589
Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II 1 UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” din ARAD STUDIA UNIVERSITATIS „VASILE GOLDIŞ” ARAD SERIA ŞTIINłE ECONOMICE 18 2008 Partea II Arad 2008

Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Curs universitat

Citation preview

Page 1: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

1

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” din ARAD

STUDIA UNIVERSITATIS

„VASILE GOLDIŞ”

ARAD

SERIA ŞTIINłE ECONOMICE

18 2008

Partea II

Arad 2008

Page 2: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

2

CONSILIUL ŞTIINłIFIC

Preşedinte: - Prof. univ. dr. Ilie BăbăiŃă – Şef catedră, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad Membrii:

- Prof. doc. Ing. Maria Uramova, PhD – Decan, Facultatea de ştiinŃe Economice, Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica, Slovacia

- Prof. dr. János Puskás – Rector, Universitatea Tessedik Sámuel, Békéscsaba-Szarvas, Ungaria

- Prof. dr. Pere Tumbas – Decan, Facultatea de ŞtiinŃe Economice Subotica, Serbia - Prof. univ. dr. Corneliu Maior – Cancelar, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”

Arad - Prof. univ. dr. Dorel Mateş – Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Universitatea de

Vest Timişoara

COLEGIUL DIRECTOR - Florin Dumescu - Dorina Ardelean - Cristian Haiduc - Marin Burtică - Ladislau Klein

COLEGIUL DE REDACłIE Redactor responsabil: Cristian Haiduc Secretar de redacŃie: Ladislau Klein Membrii: Florin Dumescu Dorina Ardelean Daniela Popa HoraŃiu Şoim Andrei Anghelina Eugen Remeş Traducerile au fost asigurate de/Translations from Romanian were revised by: Gianina Popovivi

Revistă evaluată de CNCSIS categoria B, cod CNCSIS 792

Adresa colectivului de redacŃie: 310426 Arad, Str. Cocorilor, nr. 57, Tel: 0257213066, E-mail [email protected]

ISSN 158-2339

CUPRINS

Ladislau Klein Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - O ANALIZĂ CALITATIVĂ A mODIFICĂRILOR STRUCTURALE ALE INDUSTRIEI ARADULUI

Page 3: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

3

ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE ………………………. 1 Eugen Remeş, Cosmina Remeş, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - IMPLICAREA FEMEII ÎN SOCIETATE ŞI ÎN MANAGEMENTUL MULTICULTURAL ……….

16

David Delia* Pereş Ion**, Bogdan Victoria***, *“Vasile Goldiş” Western University of Arad, Faculty of Economics, **Western University of Timişoara, Faculty of Economics, ***University of Oradea, Faculty of Economics, [email protected] - FACTORING - A MODERN TECHNIQUE OF FINANCING BASED ON THE COMMERCIAL DEBTS MOBILIZED BY BANKS …………………..

32

David Delia, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - TRATAMENTE CONTABILE APLICATE DE SOCIETATILE BANCARE CU PRIVIRE LA DEPRECIEREA CREDITELOR. DIFERENTE INTRE REGLEMENTARILE CONTABILE NATIONALE SI IFRS ………….

40

Vlaicu N. Alexandru, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Satu Mare, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - ASPECTE PRIVIND ATRUBUłIILE TREZORERIEI STATULUI ………………

47

Vlaicu N. Alexandru, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Satu Mare, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - FACTORII CARE DETERMINĂ NIVELUL RATEI DOBÂNZII ÎN SISTEMUL BANCAR ………………………………………………………………...

54

Ludovica Breban, Lucia Sucală, Dorel Mateş, Cornel Someşan, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad - EVALUAREA LA VALOAREA JUSTĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE PENTRU RAPORTAREA FINANCIARĂ ………………………………………...

66

Mário Hošala, Filip Flaška, Stanoslav Kološta, Ivan Sokáč, Department of regional development and public administration, Faculty of Economics, Matej Bel University, Tajovskeho 10, 975 90 Banska Bystrica, Slovakia - MARKETING IN REGIONAL DEVELOPMENT..

67

Dana-CodruŃa Dudă-Dăianu*, Gheorghe Crişan**, *“Tibiscus” University Timişoara, **National Authority for Scientific Research - STRUCTURAL FUNDS – FINANCING OPPORTUNITIES IN THE FIELD OF RESEARCH, DEVELOPMENT AND INNOVATION ……

75

Dana-CodruŃa Dudă-Dăianu*, Crăciun Sabău*, Franca Dumitru**, *Tibiscus” University Timişoara, **“West” University of Timisoara -

Page 4: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

4

ASPECTS REGARDING THE COSTS AND BENEFITS OF ROMANIA’S ADHESION TO EUROPEAN UNION ………………….

86

Lucia Daina*, Simona Aurelia Bodog*, Katalin Gabriela David***, *Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie, **Universitatea din Oradea, Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia InformaŃiei, ***Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatae de ŞtiinŃe Economice - STUDIUL COMUNICĂRII MANAGERIALE ÎN UNITĂłILE SPITALICEŞTI DIN JUDEłUL BIHOR …………………………………………………………………...

93

Lucia Daina * , Florin Muresan **, * Universitatea din Oradea Facultatea de Medicină şi Farmacie, Oradea, **Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Filiala Marghita - MANAGEMENTUL CALITATII - ACCESIBILITATEA POPULATIEI LA SERVICIILE MEDICALE IN JUDETUL BIHOR …

103

Bodog Simona Aurelia*, Daina Lucia Georgeta**, David Katalin Gabriela***, * Universitatea din Oradea, Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia InformaŃiei, Oradea, ** Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie, Oradea, *** Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Filiala Marghita - CALITATEA SERVICIILOR MEDICALE DENTARE ŞI SATISFACłIA UTILIZATORILOR ……………………………………

119

Daniel ManaŃe, SIF Banat – Crişana, Arad - EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE DE TIPUL TEHNOLOGIILOR ……..

129

Marin Burtică, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - LEGĂTURA DINTRE MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII UNUI TERITORIU ŞI VALORIFICAREA RESURSELOR LOCALE ……………………………………………….

136

Rodica Teodora Biriş, Western University „Vasile Goldiş“ Arad - DIE ROLLE DER BEWERBUNG ...................................................................

144

Viktoria Dolinská, Veronika Balážová, Ekonomická Fakulta Univerzity Mateja Bela, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica, Slovakia - EDUCATION AS DE-ETHNIZED AREA ……………………………..

149

Jana Štrangfeldová, Zuzana Marcineková, Faculty of Economics UMB Banská Bystrica Department of Public Economy - HEALTH CARE REFORM IN THE SLOVAK REPUBLIC ……………………………...

154

Page 5: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

5

Iveta Kontríková*, Rodica Teodora Biriş**, *The Faculty of Economics, Institute of Managerial Systems, Matej Bel University Banská Bystrica, ** Western University „Vasile Goldiş“ Arad - FIKTIVE FIRMEN IM WIRTSCHAFTSDEUTSCHUNTERRICHT ERFAHRUNGEN AUS PROJEKTUNTERRICHT …………………….

166

Pomffyová Mária, Matej Bel University, Affiliate Branch of the Faculty of Economics in Poprad - EDUCATION – THE WAY TO INCREASING OF BUSINESS COMPETITION ……………………….

173

Mária Pomffyová, Iveta Kontríková, Matej Bel University, IMS - Affiliate Branch of the Faculty of Economics in Poprad - MANAGERIAL SOCIAL PRECONDITIONS TO DO COMMUNICATION PROCESS IN VIRTUAL WORKTEAMS MORE EFFECTIVE ……………………………………………………………..

181

Máthé Csilla, ACNielsen Piackutató Kft., Ungaria - A VERSENYHELYZET HATÁSA A PIACKUTATÁSI SZOLGÁLTATÁS MINİSÉGÉRE A KISKERESKEDELMI KUTATÁSOK SZOLGÁLTATÁSAI TEKINTETÉBEN ………………

189

Popovici Veronica, Dobre I. Claudia, “Ovidius” University of ConstanŃa - HETEROGENEOUS-FIRM TRADE THEORIES …………………….

195

Dobre I. Claudia, “Ovidius” University of ConstanŃa - INCREASED OPENNESS TO TRADE AND THE ROLE OF EU ……………………

202

Gheorghe Crişan, Autoritatea NaŃională pentru Cercetare ŞtiinŃifică, Biroul Regional Vest Timişoara - CORELAłII ÎNTRE DEZVOLTAREA DURABILĂ ŞI INSTABILITATEA POLITICĂ …...

210

Dorel Mateş* Veronica Grosu** Marian Socoliuc**, *West University of Timisoara, **„Ştefan cel Mare” University of Suceava - CONSIDERATIONS CONCERNING THE JUST VALUE OF THE FINANCIAL INSTRUMENTS ACCORDING TO THE IAS 32 AND IAS 39 ……………………………………………………………………

220

Dorel Mateş* Veronica Grosu** Marian Socoliuc**, West University of Timisoara, **„Ştefan cel Mare” University of Suceava - FINANCIAL STATEMENTS BETWEEN PROFESSIONAL AND SETTLED STANDARDIZATION ………………………………………………….

226

Page 6: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

6

Alexandra Roşu, Vichentie Maniov, „Vasile Goldis” West University Arad, Romania - THE IMPACT OF THE IE-EQ AXIS TOWARDS MODERN LEADERSHIP ………………………………………………

235

Constantin Căruntu, Loredana Mihaela Lăpăduşi, Universitatea “Constantin Brâncuşi”, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Tg-Jiu, Gorj - ANALIZA RATEI RENTABILITĂłII MUNCII CA FACTOR DE PRODUCłIE (ABORDARE SINTETICĂ) …………………………….

243

Dan Maier*, Viorela-Ligia Vaidean**, Julien Maier**, *Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Satu Mare, ** UBB Facultatea de Stiinte Economice şi Gestiunea Afacerilor Cluj - REFORMA SISTEMELOR DE SĂNĂTATE …………………………..

253

Toma Elena, Popovici Simona Mihaela, Luhan IonuŃ Dragoş, Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi - O NOUA PERSPECTIVA IN DOMENIUL ASIGURARILOR – SOLVABILITATE II ………………

258

Emil Mare, Opriceanu Nicolae, Structură de apărare ordine publică şi siguranŃă naŃională Cluj-Napoca - CONTROLUL FINANCIAR PUBLIC DIN PERSPECTIVA ACQUIS-ULUI COMUNITAR ……….

270

Emil Mare, Opriceanu Nicolae, Structură de apărare ordine publică şi siguranŃă naŃională Cluj-Napoca - CONTROLUL – FUNCłIE A MANAGEMENTULUI ………………………………………………….

278

Pîrvu Daniela, Universitatea din Piteşti - CONCEPłII PRIVIND CAPITALUL STRĂIN ÎN ROMÂNIA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX ……………………………………………………………………….

290

Alexandra Patricia Braica, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad - COMUNICAREA INTERNĂ ÎN CADRUL ORGANIZAłIEI ………...

298

Alexandra Patricia Braica, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad - COMPONENTE ALE CULTURII ORGANIZAłIONALE ÎN INSTITUłII DE ÎNVĂłĂMÂNT SUPERIOR …………………………

312

Florin Fenişer, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - IMPLEMENTAREA MANAGEMENTULUI TOTAL AL CALITĂłII ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII .

328

Cristian Dumitraş, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, fil. Alba Iulia - MEDIUL CONCURENłIAL ŞI CALITATEA UNOR SITE-URI DE TURISM DIN ROMÂNIA …………………………………………..

335

Page 7: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

7

Corina Ene, Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti - EVOLUłII ACTUALE ALE PIRAMIDELOR ALIMENTARE CA INSTRUMENTE ALE EDUCAłIEI NUTRIłIONALE ……………….

342

Claudia Ioana Dobre, Universitatea „Ovidius” ConstanŃa - REGLEMENTAREA ACORDURILOR ORIZONTALE ÎNTRE FIRME ÎN LEGISLAłIA EUROPEANĂ ………………………………

350

Dobre I. Claudia, Popovici Veronica, “Ovidius” University of ConstanŃa - STRATEGIC TRADE POLICY AND PRISONER`S DILEMMA …...

358

Dobre I. Claudia, Popovici Veronica, Ovidius” University of ConstanŃa - MEASUREMENT OF INTERNATIONAL TRADE BARRIERS ……..

366

Bogdan Căpraru, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi - INDEPENDENłA BĂNCII CENTRALE ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ ………….

373

Doina Păcurari, Daniel Botez, University of Bacau - ACCOUNTING FOR LEASES ……………………………………………………………

384

Viorel Bitang, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad - COMPETIłIA SPORTIVǍ PRIVITǍ DINTR-O PERSPECTIVǍ MANAGERIALǍ .....................................................................................

395

Bitang Viorel, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad - MANAGERUL ŞI STILUL DE CONDUCERE ÎN SPORT ……………

405

Nicoleta Vintilă, Academia de Studii Economice Bucureşti - FUNDAMENTAREA RATEI DE CREŞTERE A FLUXURILOR DE TREZORERIE UTILIZATE ÎN EVALUAREA PROIECTELOR DE INVESTIłII ……………………………………………………………...

414

Vută Mariana, Academia de Studii Economice din Bucureşti - ROLUL BUGETULUI UNIUNII EUROPENE ÎN GESTIONAREA POLITICILOR COMUNITARE................................................................

422

Radu Şerban*, Adrian Nicolae Mateia**, *Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de cibernetică, statistică şi informatică economică, ** Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - MODEL MATEMATIC PENTRU OPTIMIZAREA PRODUCłIEI ……………………………...

429

Eugeniu łurlea, Aurelia Ştefănescu, Viorel Dumitru, Academia de

Page 8: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

8

Studii Economice Bucureşti - ABORDĂRI PRIVIND CONTROLUL INTERN ÎN ENTITĂłILE SECTORULUI PUBLIC …………………..

435

Elena Cerasela Spătariu*, Nicoleta Asaloş*, Cristina Mihaela Grozea*, * Faculty of Economic Science, „Ovidius” University, ConstanŃa - ASPECTS CONCERNING THE FINANCING OF ROMANIAN ECONOMY THROUGH STRUCTURAL INSTRUMENTS …………..

442

Gabriela Anghel, Universitatea „Ovidius” ConstanŃa, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - PROTECłIA SĂNĂTĂłII ŞI SIGURANłEI CONSUMATORILOR ROMÂNI DE PRODUSE ÎN CADRUL PIEłEI UNIUNII EUROPENE …………………………………………………..

452

Amelia Boncea, Rabontu Cecilia, Constantin Brancusi University of Tg-Jiu - THE NEW EUROPEAN UNION MEMBER STATES: STRONG ECONOMIC GROWTH, INCREASING RISKS ………………………

459

Matiuti Marcel, Faculty of Veterinary Medicine Timişoara - REASEARCH REGARDING THE IDENTIFICATION OF AN ENDANGERED POPULATION OF SHEEP OF BANAT SIMILAR TO THE WALDSHAF BREED …………………………………………

465

Aurica Grec, „Vasile Goldiş” University Arad, Faculty for Economic Sciences, Zalau - STUDIES AND RESEARCHES REGARDING THE MANAGEMENT OF THE AQUATIC HABITATS IN SALAJ COUNTY. SUSTAINABLE DEVELOPMENT PRIORITIES …………

468

Aurica Grec, „Vasile Goldiş” University Arad, Faculty for Economic Sciences, Zalau - THE EFFECTS OF INDUSTRIAL WASTE LANDFILLS ON SOIL QUALITY. CONTAMINATED SOIL. CASE STUDY IN SALAJ COUNTY …………………………………………..

480

Ivănuş Radu Cristian*, BăbăiŃă Ilie**, *Universitatea din Craiova, Facultatea de Mecanică, **Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - DEZVOLTAREA DURABILĂ – MODELUL DE DEZVOLTARE A OMENIRII ÎN VIITOR …………...

491

Ivănuş Radu Cristian*, BăbăiŃă Ilie**, Universitatea din Craiova, Facultatea de Mecanică, **Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - GESTIONAREA DEŞEURILOR DE ECHIPAMENTE ELECTRICE ŞI ELECTRONICE ÎN ROMÂNIA ......

500

Daniel Botez, University of Bacau - STUDY CONCERNING THE DIFFERENCES BETWEEN THE FOURTH DIRECTIVE AND

Page 9: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

9

ACCOUNTING STANDARDS FROM ROMANIA …………………... 506 Irina Toboşaru, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti - TENDINłE ALE COMERłULUI ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE ……………………………………………………………..

512

Rodica Gherghina, Ioana Duca, Universitatea Titu Maiorescu, Bucureşti, Facultatea de ŞtiinŃe Economice - PERFORMANłA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII, ÎNTRE RENTABILITATE ŞI CASH-FLOW ……………………………………………………………

517

Mariana Mirea, Anca Verona, Serban Comanescu, The “Ovidius” University of Constanta, The Faculty of Economic Science - IMPLEMENTATION OF THE PROGRAM BASED BUDGET METHODOLOGY IN THE ADMINISTRATION SYSTEM …………..

523

Crina Maria Pelecaci, Universitatea de Nord Baia Mare - LOCUL ŞI ROLUL PIEłELOR DE CAPITAL ÎN ECONOMIA DE PIAłĂ ……...

531

Crina Maria Pelecaci, Universitatea de Nord Baia Mare - PROCEDEE SPECIFICE ACTIVITĂłII DE CONTROL FINANCIAR ……………..

538

Raluca Sava, Bogdan Mârza, University of „Lucian Blaga” Sibiu, Faculty of Economic Sciences - ACCOUNTANCY AND TAX ASPECTS CONCERNING THE DEPRECIATION OF CORPORAL IMMOBILIZATION …………………………………………………….

550

Liliana Adela Zima, Universitatea de Nord Baia - PIAłA AUTO DIN ROMÂNIA EVOLUłIE 2006-2007 –PERSPECTIVE 2008 …………..

563

Index de autori Anghel Gabriela 452 Asaloş Nicoleta 442 Balážová Veronika 149 BăbăiŃă Ilie 491, 500 Biriş Rodica Teodora 144, 166 Bitang Viorel 395, 405 Bodog Simona Aurelia 93, 119 Bogdan Victoria 32 Boncea Amelia 459 Botez Daniel 384, 506 Braica Alexandra Patricia 298, 312

Page 10: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

10

Breban Ludovica 61 Burtică Marin 136 Căpraru Bogdan 373 Căruntu Constantin 243 Comanescu Serban 523 Crişan Gheorghe 75, 210 Daina Lucia 93, 103, 119 David Delia 32, 40 David Katalin Gabriela 93, 119 Dobre Claudia Ioana 195, 202, 350, 358, 366 Dolinská Viktoria 149 Duca Ioana 517 Dudă-Dăianu Dana-CodruŃa 75, 86 Dumitraş Cristian 335 Dumitru Franca 86 Dumitru Viorel 435 Ene Corina 342 Fenişer Florin 328 Flaška Filip 67 Gherghina Rodica 517 Grec Aurica 468, 480 Grosu Veronica 220, 226 Grozea Cristina Mihaela 442 Hošala Mário 67 Ivănuş Radu Cristian 491, 500 Klein Ladislau 1 Kološta Stanoslav 67 Kontríková Iveta 166, 181 Lăpăduşi Loredana Mihaela 243 Luhan IonuŃ Dragoş 258 Maier Dan 253 Maier Julien 253 ManaŃe Daniel 129 Maniov Vichentie 235 Marcineková Zuzana 154 Mare Emil 270, 278 Mârza Bogdan 550 Mateia Adrian Nicolae 429 Mateş Dorel 61, 220, 226 Máthé Csilla 189 Matiuti Marcel 465 Mirea Mariana 523 Muresan Florin 103 Opriceanu Nicolae 270, 278

Page 11: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

11

Păcurari Doina 384 Pelecaci Crina Maria 531, 538 Pereş Ion 32 Pîrvu Daniela 290 Pomffyová Mária 173, 181 Popovici Simona Mihaela 258 Popovici Veronica 195, 358, 366 Rabontu Cecilia 459 Remeş Cosmina 16 Remeş Eugen 16 Roşu Alexandra 235 Sabău Crăciun 86 Sava Raluca 550 Socoliuc Marian 220, 226 Sokáč Ivan 67 Someşan Cornel 31 Spătariu Elena Cerasela 442 Štrangfeldová Jana 154 Sucală Lucia 61 Şerban Radu 429 Ştefănescu Aurelia 435 Toboşaru Irina 512 Toma Elena 258 łurlea Eugeniu 435 Vaidean Viorela-Ligia 253 Verona Anca 523 Vintilă Nicoleta 414 Vlaicu N. Alexandru 47, 57 Vută Mariana 422 Zima Liliana Adela 563

Page 12: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

12

O ANALIZĂ CALITATIVĂ A MODIFICĂRILOR

STRUCTURALE ALE INDUSTRIEI ARADULUI ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Ladislau Klein Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice 310426 Arad, Str. Cocorilor nr. 57, România, [email protected],

[email protected]

Abstract A Qualitative Analyses of Structural Changes of Industry in Arad City Connected to the

Question of Sustainable Development The city of Arad has a rich history of industrial development, the most important achievements being connected to the years before World War I and to the years between the two wars. The first decades after World War II are a period of stagnation in the history of Arad industry and they are followed by a period of development. This development could not recover the before encountered losses. The principles of sustainable development were not applied, even when this principles were already known. The last decade brought a spectacular development and modernization of industry in Arad. But this development was not enough to recover losses suffered before 1989 and losses due to shut down and demolishing factories due to the changes of economic system after 1990. The new plants are generally achieved according to the requirements of sustainable development in its generally accepted meaning, but most of them do not assure a long lasting activity in the industrial area of Arad. There is a risk of easy moving those plants to new locations if economic environment e.g. the price of work will change. Therefor it would be in benefit of the city to attract strategic investors and such way assures lasting and sustainable development of industry in Arad. The paper describes, with examples, the historical stages of industrial development in Arad and its sustainability, even for the ancient industrial periods.

Keywords: industry, sustainable development, history, environment protection 1. Introducere În accepŃiunea generală, expresia dezvoltare durabilă se referă la aceea dezvoltare care asigură conservarea resurselor şi a calităŃii mediului astfel ca generaŃiile viitoare să se poată folosi şi bucura de ele aşa cum o face şi actuala generaŃie (Kisfaludy Z., 2005). Dezvoltarea durabilă presupune abordarea problemei dezvoltării luând în considerare puncte de vedere ale unor domenii distincte şi foarte diferite şi anume economia, ecologia, comunitatea şi durabilitatea. Nici abordarea celor patru domenii nu este suficientă, trebuie acordată atenŃia cuvenită domeniilor de legătură dintre ele, o sarcină care presupune eforturi uneori considerabile şi care adesea este neglijată (Beaton R., Master Chr., 1999).

Page 13: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

13

Studiul calităŃii, în sensul ei cel mai general, poate fi modalitatea practică de a aborda dezvoltarea durabilă sub toate aspectele ei (Klein L., 2007).

Problemele teoretice ale dezvoltării durabile sunt pe larg dezbătute în literatura de specialitate, fiind implicate importante personalităŃi ale lumii. S-a dovedit importanŃa activităŃii fundamentale a Clubului de la Roma, a Worldwach Institute şi importanŃa raportului Brundtland (D. Gabor et all. 1983, B. Commoner, 1980, T. Szabó, 2002). Dezvoltarea durabilă şi sensul ei interdisciplinar sunt bine ilustrate de atenŃia tot mai sporită care se acordă modificărilor climatice induse de emisiile provocate de activităŃile umane mereu mai extinse şi mai agresive (Gore Al, 2007). Pe lângă cele de mai sus, expresia durabil are însă şi înŃelesul de persistenŃă în timp a obiectivelor la care se referă. În cadrul prezentului studiu autorul face o analiză a dezvoltării industriei municipiului Arad cu începere de la sfârşitul secolului al XIX-lea până în zilele noastre, luând în considerare ambele aspecte mai înainte amintite ale dezvoltării durabile. 2. Dezvoltarea industrială în contextul istoriei Aradului 2.1. Date statistice privind municipiul Arad Din păcate Anuarul Statistic al României nu oferă prea multe date defalcate pe judeŃe, pe principalele oraşe şi nici măcar pe regiuni de dezvoltare. Din această cauză au fost luate în considerare şi date disponibile din surse locale. EvoluŃia populaŃiei oraşului Arad este redată în tabelul 1.

Tab. 1 EvoluŃia numărului de locuitori ai oraşului Arad

Anul Locuitori Anul Locuitori 1912 63.166 1966 126.000 1930 77.181 1977 171.193 1948 87.291 1992 190.114 1956 106.460 2002 172.827

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arad La 1 iulie 2006 populaŃia oraşului Arad, potrivit Anuarului Statistic al României 2007, era 167980, iar zona oraşului, luată în considerare ca potenŃială sursă de forŃă de muncă, estimată pe o rază de 25 km, are o populaŃie de 270.000 de locuitori. Într-o înşiruire din Anuarului Statistic al României 2007 a principalelor oraşe din Ńară, Aradul apare pe poziŃia a 14-a.

Rata şomajului era la data ultimei estimări disponibile de 6 – 7% (www.pimariaarad.ro), dar cifra actuală este probabil mult mai mică. În septembrie 2007 numărul total de salariaŃi în oraş era 76.909, din care 36.297 în industrie şi anume 33.165 în industria prelucrătoare, 2.332 în producŃia de energie, de gaze şi de apă, 800 în agricultură. După alte statistici (www.mie.ro), în prezent 41,5% din

Page 14: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

14

populaŃia oraşului este ocupată în industrie, 13,75% în comerŃ, 9,27% în transporturi şi telecomunicaŃii, 7,92% în construcŃii.

În prezent Aradul face parte din Regiunea de dezvoltare V Vest, împreună cu judeŃele Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş, regiune care la rândul ei face parte din Euroregiunea Dunăre – Criş – Mureş – Tisa (DCMT). Câteva date statistice accesibile ale judeŃului sunt cuprinse în tabelul 2.

Tab. 2 Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltare economică

a judeŃului Arad PopulaŃie totală 459.286 PopulaŃie ocupată din total populaŃie % 44,1 Idem industrie % 31,6 Rata şomajului la 31 dec. 2005 % 3,6 PIB pe locuitor (2004) Eur 3.465,4

Sursa: http://www.mie.ro/documente/regiuni/5V.ro.pdf Potrivit datelor euroregiunii, subregiunea constituită din judeŃele Arad şi Timiş constituie arealul favorit al investiŃiilor străine productive în România, ceea ce, corelat cu alte fenomene, de exemplu migraŃia, a dus la o lipsă tot mai accentuată de forŃă de muncă corespunzătoare.

PIB pe locuitor în euroregiune a crescut constant din 1998, regiunea ajungând pe locul doi din România, după Bucureşti - Ilfov. ContribuŃia industriei la PIB în regiune este de 29,5%, a doua ca pondere după sectorul serviciilor (43,8%). Municipiul Arad este remarcat în industria regiunii cu echipamente mecanice, electrice şi electronice, echipamente auto, mobilă fină, textile şi confecŃii. În statisticile regiunii este remarcată Zona Industrială Arad, realizată prin proiect Phare CES 2001. Statisticile regiunii pun în evidenŃă şi un fenomen deloc îmbucurător pentru Arad, acela al dezvoltării centrelor de cercetare, fiind evidenŃiate doar două în Arad, faŃă de 18 în judeŃul Timiş, 6 în judeŃul Hunedoara şi 4 în Caraş Severin. Aradul este cel mai important nod al reŃelelor rutiere şi feroviare de transport, naŃionale şi transeuropene, din vestul României. Este inclus în Coridorul paneuropean IV care leagă Europa de Vest de Ńările Europei de Sud-est şi Asiei Centrale (Wikipedia) 2.2. Repere din istoria oraşului Arad

Câteva date istorice mai importante pentru dezvoltarea economică a Aradului sunt redate în continuare: 1078 – 1081 – Prima menŃiune a localităŃii; 1551 – 1552 – Ocuparea de către turci a oraşului; 1699 – Pacea de la Karlowitz, Mureşul devine graniŃa dintre Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman; 1702 – Se înfiinŃează prima breaslă a Aradului – breasla cojocarilor; 1765 – 1783 – Construirea, sub Maria Terezia a noii cetăŃi, existente şi în prezent;

Page 15: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

15

1834 – Oraşul primeşte statutul de oraş liber regesc, la festivităŃi participă împăratul Francisc I; 1909 – ÎnfiinŃarea fabricii MARTA, prima fabrică de automobile de pe actualul teritoriu al României; 1910 – Aradul devine cel mai mare oraş din Transilvania, cu 61.000 de locuitori; 1913 – Inaugurarea primei linii ferate electrificate Arad – Podgoria, prima din estul Europei şi a opta din lume; 1918 – Consiliul NaŃional Central Român cu sediul la Arad preia conducerea Transilvaniei şi a unirii cu România; 1937 – Oraşul este evaluat drept cel mai puternic centru economic din Transilvania şi al patrulea din România; 1989 – Aradul este prima reşedinŃă de judeŃ din Ńară care s-a alăturat revoltei din Timişoara; 1990/1991 – ReînfiinŃarea învăŃământului superior din Arad cu înfiinŃarea UniversităŃii de Vest „Vasile Goldiş” şi a UniversităŃii „Aurel Vlaicu”; 1999 – Apare Zona Industrială Arad Vest. 2.3. Factori naturali şi istorici care au influenŃat dezvoltarea industrială a Aradului Aşezat pe malul drept al Mureşului, la interferenŃa zonei muntoase cu câmpia, cu o climă favorabilă, Aradul, oraş regal din zorii evului mediu părea să fie o aşezare sortită unei dezvoltări spectaculoase (Lanevschi Gh., 2005). Dar în secolul XIV Aradul şi-a pierdut privilegiile în favoarea Lipovei, în perioada următoare păstrând un aspect mai mult rural. OcupaŃia turcească ce a început în 1551 a încetinit încă mai mult evoluŃia Aradului, pentru o perioadă de peste un secol şi jumătate. După pacea de la Karlowitz din 1699, istoria Aradului primeşte un nou curs, începe urbanizarea aşezării. În 1702 oraşul este ridicat la rangul de oraş cameral, ceea ce conferă unele drepturi economice. Se colonizează alături de populaŃia românească şi maghiară existentă, agricultori, meşteşugari, crescători de vite, grăniceri sârbi, germani meşteşugari şi negustori şi, mai târziu, se începe acceptarea treptată în oraş a evreilor, de regulă negustori. Aradul porneşte pe calea dezvoltării în ritm alert. O nouă perioadă de stagnare s-a înregistrat ca urmare a pierderii privilegiilor grănicerilor sârbi care au părăsit regiunea şi ca urmare a zvonurilor de mutare a oraşului din cauza inundaŃiilor şi noii cetăŃi. Doar după moartea împărătesei Maria Terezia solicitările arădenilor de a păstra oraşul pe vechea vatră au fost acceptate de împăratul Iosif al II-lea, ceea ce a dat un nou impuls dezvoltării. Oraşul a devenit oraş liber regesc în 1834, ceea ce a deschis etapa dezvoltării moderne a Aradului. Notabile realizări sunt consemnate în domeniile culturii, comerŃului, artelor. Doar o spicuire ne permite să amintim nume ca acela al lui Lazăr Popovici în domeniul tehnic, Hirschl Jakab in domeniul economic, sau rabinul reformator Chorin Aaron în domeniul religios. Din punctul de vedere al prezentului studiu, însă, prezintă interes dezvoltarea industrială care a început încă din aceea perioadă.

Page 16: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

16

În aceea perioadă au luat fiinŃă, de exemplu, atelierul Hönig de turnare a clopotelor vestit în tot imperiul, farmacia Hajós, atelierul Stoll de feronerie, magazinul Andrényi de scule şi fabrica de orgi a lui Dangl Anton. În 1845 apare atelierul de tâmplărie Reinhart, care se specializează pe fabricarea mobilei. În aceeaşi perioadă fraŃii Neuman inaugurează o fabrică de spirt şi o moară (1851) care le poartă numele. Este de remarcat faptul că prosperitatea sporită faŃă de alte fabrici de spirt a fost asigurată şi de faptul că reziduurile tehnologice, reziduuri pe care azi le categorisim ca fiind poluante, au fost folosite într-o crescătorie de vite (3500 capete) şi porcine (5000 capete) înfiinŃată de către aceiaşi proprietari. Este un exemplu timpuriu de gândire în termenii dezvoltării durabile. În 1854 se deschide fabrica de vopsele Müller de pe actuala stradă Mucius Scaevola, iar prin 1860 fabrica de gaz de iluminat de pe aceeaşi stradă, mai apoi noi fabrici de mobilă, fabrica de covoare şi plăpumi (Fabrica şi magazinul Domán) etc. Ca urmare a dezvoltării culturale, comerciale şi industriale rapide, la jumătatea secolului XIX populaŃia Aradului o depăşeşte pe cea a Timişoarei. Dezvoltarea industrială este favorizată de apariŃia şi dezvoltarea reŃelei de cale ferată. În 1858, an în care existau deja reŃele locale de cale ferată, este inaugurată prima clădire a gării. În 1886 se înfiinŃează Societatea de Cale Ferată Arad – Cenad (Puskel P., 2005) de care ne aminteşte Palatul Cenad existent şi în prezent în centrul oraşului. Aradul devine un important nod de cale ferată pe relaŃiile Budapesta – Arad – Braşov, Arad – Timişoara, Arad – Cenad – Szeged, Arad – Brad. Modificările importante din viaŃa oraşului şi judeŃului au impus în 1860 şi reorganizarea acesteia din urmă, sarcină pe care a primit-o şi a rezolvat-o comisarul regal Gheorghe Popa. La începutul secolului XX populaŃia Aradului ajunge la peste 63.000. Linia ferată mecanică şi apoi electrificată (1906, 1913) a asigurat legătura cu Podgoria Aradului, înlesnind aprovizionarea oraşului şi afluxul de forŃă de muncă. 2.4. Dezvoltarea industriei Aradului în perioada de până la primul război mondial Primele bresle au apărut în Arad în secolele XII – XIII, dar meseriile şi caracterul lor industrial au luat amploare, aşa cum s-a arătat, în ultimele decenii ale secolului XIX.

O listă de fabrici care au luat naştere în această perioadă, fabrici care s-au alăturat celor citate mai înainte, este dată în continuare (în paranteză sunt specificaŃi anii înfiinŃării): fabrică de confecŃii (1867), fabrica de cărămidă şi Ńiglă (1869), fabrica de mobilă Lengyel (1890), aceasta din urmă devenind prin 1910 una din cele mai vestite din Europa. Ia naştere fabrica de maşini unelte Hendel, în 1892 austriacul Ioan Weitzer înfiinŃează fabrica de vagoane şi tot în 1892 ia fiinŃă fabrica MARTA care începând din 1909 fabrica autoturisme şi autobuze, chiar pentru mari oraşe ale lumii, pentru ca ulterior să fabrice şi avioane (www.primariaarad.ro).

Desigur lista este departe de a fi completă.

Page 17: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

17

În aceea vreme se mai producea la scară industrială în Arad cherestea în fabricile Traztler şi Klein, clei şi amidon în şase fabrici, cerneală şi pene de scris, ulei comestibil (Reitler), uleiuri minerale şi ulei de in, chibrituri, lichior (fabrica Deutsch), muştar (care a ajuns şi la expoziŃia mondială de la Londra), apă sifonată şi sucuri naturale de fructe. Farmacistul Rozsnyay Mátyás a început să producă în 1869 tabletele de chinină cu zahăr, invenŃie proprie, pe care le comercializa în farmacia sa care există şi azi în PiaŃa Avram Iancu (D. Demşea, 2005).

În 1850 apare prima tipografie din oraş (Goldscheider, 1850), cu tehnica cea mai modernă a timpului, în 1877 se înfiinŃează prima fabrică de maşini unelte (Carol Aessel), o fabrică de îngrăşăminte chimice (FraŃii Singer), fabrica de hârtie (Pollack) şi, în 1900, una din cele mai importante construcŃii industriale – fabrica textilă a fraŃilor Neumann (Schlesinger I., 2005).

Ca urmare a dezvoltării din acei ani, Aradul a devenit unul din centrele industriale importante ale Imperiului Austro-Ungar (www.primariaarad.ro).

Cu siguranŃă, cei care au întemeiat industria Aradului în aceea vreme nu aveau cum să prevadă apariŃia ulterioară a ideii de dezvoltare durabilă, în accepŃiunea cea mai comună astăzi. Totuşi, simpla înşiruire a principalelor realizări industriale din aceea perioadă demonstrează cel puŃin trei lucruri şi anume: - multe din întreprinderile întemeiate atunci au dăinuit până în vremurile moderne, unele chiar până în zilele noastre, deci, cel puŃin în această accepŃiune, dezvoltarea a fost durabilă; - multe din întreprinderi au constituit vârfuri ale realizărilor tehnice ale vremii, deci au constituit realizări durabile prin aplicarea celor mai noi soluŃii tehnice; - deşi nu exista atunci o preocupare deosebită pentru protecŃia mediului şi a resurselor, multe din întreprinderile în cauză au fost precursoare ale acestor preocupări, aşa cum a fost fabrica de spirt mai înainte amintită; - din exemplele amintite rezultă că industria care a luat naştere în aceea vreme şi care în mare parte s-a dovedit a fi una care a durat în timp s-a dezvoltat, deşi bazat pe realizări mondiale de vârf, în mod autonom, fără a depinde de centre de decizie din afară. 2.5. Industria Aradului în perioada interbelică Deşi războiul şi schimbările de autoritate statală sunt, de regulă, puŃin favorabile dezvoltării economice în general şi în cadrul acesteia a industriei, în cazul industriei Aradului se constată că dezvoltarea industrială a continuat, menŃinând oraşul în elita Ńării. Câteva exemple sunt concludente în acest sens: în 1918 ia fiinŃă fabrica de tricotaje FITA, în 1926 fabrica de zahăr, în 1930 fabrica de vopsele Polycrom, în 1935 Uzina Tehnică (de producere a becurilor electrice) şi fabrica IRON de producere a aparatelor radio şi electrotehnice. Sunt în funcŃiune şi se dezvoltă fabrica de prelucrare a metalelor Hönig, atelierele de prelucrae a lemnului şi de producere jaluzele moderne Czister precum şi un mare număr de alte ateliere şi fabrici. În continuare sunt în funcŃiune majoritatea fabricilor menŃionate ca fiind înfiinŃate în perioada dinainte de război, cu excepŃia fabricii MARTA, care producea în acel timp avioane şi care a fost mutată la Braşov, devenind IAR, baza industriei aeronautice române.

Page 18: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

18

Dezvoltarea industrială este demonstrată de faptul că în 1937 în Arad erau 110 unităŃi industriale, faŃă de 59 în 1919, iar numărul total al firmelor înregistrate la Camera de ComerŃ era 4000. Cu aceşti indicatori, Aradul ocupa locul IV în ierarhia oraşelor României. Din punctul de vedere al dezvoltării durabile, deşi nici în perioada interbelică acest criteriu nu era cunoscut, putem remarca următoarele: - în continuare se dezvoltă întreprinderi de sine stătătoare care nu depind direct de situaŃia unor companii străine. Sigur că existau relaŃii comerciale şi tehnice în exterior dar nu relaŃii de dependenŃă (de exemplu, fabrica textilă a fraŃilor Neuman a devenit companie mixtă cu participare de capital britanic, dar firma funcŃiona fără a depinde de întreprinderi britanice), era asigurată funcŃionarea sigură, de lungă durată, ceea ce s-a dovedit în majoritatea cazurilor şi în condiŃiile marii crize economice din deceniul al patrulea al secolului XX; - criteriul evitării risipei funcŃiona, în sensul că întreprinderile erau orientate spre profit, ceea ce însemna gospodărirea raŃională a resurselor; - condiŃiile de protecŃie a mediului nu erau criterii în aceea perioadă – se utilizau metodele curente ale vremii de evacuare a apelor uzate sau ale gazelor de ardere. Totuşi, ca fapt pozitiv se poate aprecia faptul că, deşi o parte a întreprinderilor erau în zone de locuinŃe, se conturau deja zonele industriale ale oraşului, de exemplu în partea de nord şi în partea de nord vest a localităŃii. 2.6. SituaŃia industriei arădene în perioada de după cel de al doilea război mondial Prima perioadă de după război a fost una de stagnare pentru industria din Arad. O parte din industrie, în primul rând Uzina de Vagoane a suferit daune şi pierderi importante în urma bombardamentelor, ceea ce a impus ample lucrări de reconstrucŃie. Apoi sistemul social-politic instaurat nu a fost favorabil unei dezvoltări rapide, iniŃiativa privată a fost îngrădită, apoi suprimată în întregime. Autorul prezentului studiu consideră că, din punct de vedere al oraşului Arad, împărŃirea administrativ teritorială impusă de noul regim, acela al regiunilor, împărŃire care îngloba Aradul în regiunea Timişoara (Banat), a fost una păguboasă care îşi face resimŃit efectul până în zilele noastre. În sistemul centralizat, ierarhic care dirija fondurile, inclusiv cele de investiŃii, este evident că Aradul a avut de suferit. Cu atât mai mult cu cât resentimentele reciproce dintre Arad şi Timişoara, în fond de înŃeles între două oraşe concurente, atât de apropiate geografic, au existat şi există. Nu este de mirare că autorul prezentei, probabil ca şi mulŃi alŃii, priveşte cu suspiciune şi actuala organizare a regiunilor de dezvoltare, care din unităŃi statistice (NUTS), devin tot mai mult unităŃi de coordonatoare şi de direcŃionare de fonduri. Şi din nou Aradul este parte a unei regiuni coordonate de la Timişoara. Aradul nu a mai ajuns niciodată la poziŃia interbelică, chir dacă încet au apărut modernizări, înnoiri industriale şi noi întreprinderi. Accentul era pus pe marea industrie şi pe industria grea, deşi Aradul a fost oarecum o excepŃie, prin dezvoltarea şi a aşa numitei industrii uşoare (textile, jucării etc.) şi alimentare.

Page 19: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

19

Dezvoltări mai importante au loc după reînfiinŃarea judeŃului Arad şi odată cu industrializarea forŃată a Ńării. Cronologia dezvoltării industriale postbelice poate începe cu anul 1949 când, prin concentrarea unor mai vechi întreprinderi de construcŃii de maşini, dar construind o nouă uzină, rezultă Întreprinderea de Maşini Unelte (care funcŃionează sub diverse denumiri). Se dezvoltă şi fabrica textilă TEBA. În 1959 ia naştere Fabrica de păpuşi, în 1962 Fabrica de ceasuri, apoi fabrica de seringi. Apar noi întreprinderi ca Întreprinderea de utilaj agricol IMAIA, Întreprinderea de Orologerie Industrială, platforma de industrie alimentară din jurul vechii mori şi fabrici de spirt (fabrică de pâine, de bere, de zahăr, abator de porci şi de păsări). În 1971 se începe proiectarea, organizarea, apoi construirea Combinatului de Îngrăşăminte Chimice a cărei primă etapă se pune în funcŃiune în 1977. Un exemplu caracteristic al modului în care obiectivele industriale au luat naştere în perioada anilor 1970 şi care au funcŃionat cel puŃin până în 1990 a fost acela al Combinatul de Îngrăşăminte Chimice (CIC) Arad. ConstrucŃia, funcŃionarea, apoi oprirea şi demolarea acestui obiectiv a constituit subiect al multor dezbateri oficiale şi, în special, neoficiale, de aceea merită să fie făcut un bilanŃ al existenŃei lui. În aceea perioadă la baza deciziei de realizare a unui obiectiv stătea Studiul Tehnico-Economic. Totuşi, fiind considerată mai elocventă, o analiză de tip SWOT cu privire la realizarea şi funcŃionarea Combinatului este dată în tab. 3. În această analiză sunt preluate o parte din punctele Studiului Tehnico-Economic ce a stat la baza proiectării, dar şi puncte rezultate din experienŃa practică a realizării şi exploatării obiectivului.

Tab. 3 Analiză SWOT pentru construcŃia şi funcŃionarea CIC Arad

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Amplasarea într-o zonă agricolă cu consum ridicat de îngrăşăminte

Amplasarea pe un teritoriu care se găseşte deasupra unei mari rezerve subterane de apă potabilă, rezervă care serveşte alimentării Aradului şi care potenŃial poate fi utilizat şi pentru alte zone. Se putea găsi şi alt amplasament în apropierea Aradului.

Amplasarea în apropiere de o magistrală de cale ferată şi de o şosea importantă, avantaj din punct de vedere a cantităŃii mari de produs.

Amplasarea la mare distanŃă de căi de transport pe apă, ceea ce este un dezavantaj major în cazul exportului produsului fabricat în cantităŃi fizice foarte mari

Amplasarea în apropiere de un mare oraş cu mult personal cu calificare industrială

Lipsa, chiar din faza de proiectare şi construcŃie, a instalaŃiilor adecvate de tratare a apelor uzate

Introducerea unor tehnologii moderne şi achiziŃionarea de utilaje

Din motive diverse, în special legate de aprovizionarea cu piese de schimb, nu s-

Page 20: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

20

moderne, o mare parte din import, automatizare avansată pentru perioada respectivă. InstalaŃiile respective funcŃionau impecabil în fabricile similare din străinătate

a reuşit niciodată atingerea capacităŃii proiectate, în special la secŃia de îngrăşăminte complexe NPK

Combinatul a adus şi a format o categorie de specialişti de nivel profesional foarte ridicat, care au avut ulterior contribuŃii la dezvoltarea generală a municipiului şi a unor importante obiective ca CET, fabrici din industria alimentară etc.

Foarte multe opriri neplanificate, în special la fabrica de îngrăşăminte complexe NPK din cauza lipsei de piese de schimb, al indisciplinei tehnologice etc.

OportunităŃi AmeninŃări Posibilitatea găsirii uşoare de cumpărători interni şi externi pentru produsele fabricate

Probleme grave generate de potenŃialul de poluare, unele chiar ajunse realitate - poluări uneori masive ale apelor Mureşului însoŃite de mortalităŃi piscicole, poluare atmosferică cu gaze nitroase şi amoniac, perspectiva poluării apelor subterane de adâncime, sursă de alimentare a oraşului

ObŃinerea de asistenŃă tehnică din partea furnizorilor străini de tehnologii şi utilaje

Caracterul slab radioactiv al fosforitei, materie primă pentru secŃia de îngrăşăminte, problemă despre care nu s-a discutat la vremea respectivă

Posibilitatea dezvoltării unor linii de cercetare ştiinŃifică în domeniu

Consumul mare de gaz metan materie primă pentru fabrica de amoniac, în condiŃiile în care consumul de energie al populaŃiei era restricŃionat

Se poate concluziona că realizarea combinatului s-a făcut cu tehnologii

moderne şi utilaje adecvate, cu perspective de utilizare a produsului în zona agricolă din vestul Ńării şi eventual pentru export, cu personal în mare parte calificat corespunzător. Totuşi, combinatul a funcŃionat defectuos deoarece s-au făcut economii la realizarea instalaŃiilor de prevenire a poluării, la asigurarea pieselor de rezervă şi de schimb, s-a greşit la alegerea amplasamentului, disciplina tehnologică nu a fost suficient de strictă. Se poate afirma că funcŃionarea combinatului nu a satisfăcut în nici un fel exigenŃele dezvoltării durabile. De altfel, nici nu a fost o întreprindere care a durat în timp, deoarece în 1990 producŃia a fost oprită şi nu s-a mai pornit niciodată. Ca o circumstanŃă atenuantă, se poate menŃiona faptul că la data achiziŃionării tehnologiei secŃiei de îngrăşăminte problema apelor uzate nu era

Page 21: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

21

rezolvată nici la furnizorul vestic de tehnologie, ci era în faza de cercetare. Însă, restul de probleme înregistrate la Arad nu existau acolo. Problemele combinatului sunt un exemplu extrem, dar într-o oarecare măsură, s-au regăsit practic în majoritatea întreprinderilor care au funcŃionat în perioada discutată. Combinatul a fost oprit în 1990 şi după multe discuŃii şi tergiversări el a fost lichidat şi demontat. În continuare este redată o analiză SWOT pentru această operaŃie.

Tab. 4 Analiză SWOT pentru oprirea şi lichidarea CIC Arad

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

Combinatul a constituit o sursă reală şi potenŃială de poluare, ceea ce impunea măsura opririi cel puŃin temporare în vederea unor îmbunătăŃiri.

Combinatul a funcŃionat prea puŃin timp şi nu şi-a atins capacitatea maximă de producŃie ceea ce, foarte probabil, nu a permis amortizarea investiŃiei.

S-a oprit o sursă de poluare şi s-a dat satisfacŃie acelor locuitori ai localităŃilor din zonă care erau speriaŃi – justificat sau nu – de efectele combinatului precum şi celor care aveau de profitat de pe urma opririi combinatului.

Oprirea a fost justificată de oprirea alimentării cu gaz metan, aceasta în condiŃiile în care toate celelalte platforme chimice au continuat să funcŃioneze şi să consume gazul metan. Unele mai funcŃionează şi acum. Există suspiciunea, cel puŃin din partea autorului prezentei, că sistarea alimentării cu gaz a fost o decizie subiectivă, interesată a unui for concurent.

Combinatul a fost oprit definitiv cu toate secŃiile, deşi instalaŃia problemă a fost în primul rând cea de îngrăşăminte complexe. Era raŃional ca fabricarea amoniacului, cuplată cu cea a ureei, nepoluante, să continue să funcŃioneze. Astfel s-ar fi produs un îngrăşământ valoros, nepoluant contribuind la amortizarea instalaŃiilor combinatului şi la utilizarea unei părŃi din personalul foarte bine calificat.

Cel puŃin în cazul instalaŃiilor secŃiei de îngrăşăminte complexe, valorificarea în cadrul procesului de lichidare, s-a făcut ca fier vechi, deşi a fost vorba de oŃeluri

Page 22: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

22

inoxidabile puternic aliate scumpe Un colectiv constituit din mulŃi oameni

bine pregătiŃi a fost dispersat OportunităŃi AmeninŃări

Oprirea unui mare consumator de gaz metan.

Lichidarea s-a făcut fără a proceda la depoluarea ariei; este vorba de potenŃiala poluare a solului, poluarea apelor subterane (depoluarea lor s-a făcut parŃial), eventuala poluare radioactivă, şi de batalul de ape acide care continuă să existe ca un lac de apă poluată.

ConstrucŃiile de beton există în continuare, fiind practic inutilizabile în alte scopuri, dar demolarea lor este extrem de dificilă, costisitoare şi poluantă.

Societatea care a administrat combinatul este lichidată aşa că nu mai există persoana fizică sau juridică care să suporte cheltuielile depoluării conform principiului poluatorul plăteşte.

Din cele de mai sus se pot trage mai multe concluzii:

a. Cu privire la Combinatul de Îngrăşăminte Chimice - Alegerea amplasamentului, proiectarea şi modul de realizare a combinatului au avut o serie de aspecte negative care s-au răsfrânt asupra modului de funcŃionare;

- FuncŃionarea defectuoasă a avut repercusiuni inclusiv ecologice, care, imediat după 1989, au dus la oprirea combinatului;

- Oprirea parŃială a combinatului era o necesitate, dar oprirea s-a făcut, forŃat de împrejurări neclare, în mod pripit, cu vădite efecte economice negative, lăsând în urmă şi probleme ecologice şi de peisaj nerezolvate; b. Cu privire la celelalte întreprinderi industriale apărute în perioada în

discuŃie - Nici una din aceste întreprinderi nu a prezentat probleme atât de severe ca ale combinatului, descrise mai înainte; - Nici una din aceste întreprinderi nu a prezentat cumulat acest număr de probleme; - Totuşi, problemele de la Combinatul de Îngrăşăminte Chimice se regăsesc, în oarecare măsură, la toate întreprinderile acelei perioade şi aceste probleme reflectă modul general de gândire al acelor vremuri; - Aradul nu a făcut excepŃie, dezvoltarea durabilă, sub nici un aspect al ei, nu a fost obiect al activităŃilor de atunci, chiar dacă literatura mondială pe această temă apăruse deja şi la noi.

Page 23: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

23

2.7. Industria Aradului în prezent Schimbările care au avut loc după 1989 au produs numeroase modificări şi în industria oraşului Arad. Din diferite motive, care privesc modul în care s-a făcut privatizarea, modul în care întreprinderile au reuşit sau nu să se acomodeze cu noile condiŃii ale economiei de piaŃă, cu modificările legislative, sau din cauza concurenŃei produselor străine intrate mult mai liber pe piaŃa românească, unele întreprinderi au devenit victime ale tranziŃiei. Exemple pot fi date din rândul întreprinderilor cu mare tradiŃie ca fabrica textilă UTA, Industria Cărnii, Moara şi fabrica de pâine, dar şi întreprinderi mai noi ca Fabrica de Maşini Unelte ARIS, Întreprinderea de Orologerie Industrială sau mai înainte analizatul Combinat de Îngrăşăminte Chimice. La început, datorită forŃei de muncă ieftine, locul lor a fost luat de întreprinderi, în general mici, din domeniul textil şi al încălŃămintei, care lucrau cu parteneri străini în sistem lohn. A fost o soluŃie de moment, care a micşorat şomajul, a familiarizat muncitorii cu modul de muncă în întreprinderi private, a deschis apetitul firmelor străine să vină în România, inclusiv la Arad. În prezent se poate spune că perioada sistemului lohn a trecut şi tot mai multe întreprinderi noi cu activitate proprie îşi stabilesc sediul în oraş, alături de întreprinderile care au rezistat încercărilor perioadei de tranziŃie. Se pot considera reprezentative pentru industria de azi a Aradului, următoarele tipuri de produse şi producători (http://www.primariaarad.ro/): - vagoanele marfă, producător ASTRA ASA; - vagoanele călători, producător ASTRA Vagoane Călători; - microbuze, troleibuze, autobuze, producător ASTRA Bus; - mobila şi accesoriile pentru mobilă, producători Cotta, Feroneria şi, în proporŃie minimă faŃă de cea anterioară, IMAR; - textile şi confecŃii, producători Moda, Teba (care a renunŃat la Ńesături), Manitoba; - componente auto, producători Leoni, Takata, BOS, Coficab, Yazaki; - componente electronice, producător Eastern Technology; - încălŃăminte, producător West Shoes; - paramedicale, producător Sanevit; - construcŃii, producători Tehnodomus, PAB România. Lista, chiar parŃială, poate fi considerată impresionantă, deşi se ştie că unele din întreprinderile din listă fie nu mai reprezintă ceea ce au reprezentat înainte (IMAR), fie se luptă cu enorme greutăŃi pentru a supravieŃui (Sanevit). O analiză a lor din punctul de vedere al dezvoltării durabile duce la rezultate contradictorii, dacă privim ambele accepŃiuni ale dezvoltării durabile. MulŃi din producătorii înşiraŃi, ca şi alte societăŃi, sunt amplasaŃi pe platforme industriale noi, în primul rând pe platforma industrială Arad Vest, o platformă nouă, modernă, care îndeplineşte criteriile de mediu. Produsele lor au un ciclu de viaŃă controlat iar procesarea decurge, în general, conform cu standardele managementului integrat de mediu-calitate. În general şi producătorii de pe celelalte platforme industriale noi, dar şi actorii vechi de pe piaŃa industrială a

Page 24: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

24

Aradului sunt aliniaŃi la aceste practici, astfel că se poate considera că dezvoltarea durabilă este asigurată. Aceste întreprinderi noi sau modernizate nu sunt sau nu mai sunt energofage şi nici mari consumatori de materii prime, ori producători de mari cantităŃi de deşeuri. Sigur, există şi excepŃii, cum este CET-ul care are probleme cu halda se zgură şi cenuşă şi cu emisiile în atmosferă de la centrala pe hidrocarburi. Dacă însă privim problema din punctul de vedere al durabilităŃii în timp al activităŃii acestor producători, precum şi reprezentativitatea produselor, situaŃia nu mai este atât de strălucită. Chiar din enumerarea de mai înainte rezultă că marea majoritate a întreprinderilor noi sunt furnizori de componente pentru întreprinderi străine mari de care depind în totalitate. Ele reprezintă, de fapt, prelungiri ale acelor întreprinderi. Cu toate avantajele ca tehnologia modernă, managementul şi modul de organizare modern, grija pentru mediu, instruirea personalului şi obişnuirea acestuia cu rigorile unei întreprinderi bine organizate, aceste întreprinderi prezintă cel puŃin două dezavantaje majore din punct de vedere al durabilităŃii lor.

Este vorba, în primul rând, de faptul că, în momentul în care întreprinderea mamă va avea interesul, fabrica respectivă se va demonta şi se va muta în alt loc care îi va asigura condiŃii mai bune, de exemplu forŃa de muncă mai ieftină. Chiar modul în care aceste întreprinderi sunt realizate din punct de vedere constructiv sugerează astfel de intenŃii.

Al doilea element care trebuie să atragă atenŃia este că nici una din noile întreprinderi nu reprezintă un brand pentru Arad, aşa cum înainte au fost vagoanele, produsele industriei alimentare, ale industriei textile sau mobila. Dacă încercăm să găsim între cifrele privind producŃia industrială a României produse care sunt în mod caracteristic arădene şi practic numai arădene, vom găsi doar vagoanele de călători, produse deja de tradiŃie şi care au fost salvate de câŃiva oameni de afaceri pricepuŃi (Anuarul statistic al României, 2006 şi 2007). În această categorie trebuie să cităm şi întreprinderea Contor Grup, care se găseşte în topul primilor 5 – 6 producători de contoare din lume (Capital, 2007) şi care se bazează pe cercetare, concepŃie, proiectare proprie.

Alte mari oraşe ale Ńării au reuşit, pe lângă întreprinderile care servesc mari companii din vest, să aducă sau să menŃină întreprinderi care au identitate proprie şi fabrică, de sine stătător, produse finite. Astfel de exemple sunt oraşele Piteşti şi Craiova cu fabricarea autoturismelor, Timişoara cu fabricarea de anvelope şi de detergenŃi, Zalău cu fabricarea de anvelope. Este de neînŃeles cum o fabrică arădeană modernă precum cea de seringi, nu poate să fie asigurată cu comenzi, dar produse identice cu ale ei se importă în cantităŃi mari.

Pentru asigurarea dezvoltării industriale durabile a municipiului atragerea unor investitori sau stimularea unor investitori locali pentru câteva investiŃii de anvergură ar fi necesară.

3. Concluzii Aradul are o foarte bogată istorie în domeniul dezvoltării industriale. Cele mai însemnate realizări sunt legate de perioada premergătoare primului război mondial şi de perioada interbelică. Primele decenii de după cel de al doilea război

Page 25: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

25

mondial au fost o perioadă de stagnare pentru industria Aradului, urmată de o perioadă de dezvoltare care, însă, nici nu a reuşit să recupereze pierderea poziŃiei de dinainte şi nici nu a Ńinut cont de principiile dezvoltării durabile, principii care la aceea vreme erau deja cunoscute.

Ultimul deceniu a fost unul în care industria municipiului a cunoscut o dezvoltare şi modernizare spectaculoasă. Aceasta, însă, nu a fost suficientă pentru a recupera pierderile suferite în anii dinainte de 1989 şi pierderile prin oprirea şi uneori demolarea de după 1990 a fabricilor căzute victime ale modificărilor de sistem. Noile întreprinderi industriale satisfac, în general, cerinŃele dezvoltării durabile în sensul general acceptat, dar marea lor majoritate nu prezintă siguranŃa durabilităŃii în timp a activităŃii pe platformele industriale ale Aradului. De aceea ar fi de dorit ca întreprinzători industriali de anvergură să fie atraşi în oraş, astfel ca

dezvoltarea de durată să fie asigurată.

Bibliografie Beaton R., Master Chr., 1999., „Reuniting Economy and Ecology in

Sustainable Development”, Lewis Publishers, Boca Raton, New York, London, washington D.C.;

Commoner B., 1980, „Cercul cer se închide”, Ed. Politică, Bucureşti; Demşea D., 2005, „FabricanŃii, comercianŃii şi rentierii de pe teritoriul

fostului comitat Arad – un demers identificator”, Studii de ştiinŃă şi cultură, nr. 2(9), pag. 57 – 69;

Gabor D., Colombo U., King A., Galli R., 1983, „Să ieşim din epoca risipei”, Ed. Politică, Bucureşti;

Gore AL., 2007, „Un adevăr incomod. Pericolul planetar reprezentat de încălzirea globală şi posibilele măsuri care pot fi luate”, Ed. RAO International Publishing Company, Bucureşti;

Kisfaludy Z., 2005, „Fenntartható fejlıdés – fenntertható jogállam”, Emberi Jogok Magyar Közalapitvány, Budapest;

Klein L., 2007, „ContribuŃii la studiul relaŃiei dezvoltare durabilă – caltate”, ConferinŃa Ziua ŞtiinŃei, Békéscsaba, Ungaria, noiembrie 2007, în curs de publicare;

Lanevschi GH., 2005, „Aradul vremurilor de mult apuse, 1834 – 1914”, Ed. Polis, Cluj Napoca;

Puskel P., 2005, „Emléklapok a régi Aradról”, Ed. IJK, Arad; Schlesinger I., 2005, „Despre comunitatea evreilor din Arad”, Studia

Iudaica Aradensis, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, 2005/I, pag. 34 – 37;

Szabó T., 2002, “Aspects of Sustainable Development at Global and Regional Level”, Perspective – Kitekintés, Békéscsaba, pag. 95 – 100;

*** Anuarul statistic al României 2007 *** Capital, nr. 6/noiembrie 2007, „300 cei mai bogaŃi români”, pag 158; http://ro.wikipedia.org/wiki/Arad

Page 26: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

26

http://www.mie.ro/documente/regiuni/5V.ro.pdf http://www.primariaarad.ro/files/hotarari/h2928.pdf

Page 27: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

27

IMPLICAREA FEMEII ÎN SOCIETATE ŞI ÎN MANAGEMENTUL MULTICULTURAL

Eugen Remeş, Cosmina Remeş Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Str. Cocorilor, nr. 57, E-mail: [email protected]

Abstract The development of management is an important part of society evolution. Today

management is considered not just the art to lead an organization or a group; it is a science that uses complex techniques and methods through which the leaders try to achieve their goals and objectives.

In most cases on management activities are involved men, but in the last centuries the women are more involved in society and also in management processes. This paper tries to point out an historical evolution about the role and position of women in society and also in management. For many centuries women had a secondary role in society, but in the last two hundred years, the women start an important emancipation movement through which tries to obtain the same position and rights in society like the men.

Keywords: woman, society, management, culture, human rights 1. EvoluŃia managementului în cadrul societăŃii Dezvoltarea managementului ca o activitate riguroasă, cu caracter ştiinŃific la modul în care este perceput în zilele noastre s-a realizat în trepte. Dacă evoluŃia managementului spre formele lui moderne trebuie privită prin prisma unei dezvoltări istorice şi implicarea femeii în activitatea de management trebuie privită, în paralel, prin aceeaşi prismă. Preocupările privind conducerea activităŃilor umane au apărut odată cu primele forme de organizare socială şi s-au amplificat pe măsura progresului material şi spiritual al omenirii. Elemente şi concepte ale managementului empiric apar încă din antichitate, însă fundamentarea lor ştiinŃifică este de dată relativ recentă, dacă privim formarea ştiinŃei managementului din perspectivă istorică.

Managementul a apărut ca ştiinŃă relativ recent, fiind considerat o creaŃie a secolului al XX-lea şi impunându-se ca o necesitate de ordin practic.

Dezvoltarea ştiinŃei şi tehnicii a accelerat şi îmbogăŃit gândirea umană în domeniul organizării şi conducerii activităŃii economice şi sociale. Managementul ca ştiinŃă nu a apărut dintr-o dată; până la conceptele moderne din zilele noastre, ştiinŃa managementului a parcurs un secol. ApariŃia managementului ca ştiinŃă a fost posibilă datorită contribuŃiei importante pe care au avut-o o serie de specialişti în domeniu care, prin activitatea lor susŃinută, au reuşit să impună acest concept nou, astfel că în prezent conceptul

Page 28: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

28

de management este prezent în toate sferele de activitate: economic, social, politic, administrativ, cultural etc. Deşi managementul ca ştiinŃă este relativ nou, originea sa este mult mai veche, în stadiu embrionar el apărând încă din perioada orânduirilor sclavagistă şi feudală. Etimologic vorbind, termenul de management are origine latină, provenind de la cuvântul manus, care înseamnă mână. O derivare a acestui termen se regăseşte în cuvântul italian maneggiare, care înseamnă a manevra, a mânui, a prelucra cu mâna. Un sens apropiat are şi termenul din limba franceză manier, care are înŃelesul de a mânui, a manipula, a fasona. Evoluând în timp, aceşti termeni au fost preluaŃi de către englezi, care au creat verbul to manage, care înseamnă a conduce, a administra, a dirija, precum şi, respectiv substantivul management, cu sensul de conducere, administrare. IniŃial, în limba engleză verbul to manage a avut sensul de a mânui, a struni caii. Mai târziu, acest verb primeşte şi alt sens, şi anume, acela de a gândi şi a raŃionaliza diferitele relaŃii existente între fiinŃe şi obiecte, în vederea obŃinerii unor rezultate scontate. Ulterior, termenul de management s-a impus atât în Anglia, cât şi în S.U.A., în majoritatea domeniilor de activitate: în economie, în politică, în administraŃie. O mare amploare a luat termenul în domeniul militar, unde era asimilat cu arta de a conduce o bătălie, de a obŃine victorii. În acest context, cu timpul s-au dezvoltat noŃiunile de strategie militară şi logistică, foarte des întâlnite în zilele noastre. În accepŃiunea actuală, managementul este cunoscut de abia de la mijlocul secolului XX când, datorită lucrărilor unor specialişti americani, dar şi europeni, a reuşit să se impună foarte rapid în majoritatea domeniilor de activitate. Managementul a intrat în limbajul contemporan - cu largă răspândire - ca un efort de a organiza procesele de inovaŃie de tip uman şi interuman, de a integra şi sintetiza datele privind evoluŃia economică şi socială la niveluri micro şi macro, de a construi un model de dezvoltare dinamic şi eficient, elaborând o strategie a schimbării. Concomitent cu dezvoltarea conceptului de management până în forma sa actuală, se dezvoltă şi noŃiunea de manager, în sensul de conducător.

O contribuŃie importantă la apariŃia termenului de manager o are economistul american James Burnham, care în anul 1941 a publicat lucrarea The Managerial Revolution. În această lucrare, autorul defineşte un fenomen cu profunde rădăcini în era dezvoltării industriale, şi anume separarea conducerii şi controlului întreprinderii de proprietarii capitalurilor întreprinderii. Expansiunea marilor companii pe pieŃele mapamondului, dezvoltarea producŃiei, necesităŃile crescânde de consum reprezentau, în opinia lui James Burnham, nişte probleme fundamentale care nu puteau fi rezolvate decât prin apariŃia unei clase aparte de specialişti, şi anume managerii.

Page 29: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

29

În această perioadă, definită ca eră a economiei manageriale, s-a impus ideea că existenŃa acestei clase a managerilor este inevitabilă, ei constituind deja o clasă importantă a economiei capitaliste, căreia îi controlează toate mecanismele.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea s-a ajuns la concluzia că, indiferent de nivelul cultural al societăŃii, de regimul politic sau de tipul de orânduire, rolul managerilor este vital, numai ei fiind în stare să organizeze, să coordoneze şi să conducă activităŃile din societate înspre progres şi dezvoltare. Dacă la început managementul era privit ca arta de a conduce o bătălie, o armată, o activitate, o firmă, o instituŃie, un organism politic, un stat, fiind apanajul aproape exclusiv al bărbaŃilor, pe măsura dezvoltării societăŃii, implicarea femeii în această activitate se face simŃită din ce în ce mai mult. Pentru a înŃelege mai bine acest fenomen este necesară o trecere în revistă a evoluŃiei femeii în societate de-a lungul istoriei, încă de la formele incipiente de organizare a colectivităŃilor umane şi până în prezent. 2. Rolul şi evoluŃia istorică a femeii în viaŃa social-politică Implicarea femeii în viaŃa socială se manifestă încă de la începutul omenirii. Matriarhatul ca primă formă de organizare socială se caracteriza prin conducerea tribului, clanului, ginŃii de către femeie. Acest fapt se datorează capacităŃii de procreare a femeii, aceasta fiind cea care dă viaŃă. Însuşi dreptul roman, consacră această calitate a femeii prin principiul „in jure mater semper certa est” (în drept mama este întotdeauna sigură), principiu recunoscut şi în zilele noastre. Toate deciziile importante era luate de către femeie, bărbaŃii fiind implicaŃi mai ales în muncile necesare întreŃinerii familiei (agricultură, vânătoare, pescuit etc.) EvoluŃia societăŃii către forme de organizare mai complexe (oraşe - state, state) realizate, de regulă, prin intermediul conflictelor armate a dus la creşterea importanŃei bărbatului, ca luptător războinic, datorită forŃei sale fizice superioare. În timp, femeia a ajuns să nu mai aibă nici o putere de decizie, să desfăşoare muncile cele mai grele, iar societatea în ansamblul ei să fie acaparată de către bărbaŃi – epoca patriarhatului. Începând cu această epocă rolul femeii se reduce, aproape exclusiv, la activităŃile casnice, de îngrijire şi întreŃinere a familiei, aceasta din urmă devenind nucleul central al societăŃii. Totuşi, importanŃa femeii în viaŃa de zi cu zi este consfinŃită până în zilele noastre de religie, prin aceea că principalele zeităŃii venerate în diverse culturi şi civilizaŃii ale omenirii sunt zeităŃi feminine. Astfel, în toate culturile antice Pământul („cel care ne dă viaŃă şi ne hrăneşte”) era reprezentat ca o zeitate feminină (Geea la greci şi romani, Onna la mesopotamieni, Isis la egipteni). Existau, de asemenea, la diverse popoare şi alte zeităŃi secundare întruchipate prin personaje feminine. Nu trebuie neglijată, în religiile contemporane, figura proeminentă a fecioarei Maria, numită prin excelenŃă Născătoare.

Page 30: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

30

În epoca romană reprezentativitatea şi drepturile femeii în societate scad până într-atât încât aceasta era supusă în totalitate autorităŃii bărbatului (tată, soŃ, fiu sau tutore legal). Orice act al femeii (care putea avea proprietăŃi imobiliare) era supus încuviinŃării unui bărbat, deoarece se considera că femeile nu deŃin capacităŃile necesare pentru a se autoadministra. Această percepŃie referitoare la femeie se extinde peste tot în lume şi dăinuie în societate peste 2000 de ani, până în epoca modernă, când au loc mişcările de emancipare ale femeilor. Odată cu dezvoltarea societăŃii, în perioada revoluŃiei industriale, începe să se modifice şi percepŃia despre femei în societate. Astfel, pe măsura apariŃiei şi dezvoltării unor noi ramuri industriale, pe măsura creşterii consumului de diferite categorii de produse, femeile devin din ce în ce mai active, implicându-se nemijlocit în astfel de activităŃi productive. Dacă la început munca femeilor se îndrepta cu predilecŃie spre ramurile de activitate considerate mai uşoare (industria textilă, industria alimentară, comerŃ), treptat femeile încep să se implice din ce în ce mai mult în ramuri de activitate considerate aproape exclusiv apanajul bărbaŃilor (industriile extractive, minerit, industriile prelucrătoare, construcŃii, industriile de război). Se ajunge în situaŃii deosebite, când datorită crizei accentuate de forŃă de muncă, pe perioada celor două mai războaie mondiale, femeile aproape că susŃin în totalitate atât industriile de război, cât şi celelalte ramuri industriale, în principalele Ńări combatante în cadrul acestor conflagraŃii. Primele forme de încercare a impunerii femeilor pe plan social au loc în epoca modernă, în perioada marcată de Iluminism şi de revoluŃia industrială, când societatea evoluează în direcŃia schimbării mentalităŃilor cetăŃenilor. Aceste epoci sunt marcate de o serie de fenomene ce merită a fi menŃionate: - adoptarea DeclaraŃiei Drepturilor Omului; - creşterea rolului economic al femeilor, prin implicarea tot mai frecventă a acestora în activităŃi cu caracter productiv, industrial, în detrimentul celor casnice, pe măsura creşterii necesităŃilor de consum ale populaŃiei; - lărgirea accesului la educaŃie a unei mari categorii de populaŃie şi, implicit, a unei părŃi a femeilor; - mişcări de emancipare ale femeilor în vederea obŃinerii unor drepturi civile şi politice sporite în societate. De abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, în societatea burgheză s-au făcut auzite şi primele voci care revendicau drepturi egale pentru femei. Acest lucru a avut mai multe cauze. În primul rând, DeclaraŃia Drepturilor Omului, elaborată pe baza dreptului natural în FranŃa şi Statele Unite, au făcut ca şi femeile să emită pretenŃia unor drepturi egale. Prin dezvoltarea activităŃii capitaliste de producŃie, locul de muncă şi cel de domiciliu au devenit entităŃi din ce în ce mai diferite, acest lucru a conducând la o redefinire a diviziunii muncii între sexe. Femeia se definea în mod primar ca soŃie şi mamă, a cărei muncă în cadrul familiei facilita succesele bărbatului în activităŃi

Page 31: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

31

extra domestice. Familia a devenit astfel un spaŃiu de comunicare socială şi de reproducere aflat în afara sferei profesionale, rezervată exclusiv soŃilor şi copiilor acestora. Femeile au fost „scutite” de munci, sarcina lor fiind în schimb să transforme familia într-un loc de refugiu privat şi intim, care să completeze în mod armonios lumea exterioară a activităŃii lucrative, concurenŃiale şi centrate în jurul puterii şi a banilor. Primele încercări ale mişcării de emancipare feminină au apărut pe parcursul secolului al XIX-lea şi urmăreau ameliorarea situaŃiei femeilor în domeniul civil, mai ales ca acestea să devină mature din punct de vedere legal (în materie de divorŃ, custodie, desfiinŃarea statutului de fiinŃă superioară a bărbatului în căsnicie etc.). Dreptul de vot nu a ocupat la început în revendicările lor decât o poziŃie secundară. În tot cazul, femeile au avut de îndurat o perioadă foarte îndelungată experienŃe amare. Fără dreptul de a se implica în politică, aceste femei se aflau la bunul plac al partenerilor lor de sex masculin şi depindeau întru totul de situaŃia politică. Partenerii de coaliŃie şi partidele cu renume nu sprijineau idealurile feministe decât atâta vreme cât acest lucru le servea satisfacerii propriilor interese. Atunci când toŃi aceştia îşi vedeau scopurile atinse, femeile rămâneau singure. În consecinŃă, prima mişcare feministă a insistat din ce în ce mai mult asupra dobândirii dreptului de vot. Feministele s-au asociat în organizaŃii proprii, autonome sau parŃial autonome. Aceste femei care s-au impus pe planul vieŃii publice pot fi împărŃite în trei categorii distincte: - femeile moderate - o grupare eterogenă de asociaŃii de femei, ale căror membre încercau să impună anumite schimbări într-o mai mică măsură sau treptat, în cadrul societăŃii burgheze preexistente. Această grupare sublinia faptul că femeia este altfel şi că ea are o cu totul altă misiune în societate decât bărbatul. Din această categorie făceau parte de ex. asociaŃiile caritabile creştine care se îngrijeau de femeile sărmane, dar şi asociaŃiile liberale de femei şi femeile conservatoare. Nu toate aceste asociaŃii cereau însă introducerea dreptului de vot şi pentru femei, unele din acestea chiar pronunŃându-se în defavoarea acestuia pe motivul că femeile nu erau încă pregătite pentru a vota, că nu se dorea bruscarea conducerii, sau se cerea pur şi simplu introducerea dreptului de vot în funcŃie de clasă socială, care includea astfel şi femeile. Dreptul de vot nu trebuia conferit tuturor, ci doar femeilor burgheze care dispuneau de anumite proprietăŃi. În cursul militarizării şi naŃionalizării dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial, multe femei s-au implicat în politică, chemându-şi susŃinătoarele să contribuie la „apărarea” patriei. - femeile radicale - o categorie relativ restrânsă de burgheze care se manifestau pentru o transformare radicală a societăŃii. Ele au fost forŃa motorie principală a luptei pentru obŃinerea dreptului de vot la femei. Aceste femei susŃineau din răsputeri egalitatea dintre sexe, femeile trebuind să dispună astfel de aceleaşi drepturi ca şi bărbaŃii. Gruparea radicalelor a fost o mişcare de mici proporŃii, care nu se afiliase nici unui partid. Unele dintre aceste femei au încercat însă să lege contacte cu femeile socialiste. Unele campanii, ca de exemplu cea pentru dobândirea dreptului de vot la femei, au fost organizate la comun cu acestea. Feministele radicale s-au impus şi pentru drepturile femeilor dezavantajate social -

Page 32: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

32

muncitoarele şi prostituatele. Reprezentantele acestei categorii au înfiinŃat pe timpul Primului Război Mondial „Liga InternaŃională a Femeilor pentru Pace şi Libertate”, din care făceau parte femei din toate naŃiunile implicate la acea oră în conflagraŃia mondială. - femeile socialiste - era gruparea femeilor organizate în mod relativ autonom în jurul mişcării socialiste, şi mai târziu, al mişcării comuniste. Revendicările principale ale femeilor socialiste corespundeau revendicărilor socialiste mai generale de după desfiinŃarea diferenŃelor dintre clase şi a proprietăŃii private asupra mijloacelor de producŃie. Precursoarele mişcării socialiste a femeilor prevedeau independenŃa economică a femeii ca o condiŃie de bază pentru obŃinerea de drepturi egale, precum şi desfiinŃarea ierarhizării sexelor în mod analog cu desfiinŃarea claselor sociale. În centrul revendicărilor femeilor socialiste s-a aflat mai întâi ameliorarea situaŃiei economice a muncitoarelor şi ridicarea acesteia la nivelul celei de care beneficiau muncitorii (salarii egale pentru o muncă egală, acceptarea femeilor în sindicate etc.), mai târziu, la aceste revendicări s-a adăugat şi dreptul de vot. Ziua InternaŃională a Femeilor de la data de 8 martie a fost fixată de adeptele mişcării socialiste a femeilor. În privinŃa implicării femeilor în viaŃa politică de-a lungul istoriei situaŃia este arhicunoscută. Vreme de câteva mii de ani implicarea femeilor în politică a avut un rol marginal, majoritatea femeilor fiind private de orice fel de drepturi civile şi politice, accesul la conducerea treburilor statului aparŃinând exclusiv bărbaŃilor. Există câteva excepŃii de la această regulă, când pe parcursul istoriei, în anumite momente de conjunctură politică conducerea unor state importante s-a aflat în mâna unor figuri feminine proeminente: reginele Elisabeta I, Victoria şi Elisabeta a II-a în Regatul Unit al Marii Britanii; regina Ecaterina cea Mare a Rusiei, regina Maria Tereza a Austriei şi altele, care au domnit în calitate de suverane. Deşi în puŃine situaŃii femeile au ieşit în evidenŃă la conducerea statelor, se cunosc foarte multe evenimente care au schimbat cursul istoriei datorită implicării indirecte sau mascate a femeii ca mijlocitoare în încheierea unor alianŃe (prin relaŃii de rudenie, căsătorii, lovituri de stat, comploturi), dar şi prin impulsionarea şi orientarea bărbaŃilor vremii către anumite direcŃii. Unul dintre cele mai importante evenimente în evoluŃia politică a femeii îl reprezintă dobândirea dreptului de vot, ca urmare a unei lupte îndelungate duse de mişcările de emancipare feministe din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Dacă în secolul al XIX-lea, dreptul de vot a mai multor categorii de bărbaŃi, din afara claselor conducătoare, s-a extins în numeroase Ńări ale lumii, dobândirea dreptului de vot de către femei s-a materializat abia spre sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Astfel, în anul 1893 în Noua Zeelandă femeile obŃin dreptul de vot la nivel naŃional. Acest fenomen se extinde Australia în anul 1902, iar femeile din Ńări precum SUA, Marea Britanie şi Canada, nu primesc acest drept decât la sfârşitul Primului Război Mondial. În 26 august 1920 cel de-al 19-lea Amendament al ConstituŃiei SUA acordă femeilor din această Ńară dreptul la vot.

Page 33: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

33

În februarie 1918 în Marea Britanie, femeile în vârstă de peste 30 de ani obŃin dreptul de a vota. Începând cu anul 1928 dreptul universal de vot atât pentru femei, cât şi pentru bărbaŃi este egalizat. În alte Ńări europene dreptul de vot al femeilor a fost garantat încă de la începutul secolul al XX-lea, astfel: Finlanda în 1906, Norvegia în 1913, Danemarca şi Islanda în 1915. În Uniunea Sovietică şi Olanda dreptul de vot al femeilor a fost acordat în 1917, în Austria, Cehoslovacia, Polonia şi Suedia în 1918, iar în Germania şi Luxemburg în 1919. Dacă Spania a extins dreptul de vot pentru femei în 1931, FranŃa a realizat acest lucru în 1944, iar Ńări precum Belgia, Italia, România şi Iugoslavia au acordat dreptul de vot femeilor începând cu anul 1946. ElveŃia a acordat acest drept femeilor abia în anul 1971, iar în Liechtenstein acest drept a fost dobândit în anul 1984. În Canada, femeile şi-au câştigat dreptul de vot în 1916, în provinciile Alberta, Manitoba şi Saskatchewan, în celelalte provincii fiind instaurat acest drept în 1918, iar în Quebec în anul 1940. În Ńările Americii Latine dreptul de vot al femeilor a fost garantat începând cu 1929 în Ecuador, 1932 în Brazilia, 1939 în El Salvador, 1942 în Republica Dominicană, 1945 în Guatemala şi 1946 în Argentina. În India, după ieşirea de sub dominaŃia britanică, a fost adoptat dreptul de vot universal al adulŃilor prin adoptarea ConstituŃiei în anul 1949. În alte Ńări asiatice importante a fost instituit dreptul de vot al femeilor astfel: în Filipine în anul 1937, în Japonia în 1945, în China în 1947, iar în Indonezia în 1955. În Ńările africane femeile şi bărbaŃii au dobândit, în general, dreptul de vot în acelaşi timp, după eliberarea acestor Ńări de sub dominaŃia colonială a marilor puteri (în Liberia în 1947, Uganda în 1958, Nigeria 1960 etc.). În multe Ńări din Orientul Mijlociu dreptul de vot universal a fost dobândit după cel de-al doilea război mondial. În unele Ńări, precum Arabia Saudită dreptul de vot este limitat neavând caracter universal, iar în Kuweit acesta este foarte limitat, femeile fiind excluse total de la vot. Pe acest fond de emancipare manifestat pregnant în secolul al XX-lea, prin obŃinerea în numeroase Ńări a unor drepturi civile şi politice egale cu ale bărbaŃilor, femeile au început să se implice din ce în ce mai mult în viaŃa politică şi să acceadă la funcŃii înalte în stat. Pot fi considerate elocvente câteva exemple de femei politician din perioada contemporană (Margaret Thatcher, Indira Gandhi, Benazir Bhutto, Angela Merkel), care au marcat destinele Ńărilor lor, făcându-se remarcate la nivel mondial. Elocvent, în acest sens, este exemplul dat de senatorul american Hillary Clinton, care s-a înscris în bătălia electorală pentru PreşedinŃia celui mai puternic stat din lume, SUA, şi care, în pofida unui eşec la limită arată evoluŃia democratică a societăŃii americane, dar şi un oarecare conservatorism manifestat în rândul populaŃiei, vis-à-vis de capacitatea unei femei de a conduce un stat atât de puternic.

Page 34: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

34

3. Implicarea femeii în viaŃa ştiinŃifică Un alt aspect relevant privitor la rolul femeilor în societate se referă la implicarea acestora în viaŃa ştiinŃifică. Având în vedere evoluŃia istorică a societăŃii, progresul tehnico-ştiinŃific înregistrat în ultimele secole se poate discuta despre o activitate ştiinŃifică mai ales legat de această perioadă. Marea majoritate a ştiinŃelor s-au dezvoltat şi consolidat în ultimii 200-300 de ani, pe baza contribuŃiilor aduse de numeroşi cercetători ştiinŃifici din diferite zone ale lumii, în rândul acestora nefiind lipsit de importanŃă aportul adus de o serie de femei, care prin descoperirile şi cercetările efectuate au revoluŃionat domeniile în cauză. Trebuie remarcat că şi această latură a aparŃinut cu predilecŃie bărbaŃilor, mai ales datorită faptului că accesul femeilor la educaŃie a fost foarte limitat de-a lungul istoriei. Multă vreme, educaŃia era apanajul claselor dominante, analfabetismul fiind omniprezent în rândul bărbaŃilor şi aproape generalizat în rândul femeilor. În acest context, se poate vorbi despre o implicare a femeilor în viaŃa ştiinŃifică, cu precădere în ultimii 200 de ani, odată cu lărgirea accesului la educaŃie a maselor largi de indivizi, inclusiv a femeilor. Cazurile de oameni de ştiinŃă femei din secolele anterioare pot fi considerate excepŃii deosebite, iar contribuŃiile lor la dezvoltarea ştiinŃei mai mult sau puŃin relevante. Implicarea femeilor în activitatea ştiinŃifică se manifestă în multe domenii precum: fizică, chimie, biologie, medicină, astronomie, arheologie, matematică, inginerie, filosofie, sociologie etc. Trebuie remarcat faptul că aceste contribuŃii ştiinŃifice au fost recunoscute la nivel mondial, prin acordarea unui număr de 12 Premii Nobel pentru personalităŃi feminine din domeniul ştiinŃific, dintr-un total de 512 premii acordate, până în anul 2007, pentru domenii precum fizică, chimie şi medicină. Lista acestora cuprinde pe: - Maria Sklodowska-Curie (1911), Irène Joliot-Curie (1935),Dorothy Crowfoot Hodgkin (1964) – în domeniul chimiei; - Maria Sklodowska-Curie (1903), Maria Goeppert Mayer (1963) – în fizică; - Gerty Cori (1947), Rosalyn Sussman Yalow (1977), Barbara McClintock (1983), Rita Levi-Montalcini (1986), Gertrude Elion (1988), Christiane Nüsslein-Volhard (1995), Linda B. Buck (2004) – în medicină. Alături de aceste contribuŃii de vârf la dezvoltarea ştiinŃei există numeroase alte realizări remarcabile în diverse domenii de activitate, profilul femeii – cercetător ştiinŃific fiind foarte bine conturat în marile institute de cercetări, universităŃi şi alte organizaŃii de profil din diverse regiuni ale globului. 4. Implicarea femeii în viaŃa cultural-sportivă Un aspect particular al societăŃii ce merită abordat este implicarea femeilor în activitatea culturală şi sportivă. Trebuie remarcat faptul că prin structura emoŃională lor femeile sunt înclinate mult spre domeniul cultural, arta, muzica, literatura făcând parte din preocupările lor curente din cele mai vechi timpuri.

Page 35: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

35

ContribuŃia femeilor la îmbogăŃirea patrimoniului cultural al umanităŃii este foarte semnificativă putând fi evidenŃiate realizări în domeniile ce Ńin de spectrul cultural şi putând fi date numeroase exemple de personalităŃi din aceste domenii. Semnificativ, în acest sens, poate fi şi faptul că un număr de 10 femei au fost laureate ale Premiului Nobel pentru literatură, până în prezent. Numeroase capodopere aparŃinând culturii universale pot fi atribuite femeilor şi considerate cel puŃin de aceeaşi valoare cu multe dintre realizările remarcabile aparŃinând unor celebrităŃi din lumea bărbaŃilor. Fenomenul cultural este accentuat, în zilele noastre, de puternica mediatizare prin mijloacele mass-media şi prin Internet. Televiziunea a devenit practic unul dintre cei mai importanŃi mesageri culturali ai omenirii, realizările din cultură fiind evidenŃiate pe scară largă prin intermediul său. Diversitatea de programe oferite de televiziune în toate regiunile lumii, are un scop cultural, educativ, dar mai ales de divertisment. Implicarea femeilor în această activitate este remarcabilă, televiziunea fiind cea care a creat o multitudine de vedete în majoritatea Ńărilor lumii, printr-o intensă mediatizare. Acestea provin din rândul moderatorilor de emisiuni, din rândul artiştilor de film, a muzicienilor, a vedetelor din lumea modei şi divertismentului etc. Pentru numeroase categorii sociale, mai ales pentru tineri, vedetele care apar la televiziune devin adevărate modele de urmat în viaŃă. Prin impactul pe care-l au asupra publicului larg acestea pot contribui, în sens pozitiv sau negativ, la educarea şi influenŃarea diferitelor categorii de public. Acest domeniu este, probabil, cel în care femeile au realizat cel mai remarcabil succes în raport cu bărbaŃii, mai ales datorită faptului că televiziunea s-a dezvoltat pe plan mondial în ultimii 50 de ani, într-o epocă de largă deschidere universală, în care egalitatea dintre sexe este din ce în ce mai mult prezentă. Fenomenul de emancipare a femeilor poate fi reliefat pregnant prin implicarea pe scară largă a femeilor în sport, în prezent, în toate Ńările lumii. Sportul, atât cel de performanŃă, cât şi cel de masă a devenit o activitate practicată cu precădere de femei şi bărbaŃi, chiar şi la vârste mai înaintate. Până nu cu mult timp în urmă, sportul era o activitate desfăşurată exclusiv de bărbaŃi, un număr restrâns de femei aparŃinând claselor dominante practicând anumite ramuri sportive ca un hobby (echitaŃie, vânătoare, scrimă, şah). Un moment de referinŃă în dezvoltarea sportului şi extinderea acestuia pe plan mondial este reluarea Jocurilor Olimpice începând cu ediŃia de la Atena din aul 1896. Dacă la prima ediŃie a luat parte un număr de 241 participanŃi din 14 Ńări, exclusiv bărbaŃi, începând cu a doua ediŃie, Jocurile Olimpice de la Paris din 1900 a înregistrat atât participare masculină, cât şi feminină. Jocurile Olimpice organizate din patru în patru ani, vara, au căpătat o amploare deosebită, la ultima ediŃie desfăşurată în anul 2004 la Atena luând parte 10.625 de competitori din 202 Ńări ale lumii, dintre care peste 3.500 au fost femei.

