozițiile dreptului
comun în materie, astfel că dreptul de opțiune succesorală cu privire la aceste
legate se exercită în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani (G. Boroi,
L. Stănciulescu, Instituții de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Editura
Hamangiu, București, 2012, p. 628).
Într-o altă opinie se consideră că termenul de 1 an se aplică tuturor
moștenitorilor, atât celor legali cât și celor testamentari, fie că este vorba de
legatari universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, întrucât toate aceste
categorii se bucură de dreptul de opțiune succesorală (Fr. Deak, R. Popescu,
Tratat de drept succesoral. Ediția a III-a actualizată și completată, Vol. III.
Transmisiunea și partajul moștenirii, Editura Universul Juridic, București, 2014,
p. 48; D.C. Florescu, Dreptul succesoral în noul Cod civil. Ediția a III-a revăzută
și adăugita, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 185).
Cu privire la natura juridică a termenului de opțiune, din nou au fost
exprimate două puncte de vedere în doctrină. Conform unuia dintre ele, acest
termen este unul de prescripție (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituții de drept civil
în reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 628;
D.C. Florescu, Dreptul succesoral în noul Cod civil. Ediția a III-a revăzută și
adăugita, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 185) iar conform celuilalt
este unul de decădere (Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Ediția a
III-a actualizată și completată, Vol. III. Transmisiunea și partajul moștenirii,
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.
Transmisiunea patrimoniului succesoral.
Drept civi. Succesiuni 92
Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 46; O. Ungureanu, C. Munteanu,
Drept civil. Partea generală în reglementarea noului Cod civil, Editura Universul
juridic, București, 2013, p. 354).
Data de la care curge termenul de opțiune succesorală. Ca regulă, așa cum am
putut observa în alin. 1 al art. 1103 C. civ, termenul de opțiune succesorală începe
să curgă de la data deschiderii moștenirii. Nu are relevanță, în acest sens, dacă
moștenitorul a cunoscut sau nu despre moartea celui care lasă moștenirea.
Excepțiile de la această regulă le găsim reglementate în art. 1103 alin. 2 C. civ.,
care prevede că termenul de opţiune curge:
a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după
deschiderea moştenirii;
b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se
face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă
moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea
de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această
din urmă dată;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă
testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;
d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de
rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este
ulterioară deschiderii moştenirii.
Acceptarea moștenirii
Acceptarea moștenirii este un act unilateral de voință prin care succesibilul își
însușește calitatea de moștenitor al defunctului.
Potrivit art. 1107 C. civ., creditorii succesibilului pot accepta moştenirea, pe cale
oblică, în limita îndestulării creanţei lor.
Acceptarea voluntară și forțată
După raportul în care se află voința subiectului și dispozițiile legale în materie,
acceptarea poate fi volunară și forțată.
Acceptarea voluntară constă în actul sau faptul unilateral și necondiționatal
succesibilului de a păstra moștenirea.
Acceptarea forțată este impusă de lege, în anumite cazuri. Astfel, potrivit art.
1119 alin. 1 C. civ., succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns
bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori
reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase
la ea. El nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.
Transmisiunea patrimoniului succesoral.
Drept civi. Succesiuni 93
şi, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă fără a
participa la distribuirea bunului donat.
După forma de exteriorizare, acceptarea poate fi expresă și tacită.
Potrivit art. 1108 alin. 2 și 3, acceptarea este expresă când succesibilul îşi
însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau
sub semnătură privată. Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau
fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.
Actele juridice cu valoare de acceptare tacită. Potrivit art. 1110 alin. 1 C. civ.,
actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra
moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia. Sunt astfel de acte:
a) înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra
moştenirii;
b) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori
determinaţi;
c) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor
comostenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi.
Potrivit art. 1111 C. civ., succesibilul care intenţionează să îndeplinească un act
ce poate avea semnificaţia acceptării moştenirii, dar care doreşte ca prin aceasta
să nu fie considerat acceptant, trebuie să dea în acest sens, anterior îndeplinirii
actului, o declaraţie autentică notarială.