Page 36: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

36

Concomitent cu Jocurile Olimpice de Vară, începând cu anul 1924 au fost organizate Jocurile Olimpice de Iarnă, din patru în patru ani, pentru discipline specifice sezonului, la ediŃia Torino 2006 luând parte 2633 sportivi din 80 de Ńări în 84 de probe, aproape 1.000 fiind femei. PerformanŃele înregistrate de femei în sport pot fi considerate remarcabile, la nivelul bărbaŃilor. Progresele şi dezvoltarea multor ramuri sportive pentru femei, care aparŃineau până nu demult bărbaŃilor, este evidentă, sportul devenind un fenomen de masă la nivel mondial, care se dezvoltă într-un ritm accelerat şi în care se investesc sume de bani uriaşe. Sportul este privit în multe Ńări ale lumii ca o politică de stat, el ajutând la menŃinerea unei stări bune de sănătate în rândul naŃiunii, dar şi o modalitate de a promova imaginea Ńării respective, prin performanŃele înregistrate de sportivii de vârf, care sunt mediatizaŃi la nivel global. 5. Implicarea femeii în management Considerând managementul ca o activitate utilizată în toate organizaŃiile, indiferent de domeniu, prin intermediul căreia sunt conduse, organizate şi coordonate diverse grupuri de indivizi în activitatea pe care o desfăşoară, este necesară particularizarea principalelor trăsături ale acestuia. Managementul contribuie la bunul mers al activităŃilor în cadrul diverselor categorii de organizaŃii, managerii fiind aceia care prin stilul abordat pun în practică concepŃia proprie privind modul de conducere a acelor activităŃi. Multitudinea de stiluri manageriale adoptate, dar mai ales personalitatea indivizilor, care iau decizii şi care duc la îndeplinire aceste decizii, fac din fiecare organizaŃie o entitate unică. Personalitatea managerului este unică şi indiferent de faptul că acest manager este bărbat sau femeie acea organizaŃie va purta amprenta stilului de conducere imprimat de manager. Deşi apariŃia profesiei de manager este de dată recentă, în ultimii 50-60 de ani, această profesie a căpătat o importanŃă deosebită în societate, influenŃa pe care o pot avea managerii din diversele categorii de organizaŃii putând fi fundamentală pentru mediu. SituaŃia organizaŃiilor economice s-a schimbat radical în ultimii ani, deoarece afacerile nu se mai derulează de mult timp doar între graniŃele naŃionale. Companiile mijlocesc afaceri la nivel internaŃional, au devenit ele însele entităŃi internaŃionale cu filiale plasate în diferite Ńări ale lumii şi din acest motiv managementul a devenit o activitate internaŃională şi multiculturală. Implicarea managerilor în afacerile internaŃionale se poate face din mai multe perspective, în raport cu compania la care lucrează, cu domeniul de activitate şi în funcŃie de un anumit context. O situaŃie poate fi aceea în care un manager activează la conducerea filialei unei companii multinaŃionale, implantată într-un context diferit de sediul central. O altă situaŃie este atunci când, activând în Ńara de origine, un manager coordonează activităŃi care se desfăşoară în alte Ńări, în alte culturi. Uneori, implicarea în

Page 37: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

37

afacerile internaŃionale presupune ca un manager să se deplaseze în alte Ńări pentru a negocia cu diverşi parteneri de afaceri, clienŃi sau beneficiari din străinătate. Managerul implicat în afaceri internaŃionale trebuie să se adapteze tuturor acestor situaŃii posibile, pentru fiecare din aceste conjuncturi fiind necesare anumite calităŃi de care managerul trebuie să dispună. Pornind de la tematica abordată în această lucrare, şi în privinŃa profesiei de manager, la fel ca şi în alte laturi ale activităŃii umane, s-a format percepŃia conform căreia activităŃile manageriale sunt exercitate predominant de bărbaŃi. Totuşi, în ultimii 20-30 ani influenŃa şi accesul femeilor la poziŃiile manageriale de top în cadrul organizaŃiilor s-au îmbunătăŃit semnificativ. O femeie în postura de manager nu mai este privită ca un element de culoare, ca un fapt divers, din această postură multe femei dovedind reale calităŃi de conducător, obŃinând performanŃe remarcabile în fruntea organizaŃiilor pe care le conduc. Pentru a avea o imagine clară a posturii de femeie – manager, în întreaga lume, este interesantă o abordare de ordin inter sau multicultural a managementului, punctând doar pe latura ce priveşte femeia în rolul de conducător al unei organizaŃii. Există o concepŃie generalizată asupra managementului internaŃional, potrivit căreia managerul care acŃionează în afaceri internaŃionale îndeplineşte aceleaşi roluri, exercitând aceleaşi funcŃii ale managementului ca şi într-o companie naŃională. Deosebirea constă în faptul că managerul internaŃional exercită aceste funcŃii într-un mediu multicultural sau transnaŃional. Abordarea multiculturală a managementului, pentru a observa care este percepŃia în diferite culturi asupra femeii în ipostaza de manager, poate pleca de la o serie de cercetări efectuate de o serie de specialişti în domeniul managementului comparat. Semnificative în acest sens pot fi considerat cercetările efectuate la nivel global de către Geert Hofstede. Abordarea multiculturală a managementului din perspectiva lui Hofstede a plecat de la un studiu început în anii 1970 şi continuat în deceniile următoare. Acesta s-a bazat pe o anchetă internaŃională, în cadrul căreia au fost analizate un număr mare de culturi, pe baza unor eşantioane reprezentative. Hofstede a ajuns la concluzia că toate culturile pot fi caracterizate prin patru dimensiuni: - distanŃa ierarhică faŃă de putere mică / mare; - controlul incertitudinii în cadrul societăŃii intens / redus; - individualism / colectivism; - masculinitate / feminitate. ToŃi parametrii abordaŃi de Hofstede în teoria sa conduc la rezultate interesante, însă dimensiunea pe care o vom analiza, în continuare, este cea legată masculinitatea sau feminitatea care caracterizează o anumită cultură, aceasta arătând cum este percepută activitatea de management din perspectiva acelei culturi. Abordarea dimensiunii culturale masculinitate – feminitate porneşte de la controversa existentă de-a lungul istoriei civilizaŃiei privind egalitatea sau inegalitatea dintre sexe. EvoluŃia diferită a societăŃii înregistrată în cadrul

Page 38: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

38

diverselor culturi sau naŃiuni, determină ca repartizarea rolurilor în funcŃie de sex să nu se realizeze la fel în toate culturile, conducând la diferenŃe culturale. Aceste diferenŃe se observă şi în managementul organizaŃiilor. Cu cât rolurile sunt mai diferenŃiate, cu atât cultura respectivă se caracterizează mai mult prin masculinitate şi cu cât rolurile îndeplinite de către bărbaŃi şi femei sunt mai puŃin diferenŃiate, cultura respectivă se caracterizează mai mult prin feminitate. Masculinitatea / feminitatea unei culturi poate fi reliefată şi de scopurile urmărite de bărbaŃi şi, respectiv, de femei, în societate şi în activitatea de management a unei organizaŃii. Din perspectiva bărbaŃilor este importantă şansa de a accede la posturi înalte, bine plătite, posibilitatea de a învăŃa şi de a se perfecŃiona şi de a rămâne la curent cu noutăŃile. Femeile, însă, acordă o mare importanŃă faptului de a lucra într-o atmosferă destinsă, de a avea siguranŃa postului, de a avea condiŃii de muncă bune, de a avea relaŃii bune cu şefii, cu subalternii sau cu colegii. DiferenŃele ce apar în diferite culturi privind repartizarea rolurilor în societate nu pot fi explicate întotdeauna prin raportarea la anumiŃi parametrii de natură socială, politică, economică sau demografică, ci sunt, mai degrabă, rolul unor mentalităŃi, a unor concepŃii transmise din generaŃie în generaŃie, a unor situaŃii conjuncturale. Deşi pot exista diferenŃe semnificative între Ńări aflate în vecinătate, totuşi, poate fi creionat un profil al acestor Ńări, raportat la dimensiunea culturală masculinitate – feminitate, pe baza poziŃionării lor geografice. Astfel, Ńările aflate în zonele geografice mai calde, apropiate de Ecuator se caracterizează prin predominanŃa masculinităŃii, în timp ce Ńările mai apropiate de cei doi poli se caracterizează mai mult prin feminitate. O ierarhizare prin prisma acestei dimensiuni culturale pot poziŃiona câteva dintre principalele Ńări ale lumii în următoarele poziŃii: - Ńări caracterizate de masculinitate: Japonia, Mexic, Germania, Marea Britanie, SUA, Italia, Grecia, Austria, Irlanda, Ńările arabe; - Ńări caracterizate de feminitate: Suedia, Danemarca, Olanda, Finlanda, Portugalia; - Ńări caracterizate de un echilibru în raportul masculinitate – feminitate: FranŃa, Spania, Coreea de Sud. Principalele trăsături care reflectă Ńările predominant masculine, reliefate şi în privinŃa modului în care este percepută femeia – manager sunt: - delimitarea clară a rolurilor bărbaŃilor şi femeilor în societate; - dominaŃia bărbaŃilor în toate situaŃiile; - importanŃa reuşitei în viaŃă, ca singur element care contează; - importanŃa obŃinerii banilor şi a bunurilor; - admiraŃia pentru oamenii care reuşesc în viaŃă, pentru modelele de succes; - se apreciază independenŃa; - se trăieşte pentru a munci. În aceste culturi poziŃia bărbatului în cadrul familiei, în societate şi în management este predominantă, femeia fiind în plan secundar sau, uneori, fiind

Page 39: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

39

lipsită de unele drepturi fundamentale (în Ńările arabe). Reuşita femeilor în management, în astfel de culturi, este sporadică, marcată deseori de obstacole, acestea fiind privite cu neîncredere sau nefiind tratate de pe poziŃii de egalitate cu bărbaŃii. Femeia se manifestă mai ales în afara spaŃiului public, în familie, contribuind la îngrijirea acesteia, lăsând reuşita în carieră pe seama bărbatului. În organizaŃiile în care predomină cultura masculină managerii sunt tentaŃii să promoveze strategii ofensive, îndreptate spre obŃinerea de performante imediate. Sunt folosite adeseori strategii globale, care urmăresc exploatarea oricăror oportunităŃi din mediu. Nu se pune un accent deosebit pe relaŃiile de colaborare din cadrul firmei, preferându-se uneori chiar situaŃiile conflictuale, care determină un mai mare dinamism, competiŃie între grupuri şi, implicit, obŃinerea de performanŃă. În astfel de organizaŃii practicile bazate pe discriminare sunt destul de uzuale, mai ales femeile fiind cele dezavantajate. Motivarea şi antrenarea angajaŃilor se bazează pe aspectul material, în funcŃie de performanŃe, existând diferenŃe substanŃiale datorate postului ocupat, nivelului de pregătire, vechimii şi sexului. În cadrul acestor organizaŃii abordarea managerială este preponderent autoritară, bazată pe un control rigid, iar subordonarea ierarhică este clare definită şi acceptată. Culturile marcate de predominanŃa feminităŃii au ca trăsături dominate următoarele: - rolurile atribuite bărbaŃilor şi femeilor în societate se suprapun adeseori; - egalitatea sexelor este prezentă; - calitatea vieŃii este considerată un lucru foarte important; - se manifestă simpatie pentru cei „năpăstuiŃi” - se apreciază solidaritatea; - se acordă importanŃă protecŃiei mediului; - se munceşte pentru a trăi; În aceste culturi poziŃia femeii în familie, în societate şi în management este privită de pe poziŃii egale cu a bărbatului. Şi femeia poate fi considerată un exemplu de succes în carieră şi în viaŃă. Accesul la poziŃiile de vârf în cadrul companiilor se realizează la fel de uşor atât pentru femei, cât şi pentru bărbaŃi. În organizaŃiile în care predomină feminitatea, se utilizează strategii bazate pe firmă, mai puŃin agresive, pe principiul realizării obiectivelor „pas cu pas”. În astfel de organizaŃii predomină interesul faŃă de resursa umană, de motivarea acesteia, sunt evitate discriminările de orice fel, există preocupare pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor de muncă, pentru realizarea unui climat de cooperare şi pentru evitarea conflictelor. Stilul de management abordat în astfel de organizaŃii este predominat democratic, participativ, bazat pe implicarea frecventă a salariaŃilor în actul decizional. Pentru a reflecta la modul corect situaŃia existentă în privinŃa prezenŃei femeilor în management pe plan mondial este edificatoare următoarea situaŃie statistică (revista “Capital, 2008). Astfel, în SUA unul din cinci directori de companii este femeie, în timp ce în Europa raportul dintre femei şi bărbaŃi este de 1 la 20 sau chiar mai mic. SituaŃia aceasta este puŃin mai favorabilă femeilor în

Page 40: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

40

domeniul ştiinŃific, în Europa unul din zece profesori fiind femeie, iar în SUA procentul femeilor profesori în universităŃi este puŃin peste 20%. Aceasta situaŃie reflectă faptul că, la nivel global, persistă predominanŃa bărbaŃilor la nivel managerial, femeile putând, totuşi, compensa printr-un nivel calitativ mai ridicat al actului managerial şi printr-o mai mare dedicare spre această profesie. 6. Femeia şi rolul ei în managementul românesc Dacă ar fi să abordăm problematica femeii în managementul românesc am putea observa o serie de particularităŃi interesante. Despre situaŃia managementului românesc se poate vorbi din două perspective, înainte şi după 1989. Înainte de 1989 în timpul regimului comunist, într-o economie de stat, bazată exclusiv pe planificare centralizată, rolul managerului (numit director, şef) era unul limitat, acela de a pune în operă directivele primite de la organele centrale, chiar dacă în multe situaŃii era neglijată performanŃa economică, în dauna intereselor de stat. Personalitatea managerului se manifesta doar conjunctural, în încercarea „de a rezolva” anumite situaŃii, neputându-se evidenŃia calităŃile reale, aptitudinile de manager cu care era înzestrată o persoană. Nu se poate vorbi despre un profil al managerului, fie el bărbat sau femeie, într-un astfel de sistem politico-economic. Totuşi, poate fi observată o situaŃie care caracteriza societatea românească în acea perioadă şi chiar după 1989, şi anume predominanŃa masculinităŃii în societate şi la nivel managerial. PrezenŃa femeilor în posturile de conducere atât la nivel politic, cât şi economic era destul de limitată. După 1989 situaŃia politică şi economică din România se schimbă radical. Pe măsura trecerii de la economia de stat centralizată la cea privată, pe lângă vechea categorie de manageri instruiŃi în vechiul regim, apare o categorie nouă de manageri, marea majoritate cu reale calităŃi antreprenoriale, unii cu o bună pregătire realizată în şcoală, alŃii doar cu o experienŃă profesională în spate şi cu o puternică dorinŃă de a face performanŃă. În rândul acestei noi categorii manageriale, formate după 1990, o pondere importantă revine femeilor. Dacă la început, prin prisma tradiŃionalismului şi a mentalităŃii existente în societatea românească, femeile – manager din România au fost privite cu neîncredere, cu timpul ele şi-au câştigat o poziŃie corectă în managementul românesc, datorită performanŃelor economice pe care le-au obŃinut, din dorinŃa puternică de „a reuşi”. În ultimii ani mentalitatea managerilor români s-a schimbat, au început să se organizeze, asociindu-se în anumite asociaŃii profesionale, pe ramuri de activitate sau pe alte criterii. Deşi, încă se păstrează în societatea românească o predominanŃă a bărbaŃilor în posturile de manageri, rolul şi implicarea femeilor în management este recunoscută. În acest sens, şi societatea românească a preluat exemplul, provenit din alte Ńări mai dezvoltate din puncte de vedere economic, de a evidenŃia performanŃele obŃinute în management şi de a relata carierele de succes ale managerilor români,

Page 41: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

41

inclusiv femei. Aceste iniŃiative se materializează prin acordarea de premii anuale pentru performanŃe economice şi manageriale de către diverse organizaŃii antreprenoriale. O altă practică, devenită tradiŃională în mass-media românească, este realizarea de către publicaŃii cu specific economic a unor topuri anuale de genul „300 cei mai bogaŃi români” şi „Top 100 de femei de succes”, realizate de revista „Capital”, în care evidenŃiate succesele obŃinute în afaceri de managerii români, implicit de femei, creionându-se un adevărat profil psihologic al managerului român capitalist. Profilul psihologic al femeii – manager din România definit pe baza unor cercetări (revista “Capital, 2008) efectuate în mediul de afaceri românesc arată următoarele trăsături ale femeii: - o persoană creativă, cu imaginaŃie; - o persoană emoŃională; - o persoană atentă la detalii; - o persoană organizată, metodică, punctuală; - o persoană adaptabilă, flexibilă; - o persoană caldă şi prietenoasă; - o persoană intuitivă; - o persoană preocupată de imagine, atrăgătoare, charismatică; - o persoană pasionată, entuziastă. În acelaşi timp, spre comparaŃie, profilul psihologic al managerului – bărbat din România evidenŃiază următoarele trăsături: - o persoană autoritară, fermă; - o persoană cu abilităŃi tehnice; - o persoană puŃin influenŃată de emoŃiile personale; - o persoană profesionistă, un bun specialist; - o persoană curajoasă, dispusă să-şi asume riscuri; - o persoană pragmatică. Deşi prezenŃa femeilor în rândul managerilor români este relativ scăzută, în ultimii ani femeile au devenit o forŃă în mediul de afaceri autohton, afaceri de succes conduse de femei dezvoltându-se şi consolidându-se în domenii precum: finanŃe-bănci, industria farmaceutică, industria chimică, industria mobilei, medicină, cabinete de consultanŃă şi avocatură, industria cosmetică, industria textilă, IT, modă, design, televiziune, publicitate, sport, asistenŃă socială, asigurări, arhitectură etc. Ca o caracteristică principală a societăŃii româneşti, trebuie reliefat faptul că pentru a fi considerată o femeie de succes aceasta trebuie să reuşească atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional, să îmbine cariera cu viaŃa de familie. Această trăsătură este valabilă de multe ori şi în privinŃa percepŃiei bărbaŃilor ca persoane de succes. O situaŃie interesantă privind percepŃia managerului de succes în societatea românească, este ceea că, deşi sunt apreciate din punct de vedere profesional din postura de manager, femeile nu sunt preferate în posturi de conducere bărbaŃilor, inclusiv majoritatea femeilor preferând în postura de şef o persoană de sex

Page 42: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

42

masculin. Această situaŃie nu are la bază nici un element discriminatoriu, ci Ńine de un anumit conservatorism, de tradiŃia societăŃii româneşti şi de sistemul de valori acceptat de majoritatea românilor. Deşi, nu este respinsă în mod fundamental ideea de femeie – manager, la români predomină, în continuare, percepŃia că bărbatul este mai eficient şi mai performant în poziŃii de conducere, dar tendinŃa de egalizare a raporturilor dintre se accentuează permanent. O concluzie generală a acestui studiu este aceea că, indiferent de rolul pe care l-a avut până prezent în societate, în anumite zone ale lumii şi în anumite conjuncturi, poziŃia femeii devine din ce în ce mai importantă, necesitatea implicării ei în viaŃa publică şi în managementul organizaŃiilor fiind absolut necesară şi de necontestat. Bibliografie

Burduş E., 2001, Management comparat internaŃional, Ed. Economică, Bucureşti;

Hofstede G., 1996, Managementul structurilor multiculturale, Ed. Economică, Bucureşti;

Nicolescu O., 1997, Management comparat, Ed. Economică, Bucureşti; Vinnicombe S. , 1998, Colwill N., Femeile în management, Ed. Teora,

Bucureşti; *** Revista “Capital”, 300 cei mai bogaŃi români, nr. 1-6, 2002-2007; *** Revista “Capital”, Top 100 femei de success, nr. 1-5, 2004-2008; *** Internet: www.dadalos.org, www.wikipedia.org

Page 43: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

43

FACTORING - A MODERN TECHNIQUE OF FINANCING BASED ON THE COMMERCIAL DEBTS

MOBILIZED BY BANKS

David Delia* Pereş Ion**, Bogdan Victoria*** * “Vasile Goldiş” Western University of Arad, Faculty of Economics, 310426 Arad,

57 Cocorilor Str., phone 0722336885, [email protected]; **Western University of Timişoara, Faculty of Economics, 16 J.H.Pestalozzi Str., 300115,

Timişoara, phone 0722282966, ion.peres @fse.uvt.ro ***University of Oradea, Faculty of Economics, [email protected]

Abstract: The globalisation of the world economy and of the financial markets has made the

banking societies direct themselves towards utilizing new financing techniques. Factoring is a modern technique of financing which is made especially in the countries which are developed from an economic point of view, the most important markets being the United States, Italy, Great Britain and Japan. In Romania this technique started to be more and more utilized, because it has a series of advantages. This paper has as its goal a short presentation of the operation of factoring and also of the advantages and disadvantages which it gives to the users.

Keywords: commercial debts, financing, contract, factor, supplier, beneficiary, 1. Introduction

The development of the international financial markets and the utilization of a wide range of financial instruments have allowed the banks to have greater access to financing. At the same time, the markets have extended and opportunities of developing new products and providing a wide range of services have appeared. The rhythm of these changes seems to be faster in some countries than in the others and the banks having become involved in the process of developing new instruments, products, services and techniques. The traditional banking practices which are based on making deposits and giving loans have become nowadays a part of the typical activity of the banks, often being also the least profitable. The new activities such as transactions on the financial markets and generating incomes using the commissions are at present the major sources of profitability of the banks.

The word factoring comes from Latin. The notion of factoring is based on the verb “facere”, which translated means to make, to act, to treat, to negotiate. The historical sciences claim that the name of “facere” is the precursor of the modern notion of factor which in the past took the role of sale agent in the commercial area.

The modern transformation in the factoring instrument of financing took place at the end of the XIXth century in the United States of America, being taken at the beginning of the XXth century by the countries which were developed from

Page 44: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

44

an economic point of view from the west of Europe and in the second half of the XXth century, by the states from the East of Europe. Factoring is especially done in the countries which are developed from an economic point of view; the most important markets are the United States, Italy, Great Britain, France, and Japan. On these markets most of the clients of the factors belong to the electronic, textile, food or furniture industry.

We will now go on to presenting some definitions of the notion of factoring in order to clarify it and for a better understanding of the concept of factoring.

“Factoring is a complex financial product that simultaneously combines the following services: loaning, taking the risk of not paying debts, services of pursuing and paying debts, as well as the bookkeeping of the debts” (Roventa, 2002).

According to the law 469/2002 regarding some measures for enhancing the contractual discipline, factoring is a contract signed between one party, called the adherent, which supplies merchandise or renders services, and a banking society or a financial institution, called the factor, by which the latter ensures the financing, pursuing the debts and protecting against the loan risks, and the adherent gives the factor, as a sale, the debts which arise from the sale of merchandise or the rendering of services to third parties. When the seller and the buyer are located in different countries, factoring is called international factoring.

Factoring is a commercial contract through which a party which is called “adherent” gives into property a certain category of its debts to another party, a “factor”, that undertakes the obligation, in exchange for a commission, to pay the adherent for their value, subrogating the adherent in all the rights which he has over the debtors in connection with the accomplishment of the transmitted debts” (Molico, Wunder, 2004).

Factoring is a way of short term financing (up to 120-180 days) by a banking society through overtaking the bills from the beneficiary client in exchange for a sum of money called agio.

“The factoring contract is considered to be a contract of the type of the mixed circulation ones. It consists of buying the debts from the factoring client by a bank or a factoring society which specializes in the immediate making available of the bought values or by giving loans at the contracted level. This activity is also combined with rendering services which are given by the factor, such as, for example, organizing the bookkeeping of the undertaken debtors and taking the money from these debts” (in: Codul Comercial German (Baumbach/Hopt : Handelsgesetzbuch).

By attentively reading these definitions which are presented above, the interested persons will be able to formulate a scientific conception which is well based from an economic and judicial point of view about this modern financing instrument which has a strong resonance in the global economy.

Page 45: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

45

2. Research methods and discussion 2.2.1 Presenting the factoring operation

In the case of a factoring contract there are three parties which are involved, namely: • The supplier – it can be one which renders services or executes works, a producer that delivers merchandise that according to the contract becomes a client of factoring.

• The beneficiary – it is the one that acquires the merchandise from the producer, benefits from the executed works or rendered services and that according to the factoring contract will pay the bill directly to the factor. It is called a factoring debtor.

• The factor (the banking society) – buys the debts and finances the supplier. In the diagram which is presented below we will make a general

presentation of the factoring business: FACTORING Factoring Contract Giving the debts Delivering Buying and paying the debts the merchandise out of delivering merchandise Paying the debts

The diagram of the factoring business Source : Tatiana Molico, Eugen Wunder – Factoringul, alternativă modernă de finanŃare, Editura CECCAR, Bucureşti 2004, page 13

„The factoring operations, in the ideal theoretical conception, take place according to the triangular relations graph, in the following order of their succession:

UPPLIER (Client de factoring)

BENEFICIARY (Factoring debtor)

FACTOR ( Factoring society)

Page 46: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

46

• The supplier (the factoring client) delivers the merchandise to the beneficiary (the factoring debtor) according to the commercial contract of selling – buying merchandise;

• The factor ( the factoring society) signs the factoring contract with the supplier of the merchandise (the factoring client);Based on this contract, the supplier (the factoring client) gives the factor (the factoring society) the beneficiary’s debts (the factoring debtor) which come from the delivery of the merchandise.

• The factor (the factoring society) pays the supplier (the factoring client) the price of the debts which is agreed upon in the contract, diminished by the interest or the commission for mediating the discounting operations and other expenses which are agreed upon through the provisions of the factoring contract; The factor (the factoring society) constitutes the right of collecting the value of the debts from the beneficiary (the factoring debtor);

• The beneficiary (the factoring debtor) pays the factor (the factoring society) the equivalent value of the bills at a date of payment which is agreed upon in the commercial contract which is signed with the supplier (the factoring client)” (Molico T., Wunder E., 2004).

After these stages have been gone through it is supposed that the factoring business has accomplished its goal.

The types of factoring which are utilized by the banking societies are: - internal factoring with/ without regress; - export factoring with/ without regress; - import factoring with/without regress. The factoring with regress refers to factoring operations that do not include the service of taking over the risk of not paying the debts.

The factoring without regress refers to factoring operations that include the service of taking over the risk of not paying of the debtors.

Factoring especially applies to the import-export operations, where the quick need for liquidities and the recovering in a relatively short time of the invested funds are in equilibrium. A contract of international factoring implies the participation of four parties: • The supplier (exporter) – that delivers goods or renders services. • The export factor (FE) – the one that performs the financing operation in the currency in which the exporter made the delivery of the good or the rendering of the service. This is exposed to the risk of exchange variations. We mention the fact that the supplier and the export factor are situated in the country of the exporter. • The import factor (FI) – is responsible for the monitoring and the collecting of the funds from the importer. • The buyer (the importer) – that purchases the delivered goods or the services which are rendered by the exporter. The import factor and the buyer (the importer) are situated in the country of the importer. The export factor and the import factor collaborate on the basis of a code of rules regarding the international factoring.

Page 47: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

47

We will go on to underlining the advantages and disadvantages which the utilization of this technique gives the importer, respectively the exporter. a) For the exporter: Advantages : - ensures the exporter rapid access to the work capital, thus eliminating the waiting time. - ensures protection against the loan risk in a percentage of 100% of the value of the debt which the exporter has in relation with his partner. - mobilizing the debts which are falling due allows the exports to immediately pay the value of the raw materials and the purchased materials, which are necessary in order to obtain the production which is meant for the future export. This fact gives the exporter the possibility of obtaining reductions or discounts from the suppliers. - the access of the exporter to international factoring is relatively simple and rapid because no business plans, simulations and projections of the activity of the society during future periods are required, no deposits or mortgages are made. Disadvantages : - the mobilization of the falling due debts takes place in a quantum of 80% of the value of the debts, the difference being discounted at the date of payment from the value of the payment which is ordered by the importer through the factor of import, after having deducted the value of the interest and of the commissions which are owed to the factor of export. - the exporter may utilize international factoring only for those debts which can be paid on a short term basis usually less than 120 days and exceptionally 180 days. - the cost of the financing (the interest and the commissions) is paid for exclusively by the exporter. b) For the importer: Advantages: - it is a variant which is advantageous from a financial point of view for the financing of purchases for a period of up to 120- 180 days, because all the financing expenses are paid for by the exporter. - the length of the loan time without interest gives the importer the possibility of paying his debts towards the exporter out of the value of the merchandise which is bought and sold on the local market. If the importer sells and cashes in on the purchased merchandise in a period smaller than 120-180 days, it can use that money for various personal needs or it can even fructify it. Disadvantages: - in the case in which there is a depreciation of the national currency in relation with the currency in which the obligation of payment towards the exporter is expressed, the importer’s profitability of the commercial transaction will be affected.

The factoring operations are analysed, approved and take place while observing the current legal provisions and the Factors Chain International (FCI) regulations – an international organization with a dominating position on the world

Page 48: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

48

market, that unites over 150 members from 53 countries in a factor network and covers 52% of the international volume of factoring.

The advantage of utilizing this mechanism consists in obtaining the financing in a very short time. If all the conditions which are imposed by the bank are met, the factoring agreement is signed, and the banks will give the financing on the day in which the bill is presented. In this way the firms can better their cash-flow in a much shorter period than in the case of a loan. Unlike the loan, the funds which are obtained will be utilized according to the client’s immediate necessities, without having the obligation of observing a certain destination.

For the tradesmen that resort to factoring, the facilities are supplemented by the fact that the number of documents which must be shown to the bank or to the factoring firm is much lower than in the case of soliciting a loan. After having analysed the documentation, the factor can refuse giving the services only in the case in which there are some stock relations between the adherent and the debtor or in the case of conditioning the sale payments, the payment in advance or upon delivery. Through factoring, the firms which are involved in commercial transactions also benefit from the fact that they can concentrate on the development of the business through the extension of production and sales, while the factor takes care of pursuing the cashing in and the bookkeeping of the bills which go through factoring.

The cost for the factoring operations is divided into the tax for administering the transaction and a separate tax for the actual financing of the operation. Thus, there is a factoring commission and a financing one. The factoring commission applies to the nominal value of the paid bills and represents 0.5-1% for the internal factoring services (in lei) and 1-2% for the export factoring services (in foreign currency). The commission for the export factoring services is established by the quotation of the bank or of the external factoring society and greatly depends also on the volumes that will go through factoring. The number of debtors and the number of transacted bills also count. The financing commission applies to the financed value, respectively to 80-90% of the equivalent value of the bills, during the period of the contract. This can be compared with the interest which is applied to short term loans (in lei or in foreign currency) and can be negotiated according to each transaction. 2.2.2. Case study concerning the accounting implications of factoring in the factor accountancy as banking company

In order to exemplify the operations in the factor accountancz as banking companz we will consider a company that on January, 25, 2008 signs an intern factoring contract with a banking company. The value of the invoices is 10.000 lei, immediat financing 70%, falling due is march, 25,2008. The factor has a recourse right against the adherent the latter having to pay the summs he was financed by the factor .

The rendering sequence in the accountancy of the factor as banking company is the folowing:

Page 49: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

49

- rendering outbooks the value of the aquired invoices from the adherent, on the date of signing the factoring contract:

90319 “Other engajements in = 999 ”The counterparty” 10.000 favour of the client” - rendering the factoring debts fond in the financed value:

20112 ”Recourse factoring” = 25211 ”Available factoring 7.000

accounts” - at the same time the payment will be diminished :

999 ”The counterparty” = 90319 ”Other engajements in favour 7.000 of the client”

- payment made by the adherent:

In advance will be retained the interest and the commission in the 376 credit account „ Income rendered in advance”. From the contract we notice that the value of the interest, considered for the three months for which the financing of 231 lei is made. The calculus of the interest and of the commission is not subject of study of the present paper. We have to mention that each bank has its own was of calculating, taking into consideration the rate of fixed interest and the annual interest.

25211 ”Available factoring accounts” = % 7.000 2511 ”Customer`s accounts” 6.600 376 ”Income rendered in 336 advance” 35327 ”Colected AVT” 64

Considering that, according to the Order 5/2005 of National Bank of Romania, regarding the Accountancy changings, acording to the European laws, applicable to the credit institutions , the interest and the commissions are compulsory monthly rendered: 376 ”Income rendered in advance” = % 112 70212 ”Interest on the factoring” 77 7029 „ Commissions” 35 - at the falling due the income of the invoice will be mentioned :

2511 ”Customer`s accounts” = 202112 „ Recourse factoring” 10.000

Page 50: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

50

- in the moment of incoming the invoice from the factoring debitor, the banking company will end the debts fond and will transfer the client the difference income:

25211 ”Available factoring accounts „ = % 10.000 20112 „Recourse factoring” 7.000 2511 ”Customer`s accounts” 3.000

- in the same time with outbookeeping, the will be and accountancy rendering:

999 ”The counterparty” = 90319 „ Other engajemets in 3.000 favour of the client” 3. Conclusions

Although the advantages which are given by factoring are substantial, the Romanian firms did not greatly choose this category of products until 2001. Only then did the transactions exceed 100 million euros.

At the same time, in Poland the volume of the transactions measured 3.000 million euros. There also was a superior volume in the Czech Republic, Hungary and the Baltic countries. The causes of this discrepancy are related to the macroeconomic conditions, as well as to the offer of the banking system.

The lack of banking offer constituted a brake in the expansion of factoring, but the current tendency is of accentuated growth. The rapid rhythm of increase of the income which is obtained by the banks from factoring operations (approximately ten times in the last six years) indicates the intensifying of the commercial exchanges and the need for liquidities of the economic agents that face an ever stronger competition. At present, the autochthonous market of the banking factoring services is divided between BRD (27%), BCR (23%), Raiffeisen (19%), UniCredit (19%) and ABN Amro (12%). Bibliography: Mihai,I., 2003, Tehnica şi managementul operaŃiunilor bancare, Editura Expert; Molico,T., Wunder, E., 2004, Factoringul, alternativă modernă de finanŃare, Editura CECCAR, Bucureşti; RovenŃa, M., 2002, Introducere în forfetare & factoring. Tehnici moderne de finanŃare a activităŃii de export , Editura Economică; *** Codul Comercial German (Baumbach/Hopt : Handelsgesetzbuch), la capitolul afaceri bancare, subcapitolul factoring; *** Ordinul nr. 5 din 22.12.2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituŃiilor de credit modificat şi completat prin Ordinul nr. 24/2006 şi prin Ordinul nr. 11/2007.

Page 51: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

51

TRATAMENTE CONTABILE APLICATE DE SOCIETATILE BANCARE CU PRIVIRE LA

DEPRECIEREA CREDITELOR. DIFERENTE INTRE REGLEMENTARILE CONTABILE NATIONALE SI IFRS

David Delia Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,

310426 Arad, Str. Cocorilor nr. 57, telefon : 0722336885 [email protected]

Abstract The current period is called the risk management era in the banking area and risk

management is an extremely complex and important task of the banking management. The loan risk can sometimes be difficult to control, with all the ensuring preliminary measures taken through the guarantee system, due to inflation, devaluing and decapitalizing. Because of this, the problem of the protection of loans must be treated within banking societies with the same importance as that of the normal loaning process. According to the current legislation, the protection of loans, along with the system of preliminary depositing, is done by two main channels: the general reserve for the loan risk and the system of commissions. This paper has as its goal highlighting the methods which the banks of Romania can apply to protect themselves against the risk of not paying back loans and afferent interests on their due date.

Keywords: credit depreciation, specific provisions for credit risk, national accountancy regulation, international account standard, the effective interest method

1.Introducere Creditul reprezintă orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă, sau orice prelungire a scadenŃei unei datorii şi orice angajament de achiziŃionare a unui titlu care incorporează o creanŃă sau a altui drept la plata unei sume de bani.

Pentru a se proteja împotriva riscului de neîncasare la scadenŃă a creditului societăŃile bancare îşi pot constitui provizioane specifice de risc de credit. Riscul de credit este riscul înregistrării de pierderi sau nerealizării profiturilor estimate datorită neîndeplinirii de către contrapartidă a obligaŃiilor contractuale. Riscul de credit mai poate fi definit prin pierderea suferită de un agent economic datorită neîncasării la scadenŃă a fluxului de venituri anticipat , ca urmare a deteriorării calităŃii de creditare a debitorului. Prin prisma acestei definiŃii riscul de credit are două coordonate: dimensiunea riscului şi calitatea acestuia. Dimensiunea riscului reprezintă mărimea pierderii suferite de creditor ca urmare a imposibilităŃii debitorului de a returna creditul. Calitatea riscului rezultă

Page 52: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

52

din posibilitatea ca neplată să aibă loc precum şi din garanŃiile care pot reduce pierderea , în caz de neplată. Controlul riscurilor este o sarcină permanentă şi individuală a fiecărei bănci dar se exercită concomitent şi de către Banca NaŃională a României. In cadrul fiecărei societăŃi bancare există un departament specializat care are rolul de a verifica următoarele aspecte : - dacă se respectă condiŃiile contractului de credit privind cuantumul şi durata rambursării; - dacă s-au constituit garanŃiile aferente creditului la timp şi în conformitate cu legislaŃia în vigoare; - dacă există dificultăŃi privind plăŃile , atât în cazul plăŃilor datorate altora de propriul client cât şi în cazul plăŃilor cuvenite de către client . Conform articolului 164 (titlul III) din OrdonanŃa de urgenŃă 66/2006 privind instituŃiile de credit şi adecvarea capitalului Banca NaŃională a României se implică la rândul ei în activitatea de supraveghere bancară prin stabilirea unor norme şi indicatori de prudenŃă bancară urmărind totodata respectarea acestora. Banca centrală stabileşte un raport maxim între creditele acordate şi fondurile proprii ale băncii. Voi evidenŃia în continuare modul de abordare al deprecierii creditelor bancare atît prin prisma reglementărilor naŃionale cât şi prin prisma standardelor internaŃionale de contabilitate (IFRS)

2. Metode de cercetare 2.1 Tratamente contabile privind deprecierea creditelor conform reglementărilor contabile naŃional

Potrivit reglementărilor naŃionale, Regulamentul BNR 5/2002 privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice de risc, modificat şi completat cu Regulamentele BNR : 7/2002, 8/2005 şi 12/2006 şi 5/2007, creditele acordate clientelei se clasifică in 5 categorii : standard; în observatie; substandard; îndoielnic; pierdere

Clasificarea creditelor şi plasamentelor se face prin aplicarea simultană a următoarelor criterii: a. serviciul datoriei (capacitatea debitorului de a-si onora datoria la scadenŃă,

exprimată ca număr de zile de întărziere la plată de la data scadenŃei) b. performanŃa financiară

In cazul persoanelor fizice, Banca Centrala nu prezintă criterii pentru stabilirea performanŃei ; performanŃa financiară de determină de către fiecare instituŃie de credit potrivit unor criterii stabilite prin norme interne. In cazul persoanelor juridice, evaluarea performanŃei financiare a clientelei se realizează pe bază de scoring atribuit pe baza a doua categorii de factori :

b.1. factori cantitativi, ce se referă în principal la lichiditate, solvabilitate, profitabilitate şi risc, inclusiv riscul valutar. Acesti indicatori se determină

Page 53: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

53

pe baza situaŃiilor financiare ale entităŃilor economice, întocmite conform reglementărilor emise de Ministerul FinanŃelor Publice.

b.2. factori calitativi, ce se referă în special la modul de administrare a entităŃii economice analizate, calitatea acŃionariatului, garanŃiile primite (altele decat cele care sunt acceptate la diminuarea expunerii faŃă de debitor), de condiŃiile de piaŃă în care acesta işi desfaşoara activitatea.

c. iniŃierea de proceduri judiciare SocietăŃile bancare constituie şi regularizează provizioanele specifice de risc de credit aferente creditelor evidenŃiate în sold la finele fiecarei luni prin includerea pe cheltuieli , respectiv reluarea pe veniturile lunii pentru care se face calculul, atfel : a. determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc

a.1. prin deducerea din expunerea institutiei de credit fata de debitor a garantiilor acceptate a fi luate in considerare conform normelor metodologice ale BNR, în cazul unui credit clasificat în categoria « standard », « în observaŃie », « substandard », « îndoielnic », « pierdere », în situaŃia în care nu s-au iniŃiat proceduri judiciare şi în situaŃia în care toate sumele respectivului credit înregistrează un serviciu al datoriei de cel mult 90 zile.

a.2. prin luarea în considerare a întregii expuneri, indiferent de garanîii, în cazul unui credit clasificat în categoria « pierderi », în situaŃia în care s-au iniŃiat proceduri judiciare sau în situaŃia în care cel puŃin una dintre sumele respectivului credit înregistrează un serviciu al datoriei mai mare de 90 zile.

b. Aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obŃinute. (0 pentru « standard », 0,05 pentru « în observaŃie », 0,2 pentru « substandard », 0,5 pentru » îndoielnic », 1 pentru « pierdere »).

Concluzia generală care se desprinde din aceste proceduri elaborate de instituŃiile de reglementare şi supraveghere a activităŃii bancare este că deprecierea creditelor are în vedere o imagine statică bazată pe situaŃiile financiare ale clientului, fară a lua în calcul perspectivele clientului şi nici riscurile la nivel de grupuri de active. 2.2 Tratamente contabile privind deprecierea creditelor conform standardelor internaŃionale Criteriile de determinare a riscului de credit pentru creanŃele asupra clientelei nu sunt similare cu cele reŃinute de reglementările contabile româneşti în vederea încadrării unui credit ca fiind îndoielnic sau pentru constituirea de provizioane. Potrivit IAS 39 (58), o entitate va evalua la fiecare dată bilanŃieră dacă există vreo dovadă obiectivă că un activ financiar (sau un grup de active financiare) este depreciat. Un activ financiar (sau un grup de active financiare) este depreciat şi sunt generate pierderi din depreciere dacă, şi numai dacă, există o dovadă obiectivă a

Page 54: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

54

deprecierii ca rezultat al unuia sau mai multor evenimente care au apărut după recunoaşterea iniŃială a activului) un eveniment care ocazionează pierderi) şi dacă acel eveniment care ocazionează pierderi are un impact asupra viitoarelor fluxuri de trezorerie ale activului sau ale grupului de active financiare care pot fi estimate credibil.

În cazul activelor înregistrate la cost amortizat: Potrivit IAS 39 (63), dacă există dovezi obiective că a apărut o pierdere din

deprecierea împrumuturilor şi creanŃelor sau a investiŃiilor păstrate pană la scadenŃă, înregistrate la costul amortizat, valoarea pierderilor este evaluată ca fiind diferenŃa dintre valoarea contabilă a activului şi valoarea actualizată a viitoarelor fluxuri de trezorerie estimate (excluzând pierderile viitoare din credit către nu au apărut)actualizate la rata iniŃială a dobânzii efective activului financiar (adică rata dobânzii efective calculată la recunoaşterea iniŃială). Valoarea contabilă a activului va fi redusă fie direct, fie prin utilizarea unui cont de rezerve pentru riscul de credit. Valoarea pierderii va fi recunoscută în contul de profit şi pierdere.

O entitate evaluează mai întâi dacă există dovezi obiective ale deprecierii, individual, pentru activele financiare care sunt semnificative luate individual, şi, apoi individual sau colectiv pentru activele financiare care nu sunt semnificative luate individual. Dacă o entitate determină că nu există nici o dovadă obiectivă de depreciere pentru un activ financiar evaluat individual, fie că este semnificativ sau nu, ea include activul într-un grup de active financiare care au caracteristici similare ale riscului creditului şi le evaluează pentru depreciere colectiv. Activele care sunt evaluate individual pentru depreciere şi pentru care este recunoscută, sau continuă a fi recunoscută, o pierdere din depreciere nu sunt incluse într-o evaluare colectivă a deprecierii.

În cazul în care, într-o perioadă ulterioară, valoarea pierderii aferente din depreciere a scăzut, iar descreşterea poate fi corelată obiectiv cu un eveniment ce apare după ce a fost recunoscută deprecierea (cum ar fi o îmbunătăŃire a categoriei de credit a debitorului), pierderea din depreciere recunoscută ulterior va fi reluată fie direct, fie prin ajustarea unui cont de rezerve pentru riscul de credit. Reluarea nu poate rezulta într-o valoare contabilă a activului financiar mai mare decât valoarea ce ar fi constituit costul amortizat, dacă deprecierea nu ar fi fost recunoscută la data la care deprecierea este reluată. Valoarea reluării va fi recunoscută în contul de profit şi pierdere. 3. Rezultate şi discuŃii

Pentru a evidenŃia implicaŃiile pe care le are utilizarea standardelor internaŃionale de contabilitate cu privire la deprecierea creditelor (evaluate la cost amortizat) voi lua în considerare următorul exemplu :

La 1 ianuarie 2008, Banca BRD GSG Arad acordă unui client persoană juridică un credit de 50.000 RON pe o perioada de 5 ani, cu o dobânda anuală de 10%. Valoarea la emisiune a creditului este de 98% din valoarea de rambursare. Rata efectivă a dobânzii, calculată pe baza fluxurilor viitoare actualizate este de 10,5348%.

Page 55: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

55

La 31 decembrie 2010 devine cert ca persoana juridică trece printr-o perioadă de severe dificultăŃi financiare şi nu va fi capabilă să-şi onoreze în totalitate obligaŃiile reprezentând principalul şi dobânda, conform termenilor contractuali. Banca estimează că işi va încasa dobânda datorată la 31 decembrie 2011, iar la maturitate va incasa doar 25.000 lei din principal şi nici o dobândă.

Schema de amortizare a creditului este următoarea :

Tabel 1 Schema de amortizare a creditului

Data Cost

amortizat Procent de dobanda

Dobanda reala

Dobanda contractuala Amortizare

01 ian 2008 49,000

31 dec 2008 49,162 10.5348 5,162 5000 162

31 dec 2009 49,341 10.5348 5,179 5000 179

31 dec 2010 49,539 10.5348 5,198 5000 198

31 dec 2011 49,758 10.5348 5,219 5000 219

31 dec 2012 50,000 10.5348 5,242 5000 242

26,000 25000 1,000

In acest caz valoarea recuperabilă se determina prin actualizarea fluxurilor viitoare de numerar aşteptate la rata iniŃială a dobânzii efective. Valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar estimate se calculează după formula:

Valoarea prezentă = i

i

dobanziiaefectivaRata

numerarFlux

)___1(

_

+

Unde: i = numărul de ani rămaşi până la scadenŃa fluxului de numerar i.

Valoarea recuperabilă a dobânzii în 2012 5000/ 1,1053 = 4.524 %

Valoarea recuperabilă a principalului. 25.000/ (1,1053)2 = 20.463 lei

Total valoare recuperabila = 24.987 lei

Costul amortizat este de 49.539lei, rezultă o pierdere din depreciere de 24.552lei (49.539 – 24.987). Aceasta pierdere trebuie recunoscută în rezultatul net al perioadei (exerciŃiul financiar încheiat la 31 decembrie 2010).

Page 56: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

56

Tabel 2.

Inregistrările în contabilitate pentru partea de credit nerambursat:

6621 Cheltuieli cu provizioanele 24.552 20271 Provizioane pentru deprecierea

creditelor la nivel individual 24.552

4. Concluzii

Aplicarea acestor principii contabile va antrena divergenŃe semnificative în raport cu aplicarea reglementărilor naŃionale de raportare financiară. InstituŃiile de credit vor trebui să-şi schimbe metodologia de determinare a provizioanelor specifice de risc de credit, în scopul de a se alinia la cerinŃele IAS 39 atât în ceea ce priveşte ipotezele utilizate pentru calculul provizioanelor cât şi pentru evaluarea deprecierilor colective.

Conform reglementărilor naŃionale , recunoaşterea, prezentarea şi evaluarea instrumentelor financiare cuprinse în această categorie, diferă mult faŃă de cerinŃele IFRS. Daca, aparent, aplicarea metodei dobânzii efective cât şi determinarea deprecierii nu ridică probleme, în realitate lucrurile sunt foarte complexe.

Pe de o parte, societăŃile bancare vor avea nevoie de informaŃii complete despre activitatea clienŃilor, în vederea estimării corecte a fluxurilor viitoare de numerar. Reglementările naŃionale nu au avut în vedere determinarea unor expuneri în ceea ce priveşte grupurile de credite. Pentru acestea este necesară cunoaşterea detaliată atât a structurii acŃionariatului, clienŃilor cât şi informaŃii din piaŃă despre expunerea pe anumite ramuri de activitate.

InstituŃiile de credit se vor găsi în faŃa unui volum mare de informaŃii a căror gestionare şi sinteză necesită atât aplicaŃii informatice evoluate cât şi personal specializat .

Un rol important îl vor avea instituŃiile de reglementare şi supraveghere a activităŃii bancare în sensul elaborării unui plan de conturi şi a unor instrucŃiuni care să permită înregistrarea şi evidenŃa în contabilitate a operaŃiunilor rezultate din utilizarea costului amortizat şi a operaŃiunilor ce decurg din înregistrarea provizioanelor identificate la nivel de grupuri de active financiare. Bibliografie

*** Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară IFRS 2006 *** Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea Standardelor InternaŃionale de

Contabilitate IAS 32 Instrumente financiare: prezentare şi descriere, Editura CECCAR, Bucureşti 2003;

*** Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea Standardelor InternaŃionale de Contabilitate IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaştere şi evaluare;

*** Norme interne BRD GSG

Page 57: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

57

*** Regulamentul B.N.R nr.5 / 2002 modificat şi completat prin Regulamentele B.N.R nr.7/2002 şi nr. 12/ 2006, precum şi Regulamentul BNR nr.8/2005

*** www.iasb.org

Page 58: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

58

ASPECTE PRIVIND ATRUBUłIILE TREZORERIEI STATULUI

Vlaicu N. Alexandru Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Satu Mare, Facultatea de ŞtiinŃe

Economice, 440030 Str. Mihai Viteazul nr. 26 [email protected]

Abstract The complexity and difficulty of the methods and techniques concerning the

establishment of public funds are the result of two important causes: first of all, from great proportions of the „transfer of the purchasing power” from physical and legal persons to the public sector, and secondly, of the fact, that the used instruments used for the constitution of financial public resources are used by the state as specific redistribution leverages of financial public resources between different social groups.

Keywords: state treasury, public sector, public financial resources, redistribution of resources, the spending of the public sector Principalele atribuŃii ale Trezoreriei Statului în procesul de constituire a resurselor financiare publice Complexitatea şi dificultatea metodelor şi tehnicilor privind constituirea fondurilor publice rezultă din două cauze importante: în primul rând, din proporŃiile mari ale „transferului de putere de cumpărare” de la persoanele fizice şi juridice către sectorul public, iar în al doilea rând, din faptul că instrumentele folosite cu ocazia constituirii resurselor financiare publice sunt utilizate de către stat ca metode şi pârghii specifice de redistribuire a resurselor financiare publice între diferitele grupuri sociale. După ce Legea bugetului stabileşte volumul şi structura resurselor publice ce trebuie mobilizate, o componentă majoră a procesului mobilizării lor o reprezintă cea a mijloacelor şi metodelor care să asigure colectarea, dar mai ales gestionarea eficientă a acestora. În acest context, Trezoreriei Statului i s-au stabilit sarcini şi responsabilităŃi extrem de dificile, vizând satisfacerea necesităŃilor (tot mai sporite) de fonduri, pe care le solicită sectoarele bugetare (armata, ordinea publică, învăŃământul, sănătatea, cultura etc.), Ńinând în acelaşi timp cont şi de posibilităŃile restrânse pe care le are o economie în tranziŃie, cum este cea a noastră. În exercitarea atribuŃiilor privind gestionarea fondurilor publice, menŃinerea echilibrului permanent între intrările şi ieşirile de resurse reprezintă cheia de boltă a atribuŃiilor Trezoreriei Statului, care are prioritate asupra tuturor celorlalte funcŃii ale sale.

Page 59: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

59

Trezoreria Statului nu-şi poate permite ruperea acestui echilibru, deoarece acest lucru ar duce nemijlocit la întreruperea plăŃilor, cu consecinŃe dintre cele mai imprevizibile (de ordin economic, social şi politic). În acest cadru, Trezoreria Statului reprezintă pentru autorităŃile statului o instituŃie de încredere, obligată să facă faŃă, în orice moment, nevoilor de fonduri stabilite prin legea bugetară. Rolul său este acela de a rezolva operativ solicitările legale de plăŃi şi de a asigura o finanŃare corectă a deficitului bugetar. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Trezoreria Statului este datoare să asigure un flux ritmic de intrare a resurselor publice (în cadrul căruia impozitele şi taxele joacă un rol important) în conformitate cu prevederile bugetare. De obicei, între fluxurile de intrare a veniturilor şi cele de efectuare a cheltuielilor nu există o anume corelare, întrucât perioadele de intrare a resurselor nu coincid cu cele de efectuare a plăŃilor. În această situaŃie Trezoreriei îi revine sarcina de a realiza o sincronizare cât mai bună între intrările şi ieşirile de resurse, prin metode şi tehnici specifice ei. ObligaŃiile Trezoreriei Statului, cu privire la constituirea resurselor financiare publice constau în exercitarea unui control fiscal vizând încadrarea corectă a acestora pe subdiviziunile clasificaŃiei bugetare şi pe provenienŃa acestora. De asemenea, controlul are în vedere evidenŃierea corectă a acestora pe contribuabili, precum şi faptul că resursele s-au mobilizat în cadrul termenului prevăzut de lege sau dimpotrivă, ele privesc datorii restante. Controlul fiscal asupra constituirii resurselor financiare publice este dife-renŃiat şi în funcŃie de modalitatea prin care sunt efectuate plăŃile, respectiv prin virament sau pe bază de numerar. În exercitarea controlului fiscal privind constituirea resurselor financiare publice, principalul obiectiv îl reprezintă direcŃionarea lor spre bugetele cărora le aparŃin, întrucât verificarea diferă de la un buget la altul. Astfel, anumite obiective se urmăresc cu privire la încasarea unui impozit care se constituie ca venit al bugetului de stat şi altele sunt obiectivele controlului cu privire la constituirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat. În concluzie, obiectivul principal al controlului fiscal, care se exercită prin organele de specialitate ale unităŃilor trezoreriei statului, este acela al evidenŃierii corecte a încadrării pe componentele bugetului general consolidat, şi, în cadrul acestora, pe surse de provenienŃă, urmând a se detalia în: curente, restanŃe sau majorări de întârziere, precum şi pe plătitori. De altfel, simbolizarea conturilor de venituri pe componentele bugetului general consolidat este concepută de o asemenea manieră, încât cifrele lor să indice bugetul căruia le aparŃin acele resurse, felul lor [din punct de vedere al naturii lor (provenienŃa)] precum şi cine este plătitorul.

Page 60: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

60

Controlul cheltuielilor sectorului public efectuat prin intermediul Trezoreriei Statului Controlul exercitat de Trezoreria Statului asupra executării bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale, fondurilor speciale şi a celor din mijloace extrabugetare se asigură, pe de o parte, prin organele Trezoreriei Centrale, iar pe de altă parte, prin trezoreriile operative, care funcŃionează în cadrul DirecŃiilor generale ale finanŃelor publice judeŃene şi cea a Municipiului Bucureşti. DirecŃia Generală a ContabilităŃii Publice şi Unitatea de Management a Trezoreriei Statului, ca organe centrale, elaborează întreaga metodologie referitoare la procedeele şi tehnicile specifice de lucru şi la operaŃiunile care se derulează prin Trezoreria Statului. Organele centrale ale Trezoreriei Statului stabilesc metode şi instrumente unitare de lucru, pentru prelucrarea şi transmiterea informaŃiilor contabile către şi/între toate unităŃile operative ale Trezoreriei Statului. � În privinŃa cheltuielilor efectuate prin bugetul de stat, DirecŃia generală

a ContabilităŃii Publice şi Unitatea de Management a Trezoreriei Statului, ca organe centrale, verifică: dacă cererile ordonatorilor principali de credite privind deschiderea creditelor bugetare se încadrează în volumul şi structura celor aprobate pe subdiviziunile clasificaŃiei bugetare şi dacă clasificarea şi codificarea conturilor de cheltuieli s-a făcut în conformitate cu clasificaŃia bugetară şi a planului de conturi pentru activitatea trezoreriei.

� Cu privire la bugetul asigurărilor sociale de stat, organele Trezoreriei Centrale verifică: modul în care propunerile privind creditele solicitate, pe subdiviziunile clasificaŃiei bugetare şi pe instituŃiile subordonate, se încadrează în nivelul celor aprobate de către Parlament, repartizarea pe trimestre a prevederilor, precum şi dacă conturile de execuŃie şi alte raportări de sinteză prezentate sunt corect întocmite.

� În cazul bugetelor locale, Trezoreria Centrală verifică şi aprobă deschiderile de credite pentru „transferurile către bugetele locale” şi pentru „subvenŃiile” acordate de la bugetul de stat.

Controlul exercitat de trezoreriile teritoriale asupra efectuării cheltuielilor sectorului public au în vedere cheltuielile curente, dar mai ales pe cele de capital. De asemenea, în cadrul acestora, controlul este specializat, în funcŃie de natura lor, pe cheltuieli de personal, materiale, transferuri etc. şi detaliat apoi pe componentele acestora: medicamente, alimente, reparaŃii etc. Indiferent însă de categoriile de cheltuieli iniŃiate de ordonatorii de credite, organele trezoreriilor operative urmăresc obiective şi parametri general valabili, iar în unele cazuri şi aspecte mai analitice, specifice anumitor categorii de cheltuieli. Dintre obiectivele şi condiŃiile comune, care trebuie îndeplinite şi care se află în atenŃia organelor trezoreriilor operative, cu ocazia exercitării controlului financiar preventiv asupra iniŃiativei ordonatorilor de credite de a efectua plăŃi din resursele financiare ale bugetului de stat, cele mai importante sunt: - încadrarea plăŃilor de casă în limita şi nivelul creditelor bugetare deschise sau repartizate pe capitole şi categorii de cheltuieli. Cu această ocazie, se verifică

Page 61: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

61

dacă soldul contului „credite deschise din bugetul de stat”, analitic pe capitole şi pe categorii de cheltuieli, comparat cu soldul contului „Cheltuieli efective” pe aceleaşi conturi, este acoperitor; - legalitatea plăŃii în cauză, respectiv dacă aceasta este prevăzută într-un act normativ şi dacă poate fi finanŃată dintr-un anume buget; - necesitatea şi oportunitatea plăŃii: în această direcŃie, organele trezoreriilor operative verifică, pe baza documentelor şi a actelor justificative, măsura în care plăŃile în cauză sunt specifice funcŃionării instituŃiei. � În cazul plăŃilor de subvenŃii, ce se acordă instituŃiilor publice ca o

completare la veniturile proprii, compartimentele de verificare şi decontare a cheltuielilor (din cadrul trezoreriilor operative) verifică dacă solicitarea se justifică din punctul de vedere al volumului disponibilităŃilor băneşti în cont, dacă au fost realizate evaluările privind veniturile proprii prevăzute în buget şi dacă plata pentru care se solicită această subvenŃie se justifică din punctul de vedere al necesităŃii şi oportunităŃii ei.

În cazul regiilor autonome naŃionale şi locale sau al societăŃilor comerciale care sunt îndreptăŃite să beneficieze de la bugetul de stat sau de la bugetele locale de subvenŃii pentru dezvoltări (de interes naŃional sau local), pentru asigurarea protecŃiei sociale sau de diferenŃe de preŃ pentru unele servicii publice, compartimentul de verificare şi decontarea cheltuielilor controlează calculele privind sumele solicitate, precum şi existenŃa vizelor legale de pe deconturile justificative. � În cazul plăŃilor pentru cheltuielile de capital, trezoreriilor operative li se

prezintă „lista obiectivelor de investiŃii cu finanŃare integrală sau parŃială de la buget ...” aprobată de ordonatorul principal de credite, precum şi lista poziŃiei „Alte cheltuieli de investiŃii, defalcate pe categorii de bunuri... repartizate...”. O dată cu depunerea listelor obiectivelor de investiŃii, defalcată pe categorii de credite, ordonatorii de credite au obligaŃia să prezinte trezoreriei şi confirmarea resurselor de finanŃare.

Controlul exercitat de Trezoreriile operative asupra plăŃilor ce se efectuează prin bugetul asigurărilor sociale de stat are în vedere: - încadrarea în nivelul creditelor deschise sau repartizate prin Ministerul Muncii

şi SolidarităŃii Sociale; - legalitatea efectuării acestor cheltuieli, precum şi îndeplinirea altor condiŃii de

formă, de exemplu, existenŃa lor în bugetul în cauză şi aprobările legale prin care se efectuează finanŃarea.

Prin Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale, se derulează în primul rând cheltuieli specifice acestui minister, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar în al doilea rând, cheltuieli sub forma alocaŃiilor de stat pentru copii, ajutoarelor pentru mame cu mai mulŃi copii etc., ce se finanŃează prin bugetul de stat. De aceea controlul pe care-l exercită organele trezoreriilor operative cu prilejul angajării acestor categorii de cheltuieli îmbracă forme diferite, şi anume: • pentru cheltuielile specifice Ministerului Muncii şi SolidarităŃii Sociale,

Page 62: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

62

finanŃate din bugetul asigurărilor sociale de stat, cum sunt pensiile de asigurări sociale de stat, indemnizaŃiile băneşti pentru incapacitate temporară de muncă, concedii de maternitate şi îngrijire a copiilor etc., se verifică existenŃa creditelor deschise prin Ministerul FinanŃelor Publice;

• stabilirea corectă a sumei datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, din contribuŃia asigurărilor sociale de stat, după reŃinerea necesarului plăŃilor care se efectuează prin angajatori;

• evaluarea corectă a sumelor de încasat prin ordine de încasare, de către instituŃiile publice, regiile autonome şi societăŃile comerciale, din contul de cheltuieli al bugetului asigurărilor sociale de stat, reprezentând cheltuieli specifice asigurărilor sociale, când ele se plătesc prin aceste unităŃi;

• existenŃa avizului DirecŃiei Muncii şi SolidarităŃii Sociale JudeŃene, pentru sumele solicitate de consiliile locale (municipale, orăşeneşti şi comunale), reprezentând plăŃi specifice asigurărilor sociale, când acestea se achită prin aceste unităŃi.

Controlul exercitat de trezoreriile operative asupra efectuării cheltuielilor derulate prin bugetele locale, prin fondurile speciale şi prin mijloacele extrabu-getare are în vedere: • verificarea încadrării plăŃilor, înregistrate în conturile ordonatorilor de

credite din bugetul local al unei localităŃi, în totalul veniturilor bugetului local (venituri proprii + sume şi cote defalcate + transferurile din bugetul de stat, pentru acŃiuni cu destinaŃie specială);

• încadrarea plăŃilor în nivelul creditelor bugetare deschise şi repartizate prin DirecŃiile generale al finanŃelor publice judeŃene şi Municipiului Bucureşti.

Ordonatorii de credite finanŃaŃi de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pot gestiona şi fonduri speciale, în privinŃa cărora organele trezoreriilor operative urmăresc doar existenŃa lichidităŃilor în cont şi existenŃa prevederilor în bugetul respectiv. De asemenea, în conformitate cu prevederile legale, unele instituŃii publice pot folosi veniturile realizate din activitatea proprie pentru acoperirea cheltuielilor de întreŃinere şi funcŃionare. În această situaŃie se găsesc unele instituŃii din domeniul culturii, artei, învăŃământului, ştiinŃei etc., care au dreptul prin lege să-şi sporească gradul de autofinanŃare a activităŃilor pe care le desfăşoară. În cazul acestor instituŃii, controlul pe care îl exercită organele trezoreriei asupra iniŃiativei de plăŃi se rezumă la verificarea existenŃei disponibilităŃilor, precum şi a respectării dispoziŃiilor legale referitoare la destinaŃia acestor venituri. Aşa cum s-a mai subliniat, organizarea practică a operaŃiunilor de încasări şi plăŃi în cadrul Trezoreriilor Publice diferă destul de mult de la o Ńară la alta. În FranŃa, spre exemplu, operaŃiunile de trezorerie sunt efectuate prin contabili publici, numiŃi prin decret contra-semnat de ministrul bugetului şi, în anumite cazuri, de miniştrii din domeniul respectiv de activitate, iar în altele, operaŃiunile de plăŃi se efectuează prin instituŃii financiare specifice statului, iar cele de încasări prin bănci comerciale

Page 63: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

63

cu care statul are încheiate convenŃii speciale. Indiferent de sistemul adoptat însă, constituirea şi utilizarea resurselor publice trebuie să se realizeze în mod unitar, printr-un control strict al organelor de specialitate ale statului (Ministerul FinanŃelor Publice etc.). AtribuŃiile Trezoreriei statului cu privire la finanŃarea deficitului bugetar şi refinanŃarea datoriei publice În Ńara noastră, cele mai recente reglementări în materie (O.U. nr. 146/2002) stabilesc că: asigurarea permanentă a echilibrului dintre resursele contului curent general al Trezoreriei Statului şi necesităŃile de finanŃare se poate realiza prin următoarele metode, în funcŃie de condiŃiile pieŃelor monetară şi valutară:

a) utilizarea echivalentului în lei a unor sume vândute din rezervă valutară a statului, din conturile de disponibilităŃi în valută;

b) atragerea de depozite pe termen scurt de la bănci sau de la alte instituŃii financiare, cu dobânzi stabilite în condiŃiile cererii şi ofertei de pe piaŃa financiară;

c) emisiunea de certificate de trezorerie; d) operaŃiuni repo.

Asigurarea permanentă a echilibrului între resursele contului curent general al Trezoreriei Statului presupune ca dezechilibrele pe care le produce deficitul bugetar prin conŃinutul său, cât şi golurile temporare de casă să fie asigurate prin resurse împrumutate de la Banca Centrală, dar mai ales prin intermediul împru-muturilor de stat. În consecinŃă, în funcŃie de cauzele care provoacă deficitul bugetar sau golul temporar de casă, trezoreria trebuie să aleagă categoriile de resurse care pot acoperii această insuficienŃă în mod operativ. Astfel, în cazul golurilor temporare de casă, specifice pentru Trezoreria Statului procurarea resurselor financiare necesare se face de pe piaŃa monetară, mai ales pe calea creditelor bancare, în timp ce a celor necesare pentru finanŃarea deficitului bugetar trebuie să provină de pe piaŃa financiară, pe calea împrumuturilor de stat, a căror scadenŃă este mai lungă (pe termen mediu şi lung). Pe lângă golurile temporare de casă şi deficitele bugetare care, provoacă de regulă insuficienŃa de resurse financiare în trezorerie, acestea mai pot avea drept cauze şi: - refinanŃarea datoriei publice; - susŃinerea balanŃei de plăŃi şi consolidarea rezervei valutare a statului; - finanŃarea unor proiecte de investiŃii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare

ale economiei (dacă nu au fost avute în vedere la întocmirea bugetelor de stat); - îndeplinirea obligaŃiilor legate de garanŃiile de stat pentru împrumuturi; - finanŃarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinŃelor dezastrelor naturale şi

a altor calamităŃi; - amortizarea şi achitarea împrumuturilor guvernamentale şi răscumpărarea

datoriei neachitate; - alte necesităŃi stringente aprobate prin legi speciale.

Page 64: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

64

Cu probleme deosebite se confruntă însă Trezoreria Statului la scadenŃa împrumuturilor de stat externe şi interne. Dacă în ceea ce priveşte rambursarea împrumuturilor de stat interne, problemele sunt mai uşor de soluŃionat (prin contractarea altora, de pe aceeaşi piaŃă), rambursarea celor externe implică aspecte mult mai complicate, întrucât ele trebuie rambursate în valută. O parte din resursele financiare necesare rambursării împrumuturilor de stat externe se constituie de către Trezoreria Statului şi pe cale extra-bugetară, în principal din comisioanele datorate de către beneficiarii împrumuturilor pentru care statul a acordat garanŃii de stat. Printre principalele posturi din contul general al Trezoreriei Statului, care reflectă implicarea sa în finanŃarea deficitului bugetar şi refinanŃarea datoriei publice, amintim: ACTIV: A. DisponibilităŃi totale; B. Depozite şi plasamente financiare; C. Deficite bugetare şi credite preluate de la bănci; D. CreanŃe ale Trezoreriei Statului; E. Alte active. PASIV: A. Resurse financiare ale Trezoreriei Statului; B. ObligaŃii ale statului; C. Venituri provenite din privatizarea şi valorificarea activelor bancare,

utilizate pentru refinanŃarea deficitului bugetului de stat; D. Rezultatele execuŃiei bugetului Trezoreriei Statului. În concluzie, Trezoreria Statului este o instituŃie financiară necesară autorităŃilor statului, întrucât prin intermediul ei se poate răspunde mai bine noilor cerinŃe ale reformei din domeniul fiscal-bugetar, instituindu-se astfel un mecanism financiar specific, cu ajutorul căruia statul poate influenŃa favorabil dezvoltarea economico-socială a Ńării. Bibliografie

Moşteanu T., 2002, FinanŃe Publice, Ed. Economică, Bucureşti; Talpoş I., 1997, FinanŃele României, Ed. Sedona, Timişoara; Tulai I. C., 2003, FinanŃele Publice şi Fiscalitatea, Ed. Casa CărŃii de

ŞtiinŃă, Cluj Napoca; Văcărel I., 2004, FinanŃe Publice, Ed. A IV-a, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti; Vlaicu N. A., 2006, FinanŃe Publice, Ed. Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj

Napoca. *** O.U. nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate

prin Trezoreria Statului, art. 8, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 824/14.11.2002

Page 65: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

65

FACTORII CARE DETERMINĂ NIVELUL RATEI DOBÂNZII ÎN SISTEMUL BANCAR

Vlaicu N. Alexandru Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Satu Mare, Facultatea de ŞtiinŃe

Economice, 440030, Str. Mihai Viteazul, nr. 26 [email protected]

Abstract Each bank calculates for itself an active basic rate of interest, a rate of interest

around which other rates of different categories of credit revolve. When determining the active basic rate of interest the management takes into consideration following factors:

a. the level of the rate of interest from the monetary market (interbank); b. the forecasted inflation level; c. the monetary policy lead by B.N.R. ; d. the purchase cost of the resources; e. the rate of recovery of the bank-shareholder’s investments. Keywords: interest, rate of interest, active rate, active basic rate, credit, monetary

policy, investment recovery, inflation; Fiecare bancă îşi calculează o rată activă de bază a dobânzii, rata în jurul căreia gravitează ratele diferitelor categorii de credite. La stabilirea ratei active de bază a dobânzii managementul ia în considerare următorii factori (Stoica M., 2003): a. nivelul ratei dobânzii de pe piaŃa monetară (interbancară); b. nivelul prognozat al inflaŃiei; c. politica monetară practicată de B.N.R.; d. costul de achiziŃie a resurselor; e. rata de recuperare a investiŃiei acŃionarilor în bancă. a. Nivelul ratei dobânzii practicate pe această piaŃă constituie pentru bănci costul dobânzii aferent resurselor pe care acestea le achiziŃionează fie pentru a depăşi probleme de lichidităŃi, fie pentru a-şi asigura resurse în vederea realizării unor investiŃii.

b. Există o relaŃie directă între nivelul ratei dobânzii şi nivelul inflaŃiei. Ratele scad când inflaŃia scade şi cresc când inflaŃia creşte. InflaŃia este prezentă în orice economie însă diferă în funcŃie de

intensitatea creşterii preŃurilor; acest lucru impune a lua în considerare cele două ipostaze de existenŃă a dobânzii: dobânda reală şi dobânda nominală.

RelaŃia dintre cele două rate ale dobânzii este dată de relaŃia (5.1.). I = r + pe (5.1.) dacă pe = 0, atunci I = r

în care: I – rata nominală a dobânzii;

Page 66: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

66

R – rata reală a dobânzii pe – rata inflaŃiei Pentru calculul ratei nominale a dobânzii pe perioada următoare se impune deci înlocuirea lui pe cu rata inflaŃiei prognozate. Începând cu anul 1990, în România au fost perioade când s-au înregistrat rate real negative ale dobânzii, dobânda nominală situându-se sub nivelul inflaŃiei (perioada 1991-1993; mai, iulie, noiembrie 1996 – până în martie 1997; octombrie 1997 până în februarie – 1998). Băncile trebuie să ia în considerare nivelul inflaŃiei din următoarele motive: - pentru a-şi proteja capitalul propriu împotriva eroziunii generate de inflaŃie; - pentru a proteja deponenŃii.

c. Prin intermediul politicii monetare conduse de B.N.R., statul intervine în economie pentru a asigura controlul lichidităŃii economiei în scopul de a asigura stabilitatea monedei naŃionale.

Pentru atingerea acestui obiectiv, B.N.R. elaborează politica monetară, valutară şi de credit în cadrul politicii generale a statului.

Pentru stăvilirea procesului inflaŃionist declanşat odată cu liberalizarea preŃurilor (octombrie 1990), Banca NaŃională a intervenit printr-o serie de instrumente de politică monetară, cum ar fi: taxa scontului, dobânda de refinanŃare, rata rezervelor minime obligatorii, dobânzile practicate la licitaŃii în cadrul operaŃiilor pe piaŃa liberă, introducerea, începând cu 9 iulie 1997, a noului instrument de politică monetară – atragerea de depozite de la societăŃile bancare de către B.N.R.

Utilizarea acestor instrumente de politică monetară au vizat reducerea lichidităŃilor din economie şi stoparea inflaŃiei. Măsurile promovate de B.N.R. pentru stăvilirea procesului inflaŃionist în perioada 1990-1998 nu au fost însoŃite însă şi de măsuri în economia reală, care să ducă la creşterea producŃiei şi a cererii.

Practicarea unor dobânzi înalte pe o perioadă atât de mare, 1990-1998, s-a dovedit a fi o măsură ineficientă, care s-a materializat în alimentarea blocajului financiar în economie, blocaj care a generat creşterea soldurilor creditelor şi dobânzilor restante înregistrate de bănci.

d. Costurile de achiziŃie a resurselor cuprind atât costurile cu dobânda pe care banca o bonifică, cât şi alte costuri, cum ar fi: costuri de operare, costuri de asigurare a resursei, costuri de marketing (de promovare), costuri privind rezervele minime obligatorii.

Costurile de achiziŃie sunt specifice fiecărei categorii de resurse, constituind un reper funcŃie de care fiecare bancă îşi restructurează structura pasivelor (resurselor).

e. Asigurarea unui nivel ridicat al ratei de recuperare a investiŃiei proprietarilor în bancă – return on equity (ROE) constituie obiectivul fundamental al managementului din fiecare bancă.

La stabilirea nivelului ROE-ului managementul trebuie să ia în considerare rata inflaŃiei prognozate şi rata dobânzii la depozitele la termen

Page 67: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

67

practicate în sistemul bancar, pentru ca nivelul ROE-ului să se situeze peste nivelul inflaŃiei şi dobânzilor practicate de bănci.

Modul de exprimare a mărimii dobânzii şi factorii care o determină În orice economie dobânda se exprimă în mărimi relative cu ajutorul ratei

dobânzii, calculate după relaŃia: rd = D * 100, în care: C rd – rata dobânzii; D – dobânda plătită (încasată) la un împrumut pe timp de un an; C – suma împrumutată. În economia de piaŃă nivelul ratei dobânzii se formează pe piaŃa capitalurilor în funcŃie de raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut. Oferta de capital de împrumut la rândul ei depinde de următorii factori: a) Volumul producŃiei şi circulaŃiei mărfurilor: cu cât acesta este mai mare, cu atât şi volumul ofertei de capital de împrumut este mai mare, deoarece producŃia şi circulaŃia mărfurilor degajează din circuit un volum sporit de capitaluri disponibile;

b) Fazele ciclice ale producŃiei: în faza de înviorare şi având oferta de capital de împrumut creşte, iar în faza de recesiune şi criză oferta de capital de împrumut scade.

c) Mărimea capitalurilor rentierilor şi a economiilor diferitelor clase şi pături sociale: cu cât acestea sunt mai mari cu atât şi oferta este mai mare.

În perioada contemporană asistăm la o sporire a ofertei de capital de împrumut, în sensul că economia de piaŃă dezvoltată are surplusuri de capital, iar problema care şi-o pune este aceea de plasare a acestor resurse în împrumuturi, faŃă de economia românească care duce o lipsă acută de capitaluri şi caută să stimuleze atragerea de capitaluri în bănci, bonificând o dobândă ridicată la depozite bancare.

Cererea de capital de împrumut depinde de următorii factori: a) Volumul producŃiei şi circulaŃiei mărfurilor: cu cât acesta creşte, cu atât creşte

şi cererea de capital de împrumut, deoarece cresc nevoile care trebuie acoperite;

b) Fazele ciclice ale producŃiei: cererea este mai mare în fazele de recesiune şi de criză, deoarece în aceste faze apar stocuri mari care trebuie acoperite;

c) Caracterul sezonier al activităŃii economice: cererea este mai mare în fazele de întrerupere a procesului de producŃie, când apar nevoi mai mari de capitaluri şi mai mică în fazele de obŃinere şi valorificare a producŃiei;

d) Mărimea nevoilor statului privind acoperirea unor deficite bugetare prin împrumuturi: dacă aceste nevoi cresc, creşte şi cererea de capital de împrumut şi invers.

Rata dobânzii se formează pe piaŃa capitalurilor, dar totuşi ea oscilează între anumite limite minime şi maxime, diferenŃa între aceste limite purtând denumirea de marja dobânzii. Ea este inferioară însă ratei medii a profitului.

Rata dobânzii se referă întotdeauna la perioada de un an.

Page 68: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

68

Principalele tipuri de dobânzi întâlnite în economia de piaŃă În economia de piaŃă există o mare diversitate de tipuri de dobânzi şi anume (Roşca T., 2001): a) Taxa oficială a scontului este dobânda cu care banca centrală reescontează cambiile prezentate de băncile comerciale şi acordă împrumuturi celorlalte bănci. Are nivelul cel mai mic din economie.

b) Taxa privată a scontului este dobânda cu care băncile comerciale scontează cambiile prezentate de întreprinzători şi cu care acestea acordă alte credite întreprinzătorilor.

c) Dobânda practicată între întreprinzători – are nivelul cel mai mare din economie (exemplu, dobânda practicată la vânzarea mărfurilor pe datorie);

d) Dobânda bonificată la depunerile (depozitele bancare), al cărei nivel este inferior dobânzii percepute la creditele bancare;

e) Dobânda practicată de diferite institute speciale de credit în scopul creării de anumite avantaje pentru unele activităŃi, sectoare şi al cărei nivel este inferior dobânzii practicate la creditele acordate de celelalte bănci;

f) Dobânda practicată la efectele guvernamentale şi la alte efecte emise de societăŃi comerciale pe termen scurt;

g) Dobânda la efectele guvernamentale şi la cele emise de societăŃi comerciale, pe termen mijlociu şi lung (obligaŃiuni).

Calcularea dobânzii

Se întâlnesc trei posibilităŃi de calculare a dobânzii: la depuneri, la credite, la conturi curente. La credite şi depuneri există două modalităŃi de calcul: a) Calculul dobânzii simple, în situaŃia în care depunerile şi creditele au o

perioadă de până la un an. În acest caz dobânda se stabileşte după relaŃia: D = C . nz . rd, în care: 365.100

D – dobânda în sumă absolută; C – capitalul împrumutat Nz – numărul de zile pentru care se realizează creditarea Rd – rata dobânzii Factorii de care depinde mărimea dobânzii se pot împărŃi în două categorii:

- variabili (C, nz) - invariabili (360 şi procentul) În aceste condiŃii relaŃia ia următoarea formă:

D = C nz . rd /365.100 = numere de dobânzi/ divizor fix

b) Calculul dobânzii compuse se practică în situaŃia în care perioada de creditare este mai mică de un an. Această perioadă poate fi exprimată în ani întregi sau în ani întregi plus fracŃiuni de un an.

Page 69: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

69

În situaŃia în care perioada de creditare sau depunere este exprimată în ani întregi dobânda se calculează pe baza relaŃiei:

D = Cf – CI = CI . kn - CI

În care: D – dobânda percepută sau bonificată Cf – capitalul fructificat CI – capitalul iniŃial K – coeficientul de fructificare (1+ra) n – numărul de ani cât durează depunerea sau creditarea

c) Calcularea dobânzii la conturile curente. De regulă, conturile curente au solduri creditoare la bănci, dar pot exista situaŃii în care băncile lasă posibilitatea efectuării unui volum de plăŃi mai mare decât disponibilităŃile existente în contul curent, caz în care contul curent apare cu sold debitor la bancă. Pentru aceste solduri debitoare băncile percep o dobândă superioară celei care o bonifică pentru disponibilităŃi. Se cunosc 3 metode de evidenŃă a operaŃiunilor în conturile curente şi de calculare a dobânzii la aceste conturi şi anume: metoda directă, metoda indirectă şi metoda în scară sau hamburgheză. Metoda directă presupune parcurgerea succesivă a următoarelor etape: - separarea operaŃiunilor din cont în funcŃie de caracterul lor: creditoare şi debitoare.

- Stabilirea numerelor de dobânzi aferente operaŃiunilor creditoare şi debitoare, prin ponderea sumei fiecărei operaŃiuni cu numărul de zile din momentul efectuării operaŃiei până la sfârşitul perioadei pentru care se calculează dobânda sau până la închiderea contului;

- Însumarea numerelor de dobânzi creditoare şi debitoare şi stabilirea soldului numerelor de dobânzi, ca diferenŃa între totalul numerelor creditoare şi totalul numerelor debitoare;

- Calcularea dobânzii aferente soldului numerelor de dobânzi prin împărŃirea soldurilor numerelor de dobânzi la divizorul fix;

- Stabilirea soldului contului curent la sfârşitul perioadei pentru care se calculează dobânda, prin influenŃarea soldului contului dinaintea calculării dobânzii cu dobânda bonificată.

Metoda indirectă presupune un artificiu de calcul datorită faptului că nu se cunoaşte precis momentul închiderii contului. În aceste condiŃii se calculează o dobândă fictivă, pe perioada cuprinsă între momentul deschiderii contului şi momentul începerii operaŃiunilor din cont. Ulterior, când se va cunoaşte momentul închiderii contului se va calcula o dobândă totală pe perioada de la deschiderea contului până la închiderea lui, iar prin deducerea din dobânda totală a dobânzii fictive se obŃine dobânda reală.

Metoda indirectă este greoaie şi se practică mai rar în bănci. Metoda în scară sau hamburgheză presupune parcurgerea succesivă a

următoarelor etape:

Page 70: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

70

- înscrierea operaŃiunilor în ordinea cronologică şi stabilirea soldului contului curent după fiecare operaŃie (creditor sau debitor);

- calcularea numerelor de dobânzi prin ponderea soldului contului curent cu numărul de zile cât acesta a stat nemodificat;

- însumarea soldului numerelor de dobânzi şi calcularea dobânzii bonificate sau percepute prin împărŃirea acestuia la divizorul fix;

- influenŃarea soldului contului curent dinaintea calculării dobânzii cu dobânda bonificată sau percepută.

Lucrare practică privind calcularea dobânzii la contul curent după metoda directă şi în scară Se cunosc următoarele date: - Soldul contului curent la 30 IX reflecta disponibilităŃi de 300.000 u.m.; - La 10 oct. se operează un virament din cont de 200.000 u.m.; - În 17 nov. se depune numerar în cont de 260.000 u.m. - În 5 dec. se ridică numerar din cont de 280.000 u.m. - În 22 dec. se încasează în cont suma de 200.000 u.m.

Calcularea dobânzii se va face pentru 31 decembrie, cunoscându-se faptul că pentru soldurile creditoare se bonifică o dobândă de 10%, iar pentru soldurile debitoare se percepe o dobândă de 15%.

Rezolvare A. Metoda directă: Se stabileşte numărul de zile:

30.IX / 31 / 30 / 31 / 92 zile 10.X / 21 / 30 / 31 / 82 zile 17.XI / 13 / 31 / 44 zile 05.XII / 26 / 26 zile 22.XII / 9 / 9 zile

Tabelul 1

Data Felul operaŃiei

Suma Numere de

dobânzi în mii u.m.

Data Felul op. Suma

Numere de dobânzi în mii

u.m. 10.X 5.XII

Vr. RN

200000 280000

200000*82=16400 280000*26=7280

30.II 17.XI 22.XII

Sold Dep. Inc.

300000 260000 200000

300000*92=27600 260000*44=11440 200000*9=1800

Total numere debitoare 23680 Total numere creditoare 40840 Sold numere creditoare 17160 Dob.bonificata: 17160000 = 4701 3650 pentru solduri creditoare

Page 71: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

71

B. Metoda în scară Tabelul 2

Data Felul operaŃiei

Suma Sold Natura sold

Numere de dobânzi în mii u.m.

Zile

30.IX sold 300.000 C 300.000*10=3.000 10 10.X Viram. 200.000 100.000 C 100.000*38=3.800 38 17.XI Dep. 260.000 360.000 C 360.000*18=6.480 18 5.XII R.N. 280.000 80.000 C 80.000*17=1.360 13 22.XII Încas. 200.000 280.000 C 280.000*9=2.520 9 Total numere creditoare 17.160 Dob.bonificată: 17160000 = 4701 3650

Bibliografie Basno C., Dardac N., 2002, „Management bancar”, Ed. Economică,

Bucuresti; Bogdan I. (coord.), 2002, „Tratat de management bancar”, Editura

Economică, Bucureşti; Bran P., 1994, „RelaŃii financiar-bancare, ale societăŃii comerciale”, Ed.

Tribuna Economică, Bucureşti; Ionescu L. C. (coord.), 2004, „Băncile şi operaŃiunile bancare”, Ed.

Economică, Bucureşti; Roşca T., 2001, Monedă şi credit, Ed. Altip, Alba Iulia, pag. 169; Stoica M., 2003, Management Bancar, Ed. Economică, Bucureşti, pag. 96; Vlaicu A. N., 2003, „Politici monetare şi tehnici bancare, Ed. Casa CărŃii

de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2003; Vlaicu A., N., 2004, „Management Financiar – Bancar”, Ed. Casa CărŃii

de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca;

Page 72: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

72

EVALUAREA LA VALOAREA JUSTĂ A IMOBILIZĂRILOR CORPORALE PENTRU

RAPORTAREA FINANCIARĂ

Ludovica Breban*, Lucia Sucală**. Dorel Mateş***, Cornel Someşan**** *Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad – Filiala Zalău B-dul M.Vitezu, nr. 57, Bl. T2, sc.C, ap.13, Zalău, Jud. Sălaj Tel: 07230-302136, e-mil: [email protected]

**Universitatea”Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca ***Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad ****Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad

Abstract The fair value of land and buildings is usually its market value. This value is

determined by appraisal normally undertaken by professionally qualified valuers. The fair value of items of plant and equipment is usually their market value

determined by appraisal . When there is no evidence of market value because these items are rarely sold, except as part of a continuing business, they are valued at their depreciated replacement cost.

The frequency of revaluations depends upon the movements in the fair values of items of property, plant and equipment begin revalued. When the fair value of a revalued asset differs materially from its carrying amount, a further revaluation is necessary. Some items of property, plant and equipment may experience significant and volatile moments in fair value this necessitating annual revaluation.

Keywords : fair value, revaluation, market value, land and buildings Introducere Pentru raportarea financiară la valoarea justă a imobilizărilor coprorale şi nu numai, un rol important îl are informaŃia economică care este esenŃială pentru luarea deciziilor economice de către utilizatorii de informaŃii (manageri, investitori, creditori, etc.). Putem spune că piaŃa informaŃiei contabile are un caracter din ce în ce mai internaŃional deoarece utilizatorii de informaŃii sunt din ce în ce mai pretenŃioşi, iar pentru profesia contabilă este o provocare. Valoare justă este un concept foarte dezbătut, fiind o consecinŃă a principiului: true and fair value. Nimeni nu a tradus valoarea justă ca valoare fidelă, fiind tradus în diverse limbi: just (juste) în franceză; real (reeele) în olandeză; valoare actuală atribuibilă (beizulengender zeitmert) în germană; fair value fără nici o traducere în italiană. Porivit Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară valoarea justă este definită ca fiind „suma la care poate fi tranzacŃionat un activ sau decontată o datorie, de bună voie, între părŃi aflate în cunoştinŃă de cauză, în cadrul unei tranzacŃii în care preŃul este determinat obiectiv”.

Page 73: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

73

Valoarea justă cuprinde valoarea de piaŃă şi tinde să acopere toate valorile izvorâte din estimările bazate pe calcule economice. Se opune principiului prudenŃei şi evaluării la costul istoric. Valoarea justă prezintă o serie de calităŃi cum ar fi: comparabilitatea, coerenŃa, complexitatea redusă şi neutralitatea. Atunci când nu se deŃin suficiente informaŃii de piaŃă la data evaluării ca urmare a inexistenŃei unei pieŃe active în locul valorii de piaŃă, pentru activele în afara exploatării se va determina costul de înlocuire net (CIN). Metoda de cercetare

Pentru estimare a valorii juste considerăm că ar fi câteva soluŃii: a. Prin prisma IFRS (Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară) care

se aplică în peste 80 de Ńări şi sunt permise pentru entităŃile cotate în alte 25 de Ńări. De asemenea, IFRS-urile se aplică şi la entităŃile necotate (private) în peste 20 de Ńări. În România, potrivit cadrului legislativ, începând cu anul 2007 IFRS-urile se aplică de către entităŃile cotate, iar cele necotate aplică reglementări contabile conforme cu Directivele Europene actualizate la IFRS-uri;

b. Directivele Europene – în ce măsură este cerută valoarea justă; c. IVS (International Valuation Standards) tratamente recomandate pentru

evaluarea destinată raportării financiare. Tratamentul contabil şi modul de prezentare a informaŃiilor financiare

privind imobilizările coporale fac obiectul IAS 16 „Imobilizări corporale”. Imobilizările corporale sunt definite „ca active deŃinute de către întreprindere pentru a fi utilizate în activităŃile de producŃie, comerŃ, prestări servicii; pentru a fi date cu chirie sau în scopuri administrative şi care se aşteaptă să fie utilizate pe mai mult de un exerciŃiu”2. În ceea ce priveşte recunoaşterea activelor imobilizate corporale aceasta se face atunci când se îndeplinesc criteriile generale de recunoaştere:

- este probabilă generare de beneficii economice viitoare; - evaluarea se poate face credibil Începând din al doilea exerciŃiu financiar o întreagă categorie de imobilizări,

InstalaŃii şi utilaje poate fi evaluată în funcŃie de cost sau pe baza reevaluării, respectiv în funcŃie de valoarea justă. Astfel că, se cunosc trei metode de evaluare a imobilizărilor corporale:

A. Modelul bazat pe cost Un activ corporal rămâne înscris în bilanŃ la costul net al sumelor reprezentând totalul

Amortizărilor şi pierderilor de valoare acumulate în baza prevederilor IAS 38 – Reducerea durabilă a valorii activelor. Modelul bazat pe cost cuprinde: Cost istoric – Fonduri de amortizare – Pierderi durabile de valoare

B. Modelul bazat pe reevaluare Un activ corporal se înscrie în bilanŃ cu cifra reevaluată şi egală cu

valoarea justă la data reevaluării, din care s-au scăzut valoarea totală a

Page 74: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

74

amortizărilor şi a pierderilor durabile de valoare cumulate. Reevaluarea va trebui efectuată în mod regulat, cel puŃin o dată la 3-5 ani precum şi la data de referinŃă a bilanŃului. Valoarea justă se obŃine pe baza cifrelor furnizate de piaŃa activă. Aceste cifre, de obicei se pot obŃine de la profesionişti în domeniul respectiv (procedeu recomandabil şi pentri instalaŃii şi utilaje). În caz contrar, se va putea utiliza o tehnică de evaluare bazată pe estimarea fluxurilor de venit sau pe costul de substituire amortizat.

C. Evaluarea bazată pe valoarea justă (fair value) are ca punct de plecare: Cost istoric + Reevealuare – Suma totală a amortizărilor – Pierderi durabile de valoare

Mai trebuie Ńinut seama şi de eventualele variaŃii de impozite (datorii fiscale amânate). În cazul reevaluării unui activ, fondul de amortizari la data reevaluării va putea fi calculat în felul următor: Metoda 1 Activul va fi reevaluat prin mărimea valorii respectivului bun şi proproŃional, a provizionului în funcŃie de durata de viaŃă economică deja consumată. Valoarea netă va fi egală cu valoarea reevaluată. Metoda 2 Valoarea înscrisă în bilanŃ va fi egală cu valoarea justă (fair value) stabilită prin expertiză sau alte mijloace de evaluare, iar întregul fond de amortizări precum şi valoarea mai mare a bunului vor fi stornate (metodă recomandată pentru imobile) Peridic se va efectua o reevaluare care va fi înscrisă în contul patrimoniului net (rezerva din reevaluare). Reevaluările următoare vor fi şi ele trecute la rezervă, în timp ce pentru pierderile din valoare se va utiliza mai întâi aceeaşi rezervă, apoi diferenŃa se va înscrie în contul 121 „Profit şi pierdere”. În cazul în care după o devalorizare se efectuează o reapreciere a valorii, aceasta se trece în contul de profit şi pierdere până se ajunge la valoarea iniŃială a bunului, apoi se trece în situaŃia patrimoniului. EXEMPLU DE REEVALUARE Caz ipotetic 1. Anul dobândirii imobilului 1998 2. Cost istoric 2.000 lei 3. Durata de viaŃă economică 20 ani Conform estimării experŃilor valoarea imobilului la 31.12.2007 este de 1.800 lei.

Page 75: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

75

Planul de amortizare este următorul: An Cost Amortizare Fond amortizare Valoare rămasă 1998 2.000 100 100 1.900 1999 2.000 100 200 1.800 2000 2.000 100 300 1.700 2001 2.000 100 400 1.600 2002 2.000 100 500 1.500 2003 2.000 100 600 1.400 2004 2.000 100 700 1.300 2005 2.000 100 800 1.200 2006 2.000 100 900 1.100 2007 2.000 100 1.000 1.000

SituaŃia patrimonială la 31.12.2007 este următoarea: 1. Active corporale 2.000 2. Fondul de amortizare 1.000 3. Valoarea netă 1.000 4. DiferenŃa din reevaluare 800 (1.800 – 1.000) Metoda 1 1. Active corporale 1.600 2. Fod de amortizare 800 3. Rezerve din reevaluare 800 SituaŃia patrimonială la 31.12.2007 după reevaluare este: 1. Active corporale 3.600 (2.000 + 1.600) 2. Fond de amortizare 1.800 ( 1.000 + 800) 3. Rezerve din reevaluare 800 Plan de amortizare

An Cost Amortizare Fond amortizare Valoare rămasă 2007 3.600 - 1.800 1.800 valoare

rerevaluată 2008 3.600 180 1.980 1.800

Această metodă impune înscrierea în bilanŃ a unei sume mai mari decât cea rezultată din reevaluare, iar valoarea estimată va reieşi numai din diferenŃa între valorile reevaluate ale costului şi ale amortizării cumulate. Metoda 2 Utilizând această metodă, valoarea înscrisă în bilanŃ este cea netă, putând fi imediat identificată.

Page 76: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

76

1. Fond amortizare 1.000 2. Active corporale 200 3. Rezerva din reevaluare 800 SituaŃia patrimoniului la 31.12. 2007 (refăcută) 1. Active corporale 1.800 2. Fond amortizare 0 3. Rezerva din reevaluare 800

În anii 2007 şi 2008 vom avea următoares situaŃie:

An Cost Amortizare Fond amortizare Valoare rămasă 2007 1.800 - - 1.800 valoare

rerevaluată 2008 1.800 90 90 1.710

În notele explicative a situaŃiile financiare trebuie să se precizeze:

- Data reevaluării; - Criteriul utilizat pentru estimarea valorii juste; - Valoarea fiecărei categorii de active corporale care s-ar fi obŃinut prin

aplicarea matodei costului; - Rezerva din reevaluare, cu variaŃiile în cursul exerciŃiului şi

eventualele limite la distribuire. De asemenea, este foarte important entru utilizatori să primească informaŃii complementare cu privire la:

- Reducerile durabile de valoare; - Valoarea contabilă a activelor materiale temporar inactive; - Valoarea brută înregistrată pentru activele corporale complet

amortizate şi aflate încă în uz, destinate dezafectării; - Atunci când se adoptă metoda bazată pe cost, estimarea valorii juste,

dacă aceasta este în mod semnificativ superioară valorii contabile. Concluzii Valorile determinate având ca bază de evaluare valoarea justă sunt valori economice determinate prin expertiză şi daignostic de către profesionişti în domeniu.

Din studiile efectuate în domeneiul evaluării prin prisma testelor de semnificaŃie statistică pe pieŃe eficiente s-a demonstrat dependenŃa cursului bursier de rezervă din reevaluare înregistrată ca efect al aplicării valorii juste pentru reevaluarea activelor imobilizate.

Calitatea informaŃiei contabile depinde de modul în care este estimată valoarea justă prin criteriile de credibilitate sau neutralitate. În procesul estimării valorii juste un aport semnificativ îl u profesioniştii în evaluarea activelor. Una dintre condiŃiile unor servicii utile este buna cunoaştere şi interpretare a

Page 77: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

77

Standardelor InternaŃional de Evaluare (IVS) dar şi a celo de contabilitate (IFRS) şi a normelor contabile naŃionale.

Bibliografie

*** Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRS), Editura CECCAR, Bucureşti, 2007, p.1033-1067;

*** Standardul InternaŃional de Contabilitate - IAS16 „Imobilizări corporale”, Editura CECCAR, Bucureşti, 2001;

*** Standardele InternaŃionale de Evaluare (IVS), ANEVAR, 2007; *** Ordinul Ministrului FinanŃelor Publice nr. 1752/2005, modificat şi

completat prin Ordinul Ministrului Economiei şi FinanŃelor nr. 2374/2007, publicat în M.O. nr. 25/14.01.2008.

Page 78: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

78

MARKETING IN REGIONAL DEVELOPMENT

Mário Hošala, Filip Flaška, Stanoslav Kološta, Ivan Sokáč Department of regional development and public administration, Faculty of Economics,

Matej Bel University, Tajovskeho 10, 975 90 Banska Bystrica, Slovakia tel. 00421 (0)48 4462015 [email protected], [email protected]

Abstract Regional development and regional policy are not only economic categories

discussed by politician, European Union but also by individual territories, regions and counties. Marketing places, as a specific form of marketing, is one of instruments (in hand of regions), that could be used in advantage for regional development, as well as in advance for decreasing of regional disparities, which are significant, long-lasting and within several indicators deepening in the Slovak republic. Processed topic theoretically defines basic terms - region and regional development, marketing places and implements marketing and its instruments into regional policy with the aim to support regional development and rising of living standard in regions.

Key words: Region, regional policy, regional development, marketing, marketing as a part of regional development and regional policy. Introduction

Growing interest about regional development in conditions of Slovak economy is stimulated not only by membership of the Slovak republic in the European union but also due to the fact that transformation of Slovak economy had widened social-economic disparities both among regions and within regions. These disparities tend to deepen in case of absence of systematic approach to regional development and can slow down the development of the whole state. Therefore we decided to implement marketing methods and processes in regional policy and to make use of its positive impacts on regional development in order to lower disparities within the whole country.

Goal

The goal of this paper is to theoretically define basic terminology such as region, regional development, territorial marketing and to implement methods and processes of marketing to regional development and to regional policy in order to identify possibilities to improve development in certain territory (region) using marketing tools. Material and methods

We used available domestic and foreign literature, papers in magazines, internet sources and relevant legislative acts to define theoretical terms. Later, we used methods of analysis and synthesis, scientific abstraction, deduction, induction and comparison.

Page 79: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

79

Results and discussion Region which is the crucial term of this paper is a very wide term and it is very difficult to precisely define it. Therefore there is no consensus among authors about its definition. Due to the fact that region in the widest meaning is not only economic but also geographic, urbanistic and technical category, its definitions are various. Word region comes from latin word "regio" which means border, radius or limitation. It can also mean certain bond nut also (by translating the term regio-regere) management, regulation or administration. Hamalova, Tvrdon and Zarska (1997, p. 12-13) think that region "does have its conceptual definition in many fields of science such as in history, economics, statistics, sociology, geography, ethnography, urbanistics etc. Bucek (1992) defines region as "a geographically limited area which possesses a set of qualitative and quantitative conditions to form diversified territorial-economic and social system in which there is a high intensity of economic and social internal links, develops optimal links with other territories and is able to reproduce needs of growth mainly from own resources". "From regional economy point of view", say Belajova and Fazikova (2005, p. 66), "region is a territorial subsystem of a country which is characterised by a certain territorial structure and level of economic and social development. Therefore it is not only territorial but also economic and social unit". There are no doubts that region as a more or less defined territory is based on operation and structure of certain mutual activities and bonds which were created between them. These activities can for example include companies, households, state and its representatives in a certain territory but also human capital in general, natural resources and conditions, infrastructure of local and regional importance etc.

Region can be defined as a formal or informal entity. Formal regions are usually established by administrative decision and they can or can not have certain historical, natural, human or any other traditions, habits, characteristics etc. Informal regions are defined strictly on these characteristics and traditions and habits have dominant importance and their territory is not administratively defined. Region - object and subject of regional policy We fully agree with Skokan (2004, p.143) that "regions in global economy are more and more becoming driving forces of economy. In Europe, regions are often considered locomotives of development because concentration and specialization of economic activities (forming of clusters) is taking place in a global scale". It needs to be added that besides of regions that are true poles of development and move economy of the country there are less developed regions with lack of impulses to development and lack of resources needed to start multiplicative effect and dynamic processes in regional economy. Region as a bearer of regional policy has basically double function. First, region is an object of regional policy. It means that certain area is object of realization - implementation of regional policy in practice. In this case region does not have many (if any) possibilities to be involved in planning and realization of

Page 80: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

80

policy or to directly influence these processes. Regional policy is carried out by state, multinational institution or by other subjects and region's chances to modify, intervene or to determine implementation of regional policy in any way are very limited. In this case it is desirable that region is involved in preparation and processing of crucial conceptual documents that will determine realization of regional policy. Otherwise if particularities, requirements and local conditions of a region were not considered it would have and adverse effect on success of realization of regional policy and also achieving of set up goals would be threatened. On the other hand, region playing a role of a subject of regional policy is in completely different situation. In this case, it is a region that initiates preparation and realization of regional policy, uses its own tools for its implementation, prepares and approves (if it is in his competence) conceptual and operational documents, goals, economic and non-economic tools of realization of regional policy and evaluates its success or modifies and changes use of tools and conditions in which policy is being realized in order to achieve set up goals. However, even if a region is subject of regional policy, the whole process should not be realized separately and without mutual connection to state and supranational (European) policies. There are various reasons. First of all, it is use of some tools, support, financial funds etc. from state or supranational level, compatibility and connection of regional policy from region and from the centre creates synergic effect that intensifies efficiency in achieving goals of regional policy, it contributes to more dynamic local and national development, living standards of citizens are growing faster etc. These facts clearly prove the need to mutually connect and coordinate preparation and implementation of regional policy on local, state and supranational level. Otherwise realization of regional policy could have completely opposite effect as expected by subjects of regional development and goals that were set up will not be achieved. Regional growth and regional development

Skokan (2004, p.12) defines economic growth as "increase in total product of country for certain period. It is usually evaluated as annual growth rate of real GNP (GDP) of certain country. Growth of GDP can be achieved even if the unemployment rate is high". There are no doubts that to consider quantity only and to dismiss other non-economic factors and influences would be a big mistake. Therefore the term "regional development" is very frequently used these days. It is very difficult to clearly define development (regional, state, supranational etc.). It is without any doubts wider term that growth and includes also non-economic dimensions. Its disadvantage is that these dimensions are often very difficult to quantify and can be evaluated mathematically and statistically only partly or only on certain level of abstraction. Recently sustainable development has been gaining ground under the influence of certain experience, tendencies of development and suggestions of changes (for example climate changes). Sustainable development is based on principles that secure at least current level of consumption, quality of life

Page 81: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

81

etc. for other generations. Sustainability will be in the future reflected in all strategic documents and human activities in both public and private sector no matter if a person is more or less environmentally oriented. There is a certain tendency to be seen even today for example in a private sector to produce products and services with respect to environmental principles and rules and use it as a competitive advantage comparing with other, traditionally oriented subjects. Sustainability is exceptionally defined in following statement: "Sustainability does not mean that we have inherited Earth from our parents, it means that we have borrowed it from our children."

Rajcakova (2005, p.14) thinks that "in general regional development includes economic and social processes that are happening in natural-societal environment of a region which should utilise but also respect capacities, possibilities and particularities of a region". She later adds that regional development represents assurance of economic growth and growth of social potential of a region when utilising of this potential should contribute to growth of living standards of citizens and to social and economic development of a country with respect to principle of sustainability. "Economic development means long-term increase in economic wealth of a country. It is determined by creation of new production economic activities that create new wealth, employment and also demand for products and services. Although economic growth is not the same as economic development, it is very hard to imagine development without economic growth", says Skokan (2004, p.12). As he continues later, both economic and social development are local phenomenon which are developed in certain regional environment. National economy can then be considered to be some kind of aggregate of local and regional economies.

Marketing, its definition and possibilities of implementation in regional development Marketing has become and essential part of successful business of every subject in the market. From the widest meaning of a word, marketing can be defined as a investigation of a market, its segmentation, customizing of product to consumer's demand as well as forming of market itself and its preferences. Bernatova and Vanova (2000, p.16) state that "pillars of marketing are predominantly versatile focus on customer and implementation and support of ethical and moral requirements of society in effort to gain an advantage over a competition by such a behaviour". There are many fields in which marketing can be used. "Territorial marketing includes activities that are focused on creation, maintaining or change in attitudes or behaviour of target groups towards certain territories" (Kotler, Armstrong, 1992, p. 364). It offers methods and tools for achieving development and prosperity of a particular territory. It defines product and perspectives of development of territory and harmonizes supply with market needs. It contributes to optimal utilisation of resources and total potential of territory. Therefore it aims to satisfaction of needs of territory with respect to public interest (Hanulakova, 2004, p.10). Market approach to product territory

Page 82: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

82

enables to react to needs and problems of customers in significant way. Vanova (2006, p.53-54) defined the term "territorial marketing" as a "continuous societal management process which provides opportunity to influence sustainable development more efficiently by building sustainable competitive advantage, harmonising market demand with an offer of particular territory based on utilisation of specific marketing methods and tools. Its goal is to minimize risks related to entry to a market and to maximize its societal benefit while accepting its role in society. Use of territorial potential is efficient if it is in accordance with needs of target segments and which assures sustainable, continuous development and prosperity of territory". "Territorial marketing offers more than just a territory. It can also offer investment opportunities, business, visit or other forms of offers such as persons (in elections), ideas (development programme), institutions (museum, spa), place (national park, tourist attraction), services (parts of infrastructure - accommodation, culture, health care), events (exhibition, fest, annual celebration) etc." (Dado, 2002, p. 6). From the points listed above, heterogeneity of products - of what territory offers (administration of territory, citizens and organizations operating in territory) is clear. Bearers of territorial marketing are institutions of local and state administration which administer particular territory in order to maximize efficiency of coordination of activities in territory and utilization of its resources. Bernatova and Vanova (2000, p. 17) as well as Hanulakova (2004, p. 10) reckon that "besides of institutions responsible for development of administered territory, its development is also influenced by various groups focusing on their own goals - individuals, NGOs, private, public or public-private companies". Dado (2002, p.7) believes that "in territorial marketing, marketing activities should be predominantly focused on exploration of current needs and wishes of local citizens, forecasting changes in needs, preferences and expectations of subjects located in territory related to consumption of products offered by territory, increasing the benefit from offer realized by administration of territory and by territory, creating and strengthening of positive image of territory and its parts and on increasing the attraction and competitiveness of municipalities, towns and the whole region". Programme, plan and strategy Programme of regional development presents middle-term programme document which is a part of framework of strategic and programme documents for realization of regional policy and it consists of aimed measures and interventions focused on stimulation of regional development. It has a role of the basic document of self-governing regional bodies in the process of making decisions about ways of stimulating economic, social and cultural development of region. It plays a crucial role in supporting of regional development, it helps to increase knowledge about the most important needs of region, it helps to mobilize own capacities and sources of region, it makes use of knowledge of local agents and experts and it enables to determine and to control direction of next development of region. Realization of

Page 83: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

83

regional development in the Slovak republic is based on valid legislative, predominantly on the Act No. 503/2001 about support of regional development. This act in detail defines fields which should be in primary focus of support of regional development and arrangements of financial support. According §9 of this act, programme of regional development includes mainly: - analysis of economic and social development of region, main directions of its progress and determination of its goals and primary needs, - determination of regions whose development needs to be supported with regard to equalized development of region including fields which should be supported with proposed measures of support, - tasks and priorities in allocating and development of civic equipment, infrastructure, environment, social policy, education etc., - proposal of financial and administrative realization. Regional development programme includes process of planning, organization, decision-making and financial realization of support of regional development on regional level in order to achieve economic and social development in determined time period. The goal of the programme of regional development is to propose a set of measures that can be used considering available financial funds and which use enables achieving equalized economic and social development. Current system of management of regional development insists on efficiency of performance of both state administration and territorial self-governments. A lot of new approaches to management are copied in public sector from the private sector. Due to the fact that the terms plan, programme and strategy are often used as synonyms we will define them in this chapter. According the Dictionary of the Slovak language, plan is "an idea about future, intention or schedule of activities pre-determined in order to reach a goal (economic, working, monthly)" (Group of authors, 2003, p. 480-481); programme is "an action prepared in advance, sequence, timetable of activities and goals (production programme, Kosice governmental programme)" (Group of authors, 2003, p. 595); and strategy is "a way of planning and management of activities designed to reach certain goal (economic, commercial)" (Group of authors, 2003, p.480-481).

According dictionary of adopted foreign words, plan is "a pre-determined timetable of activities with consideration of the goal and methods of its achievement" (Group of authors, 1979, p. 682); programme is "a pre-determined plan of activities" (Group of authors, 1979, p. 713); and strategy is a "set of intentions and human activities which are used to achieve certain goal" (Group of authors, 1979, p. 824). Economic dictionary defines plan as "a one of basic tools of management" (Sibl et al, 2002, p. 631). However, it does not consider programme to be economic but mathematical expression, "a set of instructions for computer that works as a basis for operations" (Sibl, 2002, p. 691). Strategy is not defined in this publication.

Page 84: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

84

Small dictionary of synonyms explains plan as "intention, idea, aim, thought, resolution, project, outline and schedule" (Pisarcikova, Michalus, 1988, p. 111); programme as a synonym of a plan (Pisarcikova, Michalus, 1988, p. 139); and strategy as "flexibility, skill, consideration" (Pisarcikova, Michalus, 1988, p. 174). Based on listed definition we assume that programme and strategy are both parts of plan and therefore plan is a wider term than programme and strategy. Regional marketing "Marketing approaches to realization of regional development require strong orientation to customers, to their needs and quality satisfaction. Customers of regions are citizens, businessmen, investors and other subjects within and outside of territory" (Dado, 2002, p. 4). However, customers in territorial marketing are not the same as in commercial marketing. Dado (2002, p.7) states that "target group is more suitable expression instead of customer". Marketing plan of a territory is one of the new tools used in management process of regional development. Marketing plan is a middle-term document describing opportunities for designers of the plan. It determines target groups, it defines extent and quality of provided services, their availability and price. It also determines forms of communication with target groups and steps realized in marketing, time schedule and funds for their realization. Conclusion Marketing activities of regions, efficient utilization of tools of marketing mix and their implementation to regional policy on central, regional and local level can be suitable and efficient tools to achieve increase in socio-economic development and life standards of citizens and equalization of interregional disparities. In this paper, we theoretically defined basic terms. The problem is that there is not a single, complex and fully inclusive definition of the term "region". Authors usually determine this category only partially, from the point of view of one scientific field. We implemented territorial marketing as a specific form of marketing to regional policy and regional development and we revealed some possibilities possessed by regions (regional self-governments) and subjects on a local level (municipalities, town's authorities). Nowadays, option of efficient implementation of marketing in regional development is also available besides of classic and standard tools of economic, environmental or administrative nature. Literaure

Belajová, A., Fáziková, M., 2005, Regionálna ekonomika. 3. vyd. Nitra, Fakulta európskych štúdií a regionálneho rozvoja, Slovenská poľnohospodárska univerzita, 2005. 254 s. ISBN 80-8069-513-X;

Bernátová, M., Vaňová, A., 2000, Marketing pre samosprávy, Banská Bystrica : Ekonomická fakulta UMB, 2000, 180 s. ISBN 80-8055-337-8;

Page 85: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

85

Buček, M., 1992, Priestorová ekonomika. Ekonomická univerzita Bratislava, 1992. ISBN 80-225-0406-8;

Ďaďo, J., a kolektív., 2002, Metodická príručka pre štátnu a miestnu správu, Bratislava: Ministerstvo výstavby a regionálneho rozvoja SR, 2002, 65 s. ISBN 80-8973-03-4;

Hamalová, M., Tvrdoň, J., Žárska, E., 1997, Regionalistika, Inštitút pre verejnú správu, Bratislava, 1997. 103 s. ISBN 80-85327-43;

Hanuláková, E., 2004, Marketing územia. Bratislava : Vydavateľstvo EKONÓM, 2004. 235 s.;

Kotler, P., Armstrong, G., 1990, Marketing, Bratislava: Slovenské pedagogické nakladateľstvo, 1990, 441 s. ISBN 80-08-02042-3;

Kuzmová, P., MALACH, A., Faktory efektivnosti ve vybraných odvětvích veřejného sektoru regionu. In Strecková, Y. Reforma veřejné správy a veřejných financí a faktory efektivnosti rozvoje regionů. 1.vydání. Brno: Masarykova Univerzita, 2003. s. 104-130. ISBN 80-210-3074-7;

Rajčáková, E., 2005, Regionálny rozvoj a regionálna politika, 1. vyd. Bratislava, Prírodovedecká fakulta, Univerzita Komenského, 120 s. ISBN 80-223-2038-2;

Skokan, K., 2004, Konkurenceschopnost, inovace a klastry v regionálním rozvoji, 1. vyd. Ostrava, Vysoká škola báňská, 2004. 159 s. ISBN 80-7329-059-6; Vaňová, A., 1996, Marketing územia ako súčasť municipálnej a regionálnej politiky. In Ekonomický časopis. 1996, 44, č. 7-8, s. 529-543;

Vaňová, A., 2006, Strategické marketingové plánovanie rozvoja územia. 1. vyd. Banská Bystrica : Ekonomická fakulta Univerzity Mateja Bela, OZ Ekonómia, 2006. 140 s. ISBN 80- 8083-301-X;

*** Act of National Council of the Slovak republic No. 503/2001 Z. z. about support of regional development.

Page 86: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

86

STRUCTURAL FUNDS – FINANCING OPPORTUNITIES IN THE FIELD OF RESEARCH, DEVELOPMENT AND

INNOVATION

Dana-CodruŃa Dudă-Dăianu*, Gheorghe Crişan**

*“Tibiscus” University Timişoara **National Authority for Scientific Research

Tel./fax: 0256/592574, e-mail: [email protected], [email protected]

Abstract As a new member state, Romania assumes the European Agenda and aims to push

for provision of the right competitiveness settings. The work paper aims to underline the importance of structural funds, in general, and especially, of Priority Axis 2 by the Sectorial Operational Program “Increase of Economic Competitiveness” for the increase of research capacity by investing in the development of R&D infrastructure, for the economic development of Romania by the stimulation of innovation demand of enterprises, the creation and reinforcement of high-tech firms, etc.

Key Words: competitiveness, comparative advantage, Sectoral Operational Program, Structural Funds The Objectives of Sectorial Operational Program “Increase of Economic Competitiveness“(Sop-Iec)

The statistics showed that Romania’s economy competitiveness is much lower than the EU-27 average. Romania has to recover the significant disparities regarding the knowledge-based society. In 2007, the Global Competitiveness Yearbook Report elaborated by the World Economic Forum ranked Romania 74th out of 131 countries (only before Bulgaria as compared to EU27) down from 67th in 2005 and 63th the year before (fig.no.1). Among the analyzed determinants of Romania’s competitiveness, the positive factors were related to macroeconomic stability and progress, but the negative factors were been mentioned too: market efficiency, business sophistication, education, technology and innovation.

Page 87: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

87

The Global Competitiveness Report 2007

5,67 5,62 5,55 5,54 5,51 5,49 5,43 5,41 5,4 5,34 5,25 5,23 5,2 5,18 5,14,88

4,74 4,66 4,58 4,49 4,48 4,48 4,45 4,41 4,35 4,28

3,97 3,93

0

1

2

3

4

5

6

United States

Switzerland

Denmark

Sweden

Germany

Finland

Japan

United Kingdom

Netherlands

Canada

Taiwan, China

Austria

Norway

France

Belgium

Luxembourg

Estonia

Spain

Czech Republic

Lithuania

Slovenia

Portugal

Slovak Republic

Latvia

Hungary

Poland

Rom

ania

Bulgaria

Figure no.1. The Global Competitiveness Report 2007-2008

Source: World economic Forum, The Global Competitiveness Report 2007-2008, http://www.gcr.weforum.org/

The general objective of Sectorial Operational Program is the increase of Romanian companies’ productivity, in compliance with the principles of sustainable development, and reducing the disparities compared to the average productivity of EU. The specific objectives are: � Consolidation and environment-friendly development of the Romanian

productive sectors The key point is the support to the upgrading and innovation of existing

enterprises leading to cost reduction, and the creation of new ones, especially SMEs in manufacturing and business services sectors. � Establishment of a favorable environment for sustainable enterprises’

development The scope is to provide a favourable framework by reducing the existing

constraints in the areas of market failure for the creation of new enterprises and for the development of the existing ones.

The target proposed by these two objectives is the increasing of SME’s share within GDP by 10% in 2015. � Increase of the R&D capacity, simulation of the cooperation between research,

development and innovation RDI institutions and enterprises , and increase of enterprises’ access to RDI

The key points of this objective are the funding of RD projects that will generate results directly applicable in the economy, the upgrading and development of RDI capacity and infrastructure, the improvement of the quality and range of the

Page 88: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

88

supply of innovative services, the stimulation of the potential demand of innovation coming from enterprises. The achievement of this objective will contribute to Romania’s aim to increase the gross domestic R&D expenditures to 3% of GDP by 2015. � Valorization of the ICT potential and its application in the public and private

sector In this case, the target is the increasing of broadband penetration rate in

Romania(number of broadband connections/100 inhabitants) from 3,5%in 2005 up to 40% in 2015, ensuring the access of ICT in the productive system, in the administrative processes and development of a new and better generation of products and services, able to compete on the global market. � Increased energy efficiency and sustainable development of the energy system

The target regarding this objective are the reducing of the primary energy intensity by 40% compared to 2001, the 33% share of electricity produced from renewable energy resources in the gross national electricity consumption by 2010 and the reduction of emissions in the energy sector. � Promotion of Romanian sustainable tourism potential

The key point of this specific objective is the promotion of the image of the country and the valorization of its natural and cultural assets in order to promote Romania abroad and to increase its attractiveness as a place for work and tourism and the creation of an integrated system of Romanian tourism offer.

The target is to increase tourism flows in Romania by 20% by 2015, thus contributing to the overall competitiveness objective through the recognized spill-over effect of tourism activities on production and service sectors. Priority Axis 2: Research, Technological Development and Innovation for Competitiveness - Inside the Sop-Iec

Taking into account both the identified possibilities for improvement of the competitive position of Romanian enterprises to cope with the challenges and to be able to use the opportunities arising from operating on the European Market and the areas eligible for structural funds support, the following Priority Axes have been identified in the Sectorial Operational Program “Increase of Economic Competitiveness”:

� Priority Axis 1: An innovative and eco-efficient productive system � Priority Axis 2: Research, Technological Development and

Innovation for competitiveness � Priority Axis 3: ICT for private and public sectors � Priority Axis 4: Increased energy efficiency and sustainable

tourism and business � Priority Axis 5: Romania, an attractive destination for sustainable

tourism and business � Priority Axis 6: Technical Assistance

These axes of Romania’s competitiveness strategy are in full concordance with the lines of action of the Commission’s proposal regarding the framework for

Page 89: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

89

Competitiveness and Innovation 2007-2013, and take into account the guidelines put forward by the European Commission for the cohesion policy for 2007-2013.

The financing plan for the whole program period, the amount of the total financial allocation of each fund in the operational program, the national counterpart and the rate of reimbursement by priority axis is presented in the table no.2

Page 90: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

90

Table No. 1

Priority axes by source of funding (EUR)

Indicative breakdown of the national counterpart

Axis Community Funding

National counterpart

National public /private funding

Total funding Cofinancing rate

Priority Axis 1 791.898.632 407.634.250 35.012.113 372.622.137 1.199.532.882 66.02% Priority Axis 2 536.395.116 195.037.510 28.231.321 166.806.189 731.432.626 73.33% Priority Axis 3 383.170.103 136.536.859 34.020.435 102.516.424 519.706.962 73.73% Priority Axis 4 638.475.370 458.309.674 8.316.667 449.993.007 1.096.785.044 58.27% Priority Axis 5 127.748.627 22.543.875 22.543.875 - 150.292.502 85.00% Priority Axis 6 76.534.261 13.506.046 13.506.046 - 90.040.307 85.00% Total 2.554.222.109 1.233.568.214 141.630.457 1.091.937.757 3.787.790.323 67.43%

Page 91: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

91

The co-financing rate for all Priority Axes is calculated on a total cost basis

(public and private). The distribution of funds by Sectorial Operational Program “Increase of

Economic Competitiveness” priority axes resulted from the strategy and identified priority axes are:

� Priority Axis 1 31% � Priority Axis 2 21% � Priority Axis 3 15% � Priority Axis 4 25% � Priority Axis 5 5% � Priority Axis 6 3%

The low level of funding (both public, and private) for research,

technological development, and innovation (RDI) had as direct results the obsolete RDI infrastructure, the decreasing number and increasing average age of researchers, and the low performance of RDI activities. The lack of funding also hindered enterprises’ access to RDI activities and technology transfer. These weak points together with the low participation of the private sector in funding RDI activities resulted in a large technology deficit of Romanian companies and in a low innovation score in enterprises.

For remedying this situation, the Priority Axis 2 has the following intervention area, indicative operations and specific scopes (Table no. 3)

Page 92: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

92

Table No.3. Priority Axis 2 Intervention Areas Indicative

operations Operation’s scope

This operation will fund mainly industrial research and pre-competitive development (demonstration) activities that will generate results of economic interest and will initiate the transformation of the research results into new or improved products, technologies and services with high demand on the market Different forms of collaboration between enterprises and R&D institutions will be encouraged with the aim of enhancing their R&D activities and fostering the technology transfer (research provider-beneficiary partnerships, networks, etc).

Joint R&D projects between universities/research institutes and enterprises

The projects will ensure the knowledge transfer from R&D institutions to the personnel applying the research results in enterprises. At the same time, the enterprises can apply for training support under the flexibility facility. This operation has the same general aim as the previous one, namely to generate results of economic interest and to initiate the transformation of the research results into new or improved products, technologies and services.

R&D partnerships between universities/research institutes, and enterprises for generating results directly applicable in economy

Complex research projects fostering the participation of high-level international experts

The projects will be designed together by the host institutions and the high-level international specialists. The host institution must fulfil certain selection criteria like having a high-tech field of activity and being able to ensure all the necessary conditions for performing R&D activity

Investments in RDI infrastructure

Development of existing R&D infrastructure and the creation of new

This operation will support the development of R&D infrastructure in public universities, and R&D institutes by modernization of the existing laboratories, the accreditation of testing laboratories, etc, and by the creation of new infrastructures (laboratories, research centres /institutes).

Page 93: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

93

infrastructures (laboratories, excellence centres)

This operation aims to contribute to the involvement of the Romanian researchers in international research networks of major importance for the future development of science and technology, and to develop an appropriate infrastructure to support large, and complex research projects.

Development of poles of excellence

Support is offered for connecting the R&D centres to European and international networks supported by electronic platforms of GRID -type through procurement of hardware and specific software applications. The operation will also contribute to the increase of the capacity of the research, and education network ROEDUNET close to GEANT standards The operation will support the innovation activities of high-tech or high added value start-ups and spin-offs (based on R&D results obtained in universities or research institutes) in order to ensure the transfer of knowledge and technology and to assist the respective enterprises in marketing the products and services derived from research. The young enterprises to be assisted will be selected based on a careful analysis of their business plans. The enterprises can also apply for project-related training support through the above-mentioned flexibility mechanism. The operation is complementary to SOP Human Resources Development, priority axis „Increasing the adaptability of the labour force and enterprises”, which is promoting training programs for the development of entrepreneurial and managerial skills, as well as consultancy, and assistance services for initiating new businesses

RDI support for enterprises (with special focus on SMEs)

Support for high-tech start-ups and spin-offs

Young researchers up to 35 years old can apply for training under SOP HRD, within this key area of intervention „Competitive human capital in education and research”, part of the priority axis „Education and training in support of growth and development of a knowledge-based

Page 94: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

94

society”.

Development of R&D infrastructure in enterprises and creation of new R&D jobs Support

is provided for the development of the research capacities in enterprises, in order to raise their level of innovation and their market competitiveness and to create new R&D jobs. The procurement of instruments, equipment, computers, software, etc necessary for R&D activity will be financed. Innovation through R&D is supported in enterprises in order to apply in production new or improved products, technologies and services. The operation will finance the acquisition of R&D services and application rights of R&D results and will stimulate the R&D activities in enterprises and their further development into technologies, products, services. Innovative enterprises less than 5 years old will be treated according to the specifications of the new framework for state-aid for RDI concerning young innovative enterprises. The enterprises involved in these projects can apply for training support through SOP HRD, if new jobs are created. For project-related training activities, the flexibility facility may be activated.

Promoting innovation in enterprises

To improve the effectiveness of the priority axis, actions falling within the scope of assistance of the ESF will be financed in the limits of 10% of community funding for this priority axis, according to the flexibility mechanism (art. 34 (2) of the Council Regulation (EC) No 1083/2006).

Page 95: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

95

Conclusions Romania international rankings in terms of competitiveness suggest several weaknesses, especially related to market efficiency, business sophistication, education, technology readiness and innovation. Revealed Comparative Advantage and intra-industry trade analysis point out that the Romanian economy is still labour intensive, thus needing capital infusion in order to increase its competitiveness inside the EU. The Romanian economy needs more fixed investments and a better infrastructure for sustaining growth rates of above 6% yearly, on an average, over the long term. Public support for productive investment may consolidate the current convergence process and ensure increased competitiveness. Structural constraints on the domestic production side of goods and services continue to exist. As a consequence, the persistence of excess demand has fuelled imports grows widening further the current account deficit. The strategy adopted for increasing the competitiveness will have to: � address the weaknesses of existing industrial sectors and their out dated and

often poorly eco-friendly and excessively energy-intensive technologies � further diversify the productive basis of the country to avoid overdependence

on low value added products � bridge the gap between R&D activities and their industrial application and

promote research innovative sectors � foster the pervasive use of ICT technologies � increase the efficiency and sustainable development of the energy system as a

factor of overall competitiveness, while addressing at the same time energy efficiency issues at the end users

� improve Romania’s image and increase her attractiveness by promoting the tourism opportunities. This will require a set of actions in capital investments, research and

innovation and services differently addressing both traditional and higher value added sectors.

The priority axis focuses on several issues meant to contribute to the following aims: � the increase of research capacity by investing in the development of R&D

infrastructure and attracting young researchers and high-level specialists both in R&D institutions (universities and research institutes) and in companies with research departments;

� the strengthening of knowledge supply from universities and research institutes;

� the stimulation of the technology transfer based on the cooperation between R&D institutions, and enterprises;

� the stimulation of innovation demand of enterprises; � the creation and reinforcement of high-tech firms � the development of poles of excellence.

Page 96: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

96

Bibliography Daianu D.C., Prostean G.(2005), Integration of innovation process in

Romania-essence of growth and economic competitiveness, volume of the 8th International Symposium of Management SIM 2005, Timisoara

Gabrish H., Segnana M.L.(2003), Vertical and horizontal patterns of intra–industry trade between EU and candidate countries , IWH, Halle-Salle

Kaitila V.(2004), The Factor Intensity of Accesion and EU 15 contries’ Comparative Advantage in the Internal Market, Helsinki

*** Ministry of Economic and Finances, Sectoral Operational Programme Increase of Economic Competitiveness 2007-2013

*** Structural Funds Guide, www.finantare.ro, *** World Economic Forum (2008), The Global Competitiveness Report

2007-2008, http://www.gcr. weforum.org

Page 97: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

97

ASPECTS REGARDING THE COSTS AND BENEFITS OF ROMANIA’S ADHESION TO EUROPEAN UNION

Dana-CodruŃa Dudă-Dăianu*, Crăciun Sabău*, Franca Dumitru**

*Tibiscus” University Timişoara **“West” University of Timisoara

Tel./fax: 0256/592574, e-mail: [email protected]

Abstract The work paper aims to point out the benefits and the cost of Romania’s adhesion

at EU. First, the approach will underline the main evolutions and characteristics of integration’s process within the European Union and Euro area. Then, will be presented the economic evolution of Romania, using macroeconomic indicators and underling the costs and the benefits of integration process.

Key words: European enlargement, costs and benefits of integration, economic integration Introduction

The enlargement of the European, consequently strong Union of 27 countries and of 494 million inhabitants with the recent membership of Romania and Bulgaria, is a firm has no one else the similar. Unique historical pattern also, the euro area consists of thirteen countries consequently and will be fifteen in three months with the future entrance of Cyprus and Malta

The economic incorporation of the countries of the European Union increased, each could determine it. It movement must continue and grow. At the same time, the creation of the euro area, inside of the enlargement of the European Union and globalization, underlines necessity of return our more flexible savings. In this scope, the responsibilities of all the representatives of economic policy and social partners increased. These aspects, across one healthy management, to assure the good functioning of the European Union, characterized by suppleness, the incorporation of labor markets, products and capitals, and the financial discipline. Characteristics of economic integration in European Union

The main characteristics of process of economic incorporation in the European Union, and in the euro area particularly are: • Firstly, economic incorporation was translated by a sensitive increase of exchanges of property and services inside the Euro area. Some data illustrates this phenomenon: exports and importation of property in the euro area are crossed about 26 % of the product raw inside in 1998, the year preceding the adoption of the unique currency, in about 32 % in 2006. As for exports and importation of services inside the Euro area, they rose in about 7 % of the GDP in 2006, against

Page 98: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

98

about 5 % in 1998. And the uninterrupted deepening of the market unique will still favour exchanges of services more. As this interrelationship reinforce within the Euro area, this economy became more opened and also becomes an increase in exchanges with the rest of the world. Exports and importation of property except zone euro is so crossed, between 1998 and 2006, about 24 % of the GDP to about 33 %. On the same period, exports and importation of services except euro area advanced of about 8 % of GDP about 10 %. These evolutions show apparently that we do not attend the creation of one « fortress Europe ». On the contrary, European integration accompanies ongoing incorporation at worldwide level. • Second characteristics of the process of European economic integration, introduction of the euro contributes to the financial incorporation which, in its turn, makes easier the free movements of capitals in the Euro area. Financial integration augments the effectiveness of the economic mechanisms, reinforces competition and creates an environment advantageous for a stronger economic fast growth. A study recent having led by London Economics assessed for instance the advantages of incorporation of bond markets and actions of the European Union in about 1 point of growth of the GDP additional over a period of ten years, which is about 100 billion euro. This incorporation financial is moreover essential as much as she favours harmonious transmission and efficient of unique monetary policy on the whole from the euro area. If progress was accomplished in the field, the necessity of a reinforced financial incorporation is particularly obvious in several domains, and notably in the area of the retail banking. • The agility of the labour force represents the third main characteristics. Lack by opening noticed in certain countries augment risks of pressures on wages when tensions increase on labour markets. Available data give to think that, in group, boundary agility of the labour force remains at a low level in the European Union. Of more, contrary to Unites States, they still find regulation obstacles in all Union European including in the euro area, as for the labour force coming from Slovenia. • The fourth and last point, the degree of synchronization or the parallel evolution of situations short-term between the countries of the euro area becomes more marked since the beginning of 1990s. In other words, a big number of savings of the euro area introduces cycles consequently of activity similar. Besides, difference determined nowadays between the countries of the euro area in terms of inflation and growth of the GDP is finer than by the past. These distances are besides close to those who can be noticed between the different States or the regions of United States.

The reduction of distances of inflation was spectacular. At the beginning of 1990s, dispersion of rate of inflation on the scale of the Euro area was on average six points of percentage there terms of distance portray not balanced. The last year, the dispersion of the inflation had returned in only 0.7 point of percentage. As for the growth rates of the GDP in volume in countries from the Euro area, the dispersion, in terms of distance portrays, fluctuated around two points of

Page 99: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

99

percentage in the course of last decades, without showing clear tendencies to increase or to fall.

If certain differences are temporary, others are more persistent on the other hand. In this title, it suits of note that the existence of lasting distances in economic fast growth or in inflation enters certain countries of the Euro area are wholly normal in a monetary union, as much as it is linked to a phenomenon of adjustment. But are also true as translating persistent distances structural inflexibility is worrying.

The adoption of the euro greatly contributed to this evolution by allowing a reduction of expenses of information, a bigger transparence of prices and the abolition of risks of exchange rate enters country participants. The euro acted as a catalyst for the Single market, within which property, services, persons and capitals circulate freely. It remains a lot however to make, by example to intensify exchanges of services and augment the agility of the labor force, or for lighten structural inflexibility. Last evolutions of Romanian economy

The performance of Romania’s economy has had mixed results in its first year as a EU member: • On one hand GDP growth continued to grow strongly relative to other EU members. Driven by domestic consumption, which accounts by more than three thirds of GDP growth, economic activity recorded a 5.6% annual growth in the first semester of 2007. • On the other hand, external deficits have gone on rising rapidly and a series of adverse domestic and global shocks (including a severe drought) are likely to cause a deceleration of GDP growth in the next quarters –though it would probably stay above 5% in 2008. • The depreciation of the RON exchange rate, both against the euro and the US dollar, has been more than double in the third quarter of 2007 compared to the previous two quarters. From July to November the RON fell by 12% against the Euro, nominally, feeding inflationary pressures. • The envisaged 47% increase in public pensions by the end of 2008 would put the public budget under increasing strains in the coming years. Other burdens are also to be taken into account. Frequent revisions of the budget deficit target–the third revision this year is envisaged to take place at the end of November, have added to concerns that the destination source of government expenditure is often changed from investment to activities that fuel consumption. • The unemployment rate dropped below 4% at the end of the third quarter and it could go even further if the out-migration effects are not compensated by higher participation rates or reverse migration. • The budget data show a surplus of 0.3% of GDP at the end of the third quarter and the government’s budget deficit target of2.4% might be undershot due to

Page 100: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

100

constraints in government’s capacity to spend such a large amount in such a short period of time. • Stabilizing at between 7-8% of the labor force, Romanian unemployment is not high relative to European levels. It is actually slightly below the EU 27 rate. Registered unemployment, which measures the number of unemployment benefit claimants, is even lower, at around 4% on average.

Table 1. The evolution of the main macroeconomic indicators for Romania

Macroeconomic indicators 2004 2005 2006 2007 2008 Real GDP growth (%) 8,4 4,1 7,7 5,2 5,3f

CPI Inflation (annual change) 9,3 8,7 4,9 6,3 5,5f

Current account balance (% of GDP) -8,5 -8,7 -10,3 -14,1 -13,8f

Trade balance (% of GDP) -8,9 -9,9 -12,5 -15,9 -15,5f

Exchange rate 3,97 3,68 3,38 3,4 3,37f

Unemployment rate (%) 6,2 5,8 5,2 4,1 4f

Government budget balance (%GDP) -1 -0,9 -1,7 -1,8 -2,5f

Public debt (%GDP) 22,4 18,9 20,3 21,7 23,1f

Source: National Institute of Statistics, www.insse.ro

-20

-15

-10

-5

0

5

10

15

20

25

30

year

200

4

year

200

5

year

200

6

year

200

7

year

200

8

Real GDP grouth (%)

CPI Inflation (annual change %)

Current account Balance (% GDP)

Trade balance (% GDP)

Exchange rate

Unemployment rate (%)

Governement budget balance (% GDP)

Public debt (% GDP)

Figure 1. The evolution of the main macroeconomic indicators for Romania

Page 101: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

101

Table no. 2 The main cost and benefits of Romania’s adhesion.

Benefits (Straights) Costs (Weaknesses) Politic

The participation at European decisional process and the possibility to influence the future of Europe

Government’s investment plans in sectors relating to health, education and physical infrastructure should be clearly prioritised and planned under a medium-term framework

The stability of democratic system

Limiting the rise in inflationary expectation must be a n objective for economic policy

The consolidation of state’s position against with other countries

Economic Free access at goods, services and autochthones capitals on the Single Market

Budgetary costs generated by the function and creation costs of administrative mechanism, the costs of legislative harmonization

The acceleration of economic increase on long term

The contraction of sectors sensible at commerce’s liberalization (generally, the sectors oriented through domestic market, and those traditionally protected).

The exports’ increase for sectors with a reduce level of custom protection

The penetration of foreign products on national market, because the low level of scheduled protection

The decrease of production costs of the enterprises because of scale economy

The decrease of export’s determined by the low competitiveness of enterprises, by the acquis application of Intern Market, and by the intensification of competition’s pressure.

The access at structural funds The deterioration of commercial balance on short term

The increase of direct foreign investments’ flux

Limiting the rise in inflationary expectation must be a n objective for economic policy

The decrease of budgetary incomes generated by customs duty.

Page 102: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

102

Romanian regions are generally

underperforming, with the notable exception of Bucharest-Ilfov in terms of GDP, disposable income, and R&D expenditures.

Social The higher protection/security at working

Economic and social costs corresponding to the structural adjustments needed for adhesion.

The improvement of population’s health

Romania has one of the lowest rates of life-long learning

The improvement of standards living The very high interregional discrepancies in terms of technology intensity need to be addressed mainly by a more balanced public R&D investment

The freedom of citizens to live anywhere in Europe

The national innovation system needs to be reorganized, avoiding overlaps

Conclusions First, must underline few conclusions regarding the economic evolution of European Union: • Creation successful of the Euro area and the deepening of European economic integration takes place at the same time as the incorporation of Europe within worldwide economy. It is essential to favour the deepening of economic integration and to increase the flexibility of European economy. This evolution will also be likely to reinforcement of the processes of adjustment in Europe. • Regarding the monetary policy, Europe can really based on the European Central Bank and the Eurosystem to be faithful to its first mandate and for anticipate the evolution of inflation firmly in the Euro area. As regards the shutters of economic policy which do not depend of the central bank, must be mentioned three essential domains. It is necessary first of all to guarantee discipline of budgeting policies, in perfect compliance with the alliance of stability and growth. It is then necessary to lead structural reforms as part of the Strategy of Lisbon, with the aim of the accomplishment of Single market. Finally, an attentive monitoring of the indicators of relating competitiveness, in terms of expenses, must be assured. Regarding the Romania’s economic evolution regarding the costs and benefits of integration can be underlings the following aspects: • The main benefits gained by the adhesion was the access at structural funds and cohesion funds

Page 103: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

103

• The know-how transfer regarding the regional policy elaboration, the identification of eligible projects and the administration of public financial. • On long term, the financial and know-how transfers, completed by its well administration, will determine the equilibrate economic development and the diminution and annulations of gaps between different regions of the country. • An representative cost for Romania’s participation at regional European policy represents the co-financing for projects of regional development, sums that will be allocated by the budget, and the costs generated by the creation and preparation of administrative structure for implementing these projects. • An indirect cost could be the low capacity of absorption for European funds. The massive capital’s infusions in the first years after adhesion, in Greece, Portugal or Spain, determined an appreciation of national currency and, indirectly, increased the commercial deficit. • The latest resurgence in inflation should be viewed from a larger perspective. Limiting the rise in inflationary expectations should be the objective for economic policies for next years. This would prevent a further deepening of macroeconomic imbalances • An under-investment in education and health sectors would impinge on growth and the quality of life, which would create more incentives for the labour force to migrate. All this should factor in the need to cofinancerising EU funds and the reform of the pensions system Bibliography Hubner, D. (2005), “Regional Policy and the Lisbon Agenda – Challenges and Opportunities”, presentation at London School of Economics; European Union (2007), “Study on structural capacity and motivation of regions and local and regional authorities in R&D”, Committee of the Regions; Marelli, E. (2007), “Specialization and Convergence of European Regions”, The European Journal of Comparative Economics, vol.4, no.2; Voinea, L. and D.Pislaru (2007), “Romania SME Financing Gap Assessment”, paper commissioned by EIF, and presented in Luxembourg.

Page 104: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

104

STUDIUL COMUNICĂRII MANAGERIALE ÎN UNITĂłILE SPITALICEŞTI DIN JUDEłUL BIHOR

Lucia Daina*, Simona Aurelia Bodog*, Katalin Gabriela David*** *Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie, Oradea, 1 Decembrie, nr.10, tel. 0259412834, [email protected] **Universitatea din Oradea, Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia InformaŃiei, Oradea, UniversităŃii, nr.1, 0259408752, [email protected] ***Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatae de ŞtiinŃe Economice

Abstract The interest for managerial communication study in Bihor County started and has

developed by observations and discussions and in time became a semi-structural interview. This study is oriented on the aspects of communication - in this case managerial communication – and on comparing different level hospital managers with different levels of training. Depending on his authority, responsibility and type of activity, every manager communicates differently with his superiors, subordinates and colleagues. An organization may have different ways of communication (open and outspoken or closed and defensive) and they are characterized by different communication behavior. Communication is a bilateral process between the transmitter and the receiver and it can be represented by a model spread on several stages. Any error that can occur on any of these stages can lead to an inefficient communication.

Keywords: communication, manager, organization, ways of communication, process of communication. Introducere.

1. Teoria comunicării umane a fost folosită de-a lungul timpului, atât în plan socio-politic cât şi pe plan economic. Studiile de psihologie orientate asupra aspectelor de comunicare, în cazul nostru asupra comunicării manageriale, au comparat manageri de spital, aflaŃi la diferite nivele ale organizaŃiei, cu grade de pregătire diferite. În schimburile care au loc între spitale sau în interiorul spitalului, deşi procesul de comunicare este finalizat prin comunicări scrise, comunicarea verbală are un rol primordial atât din punct de vedere al spaŃiului pe care îl ocupă, cât şi din punct de vedere al conŃinutului (Hopkins, 2003).

2. Problema esenŃială a negociatorilor din întreaga lume este că după tratativele realizate prin comunicare verbală simt nevoia unor negocieri (Daina, 2007). După epuizarea parŃială sau totală a unor subiecte clarificate la masa tratativelor, uneori se schimbă circumstanŃele, fapt ce determină reconsiderarea unor poziŃii exprimate anterior. În acest moment apar situaŃii în care un partener se declară convins că hotărârea a fost adoptată într-un fel, iar celălalt partener - că s-a decis de comun acord altfel. Problema care se pune este dacă aceste omisiuni sau neînŃelegeri sunt intenŃionate sau dimpotrivă, neintenŃionate.

În ultimii ani psihologia comunicării constituie o prioritate în procesul de formare a managerilor (Dănăilă, 2000). Este dovedit faptul că această competenŃă

Page 105: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

105

de comunicare se poate învăŃa şi are o mare influenŃă în consacrarea atât în activitatea profesionala cât şi în viaŃa socială. Un bun manager trebuie să fie conştient de aşteptările sale, să-şi exprime clar aceste aşteptări, să ştie să-şi controleze emotivitatea. De asemenea, managerul trebuie să dea dovadă de onestitate, loialitate, responsabilitate (McMahon, ş.a., 2003).

Studiul îşi propune identificarea comportamentelor observabile împărtăşite de exponenŃii grupurilor din unităŃile spitaliceşti, fără a avansa ipoteze explicative de tip cauzal. În acest studiu sunt urmărite modalităŃile de comunicare din perspectiva următoarelor ipoteze:

a. climatul de comunicare: atmosfera sau condiŃiile în care se realizează schimbul de informaŃii, idei şi sentimente;

b. procesul de comunicare. Pornind de la modalităŃile de comunicare urmărite, studiul îşi propune

următoarele obiective: � să explice de ce este importantă o bună comunicare pentru eficacitatea

individuală şi organizaŃională; � să explice cum este influenŃată eficacitatea şi eficienŃa muncii, de climatul

de comunicare din unitatea sanitară şi să descrie măsurile care pot fi luate pentru a-l îmbunătăŃi;

� să descrie de ce este important ca obiectivele să fie clar formulate, atât în ceea ce priveşte performanŃa individuală cât şi pe cea a organizaŃiei;

� să utilizeze un mod simplu care să-l ajute să-şi supravegheze şi să-şi îmbunătăŃească performanŃa în comunicare.

Material şi metodă.

Pentru testarea ipotezelor şi realizarea obiectivelor propuse s-au utilizat următoarele tipuri de activităŃi, investigaŃii, chestionare şi figuri:

a. Pentru climatul de comunicare: Activitatea 1: Pornind de la caracterizările climatului de comunicare (Graham, 2002) (descrise în partea generală), pe ce poziŃie credeŃi că se situează acesta între cele două extreme – închis şi deschis ?

Complet deschis _________________________________Complet închis Ca manager cum aŃi putea acŃiona pentru a reduce la maximum eventualii factori negativi şi pentru a realiza un climat de comunicare mai deschis şi mai cooperant ?

b. Pentru procesul de comunicare: Activitatea 2: GândiŃi-vă la o situaŃie în care comunicarea faŃă – în - faŃă la care aŃi participat a întâmpinat greutăŃi. EnumeraŃi cinci măsuri pe care le-aŃi fi putut lua ca să evitaŃi respectivul impas. Activitatea 3: AlcătuiŃi planul unei comunicări importante pe care o aveŃi de făcut în viitorul apropiat, utilizând schema de mai jos (Cassesns, 2002):

Page 106: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

106

Da Nu Am identificat receptorul (receptorii ) din cadrul acestui proces de comunicare? ŞtiŃi care sunt necesităŃile lor specifice în ceea ce priveşte comunicarea? Utilizez un limbaj adecvat? Codific corect mesajul? Verific dacă mesajul este clar? Solicit un feedback de la receptori? Am ales momentul potrivit pentru respectiva comunicare? Am ales locul potrivit pentru respectiva comunicare? Ce altceva aŃi mai putea face?

Peste un timp, revedeŃi din nou acest plan. Cât a contribuit la îndeplinirea

obiectivelor dvs.? (Couch, 2001) Există ceva care consideraŃi că trebuia făcut altfel? SubiecŃii În studiu au fost cuprinşi manageri de spital, din judeŃul Bihor. Perioada de desfăşurare a studiului: mai 2006- mai 2007. Întregul lot de subiecŃi este format din 76 de persoane. DistribuŃia după nivelul de management la care se situează managerul (fig.1) se prezintă astfel: 15 manageri de nivel mediu (directori generali de spital sau centru de sănătate) şi 61 manageri de nivel inferior (şefi de secŃie).

19,73%

80,27%

0,00%

20,00%

40,00%

60,00%

80,00%

100,00%

nivel mediu nivel inferior

Manageri

Fig.1 – DistribuŃia eşantionului după nivelul de management la care se situează în

organizaŃie

Page 107: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

107

Analiza indicatorilor socio-demografici (sex, vârstă, tipul de instruire), este necesară pentru obiectul cercetării. Sunt enumeraŃi în ordinea precizată.

În funcŃie de sex, eşantionul se distribuie astfel: 29 (38,15%) femei şi 47 (61,85%) bărbaŃi (fig.2).În cadrul lotului de manageri de nivel mediu, femeile sunt în proporŃie de 40%, iar bărbaŃii 60%. Lotul de manageri de nivel inferior este format din 37,70 femei şi 62,30 bărbaŃi (fig.3).

După vârstă, aşa cum se poate analiza din tabelul 1, eşantionul total cuprinde subiecŃi cu limită de vârstă între 32 şi 63 ani, media de vârstă este de 43,37 iar abaterea standard este de 12,34 ani. Lotul de manageri de nivel mediu are vârsta minimă de 32 ani şi maximă de 61 ani, media de vârstă 41,31 ani iar abaterea standard 11,75 ani. Lotul de manageri de nivel inferior se situează între limitele de 35 şi 63 de ani cu media de vârstă 47,14 ani, iar abaterea standard 12,23 ani.

38,15%

61,85%

Masculin

Feminin

Fig.2– DistribuŃia eşantionului după sex

60% 40%

62,30% 37,70%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

nivel mediu

nivel inferior masculin

feminin

Fig.3 – DistribuŃia eşantionului după

sex şi nivelul de management la care se situează în organizaŃie

Page 108: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

108

Tabelul 1 Caracteristicile eşantionului în funcŃie de vârstă

Caracteristicile lotului Minim Maxim Media

Abaterea standard

Manageri nivel mediu

32 ani 61 ani 41,31 ani 11,75 ani

Manageri nivel inferior

35 ani 63 ani 47,14 ani 12,23 ani

Total 32 ani 63 ani 43,37 ani 12,34 ani

Luând drept criteriu al tipului de instruire, s-a stabilit următoarea structură a întregului eşantion (fig. 4).

Facultatea de Medicină şi Farmacie: 63 medici, 82,89%; Facultatea de ŞtiinŃe Economice: 6 economişti, 7,89%; Facultatea de Drept: 4 jurişti 5,26%; Institutul Politehnic: 2 ingineri, 2,63%; Facultatea de Psihologie: 1 psiholog, 1,31%.

82,89%

5,26% 2,63%

7,89%

1,31%

medic

economist

jurist

inginer

psiholog

Fig.4 – DistribuŃia eşantionului după tipul de instruire

Procedura.

În prima etapă au fost prezentate noŃiunile teoretice privind comunicarea umană ca proces, obiectivele comunicării umane, domenii ale comunicării umane şi comunicarea managerială.

A doua etapă, consacrată verificării ipotezelor, a fost divizată în două părŃi - climatul de comunicare şi procesul de comunicare (Cole, 2004) urmărindu-se realizarea obiectivelor propuse la începutul lucrării. La începutul fiecărei părŃi a fost prezentată importanŃa obiectivului urmărit, apoi managerilor li s-a oferit o explicaŃie privind tipul de activitate pe care urmează să o efectueze, solicitându-le

Page 109: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

109

totodată să răspundă în scris la întrebările adresate. Durata fiecărei activităŃi a fost prestabilită la 20 minute.

Analiza rezultatelor, a fost efectuată împreună cu ceilalŃi lectori ai cursului. Rezultate şi discuŃii. 1. Climatul de comunicare

Notând pe o scală de la 1 la 10 climatul de comunicare din interiorul spitalului s-au obŃinut următoarele date:

Complet închis Complet deschis 1____2____3_____4_____5______6_____7_____8_______9_____10

42 dintre manageri au considerat că la locul de muncă există un climat de

comunicare situat pe o scală de la 1 la 10, între 5-7, 16 manageri: 7-9, 4 manageri: 9-10 (climat de comunicare complet deschis), 11 manageri: 3-5, 3 manageri: 1-3 (climat de comunicare complet închis) fig.5.

4% 14% 55% 21,05% 5,26%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Climat

1--3

3--5

5--7

7--9

9--10

Fig.5 – DistribuŃia lotului după

climatul de comunicare la locul de muncă al managerilor

În funcŃie de sex, eşantionul se distribuie astfel: 29 (38,15%) femei şi 47 (61,85%) bărbaŃi (fig.8). În cadrul lotului de manageri de nivel mediu, femeile manager: 15 femei (51,72%) consideră că un climat de comunicare mediu este cel mai potrivit pentru organizaŃie, în timp ce 27 bărbaŃi (57,77%) consideră că acest climat de comunicare ar fi cel mai potrivit (fig.6).

Page 110: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

110

4,25

12,76

57,44

25,53

6,383,44

17,24

51,72

13,79

3,440

10

20

30

40

50

60

masculin feminin

1--3

3--5

5--7

7--9

9--10

Fig.6 – DistribuŃia lotului după

sex şi climatul de comunicare la locul de muncă al managerilor

După nivelul de management din organizaŃie, managerii de nivel inferior (61 de persoane) consideră că un climat de comunicare deschis ar fi cel mai potrivit (fig.7).

6,66

20

33,33 33,33

6,663,27

13,11

60,65

18,03

4,91

0

10

20

30

40

50

60

70

nivel mediu nivel inferior

1--3

3--5

5--7

7--9

9--10

Fig.7 – DistribuŃia lotului dupănivelul managerial în organizaŃie şi

climatul de comunicare la locul de muncă al managerilor

Managerii cu vârsta cuprinsă între 32-50 ani (35 persoane), promovează un climat de muncă deschis, faŃă de managerii de nivel inferior (41 persoane) care se orientează mai mult spre un climat de comunicare închis (fig.8).

Page 111: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

111

2,85

17,14

34,28

40

5,71 7,31

26,82

39,02

24,39

2,43

0

5

10

15

20

25

30

35

40

32-50ani 50-63ani

1--3

3--5

5--7

7--9

9--10

Fig.8 – DistribuŃia lotului după

sex şi climatul de comunicare la locul de muncă al managerilor În funcŃie de profesie, climatul de comunicare este prezentat în tabelul 2.

Tabelul 2 Caracteristicile eşantionului în funcŃie de climatul de comunicare si profesie

Climat de comunicare

Medici Economişti Jurişti Ingineri Psihologi

Nr. persoane

63 6 4 2 1

1-3 4,76 - - - - 3-5 14,28 16,66 25 - - 5-7 57,14 33,33 50 100 - 7-9 19,04 33,33 25 - 100 9-10 4,76 16,66 - - - MulŃi manageri preferă un climat de comunicare deschis, deoarece le

sporeşte sentimentul de implicare în activitatea organizaŃiei. Ideile care au început să se manifeste, în ultimul timp, în management – cum ar fi împuternicirea (în sensul investirii individului cu responsabilitatea de a realiza o sarcină dar şi cu puterea şi autoritatea de a acŃiona independent), evaluarea constructivă, recunoaşterea importanŃei satisfacŃiei şi motivării în muncă - au contribuit la sporirea deschiderii. Un climat de comunicare este închis atunci când organizaŃia se confruntă cu o criză financiară sau când apare pericolul – real sau imaginar – de reducere a posturilor. Managerul trebuie să fie atent la evoluŃia climatului de comunicare şi, în măsura posibilităŃilor să stimuleze abordările mai deschise şi mai cooperante.

În unităŃile spitaliceşti pot exista mai multe tipuri de comunicare: datorită aspectelor de confidenŃialitate din activitatea lor, angajaŃii secŃiei pot opera într-un

Page 112: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

112

climat relativ închis, deşi climatul general al secŃiei din care fac parte este mai deschis. 2. Procesul de comunicare

Una din problemele comunicării într-un mediu profesional este că, de cele mai multe ori, comunicarea are loc între persoane aflate la niveluri ierarhice diferite, emiŃătorul situându-se, de regulă pe treapta superioară. Superiorul înŃelege mesajul transmis, dar este posibil să nu depună efort pentru a asigura o codificare adecvată sau poate neglija să ceară sau să răspundă la feedback. Un subordonat care primeşte un mesaj confuz nu doreşte să rişte să pară prost informat, punând întrebări, din cauza atitudinii şi conduitei emiŃătorului. Rezultate bune s-ar obŃine dacă la început s-ar investi ceva mai mult timp şi efort, pentru a fi siguri că mesajul este corect şi poate fi înŃeles cum se cuvine.

Cele mai importante metode de evitare sau reducere a impasului de comunicare evidenŃiate de managerii chestionaŃi au fost: stimularea primirii sau furnizării unui feedback; recunoaşterea şi satisfacerea intereselor celorlalŃi, fie ei emiŃători sau receptori ai mesajului; utilizarea unui limbaj cât mai adecvat; mai multă exigenŃă în codificarea şi transmiterea mesajului; verificarea felului în care a fost înŃeles mesajul; punerea de întrebări pentru a se ajunge la clarificarea mesajului; alegerea unui moment mai potrivit; alegerea unui loc mai potrivit.

De asemenea în alcătuirea planului unei comunicări, având la bază schema dată, au specificat următoarele date:

• 81,57% (62 persoane) – cum intenŃionează să abordeze procesul; • 77,63% (59 persoane) – ce pot face pentru a se asigura de desfăşurarea cu

succes a procesului de comunicare; • 65,76% (50 persoane) – cum urmează să monitorizeze eficacitatea

procesului. Concluzii.

Comunicarea a devenit o componentă esenŃială a activităŃii manageriale. O organizaŃie poate avea un climat de comunicare deschis şi cooperant sau închis sau defensiv; fiecare dintre acestea fiind caracterizat prin comportamente de comunicare distincte.

Printre canalele de comunicare, se includ, de obicei: poşta, mijloacele electronice, şedinŃele, telefonul şi discuŃiile faŃă în faŃă. Orice manager are acces la o reŃea de informare, constituită prin contacte atât formale, cât şi informale.

Comunicarea este un proces bilateral desfăşurat între emiŃător şi receptor, şi poate fi reprezentată printr-un model desfăşurat pe mai multe etape. O premisă incorectă intervenită în oricare din aceste etape poate duce la o comunicare ineficace. Bibliografie:

Armean P., 2002, Managementul calităŃii serviciilor de sănătate, Ed. CNI Coresi, Bucureşti

Page 113: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

113

Cassens, B.J., 2002, Preventive medicine and public health. The National medical Series for Independent Study, 2nd edition, Harwal Publishing Philadelphia, A Waverly Company Cole, G. A., 2004, Personnel management – Theory and practice, DP Publications Ltd., London, 3rd edition

Couch, B.J., 2001, Health Care Quality Management for the 21st Century, American College of Physician Executives, Tampa

Daina L., 2007, Manual de management sanitar, Editura UniversităŃii din Oradea

Danaila I., 2000, Managementul prin excepŃie, în Sisteme, metode şi tehnici de management a organizaŃiilor - coordonator NICOLESCU O., Editura Economică, Bucureşti

Graham, H.T., Bennet, R., 2002, Human resources management, Pitman Publishing, London, 7th edition, Hopkins, A., 2003, Measuring the Quality of Medical Care, Royal College of Physicians, London

McMahon R., Barton E., Piot M., Celina N., Ross F., 2003, On Being in Charge. A Guide to Management in Primary Health Care , 2ed , WHO, Geneva

Overetveit, J., 2000, Health Service Quality, An Introduction to Quality Methods for Health Services, Oxford.

Page 114: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

114

MANAGEMENTUL CALITATII - ACCESIBILITATEA POPULATIEI LA SERVICIILE MEDICALE

IN JUDETUL BIHOR

Lucia Daina* , Florin Muresan** * Universitatea din Oradea Facultatea de Medicină şi Farmacie, str. 1 Decembrie, nr. 10,

Oradea, tel. 0259/412834, luci_daina @yahoo.co.uk **Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Filiala

Marghita, tel. 0257/213066, [email protected]

Abstract The management implements programs for efficient utilisation of the building, in

safety conditions against the divers influences from its internal or external environment. The management of the sanitary units is represented by a group of means, procedures and decisions that allow the fulfilment of all the functions required by the users of an objective (users of the health services – patients), in the conditions given by the economical efficiency. As a result of using the management in buildings, the present report shows that an important contribution to these steps is built up by the enhancement of the users’comfort mirrored in the growth of the hospitalized patients’satisfaction degree and of the quality of the sanitary services offered. From this point of view the Geographical Informational System is presented as an indispensable operational instrument of the management of the sanitary units that ensures the authenticity, information accuracy, and the objectivity of the fundamental evaluations, the conceiving and implementing of the development policies and strategies, and of the decisions and control over the sanitary units.

Keywords: accesibility; medical services, hospital, quality, pacients. 1. Introducere

Prezentul studiu subliniază importanŃa pe care o prezintă accesibilitatea serviciilor de sănătate.

Scopul studiului accesibilităŃii populaŃiei la serviciile medicale este de a creşte calitatea îngrijirilor şi de a eficientiza modul în care se realizează accesul la serviciile medicale oferite prin unităŃile sanitare cu paturi, pentru toate categoriile de persoane, din mediul urban şi rural, bătrâni, copii, salariaŃi, şomeri, persoane defavorizate social, persoane fără venituri sau cu venituri modeste. 2. Metode de cercetare

Metoda de studiu folosită este metoda observaŃiei. Delimitarea s-a efectuat prin observarea a 5 spitale din judeŃul Bihor în perioada 1992 – 2004. Din acest punct de vedere cercetarea s-a limitat la o perioadă de timp de 13 ani prin examinarea acestor unităŃi privind dimensiunea calităŃii care contribuie la satisfacŃia utilizatorilor de servicii.

Page 115: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

115

3. Rezultate şi discuŃii SatisfacŃia utilizatorilor de servicii medicale reprezintă o combinaŃie

complexă a nevoii percepute, a aşteptărilor în legătură cu îngrijirea şi a experienŃei în ceea ce priveşte serviciile de îngrijire de care au beneficiat.

Unitatea sanitară prin amplasarea ei în teritoriu, aspect, structură, suprafaŃă desfăşurată şi utilă, gradul de uzură, constituie un criteriu important atunci când utilizatorul caută servicii medicale de o înaltă calitate.

Prima cerinŃă pentru orice serviciu medical este de a fi atât disponibil cât şi accesibil celor care au nevoie de el. Este foarte clar că dacă într-o comunitate serviciile medicale necesare nu există sau nu sunt disponibile sau există şi sunt disponibile dar nu sunt uşor accesibile, calitatea îngrijirilor este scăzută.

Accesibilitatea se referă la posibilitatea utilizatorului de a obŃine îngrijirea/serviciul în locul potrivit, la momentul potrivit, în funcŃie de nevoile resimŃite. Presupune absenŃa restricŃiilor de ordin: geografic, economic, financiar, social, cultural, organizaŃional sau a barierelor lingvistice. La nivelul judeŃului Bihor, numărul total al populaŃiei şi distribuŃia în teritoriu sunt redate în tabelul 1 şi figurile 1,2,3.

Tabel 1. Numărul total al populaŃiei judeŃului Bihor pe teritorii, în anii 1992,1998, 2004.

POPULAȚIE TERITORIU 1992 1998 2004 Oradea 326980 326077 312633 Alesd 52310 51815 50128 Beius 102098 101433 95191 Marghita 83106 83560 80044 Salonta 61102 61272 58965 Total Bihor 625596 624157 596961

Din tabelul alăturat se observă o scădere cu 4,5% a populaŃiei la nivelul

judeŃului Bihor într-o perioadă de 13 ani (1992-2004). Această tendinŃă de scădere se păstrează şi pe teritorii, unde, pe teritoriul Beiuş constatăm cea mai marcantă scădere a populaŃiei (6,8%). ExplicaŃia rezidă din migrarea populaŃiei tinere spre alte teritorii mai uşor accesibile atât din punct de vedere socio-economic dar mai ales geografic, teritoriului Beiuş fiind situat într-o zonă de deal-munte, cu sate răsfirate, unde drumul pe perioada de iarnă este greu accesibil. Un alt aspect important, urmărit în timp, a fost cel de repartizare a populaŃiei pe localităŃi (oraşe şi comune) şi evoluŃia numărului populaŃiei în cadrul teritoriului urmărit (harta 1, harta 2, harta 3). Se poate observa concentrarea populaŃiei în zonele urbane, oraşele Oradea, Salonta, Marghita, Beiuş, Aleşd, o populaŃie medie în zonele de câmpie şi o populaŃie cu număr mic de locuitori în zonele de munte. EvoluŃia în timp a numărului de locuitori pe teritorii nu prezintă modificări semnificative, de semnalat fiind scăderea numărului de locuitori în

Page 116: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

116

oraşul Salonta şi comuna Bunteşti – zona Beiuş (modificarea fiind de o singură treaptă – 5000 de locuitori). Din reprezentarea grafică se poate observa: - concentrarea populaŃiei în zonele urbane, ceea ce a dus la creşterea presiune asupra serviciilor medicale din aceste zone, - numărul mic de locuitori din zonele greu accesibile; îmbunătăŃirea accesului în aceste zone prin amenajarea drumurilor comunale, promptitudinea Serviciului JudeŃean de AmbulanŃă, a dus la scăderea presiunii negative asupra clădirilor din sistemul sanitar.

Harta nr. 1 – PopulaŃia în judeŃul Bihor în anul 1992

Page 117: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

117

Harta nr. 2 – PopulaŃia în judeŃul Bihor în anul 1998

Harta nr. 3 – PopulaŃia în judeŃul Bihor în anul 2004

Page 118: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

118

AsistenŃa medicală spitalicească din judeŃul Bihor este asigurată prin tipurile de unităŃi sanitare cu paturi din tabelul 2.

Tabelul 2 UnităŃile sanitare cu paturi din judeŃul Bihor în anii 1992, 1998, 2004

Spital 1992 1998 2004 Spitalul Clinic JudeŃean Oradea X X X Spitalul Clinic de Copii Oradea X X X Spitalul Clinic Obstetrică Ginecologie Oradea

X X X

Spitalul Clinic de Boli InfecŃioase Oradea

X X X

Spitalul Clinic Neurologie şi Psihiatrie

X X X

Spitalul Clinic Pneumoftiziologie Oradea

X X X

I. Spitale Clinice:

Spitalul Clinic de Recuperare Băile Felix

X X X

Spitalul Municipal „Ep. N. Popovici” Beiuş

X X X

Spitalul Municipal „Dr. Pop Mircea” Marghita

X X X

Spitalul Municipal Salonta X X X

II. Spitale Municipale şi orăşeneşti:

Spitalul Orăşenesc Aleşd X X X Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de SiguranŃă Ştei

X X X III. Spitale de specialitate: Spitalul de Psihiatrie Nucet X X X

Centrul de Sănătate Ştei - - X Centrul de Sănătate Bratca - X X Centrul de Sănătate Valea lui Mihai - - X Centrul de Sănătate Popești X X -

IV. Centre de Sănătate:

Centrul de Sănătate Săcuieni X X -

Modificărilor legislative care au avut loc în perioada urmărită, nu au influenŃat semnificativ înfiinŃarea sau desfiinŃarea de spitale, acest lucru repercutându-se doar asupra Centrelor de Sănătate. Alăturat prezentăm hărŃi ale distribuŃiei celor patru categorii de unităŃi sanitare cu paturi realizate pe baza coordonatele topografice ale acestora.

Page 119: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

119

Harta nr. 4 UnităŃi spitaliceşti din judeŃul Bihor

Se poate observa în harta nr. 4 amplasarea echilibrată a spitalelor în teritoriu ceea ce asigură o accesibilitate corespunzătoare a populaŃiei la serviciile spitaliceşti.

Page 120: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

120

Harta nr.5 UnităŃi spitaliceşti din Municipiul Oradea Datorită caracterului complex care îl prezintă managementul unei clădiri, în studiul nostru au fost analizate un număr de 5 spitale, selecŃia acestora făcându-se în funcŃie de amplasarea în teritoriu, şi serviciile medicale oferite (spitale generale), astfel: - Spitalul Clinic Județean Oradea - Spitalul Municipal „Ep. N. Popovici” Beiuş - Spitalul Municipal „Dr. Pop Mircea” Marghita - Spitalul Municipal Salonta - Spitalul Orăşenesc Aleşd

Fiecare unitate sanitară asigură asistenŃă medicală de specialitate pentru populaŃia din oraşul Oradea si localităŃile învecinate, respective oraşele: Beiuş, Marghita, Salonta şi Aleşd şi populaŃia din satele învecinate, preluând într-un procent crescut cazurile din judeŃ datorită secŃiilor din spitale. Amplasarea fiecărei unităŃi pe o arteră principală de circulaŃie a oraşului, asigură accesibilitatea fără dificultate

Page 121: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

121

atât pentru populaŃie cât şi pentru serviciul de ambulanŃă. Misiunea fiecărui spital este asigurarea unei activităŃi medicale de calitate, la un standard profesional ridicat, urmărind creşterea beneficiilor în raport cu costurile şi având ca rezultat o satisfacŃie superioară în raport cu activitatea prestată, atât a personalului cât şi a pacienŃilor.

Caracteristici generale ale spitalelor luate în studiu sunt reprezentate în tabelul 3.

Tabel 3. SuprafaŃa utilă desfăşurată a spitalelor din judeŃ

Spitale SuprafaŃă desfăşurată

SuprafaŃă utilă

Spitalul Clinic Judeșean Oradea 62475 54620 Spitalul Municipal „Ep. N. Popovici” Beiuş 17300 14880 Spitalul Municipal „Dr. Pop Mircea” Marghita 11640 10370 Spitalul Municipal Salonta 11870 9845 Spitalul Orăşenesc Aleşd 4440 3976

Cantitativ, accesibilitatea la serviciile de sănătate oferite de spitalele luate

în studiu a fost apreciată prin administrarea unui chestionar pacienŃilor spitalizaŃi. Prezentul studiu reprezintă o anchetă sociologică calitativă în scopul evaluării serviciile medicale spitalizate.

Durata acestui studiu a fost de 1 an, între lunile martie 2003 şi martie 2004. Lotul de studiu a fost reprezentat de 1600 persoane internate în serviciul spitalicesc, selectate la întâmplare. Vârsta, sexul şi condiŃia socio-profesională şi economică au prezentat criterii de selectare în măsura în care s-a încercat păstrarea unui echilibru între grupe de vârstă, sexe, statut socio-profesional. Datele au fost obŃinute prin metoda chestionarului, ulterior fiind prelucrate analizate şi interpretate. Chestionarul a fost individual, anonim, completat la minimum 3 zile după internare (Anexa I)

În continuare sunt prezentate rezultatele studiului sub formă de grafice explicative şi discuŃii.

Page 122: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

122

Figura nr. 1 RepartiŃia pe sexe a lotului se studiu

43,25

56,75

0

20

40

60

BărbaŃi Femei

BărbaŃi

Femei

Din distribuŃia pe sexe a lotului chestionat se poate observa o adresabilitate mai mare a persoanelor de sex feminin la serviciile medicale spitaliceşti (56,75%).

Figura nr. 2. RepartiŃia pe grupe de vârstă a lotului de studiu

30,75

22,68

46,56

18-39 ani 40-59 ani 60 și peste

Cea mai mare parte a pacienŃilor este cuprinsă în grupa de vârstă 60 ani şi peste (46,56%%), solicitând în special tratamente pentru afecŃiuni cronice.

Page 123: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

123

Figura nr.3 RepartiŃia pe mediu de provenienŃă a lotului de studiu

44,68%

55,31%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

rural

urban

Chiar dacă spitalele sunt amplasate în mediul urban, se remarcă prezentarea la aceste unităŃi a unui număr mare de pacienŃi de provenienŃă rurală (55,31%).

Figura nr. 4 RepartiŃia pe grad de şcolarizare a lotului de studiu

23%

13%

29%

14%12%

9%

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%

35%

şcoala generală zece clase liceu şcoala profesională colegiu

PreponderenŃa persoanelor cu studii liceale primează ca şi procentaj asupra celorlalte categorii de studii (29%). Un nivel de asemenea crescut al internărilor este semnalizat în grupul de populaŃie cu studii primare de şcoală generală (20%).

Page 124: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

124

Solicitarea serviciilor medicale spitaliceşti înregistrează cel mai mic nivel pentru categoria de populaŃie cu facultate (9%).

Figura nr. 5 RepartiŃia pe tipul de ocupaŃie a lotului de studiu

16%

17%36%

7%2%

9%13%

casnică / fărăocupaŃie

elev / student

şomer

pensionar

agricultor

muncitor

Se remarcă un procent net superior al grupului de pensionari din lotul de studiu în internările spitaliceşti (36%). În schimb categoria elevi/studenŃi prezintă o adresabilitate scăzută la serviciile medicale spitaliceşti (2%). Din grafic putem deduce principalii factori care au condus la aceste rezultate precum: vârsta, mijloacele materiale, pregătirea intelectuală şi educaŃia. La întrebarea: În ce măsură au importanŃă pentru dumneavoastră următoarele aspecte în decizia de a apela la serviciile de îngrijire medicală spitalicească?, s-au obŃinut următoarele răspunsuri (au fost notate de la 1, deloc important, la 5, foarte important, cifra corespunzătoare opiniei pacientului): Date privind unitatea spitalicească

Figura nr. 6 Amplasarea spitalului

9% 22% 54% 8% 5%

0% 20% 40% 60% 80% 100% 120%

1 2 3 4 5

Page 125: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

125

Opinia pacienŃilor cu privire la amplasarea spitalului este optimistă, înregistrând nivele maxime la categoria “3“ (54%) şi categoria “2“ (22%) unde se semnalează totuşi o mică reŃinere, dar putând fi acceptată ca si satisfăcătoare. Aprecierile extreme “1“/“5“, precum şi cele de “4“, ocupă nivele minime.

Figura nr. 7 Aspectul clădirii

9%14%

31%

46%

10%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

1 2 3 4 5

Numărul de pacienŃi pentru care aspectul clădirii are o importanŃă deosebită este mic - 23%, comparativ cu cei care acordă note minime aspectului clădirii 56%.

Figura nr. 8 Spital de prestigiu

18%

23%

14%

9%

36%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

1 2 3 4 5

O mare parte a pacienŃilor intervievați 36%, consideră că este important ca spitalul la care apelează să fie de prestigiu, deoarece astfel vor beneficia de o asistenŃă medicală Ńintită şi corespunzătoare.

Rezultatul cercetării indică o rată destul de mare a persoanelor pentru care nu prezintă importanŃă dacă spitalul este de prestigiu (14%).

PacienŃii schimbă spitalul sau medicul specialist in condiŃiile de nemulŃumire faŃă de serviciile medicale spitaliceşti primite din toate punctele de

Page 126: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

126

vedere ale calităŃii. Aceasta atitudine constituie un stimulent al concurenŃei si al îmbunătăŃirii calităŃii în domeniul medical spitalicesc.

Figura nr.9 RecepŃie modernă

6%

17%

36%

28%

18%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40%

5

4

3

2

1

RecepŃia modernă reprezintă, la aproape jumătate din persoanele intervievate – 46%, un criteriu important în alegerea spitalului, ei motivând că o recepŃie modernă reduce foarte mult birocraŃia în ceea ce priveşte înregistrarea şi internarea pacienŃilor.

Figura nr. 10 Primire promptă

5%9%

21%

46%

19%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

1

2

3

4

5

De asemenea o importanŃă deosebită o prezintă modul în care este făcută primirea. Şi la acest capitol, majoritatea răspunsurilor sunt favorabile (64%).

Date cu privire la accesibilitate Întrebările formulate au vizat în special distanŃa pacienŃilor faŃă de unitatea

spitalicească, dificultăŃile întâmpinate la internare.

Page 127: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

127

Figura nr. 11 Programare la medic

64%

36%

Da

Nu

Din răspunsurile primite, majoritatea pacienŃilor nu au avut nevoie de programare (64%), ceea ce conferă obŃinerea unui rezultat bun. Nu există astfel o presiune crescută din partea pacienŃilor pentru liste de aşteptare.

Figura nr. 12 Durata deplasării la spital

23%

62%

11%

4%

mai mult de 2 ore

2 ore

1 oră

30 minute

Indiferent de mediul de unde provine bolnavul şi distanŃa pe care o are de parcurs, ajunge în aproximativ 30 minute - 1 oră (85%). O mică parte a pacienŃilor - 4% necesită un timp, în vederea deplasării la spital, mai mult de 2 ore.

Page 128: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

128

Figura nr. 13 Timpul petrecut în medie în sala de aşteptare

7%29%

54%

10%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

peste 1 oră

30 min - 1 oră

15-30 min.

<15 min.

Majoritatea pacienŃilor sunt nevoiŃi să aştepte în jur de 30 min – 1 oră, în sala de aşteptare pentru a fi primiŃi, chiar dacă aceştia s-au programat în prealabil. Există un procent foarte scăzut de spitale care se apropie de punctualitate (7%) din punctul de vedere al respectării programărilor. Se remarcă de asemenea existenŃa unui procent de spitale în carul cărora se înregistrează un grad de întârziere de mai mult de 1 oră (10%).

Figura nr.14 Durata consultaŃiei

1-10

min10-15

min15-20

minpeste

20

min

24%

49%

16%

6%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

Durata consultaŃiei este cuprinsă în limitele standard 10-20 minute la 73% dintre pacienŃi. Este îngrijorător faptul că la un procent destul de însemnat de persoane 24% consultaŃia a fost de 1-10 min.

Page 129: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

129

Figura nr. 15 Aprecierea formalităŃilor întâmpinate la internare

6% 21% 48% 22%

3%

0% 20% 40% 60% 80% 100% 120%

foarte grele grele potrivite ușoare foarte ușoare

Majoritatea persoanelor chestionate despre formalităŃile întîmpinate la internare consideră că acestea sunt normale – potrivite 48%. Există totuşi şi un grup restrâns de indivizi nemulŃumiŃi din acest punct de vedere (6%). 4. Concluzii

Accesibilitatea se referă la posibilitatea utilizatorului de a obŃine îngrijirea/serviciul în locul potrivit, la momentul potrivit, în funcŃie de nevoile resimŃite. În judeŃul Bihor concentrarea populaŃiei în zonele urbane a dus la creşterea presiunii asupra serviciilor medicale din aceste zone, iar numărul mic de locuitori din zonele greu accesibile, îmbunătăŃirea accesului în aceste zone prin amenajarea drumurilor comunale, promptitudinea Serviciului JudeŃean de AmbulanŃă, a dus la scăderea presiunii negative asupra clădirilor din sistemul sanitar.

Bibliografie Armean P. şi colab. , 2004, Management sanitar: noŃiuni fundamentale de

sănătate publică, Ed.Coresi, Bucureşti; Mincă D. G., Marcu M.G. şi colab., 2004, Sănătate publică şi

management sanitar, Ed.Universitară „Carol Davila”, Bucureşti; Stăncioiu I., Militaru G., 1998, Management - Elemente fundamentale,

Ed.Teora, Bucureşti; Vlădescu C., 2000, Managementul serviciilor de sănătate, Ed. Expert,

Bucureşti; *** Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sanitar public.

Page 130: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

130

CALITATEA SERVICIILOR MEDICALE DENTARE ŞI SATISFACłIA UTILIZATORILOR

Bodog Simona Aurelia*, Daina Lucia Georgeta**, David Katalin Gabriela*** * Universitatea din Oradea, Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia InformaŃiei,

Oradea, UniversităŃii nr.1, 0259408752, [email protected] ** Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie, Oradea, 1 Decembrie

nr.10, 0259412834, [email protected] *** Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Filiala

Marghita, 0257213066

Abstract The health of individuals in particular and of the population in general reflects the

quality of the society’s life and unrelentingly represents a chief factor in its development, and the health management is not a luxury but, on the contrary, a necessity. The quality management refers to the constant concern, on the part of the operational medical personnel (medical teams), to continuously improve the quality of health services through an efficient use of the available resources, in accordance with the expectations of patients and in resonance with the contractual stipulations suitable to the acquisition of services. The population evaluates the dental medical services by making a comparison with other similar units and, if those services meet their expectations, the consumers define the service as attractive. The cost of patient dissatisfaction is high, since it creates an unfavourable publicity on the competitive market, with consequences upon the efficiency of the dental medical service.

Key words: dental medical services, quality management, satisfaction, users. Introducere

Calitatea serviciilor de sănătate este acea caracteristică care determină nivelul de excelenŃă a unui produs sau serviciu, reprezentând cunoaşterea completa a nevoilor persoanelor care au cel mai mult nevoie de servicii, la costul cel mai scăzut pentru organizaŃie şi în limitele şi direcŃiile considerate de autorităŃi şi de cumpărătorii de servicii de sănătate.

SatisfacŃia utilizatorilor de servicii medicale reprezintă o combinaŃie complexă dintre nevoile percepute, a aşteptărilor în legătură cu îngrijirea şi experienŃei în ceea ce priveşte serviciile de îngrijire de care au beneficiat. Studierea satisfacŃiei utilizatorilor de servicii medicale dentare este legată de marketing pe de o parte (pacientul/utilizatorul de servicii este privit ca beneficiar sau client, iar serviciul medical ca furnizor) şi de monitorizarea serviciilor medicale pe de altă parte, studiul abordând cu prioritate problematica activităŃii performante la nivelul cabinetului medical individual.

Page 131: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

131

Metode de cercetare Prezentul studiu reprezintă o anchetă sociologică calitativă în scopul

evaluării serviciile medicale dentare. Durata acestui studiu a fost de 1 an, între lunile februarie 2007 şi februarie 2008.

Lotul de studiu a fost reprezentat de 2200 persoane, selectate la întâmplare din populaŃia care s-a prezentat la 22 de cabinete de medicină dentară din municipiul Oradea. Datele au fost obŃinute prin metoda chestionarului, ulterior fiind prelucrate, analizate şi interpretate. Chestionarul a fost individual, anonim, completat la cabinetul de medicină dentară după intervenŃia terapeutică. Rezultate şi discuŃii.

Utilizarea managementului în cabinetul de medicină dentară presupune creşterea calităŃii îngrijirilor medicale şi eficientizarea modului în care se sunt oferite serviciile medicale pentru toate categoriile de persoane, din mediul urban si rural, bătrâni, copii, salariaŃi, şomeri, persoane defavorizate social, persoane fără venituri sau cu venituri modeste.

Lotul de persoane luat în studiu prezintă următoarele caracteristici:

37%

63%

0%

20%

40%

60%

80%

BărbaŃi Femei

BărbaŃi

Femei

Fig.1. RepartiŃia pe sexe a lotului se studiu

Din distribuŃia pe sexe a lotului chestionat se poate observa o adresabilitate

mai mare a persoanelor de sex feminin la serviciile medicale dentare (63%) (fig.1.). Persoanele de sex masculin se prezintă la cabinetul de medicină dentară într-un procent mai scăzut (37%) şi cu preponderenŃă crescută în situaŃii de urgenŃă.

Page 132: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

132

72%

12%16%

0-18 ani 19-60 ani > 60 ani

Fig.2. RepartiŃia pe grupe de vârstă a lotului de studiu

Un procent mic al grupei de vârstă 0-18 ani (12%) s-a prezentat la

cabinetul de medicină dentară în scop profilactic. Cea mai mare parte a pacienŃilor este cuprinsă în grupa de vârstă 19-60 ani (72%), solicitând în special tratamente curative şi tratamente protetice (fig.2.).