Actele juridice care nu valorează acceptare. Actele de conservare, de
supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din
împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit
prin ele calitatea de moştenitor. Constituie acte de conservare: întreruperea
prescripției, cheltuielile de înmormântare.
Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a
căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt,
a bunurilor moştenirii (art. 1110 alin. 4 C. civ.).
Determinarea acceptării tacite a moștenirii presupune o examinare atentă a
actelor săvârșite de succesibil, în vederea stabilirii intenției sale reale de a păstra
sau nu calitatea de moștenitor.
Efectele acceptării moștenirii
Efectele acceptării moștenirii sunt generale (comune) - se produc indiferent dacă
acceptarea s-a făcut voluntar sau forțat și speciale- se produc numai în cazul
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.
Transmisiunea patrimoniului succesoral.
Drept civi. Succesiuni 94
acceptării forțate.
Efectele generale decurg și din analiza art. 1114 C. civ., care prevede
următoarele: ”(1)Acceptarea consolidează transmisiunea moştenirii realizată de
plin drept la data decesului. (2) Moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu
titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile
din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia. (3) Legatarul cu titlu
particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii. Prin excepţie,
el răspunde pentru pasivul moştenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce
formează obiectul legatului, dacă: a) testatorul a dispus în mod expres în acest
sens; b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o
moştenire culeasă de către testator şi nelichidată încă; în acest caz, legatarul
răspunde pentru pasivul acelei universalităţi; c) celelalte bunuri ale moştenirii
sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii. (4) În cazul
înstrăinării bunurilor moştenirii după deschiderea acesteia, bunurile intrate în
patrimoniul succesoral prin efectul subrogaţiei pot fi afectate stingerii datoriilor şi
sarcinilor moştenirii”.
Rezultă că aceste efecte sunt:
succesibilul acceptant își consolidează titlul de moștenitor;
bunurile ce au aparținut defunctului intră în patrimoniul moștenitorilor;
moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund
pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul
succesoral, proporțional cu cota fiecăruia;
de regulă, legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile și
sarcinile moștenirii.
Efectele speciale ale acceptării forțate decurg din art. 1119 C. civ., care
prevede următoarele: ”(1) Succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns
bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori
reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase
la ea. El nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse
şi, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă fără a
participa la distribuirea bunului donat. (2) Moştenitorul aflat în situaţia prevăzută
la alin. (1) este ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu
cota sa din moştenire, inclusiv cu propriile sale bunuri”.
Renunțarea la moștenire
Prin actul renunțării la moștenire, succesibilul declară că nu dorește calitatea
de moștenitor. Renunțarea la moștenire este un act unilateral, expres și solemn.
Vocația succesorală a moștenitorului renunțător este desființată retroactiv,
acesta devenind străin de moștenire.
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.
Transmisiunea patrimoniului succesoral.
Drept civi. Succesiuni 95
Acest drept de renunțare la moștenire îl au toți moștenitorii, indiferent dacă
sunt legali sau testamentari, rezervatari ori nerezervatari, universali, cu titlu
universal sau cu titlu particular.
Potrivit art, 1120 alin. 2 și 3, declaraţia de renunţare se face în formă autentică
la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare
ale României, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege. Pentru informarea
terţilor, declaraţia de renunţare se va înscrie, pe cheltuiala renunţătorului, în
registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.
Nerespectarea formei solemne prevăzute de lege în articolul mai sus
menționat, atrage nulitatea absolută a actului de renunțare, ceea ce determină, în
cadrul termenului de un an, posibilitatea acceptării succesiunii de către
succesibilul în cauză, alături de alți moștenitori.
Potrivit art. 1121 C. civ., succesibilul care renunţă este considerat că nu a fost
niciodată moştenitor. Partea renunţătorului profită moştenitorilor pe care i-ar fi
înlăturat de la moştenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat
moştenirea.