46%

54%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

rural

urban

Fig.3. RepartiŃia pe mediu de provenienŃă a lotului de studiu

În ciuda amplasării cabinetelor de medicină dentară şi în mediul rural, se

remarcă prezentarea la cabinetele de medicină dentară din municipiul Oradea a unui număr mare de pacienŃi de provenienŃă rurală (54%) (fig.3.). ExplicaŃia constă în opinia generală a pacienŃilor privind calitatea serviciilor medicale dentare prestate în cabinetele de medicină dentară din mediul urban, considerată net superioară celei din mediul rural. De asemenea se remarcă o încredere sporită in pregătirea profesională a medicilor dentişti care desfăşoară activităŃile medicale dentare în oraşe faŃă de a acelora repartizaŃi la sate. Atitudinea pacienŃilor cu privire la aşteptările sau aprecierea serviciilor medico-dentare primite, este influenŃată de informaŃiile privind mediul de provenienŃă al medicului dentist precum şi de vârsta şi de studiile acestuia.

Page 133: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

133

9% 10%

29%

14%

6%

12%

20%

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%

35%

şcoala generală zece clase liceu şcoala profesională şcoala postliceală colegiu facultate

Fig.4. RepartiŃia pe grad de şcolarizare a lotului de studiu

PreponderenŃa persoanelor cu studii liceale primează ca şi procentaj asupra

celorlalte categorii de studii (29%). Un nivel de asemenea crescut al prezentării la cabinetul de medicină dentară este semnalat în grupul de populaŃie cu studii universitare (20%) (fig.4.).

16%

13%9%

7%

19%

9%

27%

casnică / fărăocupaŃie

elev / student

şomer

pensionar

agricultor

Fig.5. RepartiŃia pe tipul de ocupaŃie a lotului de studiu

Se remarcă un procent net superior al grupului de intelectuali din lotul de

studiu în frecventarea cabinetului de medicină dentară (27%). De asemenea categoria elevi / studenŃi prezintă o adresabilitate crescută la serviciile medicale dentare (19%). Nivelul inferior ca număr de pacienŃi este ocupat de persoanele din categoria şomeri (7%) (fig.5.). Din grafic putem deduce principalii factori care au condus la aceste rezultate precum: vârsta, mijloacele materiale, pregătirea intelectuală şi educaŃia.

Page 134: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

134

9% 22% 54% 8% 5%

0% 20% 40% 60% 80% 100% 120%

foarte bună bună acceptabilă proastă foarte proastă

Fig.6. Autoevaluarea stării de sănătate buco-dentară

Opinia pacienŃilor cu privire la propria sănătate buco-dentară este

optimistă, înregistrând nivele maxime la categoria “bună“ (54%) şi categoria “acceptabilă“ (22%) unde se semnalează totuşi o mică reŃinere, dar putând fi acceptată ca si satisfăcătoare (fig.6.). Aprecierile extreme “foarte bună“/“foarte proastă“, precum şi cele negative “proastă“ , ocupă nivele minime. Aceste rapoarte nu corespund însă rezultatelor post examinare endo-bucală ceea ce semnalează existenŃa unui anumit grad de inconştienŃă în rândul populaŃiei cu privire la gravitatea şi numărul afecŃiunilor buco-dentare prezente.

46%

14%9%

14%17%

10%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

deloc o dată de 2 ori de 3 ori de 4 ori > 4 ori

Fig.7. Gradul de frecventare a cabinetului

de medicină dentară în decursul ultimului an de zile

Numărul de indivizi care s-au prezentat la medicul dentist de mai mult de 4 ori în decursul ultimului an, este net superior celorlalte categorii (46%) (fig.7.). Valori scăzute şi aproape egale prezintă categoria de persoane care nu au solicitat tratamente dentare şi cea ai cărei indivizi s-au prezentat de 3 ori în ultimul an la medicul dentist. Avem astfel prezente cele două categorii extreme: persoane care sunt foarte interesate de sănătatea personală buco-dentară şi indivizi care nu sunt deloc interesaŃi de aceasta.

Page 135: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

135

18%

23%

14%

9%

36%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

1 cabinet 2 cabinete 3 cabinete 4 cabinete > 4 cabinete

Fig.8. Numărul de cabinete de medicină dentară frecventate

Valori scăzute sunt înregistrate în frecventarea a 1-2 cabinete de către

pacienŃi (9-14%) (fig.8.). Rezultatul cercetării indică o rată destul de mare a persoanelor care s-au

prezentat la mai multe cabinete de medicină dentară (23-36%). PacienŃii schimbă cabinetul de medicină dentară sau medicul dentist in condiŃiile de nemulŃumire faŃă de serviciile stomatologice primite din toate punctele de vedere ale calităŃii. Aceasta atitudine constituie un stimulent al concurenŃei si al îmbunătăŃirii calităŃii în domeniul medical dentar.

6%17%

8%28%

12%18%

11%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30%

posibilitatea de a avea acces la servicii gratuite

accesibilitate ca preŃ

gradul de dotare al cabinetului de medicină dentară

calitatea bună a serviciilor prestate

amplasarea cabinetului de medicină dentară

relaŃia buna cu medicul dentist

obişnuinŃă

Fig.9. Motivele frecventării unui singur cabinet

MotivaŃia primordială a frecventării unui singur cabinet este calitatea

serviciilor medicale dentare (28%) , care include de fapt şi celelalte categorii. PacienŃii înŃeleg prin această calitate, rezistenŃa lucrărilor efectuate la nivelul cavităŃii bucale (fig.9.). De menŃionat este aspectul financiar (18%), posibilitatea de a avea acces la servicii gratuite (11%) precum şi latura psihologică. Se semnalează frecvent necesitatea unui sprijin moral din partea medicului dar şi sentimentul de

Page 136: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

136

încredere pe care acesta este necesar să îl inspire pacienŃilor (17%). Aceste aspecte sunt necesare să fie luate în considerare împreună, ele constituind ramuri ale conceptului de calitate în serviciile medicale dentare, care trebuie dezvoltate în paralel.

7%29%

54%

10%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

>45 min.

30-45 min.

15-30 min.

<15 min.

Fig.10. Timpul petrecut în medie în sala de aşteptare

Majoritatea pacienŃilor sunt nevoiŃi să aştepte în jur de 30-45 min în sala de

aşteptare pentru a fi primiŃi pentru tratament în ciuda programării acestora în prealabil (fig.10.). Există un procent foarte scăzut de cabinete care se apropie de punctualitate (7%) din punctul de vedere al respectării programărilor. Se remarcă de asemenea existenŃa unui procent de cabinete în cadrul cărora se înregistrează un grad de întârziere de mai mult de 45 min (10%). ExplicaŃia acestor întârzieri constă în imposibilitatea aprecierii duratei tratamentului dentar dar şi în acceptarea şi condensarea unui număr prea mare de pacienŃi raportat la 24 ore, datorate temerii medicilor dentişti de a refuza şi a pierde din numărul de clienŃi.

19%

46%

21%

9%5%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

foarte bună

bună

satisfăcătoare

proastă

foarte proastă

Fig.11. Calitatea relaŃiei pacienŃilor cu medicul dentist

Se semnalează o relaŃie medic-pacient în general bună (46%) , din punctul

de vedere al pacienŃilor, dar şi foarte bună şi satisfăcătoare într-un număr mai mic dar semnificativ (19-21%) (fig.11.). Există totuşi persoane care nu sunt mulŃumite de relaŃia interpersonală cu medicul dentist. Totuşi aceştia acceptă situaŃia din alte motive favorabile lor ca de exemplu motivele financiare. Rezultatele acestui studiu

Page 137: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

137

indica o evoluŃie pozitivă a relaŃiei dintre medicul dentist şi pacient in comparaŃie cu rezultate mai vechi din acelaşi domeniu, favorizate în medie de către concurenŃă, gradul de informare a populaŃiei dar şi de către conştientizarea de către medic a importanŃei atitudinii personale în reuşita tratamentului şi în mulŃumirea pacienŃilor.

27%

62%

11%

mai puŃin curate

curate

foarte curate

Fig.12. Gradul de igienă din cabinetele de medicină dentară

Marea majoritate a pacienŃilor sunt satisfăcuŃi de gradul de salubritate

întâlnit în cabinetele de medicină dentară (62%). Există o categorie apreciabilă de cabinete considerate foarte curate (27%) dar care prezintă şi costuri mai ridicate pentru serviciile stomatologice. Din nefericire se semnalează şi cabinete considerate mai puŃin curate (11%) (fig.12.). Acestea practică preturi mai scăzute de obişnuinŃă şi prezintă o clientelă instabilă. PreponderenŃa acestora este mai mare la nivelul cartierelor mărginaşe sau în mediul rural.

foart

e m

ari

mari

accepta

bile

mic

i

foart

e m

ici

24%

49%

16%

6%2%

0%5%

10%15%20%25%30%

35%40%

45%

50%

Fig.13. Nivelul costurilor serviciilor medicale dentare

Costurile serviciilor medicale dentare sunt în opinia majorităŃii pacienŃilor mari

(49%), chiar foarte mari (24%). Un procent de 16% dintre persoanele chestionate sunt mulŃumite de preŃurile practicate în timp ce doar un număr foarte redus de persoane le

Page 138: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

138

consideră mici sau foarte mici (2-6%) (fig.13.). Opinia pacienŃilor nu Ńine cont de raportarea preŃurilor serviciilor medicale dentare la costurile acestora în străinătate, la preŃurile materialelor dentare necesare sau la costurile serviciilor din alte domenii mai puŃin importante dar mai costisitoare. Raportarea este realizată cu predilecŃie la nivelul veniturilor acestora.

14% 70% 16%

0% 20% 40% 60% 80% 100% 120%

foarte mulŃumiŃi mulŃumiŃi nemulŃumiŃi

Fig.14. Aprecierea calităŃii serviciilor medicale dentare

Majoritatea persoanelor chestionate sunt mulŃumite de calitatea serviciilor

medicale dentare primite (70%). Se semnalează chiar şi un procent de pacienŃi foarte mulŃumiŃi (14%). Există totuşi şi un grup restrâns de indivizi nemulŃumiŃi din acest punct de vedere (16%) (fig.14.). NemulŃumirile sunt în general datorate costurilor considerate ridicate în opinia pacienŃilor şi mai puŃin din cauza calităŃii scăzute a lucrărilor efectuate la nivelul cavităŃii bucale.

9%10%

14%20%

47%

scăderea preŃurilor serv iciilor

medicale dentare

scăderea timpului de aşteptare

îmbunătăŃirea atitudinii

medicului dentist faŃă de

pacienŃi

îmbunătăŃirea gradului de dotare

al cabinetului

îmbunătăŃirea igienei

personalului medical /

cabinetului de medicină dentară

Fig.15. ÎmbunătăŃiri necesare serviciilor medicale dentare

în vederea creşterii calităŃii

Page 139: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

139

Opinia pacienŃilor plasează pe primul loc problematica legată de preŃ în scopul îmbunătăŃirii calităŃii serviciilor dentare (47%). Încercarea de limitare a timpului petrecut în sala de aşteptare este de asemenea de o importanŃă crescută (20%) (fig.15.). Pe nivele inferioare dar demne de menŃionat se găsesc: relaŃia bună medic-pacient, gradul de salubritate al cabinetului de medicină dentară şi gradul de dotare tehnică. Costurile serviciilor medicale dentare deşi sunt apreciate ca fiind mari în România, rămân totuşi foarte scăzute în raport cu cele din străinătate.

SatisfacŃia pacienŃilor este dată de măsura în care medicul reuşeşte să răspundă aşteptărilor pacienŃilor. PacienŃii aşteaptă de la medicul dentist să fie competent din punct de vedere profesional tehnic şi să fie în stare să stabilească o bună relaŃie interumană. Totuşi pacienŃii nu îşi aleg medicul, în primul rând pe baza caracteristicilor lui ca profesionist ci şi pe baza interrelaŃiei medic-pacient, punând accent pe aprecierea unei asistenŃe medicale dentare plină de grijă. Concluzii.

Evaluarea satisfacŃiei pacienŃilor permite medicului de medicină dentară să investigheze nivelul până la care serviciile lui se întâlnesc cu dorinŃele sau aşteptările pacientului. Aceasta ar trebui să-l ajute pe medic să-şi îmbunătăŃească calitatea. PacienŃii care sunt satisfăcuŃi, urmează cu cea mai mare probabilitate indicaŃiile terapeutice, deoarece sunt convinşi că tratamentul este eficace. De asemenea, acest tip de pacienŃi îşi schimbă cu cea mai mică probabilitate medicul sau fac reclamaŃii într-o proporŃie redusă.

Etapele pentru a atinge calitatea din punctul de vedere al pacientului sunt : � depistarea cauzelor insatisfacŃiei şi stabilirea măsurilor corective, precum şi a direcŃiilor de modificare a problemelor apărute;

� implicarea întregului personal în analiza serviciului şi implicit a procesului calităŃii;

� profesioniştii pot chestiona consumatoriii asupra aşteptărilor acestora şi pot negocia ce se poate oferi pentru fiecare etapă a procesului în vederea obŃinerii actului medical solicitat;

� utilizarea analizei procesului pentru a identifica unde sunt deficienŃele în raport cu standardele acceptate şi identificarea activităŃilor care necesită corecturi;

� utilizarea metodelor de cercetare a pieŃei în sănătate pentru identificarea caracteristicilor cu importanŃă pentru consumatorii de îngrijiri de sănătate ambulatorii.

Bibliografie.

Armean P., 2002, Managementul calităŃii serviciilor de sănătate, Ed. CNI Coresi, Bucureşti;

Dennis L. (coord.), 2001, Manual GOWER de Management, Ed. CODECS, Bucureşti;

*** Institutul de Sănătate Publică, Sănătate şi PrevenŃie, 2003, Comunicarea Intra şi InterorganizaŃională, Ghid de tehnici.

Page 140: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

140

EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE DE TIPUL TEHNOLOGIILOR

Studiu de caz

Daniel ManaŃe SIF Banat – Crişana, Arad,

Calea Victoriei, 35A, Tel. 0724 517 336, Fax 0257 250 165, e-mail [email protected]

Abstract The fair market value of intangible assets represents today a significant

proportion of modern businesses, especially of those based upon the human resources competencies and the contribution of advanced technologies. An adequate method to value an intangible such as a technology is the royalty rate method.

Keywords: fair market value, income approach, royalty rate, discount rate, going concern. Introducere

SelecŃia unei abordări adecvate în evaluarea unui activ necorporal separat depinde de scopul evaluării, de caracteristicile activului necorporal şi de informaŃiile disponibile şi credibilitatea lor. Pentru evaluarea unei tehnologii, brevetate sau nebrevetate, abordarea adecvată, în lipsa tranzacŃiilor curente de tehnologii comparabile, este cea bazată pe venit.

Aplicarea abordării presupune alegerea formei de venit care se actualizează/capitalizează, identificarea duratei de viaŃă utile a activului necorporal şi estimarea ratei de capitalizare/actualizare.

Principalele forme de venit care se pot considera sunt: redevenŃa brută sau netă, economia de redevenŃă ipotetică brută sau netă, economia de costuri, cash-flow brut sau net şi, în fine, profitul brut sau net.

IAS 38.8 defineşte durata de viaŃă utilă a unui activ necorporal distinct astfel: ”Durata de viaŃă utilă este: (a) perioada în care se aşteaptă ca un activ să fie disponibil pentru utilizarea de către o entitate, sau (b) numărul de unităŃi de producŃie sau unităŃi similare preconizate a se obŃine dintr-un activ de către o entitate”.

Durata de viaŃă utilă considerată va fi întotdeauna finită şi necesită o analiză completă a mai multor factori, dintre care menŃionăm: deprecierea fizică, funcŃională, tehnologică şi externă, ciclurile de viaŃă tipice activelor comparabile, informaŃiile publice referitoare la duratele de viaŃă utilă uzuale pentru active comparabile, reglementările privind perioada de control asupra profiturilor asociate exploatării activului necorporal, etc.

Page 141: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

141

Selectarea ratei de actualizare sau de capitalizare trebuie să aibă în vedere reflectarea costului capitalului adecvat investiŃiei într-un activ necorporal specific.

Metoda economiei de redevenŃă Metoda economiei/scutirii de redevenŃă ipotetică este adecvată pentru evaluarea tehnologiilor brevetate sau nebrevetate, a mărcilor şi brevetelor de invenŃie, a documentaŃiilor tehnice sau a secretelor comerciale, în special în cazul în care nu putem previziona credibil fluxurile de numerar sau economiile de costuri asociate exploatării activului necorporal evaluat (Anghel I., Gruzniczki V. Stan S., 2006).

Metoda pleacă de la ideea că dacă o afacere nu dispune de un anumit activ necorporal valoros, cum ar fi de exemplu o tehnologie, brevetată sau nebrevetată, atunci va fi nevoită să cumperea respectiva tehnologie de pe piaŃă. O modalitate este reprezentată de contractele de licenŃă sau de franciză, la care sunt asociate perioade şi regiuni de exclusivitate. În acest scop va fi achitată o rată de redevenŃă deŃinătorului drepturilor asupra tehnologiei.

Faptul că respectiva tehnologie nu trebuie achiziŃionată de pe piaŃă ci este deja deŃinută de afacere generează o aşazisă „economie” referitoare la cuantumul de plătit în mod curent în piaŃă pentru o tehnologie comparabilă.

Metodologic, se actualizează economia de redevenŃă netă ipotetică, pe durata de viaŃă utilă rămasă estimată a activului necorporal, obŃinând astfel un indiciu relevant privind valoare tehnologiei.

Vom aplica această metodologie la evaluarea unei tehnologii nebrevetate din domeniul telecomunicaŃiilor. În acest scop vom previziona cifra de afaceri rezultată din exploatarea tehnologiei, vom utiliza o rată de redevenŃă adecvată, extrasă din piaŃa tehnologiilor comparabile şi vom considera un cost al capitalului adecvat acestui sector şi riscului specific de afacere.

DefiniŃia de bază din care derivă valoarea de piaŃă estimată în raport este definiŃia valorii de piaŃă (International Valuation Standards Committee, 2007):

“Valoarea de piaŃă este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacŃie cu preŃ determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părŃile implicate au acŃionat în cunoştinŃă de cauză, prudent şi fără constrângere.”

Premisa valorii utilizată este continuarea activităŃii societăŃii. Previziunile în cadrul Studiului de caz prezentat în continuare sunt în Euro.

Studiu de caz. Rezultate şi discuŃii Rata nominală de actualizare “k” pentru previziuni efectuate în moneda

euro are următoarea structură: K = RF + β (RM – RF) + PRisc necotate

Unde ⇒ RF = 4,5%, este rata nominală fără risc, la nivelul dobânzii obligaŃiunilor de

stat emise în UE (27 Ńări) [3]

Page 142: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

142

⇒ RM istoric = 15,24%, este rata de rentabilitate a pieŃei europene de capital, evidenŃiată ca rentabilitate anuală, calculată pe o perioadă de 5 ani

S-a luat ca referinŃă indicele S & P Europe 350 [4], un indice al agenŃiei de rating Standard & Poor’s al burselor de valori din 17 pieŃe majore de capital europene, respectiv din 16 Ńări europene, acoperind circa 70% din piaŃa de capital europeană şi având o capitalizare bursieră ajustată la 31.12.2007 de 6.428 mld Euro.

RM previzionat = 10%, ⇒ β este coeficientul de volatilitate al sectorului IT şi TelecomunicaŃii Pentru estimarea lui β, vezi şi [5], s-a considerat compania France Telecom

(FTE), care deŃine şi operatorul Orange, cel mai important din România, ca o coompanie reprezentativă pentru acest sector şi concurentă pe o parte din segmentele vizate de compania care va dezvolta tehnologia evaluată. France Telecom este una din cele mai importante companii europene având peste 120 milioane clienŃi şi oferind servicii de telefonie locală şi la distanŃe mari, transmisii de date, servicii de telefonie mobilă, multimedia, internet, televiziune prin cablu, servicii cu valoare adăugată.

β a fost estimat relativ la indicele S & P Europe 350, considerându-se cotaŃiile zilnice şi o perioadă de 5 ani, pentru coerenŃă cu perioada pentru care s-a luat rentabilitatea pieŃei şi cu perioada de previziuni (durata de viaŃă economică).

⇒ PRisc necotate = o prima de nelichiditate, respectiv o primă de risc nesistematic pentru întreprinderile necotate, estimată prin adăugarea unor procente adiŃionale pentru riscul aferent a doi factori principali de influenŃă consideraŃi: o Riscul de nerealizare a acoperirii segmentului de piaŃă şi a gradelor de penetrare previzionate – (2-5)%

o Riscul tehnologic – (1-3)% Rezultă un interval de valori (3-8)%

Page 143: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

143

FTE S&P 350

Data Close Close RentabilităŃi zilnice FTE

RentabilităŃi zilnice S/P 350

1 31/12/2007 35,63 114,34 0,42099 -0,2711212

2 28/12/2007 36,03 115,76 -1,11019 -1,2266759

3 27/12/2007 35,95 114,8 0,22253 0,8362369

9 18/12/2007 35,25 115,9 -0,56738 -1,0181191

10 17/12/2007 35,11 114,64 0,39875 1,0990928

11 14/12/2007 35,24 116,67 -0,36890 -1,7399503

… … … … … …

1257 03/01/2003 19,57 48,89 5,72305 1,6363264

1258 02/01/2003 19,12 48,59 2,35356 0,6174110

Rentab medie zilnica 0,06136 0,0734325

Rm (S&P 350)

Rf

Beta 5 ani istorică previzionata

4,50% 0,9229 15,24% 10%

Prima de risc a pieŃei de capital (RM – RF)

10,74% 5,5%

RF + β x (RM – RF) 14,41% 9,58%

Considerăm valorile previzionate

PRisc necotate (3-8)%

Interval de valori pentru "k"

12,6% 17,6%

Valoare selectată "k" 15,5%

Această valoare selectată este coerentă cu rata de rentabilitate ponderată a

claselor de active ale firmei, respectiv 15,48%, obŃinută în demersul estimării mărimii redevenŃei anuale maxime suportate.

Pentru utilizarea Metodei Economiei de RedevenŃă s-a considerat o redevenŃă de 11,5% din profitul din exploatare, coerentă cu mărimea redevenŃei

Page 144: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

144

anuale maxime suportate, având în vedere valoarea de piaŃă a activelor, ponderile acestora în total şi ratele de rentabilitate cerute.

Estimarea Profitului net

[Euro] Anul I Anul II Anul III Anul IV Anul V

Echipamente 2,000,000 € 2,000,000 € 2,000,000 € 2,000,000 € 2,000,000 €

Personal 10 15 20 25 30

An I An II An III An IV An VEstimare vanzari 12,000,000 18,000,000 25,200,000 32,760,000 42,588,000 Total clienŃi potenŃiali în anul V 500,000 Venit anual mediu per client 85 € Venit lunar mediu per client 7.10 € Estimare coerenta, fata de o plaja intre (8-10) EUR/client in piata

Salarii 180,000 297,000 432,000 585,000 756,000

Generale 703,000 432,260 484,880 572,540 619,124

Amortizari 400,000 800,000 1,200,000 1,600,000 2,000,000

Taxa monitorizare 30,000 45,000 63,000 81,900 106,470

Dobânzi la credite de trezorerie

pentru acoperirea cas-flow-ului

negativ

82,563 - - - -

Profit din exploatare 1,200,000 € 2,700,000 € 3,780,000 € 6,552,000 € 8,517,600 € Impozit profit (192,000) (432,000) (604,800) (1,048,320) (1,362,816) Profit net 1,008,000 € 2,268,000 € 3,175,200 € 5,503,680 € 7,154,784 €

Estimarea Cash-flow-ului net actualizat, a Valorii Capitalului investit şi a Necorporalelor

Profit net 1,008,000 2,268,000 3,175,200 5,503,680 7,154,784 Amortizare 400,000 800,000 1,200,000 1,600,000 2,000,000

Cash flow brut 1,408,000 3,068,000 4,375,200 7,103,680 9,154,784

InvestiŃii în mijloace fixe (2,000,000) (2,000,000) (2,000,000) (2,000,000) (2,000,000)

Fond de rulment net 600,000 900,000 1,260,000 1,638,000 2,129,400

Creşterea fondului de rulment 600,000 300,000 360,000 378,000 491,400

Cash flow net (1,192,000) 768,000 2,015,200 4,725,680 6,663,384

Rata de actualizare 15.5%Cash flow net actualizat (1,032,035) 575,701 1,307,893 2,655,439 3,241,790 Valoarea terminală

Valoarea terminală actualizatăValoarea capitalului investit prin metoda fluxurilor de numerar actualizate (cash - flow) 6,750,000 € din care:

InvestiŃii iniŃiale an I (2,000,000)

Fond de rulment net iniŃial an I (600,000)

Active necorporale identificabile an I (2,800,000) Valoarea celorlalte necorporale, inclusiv dreptul de utilizare a tehnologiei 1,350,000 €

Page 145: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

145

Estimarea valorii de piaŃă a dreptului de utilizare a tehnologiei prin Metoda Economiei de RedevenŃă

Profit din exploatare 1,200,000 2,700,000 3,780,000 6,552,000 8,517,600 Rata redevenŃei 11.5% 11.5% 11.5% 11.5% 11.5%

Cota impozitului pe profit 16% 16% 16% 16% 16%Scutirea de redevenŃă netă 115,920 € 260,820 € 365,148 € 632,923 € 822,800 € Rata de actualizare 20.0%

Economia de redevenŃă actualizată96,600 € 181,125 € 211,313 € 305,229 € 330,665 €

Valoare drept de utilizare

tehnologie, rotund 1,120,000 € 4,180,064 lei

Estimarea mărimii redevenŃei anuale maxime suportate

Profit din

exploatare 1,200,000 €

Active Valoarea de piaŃă Ponderea

Rata de

rentabilitate

cerută

Rentabilitate

ponderată

Alocare profit din

exploatare cerut

% profit din

exploatare cerut

din totalEchipamente 2,000,000 30% 8% 2.37% 160,000 € 15.34%Fond de rulment net 600,000 9% 3% 0.27% 18,000 € 1.73%Necorporale, din care: 4,150,000 - drept de utilizare tehnologie 3,442,963 51% 20% 10.20% 688,593 € 66.00% - alte necorporale 707,037 10% 25% 2.62% 176,759 € 16.94%

Valoare Capital investit 6,750,000 100% 15.46% 1,043,352 € 100%

EchipamenteFond de rulment

net

- drept de

utilizare

tehnologie

- alte

necorporale

% de alocare 15.34% 1.73% 66.00% 16.94%

Anul I 184,022 20,703 791,977 203,298 1,200,000

Anul II 414,050 46,581 1,781,949 457,420 2,700,000

Anul III 579,670 65,213 2,494,729 640,388 3,780,000

Anul IV 1,004,762 113,036 4,324,197 1,110,006 6,552,000

Anul V 1,306,190 146,946 5,621,456 1,443,008 8,517,600 TOTAL 3,488,695 392,478 15,014,308 3,854,119 22,749,600

130,548,000 € 11.5%

Profit din

exploatare

Rata Profit atribuibil tehnologie/Total venituri =

TOTAL Venituri exploatare

Concluzii 1. Previziunile trebuie întotdeauna verificate printr-un test de coerenŃă cu piaŃa. Astfel, în anul V de previziuni, s-a considerat un număr de utilizatori de 500.000, care raportat la o cifră de afaceri din anul respectiv de 42,5 mil Euro, ne conduce la o cifră de vânzări anuale per client de 85 Euro, respectiv 7,1 Euro pe lună, valoare obtenabilă, având în vedere cifrele realizate de jucătorii actuali pe piaŃă, situate în plaja (8-10) Euro/mp. 2. Rata de redevenŃă considerată, de 11,5%, a trecut testul privind mărimea redevenŃei anuale maxime suportate, având în vedere valoarea de piaŃă a activelor, ponderile acestora în total şi ratele de rentabilitate cerute, dar trebuie să treacă şi testul de piaŃă.

Page 146: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

146

În acest sens, au fost culese date din piaŃă privind ratele de redevenŃă uzuale pentru tehnologii de telecomunicaŃii comparabile, utilizând informaŃii directe de la furnizori/utilizatori de tehnologii sau diverse surse indirecte [6]. Rezultatele obŃinute ne conduc la o plajă de valori în care se înscrie şi valoarea considerată în studiul de caz, respective 11,5%. Un exemplu util este dat de rata de redevenŃă anuală, în mărime de 12% aplicată la veniturile din exploatare, plătită Consiliului Local Bucureşti pentru dreptul de concesiune pe o perioadă de 49 de ani asupra infrastructurii de fibră optică, cuprinzând reŃele de telefonie, cablu TV şi internet, condiŃionate de o investiŃie de circa 200 mil Euro în dezvoltarea reŃelei. 3. Durata de viaŃă economică utilă considerată este de numai 5 ani, având în vedere caracteristicile sectorului IT, între care rata mare a reînnoirii tehnologiilor şi factorii dominanŃi de succes în sector:

a. Capacitatea operatorilor locali de a impune/mediatiza/promova în rândul publicului/utilizatorilor potenŃiali adoptarea tehnologiilor noi (ex, WiMAX, televiziune digitală mobilă, WiFI, IPTV etc);

b. Nivelul tehnologiilor utilizate în corelaŃie cu calitatea serviciilor pe care aceste tehnologii le pot asigura şi cu capacitatea investiŃională;

c. Capacitatea de a respecta calitatea serviciilor şi de intervenŃie la diversele reclamaŃii/probleme privind tehnologiile şi serviciile ofertate;

d. Flexibilitate si adaptare rapida la schimbari; e. Capacitatea de identificare de noi servicii şi extinderea acestora, capacitatea de a dezvolta noi tehnologii care să satisfacă mai bine, cu costuri mai mici, nevoile utilizatorilor.

Bibliografie

Anghel, I., Gruzniczki, V. Stan, S., 2006, Capitalul intelectual al întreprinderii, Ed. IROVAL Bucureşti şi Ed. UniversităŃii “Petru Maior” Târgu Mureş;

Manate, D., 2005, ImportanŃa evaluării în procesul investiŃional, Ed. MIRTON Timişoara, pag.153-158;

*** International Valuation Standards Committee, 2007, Standarde InternaŃionale de Evaluare, EdiŃia a VIII-a, ANEVAR;

*** Eurostat Eurostatistics, 1/2008, pag.19; *** Standard & Poor’s, 31.12.2007, S & P Europe 350, pag. 1; www.royaltystat.com, www.tehnopol.ro, www.reuters.com,

www.securities.com

Page 147: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

147

LEGĂTURA DINTRE MANAGEMENTUL DEZVOLTĂRII UNUI TERITORIU ŞI VALORIFICAREA

RESURSELOR LOCALE

Marin Burtică Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad,

Facultatea de ŞtiinŃe Economice [email protected]

Abstract The study of territorial development means to deal with the close relationship

existing between local resources and local management. There is a strong relationship between among them and some of the connections are as follows:

a).Because of the importance of local resources, local autonomy and self-organization is a main part of development of local management;

b). The importance of local resource use is underlined also by the globalization trend which can generate problems so in obtaining resources during crises periods as on demographic, social and cultural level;

c). The success of an organization in a territory, its level of competitiveness, start out from the premise that people are the organization’s most valuable asset to be found in a certain region. The objectives can be fundamental (permanent) or specific, typical for the reference period or for the territory in question.

d). The global objective of territory development is increasing the inhabitants’ standard of life, by developing a top economy, achieved by use of all material and human resources, preserving environment and heritage at the same time.

f). Regional policy can also be assessed from the perspective of how public authorities use the available resources, how they combine economic and financial policy instruments with stimulating investments, creating new jobs and improving life standards in their region/territory. The instruments of economic policy cover a wide range, including general ones, as the legal framework meant to support development, economic regulations, as the state aid for companies, to stimulate investments or to support new structure of economy.

g). Local economic development is a broad concept that combines the efforts of government, business community and civil society to create best conditions for economic growth. It is a continuous process of planning and implementing strategic programs and sustainable development policies, with the purpose of achieving measurable improvements in the life standard of the local community by use of local resources.

Keywords: public administration management, method, object of administration, territory development.

Pornind de la faptul că dezvoltarea unui teritoriu, indiferent de statutul şi mărimea sa, este un concept larg şi reprezintă un proces de unire şi combinare a eforturilor reprezentanŃilor tuturor sectoarelor – guvernamental, mediu de afaceri şi societatea civilă, aceasta presupune orientare, gestiune şi implementarea unor

Page 148: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

148

programe strategice precum şi stabilirea politicilor de dezvoltare generală şi sectorială a teritoriului respectiv. Îndeplinirea acestor cerinŃe determină exercitarea managementului teritorial care include, după cum se apreciază, şi existenŃa şi manifestarea managementului valorificării resurselor locale.

Şi acest fapt este deosebit de valabil pentru că aşa cum arăta Edward J. Blakely în cartea sa (Blakley, 1994), dezvoltarea locală, în special cea economică, este un proces în care guvernul local şi/sau grupurile comunitare gestionează resursele existente într-un aranjament de parteneriat cu sectorul privat sau cu alte structuri. Plecând de la această idee, considerată a fi fundamentală pentru evoluŃia unui spaŃiu teritorial, un rol decisiv în asigurarea conducerii procesului de dezvoltare economică locală îl joacă administraŃia publică locală.

De aceea managementul acestei administraŃii presupune ghidarea autorităŃilor publice în gestionarea treburilor comunitare, inclusiv al celor privind valorificarea resurselor locale. Acest lucru este accentuat de faptul că funcŃionând principiul autonomiei şi autoorganizării locale autorităŃile locale au posibilitatea de a dispune de forŃa necesară unor veritabile autonomii decizionale în condiŃiile amplificării ariei de competenŃe, inclusiv a celor privind atragerea şi utilizarea resurselor locale.

Pentru materializarea autonomiei decizionale în domeniul valorificării resurselor locale pot exista câteva sarcini precise pentru instituŃiile publice locale care se referă la:

• analiza situaŃiei resurselor locale, pe baza datelor referitoare la potenŃialul natural, economic şi social, care de altfel contribuie la conturarea profilului economico-social al teritoriului în cauză. Pe baza informaŃiilor existente autorităŃile locale evidenŃiază punctele tari şi slabe ale potenŃialului disponibil, precum şi primejdiile care pot apărea în procesul valorificării resurselor locale;

• managementul procesului de valorificare, care alături de capacitatea liderilor şi organelor locale de a adopta cele mai raŃionale decizii, presupune conducerea efectivă a operaŃiunilor de descoperire, atragere şi utilizare efectivă a resurselor locale în dezvoltarea unui spaŃiu teritorial. De asemenea, elaborarea programelor şi proiectelor de valorificare a resurselor locale în concordanŃă cu obiectivele propuse a fi realizate;

• administrarea proiectelor care potentează managementul procesului de valorificare prin faptul că urmăreşte alături de conceperea politicilor şi programelor de valorificare a resurselor locale, implementarea, monitorizarea şi evaluarea acestora. Totodată identificarea proiectelor funcŃie de priorităŃi şi asigurarea suportului în realizarea lor.

• organizarea structurală a activităŃilor de valorificare pe categorii de resurse şi niveluri de decizii. Acest lucru conduce la delimitarea atribuŃiilor în acŃiunile cu caracter managerial care se concretizează în diverse categorii de decizii.

Managementul valorificării resurselor locale, ca şi componentă a managementului dezvoltării teritoriale, potrivit obiectivelor urmărite presupune a apela la metode manageriale bazate pe organizare şi funcŃionare, precum şi pe

Page 149: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

149

execuŃie. Cele care au în vedere organizarea şi funcŃionarea impun existenŃa la managerii procesului valorificării resurselor locale, a unor cunoştinŃe solide legate de natura resurselor valorificabile, modalităŃi de organizare şi funcŃionare a diverselor sisteme de gestionare a resurselor, compatibilităŃi între pregătirea de specialitate şi managerială ş.a.

Metodele de execuŃie se pot materializa în trei direcŃii, considerate a fi distincte şi anume:

• simultan cu luarea deciziei şi realizarea execuŃiei; • înfăptuirea numai a deciziei; • operarea (desfăşurarea) execuŃiei.

Prima direcŃie alternativă se întâlneşte la nivelul organelor administraŃiei publice situate pe treptele cele mai inferioare de organizare (oraşe, comune), iar celelalte direcŃii alternative sunt caracteristice treptelor superioare de organizare administrativă (municipii, judeŃe sau instituŃii regionale). Valorificarea resurselor locale reprezintă o activitate care se circumscrie procesului dezvoltării unui teritoriu. De aceea managementul raŃional al acestei activităŃi este o componentă a managementului dezvoltării locale. Ca urmare se impune, ca în concordanŃă cu perceptele generale ale categoriei de management local, să existe în cadrul său o abordare pe bază de programe a căror conŃinut ar putea avea următorele elemente definitorii:

• obiective urmărite; • activităŃile programului; • valoarea programului; • sursele de finanŃare; • termenele de realizare; • indicatori de realizare.

Obiectivele urmărite reprezintă anumite scopuri în interesul dezvoltării locale prin valorificarea resurselor locale. Aceste obiective decurg din strategia de dezvoltare economico-socială elaborată la nivel local.

ActivităŃile unui program sunt mijloacesau modele prin intermediul cărora obiectivele programului sunt îndeplinite. Cu ajutorul lor de delimitează modalităŃile cum vor fi îndeplinite obiectivele şi ce se face efectiv cu fondurile destinate atingerii obiectivelor programului.

Valoarea programului este rezultatul evaluării costurilor generate de realizarea acestuia, costuri care se diferenŃiază pe obiective şi activităŃi.

Stabilirea surselor de finanŃare are în vedere existenŃa mai multor categorii ale acestora, adică:

� sursele proprii bugetului local; � sursele împrumutate; � finanŃările nerambursabile sau subvenŃiile acordate de la bugetul de

stat; � alte categorii de bugete.

Lor li se pot adăuga surse atrase pe baza parteneriatului public privat.

Page 150: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

150

Fixarea termenelor de realizare trebuie să Ńină cont de două tipuri de condiŃionări:

• condiŃionări de natură tehnică, precizate în proiectele tehnice; • condiŃionări de natură financiară, pe baza cărora implementarea

programului poate avea loc de-a lungul duratei tehnice stabilite sau în funcŃie de resursele financiare.

Definirea indicatorilor de realizare sau performanŃă ai programului asigură legătura dintre eforturile făcute şi efectele obŃinute.

Indicatorii de performanŃă care pot fi utilizaŃi ar putea fi de mai multe categorii şi anume:

Categorii de indicatori

Obiectul evaluării Exemple

Indicatori ai eforturilor

Cuantifică eforturile materiale, umane şi financiar-valutare

Volumul fondurilor utilizate, numărul de persoane antrenate, timp de folosire a echipamentelor, etc.

Indicatori ai rezultatelor

Exprimă rezultatele obŃinute şi pot fi: interni şi externi

SuprafaŃă zonă verde amenajată, km de şosea construită, numărul de locuri de muncă create, suprafaŃa spaŃiilor de învăŃământ, şantiere amenajate, ş.a.

Indicatori ai eficienŃei

Raportează costurile la rezultate obŃinute sau invers

Consum cantitativ sau valoric al resurselor la unitate de rezultat obŃinut sau rezultat obŃinut la unitate de consum realizat.

Se remarcă faptul că aceşti indicatori permit cunoaşterea performanŃelor obŃinute în urma înfăptuirii programului stabilit. De asemenea ei constituie baza pentru luarea unor decizii care privesc îmbunătăŃirea managementului gestionării resurselor. De menŃionat că în cadrul managementului valorificării resurselor locale în procesul dezvoltării unui teritoriu anumite obiective pot fi realizate prin intermediul unor programe alternative. În acest caz, după estimarea rezultatelor şi costurilor fiecăruia dintre programele alternative, are loc alegerea programului care se va realiza. Pentru acest scop sunt utilizabile analiza cost-profit (beneficiu), cost-eficacitate sau analiza multicriterială. Subliniem că analiza cost-eficacitate reprezintă un instrument de ordonare în termenii deziderabilităŃii sociale a proiectelor propuse, în condiŃiile existenŃei unor constrângeri bugetare sau de altă natură. Iar metoda multifactorială se poate folosi în cazul în care atingerea unui anumit obiectiv este posibil a se realiza pe mai multe căi şi produce efecte diferite, care nu sunt susceptibile a fi evaluate în bani. Această metodă necesită

Page 151: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

151

identificarea unei serii de criterii de apreciere (evaluare) care să reflecte scopurile politicii de valorificare a resurselor locale. În contextul existenŃei managementului valorificării resurselor locale ca şi componentă a managementului dezvoltării teritoriale, în cazul acestui management sunt valabile principiile gestiunii economice, creşterii eficienŃei, răspunderii, flexibilităŃii şi competenŃei decizionale. Ansamblul acestor principii determină iniŃierea unor acŃiuni care asigură o reală valorificare a resurselor locale, ca unul din factorii de bază ai potentării procesului dezvoltării în profil teritorial. Materializarea principiilor enunŃate şi enumerate nu într-o ordine riguroasă datorită existenŃei unor păreri diferite legate de importanŃa lor, se poate realiza cu ajutorul sistemului decizional caracteristic managementului valorificării resurselor locale. łinând seama de complexitatea valorificării resurselor locale, managerii (decidenŃii) trebuie să aibă capacitatea identificării forŃelor care acŃionează asupra acestei activităŃi şi pe măsura exercitării ei, să transforme în căi şi mijloace principiile respective. De menŃionat că pentru exercitarea unui management performant în procesul valorificării resurselor locale se impune ca managerii acestui proces să aibă o capacitate care exprimă şi este determinată de o sumă de calităŃi a lor, generate de:

• o pregătire profesională tehnico-economică avansată pentru domeniul categoriei de resurse antrenată în procesul de valorificare a ei;

• experienŃă în ceea ce priveşte cunoaşterea şi particularizarea problemelor generate de valorificarea fiecărei categorii de resurse;

• cunoaşterea dificultăŃilor, disfuncŃionalităŃilor şi oportunităŃilor existente în plan local cu privire la gradul de extindere şi posibilităŃilor valorificării resurselor locale;

• experienŃă în activitatea de elaborare şi proiectare a strstegiilor şi politicilor aferente atragerii în circuitul economic şi valorificării diferitelor categorii de resurse locale.

Deciziile ca elemente esenŃiale ale managementului, indiferent de domeniul şi sfera în care se exercită sunt rezultatul gândirii managerilor.

În cazul valorificării resurselor locale, ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate, structurate corespunzător sistemului de obiective urmărit, trebuie să fie construit pe ideea că acesta are urmări nemijlocite asupra acŃiunilor şi comportamentelor tuturor celor implicaŃi în această activitate: instituŃiile publice centrale şi locale, agenŃii economici, cetăŃenii, etc.

Şi în cazul managementului dezvoltării teritoriale, implicit celui valorificării resurselor locale, este valabilă distincŃia dintre cele două forme pe care le îmbracă decizia: act decizional şi proces decizional.

În valorificarea resurselor locale actul decizional se referă la situaŃii decizionale de complexitate mai redusă, ca de pildă antrenarea şi utilizarea unei

Page 152: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

152

categorii de resursă, cu volum de spaŃiu de extindere redus, precum şi posibilităŃi de exploatare limitate.

Procesul decizional defineşte situaŃiile decizionale complexe şi reprezintă un ansamblu de faze prin care se adoptă, aplică şi evaluează decizia.

Se impune precizarea că în procesul decizional aferent valorificării resurselor locale în cazul dezvoltării resurselor locale în cadrul dezvoltării teritoriale, este necesar punerea în evidenŃă a următoarelor:

• categoria şi poziŃia decidentului; • mediul ambient decizional (condiŃii interne şi externe); • mulŃimea consecinŃelor şi utilitatea fiecărei consecinŃe.

Din ansamblul categoriilor de decizii existente, în managementul valorificării resurselor locale se pot utiliza decizii:

• strategice, tactice şi cuente (operaŃionale); • superioare şi inferioare în raport cu nivelul ierarhic al conducerii

procesului valorificării resurselor locale; • periodice şi aleatorii; • previzibile şi imprevizibile; • unicriteriale şi multicriteriale.

De menŃionat că aceleaşi categorii de decizii pot fi privite din mai multe puncte de vedere şi acest fapt nu impietează metodologia normativă de fundamentare şi elaborare a acestora.

De subliniat că procesul decizional al valorificării resurselor locale cuprinde mai multe etape, a căror parcurgere dau conŃinut acŃiunilor cucaracter managerial. Respectivele etape sunt:

• identificarea şi definirea problemei (problemelor); • stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale; • inventarierea alternativelor decizionale posibile şi evaluarea

acestora; • alegerea variantei optime şi aplicarea ei; • evaluarea rezultatelor.

În activitatea practică a luării deciziilor, operaŃiile corespunzătoare diferitelor etape nu sunt strict delimitate, iar ordinea lor nu este una rigidă. De aceea orientarea asupra conŃinutului lor este funcŃie de obiectivele strategice urmărite în valorificarea resurselor locale.

În altă ordine de idei trebuie subliniat că, în context cu perceptele managementului în profil teritorial, managementul valorificării resurselor locale trebuie abordat tridimensional adică: spaŃial, în funcŃie de climatul local şi în viziune centralizată sau descentralizată de aplicare a politicilor în acest domeniu.

SpaŃial, însemnând că există un anumit grad de extindere în teritoriu a acŃiunilor de valorificare intreprinse şi manifestarea unor sistemede valorificare diferenŃiate pe nivele teritoriale şi categoriilşe de resurse.

Climatul local este cel care poate asigura mediu favorabil acŃiunilor de valorificare a resurselor locale prin crearea condiŃiilor de exploatare a resurselor

Page 153: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

153

naturale, materiale, umane şi financiare, pe baza unor proiecte şi programe bine fundamentate, antrenarea administraŃiei publice în susŃinerea şi aplicarea proiectelor, integrarea voluntară a agenŃilor economici şi populaŃiei în structurile dezvoltării teritoriale.

Totodată acest climat local trebuie să permită promovarea şi încurajarea prin politicile de valorificare a resurselor locale, a inovaŃiilor, antreprenoriatul, flexibilitatea sistemului de valorificare, parteneriatul public privat, etc.

Contextul centralizat sau descentralizat de aplicare a politicilor de valorificare a resurselor locale, vizează, pe de o parte, acŃiuni de orientare şi asistenŃă în administrarea politicilor şi programelor de către organele guvernamentale sau instituŃii în teritoriu ale acestora, iar pe de altă parte, conceperea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor de către administraŃia publică locală.

Prioritate trebuie să aibă administraŃia publică locală deoarece aceasta cunoaşte forte bine potenŃialul material, uman şi financiar al unei comunităŃi şi ca urmare poate promova şi dezvolta politici şi programe oportune şi eficiente de valorificare a resurselor locale.

De arătat că fiind o latură a managementului dezvoltării unui teritoriu, conducerea, organizarea şi controlul valorificării resurselor locale se bazează pe strategii şi politici conturate cu ajutorul unor metode şi tehnici care implică diagnosticarea resurselor existente, detectarea capabilităŃilor şi oprtunităŃilor, precum şi a resurselor neexploatate, sau cu alte cuvinte determinarea şi cunoaşterea stării generale şi condiŃiilor necesare elaborării şi implimentării unor statistici şi politici.

Din cele prezentate reiese că managementul valorificării resurselor locale se înscrie în amplul proces al conducerii activităŃilor caracteristice dezvoltării teritoriale, iar în particular constituie o latură a desfăşurării acestuia, ceea ce determină anumite specificuri în manifestarea sa.

Bibliografie

Blackely, E.J., 1994, Planning of local economic development: theory and practice, Sage, New York;

Burtică, M., 2002, Repere ale elaborării strategiilor privind dezvoltarea teritorială, vol. Probleme actuale ale dezvoltării regionale în România, Editura Oscar Print, Bucureşti;

Caracotă, D., Pârlog Cornelia, Caracotă, R., 2002, Dezvoltarea durabilă – remediu crizei natural – umane în contextul regional, vol. Probleme actuale ale dezvoltării regionale în România, Editura Oscar Print, Bucureşti;

DănuleŃiu, D.C., Mutaşcu, M., 2007, Utilizarea bugetară pe programe în gestionarea resurselor financiare publice, vol. The impact of Romania's accession to the E.U. on regional structures, Aeternita's Publishing House, Alba Iulia;

Filip, P., Managementul administraŃiei publice locale – o abordare practică, Editura Economică, Bucureşti, 2007;

Page 154: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

154

Ionescu, C., Toderaş, N., Politica dezvoltării regionale, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007;

Juca, D., Gestiunea resurselor naturale în condiŃiile economiei de piaŃă, Probleme economice nr. 7,8,9,10, Academia Română, Institutul NaŃional de Cercetări Economice, Bucureşti, 1993;

Matei, L., 2004, Strategii de dezvoltare economică locală. Abordare managerială, Editura universitară Politeia SNSPA, Bucureşti;

Mockler, J.R., 2001, Managementul strategic multifuncŃional: un proces integrativ bazat pe contexte, Editura Economică, Bucureşti;

Voinescu, V., şi alŃii, 2002, Analiza factorială a fenomenelor social-economice în profil regional, Editura Aramis Print SRL, Bucureşti.

Page 155: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

155

DIE ROLLE DER BEWERBUNG

Rodica Teodora Biriş Western University „Vasile Goldiş“ Arad

[email protected]

Abstract

The present paper is focused on the most important rules which must be taken into account when a letter of intent is written, insisting both on its form and content. These rules are in accordance with DIN standards and they must be observed for those who look for a job in order to have a good success.

Keywords: Bewerbung, Geschäftsbrief, Kriterien, Mail, Fehler, Regel, Formulare, Arbeitgeber, Firma

Die Bewerbung ist das Aushängeschild des Bewerbers, das erste, was der

Personaler von dem Bewerber sieht und erfährt. Ein Bewerber hat durch spezielle Formulierungen oder ein individuelles Layout die Möglichkeit, seine Bewerbung so zu gestalten, dass sie seiner Persönlichkeit gerecht wird. Doch es gibt auch strikte formale Kriterien, an die sich ein Jobanwärter halten sollte. Das reicht von der Sorgfalt im Umgang mit dem Material bis zur Fähigkeit, sich in den Adressaten hineinzuversetzen und ihm seine Arbeit mit den Bewerbungsunterlagen möglichst leicht und angenehm zu machen. Dabei muss man folgendes beachten:

• Durchsichtige Mappen in handlichem Format bevorzugen - Diese lassen auf den ersten Blick erkennen, worum es geht - das zeugt von der Fähigkeit, auf die Bedürfnisse des Adressaten einzugehen.

• Saubere Kopien und Ausdrucke als Unterlagen beifügen - Das zeigt, dass der Bewerber sorgfältig mit dem Material umgehen kann. In diesem Schreiben wird in der Betreffzeichenzeile die angestrebte

Position geschrieben. In dem folgenden Hauptteil sollte man begründen, warum man sich um diese Stelle bewirbt, vielleicht auch warum man die bisherige Arbeitsstelle aufgeben will und welche Qualifikationen man für die angebotene Stelle besitzt. Dabei kann man neben den bis in dem gegenwärtigen Augenblick ausgeübten Tätigkeiten durchaus auch persönliche Motive, Eigenschaften und Interessen anführen. 1. Arten der Bewerbung

1.1. Die Online-Bewerbung ist eine moderne Form der Bewerbung, die sehr schnell an dem Adressaten ankommt. Sie verführt über das schnelle Medium Internet zum vorschnellen Abschicken, so dass man viele Fehler übersehen kann. In diesem Fall muss man auf folgendes achten:

• E-Mail-Adresse Eine Online-Bewerbung sollte nicht über eine E-Mail-Adresse abgeschickt

Page 156: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

156

werden, die Fantasienamen enthält. Zum einen wirkt das unseriös, zum anderen kann die Mail leicht in Spam-Filtern stecken bleiben. Es wäre gut, wenn man eine eindeutige E-Mail-Adresse speziell für die Bewerbung einrichten würde. Dann geht eine Antwort des potenziellen Arbeitgebers nicht in dem Posteingang unter.

• Sorgfalt Die gleiche Sorgfalt bei der Rechtschreibung, Grammatik und Interpunktion walten lassen, wie bei der Bewerbung auf Papier.

• Nicht zu umfangreiche Dateien verschicken - Die Experten empfehlen ein bis zwei Megabite der Übersicht wegen, als Höchstgrenze, alles andere könnte den Rechner des Empfängers für längere Zeit lahm legen.

• Online-Formulare verwenden - Viele Unternehmen bieten inzwischen standardisierte Bewerbungsformulare auf ihren Homepages an. Diese sollte man unbedingt nutzen, da es der Personalabteilung die Arbeit erheblich erleichtert. Die Formulare sollten sorgfältig ausgefüllt werden. Für Freitextfelder sollte sich der Bewerber eine Bearbeitungszeit von etwa einer halben Stunde einplanen. Wer die Formulare nicht direkt online ausfüllen will, kann sich die Formulare herunterladen und offline bearbeiten.

• Stellenanzeigen korrekt lesen! Bei der Formulierung "Bewerbung auch gerne online" ist eine kurze Bewerbung per E-Mail möglich. Sie enthält Anschreiben, Lebenslauf, eingescannte Arbeitszeugnisse. In diesem Fall folgen die Arbeitsproben bei Interesse des Arbeitgebers per Post.

• Das Vier-Augen-Prinzip - Eine Online-Bewerbung sollte nicht "blind" losgeschickt werden, sondern zunächst an einen Freund oder an sich selbst versendet werden - so kann der Bewerber nachprüfen, ob alles richtig ankommt.

• Keine Massen-Mails - Die Bewerbungsunterlagen sollten nicht an mehrere potenzielle Arbeitgeber auf "CC" verschickt werden, weil es bequem ist und so schnell geht. Der individuelle Zuschnitt auf eine bestimmte Firma geht verloren und der Empfänger fühlt sich als einer von vielen und nicht genügend wertgeschätzt. 1.2. Das Anschreiben Das Anschreiben vermittelt einen ersten Eindruck von dem bisherigen

Werdegang des Bewerbers. Es ist ein sehr wichtiges Mittel mit dem man einen Arbeitsgeber davon überzeugt zu einem Vorestellungsgespräch eingeladen zu werden.

Man soll nicht denken, dass die Unterlagen alleine für sich sprechen. Deshalb soll man seine Qualifikationen und Stärken gekonnt in Szene setzen und zwar, im Hinblick auf die Stelle, auf die man sich bewirbt. Es sollte alles kurz und klar formuliert sein und die Neugierde erwecken. Auch den Einleitungssatz des Anschreibens sollte der Bewerber so formulieren, wie er ihm selbst am ehesten zusagt. Er gleiche einem juristischen Akt und sei mit einem "Ich habe Ihre Anzeige mit Interesse gelesen" gut formuliert, aber es ist besser wenn die Kunden, nicht so

Page 157: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

157

beginnen, wie alle es tun, damit sie sich von der Masse abheben. Dabei soll man auf folgendes achten:

• Man soll eine gut lesbare einheitliche Schriftart wählen; diese darf von den Klassikern "Times" und "Arial" abweichen, das hebt die Bewerbung von anderen ab. Die Schrift sollte aber zugunsten einer guten Lesbarkeit nicht zu verschnörkelt sein und durchgängig in der ganzen Bewerbung dieselbe bleiben.

• Dem Text eine klare Betreff-Zeile voranstellen; das Wort "Betreff" sollte aber weggelassen werden - mit "Ihre Anzeige in..." oder "Initiativbewerbung" weiß der Adressat sofort, worum es geht.

• Pauschale Anrede wie "Sehr geehrte Damen und Herren" vermeiden. Das wirkt unpersönlich und distanziert. Stattdessen sollte der Bewerber mit einem kurzen Anruf beim Unternehmen herausfinden, wer genau der Ansprechpartner ist, das zeugt von Eigeninitiative.

• Die Anrede soll man sachlich und nüchtern halten. Das klassische "Sehr geehrter Herr Meier" kommt besser an, als ein zu saloppes "Guten Tag, Frau Braun".

• Man soll den Inhalt kurz und knapp gestalten. Das Anschreiben sollte die drei Fragen beantworten: Wer ist der Bewerber? Was kann er? Was will er? Persönlichkeit, Ausbildungshintergrund, Können, sowie die Motivation zur Bewerbung müssen deutlich werden.

• Man soll sich auf das Wesentliche beschränken. Der Bewerber sollte in seinem Anschreiben auf die Punkte eingehen, die für den neuen Job wichtig sind - das beweist Sinn für das Wesentliche. Den ganzen Lebenslauf nachzuerzählen ist ein Fauxpas.

1.3. Das Bewerbungsfoto Über das Foto kann sich der Personaler einen ersten Eindruck vom

Äußeren des Bewerbers machen. Deshalb müssen Sie sympathisch lächeln und ein ordentliches Erscheinungsbild haben.

• Man darf das Foto nicht mit einer Büroklammer anheften. Es sollte so angebracht sein, dass man es ablösen und ohne Spuren wieder verwenden kann - auch das zeugt von Sorgfalt und einem schonendem Umgang mit dem Material.

• Man soll professionelle Fotos, keine Freizeitfotos beifügen. Auf ihnen sind häufig Dinge zu sehen, die vom Bewerber ablenken, wie Bäume, gestreifte Tapeten oder ein Hund. Zudem wirkt ein Foto vom Fotografen, das den Kandidaten in ordentlicher Kleidung zeigt, weitaus professioneller.

• Die Kleidung nach dem Unternehmen und Berufsprofil ausrichten. Hemd und Krawatte sind für einen angehenden Bankangestellten angemessen, Frauen sollten auf Bluse und Blazer zurückgreifen. Absolut unangemessen ist die auffällige oder schrille Kleidung wie etwa ein zu kurzer Rock, ein Hawaii-Hemd oder ein T-Shirt mit Aufdruck.

Page 158: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

158

• Man soll gute Laune haben, wenn man zum Fotografen geht. Nicht zum Fotografen gehen, wenn man einen schlechten Tag hat. Die düstere Stimmung spiegelt sich auf dem Bewerbungsfoto wider.

• Man soll mehrere Fotos machen und das beste Foto auswählen! Ein Foto auswählen, auf dem der Bewerber am besten getroffen ist. So erkennen ihn die Gesprächspartner beim Vorstellungsgespräch sofort wieder.

• Man soll das Foto an der richtigen Stelle platzieren. Das Foto entweder auf einem Deckblatt oder besser auf dem Lebenslauf rechts oben anbringen. So kann der Adressat dem Appell "Machen Sie sich ein Bild von mir" am besten folgen. 1.4. Fehler, die oft vorkommen Die Liste der Formfehler bei einer Bewerbung ist lang: Schreibfehler, ein

schlechtes Bewerbungsfoto, erknitterte Unterlagen. Solche Fehler können für den Bewerber gleich das „Aus“ bedeuten. Wer sich dagegen sehr streng wehrt hat viel bessere Chancen. Der ärgerlichste Fehler ist der simpelste: der Schreibfehler. Stößt ein Personalverantwortlicher schon im ersten Satz eines Anschreibens auf einen Tippfehler, ist der Bewerbungsprozess für den Jobanwärter gelaufen. Der Hamburger Buchautor, Psychologe und Personalberater Claus Peter Müller-Thurau bemerkt, dass unter den Personalern die "Null-Fehler-Toleranz" als oberstes Prinzip gilt: "Bei der Bewerbung geht es nun einmal nicht zu, wie im richtigen Leben - man hat einfach keine zweite Chance", sagt der Experte. Fehler, die so ins Auge stechen, wirken unprofessionell und nachlässig. Isst Ihnen vielleicht ein solches Unternehmen bekannt, welches gerne solche Mitarbeiter einstellen würde, die so unordentlich arbeiten?

Darum rät Müller-Thurau zum "Vier-Augen-Prinzip": jemand anderes sollte die Bewerbungsunterlagen vor dem Abschicken noch einmal gründlich durchlesen, um Tippfehler, falsche Namen oder Zahlendreher herauszufiltern, bevor der potenzielle Arbeitgeber es tut. Gerade bei der Online-Bewerbung "wird grauenhaft geschlampt", weiß Müller-Thurau aus Erfahrung. Dabei ist auch bei virtuellen Bewerbungsmappen "Fehlerfreiheit" das oberste Kriterium. Andere Peinlichkeiten führen ebenfalls dazu, dass eine Mappe umgehend zurückgeschickt wird. Wenn etwa das Foto aus einer privaten Kamera stammt und im Hintergrund die Flaschen der letzten Fete zu sehen sind. Oder wenn das Anschreiben nicht wie eigentlich üblich kurz und knackig den Grund für die Bewerbung und die wichtigsten beruflichen Stationen auf einer Seite benennt, sondern stattdessen auf drei Seiten den Lebenslauf Punkt für Punkt nacherzählt. Auch Kleinigkeiten fallen ins Auge unangenehm auf. Wenn etwa die Schriftgröße wechselt und die Schrift kleiner wird, um den letzten Satz noch auf derselben Seite unterzubringen.

Man muss Überflüssiges weglassen. Floskeln wie "wie Sie dem beigefügten Lebenslauf entnehmen können" bevormunden den Adressaten. In manchen Fällen allerdings gibt es keine eindeutige Regel und die Entscheidung über die Vorgehensweise bleibt dem Bewerber überlassen. Man soll aber doch, die Formalien beachten. Einige Fachexperten halten den Konjunktiv im Anschreiben für einen Fehler. Wer sich bewirbt, sollte davon überzeugt sein, dass er der

Page 159: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

159

Richtige für die ausgeschriebene Stelle ist, und davon ausgehen, dass er eingeladen wird - ein "Ich freue mich auf ein Gespräch". Das wirkt überzeugend. Für Claus Peter Müller-Thurau dagegen kommt nur der Konjunktiv an dieser Stelle infrage. Er ist in seinen Augen die sachlich richtigere Formulierung. Deshalb zieht er einen Satz wie "Ich würde mich über eine Einladung freuen" eindeutig vor. Man soll jedoch, mit dem Konjunktiv sparsam umgehen und nicht übertreiben.

Es ist sehr wichtig, solche Fehler zu vermeiden und sich gut zu präsentieren, so wie der berühmte Hamburger Fachexperte Claus Peter Müller-Thurau bemerkt: “Entscheidend ist nicht, wie Sie sind, sondern wie Sie gesehen werden! Die meisten Bewerber scheitern ja nicht weil sie objektiv, für die fragliche Arbeit immer geeignet sind, sondern weil sie ein unvorteilhaftes Bild von sich vermitteln, bzw. weil es Mitbewerbern gelingt, sich besser in Szene zu setzen. Personalentscheidungen werden schließlich nicht von einem seelenlosen Automaten getroffen.“ Literature

Biriş, R. (2002): CorespondenŃă comercială în limba germană (Deutsche Handelskorrespondenz), Ed. Servosat, Arad, ISBN 973-9442-31-5

Duden, (2006): Briefe gut und richtig schreiben, Bibliographisches Institut Mannheim-Leipzig-Wien-Zürich

Duden, (2006): Die deutsche Rechtschreibung, Bibliographisches Institut Mannheim-Leipzig-Wien-Zürich

Duden, (2007): Richtiges und gutes Deutsch, Bibliographisches Institut Mannheim-Leipzig-Wien-Zürich

Koch, M. (1999): So schreibt man heute Briefe-Faxe-E-Mails, Medienfabrik Graz, Verlags-und Vertriebs-GmbH

Kontrikova, I., Biriş, R. (2004): Der Handelsbrief in der deutschen Umgangssprache, Studia Universitatis „Vasile Goldiş” Arad, Seria ŞtiinŃe Economice, 2004

Kontrikova, I., Biriş, R. (2004): Die Moeglichkeiten der Wortbildung im Bereich der Fachwortschatzarbeit, „Zbornik“, Universitatea P. J. Safarika v Kosiciach & Universitaet Karl-Franzens Graz, ISBN 80-7097-571-75.

Müller-Thurau, C. P. (2005): Erfolgreich bewerben. Das große Handbuch Haufe. Erste Hilfe Ratgeber, ISBN 3-448-07294-X

Nicolas, G., Sprenger, M., Weermann, W. (1993): Wirtschaft auf Deutsch, Klett Verlag, München

***, Langenscheidts Musterbriefe-100 Briefe Deutsch, Langenscheidt Verlag, Berlin und München, 1992

Page 160: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

160

EDUCATION AS DE-ETHNIZED AREA

Viktoria Dolinská, Veronika Balážová Ekonomická Fakulta Univerzity Mateja Bela, Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica,

Slovakia, [email protected], [email protected]

„No culture can exist in insulation, it has to have a contact with other

cultures as it is an inevitable precondition for its sound growth and changes – the culture of a certain society which lacks the exchange of symbols and ideas with

other cultures may cease to exist.“ E. Mistrík

Abstract

Europe becomes a multicultural society of values with its own identity. New European reality is inevitably connected with the conception of European culture, European consciousness, European citizenship, European dimension and European identity. Globalization has not only its economic and political dimension but is also chracterized by its philosophical, anthroplogical and environmental dimensions and has its ethics as well. Therefore it is more than natural that it has both positive and negative aspects which may possibly result in some socio – economic imbalances, global security problems and international crime.

Key words: education and social stratification, university education, global developing education, cross-cultural differences, Slovak multiculturalism

1. Global developing university education In our paper we will consider the conception of global education as it is presented by the North-South Centre Institute of the European Council which perceives global education as a covering term which includes developing education, cross-cultural education, education for sustainable development and education contributing to the prevention of war and conflicts. Thus the problem of education in our schools which is discussed in this paper and which is aimed at developing foreign countries will be denoted by the aforesaid term global developing education. As for its content and methods of teaching, especially in the conditions of secondaty schools, global education coincides with cross-cultural and multicultural education, environmental education, human rights education, citizenship education, media education and some other kinds of education. Global developing education is the notion which is based on the English expression „Development Education“ used in this context. Sometimes also the terms developing education or global education can be used instead of the term developing global education. As far as it may easily lead to misunderstanding whether the term global developing education is related to domestic regions or to developing countries and the help provided to the countries, the term „global

Page 161: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

161

developing education“ is considered to be more accurate and more exactly denoting the education connected with the help provided to developing countries. The term also includes the idea of extending the information about developing countries. In most of the countries, to improve the quality of life becomes a priority connected not only to material profit but also to subjective aspects of lifestyles as well. The report on human development presented in The United Nations Development Programme (UNDP Human Development Report) also accepts cultural impact as measurable social indicator. The purpose of global developing education is to improve mutual understanding in the areas of globalization, culture, economy, society and political systems on local, national, regional and global levels. It is also necessary to point out the problems of help provided to developing countries, the questions of global solidarity and interdependence, the questions of global poverty, the situation in health care (AIDS), child labour as well as at the problems of „Fair Trade“ and step by step moderate relatively outstanding imbalance between strong public support of global (developing) education and weak public understanding presented by our university students (Syrovátková, 2007). Globalization has not only its economic and political dimension but is also chracterized by its philosophical, anthroplogical and environmental dimensions and has its ethics as well. Therefore it is more than natural that it has both positive and negative aspects which may possibly result in some socio – economic imbalances, global security problems and international crime. 2. Cultivation of educational process

Nowadays it is necessary to senzibilize managers for cross-cultural aspect of communication in order to perceive the relationships among ethnicities, nations, racial or religious communities in a more harmonic way excluding conflicts or even a kind of animosity. There is animosity or even hatred not only among the members of the above mentioned communities but also in the area of international relations and consequently in international management. This is ranked among the negative contemporary phenomena.

After the Slovak entry to the European Union not only the pressure of a stronger foreign competition but also the increased pressure on motivating people to work more effectively could have been noticed. It will consequently lead to higher requirements for the quality of education of future economists. It will be necessary to join the process on time and that is why it is so necessary not only to discuss the problems of cross-cultural aspects of the economists education but to bring the ideas to the practice as well. All the more, the students themselves, as it is proved by our research, realize the necessity very well.

Europe becomes a multicultural society of values with its own identity. New European reality is inevitably connected with the conception of European culture, European consciousness, European citizenship, European dimension and European identity. Cultural diversity of the world in which we live is characterized

Page 162: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

162

by the co-existence of a number of different cultures which is the fact that influences to a large extent the education on all the levels of our educational system hierarchy.

As a rule, conflicts among cultures stem from different approaches, stereotypes, prejudices – and they are the psychological categories which also function on supraindividual level – i.e. in the relationships and behaviour of countries, nations and ethnicities. Therefore a new subject – cross-cultural psychology is expected to play a more important role. Among the serious reasons leading to international conflicts belong the following: animosity among ethnicities and nations, relations among big and small nations, cross-cultural differences in negotiation behaviour of ethnicities and nations.

The influence of cultural differences on international business negotiations with foreign partners can be relatively strong. Nevertheless, in many cases partners can find a common ground if they pay sufficient attention to a thorough preparation for the negotiations. Some common basic procedure can be agreed with foreign partners in order to reach a positive result of a negotiation – preparation for the negotiation, preference of cooperative approach, acceptable common language, attention paid to non-verbal communication, creation of relationships based on honesty and trustworthiness, very careful usage of concessions, both negotiating partners should be culturally sensitive and tollerant to differences.

Any culture has its ingrained generally accepted standards by which its representatives are guided and which also include several layers: external (gestures, symbols, manners, dress codes, business protocols, rituals, religious practices, etc.) and internal or hidden (principles, rules and attitudes – they are very often subconscious and deeply rooted) .

The monocultural education in Slovakia which has been functioning in both families and educational institutions for years and which has brought people even to a stage of some „cultural imperialism“ can be included among the most serious obstacles that prevent people working in international management from coping with cultural clashes. In practice it means that through our own culture, which is considered a measure, the cultures of other countries are perceived as a standard cost variance. The most favourable conditions for the development of monocultural education (prevailing in majority of our schools as well as in further education of employees ) were those functioning in authoritarianism where differences in values were prohibited or even destroyed. The multicultural education is that, which is chracterized by democratic feeling and the acceptance of different values while cultivating the personality of a member of society that becomes a starting point today. In Slovakia can also be noticed a shift from a monolithic culture to the plurality of values, to the search of such form of cultural processes and hierarchies of values which could be more adequate in the current economic and social situation. The trend should also be reflected in education.

The only condition which can add some sense to any educational effort is the situation when those who educate succeed in orientating their learners towards the understanding of a human being as a complex personality functioning as one

Page 163: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

163

element of a world system. This is the only situation when it is possible to contribute to the development of tolerance, empathy in contacts with other cultures and to the formation of highly qualified economists who will realise that in the conditions of internationalization and globalization the functioning in multicultural environment becomes inevitable (Martinkovičová, 2006, Pomffyová – Kontríková, 2002). 3. Slovak education and multiculturalism

The process of developing the ability to cooperate with the representatives of different cultures requires such amount of meta-knowledge which can rank us among the global professionals who are able to function in heterogeneous cultures without losing their cultural identity as cross-cultural differences interfere with business ethics as well. Low or even a zero level of business ethics will become absolutely inappropriate in transcultural relations.

As numerous researches conducted in European environment show it is necessary to pay more attention to different forms of multicultural, global and global developing education. Curricula themselves cannot solve the questions. The problems require changes in the approaches of the entire society. The risk that people will react to the same situation in different ways conditioned by their cultural and civilization backgrounds is beyond any doubt.

There even exists a possibility that in different cultures the same situation will be evaluated in absolutely contradictory way which may result in unpredictable consequences for the mankind. Therefore it is inevitable to know the philosophical, but first of all ethical basis for political, legal and economic way of thinking of people living in different cultural surroundings (Hajko, 2005).

There legitimately appear ideas about the way how Slovak culture can cope with multiculturalism. There are more authors who stress the shift in Slovak culture in multicultural world and they ask the principal question whether Slovak culture is losing in this process or whether it is just adjusting. A number of such considerations result in an idea of closeness because plurality has its limits in the rationality of such post-modern man who should be incorporated in a concrete cultural tradition, is fully dependant on his / her personal identity but at the same time he / she is able to change cultures without any serious mental impacts. Therefore it is impossible to speak only about separate relations among cultures but, on the contrary, about the process of changes in cultures ranging from acculturation to transculture. According to E. Mistrik multiculturalism may only stem from cross-cultural understanding. On the other hand, war, dogmatism, fanatism and endangered existence eliminate its development (Mistrík, 2008).

Globalization and Europeanization of national economies create new priorities and hand in hand with the process there appears a need in new orientation in values. Contemporary Slovak culture in the period of internationalization and globalization requires a certain degree of reflection by means of multiculturalism. People should more and more react to current changes leading from empathy and tolerance with different cultures to cooperation, co-existence of cultures and ability

Page 164: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

164

to live together with the representatives of even very different cultures. The humane message is aimed at the ability of mutual co-existence of different cultures. Despite the fact strategies considering future should also take into account some clashes or confrontations – either national or generation ones. That is why it is necessary to know not only philosophical, but first of all ethical principles of political, legal or economic ways of thinking of people living in contradictory cultural surroundings as well as to minimize the animosity among ethnicities and nations (Kika, 2006). Literature

HAJKO, D. 2005. Globalizácia a kultúrna identita. Nitra: FFUK, 130 s. ISBN 80-8050-913-1;

KIKA, M. 2006. Another View on Professional Library&Information Services, in Studia Universitatis „Vasile Goldis“ Arad No. 16, 2006. pg. 38. ISSN 158-2339;

MARTINKOVIČOVÁ, M. 2006. Education as the European Union Strategic Value, in Studia Universitatis „Vasile Goldis“ Arad No. 16, 2006. pg. 9. ISSN 158-2339;

MISTRÍK, E. 2008. Multikultúrna výchova v škole. Bratislava: Nadácia otvorenej spoločnosti, pg. 88 ISBN 978-80-969271-4-2;

POMFFYOVÁ, M., KONTRÍKOVÁ, I., 2002, Opportunities of Service Quality Increase in the Regions of Slovakia, in Review of International Scientific Conference „The Role of Towns as Cultural Centers in The Active Tourism”, University of Ostrava, pg. 82 – 84, ISBN 80-7329-014;

SYROVÁTKOVÁ, J. 2007. Role vzdělání ve snižování světové chudoby. In: Sborník z prvního Otevřeného univerzitního kolokvia na téma Úloha univerzity v dnešní společnosti, 31. května 2006. Liberec: Technická univerzita v Liberci, 2007. s. 27 – 31. ISBN 8O-7372-148-1.

Page 165: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

165

HEALTH CARE REFORM IN THE SLOVAK REPUBLIC

Jana Štrangfeldová, Zuzana Marcineková Faculty of Economics UMB Banská Bystrica Department of Public Economy

Tajovského 10, 975 90 Banská Bystrica [email protected], [email protected]

Abstract In Slovakia (in the years 2002-2006) came into force the reform of health care,

which should bring the increase of the health care services level for citizens, i.e. improving quality of services, increasing accountability and consumer choice, consumer involvement and patient satisfaction. Introduction of reform acts into the practical life and reality, moreover the following changes, should not in the least destabilize insured citizens, providers of health care and the health care insurance agencies. Philosophy, principles and rules of health care system reform should be long term stabile and collective. It concerns the systemic changes in the branch of the Slovak health care. Reform puzzle, as the former Ministry of Health Care has called the group of fitting into each other health care acts, should have come into effect at once.

Key words: reform in health care, reform, transformation, health care insurance company, providers of health care Introduction

The global aim of Slovak health care system reform after 1990 should be an efficient health care system accessible for citizens, performing at the base of modern medicine science. Citizen’s status should be changed thus he could have a possibility to influence extent, accessibility and quality of health care services, and to chose their provider free, too. It was necessary to re-establish the economic linkages, which motivate a citizen to take care of his/her health better.

After social-economic changes in 1989 the legislative conditions for health care system reform were created that had to transform the system to be compact with market economy. The key barriers in the transformation process from monopolistic state health care system to pluralistic health care services seemed to be in insufficient preparedness of management for creation and realization of system changes and in prevalence of political parties’ approaches over well-founded scientific and pragmatic solutions. Outgoing from the listed reasons, the reform steps led into decreasing performance of the system, decline in quality and accessibility of health care services.

The aims in the sphere of economics were focused on the decomposition of monopolistic state health care system to the pluralistic one, restructuralization of provider institutions with the emphasis on development of non-resident (ambulatory) health care services, on conversion in health care financing system from tax price financing to the financing based on public insurance, on establishing

Page 166: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

166

of effectively performing health care services market and on implementation of control and quality evaluation systems to health care services.

Nevertheless, listed aims were often adjusted according to the political parties’ interests and thus the reform had not conceptual direction at the level of government. There were many corrections in the health care system reform aims and in their implementation procedures after each government change-over.

In the sphere of financing system a cardinal change from one source financing into multisource financing came about. State budget was replaced by the health insurance, although it rather stands for an additional taxation without choice option. After setting up the health insurance into the insurance system there were various payment styles for health care services implemented. At first a point system was asserted in hospital care, then payment for day hospital care, later prospective budget, but the regional budget, that had also been prepared, was not applied. Contractual prices in the hospital sector were replaced by the fee-for-service – at one hospitalization, and so according to the type of institution and expertise of department. Minimal and maximal hospitalization prices were defined.

At the ambulatory health care a combination of per capita payment and points was applied. Within a year the amount of capitation payment and the point price changed few times and this caused unstable background for mechanisms which should motivate providers to be more effective and to improve quality of provided health care services. All the changes in payment system still could not get the effectiveness of health care services increased.

Law rate of state cover for economic non-active people, increase in costs for health care services and growing claims of insurance companies at insurance payments cause a deficit of financial sources in health care system. As a result a divergence between needs and resources increases, an internal and external debt rises, accessibility of health care decreases, waiting time for surgery operations lengthens and corruption appears.

As a reaction there were appropriate reforms by former Slovak Minister of Health Mr. Zajac prepared in 2004. So-called Reform Puzzle was a working title for six acts that Ministry of Health working team presented to the Slovak Government and Parliament. These acts should influence each other thus no one could be valid separately, without the others. The reformers claim that the reform actually began only after their ratification so far. The main aim of the reform is to establish a balance between demand and supply of health care services and required financial resources.

The reform acts packet had the following structure – Health Care Insurance Act, Health Insurance Companies and Supervision Authority Act, Health Care Providers and Professional Chambers Act, Emergency Health Care Service Act, Act on Extend of Health Care Covered from the Public Health Insurance and Health Care Services Act.

Page 167: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

167

Health Care Insurance Act The aim of this act is to adjust health insurance thus free market and

competition among health insurance companies and health care providers could run on. It defines two types of health insurance – public health insurance, which is obligatory and secures the same (equal) extend of health care for each insured person, regardless of his/her social status or income height. Some critics pointed by this issue at necessity to set up at least partial worthiness. Individual health insurance is voluntary and depends only at decisions of contractual parties – insured person and private insurance company, e.g. on extend and price of provided health care services.

A contribution of this legislative change is in motivating effort of insurance companies to maximize insurance fees collection. This purpose strengthens a possibility to sanction advance payments and back payments bad payers in public insurance thus they could gather just urgent health care. The act demotivates insurance companies from selection of insured people and at the same time it prevents adverse selection of insurance companies by insured person. Another important change occurred in calculation of insurance fee for people insured by state, the fee is legal appointed as a percentage from average monthly wage in national economy and therefore parliament cannot adjust its height according to the situation at public finance or to political priorities. The act should make relations and financial flows in health care system more transparent and to create competitive background for health insurance.

The limitation of this act lies in – there is not establishment of any partial worthiness, the assessment base and insurance fees (contributions) for some groups of insured people increase. Therefore tax wedge of employees and employers growths, which could have negative influence at work places generation, at the other side, this postponed direct co-payments of patients for health care services. A valorization of assessment bases was stated in the law without appropriate justification. Another imperfection is absence of creation and sending out of annual statements on treatment and expenses of insured people.

The main mechanism of Health Insurance Act aim fulfilling remains, as up to now, a system of sources redistribution among health insurance companies at the basis of riskiness of individual insured people from the insurance portfolio. It means that insurance companies with relatively largest groups of patients with higher risk index gain, within the redistribution mechanism among health insurance companies, more financial resources than the insurance companies with relatively „healthy“ insurance portfolio. This should help demotivate insurance companies from one-side orientation at economic active people with lower risk index. It should reduce also the risk of so-called adverse selection from the insured people side. On the other hand the adjustment of redistribution has direct influence at motivation of insurance companies to maximize insurance fees (contributions) collection. The more intensive is the redistribution, the less intensive is the motivation. The supervision authority – Office for Health Care Supervision will be in charge of the redistribution of insurance fees on public health insurance.

Page 168: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

168

An important moment of the act is a redefinition of regulations on insurance fees rates, where state transfer payments for state insured people are clearly declared as 4 % from the assessment base (which is 12-fold of the average monthly wage in decisive period). This concluded the period, when the Parliament adjusted state contribution for state insured people according to the public finance situation and political priorities, thereby health care system lost milliards of Slovak crowns.

The act launches a new institute of annual clearing of contributions on health care insurance, which has a purpose to ensure insurance contributions (fees) not only from all incomes earned in related calendar month, but also in the whole calendar year (insurance fees will be paid as advance payments).

Individual health insurance enables insured people wider coverage of health care services than the public health insurance. The individual health insurance will cover health care services at extend which is contractual established with an insurance company that provides individual health insurance and has an allowance according to the insurance act from the Financial Market Office. The new legislative adjustment together with the Health Insurance Companies and Supervision Authority Act and other related acts, according to the Slovak Ministry of Health, ought to create new competitive background for all the health care market participants. Nevertheless, the critics claim that this could not be possible if government does not decree co-payments of patients by costs covering at so-called non-priority diagnoses (as declared after elections in 2006), which should not be covered from the public health insurance in the future. Individual insurance may have one more positive influence – it could stimulate medical staff to display more respect to patients and this could also pass on the public health insurance system. The act determines the rights and commitments of an insured person and new rules of insurance contributions redistribution at public health insurance.

Page 169: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

169

Economic development in the Slovak health care system (in mld. SKK)

Year 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 GDP 746 845 886 967 1065 1160 1293 1430 1531 1648 1768 Payments from inhabitants 4,1 5,4 5,9 6,3 7 10,5 16 *18,31 *19,99 *22,6 *26,01 Public sources 47,4 48,9 50,7 55,6 60,8 63,3 67 73,5 78,3 83,2 87,5 Public sources as % from GDP 6,35 5,79 5,72 5,75 5,71 5,46 5,41 5,14 5,11 5,05 4,95

Source: Ministry of Finance of Slovak Republic, Ministry of Health of Slovak Republic *estimation of Slovak Medical Chamber

Page 170: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

170

Health Insurance Companies and Supervision Authority Act The aim of this act is to create competitive conditions in health insurance

market, which should strengthen motivation of health care services providers, furthermore to install hard budgetary limitations to finances of transformed health insurance companies, to clarify financial relations, to carry out accountancy and obligatory independent audit. Another ambition of this act is to create a framework for setting up of larger impact of market mechanisms to health insurance and health care services. An insured person will be personally interested to participate in health insurance and to control his/her paid contributions actively. The proposition changes the legal form of insurance companies from the public institutions into public limited companies; two of them will be state owned and other private. State will define an extent of legal interest, so-called public health insurance, and determine the high of insurance fees.

The insurance companies will transform into financial institutions. They will buy services by the providers. It means market economy in health insurance. An insurance company will take out a tender for a provider; it will define conditions and a contract will conclude with that one, who offers better quality at lowest price. Definitely the quality evaluation and certification will have to work, as it is common in the world. After the transformation of insurance companies to public limited companies and after implementation of quality evaluation at hospitals the different (multisource) financing will be common.

In spite of fact that insurance companies will become a subject of private law, their economic operations will turn into the public finance ESA 95 methodics sphere.

The most important external control subject will be newly established Office for Health Care Supervision in Bratislava, which will supervise health insurance companies by public insurance and providers of health care services as well. At the side of health insurance companies the Office will supervise if an insurance company operates according to its license, it will monitor and control proprietary relations in insurance companies according to strictly defined criteria – its financial solvency, debt equity ratio to the third persons (e.g. banks), profit allocation and it will also carry out accountancy audits and supervise redistribution of insurance contributions among insurance companies. The Office will supervise the health care services providers as well, whether they provide health care service in legally determined quality and extend and whether they respect procedures "lege artis".

The contribution of the act lies in a definition of so-called waiting lists, while profit of insurance company will have to be used just at the financing of waiting patients’ demands. Introduction of waiting lists does not solve the alternative when a patient waits because necessary service is not available. Another con is that the act does not adjust waiting lists by providers.

A key problem of this act could become an establishment of Office for Health Care Supervision. On one hand there was no choice because of big uncertainty among professional chambers which are no table to guarantee their

Page 171: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

171

duties in the sphere of health care services quality regulation and there was also a necessity to establish authority that should be able to solve disagreements among insurance companies and providers. On the other hand this carries into the system negative elements of state dirigisme with classic risk of failure. The Office will be politically controlled (CEO and members of board of directors are appointed by government); there could be a problem to recruit qualified professionals. Experiences from developed countries with higher quality of democracy document that regulation authorities in most cases are not able actually to fulfill their functions, more effective is a self-regulation from the inside of the system.

Health Care Providers and Professional Chambers Act

The aim of the act is to define legislative environment, rights and responsibilities of health care services providers precisely, as well as status of individual professional chambers in health care system. The act strengthens independence of providers’ decision-making and their responsibility for their own decisions. At the same time it highlights the state control and supervising function at execution of these operations.

The Health Care Providers, Health Care Staff and Professional Chambers Act in Health Care System determines transformation of health care institutions into public limited companies; facilitation of entrance for licensed providers to health care services market; minimal public providers network; judgement of providers quality system according to government regulation; voluntary membership in chambers established by law; cancellation of four professional chambers and establishment of the new one; strengthen of chambers decision-making power – passing off the licenses.

The aim of transformation of health care services providers is, similarly to the transformation of health insurance companies, to create hard budgetary limitations and to clarify accountancy rules (a duty to verify the annual financial statement by an independent auditor). Health care services providers on the one hand will be forced to cover just legitimate costs for really realized performance by health insurance companies and they will have to keep their payment ability under control on the other hand, thus they will require strict control of their prime costs. Otherwise they will be threaten by the risk of sanctions – e.g. executions, bankruptcy orders, extremely taking away of license and liquidation. Achieved profit should be an award for a proper economy performance. To the opposite of the insurance companies, the profit utilization will not be restricted by any special rules.

As an advantage could be pointed out an effort to clarify the financial flows of health care providers and to create competitive environment on their market. The health care system reform should implement market economy principles into the health care system, which should support competition for patient and thus better attention to his/her needs. Market principles will simply eliminate non-effective and unhealthy subjects.

Page 172: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

172

One of the controversial moments is an obligatory transformation of current state providers into public limited companies. As a result hospitals should economize their performance. Nevertheless, according to the modern theory of public economy, ownership cannot be the determining factor of public services providing quality and effectiveness. Experiences from the developed countries clearly show that state owned or self-managed hospitals can operate by the same effectiveness as the private ones. At majority of countries was privatization of hospitals realized just at the level of managerial functions not as the change of ownership.

Pressure at institutions to behave economically can be achieved by appropriate adjustment of business environment conditions as well. Ownership change itself by preservation of monopoly position is not a solution. According to this opinion a competition among providers of hospital (institutional) treatment cannot be created in underfinanced system – because also private institution can maximize its profit not by performance economization but just by pressure at prices increase. There is a fear that the transformation process of health care institutions into public limited companies and the following privatization could be abused by certain political or speculative capital interests. Over against the state participation at these transformed institutions is legitimate just in certain transitive period. In the future anything will stop general privatization process of health care institutions. Additionally there is a possibility to transform the state health care institutions into nonprofit organizations. From the practical view is the transformation of state hospital into nonprofit organization something like mix of privatization and rental. Although the state accession – so-called priority estate becomes a possession of established nonprofit organization, it cannot be optional handled, it means that this asset is conditionally used. While shareholders of public limited companies obtain dividends, nonprofit organization founders gain surplus value in wages as employees or by another way. Nonprofit organization bankruptcy is acceptable, but it cannot touch the key priority assets, which makes it operating at so-called soft budgetary limitations.

Necessary steps actual for health care institutions during reform period: - health care institutions had to transform till the end of 2006 into public limited companies or nonprofit organizations,

- hospital were interested in change of their legal form, because they were protected against executions during the transitive period (till 1st January 2006),

- teaching hospital were transforming into public limited companies with 51 % state capital share,

- small hospitals will be or just they are nonprofit organizations. Emergency Health Care Service Act

The aim of the act is to determine duties and organization of emergency health care service. It includes two main ideas – every citizen in every region of the state must have access to immediate emergency health care service regardless his ability to pay. These services could be technically provided by every legal person

Page 173: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

173

who obtains a license. As it is a tool of lifesaving activity with urgent treatment, its operation is financed from the public insurance. Opened is a question, whether it is possible to ensure appropriate amount of emergency stations, because the necessary prerequisite of private subjects’ entry is financial profitability of service provision.

Act on Extend of Health Care Covered from the Public Health Insurance and Health Care Services Act

This act adjusts an extent of health care covered from the public health insurance. It determines which performances and drugs will be fully or partially covered and which will be fully directly paid, or which should be additionally insured. The purpose of the act is to reduce existing 100 % solidarity packet of health insurance, what could be considered as a key step of health reform.

The sense of this act is to define legislative conditions which enable to determine the extent of health care covered from the public health insurance. The list of priority diagnoses will be designated by government in regulation with their categorization. It will be an universal instrument with political neutrality in order to every political garniture have enough space to apply its own health policy (to be able to react flexibly at resources capacity in health care sector and purchase power of population). The height of financial co-payments from patients can be stated as a fixed fee, as an additional fee to the stated amount of health insurance company cover (reimbursement) or as a percentage from the health care service price. Government should by determination of the co-payments height take into consideration the disease seriousness and age of patient.

Break-down of Diagnoses to the Priority List and Others

Diagnoses

Present volume of payments by insurers

% of total cases

% of total costs

New volume of payments by HIC

New volume of co-payments by patients

New reimbursements from public insurance

Priority (cca 6000)

19 990 mil. Sk

41% 67% 19 990 mil. Sk

0 Sk 100%

Non priority (cca 3000)

9 989 mil. Sk 59% 33%

6 992 mil. Sk

2 997 mil. Sk 0 - 95%

Total 29 979 mil. Sk

100% 100% 26 982 mil. Sk

2 997 mil. Sk

Source: HIC, calculated by Ministry of Health Care Note: estimated and expected data

Page 174: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

174

The aim of the act is to increase a financial sustainability of public health insurance system and to stop the debt growth in health care system by preservation of present quality of provided health care services.

The Act on Health Care Services and Services Concerned to the Health Care Provision, which is closely connected with other health care system reform acts, brings a new definition of health care – it comes out from the technical meaning of health care as „service“ and from the view of ethics as „mission.“

In the sphere of diagnostics there is for the first time legally adjusted relation between health care and diagnosis, eventually disease. The linkage of health care provision at diagnosis is cardinal from the view of the whole health care system reform because it enables to assign a standard diagnostic and therapeutical procedure to individual diagnoses. The standard diagnostic and therapeutical procedure is properly provided health care (so-called „lege artis“). Health care is „lege artis“ provided if there are all procedures provided for a prompt determination of a proper diagnosis and a correct prevention or treatment procedure is secured. Health care "lege artis" introduces into the health care system for the first time technical measurement which is important also from the view of health care extent and health care supervision authority acts.