Renunțarea la moștenire este valabilă numai dacă, anterior, succesibilul nu și-a
exercitat dreptul său de opțiune succesorală prin acceptare. Cel care a acceptat nu
mai poate reveni asupra opțiunii sale, acceptarea fiind irevocabilă.
Renunțarea la moștenire, la fel ca și acceptarea, este un act juridic indivizibil,
în sensul că succesibilul nu poate accepta o parte a moștenirii și renunța la restul.
Revocarea (retractarea) renunțării de către succesibili
Art. 1123 C. civ. prevede faptul că, în tot cursul termenului de opţiune,
renunţătorul poate revoca renunţarea, dacă moştenirea nu a fost deja acceptată
de alţi succesibili care au vocaţie la partea care i-ar reveni. Revocarea renunţării
valorează acceptare, bunurile moştenirii fiind preluate în starea în care se găsesc
şi sub rezerva drepturilor dobândite de terţi asupra acelor bunuri.
Revocarea renunțării la moștenire este supusă acelorași formalități ca și
renunțarea la moștenire.
Revocarea renunțării de către creditorii succesibililor
Conform art. 1122 alin. 1 C. civ., creditorii succesibilului care a renunţat la
moştenire în frauda lor pot cere instanţei revocarea renunţării în ceea ce îi
priveşte, însă numai în termen de 3 luni de la data la care au cunoscut renunţarea.
Alin. 2 al aceluiași articol prevede că admiterea acţiunii în revocare produce
efectele acceptării moştenirii de către succesibilul debitor numai în privinţa
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.
Transmisiunea patrimoniului succesoral.
Drept civi. Succesiuni 96
creditorului reclamant şi în limita creanţei acestuia.
Test de autoevaluare 9.1.
Precizați care sunt efectele generale ale acceptării moștenirii!
9.2. Transmisiunea patrimoniului succesoral Cuvinte/expresii
cheie
Patrimoniu, defunct, drepturi, obligații, patrimonial, nepatrimonial, activ,
pasiv
Patrimoniul persoanei fizice decedate se transmite succesorilor ei, în puterea legii
sau testamentului, la data încetării din viață.
Obiectul transmisiunii
Transmisiunea succesorală are ca obiect patrimoniul defunctului, alcătuit din
totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale care au aparținut acestuia.
Obiectul transmisiunii îl formează numai drepturile și obligațiile patrimoniale ale
defunctului, nu și drepturile personale nepatrimoniale, care sunt strâns legate de
persoană și care încetează în momentul morții celui care lasă moștenirea.
Activul moștenirii este format din drepturile ce alcătuiesc patrimoniul
succesoral, în principiu, numai drepturile patrimoniale existente la data
deschiderii moștenirii.
Pasivul este format numai din obligațiile pe care le avea cel care lasă
moștenirea.
Potrivit art. 1115 alin. 1 C. civ., succesibilii, creditorii moştenirii şi orice
persoană interesată pot cere notarului competent să dispună efectuarea unui
inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, toate cheltuielile care se vor face
în acest scop fiind în sarcina moştenirii.
Test de autoevaluare 9.2.
Precizați care esre obiectul transmisiunii patrimoniului succesoral.
În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 9.
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.
Transmisiunea patrimoniului succesoral.
Drept civi. Succesiuni 97
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 9.
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 9
Explicați pe scurt în ce constă renunțarea la moștenire.
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Răspuns 9.1
Efecte generale ale acceptării moștenirii sunt: succesibilul acceptant își
consolidează titlul de moștenitor; bunurile ce au aparținut defunctului intră în
patrimoniul moștenitorilor; moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu
universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din
patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia; de regulă, legatarul cu titlu
particular nu este obligat să suporte datoriile și sarcinile moștenirii.
Răspuns 9.2.