There will be an insurance company in charge of the assuring of proper health care provision (managing of a patient). Insurance company is able to cover the health care services even over taxative determined extent. Hospitals or doctors will have a possibility to set the patient payments for over-standard services theirselves. The legal adjustment enables a health insurance company to assert recourse against insured person if he/she documentarily offends the treatment procedure, on the other hand it can benefit him/her for the proper life-style and prevention. Thus insurance companies receive an important tool for fair health policy realization.

The core of the whole reform process – an effort to economize the public health care system, as a reaction at financial agony of the system (huge debts) and lag, especially by the means of market economy elements implementation, is said to be a great benefit. Health care system cannot be „free of charge“ because of enormous wastage risk. Only a competitive environment can reduce sources wastage.

It is impossible to satisfy all health care demands of population by the means of public financed health care system. One of the solutions, which is applied in majority of developed countries, is a classification of health care service according to their importance and their rationing at the priority and non priority procedures with strict determination of public financed health care extent. Very important is to preserve required accessibility of health care services. Although the patient co-payments were after the government changeover canceled, their repeated introduction will be necessary in order to help responsible health care system resources exploitation.

One of the most important pros of the reform lies in its main idea – in increasing of personal responsibility and treatment of citizens for their own health

Page 175: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

175

by the means of preventive health care programs (the list of public covered preventive check-ups is wide-ranging and includes almost all basic health risks). Creation of conditions for long-term health prevention support in population represents a great tool for public health improvement, decreasing of illnesses and support of ability to work, which will help not only to improve the economic indicators of companies and the economy but the long-term citizens quality of life increasing as well. Approved health care system reform acts will also help the citizens – insurers to be informed, including the reached treatment results.

An application of just new system brought various risks. It is impossible to determine health care reform consequences in advance. Only real-life situations will show where corrections are needed. The reform was not foregone by any wide discussion in the society, therefore any long-term societal aims or consensus could be formulated. Hectic preparation pace and fast introduction of relevant legal regulations did not enable creation of more alternatives. Therefore after government garniture changeover the reform lost its way and the linkage in accepted decisions is not very clear.

From the view of preparation of new legal acts proposals in the terms of the Slovak health care system transformation had the Ministry of Health of Slovak Republic an ambition to put through to the praxis another three acts. All of them (Public Health Care System Act, new Spa Resources Act and Act on Office for Pharmacy) are from the sphere of specialized state administration. We suppose that they might be very interesting for citizens, because they had to simplify the situation of insured people, providers, insurance companies, companies, etc. At the same time they have to ensure adherence of Slovak and EU legislation. Conclusion

Finally, reform can improve the health system, but can never make it perfect. Nonetheless, including the role of the state in ensuring good quality health services and equity in access to them is needed. Attempts at shedding state responsibility in health care have met with difficulties in Slovakia, particularly where privatisation was not accompanied by state control. Health system is the product of a nation's history and their reform will be conditioned by that historical context. Reforms should be built pragmatically, on what exists, and not conceived ideologically, in a vacuum. Health care involves many stakeholders: patients, health professionals, insurers, government bodies. Health reforms disturb the status quo and the vested interests of the various stakeholders. Radical reforms ignoring traditions and the views of the stakeholders are bound to meet with difficulties and also failure. Incremental reforms in consultation with the stakeholders are more likely, in the long run, to achieve a profound transformation of the health system.

Although there were some back ups in the Slovak health care reform after the parliament elections in 2006 (e.g. cancelling contributions for health care services, an effort to restore of medical districts, etc.), we believe that the health care reform acts can still make the valid base for the further reform efforts not only

Page 176: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

176

in Slovakia, but also in another transitive countries, and may sooner or later help improve the effectiveness of our health care reform.

Literature

Hronec Š., Kubišová M., Šumpíková M., 2006, Efektívnosť verejných výdavkových programov v súkromnom a verejnom sektore. In: Regióny – vidiek – životné prostredie 2006, Nitra: FEŠaRR, 2006;

Kuvíková H., Murgaš M., Nemec J., Ekonómia zdravotníctva, 1995, Banská Bystrica, Phoenix, 1995, ISBN 80-900563-1-8;

Meričková B., Hronec K., 2003, Štandardizácia a efektívnosť verejného sektora. In: Zborník z vedeckej konferencie. „Standardizace veřejných služeb jako předpoklad efektivnosti rozvoje regionu“, Brno, Masarykova Univerzita, Ekonomicko-správní fakulta, 2003, s. 74-82, ISBN 80-210-3192-1;

Pažitný P., Maďarová H., 2004, Dopadová štúdia reformy zdravotníctva 2004, Bratislava, MZ SR;

Šebo J., Kuvíková H., Meričková B., 2007, Regional Health Policy and Health Care Reform in Slovakia (Analysis and Suggested Approach). In: “Health Care Issues: An International Perspective” Edited by Dr. J.N. Yfantopoulos, G.T. Papanikos & Z. Boutsioli. Atény : ATINER, 2006, s. 493 – 517, ISBN: 978-960-6672-15-6;

*** Zákon NR SR č. 576/2004 Z. z. o zdravotnej starostlivosti; *** Zákon NR SR č. 577/2004 Z. z. o rozsahu zdravotnej starostlivosti; *** Zákon NR SR č. 578/2004 Z. z. o poskytovateľoch zdravotnej

starostlivosti, zdravotníckych pracovníkoch a stavovských organizáciách; *** Zákon NR SR č. 579/2004 Z. z. o záchrannej zdravotnej službe; *** Zákon NR SR č. 580/2004 Z. z. o zdravotnom poistení; *** Zákon NR SR č. 581/2004 Z. z. o zdravotných poisťovniach a dohľade

nad zdravotnou starostlivosťou

Page 177: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

177

FIKTIVE FIRMEN IM WIRTSCHAFTSDEUTSCHUNTERRICHT

ERFAHRUNGEN AUS PROJEKTUNTERRICHT

Iveta Kontríková*, Rodica Teodora Biriş** *The Faculty of Economics, Institute of Managerial Systems, Matej Bel University Banská

Bystrica, Branch Poprad, Nábrežie Jána Pavla II., 3, 058 01 Poprad. Phone 00421527167240. e-mail: [email protected]

** Western University „Vasile Goldiş“ Arad, [email protected]

Abstract The method of projects implementation in teaching Business German plays an

important role in contemporary education. The method can be successfully applied in teaching foreign languages for specific purposes. The paper deals with the experience that has been obtained in teaching Business German as the first foreign language. The method was applied during the summer semester 2008 at the Faculty of Economics, Institute of Managerial Systems, Matej Bel University in Banska Bystrica, Branch Poprad.

Key words: new methods of teaching, Business German, projects, maxi-projects, fictitious company. 1 Einleitung

Globalisierung, neue technische und methodische Erkenntnisse und Erfahrungen, sich rasch änderndes Wirtschaftsgeschehen stellen in der Ausbildung der Wirtschaftstudenten neue Forderungen sowohl an die Studierenden als auch an die Lehrenden. Das Studium an wirtschaftlich orientierten Hochschulen und Fakultäten kann mit Hilfe der Projektmethode „Fiktive Firma“ effizienter sein, wobei die theoretischen Erkenntnisse praktisch überprüft werden können. Da die Absolventen der Hochschulen, die außer Fachfächer auch die Fachsprache studieren, nicht nur rezeptiv fachsprachlich geschriebene oder gesprochene Texte erfassen, sondern auch aktiv sprechen und schreiben können (vgl. Rakšányiová, 2004, S. 44), muss man in den Unterrichtsprozess solche Methoden einsetzen, die effektiv und praktisch orientiert sind. 2 Projektunterricht und traditionelle Unterrichtsformen

Projektunterricht bezeichnet allgemeinen die Organisation des Unterrichts als Arbeit an einem Projekt. In der Pädagogik handelt es sich eigentlich um Projektmethode, die gar nicht neu ist. Schon im 16. Jahrhundert wurde an europäischen Universitäten die Projektmethode im Architekturstudium gebraucht. Am Anfang des 20. Jh. ist der Begriff Projektmethode mit den Namen John Dewey und William Heard Killpatrick verbunden. In 1970er Jahre wurde Projektmethode als verstärkt diskutierte Reformidee v. a. in der Hochschuldidaktik eingesetzt. (Vgl.

Page 178: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

178

Projektunterricht, 2008, S. 1). Im Vergleich zu traditionellen Unterrichtsmethoden, wie Frontalunterricht, bedeutet der Projektunterricht einen eigenen Spielraum für die Studenten, den sie selbst gestallten können, Raum für Kreativität, aber auch Eigenveratwortung, Teamarbeit, eigene Organisation der Arbeit. (Vgl. Bujňáková, 2004, S. 135)

Beim Frontalunterricht gelten für alle Studenten einer Lerngruppe dieselben vom Lehrer gesetzten Lehrziele bzw. Lernziele. Alle Studenten werden nach derselben Methode unterrichtet und sollen "im Gleichschritt" vorrücken, sie sitzen i.d.R. vor dem Lehrer in parallelen Reihen, die Interaktionen sind nicht auf die Kommilitonen, sondern eindeutig auf den Lehrer gerichtet. Die Kritik wirft dem Frontalunterricht vor, er werde der individuellen Leistungsfähigkeit der Schüler nicht gerecht. (Vgl. Zeuschner, 2008).

Der Projektunterricht ermöglicht Einsatz von vielen abwechslungsreichen Methoden, wie Einzelarbeit, Partnerarbeit, Teamarbeit, Expertenbefragung, Recherchieren usw. Da man mittels Erarbeitung der Projekte, die von theoretischen Grundlagen ausgehen, die aber gezielt praktisch erarbeitet werden, andere Unterrichtsmethoden im Vergleich zu traditionellen Unterrichtsformen braucht, gibt es im Projektunterricht auch andere Ansprüche sowohl an Studierende, als auch an Lehrende. 2.1 Projektunterricht. Definition

In der Pädagogik kennt man die Begriffe „Projektunterricht“,, „projektartiger“ oder „projektorientierter Unterricht“ oder im tertiären Bildungsbereich „Projektstudium“. Man kann Projektunterricht als „ganzheitliche, integrative Lernform bezeichnen, der ein Höchstmaß an curricularer Offenheit zukommt und die den bestmöglichen Raum für Lernermitbestimmung und Studentenorientierung bei Themenbildung und Lernzielfestlegung, für Binnendifferentierung und kooperatives Verhandeln bereitstellt.“ (Projektunterricht, 2008, S. 2). Mittels dieser Methode kann der Unterricht handlungsorientiert werden, außer der Fachkompetenz werden auch weitere Kompetenzen eingeübt oder vertieft wie Teamarbeit, Organisation der Arbeit, Kommunikationsfähigkeit, Selbstverantwortung, Präsentationstechniken, Fremdsprachenkenntnisse usw. Da die genannten Kompetenzen als Schlüsselkompetenzen bezeichnet werden, ist die Projektmethode v. a. für den Einsatz in den Fach- und Hochschulunterricht geeignet.

„Als Projekte werden unterrichtliche Unternehmungen bezeichnet, die den üblichen Unterrichtsrahmen und die Aufgliederung der Fächer überschreiten, in dem sie sich von der akademischen Ausrichtung der Unterrichtsinhalte lösen und den Studierenden die Möglichkeit geben, die Inhalte zu einem gewissen Maß (praktisch) mit zu bestimmen.“ (Wicke, 2004, S. 137). 3. Projekt “Fiktive Firma” 3.1. Vorüberlegungen

In meinen Vorüberlegungen über das Projekt „Fiktive Firma“ ging ich davon aus, dass die Studierenden viele theoretische Ansätze sich aneignen können

Page 179: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

179

und auch müssen, aber für den praktischen Einsatz dieser Kenntnisse haben sie während des Studiums nur beschränkte Möglichkeiten. Das Bachelorstudium dauert an der Wirtschaftswissenschaftlichen Fakultät der Matej Bel-Universität in Banská Bystrica drei Jahre, die Absolventen der Studienprogramme schließen die erste Stufe des Hochschulstudiums mit dem Titel Bachelor, in der Abkürzung Bc., ab. Das Direkt- und das Fernstudium wird in den zwei folgenden Studienprogrammen realisiert: Ökonomik und Betriebsmanagement und Regionale Entwicklung und öffentliche Verwaltung.

Die zweite Stufe des Hochschultudiums dauert zwei Jahre. Die Studenten absolvieren die Studienprograme mit dem Titel Inginieur, in der Abkürzung Ing.

Das Ziel des Studiums ist es, dass sie Absolventen die Ausbildung im Bereich Wirtschaft, praktische allgemeine und Fachkenntnisse und intensive Fachfremdsprachenausbildung gewinnen. Dank dieser Fachkompetenzen finden sie Arbeitplätze sowohl im Innland als auch im Ausland als leitende Abreitskräfte - als Mittel- und Topmanager im Bereich des Fremdenverkehrs, der Unternehmen, in Steuern- und Zollinstitutionen, in Institutionen des Finanzmarktes, in Organisationen der öffentlichen Dienstleistungen und regionaler Entwicklung, in öffentlicher Verwaltung und Selbtsverwaltung.

Das Studium ist trotz dessen Ziel mehr theoretisch orientiert, das Pflichtpraktikum absolvieren die Studenten nach dem vierten Semester. Nicht immer bedeutet das Praktikum die Vertiefung der erlernten Kenntnisse. Die Mitarbeiten der Firmen fürchten oft vor der Konkurrenz seitens der jungen mit neusten Kenntnissen ausgerüsteten Menschen, uind natürlich können auch nicht alle Details von der Unternehmung veröffentlicht werden.

Praktisch orientierte Sommerjobbs, sowohl im Innland als auch im Ausland entsprechen meistens den Anforderungen der Studenten nicht, für die Jobbs brauchen sie fast keine Fachkenntnisse und so entwickelt man nicht das, was man im Rahmen des Studiums gewann. Auch wenn es für die Vertiefung der Sprachkenntnisse von großer Bedeutung ist. Eine Möglichkeit stellt das Teilstudium an ausländischen Hochschulen dar, die den Studierenden gleichzeitig auch ein Fachpraktikum anbieten. Leider, die Studenten unserer Zweigstelle nutzen diese Möglichkeit trotz der reichhaltigen Informationen über diese Möglichkeiten seitens der Lehrer nur sehr selten.

Da es also an praktischer Anwendung der theoretischen Kenntnisse fehlt und da ich das Fach Fachfremdsprache Deutsch attraktiver machen wollte, bereitete ich das Sommersemester 2008 als praktisches Großprojekt vor, das auch realisiert wurde. 3.2. Phasen des Projektes

Das Projekt bestand aus vier Phasen: Anfangsphase, Durchführung, Präsentation und Auswertung des Projektes. Die Anfangsphase betraf die Erklärung der Methode, Vorbereitung und Planung des Projektes. Die Studenten bekamen in der ersten Seminarstunde Informationen über das Projektuntericht. Ich erklärte den Studenten die Ziele des Projektes, sie wurden in acht Gruppen je zwei Studenten aufgeteilt und jede Gruppe sollte innerhalb einer Woche eine fiktive

Page 180: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

180

Firma gründen. Dabei sollten sie aus den Vorkentnissen ausgehen, die sie in vorigen drei Semestern gewannen. Es waren sowohl die Vorkenntnisse in der Fachfremdsprache Deutsch – Fachlexik, Spezifiken der Fachtexte, Fachproblematik, als auch in den Fachfächern, die die Studenten schon frühen absolvierten - Makro- und Mikroökonomie, Grundkenntnisse von Rechtswissenschaften, Management, Marketing u.ä. Vorletzte Phase – Präsenation wurde in jeder Unterrichtsstunde realisiert. Die letzte Phase kam am Ende des Semesters – Auswertung. 3.3. Anfangsphase

Am Angang musste das Projekt vorbereitet und geplant werden. Eine Firma zu gründen ist nicht einfach. Die Studenten wissen von Vorlesungen und Seminaren von Fachfächern, was alles nötig ist, wenn man eine Firma gründen will. Um ihr Vorwissen zu aktivieren, musste man sich zuerst viele Fragen stellen: • Warum man eine Unternehmung gründen will? • Was will man produzieren oder welche Dienstleistungen will man leisten? • Wie groß soll die Firma sein? • Wo soll die Firma ihren Sitz haben? • Was für eine Rechtsform ist für die Firma die beste? • Wie wird die Unternehmung finanziert usw.?

Diese Fragen wurden von allen Gruppen beantwortet, präzisiert und in der nächsten Unterichtsstude präsentiert. Alle Gruppen stellten in der folgenden Unterrichtsstunde ihre eigenen fiktiven Firmen vor in Form einer Firmenpräsentation. Die Präsentationstechniken wurden schon in vorigen Semestern eingeübt wurde. Man konnte unterschiedliche Präsentationsmethoden und -techniken nutzen – PowerPointpräsentation, Vortrag, Plakat u. ä. Die für die weitere Arbeit als beste Form zeigten sich Plakate mit allen wichtigen Informationen. Die Plakate wurden an die Wand des Unterrichtsraumes aufgehängt, damit man immer wusste, welche Gruppe welche Firma gründete. Die Plakate enthielten Informationen zu: Firmennamen, Sitz, Rechtsform, Firmenart, Tätigkeitsfeld, Anzahl der Mitarbeiter. Fast alle wurden als Collagen vorbereitet. In dem weiteren Schritt bekammen die Studenten Information, dass sie die theoretischen Kenntnisse, die sie von dem Lehrbuch einstudieren, schrittweise praktisch in ihre Firmen einsetzen werden. 3.3. Durchführung des Projektes

Immer nach den Präsentationen wurde mit dem neuen Lehrstoff gearbeitet. Die Lehrbücher, die man dabei benutzte, waren gar nicht didaktisch erarbeitet, es handelte sich nur um Texte, wo einzelne Wirtschaftsthemen behandelt wurden. Jede Unterrichtsstunde wurde in zwei Teilen geteilt – in dem ersten Teil präsentierten die Studenten ihre Hausarbeiten, die auf Grund der theoretischen Texten von der vorherigen Stunde erarbeitet wurden, im zweiten Teil arbeitete man mit neuem Thema, das wieder bis die nächste Stunde praktisch umgesetzt wurde. Die Studenten erarbeiteten die folgenden Themen: • Ziele der Unternehmung und Umweltsphären der Unternehmung

Page 181: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

181

• Strategie der Unternehmung • Marktziele und Produktziele • Marktanalyse • Konzept und Leitbild der Unternehmung • Leistungswirtschaftliches Konzept, Produkt-Markt-Konzept der Unternehmung • Finanzwirtschaftliches Konzept der Unternehmung • Soziales Konzept der Unternehmung • Marketing-Mix und Werbung der Produkte oder Dienstleistungen • Unternehmenskultur und Corporate Identity der Unternehmung • Öffentlichkeitsarbeit

Im Rahmen jeder Unterrichtsstunde präsentierten die Studentengruppen, wie sie das, was sie theoretisch gelernt haben, in die Praxis umgesetzt haben. Es entstanden interessante Präsentationen, weil alle Gruppen gründeten ganz unterschiedliche fiktive Firmen, was die Unternehmenstätigkeit betrifft. Es handelte sich sowohl und Produktions- als auch um Diensleistungsunternehmungen: Werbeagentur, Landwirtschaftliche Genossenschaft, Computerfirma, Geschäft mit Modekleidung, Kindergarten, Nähstube, Kosmetiksalon, Fittness- und Relaxationszentrum.

Da im Lehrplan für Somersemester auch die Handelskorrespondenz thematisch einbezogen ist, konnte ich in das Projekt ganz natürlich auch diese Problematik kontinuiertlich einsetzen. Nach vierter Unterrichtsstunde wurde auch Handelkorrespondenz geübt, und zwar ganz einfach: Mit Hilfe der Beispielbriefe, die man analysiert hat, bereiteten die Studenten in logischer Weise die folgenden Briefe, die sie an eine der fiktiven Firmen fiktiv schickten: Anfrage, Angebot, Bestellung, Auftragsbestätigung, Reklamation, Mahnung. Dabei musste man daran denken, dass die Studenten mit dem ersten Brief, also mit Anfrage einen potenziellen Handelspartner von den fiktiven Firmen ansprechen, mit dem sie bis Ende des Semesters Geschäfte abwickeln werden. Da man acht fiktive Firmen hatte, war es kein Problem, auch wenn einige Firmen sogar an mehrere potenzielle Handelspartner die Anfragen schickten. Ein der spezifischen Briefe war der Werbebrief. Die Studenten schickten die Werbebriefe per E-Mail an mir, und so setzten wir auch Internetkontakt in den Unterricht ein.

Möglich wäre noch Erstellung von Webseiten der einzelnen fiktiven Firmen, für dieses Semester wurde es aber nicht geplant.

Ich muss konstatieren, dass diese Projektphase, die elf Wochen dauerte, wirklich einen Erfolg hatte. Es war einfach eine Herausforderung für die Studenten, aktiv in die Unternehmenswelt einzugreifen. Sie waren mittels dieser Projektmethode sehr gut motiviert, konnten selbst über die eigene Firma entscheiden, selbst planen, frei mit anderen Firmen zusammenarbeiten. Da alle Firmen nur von zwei Studenten gegründet waren, und zu zweit alle geplanten Lehrstoffe praktisch umgesetzt wurden, musste jeder Student sich an der Vorbereitung der Präsentationen beteiligen. Selbst die Kurzpräsentationen in jeder Unterrichtsstunde hatten beide Studenten realisiert.

Page 182: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

182

3.3. Auswertung Während des Semesters wurden mit Hilfe des Großprojektes „Fiktive

Firma“ alle Schlüsselkompetenzen bei den Studenten aktiv eingeübt: Fachkompetenz (Wirtschaft, Ökonomie, Management, Marketing, Fremdsprache, IT - Arbeit mit Computer und Internet, Verfahrens- und Arbeitsabläufe), Methodenkompetenz (logischens und analytisches Denken und Handeln, Organisationsfähigkeit, Konzentrationsfähigkeit, Denken in komplexen Zusammnehängen, Urteilsfähigkeit, Kreativität, Problemlösungsfähigkeit, kommunikative Fähigkeiten – Ausdrucksvermögen und Argumentationsfähigkeit, Entscheidungsfähigkeit, Gestaltungsfähigkeit) und soziale Kompetenz (Zuverlässigkeit, Fleiss, Zielstrebigkeit, Leistungsbereitschaft, Eigeninitiative, Ausdauer, Motivantion, Teamfähigkeit, Toleranz).

Die Bewertung der einzelnen Leistungen der Studenten kann zweierlei gemacht werden – entweder nach jeder Präsentation oder in der letzten Phase des Projektes, also in der letzten Unterrichtsstunde, wenn alle Gruppen die Arbeit an ihren fiktiven Firmen zusammenfassend präsentieren. Effektiv ist es beide Bewertungsmöglichkeiten zu nutzen. Dabei kann man nach folgenden Kriterien die Kurz- oder zusammenfassenden Präsentationen bewerten: Inhalt, Lexik, Grammatik, und das sowohl in gesprochenen als auch in geschrieben Texten. Am Ende des Semesters hatte jede Projektgruppe alle Materialien zu einzelnen Teilthemen, die sie nicht nur theoretisch gelernt haben, sondern auch praktisch in ihre fiktiven Firmen eingesetzt haben. Die während des Semesters erarbeiteten und präsentierten Teilthemen und mehrere Arten der Handelsbriefe können den Studenten in der Zukunft auch in der „realen Praxis“ helfen.

3. Ausblick

Mittels Projektmethode können die Studenten mehr motiviert werden, das Theoretische praktisch umzusetzen, was die Aneignung und Einübung wichtiger Schlüsselkompetenzen ermöglicht. Bei der Projektarbeit ist die Fachfremdsprache ein Mittel, das die Studenten in der Fachkommunikation verwenden – sowohl mündlich als auch schriftlich. Im Fall, dass die Projektgruppen nicht nur im Rahmen des Unterrichts an einer Hochschule, sondern auch in der Zusammenarbeit mit ähnlichen Projektgruppen aus ausländischen Hochschulen mitarbeiten, kann außer der oben genannten Kompetenzen auch die in der heutigen globalisierten Welt wichtige interkulturelle Kompetenz eingeübt werden. Zu den Vorteilen von Projektarbeit, gehört die Förderung von Schlüsselqualifikationen, das fächerübergreifende Arbeiten, das realitätsnahe Übungsfeld. Literatur

Bujňáková, M., 2004, Projektunterricht „Landeskunde Slowakei”. In: In: Zborník príspevkov zo VII. konferencie Spoločnosti učiteľov nemeckého jazyka a germanistov Slovenska. Banská Bystrica : Spoločnosť učiteľov nemeckého jazyka a germanistov Slovenska, S. 135-139, ISBN 80-89057-05-5;

Page 183: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

183

Rakšányiová, J., 2000, Fachsprachen und Wisssenstransfer. In: Zborník príspevkov z V. Konferencie Spoločnosti učiteľov a germanistov Slovenska. Bratislava : Sung, S. 40-49. ISBN 80-8052-163-8;

Spuhn, A.: Pilotprojekt: Grundkurs „Landeskunde Deutschlands“. In: Německý jazyk a literatura ve výzkumu a výuce. Brno: Masarykova univerzita, S. 192-198. ISBN 978-80-210-4624-4;

Thomas, M. Leistungsmessung im projektorientiertem Informationsunterricht. Potsdam : Universität Potsdamm, 2007. 5 S.;

Wicke, E. R., 2004,: Aktiv und kreativ lernen. Projektorientierte Spracharbeit im Unterricht. Ismaning : Max Hueber Verlag, 207 S. ISBN 3-19-001751-4;

Zeuschner, H. D. 2008. Frontalunterricht und Lehrervortrag. In: http://www.kfztech.de/ gast/zeuschner/frontalunterricht.htm;

*** Projektunterricht. In: www.wikipedia.de. 2008, 4 S; *** Schlüsselqualifikationen. In: Markt. München : GoetheInstitut.

Ausgabe 17.

Page 184: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

184

EDUCATION – THE WAY TO INCREASE BUSINESS COMPETITION

Pomffyová Mária Matej Bel University, Affiliate Branch of the Faculty of Economics in Poprad,

Nábrežie Jána Pavla II 2802/3, 058 01 Poprad [email protected]

Abstract Business competition is strongly depended on the educational potential of a given

society. Nowadays enterprises have to meet competition, but none of them is ready to meet it. Especially the small and medium sized enterprises (SME) have been assigned growing roles in the economic development in the recent years resulting in SME`s ability quickly to adapt to unexpected changes of enterprising. Many factors influence their success including industry structure, competition, entrepreneurial decision, employee relations, entrepreneurial objectives, organisational structure, as well as education, training and prior work experience. The risk of doing business is closely related to the need of good knowledge in business area and terms of business in real condition – it’s the key to whichever successful business deal. Enterprises must monitor also the organization’s environment and promptly react to its changes. It is more necessary to be creative and evolve own recognition. Traditional vocational education and training must be changed according to such changes and demands of varied environment. To achieve such conditions it is needful to educate yourself in any king kind of ways and means it is more possible to make this process more effectively. Beside the fact that it provides specific and general knowledge to an individual, it increases both cultural and sociable level of the population as a whole and it also increases quality of qualified work and it really has a great economic impact. The management of education services and their structure provided by MoLSA (ÚPSVAR) according to unemployment and requalification needs are discussed in this paper.

Keywords: competition, education services, unemployment, requalification, ICT, multimedia and electronic tools Education for labour market

Nowdays the changes in content of education are mainly caused by an absolutely new situation and by the transition of Slovak economy from centrally planned one to free market economy. A typical employers, productions and services (as well as parts of productions) pattern is expired. Many great and most well known traditional enterprises were liquidated or closed (especially in engineering). This meant changes of employers’ aiming –thus:

• new branches of productions – shoes and textiles corporation were liquidated and Slovakia get to be known as a car producer (BAZ Bratislava, KIA MOTORS),

Page 185: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

185

• new small employers - tradesmen whom have wide oriented requirements after the knowledge and skills of graduate students as well as common unemployed workers.

• wide differences between demands of employers and common knowledge of workers as well as students.

In spite of these differences between the requirements of special knowledge, practical skills and workers competencies, unemployed even graduates – must be studied.

New data tell an old story: The more you learn, the more you earn – and the less likely you are to be unemployed. Earnings increase and unemployment decreases with additional years of education. Therefore we discussed the possibilities to study offered by the Slovak organization.

Assumptions for increasing of common education level

Producing a capacity in competitiveness of knowledge-based economy, to which as well the Lisbon strategy (Competitiveness strategy for the SR until 2010, http://www.finance.gov.sk/EN ) concentrates, can`t be done without educated, etc. life-long learning inhabitants. Also the Government of the SR discussed and took note of the information on the search for solving these needs. However, the increasing education level has not been in the last decade a development priority for Slovakia. The share of public expenditure in human resources was in 2002 the third lowest in EU and it was at 83 % of EU 25 average. Inspite the problems in the quality of labour potential, which are growing in last years, Slovakia still remains an attractive location in terms of use of human resources due to a flexible labour market and low labour costs. To keep the comparative advantage in the supply of labour force, the education level in Slovakia will have to be increased, specifically to increase a share of inhabitants with university/higher education and on all levels of education to bring the content of education closer to the needs of the labour market.

The next initiative for the decision of higher education level are the NSRF activities. NSRF in its Section 4.5 explicitly specifies three connections to the EU and Slovak Republic documents (EX-ANTE Evaluation of the National Strategic Reference Framework of the SR, Final Report, SR Government, decree No. 457, 2006), where in the section 4.5.1 „Compliance of the NSRF strategic and specific priorities with the Community strategic guidelines” underlies the following three priorities: 1. improvement of attractiveness of the Member States EU, regions and towns

through enhanced availability, provision of adequate quality and level of services and preservation of their environmental potential,

2. support of innovations, business and economy growth based on knowledge through research and innovation capacities, including new information and communication technology; and

Page 186: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

186

3. creation of more quality jobs by acquiring more people for employment or business activities, by improving the adaptability of employees and enterprises, and by increasing investment in the human capital.

It is clear that the proposed specific priorities fulfil the NSFR activities merely within the mutual connection, where each priority has its specific place and function in the whole competitiveness support system. The next thing that these priorities reflected is the National Plan of Regional Development of the Slovak Republic (NPRR SR). It is a basic program document for application of regional policy in Slovakia till 2006 and a fundamental condition for acquiring the financial sources from the pre-accession funds of the European Union (after accession of the Slovak Republic to the European Union from the EU structural funds). It provides a complex view on the current state of the Slovak Republic and its regions, barriers in development and proposals for their elimination via development priorities and strategies.

Likewise the Institute for Education and Regional Development (IRED) since 2006 had its new branch set up in Bratislava and the activities spread to other regions including Bratislava Self-governing Region. The mission of the association is to enhance the development of human resources in regions, public administration, municipalities, non-profit and private sector via innovative projects and education for various target groups. It delivers education and projects for unemployed, employers, employees from public, private and non-profit sector. Their projects are focused to development of regions SR in the field of social protection, labour inclusion and rule of law.

The project „Info Carrier Centre” is a project co-financed from ESF, carried out in cooperation with K.A.B.A. Slovakia. The objective of this project is the improvement of the labour and career consultancy for young people, service decentralization, support to the third sector within the region, decreasing discrimination on the labour market, provision of flexible counselling services for employment increase, provision of alternative education in order to increase employability and to develop methodology for career advising. The specific objective of this project is the motivational and re-socialisation programs for young unemployed registered people on the basis of individual action plans, individual counselling and education. Within this project IRED provides labour market analysis in regions, defines the strategic employers in regions, communicates with them, provides employers’ need analysis, monitors the supply of education possibilities in regions, carries out trend analysis and develops action plans and their implementation. Beneficiary: Ministry of Education, Slovakia, Duration: 2005 – 2008, ESF The situation in Poprad region

We focused our attention on Poprad region, where we live. While the number of workers employed in industry throughout the district has decreased, industrial production in financial terms is rising. Enterprises in the district are suffering from secondary insolvency resulting from companies being unable to pay

Page 187: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

187

their debts due to the companies themselves being unpaid for labour undertaken. The possible development of the area should be oriented towards production restructuring and the utilization of unused production capacities.

If we analyze structure of education we can say the educational trend there is significantly decreased in the number of people with a basic/elementary education. At the same time, there is an increase in the number of people finishing higher education and graduating from university. This is as a result of the activities of new educational institutions and courses.

Table 1 Structure of schools in Poprad District Institution

Source: Statistic table from year 2004

From the educational point of view, it is clear that the population of the city with full secondary school education or university education is rising.

In spite of this education should change in order to be closer to labour needs. Within the Poprad region there are many opportunities and strong points on how to reach region with lower unemployment level. There are also weakness and threats.

Table 2 SWOT analysis of region Poprad

Strengths Opportunities • Higher than average working

age population in comparison to

national or regional average • Growth in the city’s financial

sector creates possibilities to creating of new work places

• Presence of Whirlpool Co. and • associated development activities • Proximity of city to tourism

attractions (4 national parks) • Potential of geothermal springs at Grebpark • Location of city on main east-

• Tradition of machine production in the city

• Export potential of industrial enterprises

• (Whirlpool, Tatramat, Tatravagónka)

• EU Accession Programs • Positive changes in law • Information Centre’s work give

more regional information • Funding of new effective

educational activities and institutions

Page 188: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

188

west transportation routes (road and rail) • Effects of Regional Advisory and Information Centre’s work Weaknesses Threats • Out-migration and population

decline • High unemployment rate • Need of strategic development

division within • Existence of informal economy • Negative demography trends • Negative law changes

• Aging population • Weak construction sector • Increasing disparity between real

income of • population and construction costs

of • housing/rental costs • Unstable university education • Insufficient financial transfers

from central • government • Secondary insolvency

Research problem

To solve the problem how to make the education process more effective and closer to the needs of the labour market we realized a research of real precondition in the situation of structure of unemployed or requalified people and their demands for educational courses in the region Poprad.

In Poprad exists a Centre of Labour, Social Affaires and Family (CoLSA - ÚPSVAR). Here also works EURES consultant for the unemployed whose search work in and abroad. The CoLSA organized an International work exchange in 2006 (March, 2006 in Prešov, June, 2006 in Liptovský Mikuláš and in September, 2006 in Lučenec) as well as British days in Košice (November, 2006). CoLSA - ÚPSVAR in Poprad will in the next support especially those activities to be aimed to fulfil of workplace demands by concrete employer.

We analyzed the reason of unemployment according to age and education level of unemployed people. We can say the most risky groups are people about 50 years and older because of insufficient qualification or education level according to labour market demands. It is needful to change or complete their reached qualification that is unnecessary or obsolete.

In the 2006 were educated after labour market demands 148 applicants (in region Poprad 125 and in region Levoča 23 applicants). The number of women was 88 – it is 59,5 % of all. There were 71 long unemployed people (48 %) and 24 applicants older than 50 years (16,2%).

Next we analyze a structure of the most required educational courses after demands of requalified or long unemployed people or applicants for employment. As well we paid an attention to the structure and demands of applicants they requested subsidy after § 49 act about employment services to obtain support by

Page 189: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

189

contribution of services or exert by self earnings activities. These applicants have to finish one’s studies of employment education before they get subsidy. All these applicants also have to educate by specific courses.

9 courses were realized, but only 60 applicants get a job (it is 40,54 % - employed people of all). The most preferred were courses aimed at selfundertaking (75 %), accounting (64 %), worker’s profession (50 %) aimed courses and courses for PC working skills (40 %).

The next graph takes up the structure of educational courses realized by considering of unemployed and requalified people demands:

20%

12%1%

7%44%

5%11%

PC Accounting skills

Staff Management and undertaking skills

Business and services skills Workforce skills

Other

Graph 1 Real situation by seeking of education courses in region Poprad in 2007

These courses were realized for the specific areas mentioned in table 3. Table 3

Specific areas of education activities Educational activities Specific areas PC skills Basic skills, intermediate and advanced

skills Accounting skills Dual accounting, earnings, finances, taxes,

conscriptions Administration techniques skills None Management and undertaking skills

Enterprise-taking skills, project management

Business and services Language skilled nurse, cook, waiter, masseur, hairdresser, market woman, dresser, cosmetics- manicure-pedicure

Page 190: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

190

woman Worker’s profession education welder with CO2, mason, joiner Other Guard-duty service (GDS - SBS), actuating

of high-lift

These educational activities have to reflect the facts on all levels of education to bring the content of education closer to the needs of the labour market but only 40 % of people were employed. We recommended them to realize new forms of employees’ education.

We can divide into two groups the universally educational activities: 1. universal education and preparing of students for employees` labour market,

including theoretical and practical preparation graduates, where skills, competences and knowledge can be utilized by wide range of employers • the realization of formal education courses, where students study at

universities and use the most common forms of education such as seminars, courses, conferences, etc.

2. specific education and preparing of students for employee labour market, included theoretical and practical preparation graduates, where skills, competences and knowledge can be utilized merely by common employer or partly by closed range of employers • the realization of informal or non-institutionalized forms – the forms of

education are realized outside the educational institutions and students use both active and passive forms of education. They can also use their practical experience.

Conclusion

The best way how to realize the education in and outside companies is to arrange the system of open and closed courses after employees’ demands. These courses can be also realized anytime and in real labour conditions. Open courses – the courses are offered by the centres of education. The disadvantages of such courses is the fact that the respondents have different levels of knowledge and the place, date and time of education activities is strictly set. These courses can be offered for small groups of unemployed people as well as for workforces. Closed courses – the courses may be arranged on the basis of companies’ demands or by demands CoLSA - ÚPSVAR. There are no limitations in place, date or the content of education. Educational contents should also be adjusted to the changes in society and in accordance with the needs of employees.

Universities as well as other educational institutions can offer some higher forms of cooperation with companies such as e.g. consultations or couching “on the job”. In such a way the experience and skills of employees can be explored in real work conditions. (Syrovátková, 2005)

Next we recommended paying attention to these problems of education and preparation of applicants in region Poprad:

Page 191: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

191

1. effectively utilize local opportunities (human resources, economics and nature sources) by workplaces creation,

2. forming of cooperation between all institutions those participate by development of employment,

3. creating of such education activities whose answered to labour market needs, 4. taking of hidden discrimination and intolerance at the labour market, 5. taking of the better level of work preconditions and law.

Literature

Syrovátková J., Partnerství veřejného a soukromého sektoru – financování PPP. In: Sborník příspěvků ze 4. mezinárodního sympozia České podnikatelství v evropském prostoru 2005 se zaměřením na Revitalizaci brownfields (neprůmyslových deprimujících zón) v Libereckém kraji, HF TUL 2005, ISBN 80-7083-925-2;

*** Annual Report Výročná správa 2006, Institute for Education and Regional Development, Bratislava, 2006;

*** Strategy for local economic development 2002-2010, Poprad, 2004; *** Competitiveness strategy for the SR until 2010,

http://www.finance.gov.sk/EN, 2005; *** EX-ANTE evaluation of the national strategic reference framework of

the SR, Final Report, SR Government, decree No. 457, 2006.

Page 192: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

192

MANAGERIAL SOCIAL PRECONDITIONS THAT DO COMMUNICATION PROCESS IN VIRTUAL

WORKTEAMS MORE EFFECTIVE

Mária Pomffyová, Iveta Kontríková Matej Bel University, IMS - Affiliate Branch of the Faculty of

Economics in Poprad, Nábrežie Jána Pavla II, 2802/3, 058 01 Poprad, Slovakia [email protected], [email protected]

Abstract Enterprises have at their disposal many important priorities and advantages

which should entirely be utilized and the good position on the market should be reached also by virtual working team interactivities. Experiences reached by project of virtual communication realized into educational process created teams on IMS - DP EF UMB in Poprad are involved in this paper. Utilization of unified communication tools and methods by communication process, as well as exploiting of new education methods represent preconditions for flexible and versatile organization of work dealings which are bounded by lower costs and quick decision making process.

Keywords: education, ICT, virtual working teams, cross-cultural competences, unified communication Introduction

In the recent years, the way to conclude the contracts between enterprises has changed considerably because of the changes in economic, technological and information context as well as the great evolution of information and communication technologies and of a variety of communication tools. Enterprises should achieve a good position on the market also by virtual working team interactivities. The utilization of these communication tools represents the precondition for flexible and versatile organization of work dealings which are bounded by lower costs and charges. The decision making process is fully in both enterpriser’s hands due to which the enterprisers are able to execute immediately and implement their decrees in the highly creative way as they put into effect their own individual reasons. Also these decrees and their activities are connected with many difficulties due to different cultural mannerism and reasoning. The way to decrease these effects is effective utilization of unified communication tools, as well as training process and new educational methods in the enterprises education. The best form of their development seems to be the acquisition of practical experience in the area of foreign business and communication supported by, for example, the process of further education (utilization of distant forms of studies, short term or long term courses, different forms of trainings, etc.). Last but not least if we want to make the whole process of communication more effective we have to

Page 193: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

193

use experiences of virtual working teams created by educational process of our students.

1. Research problem: old and new precondition of competitive advantage

The „old” economy is considered as the main source of the competitive advantage fixed assets, finance and working power. In the „new” economy innovation and technologies, knowledge, permanent education, training and flexible adaptation are the main sources of the competitive advantage. Every company, which wants to stabilize its position on the market, has to innovate and develop produced products or services and to improve the usage of new technologies permanently. As we can see (MOJŽITOVÁ 2005) enterprises use innovation activities: 48 % of the SME partially innovated their new technologies and 33 % enterprises implemented new products and technological innovations. Our next research activities were focused on the influence of the modern technologies and progresses to improve the company’s results. We detected in 66 % enterprises dominate suggestion that after implementation of new technology the company results will be better and in 17 % asked respondents would improve rapidly. Using of most modern technologies and progresses improve more benefits, saving cost, higher turnover and increasing export, but lot of SME have a few knowledge about their advantages. In order to implement and utilize of modern technologies and innovation they have insufficient knowledge how to make the best of their exploitation to business activities enhancement.

Knowledge about new technologies could be the result of research activities, scientific literature, Internet, different studies, competition, suppliers etc. According to the researched results of SME`s, they gather information about new technologies and innovation mainly from specialists and scientific literature. It surprise because of the insufficient finance to pay for their services. After face-to-face discussion it was found out that the specialists are from the internal personnel resources or these specialists are paid from different support institutions and funds. The counseling is co-financed from the financial resources of EU (ZIMERMANOVÁ&HAMAJ 2004).

Also we have detected, SME have cognizance about innovation and modern technologies but they always have lack of finance to develop their abilities by using ICT that their business activities to be more effective. For better utilization of modern technologies and innovation it would be necessary to invest on the educational process, to learn how explore these tools, to improve the benefits of their businesses.

2. New ways how to be more successful in competitive environment

If SME want to achieve the goals and long-lasting success in that intensive competitive environment, they have to be aware of it. We know SME have limited finances for innovation and new technologies. The tool which helps them is the exploitation of the internal preconditions of the company development. (SYROVÁTKOVÁ, 2005). They must utilize their preconditions for best practices

Page 194: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

194

how to implement such technologies - solutions of information and communication technologies implementation (ICT).

On the second hand, if they can explore their business activities we recommend them to improve cooperation with domestic and foreign companies e.g. participating at the trade fair and exhibitions, using the database for searching the trading partners etc. In such cooperation as well as the requirements concerning economy globalization, it’s necessary to adopt conditions of labour market in multinational companies in a form of participation of companies and businesses to foreign-trade activities. At the same time they should create the business partnership and clusters by virtual working teams. It could help them to reduce costs in trade and production, too; they get faster information needed in the decision making process. Also in this process a very important role has effective utilization of available tools of communication supported by ICT, which brings the increase of the importance of cyber-culture.

In this area of businesses it is needed that they adapt to the economic, legislative and social, demographics and cultural environment and put stress on communication in foreign languages. Also cross-cultural competences play an immensely important role in contemporary globalize world especially in international businesses dialogues.

Also the knowledge of foreign language itself is not sufficient to avoid misunderstandings. A good manager should know the culture of his/her business partners, which is the key to any successful business deal. Therefore in any business negotiation with foreign partners appropriate attention to cross-cultural aspects has to be paid attention. Managers as well as students of economics, as future managers can obtain some cross-cultural skills while studying foreign languages, or by means of specific subjects aimed at cross-cultural issues, as well as during their study or practice stays abroad (DOLINSKÁ 2004). Level of knowledge doesn’t provide the advantage in the company competitive process. It is needed to enhance their personal acquirements (KONTRÍKOVÁ&POMFFYOVÁ 2006).

The consequence of this, the skills and competences needed by managers to be effective have changed radically. It has changed standards and requirements of competent people and best form of their development seems to be acquisition of practical experience in the area of foreign business and communication.

The reason lays in finding such solution that make sure that it can be achieved an effective utilization of enterprise communication network supported by common ICT where the right information is always available to managers and front line staffs. For the effectively hyper-connected enterprise this means reducing time to decision, increasing the productivity and the ability to provide a simple and consistent user experience across all types of communications.

This means finding the right solution for optimizing and investing into the evolving network, communication and information systems as well as people knowledge databases which can leave the managers free to concentrate on their core competencies.

Page 195: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

195

2.1 Exploitation of unified communication by knowledge management

Unified communication solutions have to aggregate people, as well as systems and ICT to unify communication systems which are created to unify the decision making support. Opened information technologies help to remove the barriers between existing used communication tools.

Gartner, Inc. analysts specify in the information technology research that the unified communication conditions are focused to answer these questions: What? – unifying of communication ways, systems, devices and applications: - telephone data label, mobile voice, fixed voice, pager, chat, e-mail, gains managers everywhere and anytime. These communication tools have technological restrictions due to various solutions and their accessing. Why? – to achieve more effective, faster and simply communication. In different situation can be used various tools. How? – by using of common and new ICT. Next Gartner, Inc. highlighted the top 10 technologies and trends which will be

strategic for most organizations: 1. green IT technologies – consider potential regulations and have alternative

plans for data centre and capacity growth, 2. unified communications – Gartner analysts expect the next three years unified

communication to be the point at which the majority of companies implement this,

3. business process modeling – top-level process services must be defined jointly by a set of roles (which include enterprise architects, senior developers, process architects and/or process analysts),

4. metadata management – is a critical part of a company’s information infrastructure. It must enable optimization, abstraction and semantic reconciliation of metadata to support reuse, consistency, integrity and shareability,

5. virtualization – can improve IT resource utilization and increase the flexibility needed to adapt to changing requirements and workloads,

6. mixed and composite applications – by 2010, Web smash-ups will be the dominant model (80 percent) for the creation of composite enterprise applications,

7. web oriented application – software as a service that provides service-based access to infrastructure services, information, applications, and business processes through Web based “cloud computing” environments.

8. computing fabric – the fabric-based server of the future will treat memory, processors, and I/O cards as components in a pool, combining and recombining them into particular arrangements to suits the owner’s needs,

9. web by its real exploring – it is needed to explore its an informal using, referring to places where information from the web is applied to the particular location, activity or context in the real world. It is intended to augment the reality that a user faces, not to replace it as in virtual worlds. It is used in real-

Page 196: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

196

time based on the real world situation, not prepared in advance for consumption at specific times or researched after the events have occurred.

10. social software – social software technologies will increasingly be brought into the enterprise to augment traditional collaboration.

These trends give more possibilities to increase the competitive advantage. It is possible only if enterprises effectively explore their information to do claimed decision in the expected reaction time. Generally, they need the right information in communicating with their partners, so these communications to be successful.

Today we know people suffer from information overload; there’s much more information on any given subject than a person is able to access. As a result, people are forced to depend each other for knowledge. Know-who information rather than know-what, know-how or know-why information has become most crucial. It involves knowing who has the needed information and being able to reach that person and where is and how or by whom it can be achieved such information source.

The real challenge is to develop a member of intelligence analysts who are encouraged to "think creatively" and to acquire intellectual capital in the form of substantive expertise on a broad range of topics. The need for creative thinking runs directly into the need to reform secrecy and compartmentalization of information. They need tools to data evaluation. A better balance is needed between investments in the emerging collection systems and enhanced forms of analytical capability. The latter means a greatly expanded investment in quality personnel and new technologies that assist analysts, instead of overwhelming them. Put simply, huge amounts of data collected but unprocessed and unanalyzed are useless to the policymaker.

Disadvantages are the using of modern information and communication technologies, as well as new analytical tools are connected especially with employer’s personality, his skills and amount of knowledge. Managers need for their work the „hard“ skills, such as using IT skills, critical thinking, organisational development, objective setting and motivation, etc. the „softer“ skills such as multicultural skills, flexible adaptation in new environment, leadership, interpersonal skills, team works, etc.

2.2. Further educational methods

While our analysis gives an overview of what managers think the priorities for skills development are in the future, the question still remains if the SME managers learn and if they have opportunities to learn from the view of the educational institutions by conventional education forms.

We have detected that it’s very difficult to obtain practical skills and knowledge especially by virtual communication process. The reason how to explore these skills is the process of further education realized by utilization of distant forms of studies, short or long term courses, different forms of trainings, etc. These forms of education engage cooperation of virtual working teams, where active support of multimedia technologies (electronic presentations, www pages)

Page 197: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

197

and unified communication tools (videoconferences, chat, e-mail, on-line and off-line discussion, etc.) are used. Managers will learn to cope with, and in opposite increasing globalization creates a more competitive environment where business will claim those managers which learn easier, that are more flexible and adaptable.

To achieve improvement of communication by virtual working teams we had to prove that distant learning methods are efficient, by practice into education of foreign languages especially by German business correspondence seminars. Students of IMS - Affiliate Branch in Poprad of Matej Bel University as well as students from Czech and Rumanian universities have been creating such working teams. At first, students presented themselves and their teams as well as their countries. They made some presentation about their countries and universities in PowerPoint. The typical team included three-four members and they worked once each two weeks, relying on tools such as e-mail, audioconferencing and the Internet to accomplish its goals. They aimed different problems of business correspondence and solve tasks concerning to business and economic practice. The goals of this cooperation is the development of knowledges and skills in the area of foreign languages, using of ICT tools as well as multicultural communicative abilities within the frame of solved problems aimed to different matter of business activities. They will cooperate in the future to achieve comparison how it can be evolved their personal condition as well as soft and hard skills.

Also application of non-directive educational methods and alternative training projects realized by virtual collaboration of international team give more ability about how to learn to accept multicultural practices and preferences of these partners as well as their intercultural needs and communication manners.

By realizing our project we focused attention to set the rules on how to be successful by virtual working process. Our students solved different problems by virtual communication and used some communication tools. We compared their application and after that we summarized the best ways of how to use them in different situation.

3. Conclusion

We appointed what to do to be the virtual communication more effective: 1. For beginning of communication it's needed to present yourself, your school or

business, solved problems and cultural mannerism and differences of your countries, etc.

2. The relations among partners can be created more effective by informal communication – by unofficial chat or e-mail.

3. You could gain mutual confidence by informing about your goals, skills and personal qualities as an individual team member.

4. If there are any distinctions in communication sphere it’s desirable to have a communication expert which has the best knowledge about all countries.

5. For the meeting you must set the objectives and avoid a meeting if the same information could be covered in a memo, e-mail or brief report.

Page 198: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

198

6. It is more important to choose the right tool from a variety of communication media, such as sending an e-mail or posting the information on your company's intranet or discussion forum or to ring by phone, etc.

7. If you want to be certain that you have delivered the right message, you can schedule a meeting to simply answer the questions about the information you have sent.

8. Listen for key comments that flag potential action items and don't let them pass by without addressing them during your meeting.

9. Don't finish any discussion in the meeting without deciding how to act on it. In the next period we want to pay attention not only to students but based

on our experience we will suggest recommendations for life-long learning for businessmen in small and medium sized companies. Through the cooperation with experts of economic practice we plan to spread the results we achieve in practice and to achieve realization of the project in practical conditions of business. Realization of basic and applied research with the aim to know actual situation not only in the area of university education, but also in the area of particular conditions of economic practice and in the area of virtual sociology of relations developed in such areas. After the results evaluation we plan to determine recommendations to make support of business management in SME more effective. Next we plan to realize these recommendations in practice within the EU and contribute to the development of cooperation between universities and economic practice.

In conclusion we can say that the success of the small and middle-sized enterprises in the global economy will depend on themselves. It means how they will be able to adapt to new business opportunities and eliminate the threats of the growing competition on the European market. First of all how they will manage to use individual internal preconditions for their own development.

This paper was published as a result of aimed findings by solving of research project VEGA: 1/0838/08/36 Virtual working teams and their role and appointment in the international business in EU (Pomffyová, 2008-2010).

Literature

Dolinská V., 2004, Multicultural Education of University Students, EF UMB, Banská Bystrica ISBN 80-8083-031-2;

Kontríková I., Pomffyová M., 2006, Možnosti moderných informačno-komunikačných technológií pri výučbe cudzieho (nemeckého) jazyka na vysokých školách. In: E-learning – využitie internetových projektov pri príprave učiteľov nemeckého jazyka. Acta Facultatis Philodophicae Univesitatis Prešoviensis. Prešov, ISBN 80-8068-256-6;

Mojžitová S., 2005, The Analyze of Using the Chosen Internal Preconditions of the Development in the Small and Middle-sized Enterprises in the Slovak Republic. In „Future of Small and Medium Sized Enterprises in United Europe“, Proceedings of International Conference, Univerzita Mateja Bela, 2005, ISBN 80-8083-096-7;

Page 199: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

199

Pomffyová M., 2005, Pozitíva a negatíva multikultúrneho prostredia a ich vplyv na rozvoj edukačného procesu, Essentia, Plzeň;

Syrovátková J., 2005, Partnerství veřejného a soukromého sektoru – financování PPP. In: Sborník příspěvků ze 4. mezinárodního sympozia České podnikatelství v evropském prostoru 2005 se zaměřením na Revitalizaci brownfields (neprůmyslových deprimujících zón) v Libereckém kraji, HF TUL 2005, ISBN 80-7083-925-2;

Zimermanová K., Hamaj P., 2004, Problémy spojené so vstupom malých a stredných podnikov na zahraničný trh. In: Teoretické aspekty prierezových ekonomík II. Košice;

Unified communications for dummies, [cit. 2008-20-3] Available on: http://www1.avaya.co.uk/ pillars/uc/index.htm

Gartner Identifies the Top 10 Strategic Technologies for 2008 [cit. 2008-14-3] Available on: http://www.gartner.com/it/ page.jsp

Page 200: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

200

A VERSENYHELYZET HATÁSA A PIACKUTATÁSI SZOLGÁLTATÁS MINİSÉGÉRE A

KISKERESKEDELMI KUTATÁSOK SZOLGÁLTATÁSAI TEKINTETÉBEN

Máthé Csilla ACNielsen Piackutató Kft.

Ungaria

Abstract The Impact of Competition on the Market Research Service Quality in Retail

Measurement Services Market research is the link between customers and suppliers providing

information that is used to determine marketing problems and finding strategical and tactical solutions. Market research can be divided to two main areas considering the object of research: consumer/ad-hoc research and retail measurement/continuous research. This latter has a special position as entry barriers are outstandigly high in this market. As a consequence, companies providing this service are subject to limited competition, especially in Hungary. The aim of this paper is to examine the impact of this limited competition on the quality of retail measurement services.

Keywords: market research, competition, retail measurement services. Bevezetı

Az Amerikai Marketingszövetség meghatározásában a marketingkutatás „az a funkció, amely összeköti a fogyasztót, a vevıt és a nyilvánosságot a gyártókkal és forgalmazókkal olyan információk segítségével, amelyek marketingproblémák és lehetıségek azonosítására és értelmezésére szolgálnak; részt vesz marketingakciók létrehozásában, azok fejlesztésében és kiértékelésében; figyelemmel kíséri a marketing eredményeit és segíti a marketing, mint folyamat megértését” (Naresh K. Malhotra: Marketingkutatás, 2002). Célja a vállalat vezetésének ellátása adatokkal, információkkal és tanácsokkal a stratégiai és taktikai döntések meghozatalának elısegítésére, megalapozására.

Jelen dolgozat témája szempontjából szükséges a marketingkutatás két részre való tagolása a kutatás irányultsága szerint, azaz a fogyasztói és a kiskereskedelmi kutatások elkülönítése. A kiskereskedelmi audit során a kereskedelmi egységek számbavétele és felmérése történik abból a célból, hogy nyomon kövessük az egyes termékek teljesítményét, mérjük az értékesítést, a disztribúciót és az egyes promóciók hatását.

A kiskereskedelmi kutatások piaca Magyarországon erısen koncentrált: az ACNielsen Piackutató Kft. részesedése 95% körül alakul. A piackutatásra fordított összegek éves növekedése egyre lassul (Budapesti Kereskedelmi és Iparkamara, 2008), ugyanakkor az ügyfélkör is korlátozott. A piackutatók növekedési

Page 201: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

201

lehetıségei, illetve a szolgáltatások és információk, adatok döntéshozatalban való felhasználása szempontjából nem elhanyagolható kérdés, hogy a versenyhelyzet (vagy annak hiánya) milyen hatással van a szolgáltató teljesítményére, a szolgáltatások minıségére. Legalább egy nagy versenytárs létezése esetén ugyanis a piackutató feltehetıleg jobban motivált olyan rendszer, minıségbiztosítás, folyamatmenedzsment bevezetésére, amely garantálja a hatékony folyamatokat, és az adatok, valamint az adatokon alapuló szolgáltatások minıségét. A szolgáltatás és minısége

A jelenség, hogy egyetlen vállalat mintegy természetes monopóliumként ekkora dominanciára tehet szert a kiskereskedelmi kutatások piacán, nem véletlen, okai fıleg a fı erıforráshoz való hozzájutás módjában, illetve az ügyfelek számában, valamint a velük kötött szerzıdések jellegében és idıtartamában keresendık.

Az említett fı erıforrás: az adat, információ. Ehhez korlátozott számú úton jut hozzá a piackutató: a láncokkal kötött megállapodások alapján elektronikus formában kapja ıket, vagy becslés eredményeképp születik meg az adat, mely becslés kiindulópontja lehet egy nagyobb, rendszeresen győjtött blokkmennyiség, vagy pedig egyes hasonló boltok forgalma. Ezen kívül a saját felmérı gárda által szállított adatok jelentik a szolgáltatás alapját.

A fentiek mind erıs belépési korlátot jelentenek. A lánccal való megállapodás létrejötte esetén ugyanakkor elektronikus adatok esetén a versenytársak birtokában levı nyersadat minısége megegyezik, valamint ahogy a gyakorlat mutatja, manapság a közvetítı kiiktatásával a gyártók akár a láncoktól közvetlenül is vásárolhatják az adatokat.

A szolgáltatás gyakorlatilag két részre bontható aszerint, hogy minısége mennyire objektíven vagy szubjektíven mérhetı. A szolgáltatás alapját a rendszeresen szállított adatok jelentik, amely az adatok forrásától függıen akár 100%-os pontosságot is elérnek. Ezen felül a valódi hozzáadott értéket az ügyfél számára készített elemzések, prezentációk, tanácsadás, napi kapcsolattartás jelentik, melyek megítélése abszolút szubjektív. Így a szolgáltatás „hard” és „soft” tényezıkre bontható, melyek észlelt minısége egyáltalán nem független egymástól. Az Association of Users of Research Agencies (Market Research Society, 1998) kutatási eredményei szerint a piackutatók ügyfelei számára a következı tényezık a legfontosabbak a szolgáltatások értékelésében (Mike Donnelly, Selma Van’t Hull, Valerie Will, 2000): - A kutatási jelentésben vagy prezentációban megjelenı hozzáadott érték, - Átgondolt kutatási terv, - Az ügyfelek igényeinek meghallgatása, - A részletekre való odafigyelés, - A szállítási határidık betartása.

Parasuraman et al. (1985) értelmezésében a szolgáltatás minısége a fogyasztók által elvárt ideális szolgáltatás és az adott szolgáltatás észlelt minıségének különbségeként határozható meg. A szerzık 5 dimenziót határoztak

Page 202: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

202

meg, melyekben kisebb-nagyobb rések keletkezhetnek az elvárások és az észlelt minıség között. Ezen rések csökkentésével javítható a szolgáltatás minısége: - A felszerelések/berendezések, a személyzet és a kommunikációs anyagok fizikai megjelenése (tangibles), - Megbízhatóság: a képesség, miszerint az ígért szolgáltatást tudjuk nyújtani az ígért minıségben (reliability), - Reakciókészség: hajlandóság az ügyfelek kiszolgálására és a szolgáltatás nyújtására (responsiveness), - Garancia a szolgáltatás színvonalára, biztonság, hitelesség és udvariasság (assurance), - Empátia, erıfeszítés, hogy megértsük a fogyasztók valódi igényeit (empathy).

Más szerzık szerint a modell kiegészítésre szorul: a professzionalista kiszolgálás, a szolgáltatás ár-érték aránya, és az alapfunkcióban elért teljesítmény dimenziók hozzáadásával a modell használhatósága növelhetı.

A piackutatási szolgáltatás, és kifejezetten a kiskereskedelmi szolgáltatások esetében az a tendencia figyelhetı meg, hogy a szolgáltatás jellege egyre inkább elmozdul a száraz adatszállítás felıl a stratégiai/taktikai tanácsadás irányába. Ezért semmiképpen sem elhanyagolható tényezı az ügyfél vállalat vezetıségének bizalma a piackutató vállalat, és fıleg a konkrét tanácsadó felé. Ez fontos feltétele annak, hogy a tanácsadót a döntéshozatalba jobban bevonva, vele több információt megosztva a piackutató valóban releváns következtetéseket vonjon le a rendelkezésére álló adathalmaz elemzésének eredményeibıl, hiszen ez az, ami az adatok szállításán felül a valódi hozzáadott értéket képviseli az ügyfelek szemében. A bizalom, jellegébıl fakadóan azon felül, hogy az ügyfél megbízik a szolgáltató által képviselt színvonalban, adott személyhez kötött. A Nielsen esetében ez felvet egy másik kérdést is, nevezetesen azt, hogy a magas fluktuáció mennyire van összefüggésben az ügyfelek által észlelt minısséggel. Amennyiben a kapcsolattartók/tanácsadók viszonylag sőrőn váltják egymást (márpedig általában ez a helyzet), gyakorlatilag nincs idı arra, hogy a bizalom megfelelı szintje kialakuljon.

Keszey (2003) azt vizsgálta, hogy a piackutatásból származó információk hogyan hasznosulnak a vállalati döntéshozatalban. Az általa alkalmazott modellben közvetítı változóként két tényezı jelenik meg: a piackutatóba vetett bizalom, illetve az információ észlelt minısége. Eredményei szerint a bizalom az a faktor, mely közvetve ugyan, de a legnagyobb mértékben meghatározza az észlelt minıséget.

A minıség/bizalom azonban jelen esetben két nagy területre vonatkozik, ha konkrétan a kiskereskedelmi szolgáltatásra fókuszálunk: egyrészt az adatok minıségére, másrészt pedig a kapcsolódó szolgáltatások minıségére. Itt az elvárásokban is nagy különbség lehet: az adatoktól természetesen a lehetı legnagyobb pontosságot várják az ügyfelek, a többi szolgáltatásnál azonban ügyfelenként eltérhetnek az elvárások. Ugyanakkor a piackutató irányában kialakult bizalom hatással lehet arra is, hogy milyen minıségőnek észlelik a vállalatok az adatokat.

Page 203: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

203

Ennek értelmében a vizsgálatom tárgya az ábrán felvázolt modell két közvetítı változója lenne, annyi módosítással, hogy az információ észlelt minıségét a fentieknek megfelelıen kettébontanám az adatszolgáltatás és az egyéb szolgáltatások észlelt minıségére.

1. ábra: A piackutatástól a piaci tudásig vezetı értéklánc (Keszey, 2003)

A versenyhelyzet

A piaci szerkezet az iparági koncentráció mutatóival, valamint a belépési korlátok feltérképezésével írható le leginkább (Dennis W. Carlton, Jeffrey M. Perloff, 2003).

A már említett belépési korlátok eredményeképpen a vállalatok a kiskereskedelemre vonatkozó adatokat legfıképpen 3 forrásból tudják beszerezni: a Nielsentıl, az MEMRB-tól, vagy pedig a modern kereskedelem esetében közvetlenül a láncoktól. Ez azt jelenti, hogy az alapszolgáltatás tekintetében a Nielsennek gyakorlatilag egyetlen versenytársa van Magyarországon, így azon kívül, hogy egy-egy részszolgáltatásra elveszítheti a megrendelést, kevéssé valószínő az ügyfélvesztés esete, már azért is, mert hosszú távú szerzıdések alapján történik a szállítás és szolgáltatás.

Hazánkban a piackutatásra költött éves összeg megközelítıleg 14 milliárd forint (PMSZ Almanach, 2006), ennek csupán egy kis részét fordítják a vállalatok kiskereskedelmi kutatásokra. Ez a piacméret kicsi ahhoz, hogy más nemzetközi piackutató vállalatok belépjenek a magyar piacra, vagy már jelenlévık a kiskereskedelmi kutatások irányába terjeszkedjenek, egy-egy kisebb szolgáltatást leszámítva (pl. szórólapfigyelés).

Page 204: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

204

Ami a jelenlegi (igen korlátozott) versenyhelyzeten kívül esetleg fenyegetheti a Nielsen megrendeléseit, az az a tény, hogy a vállalatok mennyire rendelkeznek saját marketingkutató részleggel. A nagyobb vállalatok esetében ez gyakran elıfordul, ugyanakkor a tapasztalat azt mutatja, hogy a szolgáltatásokra még fejlett kutatási részleg létezése esetén is igény van, bár a tanácsadás jellege változhat. A piaci szerkezet és a szolgáltatás színvonala közötti összefüggés vizsglátata

A szolgáltatások minıségének mérése bıséges irodalom áll rendelkezésre, ugyanakkor kevesebben foglalkoznak a piackutatási szolgáltatás minıségével, illetve a piaci szerkezettel való összefüggéseivel.

Dolgozatomban a piaci szerkezet hatását kívánom vizsgálni a kiskereskedelmi kutatások szolgáltatásainak színvonalára. A kutatás során a következı változók közötti összefüggéseket elemezném:

Függı változóknak a Parasuraman et al. által meghatározott 5 dimenziót, valamint a kiegészítéseket tekinteném, azaz: - Fizikai megjelenés - Megbízhatóság - Reakciókészség - Garancia - Empátia - Professzionalizmus - Ár-érték arány - Az alapszolgáltatásban nyújtott teljesítmény (azaz jelen esetben az adatminıség) - Személyes bizalom, a kapcsolat minısége

Magyarázó változóként az iparági versenyhelyzetet leíró változókat vizsgálnám: - Az iparágban tevékenykedı vállalatok száma - Egyéb, helyettesítı források megléte - Új belépık megjelenésének esélye - Belépési korlátok - Szállítói kapcsolatok (azaz a boltokkal, láncokkal való kapcsolatok minısége, ezek kapcsolata a versenytársakkal)

Az összefüggéseket nemzetközi összehasonlításban elemezném. Kutatási terv

A kutatási kérdés: van-e összefüggés a versenyhelyzet és a szolgáltatás minısége között a kiskereskedelmi kutatások területén? Ha igen, ez az összefüggés hogyan írható le? A kérdésre a választ nemzetközi összehasonlításban keresném, a tervek szerint egy diád jellegő felmérés keretében, amely során a megkérdezettek egyfelıl a Nielsen piackutatói, valamint az ügyfél vállalatok lennének.

A kérdés vizsgálata az alábbi lépéseken keresztül valósulna meg: - Elméleti háttér: - A rendelkezésre álló irodalom áttekintése, összegzése, a téma szempontjából hasznosítható kutatási eredmények feltérképezése

Page 205: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

205

- A Nielsen által megvalósított ügyfél-elégedettségi vizsgálatok eredményeinek tanulmányozása több ország viszonylatában, a vizsgált országok meghatározása, a versenyhelyzet és a piaci pozíció feltérképezése az adott országokban - A szükséges mintanagyság meghatározása (az országok száma, piackutatók száma és ügyfelek száma) - A kérdıív megszerkesztése, próbakérdezés, a kérdıív finomítása - Az adatelemzés módszerének meghatározása - A kérdıív lekérdezése - Elemzés, az eredmények értelmezése, áttekintése, az eredmények érvényességének ellenırzése, az értelmezhetıség és általánosíthatóság korlátainak megállapítása Felhasznált irodalom

Bauer A., Berács J., 2006, Marketing, Aula Kiadó, Budapest; Carlton D. W., Perloff J. M., 2003, Modern piacelmélet, Panem Kiadó,

Budapest; Donnelly M., Van’t Hull S., Will V., 2000, Assessing the Quality of

Service Provided by Market Research Agencies, Total Quality Management, Vol. 11. NOS. 4/5&6, S490-S500;

Keszey T., 2003, A piackutatásból származó információk vezetıi felhasználása, és az arra ható tényezık vizsgálata, Vezetéstudomány, XXXVIII. évf. 2007. 6. szám, 42-59. o.Budapest;

Malhotra N. K., 2002, Marketingkutatás, KJK-KERSZÖV Jogi és Üzleti Kiadó Kft. Budapest;

*** PMSZ Almanach, 2006. június; Budapesti Kereskedelmi és Iparkamara, http://www.bkik.hu/newslist,

2008.03.31.

Page 206: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

206

HETEROGENEOUS-FIRM TRADE THEORIES

Popovici Veronica, Dobre I. Claudia “Ovidius” University of ConstanŃa, Aleea UniversităŃii Nr. 1,

tel. 0241511000, http://www.univ-ovidius.ro/ Abstract

Both old and new trade theory typically assume a representative firm, at least within each industry. This assumption facilitates the general equilibrium analysis that is core to international trade, but it is inconsistent with the substantial variation in productivity, capital intensity and skill intensity observed across firms within narrowly defined industries. Of course, the mere existence of heterogeneity is not necessarily a problem for theories of international trade. The assumption of a representative firm could be a convenient, if not perfectly realistic, simplification. However, as we will show, the interaction of firm characteristics and the export orientation of the firm introduce a channel for international trade to influence aggregate productivity.

Keywords: market potential, home market effect, home market magnification effect, firm heterogeneity, technical barriers to trade

Introduction The inquiry into the relationship between countries’ trade policy and their

subsequent economic growth has two branches. The first seeks to relate cross-country differences in openness to cross-country variation in GDP growth. The second focuses on the microeconomic link between firm exporting and firm productivity. An increase in aggregate industry productivity as a result of falling trade costs is a key feature of three heterogeneous-firms, general equilibrium trade models recently introduced. These models emphasize productivity differences across firms operating in an imperfectly competitive industry consisting of horizontally differentiated varieties. In all three models, the existence of trade costs induces only the most productive firms to self-select into exporting. As trade costs fall, industry productivity rises due a reallocation of activity across firms: lower trade costs cause low productivity non-exporting firms to exit and high productivity non-exporters to increase their sales through exports, thereby increasing their weight in aggregate industry productivity. An important feature of these models is that the increase in aggregate productivity is not a result of faster firm productivity growth from exporting.

Old and New Trade Theory Until the 1980s, trade theory assumed away intra-industry trade for

convenience, but empirical evidence revealed that much of world trade was exactly of the assumed-away kind (Grubel and Lloyd, 1975). In response, the so-called

Page 207: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

207

new trade theory (Helpman and Krugman, 1985) incorporated imperfect competition and increasing returns to account for intra-industry trade. The modelling choices made by new trade theorists assumed away, again for convenience, differences among firms. Recent empirical evidence, however, shows that differences among firms are crucial to understanding world trade. For example, firm differences within sectors may be more pronounced than differences between sector averages, and most firms – even in traded-goods sectors – do not export at all.

Traditional or “old” theories of international trade explain the flow of goods between countries in terms of comparative advantage (differences in opportunity costs of production). Comparative advantage can arise because of productivity differences (“Ricardian” comparative advantage) or because of a combination of cross-industry differences in factor intensity and cross-country differences in factor abundance (“Heckscher-Ohlin” comparative advantage). In either case, a key implication of old trade theory is “inter-industry trade”: that is, countries will export one set of industries and import another.

Endowment-driven “old” trade theory models also provide a mechanism through which international trade can influence relative factor rewards (and hence income distribution), as specialization across industries that differ in factor intensity changes the relative demand for the various factors of production.

A large share of international trade, however, takes place between relatively similar trading partners, apparently within industries. Germany and the United States, for example, exchange automobiles. This fact and others led to the creation of “new” trade models by Paul Krugman (1980) and other economists. In these models, a combination of economies of scale and consumer preferences for variety lead otherwise identical firms to “specialize” in distinct horizontal varieties, spurring two-way or “intra-industry” trade between countries. In contrast to old trade theories, where the welfare gains arise from the differences in opportunity costs of production across industries and countries, “new” trade theories have welfare gains accruing from the wider set of varieties that trade makes available to consumers.

In a seminal contribution, Helpman and Krugman (1985) integrated old and new trade theory by embedding horizontal product differentiation and increasing returns to scale in a model featuring endowment-based comparative advantage. This “integrated” framework soon became a standard paradigm for analysis in the field. When modified to allow for technology differences, factor price inequality and trade costs, this integrated framework provides a reasonably successful explanation of aggregate international trade patterns, as Helpman discussed in this journal.

Both old and new trade theory typically assume a representative firm, at least within each industry. This assumption facilitates the general equilibrium analysis that is core to international trade, but it is inconsistent with the substantial variation in productivity, capital intensity and skill intensity observed across firms within narrowly defined industries. Of course, the mere existence of heterogeneity

Page 208: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

208

is not necessarily a problem for theories of international trade. The assumption of a representative firm could be a convenient, if not perfectly realistic, simplification. However, as we will show, the interaction of firm characteristics and the export orientation of the firm introduces a channel for international trade to influence aggregate productivity.

In old trade theory, the welfare gains from trade are due to specialization according to comparative advantage. In new trade theory, the welfare gains from trade accrue from a combination of economies of scale and the expansion of product varieties available to consumers. Empirical analyses of trade liberalization at the firm level, however, provide evidence for an additional source of welfare gains: that is, aggregate productivity growth driven by the contraction and exit of low-productivity firms and the expansion and entry into export markets of high-productivity firms. This reallocation of resources from low- to highproductivity establishments raises average industry productivity. These welfare gains may be magnified if the increase in product market competition induced by trade liberalization leads to lower mark-ups of price over marginal cost. In this case, the fall in mark-ups and rise in average productivity both contribute to lower prices and higher real incomes.

In an influential paper, Pavcnik (2002) finds that roughly two-thirds of the 19 percent increase in aggregate productivity following Chile's trade liberalization of the late 1970s and early 1980s is due to the relatively greater survival and growth of high-productivity plants.

Similar findings emerge from a large number of studies of trade liberalization reforms in developing countries. The within-industry reallocations of resources found by these studies dominate the across-industry reallocations of resources emphasized by old theories of comparative advantage. Therefore, in the labor market, the net changes in employment between industries implied by comparative advantage are small relative to the gross changes in employment caused by simultaneous job creation and destruction within industries.

One concern is that the link from increased trade to the relative expansion of higher productivity firms in developing-country results might not be driven solely by changes in trade policy, since trade liberalization is often part of a broader package of economic reforms.

However, similar patterns of productivity gains from the expansion of high-productivity exporting firms have been found in response to reductions in trade barriers in both Canada and the United States.

For example, Trefler (2004) finds effects of Canadian tariff reductions on industry productivity that are roughly twice as large as those on plant productivity, implying market share reallocations favoring high-productivity plants. The resource reallocation effects of reductions in U.S. trade costs are examined by Bernard, Jensen and Schott. They consider a number of dependent variables including the probability of plant death. Their key explanatory variable is a measure of trade costs, including both tariff rates and shipping costs at the industry level. Controlling for a number of other plant characteristics, they find that plant

Page 209: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

209

death is more likely to occur as trade costs fall, and that reductions in trade costs have the greatest impact on plant death for the lowest-productivity plants.

The relationship between trade liberalization and aggregate productivity growth is not limited to the relative growth and expansion of high-productivity firms. In Pavcnik, one-third of the increase in aggregate productivity following the Chilean liberalization was due to within-plant productivity gains, potentially from the reallocation of resources across activities within plants. Qualitatively similar evidence is reported by Trefler, who finds that the Canada-U.S. Free Trade Agreement raised the labor productivity of Canadian manufacturing plants by 7.4 percent or by an annual compound growth rate of 0.93 percent.

Bernard, Jensen and Schott also find evidence supporting a link between falling trade costs and within-plant productivity growth in U.S. data. One of their specifications uses plants’ total factor productivity as the dependent variable. The key explanatory variable is again the changes in industry trade costs described above. In their preferred specification, changes in industry-level trade costs are negatively and significantly associated with plant-level productivity growth, with a one standard deviation fall in trade costs (a drop of 1 percentage point) implying a productivity increase of 2.3 percent.

Standard trade models emphasizing comparative advantage and the proliferation of product variety have little to say about firm or aggregate productivity growth. However, a growing body of evidence shows that trade liberalization causes relatively faster output and employment growth among high-productivity exporting firms within an industry. A smaller body of results suggests a less pronounced but still important effect of trade liberalization on firm productivity.

Heterogeneous-Firm Trade Theories Empirical challenges to old and new trade theory have led to the

development of richer theoretical models emphasizing the importance of firm heterogeneity in generating international trade and inducing aggregate productivity growth. These models provide natural explanations for some of the empirical challenges noted above, and their analysis currently occupies a large portion of international trade research. One framework, developed by Bernard et al. (2003), introduces stochastic firm productivity into the multi-country Ricardian model of Eaton and Kortum. A second class of models initiated by Melitz (2003) introduces firm heterogeneity into Krugman’s model of intra-industry trade.

The Melitz framework has proved to be particularly tractable and has stimulated a great deal of analysis into the implications of firm heterogeneity for a wide range of issues in international trade. In the Melitz model, a competitive fringe of potential firms can enter an industry by paying a fixed entry cost, which is thereafter sunk. Potential entrants face uncertainty concerning their productivity in the industry. Once the sunk entry cost is paid, a firm draws its productivity from a fixed distribution. Productivity remains fixed thereafter, but firms face a constant exogenous probability of death. Firms produce horizontally differentiated varieties

Page 210: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

210

within the industry under conditions of monopolistic competition. The existence of fixed production costs implies that firms drawing a productivity level below some lower threshold (the “zero-profit productivity cutoff”) would make negative profits if they produced, and therefore these firms choose to exit the industry. Fixed and variable costs of exporting ensure that, of the active firms in an industry, only those who draw a productivity above a higher threshold (the “export productivity cutoff”) find it profitable to export in equilibrium. There is a steady-state mass of firms active in the industry, which implies that the mass of new firms who enter and draw a productivity level above the zero profit productivity cutoff equals the mass of existing firms that die.

In this model, reductions in world-wide barriers to trade increase profits that existing exporters can earn in foreign markets and reduce the export productivity cutoff above which firms export. Labor demand within the industry rises, due both to expansion by existing exporters and to new firms beginning to export. This increase in labor demand bids up factor prices and reduces the profits of non-exporters. This reduction in profits in the domestic market induces some low-productivity firms who were previously marginal to exit the industry. As low-productivity firms exit, and as output and employment are reallocated towards higher-productivity firms, average industry productivity rises.

Heterogeneous-firm models address a number of the empirical challenges facing old and new trade theory. They capture the interaction between firm heterogeneity and international trade, with the productivity advantage of exporters explained by the self-selection of the most productive firms into exporting. The shift in resources from low- to high-productivity firms generates improvements in aggregate productivity. During this shift, exporters grow more rapidly than non-exporters in terms of size and employment. The models feature simultaneous job creation and job destruction within industries as low productivity firms exit and high-productivity firms expand. In the models of Bernard and Melitz, the mark-up of price over marginal cost is endogenous and decreases as import competition intensifies following reductions in trade costs.

Heterogeneous firms are integrated into the standard trade paradigm of Helpman and Krugman in Bernard, Redding and Schott (2007). The resulting framework explains why some countries export more in certain industries than in others (endowment-driven comparative advantage); why nonetheless two-way trade is observed within industries (firm level horizontal product differentiation combined with increasing returns to scale); and why, within industries engaged in these two forms of trade, some firms export and others do not (self-selection driven by trade costs). Consistent with the empirical findings, the fraction of exporting firms and the share of exports in firm shipments varies systematically across industries and countries with comparative advantage.

Although trade liberalization in this framework induces within-industry reallocation and raises aggregate productivity in all industries, productivity growth is stronger in the comparative advantage industry. The greater export opportunities in that industry lead to a larger increase in factor demand than in the comparative

Page 211: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

211

disadvantage industry, which bids up the relative price of the factor used intensively in the comparative advantage industry, and so leads to greater exit by low-productivity firms than in the comparative disadvantage industry. This differential productivity growth across industries gives rises to differences in average industry productivity that magnify factor-abundance-based comparative advantage, and so provide an additional source of welfare gains from trade. Trade liberalization in this framework not only generates aggregate welfare gains but also has implications for the distribution of income across factors. Increases in average industry productivity arising from trade liberalization drive down goods prices and therefore raise the real income of all factors. If productivity increases are strong enough, the real income of a country’s scarce factor may even rise during trade liberalization (a contradiction of the well-known Stolper-Samuelson theorem). More generally, the productivity gains induced by the behavior of heterogeneous firms dampen the decline of the real income of the scarce factor that occurs in more neoclassical settings.

Conclusion Relatively little theoretical research examines how firms determine the

range of products they will export and import or the breadth of countries they will export to or import from – or how any of these margins are influenced by globalization. Yet these margins of trade appear to be central to understanding the role of distance in dampening aggregate trade flows and the empirical success of the gravity equation. Further progress in this area will likely require explicit consideration of the boundaries of the firm, including the decisions about whether to insource or outsource stages of production, and whether such insourcing or outsourcing takes place within or across national boundaries. Specialization and reallocation within the firm may turn out to play an important role in enhancing productivity and realizing welfare gains from trade. As the conversation between empirical and theoretical research progresses, our understanding of the micro-foundations of international trade will no doubt deepen. Bibliography

Baldwin, R.E., Nicoud F.R., 2006, "Trade and Growth with Heterogeneous Firms," CEP Discussion Papers dp0727, Centre for Economic Performance, LSE;

Bernard, A.B., Eaton J., Jensen J.B., Kortum S.S., 2003, "Plants and Productivity in International Trade", American Economic Review, 93(4), pp. 1268-1290;

Bernard, A.B., Stephen R.J., Schott P.K, 2007, "Comparative Advantage and Heterogeneous Firms", Review of Economic Studies, 74, pp. 31-66;

Grubel, H.G., Lloyd P.J., 1975, Intra-Industry Trade: The Theory and Measurement of International Trade in Differentiated Products, London;

Helpman, E., Krugman P., 1985, Market Structure and Foreign Trade: Increasing Returns, Imperfect Competition and the International Economy, MIT Press, Cambridge, MA;

Page 212: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

212

Krugman, P., 1980, "Scale Economies, Product Differentiation, and the Pattern of Trade", American Economic Review, 70, pp. 950-59;

Melitz, M., 2003, "The Impact of Trade on Intra-Industry Reallocations and Aggregate Industry Productivity", Econometrica, 71, pp. 1695-1725;

Pavcnik, N., 2002, "Trade Liberalization, Exit, and Productivity Improvement: Evidence from Chilean Plants", Review of Economic Studies, 69(1), pp. 245-76;

Trefler, D., 2004, "The Long and Short of the Canada-U.S. Free Trade Agreement", American Economic Review, 94, pp. 870-895.

Page 213: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

213

INCREASED OPENNESS TO TRADE AND THE ROLE OF EU

Dobre I. Claudia “Ovidius” University of ConstanŃa, Aleea UniversităŃii Nr. 1,

tel 0241511000, http://www.univ-ovidius.ro/

Abstract Both economic theory and countries’ experience show that economies which trade

more tend to grow faster. Income growth depends importantly on a country’s capacity to raise its productivity. Openness to trade – both exports and imports strengthens - the drivers of productivity, by enabling a more efficient allocation of resources; by providing greater opportunities to exploit economies of scale; by exposing the domestic economy to greater competitive pressures; by rewarding innovation and providing access to new technologies; and by increasing incentives for investment. Taken together, these factors mean that openness to trade can play an important role in raising the long-run sustainable rate of productivity growth in the economy. The European Union has been very significant in promoting cross-border trade between its members and within the wider European Economic Area. External openness to trade is a vital component of the strategy to achieve the Lisbon targets.

Keywords: protectionism, openness to imports, reduction in trade barriers, productivity

Introduction International trade has been a major driver of global growth and prosperity

over the last fifty years. As trade has expanded, global incomes have grown. Open economies have been able to harness the power of trade to boost competitiveness and productivity, helping improve living standards and sustain economic growth.

But the successes of the last half century should not lead us to be complacent. Despite major reductions in trade barriers, protectionism continues to be a major drag on our economies and a barrier to lifting developing countries out of poverty.

Protectionism imposes a double burden on tax payers and consumers. In the case of European agriculture, the cost to tax payers is about €50 billion a year, plus around €50 billion a year to consumers via artificially high food prices – together the equivalent of over £800 a year on the annual food budget of an average family of four. Furthermore huge distortions in international agriculture markets prevent the world’s poorest countries from trading in the products they are best able to produce. Continuing barriers to trade are costing the global economy around $500 billion a year in lost income.

Page 214: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

214

With the benefits so clear, and the costs so substantial, why is there not a greater constituency for further progress in reducing barriers to trade? Why is the current round of trade talks in the WTO failing to make faster progress?

Part of the answer lies in the mercantilist approach which some participants take to trade negotiations. While opening new export markets is rightly seen as a success, opening economies to imports is often (wrongly) seen as a ‘concession’.

It is openness to imports which brings the dynamic benefits that help drive productivity in our economies. And it is imports which bring direct benefits to consumers and producers through access to a wider range of goods and services at lower cost. Of course exports are vital to our economy. But imports matter too.

Protectionism is hurting both our economies and those of developing countries. We need urgently to open our own markets, and put an end to unfair subsidy practices which distort world markets particularly in agriculture and labor-intensive goods where protection is highest and developing countries are most competitive. We need to face our historical responsibilities and help those developing countries whose export revenue has become increasingly dependent on our Byzantine preferential regimes, and who could face significant adjustment costs during the transition to a fairer world trading system. And we need to assist developing countries to design carefully sequenced trade reform packages, integrated into development and poverty reduction strategies and supported by international aid flows to help them overcome serious capacity constraints and capture the potential benefits of more open markets.

Border protection and export subsidies are two of the most distorting ways to support farmers, depressing world prices and making them more volatile while depriving efficient farmers of access to the world’s largest markets. In 2002 the EU sugar regime lowered the value of Brazil, Thailand and South Africa’s sugar exports by over $700 million – countries where nearly 70 million people survive on less than $2 a day. And we cannot continue to plead that reforming agriculture would cause us unbearable pain: developing countries stand to benefit significantly from agricultural reform, but the main beneficiaries will be our own economies.

The leading role played by EU The EU should show leadership. The EU has, as a result of reforms this

year and last in which Margaret Beckett played a leading role, already taken steps to tackle trade distorting domestic support, and should continue to do so. We warmly welcome Pascal Lamy and Franz Fischler’s recent proposal to put all export subsidies on the table for negotiation.

But we believe the EU can and should go further. The EU should agree to furthersignificant further agricultural reform so that border protection is substantially reduced and export subsidies are no longer an issue for world trade by 2010 by: making a unilateral commitment to end all export subsidies, setting a clear enddate now; and committing to the elimination of all agricultural tariff peaks, towards the maximum level for non-agricultural products.

Page 215: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

215

This will allow an orderly adjustment to a less protected and more competitive environment. And with CAP spending already at €50 billion per year, we cannot argue that we lack the resources to manage an effective transition.

Not all countries will benefit in the short term from a multilateral reduction in trade barriers. For some the costs of this preference erosion will be substantial. The IMF has already taken an important step in establishing a new facility to help countries which face balance of payments problems as a result of preference erosion. We should seriously consider supplementing this with additional grant resources, designed to help the most vulnerable countries adapt and reap the benefits of more open global markets.

More broadly, some of the world’s poorest countries will face serious constraints in managing the transition to more open markets and capturing their benefits. They need carefully designed and sequenced trade reform packages, integrated into development and poverty reduction strategies and supported by aid flows, in order to ease capacity constraints and help manage change.

Together, these two steps – real movement on agriculture and additional support to help the most vulnerable countries adjust – could make a real contribution to unlocking the potential of the Doha Development Agenda. Without such progress, we continue to put the global recovery at risk. Trade negotiations should not be seen as a game in which we win only where others lose, but as a collaborative effort to reduce barriers to trade to the advantage of us all.

Openness to trade strengthens the drivers of productivity through six important (and mutually reinforcing) routes: - more efficient allocation of resources. Trade enables each country to specialise in the production of those goods and services which it can produce most efficiently. Countries can raise overall consumption by exchanging their surplus production for the surplus production of other countries which have a different comparative advantage (Krugman and Obstfeld 2003);

- economies of scale. In the absence of trade, economies of scale are constrained by the size of the domestic market. Trade removes this constraint, allowing industries and firms to produce on a more efficient scale than would otherwise be possible;

- similarly, trade increases incentives for firms to innovate, because the rewards from successful innovation will be proportionately greater if firms are selling in larger (i.e. export as well as domestic) markets. Where highly productive firms expand as a result of exports, this boosts the productivity of the economy as a whole;

- greater competition. Trade openness exposes domestic firms to greater competition. This helps to encourage exit from the marketplace of the least productive firms; reduces monopoly rents; drives down margins; and reduces prices for consumers. Competition further reinforces incentives to innovate, helping to create more competitive firms which can then compete more effectively in world markets (Messerlin 2001);

Page 216: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

216

- access to new technology. Trade can provide direct access to goods and services that incorporate new technologies, particularly where more open trade regimes have led to different stages of the production process being undertaken in different countries (Eaton & Kortum 1996);

- incentives for investment. Better access to imports and to export markets increases the scope for productive investment by creating new business opportunities. Foreign direct investment (FDI) enables technology and innovation developed abroad to be applied to domestic production, enhancing competition and leading to a faster diffusion of more efficient and innovative processes (Proudman & Redding 1998).

Trade and growth in Europe Increased openness to trade helped drive productivity and economic

growth after the Second World War, in particular during the “Golden Age” of European growth, between 1950 and 1973. In Western Europe, export volumes were actually lower in 1950 than they had been in 1913, reflecting the legacy of the two world wars and of the protectionist trade policies pursued in the interwar period. Since 1950, Western European trade has expanded at around 6.5 per cent per annum, and by over 8 per cent per annum between 1950 and 1973, spurred by multilateral reductions in trade barriers and the formation of the European Union. During the 1950-1973 period GDP per capita in Western Europe grew by 4.1 per cent per annum, compared with only 1.3 per cent per annum in the late nineteenth century. Economic historians have concluded that progressive reductions in trade barriers were instrumental in the strong European economic performance after 1950: “With regard to trade policy, defined widely to include industrial policy, a strong consensus emerges which will be familiar to economists examining post-war trends in the wider world. Outwardly oriented development and relatively free trade seem to promote growth in the long term” (Crafts and Toniolo, 1996).

The formation of the European Economic Community (EEC) in 1958 and the European Free Trade Area (EFTA) in 1960 reduced trade barriers within Europe, notably on trade in industrial products. The EEC established a customs union, in which tariffs and other explicit restrictions were eliminated on trade between member countries, and a common tariff applied to trade with other states. The EEC and EFTA both provided European producers with easier access to each other’s markets, leading to a strong expansion in intra-European trade.

The growth of trade within industries, rather than between industries, played an important part in this expansion – and continues to do so. Intra-industry trade now accounts for about 70 per cent of European trade (OECD 2002). Access to larger markets has allowed producers to exploit economies of scale, enabling greater product differentiation in order to meet consumers’ needs more precisely.

European countries which pursued less open policies in the 1950s did not advance as rapidly as their neighbours. More inward looking policies meant that those countries became more reliant on the resources and the growth potential of their own domestic market, with less scope for generating competition and

Page 217: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

217

realizing economies of scale. These constraints shaped both the speed and the pattern of those economies’ subsequent development.

In the mid 1980s the European Union embarked on the Single Market programme, further reducing the impediments to cross-border trade within the EU. The costs incurred in exporting to other EU states were cut by adopting standard administrative documents, and by abolishing border checks on the movement of goods. The programme also tackled other non-tariff barriers by a combination of agreeing technical standards at the EU level for some goods, and by mutual recognition of national standards in other areas.

Evidence suggests that the initiative delivered significant benefits, although some barriers to trade persist. The European Commission estimate that by 2002 EU GDP was 1.8 per cent higher as a result of the creation of the Single Market. In addition, the market has increased the ability of EU firms to compete in global markets, and made Europe a more attractive location for foreign investors. European consumers have benefited from a wider range of goods and services, and from lower prices.

While the European Union has been very significant in promoting cross-border trade between its members and within the wider European Economic Area, it has been less aggressive in removing trade barriers with the rest of the world. This has been particularly the case in agriculture, but also in labor intensive manufacturing such as textiles and footwear and processed agricultural goods. Export subsidies for European products have depressed prices in the rest of the world, compounding the adverse effects of European policies for other countries. European citizens have also paid a cost, in terms of higher taxes, higher consumer prices and a less competitive market.

Periods of rapid economic growth are typically periods in which there are substantial changes in the structure of output and employment – especially when GDP growth is accompanied by rapid trade growth, and labor and capital are redeployed into exporting industries. If new employment opportunities are not created sufficiently rapidly, the process can be potentially costly both to individuals and to the economy as a whole. Rapid growth in Europe in the 1960s was underpinned by smooth adjustment in labor, product and capital markets. This was reflected in high rates of investment, the absence of inflationary wage pressures and a low rate of unemployment (Eichengreen, 1996). However, the flexibility of European markets in the 1960s was subsequently eroded, particularly in labor markets. At the Lisbon European Council in 2000 European leaders instituted an economic reform program that aimed to raise the employment rate in Europe, and create a dynamic knowledge-based economy. Such reforms are also necessary to enhance Europe’s capacity to compete in international markets.

Beyond Europe: global growth and developing countries The expansion of trade in the UK and Europe was part of a wider

movement towards more open markets in the period following the Second World War. The link between openness and economic performance can also be seen on a

Page 218: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

218

global scale. Trade barriers rose substantially following the First World War as countries reverted to protectionist policies in order to promote domestic output and employment. This led to a marked slowdown in the pace of world trade growth: the volume of trade grew by only 40 per cent between 1913 and 1950, compared with some 400 per cent between 1870 and 1913. As a proportion of GDP world trade fell significantly – on one estimate trade volumes fell from 22 per cent of world GDP in 1913 to just 9 per cent of GDP in 1938 (Estevadeordal, Frantz and Taylor, 2002).

After the Second World War, governments began consciously to adopt more outward-looking policies. This impetus led to the establishment of the General Agreement on Tariffs and Trade (GATT) in 1947, which provided a framework for progressive mutual reduction in tariffs. The original GATT negotiations were long and arduous, and came close to collapse on many occasions, reflecting the tensions which exist between the benefits of trade and the economic changes associated with opening markets.

Despite these tensions, the first GATT negotiations succeeded in reducing tariffs by around 20 per cent; and the framework for multilateral trade negotiations thus established led to further reductions of around 35 per cent in the Kennedy Round (1964-67) and 33 per cent in the Tokyo round (1973-79). These reductions applied primarily to manufactured goods: substantial barriers to trade remained in agriculture, textiles and services. The benefits flowed mainly to developed economies with developing countries remaining largely outside the GATT process. Nevertheless, as trade barriers fell, both global trade and global income per capita increased. In particular, the strong growth of both exports and output between 1950 and 1973 stands in marked contrast to the weak performance of both in the first half of the century.

As trade barriers fell in the industrialized world, some developing countries also began to open up to trade, leading to the emergence of new markets and contributing to substantially accelerated growth in the more successful economies. From the early 1980s to the late 1990s average tariff rates in developing countries halved, from around 30 per cent to 15 per cent. Over the same period, trade volumes increased significantly, and the composition of developing country exports changed: the share of manufactured goods in developing countries’ exports rose from around 25 per cent to over 80 per cent in 1998. Trade between developing countries became – and continues to be – increasingly important, growing twice as fast as world trade: 10 per cent versus 5 per cent between 1990 and 2001. However, these flows are concentrated among emerging markets in Asia: Africa’s share of South – South exports is extremely small.

The fact that developing countries took longer to move towards more open policies in part reflected a strong commitment to import substitution in many countries – restricting imports of manufactured goods in order to shift demand towards domestic production, with the aim of promoting rapid industrialization. These strategies had mixed results. In a number of countries, import substitution enabled domestic industries to develop. However, in the medium term, continuing

Page 219: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

219

such policies meant that development was constrained by the limited resources and markets which the domestic economy could provide. These effects were compounded by continuing protectionism in developed countries, which prevented developing country producers from accessing lucrative markets. Longer-term success required countries to draw on resources which could be supplied more cheaply by the rest of the world, and to exploit economies of scale by producing for foreign as well as for domestic markets.

Countries which moved more rapidly towards more outward looking trade policies found it easier to sustain high rates of productivity growth. For example, Korea in the 1960s, Chile in the 1980s and India in the 1990s all experienced a rapid acceleration in growth, following the adoption of reforms including substantial reductions in their barriers to foreign trade: during the 1960s, Korea dismantled its import restrictions and reoriented its industrial policy towards export industries. Between 1965 and 1985 import volumes grew by 16 per cent per annum, and GDP per capita by 7.7 per cent per annum, compared with only 3.4 per cent per annum for Asia as a whole. By 1985 Korean GDP per capita was around 2½ times higher than in Asia as a whole, whereas it had been only 8 per cent higher in 1965. Between 1975 and 1979, Chile eliminated all quantitative restrictions and trade controls and reduced its tariffs substantially. Between 1980 and 2000 import volumes grew by 6 per cent per annum, and GDP per capita by 2.7 per cent per annum, compared with only 0.4 per cent per annum in Latin America as a whole. By 2000, Chilean GDP per capita was 69 per cent higher than the Latin American average, compared with only 6 per cent higher in 1980. India began to dismantle its import restrictions during the 1980s, and continued with a far-reaching reform programme in 1991, including a reduction in tariffs from 85 to 25 per cent. Trade grew strongly, with import volumes rising by 7 per cent per annum. GDP per capita grew by 3.9 per cent per annum between 1985 and 2000, up from 1.5 per cent per annum between 1970 and 1985.

Approaches to import liberalization in these countries differed: in Chile there was an across-the-board reduction in tariffs; in Korea tariffs were reduced only gradually but the government implemented complex (and administratively demanding) schemes to compensate exporters for the additional costs which import barriers imposed. In other countries export processing zones have been used, though not always successfully. However, in all three cases reductions in barriers to imports were an important part of the drive to increase exports. Early reductions in quantitative restrictions on imports were particularly important (identified as a “vital first ingredient” in a detailed study of trade reforms in developing countries). Moreover, the direction of travel was consistently towards greater openness, suggesting that establishing a clear and credible direction in favour of reform is as important – if not more important – than the pace at which specific reforms are implemented (Papageorgiou, Michaely and Choksi 1991).

Page 220: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

220

Conclusion In practice, economies are neither wholly closed nor completely open to

international trade, but somewhere in between. Consequently all countries can benefit from reforms to trade policies that increase their exposure to foreign competition and their participation in global markets.

The growth-enhancing effects of trade derive from exposure to imports as well as gaining larger markets for exports. Imports are critical for the dynamic competition and technology effects. Imports also provide direct benefits to consumers by allowing access to a wider range of goods at lower prices, rather than restricting consumers to those goods and services which can be produced domestically. Conversely, seeking to restrict imports would require transfer of domestic labor and capital into import-substituting activities, regardless of whether this represents the best use of these resources. Unrestricted access to imports also supports exports by reducing the prices of essential production inputs.

Trade openness has a continuing role to play as a catalyst for competition, innovation and modernization in Europe – necessary if Europe is to achieve its goal of becoming the most dynamic knowledge-based economy in the world by 2010. Removing the significant regulatory and other barriers to trade within the EU, especially in services, is essential. The March 2004 European Council conclusions noted that the mid-term review of the Lisbon Agenda on economic reform should look at the role of external drivers of growth, competitiveness and employment.

Bibliography Eaton, J., Kortum S., "Measuring Technology Diffusion and the

International Sources of Growth," Eastern Economic Journal (Special Conference Issue), 22 (Fall 1996): pp. 401-410;

Eichengreen, B., 1996, "A More Perfect Union? The Logic of Economic Integration," Princeton Essays in International Economics 198, International Economics Section, Departement of Economics Princeton University;

Estevadeordal, A., Frantz, B., Taylor, A.M., 2002, "The Rise and Fall of World Trade, 1870-1939", November, NBER Working Paper No. W9318;

Krugman, P.R., M. Obstfeld, 2003, International economics: Theory and policy, AddisonWesley, Boston, 6th ed.;

Messerlin, P., 2001, Measuring the Cost of Protection in Europe: European Commercial Policy in the 2000s, Institute for International Economics, Washington, D.C.;

Michaely, M., Papageorgiu D., Choksi A.M., 1991, Liberalizing Foreign Trade: Lessons of Experience in the Developing World, Oxford: Basil Blackwell, pp. 440;

Proudman, J., Redding, S.J, 1998, "Persistence and Mobility in International Trade," CEPR Discussion Papers 1802, C.E.P.R. Discussion Papers;

Toniolo, G., Crafts N., 1996, Economic Growth in Europe Since 1945, Cambridge University Press, Cambridge.

Page 221: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

221

CORELAłII ÎNTRE DEZVOLTAREA DURABILĂ ŞI INSTABILITATEA POLITICĂ

Gheorghe Crişan, Autoritatea NaŃională pentru Cercetare ŞtiinŃifică,

Biroul Regional Vest Timişoara, Str. J.H.Pestalozzi nr. 16, 300115, Timisoara,

tel. 0256-592573, fax. 0256-592594, e-mail: [email protected]

Abstract The achievement of durable development at local level implies an optimum

management of the available resources and continuity in the implementation of projects with major interest and effects for the community. Selected as a result of a democratic process, with a deep political character, the representatives of the local public management must find an optimum and stable equilibrium between the general interests of the community and their micro-groups. This study examines the ways in which the political leadership operates at the local level, phenomena that, for the long term has a relative uncertainty and instability in the administrative forums of decision, and which can influence providing continuity of the sustainable development process. Also, it is shown the idea of the appearance of the many specific problems within the framework of collaboration, between the public institutions and of the administration of the resources and the projects at regional level.

Keywords: public administration, sustainable development, political influence, regional co-operation, public interest Introducere

Majoritatea teoreticienilor domeniului dezvoltării locale şi regionale susŃin, fără rezerve, rolul primordial al administraŃiei publice (Crişan, 2007) în coordonarea şi realizarea acestui complex proces de evoluŃie a unei comunităŃi. În aceste condiŃii, este esenŃială analiza factorilor care pot influenŃa decizia la nivelul administraŃiei publice, inclusiv din perspectiva respectării unor documente programatice, elaborate şi de adoptate cu participarea largă a societăŃii civile. Dintre aceştia, cel mai important (şi, din păcate, extrem de vizibil) în administraŃia românească, este factorul politic.

SituaŃia este justificată şi prin faptul că procesul de selecŃie a reprezentanŃilor managementului public local (şi nu numai), respectiv alegerile, este, încă, unul eminamente politic, cetăŃeanul optând – pentru a-l reprezenta în actul de decizie – pentru unul din partide.

Nici varianta scrutinului uninominal nu generează o atenuare vizibilă a acestui aspect. Ba, mai mult, poate genera probleme suplimentare, legate de reprezentativitatea intereselor în numele cărora se iau anumite decizii, cât şi de dificultatea realizării unei majorităŃi strict necesare pentru adoptarea legală a anumitor soluŃii.

Page 222: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

222

În aceste condiŃii, este important să analizăm în ce măsură instabilitatea şi fluctuaŃia politică - şi înŃelegem prin aceasta nu doar fluctuaŃia la putere a diverselor persoane, ci şi modul în care aceştia îşi definesc şi îşi susŃin, pe termen lung, concepŃiile referitoare la rezolvarea diverselor probleme ale comunităŃii - influenŃează dezvoltarea consolidată şi complexă a spaŃiului de referinŃă.

Politicul şi influenŃa asupra deciziilor manageriale

Pentru a da un răspuns la această problemă, vom analiza, mai întâi, legătura între management şi administraŃie, comportamentul celei din urmă fiind decisiv pentru nivelul şi durabilitatea dezvoltării locale.

Încercând să definim cele două concepte de bază, vom întâmpina, totuşi, unele greutăŃi, numai în limba engleză existând 14 sensuri ale cuvântului „administraŃie”. În principiu, însă, în opinia noastră, administraŃia este un domeniu cu un caracter teoretic şi un conŃinut limitat la aspectele ce Ńin de structura unui sistem (administrativ), de legile, regulile şi regulamentele pe baza cărora acesta este organizat şi funcŃionează într-o Ńară, în timp ce managementul are un caracter practic şi un conŃinut multidimensional.

Pe de altă parte, administraŃia reuneşte un aparat format din instituŃii ale statului - create pentru a aplica regulamente, proceduri şi politici, acte normative etc. - iar managementul constituie un ansamblu al proceselor şi relaŃiilor din cadrul unei organizaŃii, prin care se urmăreşte realizarea unor obiective predefinite. Cu alte cuvinte, într-o organizaŃie, managementul este reprezentat de un grup de persoane responsabile pentru realizarea unor obiective, iar administraŃia este reprezentată de structuri instituŃionale distincte.

Relativ la raportul între administraŃia publică şi managementul public, se păstrează (sau chiar se accentuează) aceleaşi diferenŃe specifice. Apreciem, în acest sens, că administraŃia publică este reprezentată de un aparat în care se desfăşoară un ansamblu de activităŃi pentru elaborarea şi aplicarea de acte normative, regulamente şi programe politice, norme metodologice, în timp ce managementul public urmăreşte crearea sistemului de conducere în cadrul organizaŃiilor publice, pentru realizarea cu maximă eficienŃă a obiectivelor propuse, în condiŃiile asumării responsabilităŃii pentru rezultatele obŃinute.

AdministraŃia publică este orientată, aşadar, asupra proceselor, a procedurilor şi a proprietăŃii, în timp ce managerul îşi orientează activitatea pe obŃinerea de rezultate (preluând, în acest sens, responsabilităŃile derivate din propria misiune).

Legat de definirea managementului public, considerăm important să insistăm asupra faptului că acesta urmăreşte integrarea diverselor abordări – politică, legală etc. - în procesul de îndeplinire a mandatului autorităŃii, respectiv în furnizarea de servicii pentru colectivitate (în ansamblul ei sau pentru segmente importante ale acesteia). Ori, în aceste condiŃii devin extrem de importante atât aspectul caracterului politic al puterii, cât şi cel al cadrului legislativ care fundamentează acŃiunea managerială (şi, însăşi, funcŃionarea administraŃiei).

Page 223: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

223

Apare în discuŃie, implicit, şi o altă temă majoră şi controversată a ştiinŃei conducerii în administraŃie – relaŃia dintre management şi drept, reluată recent într-o nouă lucrare românească (Alexandru, 2004).

Din perspectiva dezvoltării durabile, este interesant de semnalat faptul că raportul dintre cele două se modifică şi funcŃie de nivelul la care este analizat – central sau local.

Astfel, la nivelul administraŃiei locale – şi în condiŃiile unei autonomii şi a unei descentralizări reale şi a creşterii concreteŃii actului de conducere - managementul creşte în importanŃă, în detrimentul procesului „legislativ”. De aceea, chiar dacă la acest nivel se constată o intensă activitate normativ-legislativă (două din autorităŃile locale, respectiv Consiliul local şi Consiliul judeŃean, având atribute aproape exclusive de emitere de hotărâri şi de alte acte administrative), pentru colectivitate este esenŃial modul în care managementul public reuşeşte să-i gestioneze resursele şi să satisfacă, cât mai bine, aşteptările şi interesele membrilor ei, generând dezvoltare.

La nivel central creşte, în schimb, rolul şi importanŃa misiunii de reglementare a diverselor activităŃi şi domenii, managementul având preocupări în sfera alocării de resurse şi a implementării unitare a unor acte administrative cu un grad mare de generalitate.

De asemenea, acest raport este influenŃat şi de gradul de descentralizare şi de autonomie locală care se manifestă la nivelul unei comunităŃi. Este clar, bunăoară, că acolo unde autorităŃile au o libertate sporită de acŃiune, constrângerile legale se limitează doar la anumite acte normative de bază (fundamentale pentru toată administraŃia publică şi elaborate, de regulă, la nivel central), existând posibilitatea ca managementul să ia, cu mai multă uşurinŃă, deciziile esenŃiale pentru dezvoltarea comunităŃii. Fără îndoială, acest raport este impus de însăşi dezvoltarea comunităŃii din arealul de analiză, care poate genera o presiune asupra factorilor de decizie, determinându-i la un anumit mod de acŃiune.

Apreciem, aşadar, că dacă la nivel macro, aspectele legislative primează asupra celor manageriale, la nivelul APL acest raport înclină spre o anumită dominanŃă a componentei manageriale a sectorului public (concreteŃea acŃiunii administrative creşte spre nivelele de bază, în dauna celei de reglementare). De aceea, întrucât dezvoltarea durabilă constituie, preponderent, apanajul micro-comunităŃilor, este important cine asigură managementul administraŃiei publice şi, implicit, al resurselor pe care aceasta le deŃine (sub efectul unei legislaŃii tot mai favorizante, al autonomiei locale şi al descentralizării, inclusiv financiare !).

Dincolo de diversele abordări, este demn de reŃinut faptul că managementul public ia în considerare şi influenŃele tuturor factorilor mediului ambiant (respectiv economici, politici, culturali, legislativi etc.), nu doar pe cele ale factorilor sociali.

Ca o sinteză a acestor preocupări de definire, ne raliem opiniei (Androniceanu, 2004), care considera, printre altele, că „managementul public studiază procesele şi relaŃiile de management existente între componentele sistemului administrativ, dar şi în cadrul acestora, în scopul descoperirii de

Page 224: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

224

principii şi de legităŃi generale, de metode şi de tehnici pentru îmbunătăŃirea previziunii, organizării şi coordonării, administrării resurselor, controlului şi evaluării activităŃilor” - toate subsumate nevoii de a creşte gradul de satisfacere a interesului public şi a aşteptărilor cetăŃenilor.

Din perspectiva influenŃei managementului public asupra dezvoltării durabile a comunităŃilor locale, trebuie semnalată şi existenŃa unor interdependenŃe între managementul public şi alte domenii - marketingul public, dreptul administrativ, administraŃia publică, informatica administrativă, psihologia socială etc. De asemenea, pentru o delimitare corectă a conŃinutului managementului public, trebuie evidenŃiat şi faptul că acesta studiază procese şi relaŃii identificate în sectorul public pe patru niveluri:

� în afara sistemului administrativ dintr-o Ńară, în relaŃiile internaŃionale;

� între componentele – organizaŃii - existente în structura sistemului administrativ dintr-o Ńară (grupate pe cele trei ramuri ale autorităŃii - legislativă, executivă, juridică);

� în cadrul autorităŃilor administrative, ca entităŃi distincte ale structurii unui sistem administrativ;

� în cadrul organizaŃiilor care desfăşoară activităŃi de interes public (şi care nu fac parte din structura sistemului administrativ).

În acest context, vom observa faptul că influenŃa factorului politic apare şi se manifestă – sub diverse forme şi cu diverse intensităŃi – pe toate cele 4 paliere ale sistemului relaŃional al administraŃiei publice, determinând o anumită orientare a deciziilor manageriale strategice.

Pe de altă parte, ştiinŃa managementului public urmăreşte identificarea principiilor şi a legităŃilor generale şi specifice pentru acest sector (şi, mai ales, pentru instituŃiile publice), care - prin conŃinutul lor – trebuie să asigure fundamentele necesare satisfacerii interesului general. Se observă, în acest sens, că principiile şi legităŃile de bază ale managementului public sunt, de fapt, o rezultantă a proceselor de analiză şi de sinteză a unui număr reprezentativ de situaŃii practice identificate în acest sector. Pe baza acestora s-au tras anumite concluzii care, ulterior, au fost extrapolate şi incluse în ceea ce defineşte, în mare măsură, modul de organizare şi funcŃionare a activităŃii din acest domeniu.

Acest lucru are o importanŃă deosebită din perspectiva realizării dezvoltării durabile, căci conŃinutul acesteia este condiŃionat, aşadar, de multiplele realităŃi ale comunităŃii, în evoluŃia sa continuă (comunitate care „dictează”, într-un fel, inclusiv modul de conducere a treburilor, dar şi cadrul normativ care trebuie asigurat), impusă de „motorul” acestei dinamici, respectiv de satisfacerea interesul public general.

În aceste condiŃii, sensul şi dimensiunea dezvoltării durabile sunt decise, în mare măsură, de nevoile generale şi specifice ale colectivităŃii în sine.

Vom constata, însă, că una din problemele dificile ale managementului public este tocmai definirea şi acceptarea interesului general, întrucât, în fapt, există - funcŃie de segmentele majore componente ale structurii comunităŃii - o

Page 225: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

225

serie de interese specifice (adesea chiar antagonice) care, la un moment dat şi într-un anumit context, pot deveni (sau se pot impune) drept interese majoritare.

De aceea, mai mult ca în alte domenii ale managementului, în cazul sectorului public – fiind vorba de resursele contribuabilului - extrem de importante sunt cunoaşterea şi luarea în considerare a influenŃelor mediului extern (din care fac parte, evident, şi diversele grupuri de interese care îl compun). Ori, tocmai aici apare şi se impune problema extrem de complexă a relaŃiei dintre politică şi administraŃie (implicit şi managementul public), care poate fi abordată şi din perspectiva activităŃilor cu caracter politic care sunt desfăşurate nelegitim de către funcŃionarii publici sau a activităŃilor partizane impuse celor din administraŃie de către unii lideri politici (Radu şi Cobârzan, 2003, pp. 5).

EsenŃială şi necesară ni se pare definirea /„delimitarea” liniei care separă politicul de administraŃie, respectiv definirea punctului până la care se poate exercita autoritatea acestuia asupra administraŃiei.

Dacă pornim de la definiŃia politicii (Hague, 1992, p. 3), respectiv „arta sau procesul prin care se ating scopurile colective”, rezultă că orice decizie şi, implicit, activitate a administraŃiei publice poate fi interpretată ca fiind una politică. Desigur, definiŃia lapidară nu poate ascunde faptul că orice mod de satisfacere a „scopurilor colective” presupune decizia unui segment distinct al comunităŃii, în baza unor interese relativ comune (sau negociate) de grup.

Reprezentativitatea grupului respectiv (inclusiv importanŃa lui economică şi socială pentru comunitate) nu este validată, din păcate, decât pe căi politice, respectiv prin votul electoratului, procentul obŃinut indicând încrederea de care acesta se bucură în rândul electoratului (şi nu gradul de îndeplinire a obiectivelor asumate sau efortul depus în această direcŃie).

Inevitabil, politica se impune, aşadar, nu doctrinar, ci prin oameni, astfel că sensul iniŃial al definiŃiei sale se diluează substanŃial, o anumită opŃiune a electoratului ne-garantând aplicarea unei soluŃii considerate potrivită pentru rezolvarea anumitei probleme.

Din punct de vedere legal, posibilităŃile scăderii influenŃei politice asupra procesului decizional la nivelul managementului public local sunt nesemnificative şi ineficace. Cu toate acestea, cel puŃin teoretic, sesizăm, la prima vedere, cel puŃin 3 soluŃii ale „îndepărtării” (sau, măcar, a atenuării) influenŃei politicului:

� profesionalizarea funcŃiilor publice; � delegarea unor decizii spre funcŃionarii publici apolitici; � participarea, amplă şi concretă, a societăŃii civile la procesul

decizional. O altă soluŃie – mai dificilă de aplicat, în conjunctura actuală, în Ńara

noastră – ar putea fi reglementarea, la fel ca în alte state, a limitelor influenŃelor politicului în administraŃie (elemente restrictive se regăsesc, totuşi, şi în legislaŃia românească actuală, ca de exemplu interzicerea organizării de către funcŃionarii publici a unor activităŃi politice).

Page 226: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

226

Desigur, mai ales dacă influenŃa politicului persistă şi este semnificativă, apare şi întrebarea (firească, de altfel) – cine conduce (sau ar trebui să conducă) administraŃia?

Evident că un prim răspuns – care Ńine cont şi de regulile jocului democratic – este că aleşii locali, ca reprezentanŃi legitimi ai voinŃei poporului, sunt cei care conduc administraŃia. Luând în calcul, însă, şi nevoia de expertiză şi, respectiv, de legalitate a oricărei decizii luate, este clar că şi rolul funcŃionarilor publici – în calitatea lor de specialişti în administraŃie – rămâne esenŃial.

Pe de altă parte, ni se par extrem de interesante, în context, şi observaŃiile legate de influenŃa administraŃiei publice asupra elementului politic, care se realizează, după unele aprecieri (Alexandru I, 2004, pp. 79) şi prin:

� modul în care funcŃionarii publici oferă sau filtrează informaŃiile de interes pentru politicieni /aleşii locali;

� documentaŃiile furnizate în cazul unor activităŃi de previziune / planificare;

� pregătirea şi fundamentarea unor documente ce trebuie decise de politic;

� execuŃia / implementarea unor decizii etc. În plus, trebuie subliniat şi faptul că politicienii / aleşii sunt supuşi şi

diverselor categorii de presiuni (gen sindicate) şi că ei suferă de o anumită instabilitate pe funcŃii (în comparaŃie cu stabilitatea - am putea spune chiar „inamovibilitatea” - funcŃionarilor publici).

Profesionalizarea funcŃiilor publice (sau măcar a unei părŃi din acestea) poate asigura atât existenŃa (cât şi manifestarea) expertizei şi la nivelul de vârf al deciziei, cât şi reducerea influenŃei aparatului funcŃionăresc (birocratic) asupra factorului politic de conducere.

Merită subliniată, în context, şi o observaŃie extrem de interesantă (Rourke, 1972, pp. 5), care evidenŃiază faptul că funcŃionarii publici nu reacŃionează semnificativ la schimbarea guvernelor (respectiv a posibililor factori de influenŃă) decât în măsura în care acest demers implică şi apariŃia unor posibile ameninŃări la adresa lor.

În context, ar trebui ca dezvoltarea durabilă – care nu constituie o ameninŃare reală pentru aparatul funcŃionăresc – să nu întâmpine o rezistenŃă din partea acestuia, chiar dacă este impusă de factorul politic.

Pornind de la observaŃia anterioară, să remarcăm, de asemenea, şi faptul că funcŃionarii publici reacŃionează pozitiv la implementarea oricărui act normativ, în măsura în care acesta nu îi vizează, direct sau indirect. ObservaŃiile anterioare sunt extrem de importante întrucât – în condiŃiile instabilităŃii / fluctuaŃiei factorului politic – dezvoltarea durabilă are nevoie de piloni pe care să se sprijine, în speŃă pe funcŃionarii care asigură fundamentarea deciziilor legate de utilizarea resurselor.

În fapt, dincolo de resurse consistente, dezvoltarea durabilă are nevoie şi de o continuitate la nivel conceptual şi al sprijinului acordat de factorul de decizie.

Cu atât mai mult cu cât teoreticienii translatează relaŃia om politic – funcŃionar public şi într-un alt plan, respectiv în relaŃia (de tip competiŃie, conflict,

Page 227: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

227

colaborare etc.) dintre puterea politică (legitimată prin voinŃa poporului) şi profesionalism (legitimat prin competenŃă).

În acest sens, funcŃie de conŃinutul relaŃiei, literatura de specialitate evidenŃiază, conform Hague, câteva modele teoretice:

� modelul „Triunghiul de fier” – deciziile sunt luate de liderii politici, funcŃionarii de rang înalt şi conducătorii grupurilor de interese;

� modelul „ReŃelelor de influenŃă” – este o prelungire a modelului anterior, deciziile fiind luate, de fapt, de actorii vieŃii politico-administrative, reuniŃi în „issue networks” (respectiv, în reŃele care pot să influenŃeze rezolvarea unei probleme a comunităŃii);

� modelele lui Peters - care prezintă 5 tipuri de derulare a relaŃiilor, respective:

o modelul formal-legal (sau „Yes, Minister!”) – în care deciziile sunt luate de oamenii politici, iar funcŃionarii sunt simpli executanŃi;

o modelul comunitar – în care aleşii şi funcŃionarii de carieră conlucrează în luarea deciziilor, în baza unor negocieri anterioare sau a unui trecut comun (mai ales într-o societate cu probleme complexe, unde este nevoie majoră de expertiză);

o modelul comunitar-funcŃional, asemănător cu cel anterior (cu observaŃia că această colaborare se realizează sectorial, pe domenii sau departamente), asimilat „teoriei pluraliste”, în care este societatea este condusă de elitele specifice fiecărui domeniu major de activitate);

o modelul adversial – care presupune o competiŃie sau chiar conflicte între aleşi şi funcŃionari şi care se impune, de regulă, la schimbările radicale de guvernare, care pot aduce cu ele ameninŃări la adresa aparatului birocratic (este, însă, un model tranziŃional, căci – prin impunerea unei alternative sau prin compromis – se ajunge la un alt model);

o modelul statului administrativ – caracterizat prin rolul predominant al birocraŃiei şi impus, mai ales, în sistemele politice instabile, în care este nevoie de administraŃie pentru luarea unor decizii (specific, însă, şi cazului în care corpul funcŃionarilor publice este extrem de puternic).

În realitate, însă, toate aceste modele se reduc la două, funcŃie de cine are rolul dominant – politicianul sau funcŃionarul public (între ele se poate intercala, eventual, şi modelul comunitar /sau comunitar-funcŃional, în măsura în care cei doi protagonişti cooperează în interesul comun).

În momentul de faŃă, majoritatea modelelor încearcă să aducă în prim-plan şi un alt protagonist (de altfel, esenŃial) – cetăŃeanul, care are asupra celorlalŃi actori principali un ascendent moral, determinat de votul democratic acordat politicienilor şi de contribuŃiile sale financiare (care susŃin funcŃionarea aparatului administrativ). Participarea cetăŃeanului la actul de decizie dă consistenŃă procesului democratic al guvernării locale, contribuind la cunoaşterea mai facilă a interesului majoritar, dar şi la implementarea, cu eficienŃă, a soluŃiilor menite să-l satisfacă.

Page 228: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

228

Mai mult, prin acest contact cu structurile asociative ale societăŃii civile, managementul public poate asigura o previzionare realistă a întregului sistem de obiective specifice (pe fiecare din segmentele de bază ale comunităŃii), esenŃială în definirea şi atingerea obiectivului general. În funcŃie de acesta, reprezentanŃii managementului public pot concepe, de altfel, structuri adecvate ale sistemului administrativ (în ansamblu) şi ale fiecărei instituŃii publice (în parte), coeziunea fiind asigurată de buna coordonare (la nivel de sistem şi de componente), cât şi de motivarea adecvată a resurselor umane, funcŃie de gradul de realizare a obiectivelor previzionate pentru sectorul public.

În plus, realizarea obiectivului fundamental impune - din partea titularilor de posturi şi funcŃii publice de conducere şi execuŃie - un plus de responsabilitate în gestionarea tuturor categoriilor de resurse de care dispune sectorul public (respectiv umane, informaŃionale, materiale, financiare etc.). De aceea, cunoaşterea modului în care sunt utilizate resursele atrase în sistem, cât şi identificarea gradului în care sunt satisfăcute, în acest fel, nevoile sociale (generale şi specifice), impun o monitorizare permanentă, realizată atât prin control, cât şi prin evaluarea nivelului performanŃelor obŃinute în sectorul public, la nivel general şi al fiecărei organizaŃii în parte.

InformaŃiile rezultate din controlul şi din analizele efectuate - în cadrul sistemului administrativ şi în fiecare organizaŃie publică - reprezintă baza pentru îmbunătăŃirea nivelului performanŃelor manageriale obŃinute în procesul de realizare a obiectivului fundamental. Într-o astfel de viziune, factorul politic - ca mandatat al cetăŃeanului – preia spre conducere temporară un sistem care funcŃionează într-un echilibru relativ stabil, cu mecanisme interne de autoreglare, fundamentate pe principii şi reguli obiective. Dacă el vrea să intervină brutal, în numele unor interese particulare, sistemul va manifesta, cu siguranŃă, o reacŃie de respingere, determinându-l să renunŃe sau să se adapteze tendinŃelor generale de evoluŃie a administraŃiei.

Pe de altă, prin votul uninominal, cetăŃeanul are posibilitatea de a alege oameni din cadrul propriei comunităŃi, ceea ce poate contribui la stabilitatea sistemului.

Desigur, o astfel de abordare poate să sugereze revenirea la tiparele clasice de percepere a sistemului administrativ (şi a organizaŃiilor sale componente) ca pe un aparat birocratic, deşi, aceasta creează, în fapt, premise pentru implementarea Noului Management Public (NMP). Căci, în realitate, concentrarea managementului exclusiv pe rezultate, - respectiv pe atingerea unui nivel determinat al performanŃei (reflectat în creşterea gradului de satisfacere a interesului public general şi a nevoilor sociale specifice, cumulate în ceea ce presupune dezvoltarea durabilă) asigură o dinamică internă a sistemului administrativ şi o flexibilitate sporită, ce poate să genereze răspunsul adecvat la influenŃele factorilor externi, inclusiv al celui politic.

În acest sens, NMP – care vizează şi apropierea de managementul din mediul de afaceri – urmăreşte proiectarea şi implementarea acelui sistem de conducere care poate satisface cel mai bine, prin activităŃile desfăşurate, nevoile

Page 229: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

229

sociale, determinate şi sintetizate în conŃinutul interesului public şi al dezvoltării durabile.

Concluzii

Fără îndoială, problematica influenŃei factorului politic asupra asigurării unui proces continuu de dezvoltare economico-socială durabilă este extrem de complexă, mai ales că, în perioada actuală, ea introduce în discuŃie câteva elemente suplimentare:

� Creşterea riscului instabilităŃii politice prin votul uninominal - care dispersează forŃele şi face dificilă asigurarea unei majorităŃi capabilă să impună o anumită strategie sau program de dezvoltare;

� EvoluŃia autorităŃilor publice locale într-un mediu tot mai turbulent, cu multipli şi diverşi factori de influenŃă, proveniŃi inclusiv din spaŃiul european, impune ca strict necesară existenŃa unor documente de planificare - politici publice şi strategii - la care să se raporteze factorii politici de decizie, în cazul nostru aleşii locali, pentru a exprima cât mai bine şi oportun voinŃa comunităŃii;

� În acest context, un element perturbator îl reprezintă ne-suprapunerea duratei programelor electorale cu cea a documentelor de planificare, decalajele având efecte în planul asigurării continuităŃii deciziilor legate de prioritatea anumitor proiecte de dezvoltare durabilă şi al gestionării resurselor locale aferente, angajate în baza programării multi-anuale;

� În condiŃiile existenŃei unor angajamente financiare majore în proiecte complexe de dezvoltare, locală şi zonală, durabilă – care pot afecta esenŃial destinul comunităŃilor în cauză – apare tot mai pregnantă nevoia repartizării uniforme, pe ani şi spaŃial, a riscurilor legate de optimul nivelului gradului de îndatorare şi a asigurării unui capacităŃi financiare corespunzătoare;

� Dezvoltarea durabilă presupune realizarea unor investiŃii majore, ce impun colaborarea instituŃională şi gestionarea resurselor la nivel zonal, cât şi creşterea gradului de generalitate al interesului comun, ceea ce presupune trecerea la aplicarea principiului inter-comunalităŃii şi la găsirea unor mecanisme eficiente de consultare cu societatea civilă.

Cel puŃin din aceste considerente, suntem îndreptăŃiŃi să afirmăm că pentru reprezentanŃii clasei politice de la nivel local urmează un test esenŃial în demonstrarea profesionalismului lor şi, mai ales, a faptului că sunt în slujba interesului cetăŃenilor care le-au încredinŃat votul şi mandatul de a participa la decizii, în numele comunităŃii.

Bibliografie

Alexandru, I., 2004, Dreptul şi managementul: Dihotomie sau complementaritate. Impactul Informatizării, Editura All Beck, Bucureşti;

Alexandru, I., 2004, Politică, administraŃie, justiŃie, Editura All Beck, Bucureşti,

Armenia, Androniceanu, 2004, NoutăŃi în managementul public, Editura Universitară, Bucureşti;

Page 230: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

230

Crişan, Gh., 2007, Managementul public în contextul reformei administraŃiei publice, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara

Hague, R., ş.a., 1992, Political Science. A comparative introduction, St.Martin’s Press, New York;

Radu, L. ; Bianca, Cobârzan, 2003, AdministraŃie publică comparată, Curs predat în cadrul Programului de Masterat în AdministraŃia Publică, derulat de INA Bucureşti în colaborare cu Universitatea „Babeş - Bolyai”, Cluj Napoca;

Rourke, F., 1972, Bureaucratic Power in National Politics, Little, Brown and Co., Boston.

Page 231: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

231

CONSIDERATIONS CONCERNING THE JUST VALUE OF THE FINANCIAL INSTRUMENTS ACCORDING TO

THE IAS 32 AND IAS 39

Dorel Mateş* Veronica Grosu** Marian Socoliuc*** *West University of Timisoara, Pestalozzi Street, No.16, 0256/490698,

[email protected] **„Ştefan cel Mare” University of Suceava, UniversităŃii Street, No.9, 0230-520236

[email protected], ***„Ştefan cel Mare” University of Suceava, UniversităŃii Street, No.9, 0230-520236,

[email protected]

Abstract Since 2005 the societies quoted have started to apply the international financial

reporting standards IAS/IFRS for the drawing up and the publishing of the balance sheet. The objective of the IFRS, except for the fact that they aim at the harmonization of the ways of drawing up the financial statements, is that of drawing near the patrimony value close to its current value.

Applying the standards IAS 32 and IAS 39, which introduce, in particular a new classification of the financial instruments has new significations within the accounting administration of the security operations made by the use of the derived financial instruments. Particularly, the IAS 39 focuses on the assessment of the financial instruments specifying the application and utility area of the just value, as well as of the evaluation criterion. We will try to detail the situations when an assessment at the just value takes place and to the acquisition cost or the liquidated cost underlying in the same time all the security operations at the accounting level, described in this standards.

Keywords: financial instruments, jute value, IAS 32, IAS 39, IFRS, financial risk Introduction - the necessity and importance of the introduction of the international financial reporting standards IAS/IFRS The world economic frame has suffered in the past few years an inevitable and irreversible process of transformation. The main directions of these changes are directed to the globalization of the markets, the technological process, the informational and communication system, the extension of the borders of the EU and to a series of reforms from the social and fiscal area that have given this context of reference more complex and more unstable. These new modifications have transformed the borders of the markets, canceling the physical and geographical distances as well as the commercial and financial barriers, allowing the free circulation of goods services, capitals and information. In the process of internationalizing the economic interests of the entities, determined by the growth factors, the competitively and the competition, the operative horizons of the economic entities have extended, that have been put in the situation of facing the capital circulation and the commercial operations with

Page 232: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

232

connotations on the international market. The application at the international level of a series of accounting standards for the drawing up and the presentation of the annual financial statements represents an important and unquestionable step, that comports various difficulties, at the practical level and not only. The users need information that would allow them to have a better understanding of the signification of the financial instruments balance and extra balance related regarding the financial position of the enterprise, the performances and the cash flows, as well as of the assessment of the amounts, the moment of the appearance and the certainty of the future cash flows associated with these instruments. IAS 32 – Financial instruments: - presentation – treats all the types of the financial instruments, recognized and not recognized and it must applied for the contracts for the sale and the purchase of a non-financiary element that can be discounted in cash through another financial instrument or through a change of financial instruments, as the contracts would be financial instruments. According to the IAS 32, the financial instrument is any contract that leads to a financial asset of an entity, as well as to a financial instrument of equity ownership or of debts of another society. a) The financial asset is any active under the form of :

- Money in cash available; - The contractul right to be cashed, to cash money or othe financial asset; - The contractual right to change financial instruments in potentially

favorable conditions; - A contract that will or can be discounted in instruments of equity

ownership of an entity. b) The financial debt is the contractual obligation to:

- Deliver a financial asset ; - Change financial instruments in potentially unfavorable conditions; - To be discounted in instruments of equity ownership of the entity.

c) The instruments of equity ownership represents any contract that proves the existence of a residuary interest in the assets of an entity after the deduction of all its debts. The obligation to issue a equity ownership instrument is not a financial debt, because it has as result an increase of the equity ownership and cannot generate a loss for the company.

d) The just value – represents the amount with whichan asset can be changed or liquidated a debt in a closed transaction in objective conditions, between the parties who know and by the expression of the free will of this one.

The desciption of the just value of the financial instruments can be found in the IAS 39 „Financial Instruments – recognition and evaluation” which treats issues of recognition and the assessment of the financial instruments. This standard sets the recognition principles, evaluation and presentation of the information on the financial instruments from the financial statements, standard that increases significantly the use of the just value in the accounting of the financial instruments, especially in the asset part of the balance. IAS 39 distinguishes four classes of financial assets, more specific the assets owned at their just value in the profit and

Page 233: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

233

loss account, the available assets for the sale of the assets held until the due time and the loans and debts. Moreover, it identifies two classes of financial debts, those for the just value and the debts presented at the normalised cost. The specific accounting approach for each case classifies and establishes the accounting treatment for three types of security against risks: just value, cash flow and the investments. The incorporated instruments derived – represent a component of a hybrid instrument that includes also a host contract non derived- having as effect the fact that the variation model of the cash flows generated by the combined instrument is similar to that of a derived instrument. A derived instrument that is attached to a financial instrument, but that is based on a contract, can be transferred irrespective of the fact that that instrument is not an incorporate derived instrument.but a separate financial instrument. The evaluation of the financial instruments and of the incorporate derivates is made to the: - just value, its definition has been described above; - liquidated cost, that represents that value at which the financial asset of the financial debt is evaluated at the moment of the initial recognition, minus the reimbursements of principal, plus or minus the cumulated depreciation of the bonuses or discounts, minus any associated reduction or the impossibility to cash. The calculation of the depreciation must use the effective rate of the interest and not the nominal rate of the interest.

Covering against the risk (hedging)

Any covering against the associated risk to the just value of an asset or recognized debt, such as modifications of the just value of some fixed rate debenture, as a consequence of the modifications of the market rates of the inetrests. At the accounting level, to proceed to an operation of security means that the company designates one or more financial assets, so that the variation of the just value would compensate partially or totally, the variation of the just value of the treasury flows afferent to the covered element.

The covered elements can be an asset, a liability, an engagement or a future forecasted transaction, that exposes the enterprise to a certain risk regarding the just value or the variation of the future treasury flows and that is designated, in the accounting of covering, as being covered.

The covering instrument representd a designated derivate or another financial asset or libility (in cases well specified) from which it is expected that the just value or the treasury flows would compensate the variation of the just value or the treasury flows referring to a an elemnt designated covered. According to the IAS 39, an asset or a liability cannot be designated as a covering instrument, in a covering accounting, only if it covers the risks of fluctuation of the foreign exchange. So, it is recognized as a covery instrument, either a financial asset or a derived financial liability, either an asset or a non-derived financial liability, but this aims, exclusively, at the risk exchange administration.

Page 234: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

234

Example At the end of the financial year 200x, an economic entity receives from a

commercial partner, an order of goos of a value of 10 000lei. The operation must be made on the 28.02.200x +1, for the protection of the foreign exchange, the entity has sold 10 000 lei at the exchange rate of 3.65 lei/ euro. The rate exchange of the euro on the 31.12.200x is of 3.65euro. On the 12.02.200x, the leu exchange rate is 3.70/ euro. At the closure of the financial year 200x, the benefit generated by the covering instrument is of 10 000 x (3.75-3.65) = 1000lei. It is compensated by a loss of the same value generated by the covered element. The accounting registrations made by the economic entity are:

- on the 31.12.200X the covering operation is made Covery instruments = Benefits from the coveries 10.000 x 3,7=3700 lei

against the rate exchange variations (equity ownership.)

- on the 12.02.200X+1 the transaction is made and the lei are sold: % = Covering instruments

1500 Current accounts in the banks 500 10 000 x (3,75-3,70) Expenses with the exchange differences 1000 10 000 E x (3,70-3,65) Benefits from the covering against = expenses with the exchange differences 1000 ( equity ownership) the exchange variations

We can see that the financial year 200x will be colsed with a net benefit of 500 (1500-1000)u.m, which corresponds to a foreign exchange difference between the exchange rate on the term and the exchange rate at the date of the sale (10 000E x (3,75-3,70)=500).

The notion of the just value is based on the presumption that the enterprise continues its activity, without the intention or the necessity to liquidate or to limit significantly its activities and without the need to make a transaction in unfavorable conditions. In this manner, the just value is not the size that an enterprise would receive or would pay with the cases of forced transactions or involuntary liquidation.Although the just value reflects the the credit risk of the instrument. On an active market, the just value is determined when there are quoted prices on this market, such prices represent the best estimation of the just value and they are used in order to measure the financial asset and liability. A financial instrument is considered to be quoted, on an active market if the prices that reflect normal market transactions can be obtained rapidly and regularly, within the context of a

Page 235: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

235

money market, of an intermidiary, of an evaluation service or of a regulation agency. The quoted price in the case of the assets held and of the liabilities to issue, is generally, the price offered for sale. The quoted price adequate in the case of the assets to buy or for the held liabilities is generally the price offered when buying.When the prices at sale or at purchase are not available, the just value correponds to the price of the most recent transaction, if there have not been significant changes in the economic conditions, between the date of this transaction and the date of the assesment. If it is proved that the price of the most recent transaction is not the just value, it will proceed to the adjustment of the price respectively. In case there is no active market, the just value is determined by a special technique. The validation objectives of the evaluation models: the objective of the assesment techniques is to esatblish which would have been the price of an accomplished transaction, at the date of the closure of the accounts...that agree motivated by normal considerations. Thus, the evaluation includes all the factors that the ones that are active on the market would consider in the price determination, the hypothesis and the estimations detained must be coherent with the estimations and the hypothesis that others participants on the market will make for the determination of the price of the instrument. The models of evaluation susceptible to be used are: the assesment techniques set on the market, including the reference value existing on the market, of a similar instrument, the analysis of the future analysed flows and the models of evaluation and options.

Sequel – Cost of the depreciation and the method of the effective rate of the interest

Calculation relation of the liquidated cost is presented as follows: Liquidated cost =

initially registered value

- Reimbursements made in the name of the principal

± Amortisation of any difference between the iniitial and the due date value

-Provisions for the depreciation

The method of the effective rate of the interest id the calculation manner of

the liquidated cost and of the revenue and income regarding the interests, based on an effective rate of interest of a financial asset or liability. The effective rate of the interest is the rate at which, updating the future flows of treasury estimated, to receive or to pay, on the expected life duration of the financial instrument or when it is on a shorter period of time, it is obtained a value equal with the value written in the balance sheet. For the determination of the effective rate of the interest, the future flows estimated on the base of the contract terms referring to the financial instrument without taking into account the future expected losses.

Page 236: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

236

Conclusions We can ascertain that the international accounting practice and especially

the international standards of accountzing IAS/IFRS are oriented in certain cases, towards the elimination of the method of the cost in favor of the just value, that the IAS 32 and the IAS 39 define and present as we did previoulsy. In essence, it is about....the evaluation to the value that can define „ the market value”, considered by the european accounting values as just value. In order to better understand the reasons that have determined the introduction of the evaluation criterion, of the just value, it is important to underline the different balance structures, in accordance with the IAS/ IFRS in relation with the valid accounting practices in our country or from other countries, that derive from the communitary directives.

We can state that the just value constitutes an estimation corresponding to the evaluations from the balance sheet, estimation that should respect the general principle that states that the drawing up of the balance sheet or the faithful and correct representation; as a consequence this estimation must be credible. The IAS/IFRS favors in ceratin situations the criterion of the just value, so that we could undertand the reasons for which this evaluation criterion, in certain cases is chosen in favor of the cost, being preferred to this one.There is no doubt that, at first impression it could negative or at least regarded with a certain amount of scepticism, but understanding the reasons that are at the basis of this choice, the initial impression could be reviewed integrating this matter in a different function, that the international practice integrates to the balance sheet, knowing the implementation difficulties and the critical points of the new method of assesment. Bibliography

Choi F., & al., 2001, International accounting, The Dryden Press, London; Mateş Dorel(coord), 2006, Contabilitatea financiară a entităŃilor

economice, Editura Mirton, Timişoara; Mateş D., 2002, Contabilitatea financiară a întreprinderii între

normalizare şi armonizare, Editura Mirton, Timişora; Stolow H.,Lebas M., 2002, Corporate Financial Reporting – a global

perspective, Thomson Graphics, Breadford UK; Stefanno Azzali, Marco Alegrini, Alessandro Gaetano, Michele Pizzo,

Alberto Quagli, 2006, Principi contabili internazionali, Editura G. Giappicheli, Torino;

*** Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară, 2006, Editura CECCAR 2006;

*** Ghid de aplicare a Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară, 2006, Editura Economică, 2006.

Page 237: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

237

FINANCIAL STATEMENTS BETWEEN PROFESSIONAL AND SETTLED STANDARDIZATION

Dorel Mateş* Veronica Grosu** Marian Socoliuc*** *West University of Timisoara, Pestalozzi Street, No.16, 0256/490698,

[email protected] **„Ştefan cel Mare” University of Suceava, UniversităŃii Street, No.9, 0230-520236

[email protected], ***„Ştefan cel Mare” University of Suceava, UniversităŃii Street, No.9, 0230-520236,

[email protected]

Abstract Financial statements and accountancy in its whole, constitutes a real means of

communication in the economical-financial world. This always explains the fact that lately we testify the most important confrontations and debates on the accountancy level, to all these we must add the financial scandals that have taken place the past few years inside some widely known organizations. This makes that the issue of finding a common accountancy language is a priority for all countries, with the purpose of making easier the economical and financial communication in the world.

Keywords: accountant process, financial statement, professional standardization, settled standardization, economic decisions

Approaches of the accountant standardization concept

The accountant standardization is the process by which there are rules and norms of presentation set for the synthesis documents, the methods and accountant terminology is defined, applicable totally or partially for some countries, companies and specialists of the accountant profession. Standardization supposes also the existence of capable authorities that establish rules or norms, to make them mandatory and to sanction the non-applying to those rules.

The effort of standardization as well as the product of this one is materialized in (Ristea, 2002): - definition of concepts, principles and accountant norms based on a precise

terminology and identical for all users of accountant information; - their practical applicability for insuring the comparability in time and space, of

the relevance and credibility of the accountancy information; The nucleus of the standardization is represented by the elaboration of the

accountant norms (accountant standards in the Anglo-Saxon accountancy). The accountant norm represents a rule or more rules constituted as a

system of reference for the production of accountant information and their social validation of financial standings. Reported to the production trajectory and the utilization of the use of accountant rules, the accountant norms are presented in:

Page 238: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

238

- up to the accountant process – under the form of principles, rules and procedures constituted as a reference system;

- Down to the accountant process – as a system of ratification of financial statements by the accredited and acknowledged professionals.

The accountant doctrine knows two forms of standardization: - Legal or settled standardization- it is imposed to all in the virtue of the legal

texts (laws) and settled texts (ordinances, H.G., OMFP, etc.) - Professional standardization – it is imposed only to the according

professionals, and by the profession in the production of accountant information and their social validation.

If we regard the accountancy- fiscal report from the point of view of the standardization of the accountancy we can distinguish more approaches; pragmatic, political, mixed and wide.

a) The approach from the pragmatic point of view, it supposes an initiative from the part of the Professional Association, as far as the elaboration and the application of the accountant rules are concerned. In this case the determination of the financial position and the financial performances are realized in the conditions where there are no conflict phases, between the accountant and fiscal rules. Even if there is the principle of the faithful image comes first, the fiscal interest distortions, for most of the times the accountant information. In the case of pragmatic approach, the determination of the result of the fiscal year has at its fundament the evaluation of the assets, the debts, the capitals, the income and the expenses applying the basic principles of accountancy. (independence of the exercise, prudence, continuity of the activity, non-compensation, etc.) but also the fiscal regulations in the field.

b) The approach from the political point of view, means the intervention of the state in the regulation of the accountancy- fiscal report. The approach is specific to France and Germany, where the accountant rules are integrated in laws, regulations, norms, and the accountant profession is in general attached to the public power.

c) The mixed approach is based on the combination between the pragmatic and the political approach, the public intervention making it mandatory to introduce elaborated norms by the professional organisms. It is specific to the United States of America, where the fiscal law has a certain influence on the accountant profession, and the basic rules take into account the general accountancy principles, the accountant profession being independent from the public power.

d) The wide approach takes into account the participation to the regulation of the report between the accountancy and fiscal, of the professional syndicates and owner associations that are consulted for the elaboration of the accountant norms. Romania is part of the category of countries that have restrictive

accountancy standardization, due to the influence of fiscal regulations in the

Page 239: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

239

process of production, validation and ratification of accountant information. Ranking Romania in the category of the countries with restrictive standardization, is a consequence of implication of the Minister of Public Finances in the activity of accountant standardization.

Conceptual approaches regarding the financial statements

The final product of the accountancy activity is materialized in the financial statements. Through these, all the transactions from the economical- financial activity of the company or entity are classified and synthesized in the view of the American organism of standardization. Financial Accounting Standards Boards (FASB)3,financial statements are defined as the central element of financial report, answering to the main purpose, that is to communicate the accountant information to the users, and the financial reporting takes into account three major objectives: � Supplying the useful information to the accomplishment of the business and taking the economic decisions, the users of the financial information can be internal (management of the company) and external (owners, bankers, suppliers, investors, employees, clients, financial analysts, fiscal authorities, standard people, legal, etc.)

� Supplying intelligible information, capable to help the investors and the creditors to foresee the future flows of the treasury of the company. These type of flows show the capacity of the company to pay dividends, and interests, which, in exchange, influence the market value of actions and obligations issued. Thus, the American organism of standardization recognizes the primate of monetary flows before the result type information that are the consequences of applying a accruals basis of accountancy.

� Supplying information relative to the economical resources of the company, the obligations towards the creditors and owners, as well as the effects of the transactions or the events that put their fingerprint on the resources and the right regarding resources.

In the French specialty literature, the financial statements can be found as accountant documents of synthesis, being defined as statements made with a certain periodicity and that present the situation and the results of the company.

International Accounting Standards Board (IASB) – the international organism of standardization, through the IAS 1 The presentation of the financial statements defines the financial statements as a representation following a certain structure of a company and the transactions made by the company, having as objective the offering of information on the financial position, the performance and the treasury flows of an entity, information that aim to help the users in taking economic decisions. Within the structure of those financial statements that must be drawn up by the entities there are: The Balance, The Profit an Loss account, The standing of the modification of the capital, The standing of the flows cash/ treasury, Explication notes and accountant policies.

Page 240: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

240

Independent of their name or of the accountant system that they are active in, all the companies must draw up and present financial statements that should reflect the whole activity deployed, as well as the situation as a certain moment in time, all this information being destined to a wide range of users that we can put into two categories: internal and external. The internal users are those who manage and control the entire activity of the company. We refer here to the managers of the companies, that are interested in the first place in the information from the internal reports but also in the information that are in the financial statements, having in this way the information that would help them in planning the activities for the attaining the objectives set, as well as in the activity of taking the decisions and in controlling. Together with the informational requests of the managers, the financial statements also respond to a wide range of external users, that need the financial information in order to formulate the necessary opinions regarding the activity deployed in that company and in order to fundament in this manner the economic decision process. Taking into consideration the continuity of the process of extension of the users category, as well as the diversity of their expectations, the necessity that the information presented in the financial situations should be accessible and relevant for the process of fundament the decisions is mandatory. The objectives of the financial statements can be realized in the context of ensuring the balance between their qualitative characteristics in order to fully satisfy the common informational demands of external users.

The financial statements, as well as the accountancy in its whole is constituted in a real means of communication in the economic – financial world from everywhere. That explains also the fact that, lately, we assist at the most powerful debates on an accountant level, and to all these there are the financial scandals that have taken place the past few years, within some well known organizations, which makes us take a more serious approach to the matter of finding that common accountant language, that would facilitate the economic- financial communication in the world.

The accountant standardization has as object the application of “identical accountant norms in the same geo political space and that pursue the creation of uniform accountancy practices” (Ionaşcu, I., 2003). The objectives of the process of accountant standardization are:

� Establishing a unitary system of terms, as well as the rules of functioning and use of these terms

� Grouping and order the accounts on some well identified criteria, in classes and groups of accounts and the elaboration of an Accountant Plan.

� Establishing a unitary system of principles and norms of registers and documents

� Definition of the information presented in the financial statements. � Establishing the sketches and the models of presentation of the information

within the financial statements. � Establishing the principles of recognition in accountancy of the

transactions.

Page 241: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

241

For the time being, the process of standardization is characterized by very different features from one country to another or from one regional zone to another, despite the fact that they have as a departure point the same objectives and definitions, the results of the processes of standardization are different enough and this due to the fact that they also try adapting to the specific characteristics of each country, region or capital market.

One of the main preoccupations of the accountant profession from the whole world is to ensure the comparability of the financial statements made and presented by different companies from different countries of accountant systems, an important role is played by the Council for International Standards (IASB). Its main objective is to try to diminish the existing differences as far as the way of presentation of the financial- accountant information is concerned, trying to harmonize the regulations, the standards and the accountant procedures concerning the realization and the presentation of the financial situations, so that it ensures the supplying of the useful information for the economic decision making process of the users. According to the IASB, the standardization by the means of the professional accountancy rules has the purpose to ensure:

� Supplying some general valid accountant rules, accepted in all the countries of the world, so that it would determine an harmonization in a bigger proportion of the accountant rules applied in different countries, by accentuating the importance due to the really significant aspects.

� Establishing a unitary database for the elaboration of financial statements, so that it creates the premises of making comparative analysis, in time and space, between these ones.

� Adapting the national standards to the international ones and not overwriting of these ones

� The area of application of the international standards should be circumscribed for the significant elements, taking into account that these standards should not become corrective. Function of the mode of adoption of the accountancy norms there are two

forms of the process of standardization (Ristea, M, 2002.) 1. settled standardization, which is characterized by the fact that the norms

are reflected by legal and settled texts, and adoption by the companies of those texts is mandatory. The settled standardization is specific to the countries in the Continental Europe, that is characterized by the elaboration of the accountant politics and integrating in a defined frame of accountant law, that branch of the private law that governs the accountants and the accountancy. The managers have the freedom of action as far as the choice of the afferent accountant options are concerned and afferent to the establishing and presentation of the financial statements, but with the condition of the respect of some imposed limits imposed by the accountant law.

A characteristic of the regulated accountant frame is the interaction between the accountant rules and the fiscal ones afferent to establishing and

Page 242: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

242

presentation of the financial situations. Thus, we refer to an influence of the fiscality on the accountant standards materialized in various shapes: limitation of the deductibility of the expenses, the restriction of the methods of evaluation admitted, or even the establishment of the accountant registrations that have as object operations with fiscal character. A disadvantage of these fiscal influence is the discouragement of the management with regard to the use of the methods of optimization of the accountant results. The European norms are regulated texts, with a mandatory character for all the member states from the European Union, they are integrated in the accountant law of each country, and not by their direct adoption as national standards. The European directives include a series of options alternative that can be settled by the accountant law of each country, which does not eliminate the existence of some more numerous differences between the national standards. Thus, although the European standardization is settled, this is based on different accountant doctrines that have been taken into account in elaborating the European norms. (Pop, A.& Berinde, S., 2005).

2. Professional settlement, where the norms have as a departure point the practical necessity of elaboration of the accountant information, and their adoption by the companies is optional. The departure point of this professional settlement is determined by the Anglo- Saxon accountancy doctrine, and according to this the norms or the accountant standards are constituted as reference systems for the elaboration of accountant information and for the acceptance of financial situations by the users.

The representative for this type of normalization is the Council for International Accountancy Standards (IASB), which has as purpose the elaboration of applicable accountancy norms at a global level. IASB is an organism with no corrective power, and applying these standards is optional. This standard of standardization is realized by the General Frame regarding the establishing and the presentation of financial statements that contains the concepts and the theoretical principles, that together form the referential for the establishing and the presentation of the financial statements. Due to this objective necessity to ensure the comparability in time and space of the information presented in the financial statements, the realization of some convergences of the accountant rules at a global level is imposed; a very important role in this process is played by the IASB. This professional settlement is specific to the Anglo-Saxon countries, and it takes into account the content of the financial situations, the elements described in the financial situations, the recognition and the evaluation of these elements, the regulations and the procedures regarding the establishing and the presentation of the financial situations, to establish very precisely the order and the format in which the information must be presented within the financial statements. Inside this standardization, on the basis of the professional norms there are three conceptual accountant frames:

� The American conceptual accountant frame, developed as a consequence of the normative accountant theory, and which has as objectives the supply of the pertinent information for the economic decisions, the supply of some

Page 243: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

243

intelligible information, so that it would allow a forecast of the treasury flows and the offering of information relevant regarding the economic resources, the transactions, the events that determine the changes, taking into account the informational needs of the users of financial statements.

� The British conceptual accountant frame, it focuses on the realization and the presentation of the financial statements, so that it reflects a faithful image of the performances and the financial position of the company, so that the concept of faithful image is in the center of the British financial reporting, being appreciated as the essential test in presenting financial statements, having direct consequences on the accountant practices.

� The International accountant frame, known also as the General frame of establishing and presenting the financial statements , it contains the concepts and the theoretical principles that form the referential for the realization and the presentation of the financial statements destined especially to external users. By the General Frame there are established the directory lines that a company must have in presenting the information regarding their own activity, and this frame is completed by the international standard IAS 1, Presentation of the Financial statements, which comes first in front of the General Frame, so that in the case of existence of some divergences between these two regulations, priority will be given to the standard IAS 1.The general Frame consists of presenting some directory lines in the process of elaboration and presentation of the financial statements, without imposing strict and corrective rules, but underlying the characteristics and concepts that are at the basis of this process whose result will be materialized in the financial statements. Thus, next to the general objective of financial statements, there are also stated the qualitative characteristics of the financial situations such as: intelligibility, relevance, credibility, and comparability.

Conclusions We ascertain that, as the European directives do not focus sufficiently on

the definition and the presentation of the basic categories of the elements that should be reflected in the financial statements, and the American conceptual frame (FASB) details maybe too much these categories, the international standards come to put in a more concise form the elements of the financial situations, restraining the ten categories from the SFAC 6 – The elements of the financial statements in five main categories: assets, debts, owners' equity, income and expenses.

In the international conceptual frame, the investments of the owners and the distributions in favor of the owners are not defined as elements in a distinct manner.

Another difference between the international conceptual frame and the American conceptual frame is the content wider and wider of the elements of income and expenses in the understanding of the international conceptual frame. Thus, the incomes contains the income that come from the ordinary activities of the company, as for example, the sales, the fees, the interests, the dividends, and the

Page 244: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

244

rents, as well as the other incomes and the added value, independent of the fact that they result or not from the ordinary activities of the company and independent of the fact that they are realized or latent. In other words, the incomes in the meaning from the international frame incorporate the incomes as well as the winnings, in the American frame meaning. The expenses, at their turn, contain also the engaged expenses in the normal course of the activity of the company, as for example the cost of the sales, the personnel expenses or the expenses with the amortizations, as well as the losses or the minus in value. Independent of the fact that these are latent or accomplished. In other words, the expenses in the international frame meaning contain also the expenses, as well as the losses, in the American frame meaning.

Another aspect that differentiates the international conceptual frame from the American one is that is the fact that in the case of the latter it is only accepted the conception of maintaining the financial capital, unlike the first where both methods of maintaining the capital are allowed, in the conditions where the management must look for a balance between relevance and credibility. Bibliography

Bunget O., 2005, Contabilitatea românească între reformă şi convergenŃă, Editura Economică, Bucureşti;

Bushman R., 2000, Financial accounting information and corporate governance, University of North Carolina at Chapel Hill – Accounting Area, JAE Rochster Conference, aprilie 2000;

Grenier C., 1998, Systèmes d’information et comptabilité, ECCA; Harley E. Ryan, Jr. & Emery A. Trahan, 2007, Corporate Financial

Control Mechanisms and Firm Performance: The Case of Value-Based Management Systems, Journal of Business Finance & Accounting, Volume 34 Issue 1-2, January/March 2007;

Hennie van Greuning, 2007, Standarde InternaŃionale de Raportare Financiară – Ghid practic, Trad. Aut. de Banca Mondială, Institutul Irecson;

Mateş D., 2002, Contabilitatea financiară a întreprinderii între normalizare şi armonizare, Editura Mirton, Timişora;

Mateş D.& al., 2006, Elemente specifice ale amortizării şi conducerii contabilităŃii financiare a entităŃilor economice, CECCAR – La 85-a aniversare, Simpozion ediŃia a IV-a, Moneasa;

Mateş D., 1997, Contabilitatea şi fiscalitatea între prudenŃă şi abilitate, Editura Ivan Krasko;

Mateş Dorel, 2004, Normalizarea contabilităŃii şi fiscalitatea întreprinderii, vol. I şi II, Editura Mirton, Timişoara;

Mateş Dorel(coord), 2006, Contabilitatea financiară a entităŃilor economice, Editura Mirton, Timişoara;

Ristea M., 2002, Standardization of accountancy – basis and alternatives, Editor Tribuna Economică pag.11 – 12;

*** OMFP 1752/2005 pentru aplicarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, M. Of. 1080 bis/2006.

Page 245: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

245

*** Standardele InternaŃionale de Raportare Financiară, 2006, Editura CECCAR 2006;

*** Ghid de aplicare a Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară, 2006, Editura Economică, 2006;

*** Standardele InternaŃionale de Contabilitate, Editura Economică, Bucureşti, 200;

*** Financial Accounting Standards Board;

Page 246: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

246

THE IMPACT OF THE IE-EQ AXIS TOWARDS MODERN LEADERSHIP

Alexandra Roşu, Vichentie Maniov

„Vasile Goldis” West University Arad, Romania, [email protected], [email protected]

Abstract Trying to offer a pertinent explication for the goal and role of the actual globalize

IE, we define it as knowing and giving it for the customers final satisfaction and also for their fidelisation process. Our conception tries also to offer a model in order for the leaders to get optimal results from their business daily skills. In this way they will be more conscious towards their ability to understand, use, control and implement emotions at the current 3M (micro-macro-mondo-economics) level. Being perceived by the specialists as a foundational skill, EQ detains the ability to improve and upgrade the communication level, emotional and physical health, academic and business performance and not last the teamwork vision and conception. We suggest through this paper a response variant to the question “why should we care about IE or EQ?”, through a certain analyze starting from the axis IE-EQ.

Keywords: IE, EQ, communication, emotion, knowledge, leader, leadership, performance Introducere

Din momentul în care globalizarea a destabilzat filonul succesului în afaceri făcând să-l filtreze prin ascunsele-i capcane cu impact material/imaterial respectiv pe termen scurt/mediu/lung, a devenit practic logică tendinŃa de reorientare la nivel corporativ spre ceea ce ar trebui să fie leadership-ul contemporan modern. Această tranziŃie de la mentalitatea managerială tradiŃională spre o etapă conceptuală superioară antrenează totuşi restructurări organizaŃionale fundamentale, materializate preponderent la nivelul axei IQ-EQ. Astfel, dacă până nu demult coeficientul de inteligenŃă (IQ) era considerat complet relevant pentru a dezvălui capacităŃile intelectuale ale angajaŃilor/angajatorilor respectiv potenŃialilor angajaŃi/angajatori, astăzi această regulă şi-a diminuat aproape până la dispariŃie miza la nivelul jocului de business, cedând tot mai mult teren în faŃa abilităŃilor de comunicare cuantificate de către inteligenŃa emoŃională (IE). Material şi metode

Studiul întreprins se bazează pe o susŃinută cercetare empirică, presărată cu studiile unor personalităŃi marcante ale ariei tematice conŃinute de prezenta lucrare (Daniel Goleman, Richard Boyatzis, Annie McKee, Robert Wood, Harrz Tollz, Peter Salovey, Reuven Bar-On, Karl Albrecht, Stephen Covey) şi încearcă să ofere o abordare cu tente personalizate, astfel încât să se obŃină un feed-back a ceea ce

Page 247: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

247

reprezintă, atât ca valoare dar şi ca pondere, axa IE-EQ la nivelul viziunii contemporane, respectiv un flagel în sine, un virus care macină, cu o viteză tot mai uimitoare, societatea pe ansamblu, pe fiecare pilon ierarhic în parte, fără să Ńină cont de vreo urmă de clemenŃă. Din acestă perspectivă, se subînŃelege imensa presiune ce pendulează la nivelul inteligenŃei umane care pare să abandoneze tot mai mult vechiul tipar al axei creier-comportament şi să graviteze în jurul relaŃiei empatie-conştientizare de sine. ÎmbunătăŃirea, evident produsă, nu pare însă să ofere acea mult aşteptată stare de suficienŃă regăsită la nivel comportamental, cu alte cuvinte ceva încă lipseşte, lăsând incomplet tabloul leadership-performanŃă, precum şi libertatea în viitoare cercetări şi experimente ce se impun la acest nivel, azi mai mult ca oricând. Rezultate şi discuŃii

Dacă am dori să obŃinem o radiografie cât mai fidelă a evoluŃiei IE, atunci ne-am lovi de numeroase controverse sau contraopinii privind parcursul teoretico-practic al acestui nou concept. Se spune însă că el a existat dintotdeauna, fără ca cineva să-l extragă din realitate şi să-l boteze astfel. Cu alte cuvinte, naturalitatea-i caracteristică nu mai surprinde pe nimeni şi în acelaşi timp nici măcar faptul că el fusese identificat încă din 1920, că mult prea târziu, în 1980, Reuven Baron depunea eforturi concentrate la nivelul cercetării calităŃilor umane generatoare de succes, că cinci ani mai târziu un renumit psiholog, Howard Gardener, a pus temelii solide în domeniu identificând 7 tipuri independente de inteligenŃă (inteligenŃa socială reprezentând o piesă socială a puzzle-ului succesului), că abia peste 10 ani un alt psiholog de excepŃie, Daniel Goleman, publică un studiu în acest sens (bestseller-ul “Emotional Intelligence”) şi că astăzi se depun tot mai multe eforturi în descifrarea a ceea ce conŃine de fapt esenŃa EQ şi ceea ce generează aceasta la propriu dar mai ales la figurat.

Se impune astfel să oferim o mai bună clarificare a acestui concept, oferind o structură portretistică, suficientă pentru a putea conduce mai apoi prezentarea spre o etapă a noilor problematici impuse de curenta societate globalizată: � EQ se dobândeşte (prin experienŃa acumulată dar şi odată cu vârsta) şi prin

urmare nu este moştenită genetic; � EQ nu presupune, în nici o situaŃie, manipulare sau ascunderea adevăratelor

sentimente. Ceea ce face EQ presupune focalizarea permanentă asupra controlului barometrului temperamental-afectiv astfel încât să se excludă până la eliminarea totală a reacŃiilor impulsive dar pe fondul trăirilor de moment să genereze reacŃii nedorite mai târziu;

� EQ presupune generarea unui răspuns pozitiv în faŃa sentimentelor/acŃiunilor celor din jur, element fundamental al conturării calităŃilor unui leader efcient-durabil.

Cu toate acestea, nu putem omite posibilitatea de a ne confrunta cu următoarea întrebare: dacă chiar şi în ciuda unor eforturi susŃinute tot ajungem la o anumită “limită”, atunci cum putem depăşi această barieră? În viziunea noastră, răspunsul la această binecunoscută întrebare considerăm că îl conŃine deja o altă

Page 248: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

248

întrebare, respectiv: prin ce mijloace unii se descurcă mult mai bine/eficient fără a depune un efort considerabil şi găsesc soluŃii chiar foarte uşor, întâmpinând mult prea puŃine piedici/dificultăŃi/ obstacole? Un răspuns practic la această întrebare îl sesizăm prin aceea că este vorba nu despre un mecanism declanşator ci chiar de o adevărată artă a dozării, respectiv implementării unei cantităŃi optime dar suficientă în acelaşi timp din mixul competenŃelor emoŃionale personal-sociale, a căror structură se prezintă în continuare:

ObservaŃiile şi studiile întreprinse privind competenŃele emoŃionale, acestea se pot împărŃi în două categorii, şi anume de ordin personal şi de ordin social. De asemenea se constată că nu mai este suficient ca cineva să aibă doar o conştiinŃă de sine bine fundamentată, să fie capabil să-şi stăpânească reacŃiile şi emoŃiile sau să fie suficient de motivat în acŃiunile sale. Pe de altă parte, studiile arată că nu-este suficient ca oamenii să fie doar empatici sau sociabili şi asta deoarece presiunile concurenŃiale înroşesc barometrul succesului cu mult prea multe grade. Astfel, pentru a deŃine chiar şi temporar cheia succesului o persoană trebuie să depăşească bariera a ceea ce există deja şi să acceadă spre ceea ce mâine trebuie să existe pe fondul existenŃialităŃii prezente.

ConştienŃi fiind de faptul că trăim într-o perpetuă SD (societate dinamică), într-un ritm de schimbare haotică, reacŃii cu impact regăsit până la nivel psihologic, atunci nu trebuie să ne mai surprindă, nici pe departe, influenŃele teribile propagate în lanŃ, potrivit bine cunoscutului efect de domino, la nivelul resurselor umane şi mai departe antrenate la nivel de leadership, în calitate directă de supervizor al personalităŃii umane contemporane. Se trece astfel de la o variantă hard a leadership-ului către o evidentă tentă soft, EQ depăşind astfel prin complexitate IQ,

Page 249: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

249

tot mai multe domenii înregistrând tendinŃa de permutare între aceste concepte, din moment ce fiecare companie deŃine propria-i viaŃă emoŃional-socială, cu impact considerabil asupra succesului acesteia.

Odată ce s-a demonstrat faptul că în contemporaneitatea globalizată a fi inteligent sau chiar deosebit de inteligent nu mai constituie o suficienŃă pentru a fi un bun leader, se observă, cu tot mai mare uşurinŃă, faptul că SD organizaŃională curentă are ca principal reper individual capacitatea/posibilitatea de monitorizare constantă a axei IQ-EQ. Se mai constată şi o altă explicaŃie posibilă pentru perceperea acestei din urmă reacŃii, identificată la nivelul observaŃiei potrivit căreia emoŃiile organizaŃionale prezente sunt contagioase, motiv pentru care asemenea unor viruşi se răspândesc uneori fără a apuca să aplicăm tratamentul ce se impune, particularizat de la caz la caz.

În aceste condiŃii, ne simŃim îndreptăŃiŃi să afirmăm că ansamblul companiilor, indiferent de talie, grad de experienŃă sau specificul activităŃii, se văd tot mai mult constrânse să-şi orienteze leaderii să se implice la nivel organizaŃional nu atât efectiv cât afectiv în activitatea lor profesională, în amonte şi aval pe lanŃul lor creator de valoare. Acest lucru nu necesită atât timp cât deosebită atenŃie şi totodată monitorizare în următoarele direcŃii: - premierea angajaŃilor care dovedesc depăşirea Ńintelor/obiectivelor/sarcinilor, spirit de iniŃiativă, implicarea activă în procesele generatoare de schimbare/repoziŃionare organizaŃională/departamentală;

- prevenirea/minimizarea până la dispariŃie a existenŃei pesimiştilor la nivel atât individual cât şi la nivelul team-urilor;

- îmbogăŃirea pozitivă a culturii organizaŃionale, prin noi mijloace/instrumentare de obŃinere/menŃinere a coeziunii EQ;

- depăşirea prejudecăŃilor proprii sau impuse/preluate de la nivel organizaŃional, în special cele corelate direct cu diferenŃele de vârstă întâlnite de-a lungul schemei ierarhice existente sau viitoare;

- consecvenŃă la nivel de leader dar şi de angajaŃi între ceea ce se afirmă că trebuie realizat (target) şi ceea ce se realizează (% atins din target), la acest nivel axa superior-subaltern depinzând de influenŃa directă a axei IQ-EQ.

În prezent, EQ devine o condiŃie tot mai evidentă a criteriilor de angajare/promovare în carieră, aceasta însemnând că i se atribuie o garanŃie mai mare pentru reuşita în viaŃă/afaceri decât deŃinerea de titluri/diplome/brevete/cursuri de trainig, cu atât mai mult cu cât devine evident că astăzi sănătatea şi durabilitatea organizaŃională depinde în mod direct de capacitatea EQ a leader-ului, respectiv de dozajul corect al emoŃiilor inter-intrapersonale. Cu alte cuvinte, succesul abandonează stricta inteligenŃă în favoarea EQ dar trebuie să se reŃină că aceasta nu presupune dispariŃia definitivă a IQ, deoarece numai acesta poate oferi sursa de inspiraŃie prin care pot fi create/implementate noi şabloane de formare/conducere organizaŃională.

Totodată, este la fel de evident faptul că orice persoană care acŃionează precum un leader, indiferent de nivelul său de poziŃionare ierarhică, exercită o funcŃie de conducere şi posibilitatea de implementare de know-how care să

Page 250: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

250

genereze, pe o scală de timp prestabilită sau nu, creşterea performanŃelor individuale şi/sau de grup. Se obŃine astfel o satisfacŃie pe axa IQ-EQ, la nivelul căreia există o complementaritate evidentă din moment ce a şti să lucrezi şi să comunici cu oamenii reprezintă o situaŃie de facto de care nimeni nu se poate lipsi/dispensa, motiv pentru care axa IQ-EQ deŃine, prin urmare, aplicabilitate în toate domeniile EFS (economic – financiar - social) şi cu atât mai mult la nivelul leadership-ului.

Cu toate acestea, competenŃa emoŃională cea mai sensibilă atât ca impact dar şi ca rezultate aşteptate/obŃinute o reprezintă empatia leaderului. Acest aspect care îi face pe angajaŃi să se simtă înŃeleşi/apreciaŃi/respectaŃi, Astfel ei sunt antrenaŃi, bineînŃeles pozitiv, şi îi antrenează şi pe ceilalŃi angajaŃi, partajând targeturi comune şi interesul/avantajele sinergice obŃinute prin teamwork, în amonte şi aval pe lanŃul organizaŃional creator de valoare. Totodată, dacă se continuă evidenŃierea avantajelor produse/facilitate de EQ se mai pot adăuga următoarele aspecte: - abilităŃile EQ pot fi dezvoltate pe întreaga viaŃă (în funcŃie de nivelul individual de acumulare informaŃională/IQ);

- EQ creează posibilitatea obŃinerii/menŃinerii unui sistem evolutiv integrat, care poate fi restrâns/extins la nivel individual/de grup/societal;

- optimizează valorile/nişele comunicării/cooperării/eficienŃei la orice nivel tehnico–socio-economic din perspectiva celor 3M (micro–macro- mondoeconomic);

- pe lângă capacitatea de învăŃare spre autodepăşirea stadiului curent de dezvoltare, EQ comportă şi capacitatea reală de automotivare pe termen scurt/mediu/lung, conform constituŃiei individuale psihografice.

Pornind de la aceste aspecte se poate concluziona că deşi nu există o reŃetă deja fabricată, respectiv un singur stil eficient de leadership, nu se pot nici minimiza şi nici exclude elemente reale/situaŃionale care permit să se evidenŃieze argumentarea că skill-urile/capacităŃile intelectual-tehnice joacă un rol important. Acestea fac ca în final să devină posibilă poziŃia/funcŃia de leader la nivel organizaŃional/departamental, însă posibilitatea garantată a succesului este strict conectată la duetul IQ-EQ.

Pe acest fundal, în literatura de specialitate se analizează o problematică restrânsă succint în cadrul întrebării: cum ar fi desenat peisajul cotidian/vital (pornind de la axioma că unii oameni reuşesc alŃii nu) dacă toŃi leaderii sau cel puŃin 90% dintre aceştia ne-ar inspira? Răspunsul la această întrebare pe cât de simplă în aparenŃă, pe atât de densă conceptual, îl oferă un studiu efectuat la Universitatea Harvard de către specialişti în domeniu, pe un eşantion de 500 de companii. În cadrul studiilor s-a urmărit identificarea abilităŃilor care sunt responsabile de asigurarea/crearea maximului de competenŃă/eficienŃă profesională. În studiu au fost cuprinse abilităŃi cognitive (IQ), emoŃionale (EQ) şi nu în ultimul rând tehnice (corelate cu gradul de formare/experienŃă profesională). După cum se şi previzionase iniŃial, singurul parametru definitoriu pentru succesul profesional organizaŃional a fost EQ, specialiştii identificând totodată faptul că

Page 251: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

251

persoanele cu rezultate excepŃionale deŃin, în medie, un coeficient EQ cu 85% mai ridicat decât media organizaŃională.

Până la acest punct s-a încercat să se detalieze nu numai motivele pentru care organizaŃia care aplică EQ generează rezonanŃă pozitivă şi prin urmare performanŃă, ci şi calea de urmat a acelora care, în calitate sau nu de leaderi, vor folosi, mai devreme sau mai târziu, puterea EQ (adesea invizibilă/imaterială sau voit ignorată).

Pentru o mai bună înŃelegere/aprofundare a subiectului tematic, în cele ce urmează se va trece în revistă elementele EQ, respectiv:

Modelul perzentat în fig. 2 se doreşte nu atât un instrument practic pentru black-box-ul leaderilor curenŃi/potenŃiali, ci un exerciŃiu privind durabilitatea acŃiunilor acestora într-un orizont de timp mai mult sau mai puŃin îndepărtat. În general se porneşte de la informaŃii pe care le deŃine toată lumea dar pe care numai un leader adevărat le poate potenŃa în surse veritabile de succes astfel încât evidente sunt nu doar ideile măreŃe din trecut, ci trebuie să fie şi cele de astăzi proiectate în viitor, printr-un dozaj optimal IQ-EQ.

Concluzii Contemporaneitatea deŃine pe lângă capcanele globale ale acesteia, mai

mult sau mai puŃin sau chiar deloc cunoscute/previzionate, şi un miez analizabil şi remediabil psihologic, configurat prin intermediul EQ la nivel de leadership într-un adevărat ghid al succesului organizaŃional.

Page 252: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

252

Dacă ar trebui să se ofere un catalizator emergent responsabil direct cu accederea organizaŃională spre perspective durabile, atunci s-ar putea oferi drept răspuns ideea adoptării/implementării/monitorizării unui leadership inspiraŃional-multiplicativ bazat pe cunoaştere, Ńinând cont, în permanenŃă, de axa marketing-managementul conflictelor - managemementul schimbării. Mixajul care ar rezulta din această trilaterală combinaŃie strategică ar fi în măsură să răspundă următoarelor problematici curente: � forŃa de muncă actuală devine tot mai conştientă de tendinŃele organizaŃionale evolutive, astfel că la orice aparent neînsemnat semnal destabilizator/perturbator va părăsi organizaŃia cu mult mai mare uşurinŃă;

� forŃa actuală de muncă acceptă tot mai greu stilurile autocratice/autoritare de conducere şi solicită stiluri noi ale leadership-ului curent;

� leadership-ul trebuie să asigure un cadru democratic şi de independenŃă în rândul forŃei de muncă coordonată/antrenată;

� a crescut exponenŃial numărul de opŃiuni/alegeri de angajare pentru forŃa de muncă actuală, astfel încât se poate vorbi în acest context de binecunoscutul exod de creiere (mai ales la nivelul domeniilor strategice de activitate).

În aceste condiŃii, se impune să se facă următoarele propuneri pentru ceea ce ar trebui să reprezinte de facto o viziune constructivă a leaderului sec. XXI: 1. abordarea unui stil de leadership participativ-relaŃional, eliminând

principiul/practicile de tipul “leader versus angajaŃi” respectiv “angajaŃi versus leader”;

2. înŃelegerea profundă a conceptului de EQ şi a efectelor/avantajelor axei IQ-EQ;

3. înŃelegerea propriei persoane şi a modalităŃilor de reacŃie la stimuli; 4. evaluarea nivelului propriu de EQ (prin teste, procese de feed-back de tip 360o

în paralel cu teste de IQ); 5. creşterea capacităŃii de identificare/control a emoŃiilor, în paralel cu

gestionarea corespunzătoare a emoŃiilor negative; 6. implementarea la nivelul leadership-ului a celor 3A (autocunoaştere –

automotivare - acŃiune) astfel încât să se elimine sentimentele care blochează posibilitatea reală de evoluŃie pe plan personal-profesional.

Analizând şi filtrând toate aspectele prezentate, se poate aprecia că IQ-ul a devenit astăzi doar un buton care odată utilizat declanşează o comandă prestabilită/programată şi nimic mai mult, fără a mai reprezenta garanŃia succesului contemporan. Iată de ce la nivelul leadership-ului organizaŃional se impune, în viziunea/accepŃiunea noastră, o soluŃie cheie, materializată strategic în axa IQ-EQ-inovaŃie, respectiv triunghiul leadership-ului globalizat. ReferinŃe

Cardon A., 2006, Coaching şi leadership în procesele de tranziŃie, Ed. Codecs, Bucureşti;

Csikszentmihalyi M., 2007, Afaceri bune. Leadership, flux şi gândire pozitivă, Ed. Curtea Veche, Bucureşti;

Page 253: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

253

Goleman D., Boyatzis R., 2007, InteligenŃa emoŃională în leadership, Ed. Curtea Veche, Bucureşti;

Kets de Vries M., 2008, Leadership: Arta şi măiestria de a conduce, Ed. Codecs, Bucureşti;

Năstase M., 2007, Lideri, Leadership şi organizaŃia bazată pe cunoştinŃe, Ed. ASE, Bucureşti;

Owen H., Hodgson V., Gazzard N., 2006, Manualul de leadership – Ghid practic pentru un leadership eficient, Ed. Codecs, Bucureşti;

Rilea, V., 2006, Leadership – teorii, modele şi aplicaŃii, Ed. Lumen, Bucureşti.

Zlate, M., 2004, Leadership şi management, Ed. Polirom.

Page 254: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

254

ANALIZA RATEI RENTABILITĂłII MUNCII CA FACTOR DE PRODUCłIE (ABORDARE SINTETICĂ)

Constantin Căruntu, Loredana Mihaela Lăpăduşi Universitatea “Constantin Brâncuşi”, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Strada Victoria

nr.24, Tg-Jiu, Gorj, e-mail: [email protected], e-mail: [email protected]

Abstract:

The growth of complexity in economical activity of enterprises as a consequence of the market mechanisms has profound implications in the process of taking decisions in the enterprise. Work materializes the human factor contribution and constitutes the main production factor that manifests that way only in an active state and not as a resource of work force. In the production process work combines with technical capital which can replace it totally or partially.

Keywords: turnover, profit, rentability, production factors.

Un instrument utilizat pe scară largă în cadrul analizei economico-financiare îl reprezintă rata rentablităŃii muncii ca factor de producŃie. Aceasta prezintă avantajul unui grad ridicat de sintetizare a fenomenului supus analizei, eliminând în acelaşi timp şi inconvenientul legat de asigurarea comparabilităŃii în timp a etalonului în care se exprimă.

Rata rentabilităŃii muncii reprezintă rezultatul utilizării factorilor de producŃie şi evidenŃiază legătura dintre eficienŃa muncii pe baza profitului şi randamentului acestuia în combinaŃie cu consumurile ambilor factori.

Articolul prezintă o abordare generală, sintetică a rentabilităŃii muncii ca volum şi resursă consumată, iar pentru aceasta considerăm edificatoare modelele:

100 100 100P CA P Kf Kfa CA P

sauT T CA T Kf Kfa CA

⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅

(1)

100 100 100P CA P Kf Kfa CA P

sauFs Fs CA Fs Kf Kfa CA

⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅

(2)

unde: P-profitul aferent cifrei de afaceri; T-timpul total de muncă; CA-cifra de afaceri ; Kf-capitalul fix (mijloace fixe); Kfa-capital fix active (mijloace fixe active); Fs-fondul total de salarii – expresie valorică a muncii;

Page 255: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

255

După modelul numărul 1 rata rentabilităŃii muncii sau rata eficienŃei muncii caracterizată pe baza profitului pe unitatea de timp se explică factorial astfel (Căruntu et all, 2005): 1.InfluenŃa cifrei de afaceri medii orare (productivitatea muncii)

( )0 011 0 0

1 0 0

100 100CA PCA

respectiv wh wh prT T CA

− ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ (3)

1.1.InfluenŃa structurii cifrei de afaceri:

( )0 0 100rwh wh pr − ⋅ ⋅

(4)

unde: 1 0

100

r gi whiwh

⋅=∑ (5)

gi – structura producŃiei stabilite pe baza timpului de muncă standard sau din Pn-1;

whi - cifra de afaceri (productivitatea muncii) pe unitatea de timp pe produse.