Transmisiunea succesorală are ca obiect patrimoniul defunctului, alcătuit din
totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale care au aparținut acestuia.
Obiectul transmisiunii îl formează numai drepturile și obligațiile patrimoniale ale
defunctului, nu și drepturile personale nepatrimoniale, care sunt strâns legate de
persoană și care încetează în momentul morții celui care lasă moștenirea.
Bibliografie unitate de învăţare nr. 9
1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2011.
4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului
supravietuitor”, 03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-
civil-mostenirea-drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile. Editia a
II-a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura Europolis,
Transmisiunea mostenirii. Dreptul de opțiune succesorală.
Transmisiunea patrimoniului succesoral.
Drept civi. Succesiuni 98
Constanța, 2011;
11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată și
completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;
12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,
București, 2003;
13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și
sarcină”, Editura Hamangiu, București, 2009;
14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea noului
Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;
15. F. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Editia a III-a, Editura
Universul Juridic, Bucuresti, 2014.
Dobândirea posesiunii moștenirii
Drept civi. Succesiuni 99
Unitatea de învăţare Nr. 10
Transmisiunea mostenirii. Dobândirea posesiunii moștenirii
Cuprins Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10
9.1 Dobândirea posesiunii moștenirii
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10
Pagina 98
98
102
102
103
Dobândirea posesiunii moștenirii
Drept civi. Succesiuni 100
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 10
Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 10 sunt:
Însuşirea noțiunilor referitoare la sezină, moștenitori sezinari,
efectele sezinei, predarea legatelor.
Înțelegerea mecanismului procedurii succesorale notariale.
10.1 Dobândirea posesiunii moștenirii Cuvinte/expresii
cheie
Sezină, moștenitori sezinari, moștenitori nesezinari, legate, procedură
succesorală notarială, certificate de moștenitor, petiție de ereditate
Drepturile succesorale cuvenite moștenitorilor se transmit din
momentul deschiderii moștenirii.
Dobândirea posesiunii moștenirii reprezintă chiar dobândirea
exercițiului acestor drepturi.
Art. 1126 C. civ. prevede că sunt moştenitori sezinari soţul
supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi.
Codul civil distinge trei categorii de moștenitori:
moștenitori sezinari;
moștenitori nesezinari, care trebuie să ceară trimiterea în posesie;
legatarii, care trebuie să ceară predarea legatelor.
Dobândirea de drept a posesiei moștenitorii (sezina)
Potrivit art. 1125 C. civ., pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra
patrimoniului succesoral, sezina le conferă moştenitorilor sezinari şi
dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi
acţiunile defunctului.
Posesia bunurilor succesorale trece de la defunct la moștenitorii cu
sezină, de la data deschiderii succesiunii, fără nicio manifestare de voință
din partea lor.
Efectul principal al sezinei îl constituie faptul că moștenitorii sezinari au
dreptul de a administra patrimonial succesoral și de a exercita toate
acțiunile patrimoniale ale defunctului, fără a fi nevoie de îndeplinirea
vreunei formalități.
Dobândirea posesiunii moștenirii
Drept civi. Succesiuni 101
Trimiterea în posesie a moștenitorilor legali nesezinari
Moștenitorii nesezinari sunt toți ceilalți moștenitori legali cu vocație
succesorală, ce nu sunt sezinari, adică ascendenții ordinari și colateralii.
Potrivit art. 1127 C. civ., moştenitorii legali nesezinari dobândesc sezina
numai prin eliberarea certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv
din ziua deschiderii moştenirii.
Până la intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii, moştenitorul legal
nesezinar nu poate fi urmărit în calitate de moştenitor.
Predarea legatelor
Legatarii nu sunt moștenitori sezinari iar pentru obținerea posesiunii
bunurilor ce formează obiectul legatului cu care au fost gratificați trebuie
să ceară predarea legatului.