1.2.InfluenŃa cifrei de afaceri medii orare:

( )1 0 100r

wh wh pr − ⋅ ⋅ (6)

2.InfluenŃa profitului mediu la 1 leu cifră de afaceri

( )1 1 0 100wh pr pr ⋅ − ⋅ (7)

2.1.InfluenŃa structurii producŃiei vândute:

( )/

1 0 100wh pr pr ⋅ − ⋅ (8)

2.2.InfluenŃa preŃurilor de vânzare ca preŃuri medii:

( )// /

1 100wh pr pr ⋅ − ⋅ (9)

2.2.1.InfluenŃa inflaŃiei:

( )( ) /

1 100i

wh pr pr ⋅ − ⋅ (10)

2.2.2.InfluenŃa preŃurilor exclusiv efectul inflaŃiei:

( )// ( )

1 100i

wh pr pr ⋅ − ⋅ (11)

Page 256: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

256

2.3. InfluenŃa costurilor pe produse:

( )//1 1 100wh pr pr ⋅ − ⋅ (12)

2.3.1.InfluenŃa consumurilor fizice de factori ai producŃiei pe unitatea de produs:

( )( ) //

1 100csj

wh pr pr ⋅ − ⋅ (13)

2.3.2.InfluenŃa preŃurilor de cumpărare-imputare pe unitatea de factor consumat:

( )( )

1 1 100csj

wh pr pr ⋅ − ⋅ (14)

De fapt, prin sistemul de relaŃii precedente se evidenŃiază agregat legătura

dintre eficienŃa muncii pe baza profitului şi randamentului acestuia în combinaŃie cu consumurilor ambilor factori (munca şi capitalul) reflectate în nivelul costurilor. (Dinu, 2004)

Dacă s-ar opera cu alternativa modelului, atunci 100⋅∆T

P ar intra sub

incidenŃa următorilor factori:

� gradul de înzestrare tehnică a muncii: T

Kf∆ ;

� compoziŃia tehnologică a capitalului fix: Kfa

Kf∆ ;

� eficienŃa capitalului fix activ: Kfa

CA∆

� profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri ( pr∆ ) cu aprofundarea pe influenŃa structurii producŃiei, a preŃurilor de vânzare şi cea a costurilor pe produse.

Modelul numărul 2 operează cu o rată a rentabilităŃii resurselor consumate parŃiale, în sensul că se referă la consumul de muncă exprimat valoric prin intermediul costurilor salariale. Metodologia de stabilire a influenŃelor este similară precedentei, numai că în loc de timpul total de muncă intervine fondul de salarii, iar primul factor se poate defini „randamentul la 1 leu costuri salariale”, iar cel dea-l doilea rămâne profitul în care se regăseşte consumul de factori (bineînŃeles şi alte efecte ale utilizării reflectate prin preŃurile de vânzare sau chiar structura producŃiei).

După părerea noastră, în contextul examinării relaŃiilor sintetice dintre utilizarea factorilor producŃiei şi ratele rentabilităŃii economice şi financiare nu mai apare necesitatea analizei acestora, întrucât baza lor o constituie profitul ca efect şi respectiv factorii producŃiei ca efort, fie ca volum implicat procesului, fie ca forme de consumare ceea ce şi reprezintă costurile.

Pentru cele două rate poate interveni extensia efectului şi efortului ce nu se circumscrie înŃelegerii de factori ai producŃiei (inclusiv de capital real), fie

Page 257: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

257

restrângerea efectului şi efortului urmare a politicii fiscale (profitul net) şi respectiv formării şi destinaŃiei ca sursă financiară (capitalul propriu). (Mihăilescu, Răducan, 2006)

Segmentând procesul producŃiei-consumator prin separarea ca structură organizatorică, unitatea comercială specializată, se poate opera cu o rentabilitate a acesteia în care se regăsesc sintetizate efectele muncii şi capitalului. În acest sens, pentru masa profitului se pot avea în vedere modelele (Mărgulescu, Căruntu, 1999):

1

100P D Rc= ⋅ ⋅ (15)

D

P

Tz

D

opN

Tz

sN

opNsNP ⋅⋅⋅⋅= (16)

D

P

Kc

D

Kf

Kc

Kt

KfKtP ⋅⋅⋅⋅= (17)

unde: D – volumul desfacerii mărfurilor;

cR - rata rentabilităŃii comerciale; di-desfacerea mărfurilor pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate;

pvi -preŃul mediu de vânzare pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate;

pri -profitul mediu aferent desfacerii mărfurilor;

sN - numărul mediu de salariaŃi;

opN - numărul mediu al personalului operativ; Tz – timpul total de muncă în zile; Kt-mijloace fixe şi mijloace (active) circulante; Kc-mijloace (active) circulante.

Page 258: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

258

După modelul numărul 15 prin cuprindere sintetizatoare a muncii şi capitalului, masa profitului s-ar explica astfel:

Schema nr. 1

unde: Nl – numărul de locuri de vânzare; Tz – timpul de muncă pe loc vânzare; D

Tz-desfacerea medie zilnică;

gi – structura desfacerii mărfurilor; rci – ratele rentabilităŃii comerciale pe grupe de mărfuri sau sectoare de

activitate; ci – cotele de adaos comercial pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate; nti – nivelurile relative ale cheltuielilor de circulaŃie pe grupe de mărfuri sau

sectoare de activitate. În afara factorilor direcŃi ai volumului desfacerii care preia şi forme ale

utilizării muncii şi capitalului, acestea din urmă se regăsesc în nivelurile relative ale cheltuielilor de circulaŃie sub forma cheltuielilor cu personalul, amortizării capitalului (mijloacelor) fix, cheltuielilor de stocare şi alte cheltuieli de natura capitalului circulant (materiale, combustibili, energie). (Işfănescu et all, 2004)

Transpus în relaŃii de calcul, modelul de mai sus s-ar prezenta după cum urmează:

1.InfluenŃa volumului desfacerii mărfurilor:

( )1 0 0

1

100D D Rc⋅ − ⋅ (18)

1.1.InfluenŃa numărului locurilor de vânzare:

P∆

D∆

Rc∆

Nl∆

Tz

Nl∆

D

Tz∆

gi∆

rci∆

ci∆

nti∆

Page 259: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

259

( ) 0 01 0 0

0 0

1100

Tz DNl Nl Rc

Nl Tz

⋅ − ⋅ ⋅ ⋅

(19)

1.2.InfluenŃa numărului maxim de zile lucrate pe loc de vânzare:

0 011 0

1 0 0

1100

Tz DTzNl Rc

Nl Nl Tz

⋅ ⋅ − ⋅ ⋅

(20)

1.3.InfluenŃa desfacerii medii zilnice :

01 11 0

1 1 0

1100

DTz DNl Rc

Nl Tz Tz

⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅

(21)

2.Influenta ratei medii a rentabilităŃii comerciale:

( )1 1 0

1

100D Rc Rc⋅ ⋅ − (22)

2.1.InfluenŃa structurii desfacerii mărfurilor pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate :

( )1 0

1100

rD Rc Rc⋅ ⋅ − (23)

unde 1 0

100

r gi rciRc

⋅=∑ (24)

2.2.InfluenŃa ratei rentabilităŃii pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate:

( )cRcRDr

−⋅⋅ 11100

1 (25)

2.2.1.InfluenŃa cotelor de adaos pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate:

( )11

1100

rD C C⋅ ⋅ − (26)

unde: 1 0

100

r gi caiC

⋅= ∑ (27)

C - cota medie de adaos comercial; cai - cotele de adaos pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate

2.2.2.InfluenŃa nivelurilor relative ale cheltuielilor de circulaŃie pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate:

( )1 1

1100

rD Nt Nt

− ⋅ ⋅ − (28)

Page 260: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

260

unde: 1 0

100

r gi ntiNt

⋅=∑ (29)

tN - nivelul mediu relativ al cheltuielilor totale. Precum se preconiza mai înainte în aceste niveluri relative, sub diferite forme

se reflectă şi utilizarea muncii şi capitalului. Potrivit modelului numărul 16 în esenŃă se evidenŃiază legături sintetice de

conversie a volumului şi utilizării muncii (prin profitul mediu la 1 leu desfacere se preiau desigur şi efecte legate de volumul şi utilizarea capitalului). În acest caz sistemul de factori ai masei profitului ar fi:

Schema nr. 2 În acest caz nu mai socotim necesară transpunerea în relaŃii de calcul, iterarea

fiind uşor înŃeleasă, se face precizarea că în profitul la 1 leu desfacere prin intermediul nivelurilor relative ale cheltuielilor de circulaŃie îşi găsesc conversia în profit fome de consumare a muncii şi capitalului.

O anume decodificare necesită modelul numărul 17 şi anume: � o creştere a capitalului total ar trebui înŃeleasă ca premisă a creşterii masei

profitului în măsura în care priveşte extinderea suprafeŃei comerciale, amplasarea unor dotări reclamate de procesul desfacerii şi evident o creştere a stocului de mărfuri în măsura în care o cere desfacerea mai rapidă a mărfurilor;

� o modificare a structurii tehnice a capitalului se corelează cu dinamica celui total, echivalent cu dezvoltarea bazei tehnice (în cazul creşterii ponderii capitalului fix). Se pune problema ca o eventuală creştere a capitalului circulant, practic a stocurilor de mărfuri, să fie determinată de volumul desfacerii respectiv D smI I⟩

adică, indicele desfacerii mărfurilor să devanseze pe cel al stocurilor de mărfuri (ambele exprimate comparabil);

D

Tz∆ ⇒ desfacerea medie zilnică

Nop

Ns∆ ⇒ factor structural al volumului de muncă

Tz

Nop∆ ⇒ utilizarea timpului de muncă pe lucrător operant

P∆

Ns∆

P

D∆ ⇒ profitul mediu la 1 leu desfacere a mărfurilor în care se

regăsesc forme specifice de consumare a factorilor de producŃie: munca şi capitalul

Page 261: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

261

� aceeaşi cerinŃă urmează să o reflecte cealaltă variabilă - raportul dintre capitalul circulant şi capitalul fix în sensul admiterii creşterii lui, dacă aceasta este determinată de dinamica desfacerii mărfurilor;

� creşterea desfacerii mărfurilor la 1 leu capital - circulant în esenŃă reflectă viteza de rotaŃie a acestuia, deci eficienŃa utilizării, care se va regăsi în masa profitului;

� profitul la 1 leu desfacere ca şi în precedentul model, prin nivelurile relative ale cheltuielilor de circulaŃie, evidenŃiază utilizarea atât a muncii, cât şi a capitalului total.

În comerŃ munca şi capitalul se pot identifica în ratele rentabilităŃii comerciale şi corespunzător resurselor consumate. Modelul ratei rentabilităŃii comerciale ar fi (Mărgulescu, Căruntu, 1999):

100 1100

di cti gi rciPRc sau Rc sau Rc

D di pvi

⋅ ⋅= ⋅ = − = ⋅

∑ ∑∑

(30)

unde: cti - costurile totale pe grupe de mărfuri; pvi - preŃul de vânzare pe grupe de mărfuri rci - ratele rentabilităŃii comerciale pe grupe de mărfuri. Reprezentând sistemul factorial al acestei rate a rentabilităŃii, se poate sesiza

că prin costurile totale se preiau şi efectele utilizării muncii şi capitalului:

Schema nr. 3 unde:

cmi - costul mărfurilor. pe grupe; chi - cheltuielile de circulaŃie pe grupe de mărfuri. În cazul ratei resurselor consumate sintetizarea utilizării muncii şi capitalului

o realizează tot costurile totale prin cheltuielile de circulaŃie ca o componentă a acestora.

Rata resurselor consumate se prezintă ca model de calcul şi analiză astfel:

100 1 100100

di pvi gi riPR sau R sau R

di ci di cti

⋅ ⋅= ⋅ = − ⋅ = ⋅ ⋅

∑ ∑∑ ∑

(31)

Rc

gi

pvi

cti cmi

chi

Page 262: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

262

unde: ri - ratele rentabilităŃii resurselor consumate pe grupe de mărfuri. Desigur, în acest caz ordinea de comensurare a influenŃelor factorilor, implicit

cei care preiau şi efectul utilizării muncii şi capitalului, este: � influenŃa structurii desfacerii mărfurilor; � influenŃa costurilor totale pe grupe de mărfuri cu cheltuielile de circulaŃie ca

parte componentă (deci inclusiv cu reflectarea utilizării muncii şi capitalului); � influenŃa preŃurilor de vânzare pe grupe de mărfuri. Dacă efortul se circumscrie numai la cheltuielile de circulaŃie în care se

regăseşte utilizarea muncii şi capitalului, atunci se poate opera şi cu o rată a acestor cheltuieli care prin definiŃie reprezintă o rată a resurselor consumate cu realizarea procesului de cumpărare-vânzare. Aşadar, o asemenea rată poate fi modelată astfel (Mărgulescu, Căruntu, 1999):

1 100di cai

Rdi nti

⋅= − ⋅ ⋅

∑∑

(32)

Aceasta ar însemna că rata rentabilităŃii în care se reflectă utilizarea muncii şi

capitalului (prin nivelurile relative ale cheltuielilor de circulaŃie) s-ar explica astfel: 1.InfluenŃa structurii desfacerii mărfurilor:

1 0 0 0

1 0 0 0

1 100 1 100di cai di cai

di nti di nti

⋅ ⋅− ⋅ − − ⋅ ⋅ ⋅

∑ ∑∑ ∑

(33)

2.InfluenŃa ratelor rentabilităŃii cheltuielilor de circulaŃie pe grupe de mărfuri:

1 1 1 0

1 1 1 0

1 100 1 100di cai di cai

di nti di nti

⋅ ⋅− ⋅ − − ⋅ ⋅ ⋅

∑ ∑∑ ∑

(34)

2.1.InfluenŃa nivelurilor relative ale cheltuielilor de circulaŃie pe grupe de mărfuri:

1 0 1 0

1 1 1 0

1 100 1 100di cai di cai

di nti di nti

⋅ ⋅− ⋅ − − ⋅ ⋅ ⋅

∑ ∑∑ ∑

(35)

2.2.InfluenŃa cotelor de adaos pe grupe de mărfuri:

1 1 1 0

1 1 1 1

1 100 1 100di cai di cai

di nti di nti

⋅ ⋅− ⋅ − − ⋅ ⋅ ⋅

∑ ∑∑ ∑

(36)

Prin urmare, utilizarea muncii şi capitalului ca premisă a determinat o mişcare

a ratei rentabilităŃii cheltuielilor de circulaŃie. Pentru apreciere trebuie Ńinut însă seama că şi nivelurile cheltuielilor de circulaŃie intră sub incidenŃa inflaŃiei.

Page 263: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

263

În concluzie, rata rentabilităŃii muncii ca factor de producŃie reprezintă unul dintre cei mai importanŃi indicatori hotărâtori în mecanismul economiei de piaŃă, în orientarea producŃiei, în raport cu cerinŃele consumatorilor productivi sau individuali.

În vederea exprimării sintetice a rentabilităŃii muncii ca volum şi resursă consumată am avut în vedere următorii indicatori: profitul aferent cifrei de afaceri, timpul total de muncă, capitalul fix, fondul de salarii.

Plecând de la procesul producŃie-consumator , rentabilitatea unităŃii comerciale specializate poate fi evidenŃiată prin efectele muncii şi capitalului utilizând indicatorii: desfacerea mărfurilor, rata rentabilităŃii comerciale, preŃul mediu de vânzare, numărul mediu de salariaŃi, timpul total de muncă în zile, mijloace circulante.

În comerŃ reflectarea muncii şi capitalului se realizează prin utilizarea ratei rentabilităŃii comerciale şi resurselor consumate, rate ce reprezintă forme sintetice de exprimare a eficienŃei activităŃii economico-financiare a firmei.

Bibliografie Căruntu Constantin, Lăpăduşi Loredana, Căruntu Genu 2005, Analiză

economico-financiară la nivel microeconomic, Ed. Universitaria, Craiova; Dinu Eduard, 2004, Rentabilitatea firmei în practică, Ed. All Beck,

Bucureşti; Işfănescu Aurel, C.Stănescu, A.Băicuşi, 2004, Analiză economico-

financiară, ediŃia a II – a, Ed. Economică, Bucureşti; Mihăilescu Nicolae, Răducan Mihaela, 2006, Analiza activităŃii

economico-financiare, Ed. Victor, Bucureşti; Mărgulescu Dumitru, Căruntu Constantin, 1999, Metode de analiză

economico-financiară în comerŃ şi turism, Ed. Hermes, Bucureşti.

Page 264: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

264

REFORMA SISTEMELOR DE SĂNĂTATE

Dan Maier*, Viorela-Ligia Vaidean**, Julien Maier** *Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Satu Mare, P-ta Romană, nr. 3-5, 440012, Satu Mare, Tel:40+0261-768990, Fax: 40+0261-768990; ** UBB Facultatea de Stiinte Economice şi Gestiunea Afacerilor Cluj, Str. Teodor Mihali, nr. 58-60, 400591 Cluj Napoca, Tel: 0264.41.86.52/3/4/5, Fax: 0264.41.25.70

Abstract: During a constant look at the health system especcialy in Romania we observe that

we have many parts discontented with the system, starting with the patients, the doctors and finaly the authorities. It is well known that other more developed countries also have problems with their health systems but in our country its state is still afected by the old socialist policies unsustainable on the market-based economy. We tried here to present some basic principles on which are founded the different health systems and those principles which should be applied in Romania and the present trends.

Key words: health system reform, health services, external financing programms.

Aproape toate Ńările lumii se confruntă cu o discrepanŃă între cererea de servicii medicale şi resursele disponibile. Aceasta a dus la căutarea unor metode variate de creştere a eficienŃei utilizării resurselor pornind de la tehnologia procesului de îngrijire până la perfecŃionarea organizării sanitare şi a finanŃării serviciilor de sănătate.

Schimbările în sistemul de sănătate au căpătat o amploare fără precedent la sfârşitul anilor '80 şi începutul deceniului actual, extinderea lor cuprinzând numeroase Ńări din Europa şi America. Schimbările urmăresc eliminarea sau reducerea disfuncŃiilor apărute atât în Ńările democratice cu o economie de piaŃă stabilă, cât şi în Ńările care au avut o economie bazată pe monopolul de stat al factorilor de producŃie, cu un sistem de planificare centralizat, rigid şi de comandă. Nu exista nicăieri în lume un sistem sanitar perfect care sa poată fi copiat.

NemulŃumirile care au generat procesul de reformare a sistemelor îngrijirilor de sănătate au fost prezente atât în masa contribuabililor şi a utilizatorilor, a medicilor şi instituŃiilor cât şi a autorităŃilor politice şi administrative. InsatisfacŃiile vizau creşterea cheltuielilor pentru sănătate într-un ritm greu de suportat, fără ameliorarea substanŃială a stării de sănătate, insuficienta acoperire a populaŃiei cu servicii, absenŃa unor mecanisme eficiente de asigurare a calităŃii, volumul exagerat de muncă zilnică, insuficienŃa elementelor de stimulare, ineficienŃa managerială.

Nevoia unei politici coerente şi în consonanŃă cu obiectivele europene şi mondiale în domeniul sănătăŃii, presupune împlinirea dezideratului „sănătatea pentru toŃi", stabilit de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii în temeiul principiilor de:

Page 265: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

265

• universalitate, în care toŃi membrii comunităŃii să poată avea acces la îngrijirea sănătăŃii, cu costuri rezonabile;

• calitatea, serviciile medicale administrate să îndeplinească rigorile şi standardele legale;

• existenŃa unui sector privat complementar, puternic şi viabil; • posibilitate de alegere; • servicii medicale eficiente, bazate pe nevoi; • respectarea intimităŃii şi a demnităŃii personale; • existenŃa unui sistem riguros de colectare a datelor care să fie utilizate în programare, luarea de decizii şi fundamentarea unor reglementări;

• facilitarea modelelor de integrare şi cooperare pentru furnizarea serviciilor medicale;

• iniŃierea de programe pe termen lung care să urmărească prevenirea îmbolnăvirilor şi creşterea calităŃii vieŃii.

De obicei, modelarea unui sistem se realizează în timp, este anevoioasă, costisitoare şi adeseori traumatizantă. Sănătatea, ca element determinant al existenŃei unei societăŃi democratice şi prospere trebuie să fie asigurată avându-se în vedere următoarele considerente (Luchian M, 2007): • recunoaşterea rolului predominant pe care-1 are sănătatea în realizarea producŃiei materiale şi a serviciilor; • controlul şi echilibrul permanent al costurilor din sănătate pentru a nu influenŃa negativ creşterea economică; • în perioadele de tranziŃie, indicatorii specifici confirmă o degradare accentuată a sănătăŃii prin aceea că:

o se manifestă lipsuri accentuate în asigurarea cu medicamente şi materiale sanitare consumabile; o serviciile preventive sunt absente sau ineficiente; o formarea şi repartizarea personalului sanitar este inadecvată;

• finanŃarea este inconsecventă, realizată în salturi, constant pe un fond inflaŃionist dominant; • dezvoltarea unei reŃele private necontrolate, etc.

Obiectivele reformelor în sistemul îngrijirilor de sănătate din Europa sunt : • echilibrarea alocării resurselor financiare (teritorial şi între categorii de servicii) şi controlul costurilor; • reducerea inechităŃilor în ofertă şi accesul la servicii; • îmbunătăŃirea gradului de satisfacŃie a furnizorilor şi utilizatorilor de îngrijiri; • ameliorarea eficacităŃii şi impactului sistemului de îngrijiri de sănătate asupra stării de sănătate • reducerea utilizării inadecvate a tehnologiilor moderne; • corectarea stimulării inadecvate a consumului medical; • introducerea competiŃiei controlate (între furnizori publici şi privaŃi, organizaŃiile de asigurări );

Page 266: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

266

• separarea furnizorilor de servicii (medici, spitale) de cumpărătorii de servicii; • plata medicilor şi a instituŃiilor pe baza unor criterii de performanŃă • introducerea metodelor manageriale modeme în conducerea serviciilor de sănătate; • descentralizarea sistemului îngrijirilor de sănătate prin deconcentrarea şi delegarea autorităŃii.

PriorităŃile în reformarea sistemelor îngrijirilor de sănătate în Ńările Europei Centrale şi de Răsărit se referă la :

• descentralizarea sistemului de îngrijiri de sănătate; • modificarea metodelor de planificare şi gestionare; • menŃinerea unei largi accesibilităŃi; • dezvoltarea serviciilor de sănătate comunitare; • dezvoltarea serviciilor preventive bazate pe factori de risc prevalenŃi; • îmbunătăŃirea sistemului de formare a personalului de sănătate

Reforma sistemului de sănătate din România, este dependentă de reforma sistemului economic, de transformarea lui prin descentralizarea proprietăŃii, consolidarea şi dezvoltarea proprietăŃii private, ca resursă şi centru motric.

Strategia de reformă a sănătăŃii în România a vizat următoarele domenii: • organizarea structurală şi conducerea sistemului; • finanŃarea sistemului; • asigurarea serviciilor necesare sănătăŃii populaŃiei; • utilizarea raŃională a resurselor fizice şi umane.

La nivel naŃional se urmăreşte implementarea unei strategii coerente în scopul creşterii accesului populaŃiei la servicii medicale de calitate, eficientizarea sistemului de furnizare şi menŃinerea unui stil de viaŃă sănătos, acasă, la serviciu şi în comunitate.

Obiectivele strategiei privind configurarea şi funcŃionarea pe termen lung a serviciilor de sănătate, sunt: • crearea unui sistem nuanŃat şi performant (îngrijiri ambulatorii integrate, spitalizarea de zi, de o zi, îmbunătăŃirea serviciilor de diagnostic şi tratament);

• extinderea serviciilor de asistenŃă primară (îngrijiri la domiciliu, medicamente în regim ambulatoriu, înfiinŃarea unor centre de sănătate multifuncŃionale);

• finanŃare adecvată, sustenabilă şi stimulativă a performanŃelor; • închiderea unităŃilor medicale neperformante; • perfectarea sistemelor de management operaŃional; • crearea unui cadru normativ compatibil aplicării reformelor instituŃionale şi funcŃionale;

• facilitarea sistemului privat de finanŃare a serviciilor medicale; • crearea şi perfecŃionarea asigurărilor proprii vârstnicilor în unităŃi specializate îngrijirilor de tip acut.

Prin atingerea obiectivelor menŃionate se preconizează redefinirea şi perfectarea unităŃilor medicale, accesul local îmbunătăŃit al comunităŃii la servicii integrate de asistenŃă primară, finanŃare susŃinută, asigurarea calităŃii, creşterea investiŃiilor, descentralizarea şi furnizarea mai rapidă a serviciilor de sănătate.

Page 267: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

267

Se impun abordate şi soluŃionate următoarele aspecte: • crearea bazei de date şi îmbunătăŃirea fluxului de informaŃii şi distribuire a informaŃiilor în sistem local, regional, naŃional; • standardizarea codificării şi implementării registrelor naŃionale de date; • continuarea şi dezvoltarea îngrijirilor primare şi în ambulatoriu prin concesionarea cabinetelor medicale către medici şi la domiciliu; • finalizarea programelor de finanŃare externă; • extinderea serviciilor ambulatorii integrate; • operaŃionalizarea unor centre de sănătate multifuncŃionale, standardizarea metodelor de finanŃare, angajare şi utilizarea personalului medical; • implementarea şi perfectarea metodelor de alocare regională a resurselor; • înfiinŃarea unui organism naŃional de monitorizare a calităŃii serviciilor de sănătate care să utilizeze un set minim unitar de indicatori; • implementarea unor sisteme îmbunătăŃite de management al informaŃiei pe baza parametrilor de performanŃă; • furnizarea de servicii de sănătate prin stimularea parteneriatelor public-private.

Concret, la nivel naŃional reforma in sănătate vizează implementarea unui pachet legislativ menit, cel puŃin teoretic, sa producă o îmbunătăŃire substanŃială in abordarea sectorului sanitar din România: 1. Legea spitalelor ; 2. Legea asigurărilor sociale de sănătate; 3. Legea asigurărilor voluntare de sănătate; 4. Legea farmaciei; 5. Legea privind cardul european si cardul naŃional de asigurări sociale de sănătate; 6. Legea privind exercitarea profesiei de medic, precum si organizarea si funcŃionarea Colegiului Medicilor din România; 7. Legea privind Fondul NaŃional de Sănătate; 8. Legea privind efectuarea prelevării şi transplantului de organe, de Ńesuturi şi celule de origine umană, in scop terapeutic; 9. Legea privind programele naŃionale de sănătate; 10. Legea privind malpraxisul; 11. Legea medicamentului; 12. Legea privind sistemul naŃional integrat de servicii medicale de urgenta si de prim ajutor calificat; 13. Legea Colegiului Farmaciştilor; 14. Legea cadru pentru sănătatea publică. În ciuda unor premise legislative pozitive, transpunerea acestora in practica este adeseori cea mai problematica, gestiunea deficitara a fondurilor, un management nespecializat precum si inerŃia crescuta a unor parŃi a sistemului conduc la starea de fapt a sistemului.

Page 268: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

268

In concluzie sistemele de sănătate din Sud-estul Europei poarta in continuare amprenta moştenirii socialiste, adaptarea la sistemul economiei de piaŃa devenind tot mai imperios necesara pentru realizarea unui act medical de calitate susŃinut din punct de vedere economic. Bibliografie

Celea, C., 2005, Organizarea sistemului sanitar naŃional, Editura Coresi, Bucuresti;

Drugus, L., 2003, Managementul sanatatii, Editura Sedcam Libris, Iasi; Kornai, J., Eggleston, K., 2001, Choice and Solidarity: The Health Sector

in Eastern Europe and Proposals for Reform, International Journal of Healt Care Finance and Economics, 58-84,.

Luchian, M., „Management sanitar”, curs, Facultatea de Medicina si Stomatologie "Apollonia" , Iasi ,p.70.

Page 269: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

269

O NOUA PERSPECTIVA IN DOMENIUL ASIGURARILOR – SOLVABILITATE II

Toma Elena, Popovici Simona Mihaela, Luhan IonuŃ Dragoş Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi

Bld. Carol I, nr 22, 6600 Iaşi [email protected]

Abstract The European Market of insurances was functioning before the appearance of the

“Solvency II”norm according to very different norms.As a result, the need for a rethinking of the legal system in order to create the premise of the Single Market of Insurances was a must.This was possible under the form of a new guidelinesable to bring increased stability, transparence and competivity to the European market of insurances.The new norms concerning capital solvability are designed to guarantee a confidence climate to the potential insurance client whom is ultimately the main beneficiary of this legal proposition, which is due to come into effect in 2012.

Key words : risk, guidelines, solvability, capital, funds 1. Introducere La intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma – 1 ianuarie 1958 – piaŃa asigurărilor din fiecare Ńară membră a ComunităŃii Europene funcŃiona în conformitate cu reglementările naŃionale şi administrative referitoare la contractul de asigurare. Acestea prezentau disparităŃi de la o Ńară la alta determinate în mare măsură de concepŃiile în materie care prevalau în momentul în care fuseseră adoptate. Astfel, cele din Olanda, Belgia şi Luxembourg datau din secolul al XIX-lea, în timp ce reglementările din Germania, FranŃa şi Italia datau din prima jumătate a secolului nostru. Este suficient de spus că de la adoptarea dispoziŃiilor olandeze privind contractul de asigurare, cuprinse în codul comercial (1838), şi până la cele italiene, insearate în codul civil (1942), trecuseră peste o sută de ani. Deşi aceste din urmă reglementări erau mai cuprinzătoare, mai moderne, mai bine adaptate cerinŃelor vremii decât primele, nici ele nu satisfăceau exigenŃele funcŃionării pieŃei unice a asigurărilor în spaŃiul comunitar. Tratatul prin care se instituia Comunitatea Economică Europeană consacra patru libertăŃi fundamentale menite să asigure buna funcŃionare a PieŃei Comune, şi anume: libera circulaŃie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor. Întrucât numai ultimele trei libertăŃi vizează şi activitatea de asigurare, în cele ce urmează ne vom referi la aceastea. Statele semnatare ale Tratatului de la Roma au convenit să înlăture în mod treptat, în cursul perioadei de tranziŃie, restricŃiile referitoare la libertatea de

Page 270: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

270

stabilire a resortisanŃilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru, precum şi restricŃiile privind crearea de agenŃii, sucursale sau filiale de către resortisanŃii unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Altfel spus, Tratatul garantează libertatea de stabilire (art. 52-58), care permite unei societăŃi al cărui sediu social se află într-un stat membru, să deschidă o sucursală sau o agenŃie pe teritoriul altui stat membru, în condiŃii echivalente cu cele rezervate societăŃilor din Ńara gazdă. Statele membre ale Tratatului de la Roma au mai convenit să înlăture în mod treptat, în cursul perioadei de tranziŃie, resctricŃiile vizând libera prestare de servicii de către resortisanŃiii unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Prin dispoziŃiile sale (art.59-66), Tratatului garantează libertatea de prestare de servicii, care permite unei societăŃi stabilite pe teritoriul unui stat membru de a exercita activităŃi pe teritoriul altui stat membru, fără a trebui să dispună de un sediu acolo şi fără discriminare faŃă de societăŃile care dispun de sediu. În sfârşit, statele semnatare ale Tratatului de la Roma au convenit să elimine în mod treptate, în cursul perioadei de tranziŃie, restricŃiile la circulaŃia capitalurilor aparŃinând persoanelor rezidente în statele membre, precum şi discriminările de tratament bazate pe naŃionalitatea sau rezidenŃa părŃilor ori pe localizarea plasamentelor. Aşadar, Tratatul garantează libertatea mişcărilor de capital (art.67-73), care permite oricărui cetăŃean sau oricărei societăŃi din C.E.E. să efectueze transferuri de capital în spaŃiul comunitar şi să utilizeze instrumentele financiare oferite pe ansamblul pieŃelor din statele membre. 2. Procesul de armonizare legislativă în domeniul asigurărilor Pentru traducerea în viaŃă a prevederilor privind cele trei libertăŃi menŃionate mai sus, Consiliul a fost abilitat (prin art.100-102 din Tratat) să emită directive vizând coordonarea dispoziŃiilor legislative, regulamentare şi administrative ale statelor membre care au o incidenŃă directă asupra instituirii şi funcŃionării pieŃei interne comunitare. Este de precizat că directiva adoptată de Consiliu la propunerea Comisiei, în cooperare cu Parlamentul European şi după consultarea Comitetului Economic şi Social, este obligatorie pentru oricare stat membru al ComunităŃilor Europene în ceea ce priveşte obiectivele de atins; directiva lasă însă instanŃelor naŃionale libertatea de a stabili forma şi mijloacele pe care urmează a le folosi pentru atingerea obiectivelor urmărite [ Ciurel 2000]. În domeniul asigurărilor, pentru traducerea în viaŃă a celor trei libertăŃi menŃionate mai sus au fost adoptate trei serii (generaŃii) de asemenea directive, dintre care unele vizau asigurările de bunuri, de răspundere civilă şi alte asigurări de daune, denumite generic “alte asigurări decât cele de viaŃă”, iar altele se refereau la asigurările de viaŃă”. Astfel, prima generaŃie de directive (Directiva din 1973 pentru asigurările de bunuri şi de răspundere civilă şi, respectiv, cea din 1979, pentru asigurările de viaŃă) a urmărit instituirea libertăŃii organizate a dreptului de stabilire prin armonizarea condiŃiilor de acces la activitatea de asigurări şi a modului de

Page 271: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

271

exercitare a controlului financiar de către statul gazdă al agenŃiei sau sucursalei de asigurare. Cea de-a doua generaŃie de directive (Directiva din 1988 şi, respectiv,cea din 1990) s-a referit la libertatea prestărilor de servicii. De data aceasta, nu s-a mai putut merge pe armonizarea deplină şi prealabilă a practicilor de operare în Ńările membre, ca în cazul condiŃiilor de acces în materie de stabilire, deoarece o dată membre, ca în cazul condiŃiilor de acces în materie de stabilire, deoare ce o dată cu primirea de noi membrii in C.E.E. legislaŃiile în materie de asigurări se diversificaseră şi mai mult. Ca urmare, autorităŃile comunitare au fost obligate să se mulŃumească cu o armonizare minimă a aspectelor esenŃiale ale activităŃii de asigurare şi cu o recunoaştere a controalelor efectuate în fiecare stat membru [ Constantinescu 2002]. Măsura liberalizării mişcărilor de capitaluri între statele membrei, luată în 1988, a însemnat un pas înainte pe drumul creării pieŃei europene unice a asigurărilor. Directivele celei de-a treia generaŃii (din 1992, intrate in vigoare doi ani mai târziu) au încheiat, practic, procesul de liberalizare a pieŃei unice a asigurărilor. Aceste directive au instituit un sistem de licenŃă unică, în baza căreia societăŃile de asigurare agreate de statul membru al sediului lor social sunt autorizate să opereze atât prin stabilire (prin crearea unei agenŃii sau sucursale) cât şi prin libera prestare de servicii, în orice spaŃiu comunitar, pe baza acestui agrement unic, numit şi “paşaport european” 3. Solvency II: necesitate, conŃinut, modalităŃi de calcul al indicatorului de solvabilitate a capitalului Procesul de armonizare în sectorul asigurărilor a fost continuat cu directivele 12 şi 13, din anul 2002, care, împreună cu reglementările anterioare au fost numite generic “Solvency I”, însă, pe măsura punerii în practică a acestora, s-au constatat mai multe puncte slabe, cum ar fi: - O lipsă de sensibilitate la risc : riscuri fundamentale precum riscul de credit, riscul de piaŃă sau riscul operaŃional nu erau luate în considerare în mod corespunzător de prevederile “Solvency I”. In textul acestor prevederi s-au formulat prea puŃine cerinŃe calitative în ceea ce priveşte managementul riscului şi guvernanŃa coorporativă; de asemenea, organelor de control nu li s-a impus să efectueze cu regularitate respectarea acestor cerinŃe calitative. Datorită acestui fapt, asigurătorii nu erau incitaŃi să-şi amelioreze tehnicile de gestiune a riscurilor şi nici să aloce optim capitalurile disponibile fiind astfel în defavoarea asiguraŃilor.

- Perturbări în buna funcŃionare a pieŃei unice: legislaŃia europeană în vigoare fixa norme minimale, care puteau fi completate cu reguli suplimentare la nivel naŃional. Tocmai aceste reguli suplimentare pot constitui un impediment în funcŃionarea pieŃei unice a asigurărilor, majorând costurile atât ale asigurătorilor, cât şi ale asiguraŃilor şi nu în ultimul rând, afectând concurenŃa la nivelul Uniunii;

Page 272: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

272

- Reguli neoptimale privind supravegherea prudenŃială a grupurilor: prevederiler în vigoare erau din ce în ce mai deconectate de modul în care grupurile erau structurate şi organizate în realitate. Introducerea unor sisteme de gestiune a riscurilor la nivelul întregului grup au indus, în cele din urmă, o organizare din ce în ce mai centralizată. Ecartul dintre maniera în care grupurile sunt conduse şi modul în care se efectua controlul prudenŃial conducea la creştere costurilor la nivel de grup şi a probabiliŃătii de producere a riscurilor ce le ameninŃau.

- O lipsă de convergenŃă internaŃională şi trans-sectorială: insistenŃele AsociaŃiei InternaŃionale a Controlorilor în Asigurări şi a Consiliului privind Standardele IntenaŃionale de Contabilitate s-au concretizat în elaborarea unor noi norme de solvabilitate şi evaluare a provizioanelor tehnice, radical diferite de cele existente până în acel moment la nivelul Uniunii. Între timp, în sectorul bancar, o normă conformă cu reglementările internaŃionale (Directivele 48 şi 49 din 2006) fusese deja elaborată; s-a ajuns la concluzia că lipsa de convergenŃă poate conduce la scăderea competitivităŃii asigurătorilor europeni.

Ca urmare, se impunea o regândire a sistemul legislativ existent, implicând o modificare consistentă a “Solvency I”.Comisia Europeană trebuia să aibă în vedere revizuirea cerinŃelor privind solvabilitatea asigurătorilor din Ńările UE pentru îmbunătăŃirea unei serii de aspecte, cu precădere în ceea ce priveste abordarea mai sensibilă faŃă de profilul de risc. Crearea pieŃei unice impunea necesitatea elaborării unui sistem coerent şi fiabil de monitorizare a solvabilităŃii societăŃilor din domeniul asigurărilor în cadrul Uniunii Europene. Acest sistem trebuia să răspundă provocărilor reprezentate de creşterea competiŃiei, continua integrare a pietelor de capital, dezvoltarea tot mai puternică a conglomeratelor financiare, noile canale de distribuŃie etc. In elaborarea noului sistem de solvabilitate, primul pas a fost reprezentat de definirea cerinŃelor cărora acesta trebuie să le răspundă, respectiv: - să protejeze beneficiarii, asigurand instituŃiilor de supraveghere un interval de timp, necesar identificării si remedierii fenomenelor negative înregistrate în cadrul unei societăŃi; ; - să ofere compatibilitate, transparenŃă şi coerenŃă, creând astfel un câmp de acŃiune uniform; ; - să stabilească un set de cerinŃe privind marja de solvabilitate, în conformitate cu riscurile reale. Astfel s-a ajuns la “Solvency II”, o nouă reglementare care o înlocuieşte pe precedenta în materie de asigurări, “Solvency I”. O sursă de inspiraŃie utilă a fost reprezentată de Acordul de la Basel privind normele de adecvare ale capitalului în domeniul bancar. Comisia Europeana a realizat un studiu având la bază un model de supraveghere a solvabilităŃii asigurătorilor, inspirat din soluŃiile adoptate de Acordul de la Basel, constituit din următorii 3 piloni:

- Primul pilon se referă la exigenŃe de natură cantitativă. Există două cerinŃe privind capitalul : cerinŃa privind solvabilitatea capitalului (Solvency Capital Requirement- SCR) şi cerinŃa privind capitalul minim(MCR), care reprezintă două nivele diferite de intervenŃie prudenŃială. SCR reprezintă

Page 273: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

273

principalul indicator de evaluare a solvabilităŃii unei companii de asigurări şi se calculează, prin noua directivă, Solvency II, fie pe baza unei formule standard europene, fie pe baza unor modele interne ale companiei de asigurări. Oricum, SCR inglobează toate riscurile cuantificabile ale unui asigurător sau reasigurător, luând in calcul ansamblul tehnicilor de reducere a acestora. În ceea ce priveşte MCR, nerespectarea acestuia de către asigurător duce la o intervenŃie de ultimă instanŃă din partea organului de supraveghere: retragerea autorizaŃiei de funcŃionare.

- Pilonul al doilea, se referă la cerinŃe de natură calitativă aplicabile asigurătorilor şi reasigurătorilor, în materie de gestiune a riscurilor şi activitatea de supraveghere.

- Al treilea pilon, acoperă reglementări privind informaŃiile obligatorii de transmis atât organului de supraveghere cât şi publicului. Menirea acestui pilon este de a crea o disciplină în piaŃă şi de asigura stabilitatea asigurătorilor şi reasigurătorilor. Propunerea legislativă, directiva 2007/361, “Solvency II” a fost adoptată în iulie 2007, însă o formă modificată a acesteia, 2008/ 119, a fost adoptată pe 26 februarie 2008. Implementarea sa va urma un anumit program, după cum urmează: - aprilie – iunie 2008 : Cel de-al patrulea studiu de impact; - noiembrie 2008 : Rezulatele studiului de impact, lansat de Comisia Europeană; - 2009 : Adoptarea Directivei de către Parlamentul European şi Consiliul European;

- Octombrie 2009 : Avizul dat de CEIOPS (Comitetul European de Supraveghere pentru Asigurări şi Pensii Ocupationale);

- 2010 : Adoptarea măsurilor de execuŃie; - 2012: Transpunerea directivei la nivel naŃional. În cele ce urmează ne vom canaliza atenŃia asupra principalului indicator de solvabilitate, SCR, aşa cum este explicat în textul directivei 2007/119, capitolul VI, secŃiunea 4. SCR este calculat astfel încât să acopere toate riscurile cuantificabile la care se expune asigurătorul sau reasigurătorul, având la bază principiul continuităŃii activităŃii; el corespunde “valorii la risc “( Value-at-Risk) a fondurilor proprii de bază ale asigurătorului sau reasigurătorului, cu un nivel de încredere de 99.5 %, pe un orizont de timp de un an. SCR acoperă cel puŃin următoarele riscuri: cel specific contractelor de non –viaŃă, riscul specific contractelor de asigurări de viaŃă, riscul contractelor de sănatate, riscul de piaŃă, riscul de credit şi riscul operaŃional. Acest indicator se calculează cel puŃin o dată pe an, iar rezultatul este transmis autorităŃii de supraveghere competente. De asemenea, rămâne obligatorie cerinŃa menŃinerii unor fonduri proprii eligibile care să acopere cerinŃa de solvabilitate impusă de directiva în discuŃie. Se impune aici o dezvoltare a ceea ce presupun fondurile proprii eligibile.

Page 274: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

274

Mai întâi se impune precizarea că fondurile proprii sunt împărŃite pe 3 nivele şi anume: • Fondurile proprii de nivel 1 îndeplinesc, conform prezentei directive, următoarele caracteristici: în caz de lichidare, plata în favoarea deŃinătorului este refuzată până ce toate celelalte angajamente de plată( faŃă de asiguraŃi şi reasiguraŃi) sunt onorate; suma totală a acestora şi nu numai o parte a acestora, au capacitatea de acoperire a pierderilor în caz de lichidare; sunt capabile, la cerere, să acopere pierderile survenite pe parcursul desfăşurării normale a activităŃii asigurătorului sau a reasigurătorului sau în caz de lichidare;

• Fondurile proprii de nivel 2 intrunesc primele două caracteristici întâlnite la fondurile proprii de nivel 1;

• Fondurile proprii de nivel 3 sunt acelea care nu întrunesc una dintre primele două caracteristici ale fondurilor de nivel 1. Pentru a fi eligibile, fondurile proprii întrunesc următoarele condiŃii:

1. În ceea ce priveşte calculul indicatorului solvabilităŃii capitalului, suma fondurilor proprii de nivel 2 şi 3 este supusă următoarelor restricŃii:

a. Pentru a garanta că suma elementelor cuprinse în fondurile proprii de nivel 1 reprezintă mai mult de o treime din totalul fondurilor proprii eligibile, suma fondurilor proprii de nivel 2 şi 3 poate fi maxim de două ori totalul fondurilor proprii de nivel 1;

b. Fondurile proprii de nivel 3 reprezintă maxim o jumătate din suma fondurile proprii de nivel 1 şi 2;

2. Fondurile proprii de nivel 1 trebuie să fie minim jumătate din fondurile proprii de bază, iar fondurile de bază de nivel 2, ce intră în compoziŃia capitalului minim necesar, nu pot excede nivelului fondurilor proprii de nivel 1.

Revenind la SCR, directiva permite calcularea acestuia fie pe baza unei formule standard, fie pe baza unei formule interne. Calculul SCR pe baza metodei standard În ceea ce priveşte formula standard, SCR este suma următoarelor elemente: SCR de bază, minimul fondurilor proprii pentru riscul operaŃional, ajustările privind pierderile din provizioane tehnice şi diferite impozite şi taxe. Indicatorul privind solvabilitatea capitalului de bază

Acesta cuprinde următoarele module de risc: riscul specific contractelor de non-viaŃă, riscul specific contractelor de asigurare de viaŃă, riscul specific asigurărilor de sănătate, riscul de piaŃă şi riscul de contrapartidă.

Fiecare profil de risc enunŃat mai sus este ponderat pe baza unei măsurări asupra riscului de tip “valoare la risc” cu un nivel de încredere de 99,5% , pe un orizont de un an.

În anexa IV a directivei , formula SCR de bază este dată sub următoarea formă:

Page 275: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

275

_ ,,

de baza i j i ji j

SCR corr SCR SCR= × ×∑∑

Unde: SCRi este modulul de risc i, iar SCRj este modulul de risc j, unde “i,j” indică faptul că suma dintre diferiŃi termeni trebuie să acopere toate combinatiile posibile dintre i si j. In calcul, i şi j este înlocuit de: • SCRnon-viaŃă , care reprezintă modulul riscului specific asigurărilor de non – viaŃă; • SCRviaŃă, care reprezintă modulul riscului specific asigurărilor de viaŃă; • SCRsănătate, care reprezintă modulul riscurilor specifice asigurărilor de sănătate; • SCR piaŃă, care reprezintă modulul riscurilor de piaŃă; • SCRde contrapartidă, care reprezintă modulul riscurilor de contrapartidă.

Factorul corrij reprezintă elementul ce figurează pe linia i şi coloana j a matricei de corelaŃie:

i j

PiaŃă Contrapartidă ViaŃă Sănătate Non - viaŃă

PiaŃă 1 0.25 0.25 0.25 0.25 Contrapartidă 0.25 1 0.25 0.25 0.5 ViaŃă 0.25 0.25 1 0.25 0 Sănătate

0.25 0.25 0.25 1 0

Non - viaŃă 0.25 0.5 0 0 1

Riscul specific contactelor de non-viaŃă reflectă riscurile ce decurg din desfăşurarea activităŃii asiguratorului Ńinând cont de pericolele acoperite şi de procedeele aplicate de aceştia; totodată acest tip de risc Ńine cont de incertitudinea ce planează asupra rezultatelor unui asigurător sau reasigurător, rezultate ale angajamentelor luate de aceştia.

Modulul riscului specific asigurarilor de non-viaŃă este rezultatul combinării dintre cerinŃele fondurilor proprii şi cel puŃin unul din următoarele elemente: a) riscul de pierdere sau de schimbare defavorabila valorii angajamentelor rezultate din fluctuaŃii ce afectează data producerii, frecvenŃa şi gravitatea evenimentelor asigurate ca şi suma prevăzută în contract(riscul de tarifare şi provizionare la asigurările de non-viaŃă).

b) riscul de pierdere sau de schimbare defavorabilă a valorii angajamentelor rezultate, rezultante a unei incertitudini importante legate de evenimente extreme sau excepŃionale ce afectează preŃul şi sisstemul de provizionare(riscul de catastrofă).

Formula acestui modul se calculează astfel:

,,

non viata i j i ji j

SCR corr SCR SCR− = × ×∑∑

Page 276: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

276

Unde : SCRi este sub - modulul de risc i, iar SCRj este sub - modulul de risc j, unde “i,j” indică faptul că suma dintre diferiŃi termeni trebuie să acopere toate combinatiile posibile dintre i si j. In calcul, i şi j este înlocuit de: • SCRprime şi provizioane , corespunde submodulului riscul de tarifare şi provizionare; • SCRcatastrofe-non –viaŃă, corespunde sub modulului numit riscul de catastrofă la asigurările de non-viaŃă. Modulul riscului specific asigurărilor de viaŃă este calculat în acelaşi mod cu

modulul de non-viaŃă, dar elementele de grupare sunt diferite, şi anume: a) riscul de pierdere sau de schimbare defavorabilă a valorii angajamentelor

rezultate din fluctuaŃiile ce afectează nivelul, evoluŃia sau volatilitatea ratei mortalităŃii, pentru ca, majorarea acestei rate antrenează o creştere a valorii angajamentelor(riscul de mortalitate).

b) riscul de pierdere sau de schimbare defavorabilă a valorii angajamentelor rezultate din fluctuaŃiile ce afectează nivelul, evoluŃia sau volatilitatea ratei mortalităŃii, pentru ca, scăderea acestei rate antrenează o majorare a valorii angajamentelor(riscul de longevitate).

c) riscul de pierdere sau de schimbare defavorabilă a valorii angajamentelor rezultate din fluctuaŃiile ce afectează nivelul, evoluŃia sau volatilitatea ratei invalidităŃii,imbolnăvirilor şi a morbidităŃii(riscul de invaliditate-incapacitate de muncă).

d) riscul de pierdere sau de schimbare defavorabilă a valorii angajamentelor rezultate din fluctuaŃiile ce afectează nivelul, evoluŃia sau volatilitatea cheltuielilor pentru sănătate recurgând din contractele de asigurare sau reasigurare de viaŃă(riscul de cheltuieli neprevăzute de sănătate).

e) riscul de pierdere sau de schimbare defavorabilă a valorii angajamentelor rezultate din fluctuaŃiile ce afectează nivelul, evoluŃia sau volatilitatea ratei de revizuire aplicabilă rentelor, sub efectul unei schimbări a cadrului normativ sau al stării de sănătate a persoanelor asigurate(riscul de revizuire).

f) riscul de pierdere sau de schimbare defavorabilă a valorii angajamentelor rezultate din fluctuaŃiile ce afectează nivelul, evoluŃia sau volatilitatea ratei de reducere de schimb şi de răscumpărare a poliŃelor (riscul de răscumpărare).

g) riscul de pierdere sau de schimbare defavorabilă a valorii angajamentelor rezultate dintr-o situaŃie de incertitudine, legată de evenimente extreme sau aleatorii ce afectează politica de preŃ şi provizionare(riscul de catastrofe). Formula de calcul al acestui sub – modul este următoarea:

,,

viata i j i ji j

SCR corr SCR SCR= × ×∑∑

Unde: SCRi este sub - modulul de risc i, iar SCRj este sub - modulul de risc j, unde “i,j” indică faptul că suma dintre diferiŃi termeni trebuie să acopere toate combinatiile posibile dintre i si j. In calcul, i şi j este înlocuit de: SCRmortalitate,

Page 277: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

277

SCRlongevitate, SCRinvaliditate, SCR cheltuieli_sănătate, SCRrevizuire, SCR răscumparare, SCR catastofă – viaŃă, fiecare dintre indicatori corespunzând submodulelor expuse mai sus, literele a-g.

Modulul denumit „riscuri specifice asigurărilor de sănătate” se calculează în aceeaşi manieră cu modulul de mai sus, diferenŃa făcând-o elementele de grupare: sunt păstrate doar cele de la punctul d), la care se adaugă riscul de tarifare şi provizionare şi riscul de epidemie. Formula de calcul este următoarea:

,,

sanatate i j i ji j

SCR corr SCR SCR= × ×∑∑

Unde : SCRi este sub - modulul de risc i, iar SCRj este sub - modulul de risc j, unde “i,j” indică faptul că suma dintre diferiŃi termeni trebuie să acopere toate combinatiile posibile dintre i si j. In calcul, i şi j este înlocuit de: • SCR cheltuieli de sănătate, corespunde sub – modulului intitulat riscul privind cheltuieli neprevăzute de sănătate;

• SCR prime şi provizionare, corespunde sub – modulului riscului legat de tarifare şi provizionare în asigurările de sănătate;

• SCR epidemie, corespunde sub – modulului riscului de epidemie în asigurările de sănătate.

Modulul riscul de piaŃă reflectă riscurile legate de nivelul şi volatilitatea valoriii de piaŃă a instrumentelor financiare având un impact semnificativ asupra activelor şi pasivelor companiei, relevând toate inadecvenŃele structurale dintre acestea. Se calculează ca rezultat al combinării cerinŃelor fondurilor proprii cu următoarele elemente: riscul ratei dobânzii, riscul specific acŃiunilor, imobilizărilor, riscul de spread, riscul valutar şi riscul datorat lipsei de diversificare a portofoliului de acŃiuni deŃinut. Formula de calcul propusă de directivă este:

,,

piata i j i ji j

SCR corr SCR SCR= × ×∑∑

Unde : SCRi este sub - modulul de risc i, iar SCRj este sub - modulul de risc j, unde “i,j” indică faptul că suma dintre diferiŃi termeni trebuie să acopere toate combinatiile posibile dintre i si j. In calcul, i şi j este înlocuit de: • SCR rata dobânzii , reprezintă sub – modulul riscului ratei dobânzii; • SCR actiuni , corespunde sub – modulului riscului antrenat de acŃiuni; • SCR active imobilizate , corespunzând riscului investirii în active imobilizate; • SCR spread , corespunde riscului privind actiunile de acoperire având la bază creditul;

• SCR concentrări , prezintă sub – modulul riscului de nediversificare a portofoliului de titluri;

• SCR valută , este sub –modulul ce înglobează riscul valutar. Modulul riscului de contrapartidă cuprinde acele riscuri datorate

deteriorării calităŃii creditului, a contrapartidelor şi a debitorilor, pe o perioadă de

Page 278: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

278

12 luni. Acest modul acoperă riscurile provenite din utilizarea tehnicilor de acoperire a riscului având la bază creditul (tritizarea şi instrumentele derivate).

Nivelul fondurilor proprii pentru riscul operaŃional

Cel de-al doilea element component al indicatorului de solvabilitate a capitalului reflectă acele riscuri operaŃionale neluate în considerare la calculul indicatorului de solvabilitate a capitalului de bază.

În cazul asigurărilor de viată, unde riscul investiŃiei este suportat de asigurat, nivelul fondurilor proprii urmăreşte cheltuielile anuale antrenate de gestionarea poliŃelor de asigurare, altfel calculul nivelului fondurilor proprii pentru riscul operaŃional Ńine seama de volumul operaŃionilor efectuate de societetea de asigurare, respectiv de volumul încasărilor din prime şi de nivelul provizioanelor tehnice deŃinute. Acest element nu trebuie să depăşească 30% din nivelul SCR de bază.

Ajustările referitoarea la capacitatea de absorbŃie a pierderile din provizioane tehnice şi impozite

Aceste ajustări se referă la compensarea potenŃială a pierderilor neaşteptate prin scăderea simultană a nivelului provizioanelor tehnice constituite la nivel de societate. Întrucât există un risc de diminuare a provizioanelor, acesta trebuie cuantificat şi înglobat în structura indicatorului de solvabilitate a capitalului.

Calculul SCR pe baza metodei alternative

Pentru a asigura liberatetea de acŃiune a companiilor de asiguare şi reasigurare, directiva permite şi utilizarea, în calculul indicatorului de solvabilitate a capitalului, unei formule alternative, pe baza unui model intern integral sau parŃial.

Relativ la această a doua metodă, modelul intern parŃial sau integral trebuie să fie aprobat de autoritatea de supraveghere competentă, pentru calculul unuia dintre cele 3 elemante de bază componente ale indicatorului solvabilităŃii capitalului. Un model parŃial poate fi aplicat la ansamblul activităŃilor desfăşurate de asigurator sau rasigurător, sau numai la o ramură de asigurare.

Modelul intern se aprobă la cerere, pe baza unei documentaŃii minime depuse de societatea de asigurare sau reasigurare, prin care face dovada faptului că modelul propus satisface condiŃiile impuse de directivă. CondiŃiile impuse de norma europeană se referă la următoarele aspecte: • Societatea în cauză trebuie să demonstreze că modelul intern este utilizat pe scară largă în activitatea sa şi că acesta joacă un rol important în asigurarea guvernanŃei coorporative (evaluarea riscurilor şi deciziile de evalauare şi alocare a capitalului economic şi de solvabilitate);

• Îndeplinirea unor norme de calitate statistică printre care enumerăm: tehnici actuarile şi statistice adecvate pentru calcularea distribuŃiilor de probabilitate, datele utilizate sunt exacte, exhaustive şi actualizate cel puŃin o dată pe an, modelul Ńine cont de riscurile particulare din activitatea societăŃii etc;

Page 279: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

279

• Îndeplinirea unor reguli de calibrare precum: calculul indicatorului SCR pe baza valorii la risc (Value – at – Risk), asigurarea unui nivel de protecŃie a asiguraŃilor egal cu cel rezultat din aplicarea formului standard, indiferent de orizontul de timp pentru care se face previziunea;

• Modelul intern trebuie să demonstreze că poate explica originea profiturilor sau a pierderilor înregistrate de firma care – l va aplica;

• Includerea unui model de validare optim care să demonstreze organului de supraveghere că nivelul impus al fondurilor proprii sunt respectate şi totodată validarea va cuprinde o analiză a stabilităŃii modelului intern, o evaluare a exactităŃi, exhaustivităŃii şi pertinenŃei datelor utilizate de model.

Termenul de aprobare este de şase luni de la data depunerii documentaŃiei complete iar refuzul aprobării modelului propus trebuie să fie solid motivat de organul de supraveghere. Timp de doi ani la rând, după aprobarea modelului intern, societatea de asigurare sau reasigurare va trebui să calculeze şi să prezinte rezultatul privind indicatorul de solvabilitate a capitalului, organului de supraveghere folosind şi metoda standard.

O dată aprobat modelul intern, asigurătorul sau reasigurătorul nu va mai putea reveni la metoda de calcul standard, pentru asigurarea unei continuităŃi în evaluarea riscurilor. În schimb sunt permise modificările şi ameliorările modelului intern iniŃial, însă numai cu aprobarea prealabilă a organului de supraveghere.

4. Concluzii

În concluzie, impactul „Solvency II” ar fi major, Ńinând cont de cel puŃin următoarele aspecte:

1. CerinŃele impuse de această directivă, vor arăta care este profilul de risc al fiecărui asigurător; un profil scăzut de risc, ce implică un bun management al acestora şi tehnici de acoperire eficiente va fi recompensat de către asiguraŃi, prin creşterea încrederii în compania respectivă, în timp ce un profil de risc ridicat va obliga asigurătorul să se preocupe de reducerea acestora, pentru a putea oferi o protecŃie optimă asiguraŃilor.

2. Având vedere pilonul III, noul sistem va conferi sectorului asigurărilor mai multă transparenŃă, orientând asiguratul, care nu este întotdeauna o persoană avizată pe această piaŃă( se sŃie că piaŃa asigurărilor este opacă).

3. Sectorul asigurărilor din UE va câştiga în competitivitate printr-o concurenŃă loială între participanŃii care se vor alinia noilor exigenŃe impuse, orientându-se spre o bună alocare a capitalurilor, ceea ce-i va conferi şi un plus de stabilitate pe termen lung.

4. Organele de control în sectorul asigurărilor vor deŃine instrumente de supraveghere şi control mult mai eficace, ce vor permite identificarea din timp a acelor asigurători cu probleme financiare, înainte ca falimentul să fie iminent, evitând astfel un şoc în piaŃă;

5. AsiguraŃii sunt cei care au de câştigat, indirect, de pe urma acestei noi reglementări întrucât, în primul rând, sistemul propus reduce considerabil probabilitatea unor pierderi, în al doilea rând, se garantează un sistem de tarifare,

Page 280: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

280

de control şi de gestiune a riscului solid ce sporeşte încrederea asiguraŃilor în produsele de asigurări, iar în al treilea rând, concurenŃa va reduce preŃul asigurării, mai ales în ramurile destinate populaŃiei, cum ar fi asigurările pentru automobile.

Oricum, ceea ce se doreşte la nivelul Uniunii Europene este o integrare mai profundă a tuturor pieŃelor, iar în ce priveşte piaŃa asigurărilor, prin această nouă directivă, se aproprie cu paşi grăbiŃi de o piaŃă unică.

Bibliografie

Ciurel V., 2000, Asigurări şi reasigurări; abordări teoretice şi practici internaŃionale, Editura Allbeck, Bucureşti;

Constantinescu D. A., 2002, Conjunctura pieŃei mondiale a asigurărilor, Editura ColecŃia NaŃională, Bucureşti;

www.csa-isc.ro www. Europa.eu.int http://ec.europa.eu/internal_market/insurance/solvency/index_fr.htm

Page 281: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

281

CONTROLUL FINANCIAR PUBLIC DIN PERSPECTIVA ACQUIS-ULUI COMUNITAR

Emil Mare, Opriceanu Nicolae Structură de apărare ordine publică şi siguranŃă naŃională

Cluj-Napoca

Abstract The financial control represents a chapter of the “acquis communautaire” and it

groups the juridical documents which exist within the European Union and it concerns this very important domain.

The main feature of this chapter is that it includes few normative documents of general and mandatory character. Most of these compulsory documents establish the functioning of the organisms specialized in the accomplishment of the financial control, the procedures of realizing the financial control, the juridical documents where are registered their results and their juridical effects.

According to the “acquis communautaire”, the financial control is composed by the “internal financial control” (which includes the internal public financial control and the internal audit) and the “external audit”.

Keywords: acquis, financial control, internal audit, external audit, patrimony, fraud

Potrivit acquis-ului comunitar, prin control financiar se înŃelege

examinarea modului în care se realizează, din punct de vedere financiar, obiectivele şi programele asumate de diferite entităŃi publice, cu scopul de a preîntâmpina sau a descoperi eventualele nereguli, erori, deficienŃe, de a le remedia şi a le putea evita în viitor. Prin urmare, controlul financiar se poate realiza atât concomitent cu operaŃiunile, programele şi procesele vizate, cât şi ulterior finalizării activităŃilor desfăşurate în cadrul acestora. Acquis-ul comunitar în domeniul controlului financiar

În vederea desfăşurării negocierilor cu statele care aderă la Uniunea Europeană (UE), acquis-ul comunitar este împărŃit într-un număr de 31 capitole, cel denumit Control financiar având numărul 28.

Principalele acte normative adoptate la nivel comunitar sunt: - tratatele constitutive (versiunile republicate, în urma modificării şi

completării Tratatului instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul asupra Uniunii Europene), legislaŃia în vigoare, legislaŃia de pregătire, precum şi hotărârile recent pronunŃate ale CurŃii Europene de JustiŃie. Toate aceste acte normative se regăsesc în cadrul bazei de date cu acces gratuit EUR-Lex de pe server-ul Europa (www.europa.eu.int/eur-lex);

Page 282: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

282

- regulamentele reprezintă acele acte cu caracter obligatoriu de la data intrării lor în vigoare, atât pentru statele membre, cât şi pentru persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul acestora. Statelor membre li se interzice adoptarea unor măsuri care ar putea limita aplicarea lor directă. Intră în vigoare în a 20-a zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene, excepŃie fiind cazul în care în textul regulamentului nu este precizată data intrării în vigoare a acestuia;

- directivele sunt actele normative prin care se stabilesc obiective obligatorii pentru statele membre, modalităŃile practice de atingere a acestora fiind lăsate la latitudinea statelor membre. Textul directivelor precizează data până la care statele membre trebuie să adopte măsurile de implementare a directivei în cauză. Acestea se aplică direct pe teritoriul statelor membre;

- deciziile sunt actele normative ce au un caracter obligatoriu doar pentru statele membre sau persoanele juridice cărora le sunt adresate. Deciziile pot să aibă un caracter individual (se adresează unui singur destinatar sau unui număr limitat de destinatari) sau un caracter general (se adresează statelor membre şi tuturor persoanelor fizice şi juridice aflate pe teritoriul acestora);

- recomandările, rezoluŃiile şi avizele sunt acte normative ce nu au un caracter obligatoriu, jucând doar rolul de instrumente indirecte de realizare a armonizării legislaŃiilor şi practicilor naŃionale din statele membre ale UE;

- acordurile şi convenŃiile reprezintă înŃelegeri în formă scrisă, supuse dreptului internaŃional, dar care sunt încheiate fie de către statele membre ale UE cu state terŃe, fie de către UE cu state terŃe, fie numai între statele membre ale UE, conform competenŃelor stabilite prin tratatele constitutive;

- alte acte normative cu caracter obligatoriu sunt acte pe care instituŃiile UE le adoptă într-o serie de domenii, în afara actelor normative deja enumerate.

Acquis-ul comunitar şi arhitectura sistemului de control financiar

Capitolul 28 al acquis-ului comunitar, denumit „control financiar” grupează actele juridice existente la nivelul UE şi care vizează controlul financiar. Caracteristica principală a acestui capitol este aceea că include puŃine acte normative cu caracter general şi obligatoriu (dispoziŃii din tratatele fondatoare, regulamente sau decizii). Majoritatea actelor obligatorii existente reglementează funcŃionarea organismelor specializate în efectuarea controlului financiar, procedurile de efectuare a controlului financiar, actele juridice în care se consemnează rezultatele acestuia (rapoartele emise de către organismele specializate) şi efectele juridice ale acestora. Restul capitolului cuprinde fie acte juridice neobligatorii (recomandări), fie acte emise de organele de control (rapoarte). ForŃa juridică a rapoartelor de control financiar este redusă, acestea conŃinând doar recomandări pentru statele membre şi/sau instituŃiile UE.

Actele normative din cadrul acquis-ului comunitar referitoare la controlul financiar precizează şi reglementează următoarele elemente ale sistemului de control financiar:

Page 283: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

283

- formele controlului financiar; - obiectul controlului financiar (activităŃi şi domenii de exercitare); - modalităŃile prin care sunt protejate interesele UE în materie.

Cele mai importante reglementari cu caracter obligatoriu în materie sunt cuprinse în:

• articolele 246-248 ale Tratatului instituind CE (versiunea consolidată, publicată în Jurnalul Oficial nr. C 325, 24 decembrie 2002) – care face vorbire despre necesitatea instituirii unui control asupra conturilor CE şi menŃionează Curtea de Conturi a CE;

• Regulamentul Comisiei (CE, Euratom) nr.1605/2002 din 25 iunie 2002 privind Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al ComunităŃilor Europene, completat de Regulamentul Comisiei (CE, Euratom) nr.2342/2002 din 23 decembrie 2002 stabilind reguli detaliate pentru implementarea Regulamentului nr.1605/2002 al Consiliului (CE, Euratom) privind Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al ComunităŃilor Europene

• Regulamentul Comisiei (CE, Euratom) nr. 2343/2002 din 23 decembrie 2002 privind cadrul de reglementare financiară pentru organismele la care se referă art. 185 din Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului (CE, Euratom) privind Regulamentul Financiar Cadru aplicabil bugetului general al ComunităŃilor Europene.

Potrivit acquis-ului comunitar, controlul financiar îmbracă următoarele forme: - controlul financiar intern ce se exercită prin următoarele mijloace:

� controlul financiar public intern (CFPI); � auditul intern;

- auditul extern. Controlul intern reprezintă elementul central al controlului financiar şi

cuprinde controlul financiar exercitat de structuri de control interne din cadrul entităŃilor publice (autorităŃi publice ale administraŃiei centrale şi locale), inclusiv sistemele şi procedurile de aprobare a priorii (ex ante) şi audit intern (a posteriori sau ex post).

Trăsătura fundamentală a controlului financiar intern constă în delimitarea şi departajarea clară şi strictă operată între managementul şi controlul financiar public intern, pe de o parte, şi auditul intern, pe de altă parte, realitate ce asigură atât funcŃionarea primului concomitent cu identificarea şi fructificarea rezervelor de optimizare a acestuia, cât şi independenŃa celui de-al doilea.

Controlul financiar public intern constă în ansamblul activităŃilor de verificare a îndeplinirii condiŃiilor formale şi legale pentru ca fondurile alocate unei instituŃii publice să poată fi efectiv cheltuite. Această formă de control realizează un prim filtru în asigurarea unui management financiar solid al oricărei entităŃi publice.

Controlul financiar public intern este asigurat şi exercitat de către o structură internă de control din cadrul entităŃii publice respective, structură ce are competenŃe de autorizare a angajării diferitelor fonduri alocate instituŃiei. Potrivit

Page 284: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

284

acquis-ului comunitar, personalul care exercită procedurile de control financiar public intern nu poate fi, în acelaşi timp şi pentru aceleaşi operaŃiuni, responsabil de administrarea conturilor aferente acelei activităŃi (ofiŃer de cont).

Auditul intern este o activitate independentă organizată în cadrul unei entităŃi publice, care constă în efectuarea de verificări şi analize ale sistemului propriu de control financiar public intern, în scopul evaluării gradului în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituŃiei publice şi utilizarea resurselor financiare în mod eficace şi eficient pentru a prezenta managementului entităŃii publice rezultatele constatărilor realizate, eventualele deficienŃe şi nereguli şi a propune măsuri pentru corectarea abaterilor şi îmbunătăŃirea rezultatelor.

Regulamentul nr.1605/25.06.2002 al Consiliului UE, cu privire la Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al ComunităŃilor Europene reglementează în art.85-87 noŃiunea de auditor intern.

Potrivit acestor prevederi, fiecare instituŃie publică trebuie să îşi stabilească o structură de audit intern care să funcŃioneze respectând standardele internaŃionale de audit intern. Auditorul intern al entităŃii publice răspunde în faŃa managementului acesteia pentru verificarea, potrivit standardelor internaŃionale şi a bunei practici în domeniu, a sistemelor şi procedurilor de execuŃie bugetară. Regulamentul stabileşte şi anumite incompatibilităŃi pentru auditori interni astfel că ei nu pot fi responsabili cu autorizarea sau ofiŃeri de cont.

Principalele responsabilităŃi ale auditorilor interni precizate de către Regulamentul nr. 1605/25.06.2002 sunt: avizarea managementului entităŃii cu privire la riscul, prin emiterea de opinii independente cu privire la calitatea sistemelor de management şi control intern al fondurilor, precum şi recomandări pentru îmbunătăŃirea mediului de implementare a operaŃiunilor de management financiar. De asemenea, sunt accentuate, în mod particular, următoarele responsabilităŃi principale ale auditorului intern:

- evaluarea conformităŃii şi eficienŃei sistemelor de management intern şi a nivelului de performanŃă al departamentelor în implementarea politicilor, programelor şi acŃiunilor prin analiza riscurilor asociate acestora;

- evaluarea conformităŃii şi calităŃii sistemelor de control şi audit intern aplicabile fiecărei operaŃiuni de execuŃie bugetară.

Auditorul intern se bucură de acces nelimitat la toate informaŃiile necesare pentru îndeplinirea atribuŃiilor funcŃionale.

Activitatea auditorului intern se concretizează într-un raport anual de audit intern înaintat conducătorului entităŃii publice, în care sunt indicate numărul şi tipurile auditurilor interne efectuate, recomandările acestora şi măsurile adoptate de către entitate.

Fiecare entitate publică dispune de autonomie în privinŃa stabilirii propriilor reguli de organizare şi funcŃionare a structurii de audit intern astfel încât să se asigure independenŃa totală a auditorului intern în îndeplinirea sarcinilor şi responsabilităŃilor sale.

Auditul extern pentru instituŃiile comunitare (Parlament, Consiliu şi Comisie) este realizat de către Curtea de Conturi a ComunităŃilor Europene.

Page 285: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

285

Principalul izvor juridic în materia auditului extern îl reprezintă articolele 246-248 ale Tratatului CE şi Regulamentul nr. 1605 al Consiliului din 25 iunie 2002 asupra Regulamentului Financiar aplicabil bugetului general al ComunităŃilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 246 al Tratatului CE prevede ca organismul responsabil cu controlul conturilor este Curtea de Conturi, iar art. 247, aşa cum a fost modificat prin Tratatul de la Nisa, prevede că în alcătuirea CurŃii de Conturi intră câte un reprezentant al fiecărui stat membru.

Conturile de venituri şi cheltuieli ale UE şi ale instituŃiilor finanŃate din bugetul comunitar sunt examinate de către Curtea de Conturi care, în urma finalizării acestora, înaintează Parlamentului European şi Consiliului Europei o declaraŃie de asigurare asupra legalităŃii şi regularităŃii tranzacŃiilor efectuate.

În conformitate cu prevederile art.140 al Regulamentului, Curtea de Conturi examinează legalitatea şi regularitatea realizării veniturilor şi efectuării cheltuielilor potrivit dispoziŃiilor tratatelor, a bugetului aprobat pe anul respectiv, precum şi a celorlalte acte normative adoptate.

Curtea de Conturi poate solicita şi consulta orice documente şi informaŃii în legătură cu managementul financiar al instituŃiilor publice, pentru operaŃiunile cofinanŃate de către Comisia Europeană.

În efectuarea auditului extern, Curtea de Conturi cooperează cu instituŃiile naŃionale de audit intern şi extern ale statelor membre ale UE.

Curtea de Conturi a UE realizează două tipuri de rapoarte şi anume: rapoarte anuale şi rapoarte speciale.

Raportul anual al CurŃii de Conturi se redactează şi transmite Comisiei UE şi instituŃiilor vizate de audit, cel târziu până la data de 15 iunie a fiecărui an calendaristic. Raportul cuprinde toate observaŃiile pe care Curtea de Conturi le apreciază ca fiind relevante, însă conŃinutul acestuia rămâne confidenŃial, iar fiecare instituŃie vizată formulează răspunsuri la fiecare observaŃie până la data de 30 septembrie a fiecărui an.

Raportul anual realizează o evaluare generală a gestiunii financiare a instituŃiilor europene şi conŃine câte o secŃiune pentru fiecare instituŃie în parte.

Raportul anual al CurŃii de Conturi, însoŃit de răspunsurile primite de la instituŃiile vizate de observaŃiile din cadrul acestuia va fi trimis, cel mai târziu până la data de 31 octombrie a respectivului an, tuturor instituŃiilor responsabile cu descărcarea bugetară şi va fi publicat în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene.

Comisia Europeană are obligaŃia de a informa statele membre în legătură cu detaliile din raport care se referă la managementul fondurilor pentru care acestea sunt responsabile, de îndată ce Curtea de Conturi a transmis raportul său anual.

Statele membre au la dispoziŃie un termen de 60 de zile pentru prezentarea răspunsurilor lor Comisiei Europene care transmite, până la data de 15 februarie a anului următor, un rezumat al acestor informaŃii CurŃii de Conturi, Consiliului şi Parlamentului European.

Curtea de Conturi a UE realizează şi misiuni de audit extern particularizate la anumite instituŃii şi tipuri de activităŃi. Aceste misiuni se finalizează prin redactarea unor rapoarte speciale, prin care sunt informate instituŃiile vizate în

Page 286: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

286

legătură cu toate constatările pertinente şi importante ale CurŃii. IniŃial aceste informaŃii sunt confidenŃiale, iar instituŃia auditată are la dispoziŃie 2 luni şi jumătate pentru a comenta şi a răspunde observaŃiilor cuprinse în raport. În luna următoare primirii comentariilor, Curtea emite versiunea finală a raportului său.

Rapoartele speciale finale, însoŃite de răspunsurile instituŃiilor auditate sunt transmise imediat Parlamentului European şi Consiliului European care decid, fiecare în parte, pe baza consultării Comisiei Europene, ce acŃiuni vor fi întreprinse pentru corectarea sau îmbunătăŃirea situaŃiilor prezentate. În cazul în care Curtea de Conturi decide astfel, raportul special poate fi publicat în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene, fiind însoŃit de răspunsurile şi comentariile instituŃiilor în cauză.

ImportanŃa rapoartelor de audit ale CurŃii de Conturi rezultă şi din aceea că, din totalul celor 75 de acte normative care formează acquis-ul în materia controlului financiar, 41 sunt rapoarte ale CurŃii de Conturi care vizează domenii din cele mai diferite cum ar fi: contractele de achiziŃii publice, managementul Băncii Centrale Europene, randamentul operaŃional al managementului Institutului Monetar European, cheltuielile CurŃii de JustiŃie, Fondul Social European şi Fondul European pentru Orientare şi Garantare în Agricultură, activităŃile de cercetare în domeniul agriculturii şi pescuitului.

Obiectul controlului financiar în UE

Controlul financiar vizează următoarele domenii principale: - managementul resurselor proprii ale UE; - utilizarea finanŃărilor acordate de UE; - protejarea intereselor UE – prevenirea fraudei;

Resursele proprii ale UE sunt fonduri puse la dispoziŃia UE de statele membre, prin intermediul Comisiei Europene şi care sunt controlate în mod periodic, conform prevederilor Regulamentului nr. 1150/2000 al Consiliului Europei (CE, Euratom) pentru implementarea Deciziei nr. 94/728/CE Euratom asupra sistemului de resurse proprii ale ComunităŃilor Europene.

Statelor membre ale UE le revine competenŃa de a efectua controale şi inspecŃii în legătură cu managementul resurselor proprii ale UE. Controalele şi inspecŃiile nu pot fi iniŃiate decât la cererea Comisiei Europene care are şi obligaŃia de a preciza motivele. Controalele şi inspecŃiile mai pot fi realizate şi prin asocierea Comisiei la controalele proprii efectuate de către statele membre. De asemenea, Comisia poate realiza propriile inspecŃii şi controale la faŃa locului, caz în care statul şi instituŃia controlată sunt obligate să pună la dispoziŃie toate documentele justificative necesare.

Prin Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului Europei a fost înfiinŃat Comitetul Consultativ pentru Resursele Proprii ale ComunităŃilor – organism care este alcătuit din maximum 5 reprezentanŃi oficiali ai fiecărui stat membru al UE şi ai Comisiei. Comitetul este coordonat de către un reprezentant al Comisiei, iar secretariatul este asigurat de către Comisie.

Utilizarea finanŃărilor acordate de UE este controlată în conformitate cu

Page 287: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

287

prevederile Regulamentului nr. 1605/2002 al Comisiei Europene din 25.06.2002 privind Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al ComunităŃilor Europene, completat de Regulamentul Comisiei nr. 2342/23.12.2002.

În cadrul Titlului VI „FinanŃări”, acest act normativ consacră un întreg capitol plăŃii şi controlului finanŃărilor acordate de UE. Potrivit prevederilor actului normativ invocat, responsabilul naŃional cu autorizarea unei plăŃi poate cere beneficiarului să facă o asigurare în avans pentru a limita eventualele riscuri asociate plăŃilor legate de pre-finanŃare. După acordarea finanŃării, suma atribuită nu este considerată definitivă decât în momentul acceptării de către instituŃie a rapoartelor finale, fără ca aceasta să aducă atingere dreptului ulterior de control din partea instituŃiei. În cazul în care beneficiarul nu îşi îndeplineşte obligaŃiile contractuale, finanŃarea este suspendată , redusă sau anulată, dar nu înainte de a se fi oferit beneficiarului ocazia de a-şi prezenta punctul de vedere.

Protejarea intereselor UE – prevenirea fraudei reprezintă o obligaŃie stipulată în cuprinsul articolului 280 al Tratatului de Instituire a ComunităŃilor Europene. Prevederile acestui articol cer imperativ statelor membre să adopte măsuri pentru combaterea fraudei care afectează interesele financiare ale UE, similare cu cele luate pentru combaterea fraudei care aduce atingere propriilor resurse financiare.

Prin decizia Comisiei nr.94/140/EC din 23.02.1994 s-a instituit un Comitet Consultativ pentru Coordonarea Prevenirii Fraudei. Acest Comitet are rolul de a consilia Comisia în legătură cu prevenirea şi urmărirea fraudei şi a iregularităŃilor semnificative. De asemenea Comitetul consiliază Comisia în orice problemă legată de protejarea legală a intereselor financiare ale ComunităŃii. Comitetul este alcătuit din câte doi reprezentanŃi ai fiecărui stat membru care pot fi asistaŃi de alŃi doi funcŃionari publici ai serviciilor în cauză.

Printr-o Decizie a Comisiei din 28.02.1999, a fost înfiinŃat Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF), care are drept obiective: protejarea intereselor UE, lupta împotriva fraudei, corupŃiei şi a oricăror altor activităŃi ilegale.

În realizarea investigaŃiilor interne şi externe, OLAF beneficiază de o deplină independenŃă.

OLAF oferă statelor membre asistenŃa tehnică necesară în lupta împotriva fraudelor, contribuind astfel la dezvoltarea strategiei anti-fraudă a UE având chiar capacitatea de a promova iniŃiativele necesare pentru întărirea legislaŃiei în domeniu.

Prin Decizia Băncii Centrale Europene din 07.10.1999 asupra prevenirii fraudei, a fost înfiinŃat Comitetul Antifraudă al Băncii Central Europene cu scopul de a realiza „...consolidarea independenŃei DirecŃiei de Audit Intern”.

Bibliografie

Bogdan, I., 1995, Strategii de control, Editura Nemira, Bucureşti; Boulescu, M., Cadâr, F., 2005, Sistemul de control financiar-fiscal şi de

audit din România, Editura Economică, Bucureşti; GhiŃă, M., Mareş, V., 2002, Auditul performanŃei finanŃelor publice,

Page 288: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

288

Editura Tribuna Economică, Bucureşti; MihuŃ, I., 2003, Management general, Editura Carpatica, Cluj-Napoca; Renard, J., 2003, Teoria şi practica auditului intern, editată de M.F.P.,

Bucureşti; *** Jurnalul oficial al Uniunii Europene nr. C 325 din 24 decembrie 2002.

Page 289: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

289

CONTROLUL – FUNCłIE A MANAGEMENTULUI

Emil Mare, Opriceanu Nicolae Structură de apărare ordine publică şi siguranŃă naŃională

Cluj-Napoca

Abstract In the situation of practicing on a large scale the principle of authority delegation,

managers are threatened in permanence by the devastating risk of losing contact with the reality, consequence of the renouncing at the personal observation and the contentment in the position of the documents or verbal rapports prisoner.

Comparing the real performance is a complex process which presumes the quantification, the analysis and the careful and professional evaluation of the results, using at least one control method, as well as the way of establishing the tolerance limits between normal and exception, acceptable or unacceptable risk.

Keywords: management, control, audit, organizational culture, process Controlul – funcŃie a managementului

Conceptul de control îşi are originile în latinescul „contra robus” tradus prin verificarea unei informaŃii prin compararea cu o altă informaŃie. De altfel, în Imperiul Roman exista practica înregistrării obligaŃiilor fiscale ale contribuabililor în două registre (denumite „rol” şi „contra rol”) Ńinute de două persoane diferite. Prin aplicarea unui sistem complex de verificări şi contraverificări se realiza compararea înscrisurilor din cele două registre asigurându-se astfel păstrarea onestităŃii persoanelor însărcinate cu gestionarea banilor publici, precum şi o evidenŃă clară a veniturilor şi cheltuielilor imperiului. Periodic, persoanele responsabile cu evidenŃa şi gestionarea resurselor financiare erau „auditate” de către auditori care prezentau senatului rezultatele verificărilor.

Sfârşitul secolului XX, prin apariŃia celor două sisteme principale de control intern, COSO şi CoCo, marchează modificarea semnificaŃiei conceptului de control, prin trecerea de la sensul tradiŃional (acela de verificare sau inspecŃie) la accepŃiunea modernă potrivit căreia prin control se înŃelege, în primul rând „a stăpâni”, a deŃine controlul a domina, a conduce şi în al doilea rând „a verifica”. Prin „a stăpâni” înŃelegem, în principal, a stăpâni, a domina şi a gestiona diferitele tipuri de riscuri care se pot manifesta atât prin punerea în pericol a îndeplinirii obiectivelor manageriale, cât şi prin fructificarea unor oportunităŃi de creştere a performanŃelor sistemelor de conducere şi control intern.

Definirea conceptului de control

Literatura de specialitate a consacrat o multitudine de definiŃii ale conceptului de control. Astfel, controlul este definit ca:

Page 290: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

290

a. – DicŃionarul Explicativ al Limbii Române, DEX, 1998, Editura Academiei Române, Bucureşti:

- analiză permanentă sau periodică a unei activităŃi, a unei situaŃii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăŃire; - supraveghere continuă (morală şi materială); stăpânire, dominaŃie; - putere de dirijare a propriilor gesturi şi mişcări; - instituŃie sau grup de persoane care supraveghează anumite activităŃi;

b. – procesul de măsurare, de monitorizare a performanŃei şi de luare a acŃiunii corective necesare pentru asigurarea obŃinerii rezultatelor dorite (Simionescu et all., 2006, pag. 31);

c. – un sistem conceput pentru a oferi o asigurare rezonabilă privind atingerea obiectivelor managementului (Loebbecke, A., 2003, pag. 365);

d. – ansamblul formelor de control existente la nivelul entităŃilor, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în vederea atingerii obiectivelor. Controlul intern include structuri organizatorice, metodele şi procedurile implementate pentru atingerea obiectivelor (GhiŃă, M., 2004, pag. 30);

e. – ansamblul acŃiunilor de evaluare operativă şi postoperativă a rezultatelor organizaŃiei, a verigilor ei organizatorice şi a fiecărui salariat, de identificare a abaterilor care apar de la obiectivele, normele şi standardele stabilite iniŃial şi a cauzelor care le-au generat, menŃinându-se echilibrul dinamic al organizaŃiei (Zander, A., 1979);

f. – existenŃa unui aparat specializat pe domenii – financiar, tehnic, al protecŃiei muncii, gestionar etc. – care, prin formele şi metodele aplicate, prezintă conducerii abaterile şi deficienŃele constatate, propunerile şi măsurile adecvate, pe baza cărora organele de conducere, managerii etc. iau decizii şi dispun măsuri de reglare a activităŃii desfăşurate, tocmai în compartimentul şi activităŃile care manifestă abateri şi disfuncŃionalităŃi (Crăciun, Ş., 2004, pag. 314);

g. – funcŃia finalizatoare a procesului de conducere, cât şi funcŃia care furnizează elementele necesare pentru realizarea celorlalte atribute ale conducerii (Oprean, I., 2002, pag. 6);

h. - ansamblul proceselor prin care performanŃele firmei, subsistemelor şi componentelor acesteia sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi standardele stabilite iniŃial, în vederea eliminării deficienŃelor constatate şi integrării abaterilor pozitive (Nicolescu, O., 1992);

i. – ansamblul dispozitivelor (mecanismelor) implementate de către responsabilii de la toate nivelurile pentru a deŃine controlul asupra funcŃionării activităŃilor din domeniul respectiv (Renard, J., 2003, pag. 119).

Din punctul nostru de vedere, controlul reprezintă procesul continuu de evaluare a gradului de îndeplinirea a obiectivelor organizaŃionale previzionate, adoptarea şi implementarea măsurilor corective care se impun pe baza gestionării legale şi eficiente a riscurilor asociate proceselor, fenomenelor, operaŃiunilor şi activităŃilor desfăşurate în cadrul organizaŃiei.

Page 291: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

291

Dimensiunile controlului Controlul se caracterizează prin următoarele trei dimensiuni: - dimensiunea culturală; - dimensiunea universală; - dimensiunea relativă.

Dimensiunea culturală rezultă din necesitatea adaptării controlului la specificul cultural al organizaŃiei, permiŃându-i acesteia să gestioneze riscurile asociate proceselor, fenomenelor, operaŃiunilor şi activităŃilor desfăşurate în vederea îndeplinirii obiectivelor fixate.

Astfel, în organizaŃiile mici, aflate în plină dezvoltare şi expansiune, în care deciziile trebuie adoptate rapid, funcŃionează un control flexibil şi lejer, uşor limitativ, care favorizează acŃiunea rapidă.

OrganizaŃiile mari, ajunse la maturitate, ce derulează operaŃiuni cu riscuri asociate majore, promovează un sistem de control ce acordă o mare atenŃie unei organizări raŃionale, elaborării unor proceduri precise şi obŃinerii unor informaŃii concrete şi exhaustive.

Între cele două extreme poate fi identificată o întreagă paletă de situaŃii intermediare în care controlul este adaptat modelului cultural al organizaŃiei. Prin urmare, controlul „... nu este o haină de gata, ci o haină făcută la comandă” (Renard, J., 2003, pag. 124).

Nivelul de eficacitate al controlului reprezintă rezultatul firesc al gradului de adaptare a acestuia la cultura organizaŃională.

Dimensiunea universală a controlului presupune exercitarea acestuia asupra tuturor activităŃilor organizaŃiei, construcŃia acestuia cu aceleaşi dispozitive, aprecierea acestuia cu aceleaşi instrumente şi exercitarea lui cu aceeaşi metodă, în toate domeniile de activitate.

Dimensiunea universală a controlului presupune universalitate în timp şi spaŃiu a acestuia.

Universalitatea în timp a controlului se asigură prin organizarea şi exercitarea continuă a acestuia (înainte, concomitent şi după efectuarea operaŃiunilor) asupra tuturor perioadelor de gestiune înŃelegând prin aceasta perioada cuprinsă între ultima verificare şi până la zi.

Universalitatea în spaŃiu se realizează prin aceea că toate nivelurile ierarhice şi toate posturile de lucru sunt supuse controlului.

Dimensiunea relativă rezultă din relativitatea manifestării dimensiunii universale a controlului.

Controlul nu este un scop în sine, ceea ce înseamnă că nu se controlează doar de dragul controlului, fără a urmări şi realiza atingerea unei finalităŃi benefice pentru organizaŃie. Controlul de dragul controlului distruge eficacitatea acestuia şi a proceselor, fenomenelor, operaŃiunilor derulate în cadrul organizaŃiei, anihilează iniŃiativa, împiedică progresul favorizând stagnări costisitoare.

Controlul nu poate asigura o gestiune perfectă a resurselor pentru îndeplinirea optimă a obiectivelor organizaŃiei, deoarece un astfel de sistem ar fi extrem de costisitor, nerealist şi paralizant.

Page 292: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

292

Controlul nu garantează succesul organizaŃiei ci oferă o asigurare rezonabilă ca obiectivele prognozate vor fi atinse.

Principiile controlului

Literatura de specialitate relevă cele mai importante aspecte ale controlului sub forma unui număr de principii majore ce reflectă scopul şi natura, structura şi procesul controlului.

Principiile ce reflectă scopul şi natura controlului sunt: - principiul asigurării rezonabile; - principiul controlului anticipativ şi preventiv; - principiul responsabilităŃii controlului; - principiul asigurării eficienŃei controlului; - principiul adaptării controlului; - principiul controlului indirect.

Principiul asigurării rezonabile: presupune verificarea, în cadrul activităŃilor de control, a modului de corelare a rezultatelor cu standardele de performanŃă fixate, detectarea abaterilor de la acestea şi asigurarea bazei pentru realizarea unor intervenŃii de corectare, controlul oferind astfel o garanŃie rezonabilă că obiectivele organizaŃiei vor fi îndeplinite. Prin urmare, nu se execută control doar de dragul controlului.

Principiul controlului anticipativ şi preventiv: presupune deplasarea centrului de greutate de pe controlul de tip constatativ ulterior, pe cel anticipativ ce presupune realizarea unor activităŃi de control care să determine prevenirea unor abateri semnificative de la standardele fixate.