În acest sens, art. 1128 alin. 1 C. civ. prevede că legatarul universal
poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii de la moştenitorii
rezervatari. Dacă asemenea moştenitori nu există sau refuză, legatarul
universal intră în stăpânirea moştenirii prin eliberarea certificatului de
moştenitor.
Legatarul cu titlu universal poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a
moştenirii de la moştenitorii rezervatari sau, după caz, de la legatarul
universal intrat în stăpânirea moştenirii ori de la moştenitorii legali
nerezervatari care au intrat în stăpânirea moştenirii, fie de drept, fie prin
eliberarea certificatului de moştenitor. Dacă asemenea moştenitori nu
există sau refuză, legatarul cu titlu universal intră în stăpânirea moştenirii
prin eliberarea certificatului de moştenitor (art. 1128 alin. 2 C. civ.)
Predarea legatului constă fie în transmiterea materială a posesiunii
bunurilor care formează obiectul legatului fie în învoirea la luarea lor în
stăpânire.
Procedura succesorală notarială
Procedura succesorală notarială este reglementată de dispozițiile Legii nr.
36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, precum și de
Regulamentul de punere în aplicare a legii, adoptat prin Ordinul nr.
710/C/1995 al ministrului justiției. În completarea reglementărilor speciale,
sunt aplicabile dispozițiile Codului civil.
Procedura succesorală notarială este o procedură necontencioasă,
activitatea notarială întemeindu-se pe acordul moștenitorilor asupra
aspectelor stabilite de notarul public. Procedura succesorală notarială nu
Dobândirea posesiunii moștenirii
Drept civi. Succesiuni 102
este obligatorie pentru moștenitori, ea având caracter facultativ.
Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane
interesate și a secretarului consiliului local al localității în raza căreia se
aflau bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii (art. 101 alin. 1 din
Legea nr. 36/1995 Republicata, publicată în Monitorul oficial nr. 444 din
18 iunie 2014).
Potrivit art. 107 din Legea nr. 36/1995, procedura succesorală se poate
suspenda în următoarele cazuri:
a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi deşi au fost legal citaţi,
succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără
a cere eliberarea certificatului de moştenitor, existand dovada că cel puţin
unul dintre ei a acceptat moştenirea;
b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la
compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;
c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat
instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor;
d) în orice alte cazuri prevăzute în Codul de procedură civilă, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare.
În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din
dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor
prezenţi, opţiunea succesorală a acestora şi compunerea masei succesorale.
În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. b), notarul public stabileşte prin
încheiere masa succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care
se contestă, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele neînţelegerii,
îndrumând părţile să soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale
judecătorească.
În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevăzute la alin. 1 lit. a)
şi b), dacă nu s-a făcut dovada că cei în cauză s-au adresat instanţei sau cei
interesaţi n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili
taxele succesorale provizorii şi onorariile şi le va comunica organelor
financiare.
La cererea părţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral
oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea
lui.
Dobândirea posesiunii moștenirii
Drept civi. Succesiuni 103
Certificatul de moștenitor
Conform art. 1132 C. civ., certificatul de moştenitor se eliberează de
către notarul public şi cuprinde constatări referitoare la patrimoniul
succesoral, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din acest
patrimoniu, precum şi alte menţiuni prevăzute de lege.
Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau
testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor
acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine
fiecăruia. În vederea stabilirii componenţei patrimoniului succesoral,
notarul public procedează, mai întâi, la lichidarea regimului matrimonial.
In schimb, certificatul de moștenitor nu face dovada dreptului de
proprietate, ci numai calitatea moștenitorilor de a intra în posesia bunurilor
care au aparținut defunctului, făcând parte din masa succesorală.
Procedura de eliberare a certificatului de moștenitor se face de notarul
public de la locul deschiderii succesiunii, la cererea oricărui moștenitor
legal sau testamentar. Notarul public competent eliberează certificat de
moștenitor după trecerea termenului de opțiune succesorală de un an de la
data deschiderii succesiunii.
Dovada calității de moștenitor, în situația în care nu s-a eliberat un
certificat de moștenitor, poate fi făcută și prin alte mijloace de probă
admise de lege, cum ar fi actele de stare civilă, proba cu martori,
recunoașterea pârâților chemați la interogatoriu.
Potrivit art. 1134 C. civ., cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor
prin eliberarea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti
constatarea sau, după caz, declararea nulităţii acestuia şi stabilirea
drepturilor lor, conform legii.
Petiția de ereditate
În principiu, patrimoniul succesoral se transmite succesorilor de drept ai
defunctului, odată cu deschiderea moștenirii, insă există situații când
bunurile moștenirii sunt stăpânite în fapt de alte persoane decât cele cărora
le reveneau de drept. În acest caz, persoanele care pretind că sunt adevărații
moștenitori au la îndemână o acțiune, petiția de ereditate, pentru a intra în
posesia moștenirii.
Prin petiția de ereditate, reclamantul solicită instanței recunoașterea
calității sale de moștenitor sau legatar, precum și obligarea celui în posesia
căruia se află bunurile succesorale la restituirea lor.
Potrivit art. 1130 C. civ., moştenitorul cu vocaţie universală sau cu titlu
universal poate obţine oricând recunoaşterea calităţii sale de moştenitor
Dobândirea posesiunii moștenirii
Drept civi. Succesiuni 104
contra oricărei persoane care, pretinzând că se întemeiază pe titlul de
moştenitor, posedă toate sau o parte din bunurile din patrimoniul
succesoral.
Petiția de ereditate nu este supusă prescripției extinctive.
Petiția de ereditate are următoarele caractere juridice:
este o acțiune reală;
este o acțiune divizibilă între moștenitorii reclamanți, care au
dreptul să introducă fiecare proporțional cu partea sa succesorală, și
între moștenitorii pârâți, fiind pornită împotriva fiecăruia;
este o acțiune imprescriptibilă extinctiv, ca acțiune prin care se
solicită constatarea calității de moștenitor.
Dacă petiția de ereditate este admisă de către instanța de judecată
competentă, recunoașterea titlului de moștenitor al reclamantului se
produce retroactiv, din momentul deschiderii succesiunii, indiferent de
momentul introducerii acțiunii sau al pronunțării hotărârii.
Test de autoevaluare 10.1.
Ce este petiția de ereditate?
În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 10.
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 9.
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 10
Enumerați situațiile în care procedura succesorală se poate
suspenda.
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Dobândirea posesiunii moștenirii
Drept civi. Succesiuni 105
Răspuns 10.1
Persoanele care pretind că sunt adevărații moștenitori au la îndemână o
acțiune, petiția de ereditate, pentru a intra în posesia moștenirii. Prin petiția
de ereditate, reclamantul solicită instanței recunoașterea calității sale de
moștenitor sau legatar, precum și obligarea celui în posesia căruia se află
bunurile succesorale la restituirea lor.
Bibliografie unitate de învăţare nr. 10
1. “Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare”, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2011.
4. Cristi Danilet, “Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului
supravietuitor”, 03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noul-
cod-civil-mostenirea-drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
5.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
6.http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
7.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
8.http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
9. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, “Drept civil. Succesiunile.
Editia a II-a”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
10. Patrick Lazăr, ”Nașterea și moartea în dreptul civil”, Editura
Europolis, Constanța, 2011;
11. Francisc Deak, ”Tratat de drept succesoral. Ediția a II-a actualizată
și completată”, Editura Universul Juridic, București, 2002;
12. Dan Chirică, ”Drept civil. Succesiuni și testamente”, Editura Rosetti,
București, 2003;
13. Delia Narcisa Theohari, ”Liberalități afectate de termen, condiție și
sarcină”, Editura Hamangiu, București, 2009;
14. G. Boroi, L. Stanciulescu, „Institutii de drept civil in reglementarea
noului Cod civil”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012;
15. J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2016.