Principiul responsabilităŃii controlului: priveşte controlul ca un proces continuu, ce vizează absolut toate posturile de lucru şi toate nivelurile ierarhice şi toate activităŃile astfel că de controlul sau autocontrolul fiecărei activităŃi răspunde o singură persoană.

Principiul asigurării eficienŃei controlului: afirmă realitatea potrivit căreia controlul este eficient numai în măsura în care detectează natura, cauzele şi consecinŃele abaterilor de la standardele fixate formulând, pe această bază, soluŃiile de corecŃie necesare şi suficiente.

Principiul adaptării controlului: presupune ca formele, metodele, procedeele de control să fie adaptate specificului proceselor, operaŃiunilor, activităŃilor controlate, precum şi nivelului riscurilor asociate acestora. Nu trebuie efectuate controale foarte ample şi complexe asupra unor operaŃiuni cu riscuri asociate de nivel mic. De asemenea, controlul efectuat trebuie să fie flexibil, corect dimensionat şi să nu conducă la paralizarea unor activităŃi ale organizaŃiei.

Principiul controlului indirect: presupune reducerea ponderii şi a necesităŃii controalelor directe printr-o atitudine managerială proactivă, imaginativă şi anticipativă prin care sunt previzionate punctele sau momentele critice şi sunt adoptate din timp măsurile de depăşire a acestora.

Principiile ce statuează structura controlului sunt: - principiul reflectării previziunilor;

Page 293: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

293

- principiul adecvării organizaŃionale; - principiul personalizării controalelor.

Principiul reflectării previziunilor: presupune realitatea potrivit căreia controlul trebuie să pornească întotdeauna de la previziuni şi să se raporteze permanent la acestea.

Principiul adecvării organizaŃionale: presupune identificarea responsabilităŃilor la nivelul posturilor din structura organizatorică, în urma desfăşurării activităŃilor de control.

Principiul personalizării controalelor: presupune adecvarea controlului la nevoile specifice ale fiecărui manager, în funcŃie de poziŃia acestuia în structura organizatorică, dar şi în funcŃie de capacitatea de înŃelegere a acestuia. Pentru un manager care nu le înŃelege, informaŃiile furnizate de către control au o valoare, o semnificaŃie şi o finalitate practic nule.

Principiile ce guvernează procesul de control sunt: - principiul definirii standardelor; - principiul analizei riscului în efectuarea controlului; - principiul controlului excepŃiilor; - principiul flexibilităŃii controlului; - principiul asigurării finalităŃii controlului.

Principiul definirii standardelor: presupune stabilirea, definirea şi existenŃa unor standarde clare pentru efectuarea unui control eficace. Standardele trebuie astfel gândite şi definite încât să reducă semnificativ posibilitatea intervenŃiei şi manifestării subiectivităŃii şi personalităŃii (neghioabe sau scânteietoare) a celui care controlează sau abilitatea subalternului de a vinde contraperformanŃa ca pe o performanŃă.

Principiul analizei riscului în efectuarea controlului: consacră adevărul potrivit căruia controlul eficace trebuie orientat, dimensionat şi desfăşurat în funcŃie de rezultatele analizei riscurilor asociate proceselor, operaŃiunilor, activităŃilor desfăşurate sau care urmează a se desfăşura. Un control eficace va fi cel desfăşurat plecând de la analiza hărŃii actualizate a riscurilor specifice organizaŃiei.

Principiul controlului excepŃiilor: accentuează concentrarea preponderentă a controlului eficient şi eficace asupra excepŃiilor şi mai puŃin asupra situaŃiilor de normalitate. Trebuie serios controlate, în egală măsură, atât situaŃiile în care au fost obŃinute rezultate neaşteptat de bune, cât şi cele în care au fost realizate rezultate sub orice aşteptări. Geografia riscului arată care sunt activităŃile ce trebuie menŃinute mereu sub observaŃie.

Principiul flexibilităŃii controlului presupune plierea permanentă şi rapidă a controlului pe toate modificările de obiective, strategii, politici şi activităŃi apărute.

Principiul asigurării finalităŃii controlului: consacră adevărul potrivit căruia controlul este eficace numai dacă se finalizează prin măsuri de corecŃie adecvate.

Page 294: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

294

Obiectivele controlului Putem identifica un obiectiv general şi mai multe obiective operaŃionale ale

controlului. Obiectivul general al controlului este acela de a oferi sau garanta un grad

rezonabil de certitudine în realizarea obiectivelor organizaŃiei utilizând un sistem de elemente dinamice ce vizează, în aceeaşi măsură, toate nivelurile organizaŃiei.

Obiectivul general poate fi îndeplinit numai prin realizarea coerentă, eficace şi eficientă a cel puŃin următoarelor obiective operaŃionale:

- păstrarea integrităŃii patrimoniului; - asigurarea calităŃii sistemului informaŃional; - respectarea cadrului legal de reglementare; - optimizarea alocării şi utilizării resurselor.

Păstrarea integrităŃii patrimoniului este un obiectiv cu o arie mai mare de înŃelegere decât cea căreia am fi tentaŃi să-l subsumăm, la prima vedere. Astfel, în accepŃiunea modernă, patrimoniul include, alături de activele de orice natură, elemente extrem de importante şi anume: personalul organizaŃiei, imaginea acesteia, tehnologia şi informaŃia.

Integrându-ne în această concepŃie suntem perfect de acord, şi realitatea o demonstrează în fiecare clipă, că personalul, oamenii „...constituie elementul cel mai preŃios al patrimoniului întreprinderii”.

În lumea contemporană, imaginea unei organizaŃii este totul. O organizaŃie contează cu adevărat atâta timp cât are o imagine bună. Un scandal sau un incident apărut ca rezultat al exercitării unui slab control pot afecta serios imaginea organizaŃiei conducând chiar la dispariŃia acesteia, cum de altfel s-a întâmplat în câteva cazuri devenite celebre: ENRON, AMOCO-CADIZ, EXXON-VALDEZ, ARTUR-ANDERSEN.

Tehnologia şi informaŃiile constituie elemente ale patrimoniului organizaŃiei care fac diferenŃa între organizaŃii similare, cu aceleaşi obiective şi acŃionând în acelaşi mediu.

Calitatea sistemului informaŃional influenŃează în mod decisiv imaginea organizaŃiei prin informaŃiile pe care le funrizează în interiorul şi în exteriorul acesteia, privind nivelurile de performanŃă realizate.

Pentru a nu permite manipularea sau inducerea în eroare a beneficiarilor informaŃiilor, acestea trebuie să fie:

- fiabile şi controlabile, adică să aibă la bază dovezi verificabile; - exhaustive – complete; - pertinente – adaptate la scopul urmărit; - disponibile – uşor accesibile atunci când este nevoie de ele.

Respectarea cadrului legal de reglementare presupune atât respectarea legilor, regulamentelor, dispoziŃiunilor, contractelor cât şi a instrucŃiunilor şi procedurilor proprii organizaŃiei, cu condiŃia ca toate acestea să nu contravină prevederilor imperative ale actelor normative în materie.

Page 295: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

295

Optimizarea alocării şi utilizării resurselor nu înseamnă altceva decât utilizarea economică, eficace şi oportună a resurselor alocate în vederea atingerii obiectivelor propuse.

Optimizarea alocării şi utilizării resurselor are la bază realizarea unei foarte bune eficacităŃi a sistemului de management a riscurilor organizaŃiei.

Economicitatea exprimă minimizarea costului resurselor alocate unei activităŃi, fără ca prin aceasta să se compromită realizarea în bune condiŃii a obiectivelor stabilite.

Eficacitatea reprezintă gradul de îndeplinirea a obiectivelor stabilite cu resursele avute la dispoziŃie. Exprimă relaŃia dintre impactul dorit şi impactul efectiv.

EficienŃa reprezintă raportul dintre rezultatele obŃinute şi costurile efective, sau dintre efecte şi eforturi.

Oportunitatea presupune efectuarea unei operaŃiuni, tranzacŃii, activităŃi exact în momentul cel mai propice şi în maniera cea mai eficientă.

Tipologia controlului organizaŃional Literatura consacrată problematicii controlului prezintă trei sisteme sau

strategii de control şi anume: - controlul reglementat (birocratic); - controlul de piaŃă; - controlul de grup(de clan).

Controlul reglementat presupune elaborarea unor seturi de reglementări, reguli şi proceduri a căror punere în practică se realizează prin exercitarea autorităŃii formale (reglementate).

Controlul de piaŃă se realizează prin utilizarea informaŃiilor economico-financiare pentru reglarea operaŃiunilor ce se desfăşoară între subunităŃi ale aceleiaşi organizaŃii ce funcŃionează ca şi centre de profit şi între care au loc decontări reciproce ale unor servicii şi produse bazate pe mecanismul formării preŃurilor.

Controlul de grup implică împuternicirea membrilor organizaŃiei în realizarea atribuŃiilor funcŃionale prin încurajarea fiecărui individ de a-şi asuma răspunderea pentru acŃiunile sale într-un sistem de relaŃii bazat pe respectul reciproc şi al valorilor organizaŃiei. Aceste sistem de control pleacă de la ipoteza că toŃi membrii organizaŃiei sunt de bună credinŃă, acceptă greşelile ca fiind inevitabile într-un mediu caracterizat prin incertitudine şi schimbare.

Controlul de grup nu urmăreşte să sancŃioneze, ci tratează abaterile excepŃionale (peste limitele tolerabile) ca oportunităŃi din care membrii organizaŃiei şi managementul acestuia au ce să înveŃe. Prin urmare, în controlul de grup contează cel mai mult lecŃiile învăŃate şi mai puŃin sancŃiunile.

Baza controlului de grup o constituie procesul de exercitare a funcŃiei de lider (leadership) şi relaŃiile interpersonale şi de grup realizate prin acceptarea şi asumarea liberă a unor norme şi valori care determină creşterea coeziunii grupului.

Page 296: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

296

O paralelă a celor trei sisteme de control este prezentată sintetic în tabelul 1:

Tabel 1 Trăsături ale sistemului de control Nr.

crt. Caracteristici

Reglementat De grup De piaŃă 1. Ipoteză Nu toŃi membrii

organizaŃiei sunt de bună credinŃă şi nu aderă la valorile organizaŃiei

ToŃi membrii organizaŃiei sunt de bună credinŃă şi se comportă în conformitate cu regulile şi normele organizaŃiei

ExistenŃa unor subunităŃi ale organizaŃiei ca şi centre de profit între care se desfăşoară decontări interne

2. Au la bază Autoritate, reguli, norme, ierarhie, proceduri reglementate, adesea sub formă scrisă

Aşteptări, încredere, respect reciproc, valori comune liber asumate şi acceptate

Centrele de profit, competiŃia internă, preŃurile, decontările interne.

3. FuncŃionează Acolo unde activităŃile sunt clar delimitate iar sarcinile şi responsabilităŃile sunt strict definite şi repartizate pe fiecare post

Acolo unde angajaŃii sunt împuterniciŃi şi încurajaŃi să ia decizi şi să îşi asume răspunderea pentru acestea.

Între acele subunităŃi între care se pot stabili relaŃii de piaŃă.

4. CorecŃia abaterilor

Stabileşte răspunderi personale şi dispune măsuri corective toate fiind formalizate în scris.

Acceptă greşelile ca fiind inevitabile şi le tratează ca oportunităŃi din care să se înveŃe

Prin mecanismul de formare a preŃurilor

5. Eficacitatea Mare la organizaŃiile mari şi redusă la cele mici şi foarte mici

Foarte mare la organizaŃiile mici şi foarte mici şi mai redusă la

Mare la organizaŃiile mari.

Page 297: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

297

Trăsături ale sistemului de control Nr. crt.

Caracteristici Reglementat De grup De piaŃă

organizaŃiile mari

6. Cultură organizaŃională

Puternică Foarte puternică Puternică

7. Finalitate Aducerea abaterilor în limitele tolerabile sau eliminarea acestora

LecŃiile învăŃate (învăŃămintele desprinse din producerea abaterilor)

Creşterea profitului şi stimularea concurenŃei

8. EficienŃă Mare la organizaŃiile complexe

Mare la organizaŃiile cu o complexitate mică

Mare la organizaŃiile complexe productive

9. Rolul leadership-ului

Principal, cu toate că nu cunoaşte foarte bine operaŃiunile şi procesele controlate

Secundar, în timp ce rolul esenŃial îl deŃine membrul organizaŃiei prin autocontrolul exercitat.

Principal, la nivelul fiecărei subunităŃi şi al întregii organizaŃii

10. Comportament Rigid faŃă de reglementări

Foarte flexibil Flexibil

11. RezistenŃa întâmpinată

Mare Redusă sau inexistentă

Mare

Analiza comparată a caracteristicilor şi trăsăturilor celor trei sisteme de

control conduce la concluzia că cultura organizaŃională, mărimea şi complexitatea organizaŃiei constituie factorii cei mai importanŃi care dictează sistemul de control ce răspunde cel mai bine nevoilor organizaŃiei.

În practică, sunt foarte rare organizaŃiile care au adoptat un singur sistem de control. Cel mai adesea, majoritatea organizaŃiilor au adoptat soluŃia realizării unui mix de control prin îmbinarea a două dintre cele trei sisteme de control sau a tuturor acestora.

Apreciem că, soluŃia cea mai bună este aceea ca în funcŃie de cultura, specificul, mărimea şi complexitatea fiecărei organizaŃii să se constituie un sistem de control propice, perfect adaptat realităŃilor organizaŃiei şi care să preia acele caracteristici specifice diferitelor sisteme de control care asigură cel mai bine dinamica, schimbarea şi prosperitatea acesteia.

Page 298: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

298

InfluenŃa culturii organizaŃionale asupra controlului Cultura organizaŃională influenŃează decisiv sistemul de control al

organizaŃiei. Cultura organizaŃională reprezintă un set de valori, scopuri şi practici

împărtăşite şi asumate de către membrii organizaŃiei referitor la ceea ce este important în viaŃă şi credinŃe, cu privire la modul în care gândesc şi acŃionează aceştia. Astfel, această realitate „...asigură un cadru care organizează şi orientează comportarea oamenilor în munca lor. Aceasta este esenŃa controlului”.

O analiză a tipologiei culturilor organizaŃionale conduce, printre altele, şi la clasificarea acestora în puternice şi slabe.

Culturile organizaŃionale puternice influenŃează decisiv modul de gândire şi acŃiune al membrilor organizaŃiei, nefiind nevoie de un sistem de control foarte complex, ce cuprinde foarte multe dispozitive şi proceduri de control.

O succintă paralelă între caracteristicile culturii organizaŃionale puternice şi cele ale culturii organizaŃionale slabe sunt prezentate în tabelul următor:

Tabel 2

Cultură organizaŃională Nr. crt.

Tipul de cultură OrganizaŃională

Caracteristici

Puternică Slabă

1. Valori Există un sistem unic de valori care este promovat.

Membrii organizaŃiei cred în valori diferite. Se promovează nonvaloarea.

2. Scopuri Sunt clar definite

Sunt ambigue generând confuzii.

3. Principii Există definit un set de principii ce guvernează adoptarea deciziei.

Deciziile sunt adoptate în mod haotic, fără respectarea unor principii prestabilite şi asumate.

4. Practici de afaceri Imaginative şi proactive ce încurajează schimbarea.

Bazate pe obişnuinŃe, tradiŃii şi inerŃie.

5. Adeziunea membrilor Conştientă, voluntară, asumată.

Inconştientă, involuntară şi străină.

6. Simboluri, ritualuri şi ceremonii

InfluenŃează puternic modul în care oamenii

Favorizează şi stimulează comportamente

Page 299: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

299

Cultură organizaŃională Nr. crt.

Tipul de cultură OrganizaŃională

Caracteristici

Puternică Slabă

gândesc şi se comportă.

antiorganizaŃionale.

7. MentalităŃi Oamenii se gândesc la binele organizaŃiei ca o condiŃie absolut necesară a propriei prosperităŃi.

Oamenii urmăresc satisfacerea propriilor interese.

8. Gestiunea riscului ExistenŃa unui sistem de control flexibil şi perfect adaptat necesităŃilor organizaŃiei.

InexistenŃa unui sistem de control sau existenŃa unuia care blochează funcŃionarea organizaŃiei.

9. Conflicte Gestionează şi elimină stările conflictuale.

ÎntreŃine conflictele şi confuzia.

10. PerformanŃe Ridicate

Foarte reduse sau chiar contraperformanŃe

11. Eficacitate Foarte mare

Redusă sau inexistentă

12. Poveşti şi modele Există şi sunt foarte puternice

Nu există sau nu contează

Din analiza comparată a celor două tipuri de culturi organizaŃionale se

poate concluziona necesitatea absolută a instituirii a unei culturi organizaŃionale puternice care stimulează creativitatea, încurajează schimbarea, oferă motivaŃia şi satisfacŃia aşteptate, elimină confuziile şi comportamentele nefolositoare atingând astfel niveluri înalte de performanŃă, realitate ce poate constitui un preŃios avantaj competitiv în mediul în care organizaŃia îşi desfăşoară activitatea.

Controlul reprezintă rezultatul culturii organizaŃionale. Din această perspectivă, apreciem că aşa cum se poate vorbi de o cultură organizaŃională, putem vorbi şi despre o cultură a controlului în cadrul organizaŃiei.

Din punctul nostru de vedere, între cultura organizaŃională şi cultura controlului există o permanentă relaŃie direct proporŃională şi biunivocă. Astfel, calitatea culturii organizaŃionale determină existenŃa unei culturi a controlului, precum şi calitatea acesteia din urmă. Cu cât cultura organizaŃională este mai puternică, cu atât este mai dezvoltată o cultură a controlului. În acelaşi timp, o

Page 300: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

300

cultură a controlului garantează stabilitatea, eficienŃa şi eficacitatea organizaŃiei, prin urmare însăşi existenŃa şi trăinicia culturii organizaŃionale.

Bibliografie

Crăciun, Ş., 2004, Auditul financiar şi Auditul intern: controlul financiar şi expertiza contabilă, Editura Economică, Bucureşti;

GhiŃă, M., 2004, Auditul intern, Editura Economică, Bucureşti; Loebbecke, A., 2003, Audit, o abordare integrată, Editura ARC, Chişinău; Nicolescu, O., 1992, Management, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti; Oprean, I., 2002, Control şi Audit financiar-contabil, Editura Intercredo,

Deva; Renard, J., 2003,Teoria şi practica auditului intern, editată de M.F.P.,

Bucureşti; Simionescu, A., Buşe, F., Bud, N., Purcaru–Stamin, I., 2006, Controlul

Managerial, Editura Economică, Bucureşti; Zander, A., 1979, „The Psychology of the Group Process”, Annual

Review of Psychology. *** DicŃionarul Explicativ al Limbii Române, DEX, 1998, Editura

Academiei Române, Bucureşti.

Page 301: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

301

CONCEPłII PRIVIND CAPITALUL STRĂIN ÎN ROMÂNIA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX

Pîrvu Daniela Universitatea din Piteşti, [email protected]

Abstract In our country controversies about the attitude of the foreign capitals at the end of

the XIX century still exist. The “by ourselves” liberal economical principle meant a politics of developing the country’s productive forces by personal means, without the total rejection of the foreign capital. After the First World War, Liberal National Party raised the question of elaborating an economical program on the grounds of the following coordinates: the stimulation of work, of initiative and of the Romanian capital for exploiting and valorising the country’s natural treasures and the prudent appeal to the foreign capitals, pursuing diverse objectives such as: diminishing the dependency of the national economy towards the foreign capitals, the increasing of the valorising degree of the human and material resources potential from Romania.

Keywords: controversies, foreign capitals, the “by ourselves” liberal economical principle

PoziŃia capitalului străin în economia României după primul război mondial.

Pentru România, consecinŃele economice ale primului război mondial au fost deosebit de dificile. Astfel, în anul 1919, producŃia agricolă şi industrială românească nu reuşea să acopere consumul intern, exportul Ńării scăzuse, de 50 de ori ca volum şi de 7 ori ca valoare faŃă de cel din anul 1911, iar balanŃa comercială excedentară în trecut înregistra un deficit de peste 3,5 miliarde lei, România fiind obligată să importe cereale şi alte produse alimentare şi nealimentare pentru acoperirea nevoilor populaŃiei. Gravele dificultăŃi cu care s-au confruntat agricultura, industria, transporturile şi comerŃul intern şi externe din Ńara noastră au afectat profund finanŃele publice şi circulaŃia monetară.

După primul război mondial, România a continuat să reprezinte o Ńară ce îndeplinea condiŃiile tipice de atragere a capitalului străin: existenŃa unor materii prime şi surse de energie, forŃă de muncă ieftină, penuria de resurse financiare autohtone, accentuată de necesitatea refacerii şi punerii în funcŃiune a aparatului de producŃie şi circulaŃie distrus în urma războiului, poziŃia geografică avantajoasă şi facilităŃile de ordin legislativ: scutirile de la plata impozitului asupra venitului imobiliar, până în 1923 şi a impozitului asupra dobânzilor încasate la împrumuturi, până în 1936 (Bogdan, ConstanŃa., Platon, A., 1981).

PenetraŃia economiei româneşti de către capitalurile străine s-a realizat, în special, pe calea investiŃiilor directe, respectiv a plasamentelor de capital în unităŃile economice, prin diverse modalităŃi: participarea capitaliştilor străini la

Page 302: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

302

crearea unor societăŃi comerciale având capital privat sau mixt, înfiinŃarea unor sucursale sau agenŃii ale societăŃilor cu sediul principal în străinătate sau crearea unor societăŃi având capital integral sau majoritar străin. Statisticile evidenŃiază că, după primul război mondial, pătrunderea capitalului străin în economia României s-a înfăptuit, în general, prin preluarea unităŃilor economice existente sau prin participarea la majorarea capitalului social a unor societăŃi. Plasamentele de capital străin pe piaŃa românească au fost favorizate de necesitatea refacerii şi dezvoltării întregii economii naŃionale. InvestiŃiile străine, însă, au fost orientate cu precădere spre acele ramuri economice care ofereau posibilitatea obŃinerii unor profituri cât mai mari. Astfel, se consideră că industria a beneficiat de peste 80% din totalul sumelor investite de capitaliştii străini în capitalul social al societăŃilor anonime din România, sectorul bancar – de peste 10%, restul plasamentelor vizând domeniul transporturilor, comunicaŃiilor şi asigurărilor (Bogdan C., Platon A., 1981).

Acest model de repartizare a plasamentelor de capital străin şi-a pus amprenta asupra dinamicii şi structurii economiei Ńării noastre.

Profiturile înregistrate de băncile şi întreprinderile aflate sub controlul capitaliştilor străini erau mai mari decât cele obŃinute de societăŃile româneşti similare, ca urmare a dotării tehnice superioare sau a poziŃiilor monopoliste deŃinute în cadrul economiei naŃionale (vezi tabel nr. 1 şi tabel nr. 2).

Tabel nr. 1 Rata profitului în sectorul bancar între anii 1920-1922 Anii Bănci cu capital

românesc Bănci cu capital străin

1920 18% 29,8%

1921 17,9% 30,2%

1922 24,5% 36%

Sursa: Murgescu, C, Constantinescu N.N. şi alŃii, 1960, ContribuŃii la istoria capitalului străin în România, Editura Academiei, Bucureşti, p. 94-95.

Tabel nr. 2

Rata profitului în sectorul industrial între anii 1920-1922

Anii Întreprinderi cu capital românesc

Întreprinderi cu capital străin

1920 22,5% 43%

1921 22,8% 58,9%

1922 26,6% 57,2%

Sursa: Murgescu, C, Constantinescu N.N. şi alŃii, 1960, ContribuŃii la istoria capitalului străin în România, Editura Academiei, Bucureşti, p. 94-95.

Page 303: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

303

O parte importantă din beneficiile obŃinute de aceste bănci şi întreprinderi cu capital străin au fost repartizate sub formă de dividende (peste 10% din beneficiul net), luând, astfel, drumul străinătăŃii. S-a estimat că numai dividendele plătite în sectorul bancar acŃionarilor străini, între anii 1920-1922, puteau acoperi deficitul bugetar al Ńării pe exerciŃiul 1921-1922 (Murgescu C, Constantinescu N.N. şi alŃii, 1960). Transferul profitului obŃinut în România a îmbrăcat şi forma dobânzilor obŃinute la creditele acordate, de către capitaliştii străini, societăŃilor bancare, industriale şi comerciale din Ńara noastră.

Problema transferului în străinătate a beneficiilor obŃinute de capitaliştii străini a fost sesizată de economiştii liberali şi catalogată ca fiind una dintre cauzele ce au determinat întârzierea dezvoltării social-economice a României: „fructificarea capitalului din afară se face prin reîntoarcerea anuală în străinătate a unor părŃi din avuŃia naŃională mobilizată prin acest capital, ceea ce se traduce printr-o accentuarea a lipsei de capital şi printr-o nouă reducere a venitului naŃional” (Angelescu, I.N., 1929).

Este evident că, în condiŃiile în care economia românească nu dispunea de capacităŃile de producŃie necesare, cu ajutorul capitalului străin s-au pus în valoare o parte din bogăŃiile Ńării, impulsionându-se, astfel, dezvoltarea rapidă a relaŃiilor de producŃie capitaliste. Pe de altă parte, însă, transferul în străinătate a unei părŃi însemnate din venitul naŃional creat pe teritoriul României a contribuit la frânarea ritmului creşterii economice a Ńării, prin reducerea posibilităŃilor de acumulare internă a capitalului.

Afirmarea politicii economice liberale “prin noi înşine” în primul deceniu interbelic.

După Marea Unire din 1918, confruntările cu privire la capitalul străin au fost mai accentuate, întrucât burghezia naŃională urmărea să preia poziŃiile ocupate de capitalurile puterilor centrale din teritoriile unite cu România şi să îngrădească acŃiunile monopolurilor străine în economia românească. Abordarea problemelor legate de prezenŃa capitalului străin în economia românească, după primul război mondial, trebuie analizată, însă, în funcŃie de opŃiunea principală a statului român privind strategia dezvoltării economice: punerea în valoare a bogăŃiilor Ńării cu ajutorul mijloacelor proprii, adică utilizând iniŃiativa, munca şi capitalul autohton.

În aceste condiŃii, reprezentanŃii curentului de gândire liberal afirmau că era necesar ca majoritatea capitalurilor să fie deŃinute de români, astfel încât, întreprinderile să-şi menŃină caracterul de societăŃi naŃionale, iar plasamentul de capitaluri străine să nu aibă, ca singur scop, exploatarea bogăŃiilor naturale în vederea maximizării profiturilor, precum în cazul coloniilor statelor occidentale. Vintilă I.C. Brătianu, I.G. Duca, T. Constantinescu, I.N. Angelescu, Victor Slăvescu şi alŃii s-au pronunŃat pentru crearea unui „complex economic naŃional modern şi eficient, ca suport al independenŃei statului naŃional unitar român, desăvârşit de curând, şi ca premisă pentru ridicarea gradului de civilizaŃie şi cultură a întregii naŃiuni” (Sută-Selejan, Sultana, 1992) prin solidarizarea tuturor elementelor naŃionale şi utilizând resursele de muncă şi capital de care dispunea poporul român.

Page 304: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

304

Numeroase discuŃii s-au purtat în legătură cu forma şi proporŃia participării capitalului străin la activităŃile economice din România. Dezbaterile pe această tema au cuprins un evantai larg de aspecte, de la aprecierea că nu exista suficient capital românesc pentru realizarea programului de refacere şi dezvoltare a economiei naŃionale, până la susŃinerea realizării unor profituri rezonabile pentru capitalul străin, care nu trebuia obstrucŃionat, ci menajat şi bine primit (Calcan, Gh., 1997).

AutorităŃile româneşti s-au pronunŃat, în mod constant, pentru o colaborare cu capitalul străin, dar numai în condiŃii care să asigure satisfacerea intereselor naŃionale: „NaŃionalismul economic ştie că infiltraŃiunea capitalurilor străine e fatală şi necesară, dar vrea să găsească formule de armonizare care să înlăture acapararea unora şi sugrumarea celorlalŃi; întâi, fiindcă progres fără neatârnare nu se poate şi, în al doilea rând, fiindcă neatârnarea politică fără neatârnare economică iarăşi nu se poate” (Duca, I.G., 1996).

ReprezentanŃii Partidului NaŃional Liberal considerau că, atunci când interesele fundamentale ale Ńării o cer, capitalul străin poate participa în colaborare cu capitalul autohton la finanŃarea unor lucrări de investiŃii, la achiziŃionarea de instalaŃii şi echipamente din străinătate etc. În ceea ce priveşte forma de participare a capitalului extern s-a precizat faptul că partea cea mai importantă a aportului adus de capitaliştii străini trebuia să se concretizeze în livrări în natură, mai ales de maşini, utilaje şi materii prime de care România nu dispunea. Avansurile financiare ale capitaliştilor străini urmau a fi utilizate numai în măsura în care resursele proprii erau insuficiente pentru finanŃarea lucrărilor aflate în execuŃie. În aceste condiŃii, conceptul „prin noi înşine” s-a afirmat, mai puternic, ca expresie a intereselor burgheziei liberale, preocupată de consolidarea poziŃiilor economice, prin stabilirea căilor şi mijloacelor de valorificare a forŃei de muncă şi a bogăŃiilor autohtone. Temeiul istoric al poziŃiei burgheziei liberale l-au constituit perspectivele deschise de Marea Unire pentru activitatea socio-economică a poporului român. Entuziasmul generat de Unirea din 1918 şi rezultatele favorabile obŃinute în anii refacerii economice a Ńării au sporit încrederea economiştilor şi oamenilor politici liberali în şansele de reuşită ale politicii economice „prin noi înşine”. Stânjenită în dezvoltarea sa de către forŃele economice externe, burghezia liberală a luat măsuri pentru atenuarea dependenŃei economiei naŃionale faŃă de capitalul străin, urmărind obŃinerea, în acest fel, a unor avantaje mai mari din exploatarea bogăŃiilor Ńării. Programul de guvernare al Partidului NaŃional Liberal din 1921 prevedea că: „în ceea ce priveşte politica economică în genere, punctul de vedere al Partidului NaŃional Liberal este cunoscut de mult: valorificarea bogăŃiilor Ńării în primul rând prin munca, iniŃiativa şi capitalurile româneşti. Prin această politică s-a asigurat până ieri neatârnarea economică a României Mici; printr-însa se cuvine deci ca şi în viitor să se asigure neatârnarea economică a României Mari. O asemenea politică nu înlătură conlucrarea capitalurilor străine, dar vrea cu aceste capitaluri raporturi de cinstită şi frăŃească conlucrare, iar nu legături de asuprire sau acaparare, primejdioase suveranităŃii naŃionale, care ar lăsa poporul român sărac într-una din cele mai binecuvântate Ńări ale Europei”. Cel mai important punct al

Page 305: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

305

programului de guvernare din 1921 viza rezolvarea problemelor financiare ale statului (bugete dezechilibrate, devalorizarea leului, datoriile mari interne şi externe) şi aducerea producŃiei la un nivel normal „pentru a ne putea satisface cât mai mult nevoile prin propriile noastre mijloace reducând, astfel, importul şi folosindu-ne cât mai bine de disponibilităŃile naŃionale” (Brătianu I.C. Ion, 1926).

Principiile economice expuse de liberali în programul de guvernare din 1921 s-au concretizat prin elaborarea unei legislaŃii protecŃioniste: legea energiei (1924), ce urmărea stimularea investiŃiilor private pentru utilizarea intensă şi eficientă a căderilor de apă şi a cărbunilor inferiori şi legea minelor (1924), elaborată pe baza principiului constituŃional al naŃionalizării subsolului ce urmărea tendinŃele politicii miniere a tuturor statelor moderne de a constitui rezerve din bogăŃiile subsolului. Prin legea minelor din 1924 statul român a dat o adevărată probă de luptă pentru consolidarea independenŃei economice, în urma căreia s-a reafirmat hotărârea sa de a lua toate măsurile necesare pentru atingerea scopurilor propuse: progresul social şi economic al Ńării.

În perioada interbelică, conceptul „prin noi înşine” a afirmat necesitatea naŃionalizării economiei româneşti. Prin naŃionalizare nu se înŃelegea, însă, înlocuirea proprietăŃii private cu proprietatea de stat, ci o structură majoritar naŃională a capitalului investit, în special, în societăŃile industriale şi bancare. Lozinca naŃionalizării economiei româneşti a răspuns năzuinŃelor burgheziei naŃionale de a-şi consolida poziŃiile economice, iar măsurile adoptate în spiritul principiului „prin noi înşine” au contribuit la stimularea activităŃilor industriale, răspunzând nevoilor economice generale prin efectele pozitive generate de creşterea potenŃialului economic al Ńării. În acest sens, se remarcă sporirea producŃiei industriale, creşterea forŃei motrice şi a capitalurilor investite în industrie, în condiŃiile scăderii ponderii capitalului străin în toate sectoarele economiei naŃionale. Măsurile de politică economică promovate în spiritul formulei liberale „prin noi înşine” au contribuit la mobilizarea resurselor interne, stimulând dezvoltarea industriei (vezi graficele nr 1, 2 şi 3, realizate pe baza datelor preluate din „Istoria economică a României”, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p. 100-109, autor N.N. Constantinescu) şi consolidarea poziŃiilor capitalului autohton.

Dinamica industriei româneşti în funcŃie de numărul întreprinderilor între anii

1919-1931

1919 1922 1924 1926 1928 192919312610 2924

3840 3810 3966 37363524

anii

nr. întreprinderi

Grafic nr. 1 Grafic nr. 2

Dinamica industriei româneşti în funcŃie de forŃa motrice între anii 1919-1931

1919192219241926192819291931

343550375011389549417013

472244497961497969

anii

forŃa motrice (C.P.)

Page 306: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

306

Dinamica industriei româneşti în funcŃie de numărul personalului între anii 1919-1931

1919192219241926192819291931

154391163354

223423216738

206552201087

152309

anii

nr. personal

Grafic nr. 3

În primul deceniu interbelic, forŃa economică a capitalurilor străine nu a permis asigurarea preponderenŃei capitalului autohton în cadrul industriei naŃionale, dar politica liberală de intervenŃie a statului pentru protejarea industriei naŃionale a favorizat acumularea capitalului autohton (vezi tabel nr. 3).

Tabelul nr. 3

ParticipaŃia capitalului străin în economia românească în anii 1915 şi 1929

Anii Industria petrolieră

Industria cimentului

Industria zahărului

Industria chimică

1915 95% 27% 94% 72,3%

1929 71% 69% 63% 61%

Sursa: Murgescu C, Constantinescu N.N. şi alŃii, ContribuŃii la istoria capitalului străin în România, Editura Academiei, Bucureşti, 1960, p. 31 şi p. 117.

Din punct de vedere economic, principalul efect negativ al promovării politicii liberale „prin noi înşine” l-a constituit micşorarea afluxului de fonduri externe. Cercurile financiare internaŃionale au acuzat guvernul liberal de xenofobie şi inegalitate de tratament pentru capitalurile străine, astfel încât, economia românească nu a reuşit să beneficieze, precum în perioada postbelică, de împrumuturi şi investiŃii externe. În realitate, cauzele micşorării afluxului de capital străin au fost multiple: diminuarea potenŃialului financiar al creditorilor externi, problemele economice generate de inflaŃie şi de necesitatea refacerii, care afectau după primul război mondial aproape toate statele lumii.

După căderea guvernului liberal, în anul 1928, reprezentanŃii Partidului NaŃional Liberal nu au mai reuşit impunerea principiului „prin noi înşine” în politica economică a Ńării cu aceeaşi vigoare din primii ani după război. Motivele acestei situaŃii au fost numeroase: slăbirea poziŃiilor ocupate, în domeniul bancar şi

Page 307: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

307

de credit, de către burghezia românească, după criza economică dintre anii 1929-1933, frământările politice din cadrul Partidului NaŃional Liberal şi renunŃarea de către tinerii liberali, conduşi de Gh. Tătărăscu, într-o anumită măsură, la direcŃia politică oficială trasată de grupul brătienist.

Prin studiile şi rapoartele realizate în cadrul Cercului de Studii al Partidului NaŃional Liberal, teoreticienii liberali au continuat, însă, să susŃină necesitatea dezvoltării economice „prin noi înşine”. Ei au pledat pentru o colaborare strânsă dintre capitalurile autohtone şi cele străine, în scopul dezvoltării producŃiei naŃionale, în condiŃiile existenŃei unui climat economic sigur şi rentabil şi a unei politici externe care să asigure libera circulaŃie a capitalurilor. Au existat şi studii ce formulau critici vehemente la adresa capitalului străin, enumerând cele mai importante inconveniente pe care acesta le genera: pretenŃia unei remuneraŃii excesive pentru serviciile oferite, migrarea beneficiilor obŃinute în afara graniŃelor Ńării, desconsiderarea muncii naŃionale, în condiŃiile în care personalul autohton beneficia de salarii mai reduse sau posturi de răspundere mai puŃin importante faŃă de personalul străin etc.

Politica „porŃilor deschise capitalurilor străine”, promovată începând cu anul 1929 când Partidului NaŃional łărănesc a preluat conducerea politică a Ńării a avut rezultate contradictorii. Pe de o parte s-a realizat modernizarea rapidă a unor sectoare şi domenii cu ajutorul capitalurilor străine, pe de altă parte datoria externă a crescut vertiginos, în scurtă vreme România devenind insolvabilă. Chiar dacă în anii opoziŃiei programele economice ale Partidului NaŃional łărănesc prevedeau reducerea fiscalităŃii, în scopul îmbunătăŃirii situaŃiei materiale a populaŃiei, încă din primele luni de la instalare, pentru echilibrarea bugetului, guvernul naŃional-Ńărănesc a introdus noi impozite, directe şi indirecte, care au înrăutăŃit nivelul de trai al cetăŃenilor. GuvernanŃii naŃional-Ńărănişti au luat măsuri pentru reorganizarea regiilor autonome şi înfiinŃarea altora, în consiliile de administraŃie intrând mai mulŃi fruntaşi ai partidului (Academia Română: Istoria Românilor, 2003).

Activitatea guvernamentală a Partidului NaŃional łărănesc bazată pe politica „porŃi deschise” a avut consecinŃe economice negative pentru Ńara noastră, agravate de efectele crizei economice mondiale din 1929-1933. Astfel, s-a estimat că peste 10 miliarde lei au luat drumul străinătăŃii, ca venituri obŃinute de capitaliştii străini din întreprinderile româneşti concesionate, într-o perioadă în care economia naŃională se confrunta cu grave probleme financiare. Pentru achitarea datoriei generată de împrumuturile externe contractate a fost promovată o politică de forŃare a exportului în condiŃii nefavorabile pentru economia românească (spre exemplu în anul 1929 au fost exportate 2,8 mil. tone petrol la o valoare de 9,6 mil lei, iar în anul 1931, 4,6 mil. tone petrol la o valoare de 6,8 mil lei) (Scurtu, I., 1983).

Concluzii Comparând strategiile de dezvoltare a Ńării preconizate de curentele de

gândire politică şi economică din România modernă se constată nu numai deosebiri, ci şi unele asemănări. În primul rând trebuie menŃionat că majoritatea

Page 308: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

308

economiştilor vremii s-au pronunŃat, într-o manieră fermă, pentru dezvoltarea unei economii individualiste şi libere de piaŃă, respingând experienŃa economică sovietică. Strategiile de dezvoltare economică pe baza capitalurilor autohtone au prezentat argumente corecte. Politica economică prudentă faŃă de folosirea capitalului străin, de încurajare a iniŃiativei naŃionale şi de încredere în forŃele poporului român a urmărit diminuarea dependenŃei faŃă de produsele industriale străine şi reducerea decalajelor economice dintre România şi Ńările Europei de Vest. Într-o perioadă dominată de tensiuni economice, sociale şi politice, interne şi internaŃionale, politica de stimulare a iniŃiativelor autohtone reprezenta o alegere viabilă pentru determinarea generalizării sistemului capitalist în cadrul economiei naŃionale şi încheierea procesului de tranziŃie a societăŃii româneşti către un sistem economico-social modern.

În perioada contemporană, investiŃiile străine aduc knowhow , contribuie la modernizarea capacităŃilor de producŃie, includ economiile naŃionale în reŃele globale de producŃie şi desfacere, creează locuri de muncă şi integrează sute de mii de muncitori în segmentul modern al economiei mondiale. Chiar dacă atragerea capitalurilor străine, sub forma investiŃiilor străine directe, reprezintă astăzi un obiectiv prioritar al guvernanŃilor români capitalul străin nu trebuie contrapus capitalului autohton şi nici nu trebuie exagerat rolul acestuia.

Bibliografie Angelescu I.N., 1929, FinanŃele publice ale României în ultimii 20 de ani,

Atelierele Grafice Socec&Co, Bucureşti; Bogdan C., Platon A., 1981, Capitalul străin în societăŃile anonime din

România în perioada interbelică, Editura Academiei, Bucureşti; Brătianu I.C. Ion, 1926, Activitatea corpurilor legiuitoare şi a guvernului

din 1922 până în 1926, Editura Cartea Românească, Bucureşti; Calcan GH., 1997,, Industria petrolieră din România în perioada

interbelică, Editura Tehnică, Bucureşti;r Duca I.G., 1996,aDoctrina liberală, cuvântare publicată în Doctrinele

partidelor politice, Editura Garamond, Bucureşti;macroeconomică reclamă din Murgescu C, Constantinescu N.N. şi alŃii, 1960, ContribuŃii la istoria

capitalului străin în România, Editura Academiei, Bucureşti; Scurtu, I., 1983, Din viaŃa politică a României: studiu critic privind istoria

Partidului NaŃional łărănesc, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti; Sută-Selejan S., 1992, Doctrine şi curente în gândirea economică modernă

şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti; *** Academia Română, 2003, Istoria Românilor, vol. VIII, Editura

Enciclopedică, Bucureşti.

Page 309: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

309

COMUNICAREA INTERNĂ ÎN CADRUL ORGANIZAłIEI

Alexandra Patricia Braica Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad

Abstarct

Internal Communication within the Organization Communication is essential in management, the quality of the communication

depending on the problems which any employee is faced with, starting with the manager down to the most common of clerks, the endurance of the relationships between them, the capacity of the manager to prove his power, authority, to motivate and lead his employees, but also the reports with the external environment of the organization from which extremely valuable information is taken for a smooth functioning of the latter.

Actually, in management, the issue of communication is the issue of free flow of ideas and solutions intended to accomplish the objectives of the organization, both through open means within the organization as through external ones.

Nowadays, modern management assigns an extremely important role to communication, which is considered to be the vital component of the managing system of an organization, whether belonging to the private management or to the public management

Keywords: management, public management, communication, organization 1. Elementele procesului de comunicare Comunicarea – schimbul de informaŃii, idei şi sentimente – a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepŃie de simboluri care au ataşate înŃelesuri. Comunicarea este deci acel fenomen care permite crearea de legături între oameni, între instituŃii şi între instituŃii şi oameni, legături asemănătoare unor punŃi invizibile de esenŃă informaŃională. Managerul este persoana cu autoritate asupra unei organizaŃii sau a unei subunităŃi a acesteia şi care trebuie să îşi asume una sau mai multe dintre funcŃiunile manageriale identificate de H. Fayol: planificare, organizare, conducere, coordonare şi control. Comunicarea este vitală în fiecare dintre ele. Unii specialişti au ajuns la concluzia că elementele manageriale importante sunt:

• comunicarea (schimb de informaŃii de naturi diferite pe cale orală şi scrisă), care ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru;

• managementul tradiŃional (planificare, luare de decizii şi control), care ocupă aproximativ tot o treime din timpul de lucru;

• corelarea (interacŃiunea, tot prin comunicare, cu cei din jur, din interior şi exteriorul organizaŃiei), care ocupă în jur de o cincime din timp;

• managementul resurselor umane (motivare/încurajare, sfătuire/disciplinare, managementul conflictului, angajare de personal).

Page 310: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

310

Toate aceste activităŃi specifice activităŃii manageriale au ca principiu fundamental comunicarea. 2. FuncŃii ale comunicării Pentru realizarea obiectivelor sale managerul se va baza pe următoarele funcŃii ale comunicării:

• FuncŃia de informare – organizaŃiile au nevoie de interacŃiuni în mediul exterior în care funcŃionează şi în mediul interior între părŃile ei componente. Cei mai importanŃi sunt oamenii. Managerul este pus în faŃa monitorizării la două feluri de informaŃie: informaŃia externă – trimisă şi primită prin intermediul activităŃilor de marketing, reclama, aprovizionare, relaŃii publice etc. şi informaŃia internă – care circulă prin canalele formale şi neformale de comunicare.

• FuncŃia de comandă şi instruire – această funcŃie a comunicării se referă la modalităŃile prin care managerii se asigură că oamenii şi departamentele acŃionează continuu în direcŃia obiectivelor organizaŃiei.

• FuncŃia de influenŃare şi convingere, îndrumare şi sfătuire – prin această funcŃie se realizează moduri specifice de control asupra informaŃiei şi asupra comportării membrilor organizaŃiei.

• FuncŃia de integrare şi menŃinere – funcŃie ce trebuie privită sub următoarele aspecte:

• păstrarea organizaŃiei în stare operaŃională prin cursivitatea informaŃiei; • folosirea corectă a canalelor de comunicare pentru a evita încărcarea cu

informaŃie inutilă; • sortarea şi verificarea datelor; integrarea părŃilor în întreg prin raportarea

lor la acesta şi la contextul în care părŃile trebuie să funcŃioneze. InteresaŃi de strategia organizaŃiei şi tot prin comunicare aceştia pot fi

motivaŃi. Tot prin comunicare managerul poate asigura circulaŃia informaŃiei; informaŃia corectă şi utilă trebuie să ajungă la locul potrivit în momentul potrivit astfel că eforturile tuturor să se coordoneze între ele.

3. Modele de comunicare Pe de o parte managerii ştiu că succesul lor depinde în mare măsură de abilitatea lor de a comunica. Pe de altă parte, cel mai adesea, managerii nu ştiu ce înseamnă o comunicare perfectă şi eficientă. Unii afirmă că dacă, angajaŃii şi-ar înŃelege bine managerii, organizaŃiile ar funcŃiona mai uşor. Totuşi “neînŃelegerile” s-ar putea dovedi utile, precum în cazul angajatului care percepe critica sarcastică a unui manager ca pe o sugestie. O asemenea neînŃelegere ar putea menŃine temporar “pacea”. În general, comportamentele comunicaŃionale ale managerilor se circumscriu unuia dintre următoarele modele: modelul săgeata şi modelul dans. 4. Comunicarea managerială ca avantaj strategic Comunicarea managerială eficientă este unul dintre instrumentele strategiilor de schimbare a organizaŃiei.

Page 311: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

311

În multe dintre organizaŃiile din economiile performante se constată în prezent tendinŃa de descentralizare a structurii organizaŃionale şi trecerea de la cea desfăşurată pe verticală la cea desfăşurată pe orizontală; există tendinŃa de adoptare a principiilor TQM (Total Quality Management), a ideii împuternicirii şi implicării angajaŃilor şi a lucrului în echipe. Comunicarea internă eficace devine un element cheie al strategiei organizaŃiei. Caracteristicile esenŃiale ale acesteia devin astfel:

• comunicarea trebuie să aibă loc fără încetare şi prin orice mijloace; • comunicarea trebuie să funcŃioneze la nivel emoŃional mai degrabă decât

intelectual. Comunicarea managerială include aspecte complexe corelate cu procesul de schimbare nu numai în comunicarea internă, cu angajaŃii, ci şi în comunicarea externă, cu furnizorii, investitori, etc. Comunicarea externă, impune efortul spre dezvoltarea deprinderilor de comunicare managerială între culturi organizaŃionale şi naŃionale diferite. Se observă schimbări fundamentale în comportarea presei şi a auditoriului organizaŃiei:

• apariŃia unor probleme extrem de complexe (Ex. responsabilitatea organizaŃiei faŃă de mediu);

• nevoia de transparenŃă a sistemului de decizii; • nevoia de a comunica totul şi imediat; • credibilitatea internă şi externă a conducerilor organizaŃiilor; • nevoia schimbării percepŃiei investitorilor faŃă de organizaŃie; • nevoia parteneriatului cu sindicatele.

Există diferenŃe între deprindere şi aptitudini: • deprinderea poate fi formată, dezvoltată şi perfecŃionată; • aptitudinea este o abilitate înnăscută.

Managerul trebuie să-şi însuşească anumite deprinderi, comportamente şi tehnici specifice. Tehnicile fundamentale de comunicare, pot fi grupate în:

• tehnici de recepŃionare a mesajelor; • tehnici de interpretare a mesajului; • tehnici de redare a mesajelor.

5. Mijloace de comunicare Punerea în practică a acŃiunii de comunicare presupune alegerea din cadrul unei mari varietăŃi de mijloace pe acela care este mai potrivit. Pentru aceasta, este necesară luarea în calcul a unei serii de parametri legaŃi de conŃinutul mesajului, de cultura internă a întreprinderii, de caracteristicile receptorului. Fiecare mijloc de comunicare are o serie de trăsături specifice, care îl fac mai mult sau mai puŃin potrivit în diferite situaŃii. Spre exemplu, observaŃiile şefului cu privire la performanŃele slabe ale unui subordonat ar fi nepotrivit să fie transmise printr-un memorandum oficial. O întreprindere este puternic influenŃată de mijloacele informaŃionale folosite. DiferenŃele de concepŃie, prezentare şi cost dintre un buletin informativ

Page 312: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

312

prost fotocopiat şi un film sau un afişaj luminos sunt percepute din ce în ce mai mult. Un suport de comunicare vechi sau prost realizat poate crea salariaŃilor un sentiment de desconsideraŃie la adresa lor. Ei riscă, în acest caz, să se oprească în faŃa aparenŃelor şi să ignore conŃinutul. Pe de altă parte, utilizarea unor mijloace foarte luxoase poate conduce la apariŃia unei senzaŃii de buget restrictiv pentru anul următor. Cultura internă a întreprinderii trebuie şi ea luată în considerare pentru a alege corect mijloacele de comunicare. Această cultură internă, ce poate fi identificată prin sectoarele de activitate din întreprindere, vechime, situaŃia economică, nivelul tehnologic, nivelul mediu de formare a salariaŃilor, tradiŃiile sindicale, va face mai mult sau mai puŃin acceptabilă, mai mult sau mai puŃin necesară folosirea unor anumite suporturi. Pe de altă parte, căutarea unei bune corespondenŃe între mijloacele utilizate şi receptorul căruia îi este destinat mesajul îi obligă pe responsabilii de comunicare să se inspire dintr-un demers tip marketing şi să segmenteze angajaŃii în funcŃie de receptivitatea lor la mijloacele scrise, orale sau audiovizuale. Selectarea unor moduri de comunicare pertinente nu se opreşte aici. Este necesar ca acestea să facă corp comun cu întreprinderea şi să facă obiectul unei bune asimilări de către membrii întreprinderii. Doar în felul acesta putem avea garanŃia reuşitei punerii în practică a unui suport de comunicare. De exemplu, în ceea ce priveşte presa internă, obiectivul este atins atunci când salariaŃii vorbesc de "ziarul lor". Doar în acest caz ei vor exprima sentimentul că sunt preocupaŃi de un ziar în care ei se regăsesc şi care corespunde preocupărilor lor. Această necesitate de asimilare conduce şi la preferinŃa pentru suporturi în aparenŃă mai puŃin strălucitoare, sofisticate, dar mai în armonie cu întreprinderea şi cu membrii ei. A. Comunicarea scrisă Scrisul este cel mai important mijloc utilizat în comunicarea internă: 90% din mesajele interne ale întreprinderii circulă prin intermediul suporturilor de comunicare scrisă, în ciuda utilizării crescânde a audiovizualului în întreprinderile zilelor noastre se produc mai multe documente scrise decât în trecut. Gama este vastă: rapoarte, memorandumuri, manifeste, afişe, ziare. Toate aceste suporturi se caracterizează prin supleŃea în utilizare, permanenŃă şi posibilitatea de a fi recitite. Memorandumul Memorandumul sau memo-ul este o notă scrisă transmisă unei persoane din interiorul organizaŃiei. Un memo prezintă o serie de avantaje asupra mesajului verbal: evită confuziile, informaŃia poate fi verificată prin recitire, poate fi multiplicat, astfel încât acelaşi mesaj poate ajunge în forma exactă la mai multe persoane. Memorandumurile sunt frecvent utilizate pentru a face anunŃuri, a formula cereri, pentru a transmite informaŃiile solicitate. Raportul Raportul este un mijloc foarte important de transmitere a informaŃiilor. Calitatea deciziilor luate într-o organizaŃie este direct proporŃională cu calitatea informaŃiilor pe baza cărora se iau deciziile. Cel care scrie un raport trebuie să-l

Page 313: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

313

redacteze într-o manieră clară şi uşor de înŃeles, indiferent cât de valoroasă este informaŃia, dacă raportul nu este citit (pentru că este prea lung, plin de greşeli, scris într-un limbaj necorespunzător sau prost redactat), ea nu va fi folositoare. Un raport trebuie să fie documentat. Să conŃină diagrame, grafice, ilustraŃii în anexe. El trebuie să se sprijine pe demonstraŃii şi să amelioreze confortul cititorului.

Comunicarea internă PărŃile secundare ale raportului sunt: titlul, cuprinsul, bibliografia şi notele de subsol. În pagina de titlu sunt prezentate titlul raportului, persoana sau compartimentu lcăruia îi este adresat, compartimentul care trimite raportul (cu numele autorului, uneori) şi data. Cuprinsul este o listă a secŃiunilor raportului şi a paginilor la care se găsesc acestea. Bibliografia este o listă a lucrărilor de referinŃă, cărŃilor, articolelor, rapoartelor folosite de autor. Notele de subsol sunt folosite, în general, pentru a se cita diverse surse din care s-au luat informaŃii în formă brută, fără a mai fi prelucrate.

InstrucŃiunile scrise InstrucŃiunile scrise descriu, explică şi/sau specifică cantităŃi sau relaŃii, în mod normal ele nu trebuie să evalueze, să justifice, să convingă sau să recomande. Cititorii trebuie să înŃeleagă instrucŃiunile, dar nu este necesar să le şi memoreze pentru că au un document scris pe care îl pot reciti. Scrisoare adresată personalului Scrisoarea adresată personalului este un document semnat de directorul general şi remis angajaŃilor fie periodic, fie cu ocazia unor evenimente importante din viaŃa întreprinderii. Fără nici o regulă a conŃinutului, aceasta poate să puncteze o stare existentă în întreprindere, să evoce o temă controversată (consecinŃa unei noi legislaŃii, să pună la punct un anumit zvon apărut) sau poate fi menită să motiveze personalul (reafirmarea unui proiect al întreprinderii, felicitări adresate personalului etc.).

Comunicarea internă Tabloul de afişaj poate constitui şi un loc de exprimare pentru salariaŃi (mici anunŃuri, mesaje de toate genurile). Pentru a uşura sarcina cititorilor şi a creşte în acest fel şansa ca informaŃiile afişate să fie recepŃionate, tabloul de afişaj trebuie să respecte o serie de reguli: să nu fie foarte încărcat, să aibă un spaŃiu rezervat informaŃiilor urgente şi de primă importanŃă, să asigure o vizualizare facilă, mesajele să fie redactate într-un limbaj simplu, accesibil tuturor.

Afişajul luminos Este o variantă sofisticată ce permite modernizarea acestui suport. Numeroase întreprinderi instalează panouri luminoase. AtenŃie! Această formulă este atrăgătoare, dar delicată, întreprinderile care doresc să-l utilizeze trebuie să ştie, în primul rând, că este foarte scump şi controversat. Spre deosebire de panoul de afişaj clasic (unde textele pot rămâne afişate mai multe săptămâni), în cazul panourilor luminoase ele trebuie reactualizate mai des (aproximativ o dată pe săptămână) datorită faptului că sunt

Page 314: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

314

mai vizibile; există, astfel, întreprinderi care întrerup periodic acest afişaj, utilizându-l periodic pentru a atrage atenŃia asupra lui şi a-l face eficient.

Ziarul întreprinderii Ziarul întreprinderii este un mijloc de comunicare bogat şi suplu, foarte răspândit astăzi. El are rolul unui liant între salariaŃii întreprinderii, informându-i şi creându-le un sentiment de apartenenŃă la întreprindere. Subiectele abordate sunt foarte variate. Ele pot trata aspecte ale politicii generale ale întreprinderii (extinderi, acorduri cu alte întreprinderi), informaŃii tehnice (echipamente noi, produse noi, cercetare), informaŃii comerciale (rezultate, campanii publicitare, poziŃia în raport cu concurenŃa), aspecte ale vieŃii sociale (activităŃi sportive şi culturale, plecări sau pensionări ale unor salariaŃi), chestiuni sociale (creşteri de salarii, modificarea programului de lucru, condiŃii de muncă, igienă şi sănătate).

Revista presei Revista presei constă în reproducerea, extragerea sau analiza articolelor de presă privitoare la întreprindere. În micile întreprinderi fiecare citeşte, decupează, fotocopiază sau colecŃionează articole de ziar. În marile organizaŃii însă, este mult mai dificil de realizat acest lucru. Aici se preferă un sistem mai organizat al unei reviste de presă care să permită informarea simultană a mai multor persoane şi oferă posibilitatea conservării informaŃiilor transmise. Fotocopii ale acestor articole se pot reuni în cadrul unui ziar sau pot fi îndosariate pentru a putea fi consultate la cerere.

Sondajul de opinie Sondajul de opinie poate fi utilizat pentru realizarea unui diagnostic alclimatului din întreprindere (aşteptări şi motivaŃii ale personalului, subiecte de satisfacŃie sau insatisfacŃie, gradul de adeziune la obiectivele organizaŃiei) sau pentru analiza unor probleme specifice (condiŃii de muncă, stilul de conducere, imaginea întreprinderii etc.). Reuşita unui sondaj depinde de o serie de factori, printre care: oportunitatea sa în funcŃie de climatul din întreprindere şi de nevoile acesteia, pregătirea (atât tehnică, cât şi pregătirea personalului), garanŃia că se va asigura anonimatul chestionarelor, comunicarea rezultatelor într-un timp suficient de scurt (acest lucru fiind foarte important pentru credibilitatea sondajului), luarea unor măsuri în funcŃie de rezultatele la care s-a ajuns.

Cutia de idei Cutia de idei dă salariaŃilor posibilitatea de a face conducerii propuneri în legătură cu toate aspectele vieŃii din organizaŃie, sub forma unor foi puse în cutii special amenajate, care sunt plasate într-unul sau mai multe locuri de trecere. Sugestiile pot îmbunătăŃi funcŃionarea întreprinderii, în special în domeniul tehnic şi în cel de organizare a muncii, al condiŃiilor de muncă, al informaŃiei. Interesul existenŃei unei cutii de idei este dublu: ameliorarea procesului de producŃie (prin punerea în aplicare a propunerilor interesante) şi favorizarea unui bun climat intern.

Page 315: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

315

Gesturi de informare Alături de suporturile scrise descrise anterior şi care sunt realizate pentru un "consum" direct, există şi alte mijloace care ocupă un loc aparte în comunicarea internă. Astfel circulă adesea în întreprinderi diferite documente provenite din exterior (broşuri, raporturi de activitate) care pot influenŃa favorabil imaginea întreprinderii şi climatul intern. De asemenea, înainte de apela la recrutarea personalului din exterior, întreprinderea difuzează anunŃul salariaŃilor săi. Aceasta, pentru a reduce costurile procesului de recrutare; poate că salariaŃii cunosc o persoană care să corespundă postului, se evită astfel eventualele şoapte de pe culoar. Difuzarea în interiorul întreprinderii a unui anunŃ de recrutare poate urma căi diferite: publicarea în ziarul intern, afişajul, distribuirea de fotocopii în rândul personalului etc. în acelaşi spirit, transmiterea informaŃiilor legate de noi angajări de personal este un act de comunicare elementar şi fructuos. B. Comunicarea orală Oralul reprezintă împreună cu scrisul modul de comunicare cel mai strâns legat de viaŃa întreprinderii. Comunicarea orală oferă o serie de avantaje care o fac deseori privilegiată, chiar dacă ea prezintă anumite limite. SituaŃiile în care oralul este folosit sunt dintre cele mai diverse. O întâlnire pe culoarul întreprinderii, un mesaj prin difuzor, o convorbire telefonică, o reuniune sunt doar câteva dintre prilejurile de comunicare orală. Acest mod de a comunica constituie principalul resort al proceselor de informare, negociere şi decizie în cadrul întreprinderii. Teoria comunicării face distincŃie între emiŃător şi receptor. Dar, în materie de comunicare orală, distincŃia nu este foarte clară. Cel care vorbeşte îşi structurează discursul în funcŃie de ceea ce aude. Chiar în cazul unui discurs unilateral, simpla prezenŃă a auditorului şi reacŃiile acestuia influenŃează vorbitorul. Este vorba deci de un mod de comunicare interactiv. Comunicarea orală generează interacŃiuni care pot fi atât verbale, cât şi nonverbale. Trebuie luat în calcul în cadrul acestui mod de a comunica atât aspectul lingvistic (componente gramaticale, semantice, simbolice, stilistice), dar şi pe cel al jocului social (reguli, ritualuri). Comunicarea orală constituie o pârghie puternică de coeziune în cadrul întreprinderii. Dubla sa dimensiune cognitivă şi afectivă face din ea un factor privilegiat: de cunoaştere şi recunoaştere: numeroasele situaŃii de comunicare orală reprezintă, pentru diferitele categorii de personal, ocazia de a se întâlni, de a se cunoaşte, de a se asculta; de elaborare a unui limbaj comun: în cadrul discursurilor, interlocutorii exprimă fapte, sentimente, valori şi coduri care se confruntă şi se conjugă. Intră în joc cu acest prilej vocea, privirea, gesturile, adică paralimbajul. Toate situaŃiile de comunicare sunt, prin excelenŃă, ocazii de elaborare a unui limbaj comun, a unei culturi comune; de interacŃiune: mai mult decât orice alt mijloc, comunicarea orală suscită reacŃii, favorizează schimbul rapid de comunicaŃii, însufleŃeşte dezbaterea de idei. Toate aceste avantaje nu exclud cele două inconveniente majore ale comunicării orale; deformarea mesajelor, este mai uşor într-o întreprindere să se controleze ceea ce se scrie decât ceea ce se vorbeşte – scrisul rămâne, în plus, în materie de comunicare

Page 316: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

316

orală nu există norme. Riscul de deformare a mesajului iniŃial este foarte mare; transmiterea informaŃiei în comunicarea orală necesită o pregătire şi o organizare specială: alegerea unei date, a unui loc, prevenirea participanŃilor. Numărul persoanelor informate simultan este, în mod obligatoriu, limitat datorită restricŃiilor legate de spaŃiu. Din acest motiv este necesară, uneori, organizarea mai multor reuniuni de acest fel. În continuare sunt prezentate principalele mijloace de comunicare orală, după capacităŃile lor de a vehicula informaŃia

Telefonul Telefonul este întotdeauna prezent în întreprindere. Când telefonul nu funcŃionează, întreprinderea se opreşte din funcŃionarea ei normală. Telefonul poate fi utilizat pentru toate tipurile de comunicare descendentă, ascendentă sau laterală.

Jurnalul telefonic Jurnalul telefonic este un buletin de informare înregistrat pe bandă magnetică şi care este reînnoit periodic. El poate fi apelat din interior, de la orice post telefonic, iar din exterior poate fi obŃinut cerând numărul care îi este atribuit. Linia deschisă întrebărilor personalului este folosită pentru a se exprima, a pune întrebări într-o manieră simplă, ridicând telefonul, fără a fi necesar să se stabilească o întâlnire cu cineva sau să se redacteze o notă scrisă. Exprimarea este liberă, fiecare temă putând fi abordată. Pentru o întreprindere, a consacra un număr interior pentru probleme, idei ale personalului este uşor de realizat.

Reuniunea prin telefon este un mod de comunicare extrem de suplu, ce permite reunirea de la 3 la 20 de persoane în cadrul aceleiaşi linii telefonice. Rezervarea se efectuează la un număr de telefon cu 30 de minute înainte de începerea reuniunii; participanŃii vor apela un număr confidenŃial. Costul unei astfel de reuniuni este modest. AudioconferinŃa permite reunirea persoanelor aflate la distanŃă în spaŃiul geografic, diferiŃi interlocutori utilizând terminale telefonice conectate în reŃea. Acest mod de comunicare este scump (include cheltuieli de abonament lunare de rezervare pentru o jumătate de oră, plus cheltuielile de comunicare).

DiscuŃiile individuale DiscuŃiile individuale sunt conversaŃii formate în doi sau într-un cadru restrâns, între un şef şi unul dintre subordonaŃii săi. Acest tip de discuŃii poate avea loc cu prilejul primirii unui angajat în organizaŃie, cu prilejul promovării, evaluării periodice sau plecării acestuia din companie.

Reuniunile de informare Reuniunile de informare permit unui anumit număr de angajaŃi de a asculta expunerea unei anumite probleme de către direcŃiune şi de a pune întrebări. Reuniunile pot aborda orice subiect referitor la viaŃa organizaŃiei: funcŃionare şi organizare, anunŃarea unei schimbări, a unui nou produs, a unei noutăŃi tehnice, expunerea unor rezultate, probleme sociale, aspecte discutate în cadrul unei reuniuni realizate la un nivel ierarhic superior. Reuniunile pot fi ocazionale (pentru anunŃarea unui eveniment) sau periodice. Pentru a se asigura reuşita unei reuniuni

Page 317: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

317

este necesar să nu fie contactat decât personalul interesat de subiectul discutat, participanŃii să fie anunŃaŃi anticipat în legătură cu problemele care se vor aborda, reuniunea să aibă un scop precis şi pe cât posibil unic, să se asigure redactarea unui referat scris al reuniunii care va fi transmis rapid celor interesaŃi, să se consacre un timp suficient dialogului. Acest tip de comunicare beneficiază de o serie de avantaje foarte importante; supleŃe, rapiditate, simultaneitate, un feed-back corespunzător, posibilitatea adaptării mesajului la auditor. Principalul inconvenient îl reprezintă riscul unei absenŃe a reacŃiei auditorului dacă acesta nu este obişnuit să comunice sau dacă raporturile ierarhice blochează această comunicare.

ConferinŃa ConferinŃa reprezintă expunerea unei probleme de către un cadru de conducere sau de către o personalitate din afara organizaŃiei (de cele mai multe ori fiind prevăzut şi un timp pentru întrebări din partea auditorului). Subiectele abordate sunt fie probleme de cultură generală, fie aspecte legate de viaŃa profesională. ConferinŃa se poate adresa fie întregului personal, fie unui anumit grup interesat de o problemă particulară. Deşi conferinŃa presupune elemente de cost legate de timp (dacă ea se desfăşoară în timpul orelor de lucru) sau de plata cheltuielilor de călătorie şi a onorariilor (în cazul în care cel care o susŃine este din exteriorul întreprinderii), ea are un rol pozitiv prin creşterea gradului de cultură generală a angajaŃilor şi completarea formării profesionale a acestora. ConferinŃa se poate face şi cu prilejul unei mese festive, în acest caz, expunerea trebuie să fie scurtă pentru a lăsa mai mult timp întrebărilor.

Vizita în întreprindere Are rolul de a prezenta birourile sau atelierele întreprinderii membrilor personalului. Vizita în întreprindere permite angajaŃilor să-şi cunoască mai bine locul de muncă, să-şi formeze o idee cu privire la activitatea celorlalte servicii. Ea poate fi organizată fie la venirea în întreprindere a salariatului, fie mai târziu. Este foarte important ca vizita să se facă într-un moment în care atelierele sau serviciile întreprinderii funcŃionează. Vizita în întreprindere are rolul de a întări coeziunea între membrii personalului şi de a îmbunătăŃi comunicarea între servicii.

Cercurile de calitate Cercurile de calitate sunt grupuri mici de persoane (între 5 şi 10 persoane) care au o structură permanentă formată din persoane care doresc să participe. Ele se reunesc periodic, sunt conduse de unul dintre membri şi au ca obiectiv identificarea şi analizarea unor probleme întâlnite în cadrul activităŃilor lor profesionale şi propunerea unor soluŃii sub forma unui dosar ce se înaintează persoanelor din conducerea activităŃii respective. Calitatea nu este singura problemă ce face obiectul acestor cercuri, ci şi condiŃiile de muncă (organizarea, productivitatea, procedurile administrative, securitatea, mediul), procedurile tehnice. Cercurile de calitate permit salariaŃilor să participe la elaborarea unor proiecte într-un cadru informal, cunoscându-se astfel mai bine, ajutând la creşterea coeziunii între diferiŃi colaboratori din întreprindere. Cercurile de calitate conduc la creşterea competenŃelor interne şi la motivarea personalului întreprinderii. SoluŃiile propuse

Page 318: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

318

în cadrul acestor cercuri, având asentimentul salariaŃilor, sunt mai uşor de pus în aplicare şi duc în final la creşterea productivităŃii. C. Comunicarea audiovizuală Cercetările au demonstrat că reŃinem 10% din ceea ce citim, 20% din ce auzim, 30% din ce vedem şi 50% din ce vedem şi auzim în acelaşi timp. O prezentare susŃinută de un suport audiovizual va aduce mai multă claritate în ceea ce a fost spus şi o va face mai interesantă şi mai uşor de reŃinut.

Retroproiectorul Retroproiectorul este un mijloc de comunicare relativ ieftin şi uşor de folosit. Orice copiator poate reproduce un document pe o foaie transparentă (slide), într-un timp foarte scurt.

Retroproiectorul este cel mai bine folosit pentru o audienŃă de 30-40 de persoane. Dacă se depăşeşte acest număr este posibil să devină dificil pentru cei aflaŃi în rândurile din spate să vadă ceea ce este pe ecran. Un slide poate cuprinde, dacă este necesar, până la 50 de cuvinte, ceea ce reprezintă de două ori mai mult decât numărul de cuvinte ce poate fi afişat prin intermediul unui diapozitiv. Timpul acordat fiecărei pagini poate varia de la câteva secunde la 10 minute sau chiar mai mult, în funcŃie de subiectul abordat. Un avantaj important al retroproiectorului îl reprezintă posibilitatea prezentării, fără a opri sursele de lumină, ceea ce face posibil pentru ascultător să-şi ia notiŃe şi să-l vadă pe cel care prezintă şi pe ceilalŃi din auditoriu.

Diapozitivele Diapozitivele sunt folosite, în general, pentru prezentările destinate unei audienŃe largi. Folosirea diapozitivelor necesită oprirea tuturor surselor de lumină din încăpere, ceea ce poate constitui un dezavantaj important. Calitatea proiecŃiilor cu diapozitive este superioară calităŃii acestora realizată cu retroproiectoare, dar costă mai mult, ele fiind realizate de companii specializate ce dispun de aparatura necesară. Un diapozitiv poate conŃine maximum 20-30 cuvinte, mai puŃin decât în cazul slide-urilor. El este prezentat pe ecran pentru aproximativ 30 de secunde, ceea ce înseamnă că pentru o prezentare de o jumătate de oră vor fi necesare aproximativ 60 de diapozitive.

Block-notes-ul Block-notes-urile (fllip-charts) sunt folosite pentru a puncta ideile cele mai importante în timpul unei prezentări. Ele au avantajul de a permite adaptarea prezentării la nevoile auditoriului. Ideile principale pot fi trecute pe block-notes, chiar dacă scrisul prezentatorului nu este cel mai frumos sau dacă schiŃele nu sunt perfecte. Simplul act de a scrie sau de a desena ceva ajută auditoriul să-şi amintească ceea ce s-a discutat.

Prezentări realizate pe ecranul computerului Aproape toate pachetele de programe grafice au facilităŃi pentru realizarea unor prezentări pe computer. Dacă acest tip de prezentare poate fi acceptabil pentru un grup de 3-4 oameni, existenŃa unui auditoriu mai mare va necesita proiectarea imaginilor pe un ecran convenŃional. Prezentarea pe computer este tot mai

Page 319: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

319

importantă, ea luând-o înaintea retroproiectorului şi a diapozitivelor, oferind avantaje de viteză şi cost.

Comunicarea internă Pe de altă parte, proiectarea imaginilor de pe un computer, necesitând un echipament special, îi obligă pe cei care susŃin o prezentare să fie familiarizaŃi cu acest echipament, în caz contrar fiind obligatorie prezenŃa unui tehnician.

Filmul Filmul de informare poate prezenta o activitate a întreprinderii sau o anumită problemă specifică. El are rolul de a face cunoscută întreprinderea sub toate aspectele ei sau de a atrage atenŃia personalului asupra unor anumite chestiuni (vânzări, organizare, probleme sociale). Scopul filmului de informare nu este de a vinde sau de a argumenta, ci de a sensibiliza: elementele sale informative sunt alese în funcŃie de obiectivele pe care întreprinderea doreşte să le atingă. Filmul poate fi un mijloc eficient de formare profesională şi informare a angajaŃilor.

Mesajul prin difuzor Acest tip de comunicare presupune transmiterea printr-un sistem de sonorizare, în timpul pauzelor, a unor mesaje de ordin practic, privind, de exemplu, securitatea muncii, noutăŃile sociale, anunŃarea unei reuniuni, modificarea orarului de lucru, o noutate importantă. Acest sistem are avantajul de a informa într-un timp scurt un număr mare de persoane şi permite o permanentă adaptare a mesajului la actualitate.

Poşta electronică Profitând de echipamentul său informatic, o întreprindere poate pune în aplicare un sistem de dialog electronic. Comunicarea se face astfel în două sensuri:întreprinderea poate difuza un jurnal electronic intern sub forma unui buletin informativ pe care salariatul să-l poată citi pe ecranul calculatorului său; odată cu apariŃia cutiei de scrisori electronice, salariaŃii pot dialoga între ei sau cu alte servicii. Decât să-şi ia stiloul şi să scrie ideile sau întrebările lor, salariaŃii pot tasta direct pe calculator şi li se poată răspunde pe aceeaşi cale sau pe suporturile scrise tradiŃionale. Aceste mijloace informatice prezintă două tipuri de avantaje: transmiterea perfectă, imediată, a mesajelor şi dialogul interactiv. Această cale este deja larg utilizată în întreprinderile mai informatizate.

Videotransmisiile Acest sistem presupune transmiterea de sunete şi imagini, făcând posibilă comunicarea la distanŃe mari şi simultan, graŃie unei legături prin satelit. Întreprinderile americane utilizează adesea această tehnologie pentru a putea transmite simultan mesaje filialelor situate la mii de kilometri distanŃă. Acest instrument de comunicare presupune o logistică importantă şi costuri ridicate.

Televiziunea prin cablu Utilizarea cablului printr-un canal intern este o tehnologie care promite, dar cu care nu s-au familiarizat prea multe întreprinderi. Fiecare din toate aceste instrumente de comunicare prezintă avantaje şi dezavantaje. Nici unul nu este bun sau rău în sens absolut, ci mai mult sau mai puŃin potrivit în funcŃie de conŃinutul

Page 320: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

320

mesajului, de profilul destinatarilor mesajului, de timpul avut la dispoziŃie, de costuri, precum şi de impactul căutat. 6. Bariere în calea comunicării Barierele apar în toate modurile de comunicare. Aici putem enumera: percepŃia, emoŃiile, încrederea şi credibilitatea, dificultăŃile de ascultare, filtrajul, supraîncărcarea cu informaŃii, locul şi timpul, zgomotele şi media selectată. Comunicarea nu poate fi separată de personalitatea oamenilor. Cele mai multe dintre studiile efectuate au relevat faptul că, în procesul de comunicare, cel mai adesea se ajunge de la 100% - ceea ce are de spus emiŃătorul - la 20% - ceea ce reŃine receptorul.

Aceste diferenŃe rezultă din barierele care există în procesul de comunicare. Aceste bariere numeroase sunt circumscrise factorilor perturbatori şi influenŃează eficienŃa procesului de comunicare. Aceste bariere pot fi clasificate astfel: 1. PerturbaŃii externe (ce nu Ńin de emiŃător şi receptor): • mediul fizic (frig, întuneric, zgomot); • distanŃa prea mare sau prea mică între emiŃător şi receptor; • stimulii vizuali (haine sau parfum foarte strident, cineva care se deplasează prin încăpere, ticurile interlocutorului); • timpul şi circumstanŃele nepotrivite (oră târzie, înaintea încheierii programului, înaintea unui eveniment important); • întreruperile repetate (telefoane, intrări şi ieşiri din încăpere); • mijloace tehnice cu funcŃionare defectuoasă (telefon cu paraziŃi, maşină de scris cu un caracter defect); • structura organizaŃională cu canale formale (obligativitatea de a te adresa şefului direct pentru ca acesta să transmită şefului său ş.a.m.d.). 2. PerturbaŃii interne (ce Ńin de emiŃător şi receptor); • factorii fiziologici (epuizarea fizică sau psihică, boala, auzul sau văzul deficitar, suferinŃa fizică, foamea, setea, nevoia de somn, starea emoŃională); • distorsiunea semantică (bariere în ascultare, înŃelesul pe care oamenii îl acordă aceluiaşi cuvânt); • distorsiunea perceptuală (legată de diverse atitudini, convingeri, sistem de valori, experienŃe de viaŃă). Creşterea eficienŃei procesului de comunicare presupune, în primul rând, depăşirea acestor bariere (perturbaŃii) existente în procesul de comunicare. Comunicarea internă are de trecut numeroase dificultăŃi: • evitarea decalajului între ceea ce salariatul trăieşte în întreprindere şi gândeşte despre ea şi ceea ce întreprinderea afirmă că este ea însăşi; • transmiterea aceluiaşi lucru publicului intern, dar utilizând instrumente specifice, mesaje clare şi emiŃători diferiŃi; • armonizarea comunicării interne şi externe; nu se poate realiza o bună comunicare externă fără a exista mai întâi o bună comunicare internă.

Page 321: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

321

Strategia unei comunicări interne eficiente presupune parcurgerea succesivă a trei etape: 1. Stabilirea a cinci probleme de bază: ♦ mesajul – Ce spunem? ♦ emiŃătorul – Cine spune? ♦ destinatarul (receptorul) – Pentru cine? Profilul auditoriului. ♦ impactul căutat – În ce scop? ♦ în cât timp – Cât de imperativ este ca mesajul să fie de actualitate? 2. Evaluarea exigenŃelor: • ce se aşteaptă de la mesaj din punct de vedere al înŃelegerii, deformării, memorării, conservării? • ce buget suntem pregătiŃi să alocăm? 3. Alegerea unui suport de comunicare în funcŃie de ceea ce s-a stabilit în cadrul primelor două etape. Se conturează astfel trei principii ale comunicării eficiente: 1. Principiul coerenŃei - receptorul să primească şi să înŃeleagă mesajul conform cu intenŃiile emiŃătorului; 2. Principiul schimbului permanent - emiŃătorul să primească feed-back-ul (întrebări, precizări, observaŃii) şi să Ńină cont de mesajul reprimit (să asculte argumentele şi să-şi adapteze comportamentul); 3. Principiul percepŃiei globale - corelarea comunicării verbale cu elementele comunicării nonverbale. 7. Concluzii.

Comunicarea este esenŃială în management, calitatea comunicării depinde înŃelegerea problemelor cu care se confruntă orice angajat, de la manager până la funcŃionarul de pe cel mai jos nivel ierarhic, durabilitatea relaŃiilor dintre acestia, capacitatea managerului de a-şi demonstra puterea, autoritatea, de a-şi motiva si a-si conduce subordonatii, dar şi raporturile cu mediul extern organizaŃiei din care sunt preluate informaŃii deosebit de utile pentru buna funcŃionare a acesteia.

De fapt, în management, problema comunicarii este problema circulatiei ideilor si solutiilor destinate realizarii obiectivelor organizatiei, atât prin canale deschise în organizatie, cât si prin cele exterioare.

Azi managementul modern acorda un rol deosebit de important comunicarii pe care o considera o componenta vitala a sistemului managerial al oricărei organizaŃii, fie aparŃinând managementului privat, fie apartinând managementului public.

Bibliografie

Boneau F., 1990, L'entreprise communicante, Les Editions Liaisons, Paris; Cochină, 2004, Managementul general al firmei, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti, Hague P., Roberts K., 1994, Presentations and report writing, Kogan Page

Limited, London;

Page 322: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

322

Istocescu A., 2004, Puterea şi comunicarea în cadrul organizaŃiei, Editura

Economică, Bucureşti; Manolescu I., 2003, Managementul resurselor umane, EdiŃia a patra,

Editura Economică, Bucureşti; Nicolescu, O., 2004, Managerii şi managementul resurselor umane,

Editura Economică, Bucureşti; Tran V., 2007, Comunicare, Institutul Social Democrat ”Ovidiu Şincai”

Bucureşti; Westphalen M. H., 1994, Le communicator, Editura Dunod, Paris.

Page 323: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

323

COMPONENTE ALE CULTURII ORGANIZAłIONALE ÎN INSTITUłII DE ÎNVĂłĂMÂNT SUPERIOR

Alexandra Patricia Braica Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad

Abstract The Components of the Organizational Culture in Higher Education

Institutions The study of an organization’s culture will become in the future more necessary

because we cannot govern an organization without knowing its values, the organization resembling a small nation with its own beliefs and values. Only knowing an organization’s culture can we act accordingly with it and only if we take it into consideration can we change it. Representative cultures often have a certain degree of rigidity and inflexibility and are often under the threat of losing their sensitivity when internal changes occur or external ones which are in fact a threat to the well being of the organization. Because the changes determined by the external environment are fast we cannot say that there are ideal cultures, but we can definitely state that, regarding the future, the ideal cultures are the flexible ones. However, to change a Romanian bureaucratic, protected and isolated institution into a flexible, available and open one we must be aware that we need time, faith and perseverance, but also an adequate, modern and European legislation within the college education system. No reorganization program will ever change anything unless it is accompanied by changes at a structural level. Keywords: 1. Definirea şi evoluŃia conceptului de cultură

Dezvoltarea conceptului de cultură organizaŃională a fost favorizat şi de reconsiderarea majoră a rolului pe care resursa umană îl are în evoluŃia organizaŃiei.

Termenul “cultură” provine din antropologie. El a fost utilizat pentru a reprezenta într-un sens foarte larg, elementele fizice şi spirituale pe care o anumită colectivitate umană le-a transmis de la o generaŃie la alta.

Conform dicŃionarului cuvântul cultură, are printre altele trei accepŃiuni, de interes în subiectul de faŃă: -„dezvoltarea anumitor facultăŃi ale spiritului prin exerciŃii intelectuale apropiate, respectiv ansamblul cunoştiinŃelor dobândite care permit dezvoltarea, simŃul critic, judecata” -„ansamblul aspectelor intelectuale ale unei civilizaŃii” -„ansamblul fenomenelor dobândite ale comportamentului în societăŃile omeneşti”.

Prin cultură, înŃelegem printre altele, ansamblul de forme de comportament însuşite de comunităŃile umane. Aceasta este accepŃiunea care va fi utilizată, în capitolul de faŃă, astfel:

Page 324: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

324

Cultura organizaŃională este un ansamblu. Aceasta presupune o anumită coerenŃă internă, relaŃii între elementele care o compun şi nu o colecŃie disparată de obiceiuri diverse. Cultura unei organizaŃii formează un tot în cadrul căruia fiecare element răspunde celorlalte. Acest ansamblu este propriu organizaŃiei. Pot exista desigur trăsături comune mai multor culturi organizaŃionale, se pot asemăna, dar nu se pot confunda.

Elementele culturii sunt “forme” de comportament. Aceasta înseamnă că elemente nu sunt singulare, efemere, accidentale. Se pot recunoaşte regularităŃi, tipuri, caracteristici suficient de stabile şi auficient de generale care durează şi care se reproduc. Cultură organizaŃională, este un fenomen cultural de durată, care se poate modifica, dar mai degrabă datorită unei evoluŃii lente decât unor răsturnări bruşte. Formele de comportament sunt însuşite de către indivizi. Spre deosebire de structura organizaŃională, cultură organizaŃională nu este suportată, definită, explicitată prin organigrame şi proceduri. La fel cum locuitorii unei Ńări poartă cu ei cultura naŃională aşa şi cultura organizaŃională este purtată de indivizii care o compun. Ea se regăseşte în interiorul indivizilor în funcŃie de nivelele de conştiinŃă. NoŃiunea de însuşire este esenŃială. Este important să sesizăm că este vorba de însuşirea unor elemente durabile. Dacă 1000 de persoane se regăsesc în acelaşi loc la aceeaşi oră, chiar dacă împart aceleaşi emoŃii urmărind un spectacol sau un meci, ele formează o adunare, dar nu au o cultură proprie. Însuşirea culturii este un proces lent care presupune nu numai o prezenŃă fizică, ci şi o interacŃiune şi o învăŃare intensă şi continuă. Pe de altă parte, cultura odată însuşită este sursa sentimentului de apartenenŃă. În sfârşit, comportamentele nu sunt singurele elemente ale culturii. De fapt comportamentele sunt mai degrabă consecinŃe ale culturii. O cultură organizaŃională, induce anumite comportamente membrilor organizaŃiei şi descurajează altele. Dar căile prin care indivizii urmează sau nu “instrucŃiunile” conŃinute de cultură pun în evidenŃă alte elemente: reprezentări (imagini), credinŃe, simboluri, fantasme. O cultură organizaŃională are mai multe elemente componente de natură diferită. În definirea culturii trebuie Ńinut cont de multitudinea de abordări posibile a acestei noŃiuni şi de posibilitatea de a omite de fiecare dată anumite aspecte. Cultura organizaŃiei are tangenŃă de asemenea cu culturile naŃionale. Pentru o întreprindere cu activitate internaŃională se pune problema păstrării trăsăturilor culturii sale care include şi Ńara de origine şi/sau să integreze influenŃele culturale multiple ale Ńărilor unde îşi va deschide noi filiale. Ea poate găsi în cultura sa proprie surse de adaptare la contextele locale, dar la fel de bine ea poate descoperi că cultura sa este înainte de toate românească (sau americană, sau japoneză). 2. Componentele culturii organizaŃiei în instituŃiile de învăŃământ superior Există o mare diversitate în descrierea elementelor ce compun cultura organizaŃiei în instituŃiile de învăŃământ superior.

Page 325: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

325

Cultura organizaŃiei adaptată unei instituŃii de învăŃământ superior ar fi formată din: a) Fondatori şi împrejurările în care a fost fondată Fondarea şi fondatorul reprezintă primele momente ale înstituŃii (prima alegere, prima experienŃă). Personalitatea puternică a fondatorului, principiile stabilite iniŃial de cele mai multe ori sunt caracteristici specifice care se vor regăsi în cultura unei organizaŃii atât timp cât ea va exista. Aici poate fi asimilat şi personalitatea şi rezonanŃa, de cele mai multe ori istorică a celui care dă numele instituŃiei de învăŃământ respective (cum ar fi numele Vasile Goldiş dat UniversităŃii de Vest ” Vasile Goldiş” din Arad) Fondatorii sunt importanŃi prin: -caracteristicile lor personale (educaŃie, formare, origine, credinŃe, personalitate, experienŃe, fapte, gesturi, caracteristici familiale); -abaterea lor de la epoca în care trăiau (mediul, grupul, situaŃia politico-economică, -originalitatea creaŃiei în raport cu cererea de pe piaŃa forŃei de muncă la un moment dat, etc.); -principiile lor (legate de educaŃie, cultură, formarea personalităŃilor); b) Istoria Istoria unei instituŃii de învăŃământ superior nu poate fi ruptă de mediul său extern. Istoria care interesează, este acea care explică mecanismele de funcŃionare ale colectivităŃii. Pentru a studia istoria unei asemenea organizaŃii este necesar să se pornească de la: • o listă a activităŃilor şi produselor realizate de instituŃie: domenii de pregătire, facultăŃi, specializări, pe nivele (universitare, postuniversitare, doctorale, postdoctorale, de cercetare); • o listă a tehnologiilor cercetate, utilizate, abandonate (pentru a putea înŃelege care le-au fost competenŃele şi a avea o viziune asupra evoluŃiilor); • structurile “interne” vor fi determinate pornind de la evoluŃia organigramelor, apariŃia şi evoluŃia funcŃiilor în instituŃie, creşterea şi declinul lor, influenŃa asupra conducerii; • structurile “externe”, adică evoluŃia instituŃiei prin infiinŃarea de noi facultăŃii, specializări, achiziŃii materiale, fuziuni, filiale etc., pot fi analizate arătând raporturile instituŃiei cu activităŃile sale (raporturi financiare, divizarea activităŃilor etc.); • conducători şi portretele lor: experienŃă profesională, educaŃie, tipul funcŃiei, ocupaŃie, tipul de carieră efectuată etc.; • strategiile şi cum au succedat ele: evoluŃia poziŃiilor concurenŃiale, specializare/ diversificare, internaŃionalizare, relaŃiile cu alŃi furnizori de educaŃie, cu mediul preuniversitar, cu piaŃa forŃei de muncă, strategiile pentru integrarea absolvenŃilor pe piaŃa forŃei de muncă. Dificultatea studierii culturii unei organizaŃii, prin prisma istoriei ei, este generată: • de instituŃiile fără istorie (sau cu istorie recentă). Anumite instituŃii de acest gen sunt mândre de a trăi total în prezent şi de a-şi pregăti viitorul fără a privi înapoi.

Page 326: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

326

Pot exista instituŃii de învăŃământ care au un plan de pregătire concret, Ńintit, fără a fi interesate de a-şi revendica vreo tradiŃie sau de a avea un anumit istoric. • de existenŃa mai multor istorii, datorate unor reorganizări, a unor reorientări ale managementului, sau unor date inexacte; • de istorii nereale, al căror adevăr a fost torsionat în timp c) OcupaŃia (profesia) Obiectul de activitate al instituŃiei de învăŃământ superior în contextul alinierii la Procesul de la Bologna şi al integrării europene se găseşte la intersecŃia dintre învăŃământ, cultură, cercetare ştiinŃifică şi inovare şi strategie întrucât inputul/output-ul instituŃiei poate evolua şi chiar transforma uneori în mod radical. InstituŃia de învăŃământ superior este un centru de cercetare şi inovare, formează competenŃele porfesionale corespunzător cerinŃelor pieŃei naŃionale şi europene a muncii prin preluarea şi aplicarea cunoaşterii avansate, este sursă de invenŃii, inovaŃii şi dezvoltare în plan tehnologic şi socioeconomic, furnizoare de servicii specializate pentru comunitate, de a oferi propriile resurse în vederea angajării pentru drepturi civile, justiŃie socială şi promovarea valorilor universale în dezvoltarea socială şi umană, sursă de promovare a identităŃii culturii naŃionale, în contextul spaŃiului european şi internaŃional al cunoaşterii, al multiculturalităŃii. O instituŃie de învăŃământ superior îşi îndeplineşte rolul prin: formarea de specialişti cu pregătire superioară, apŃi să se integreze eficient pe piaŃa muncii şi performanŃi în raport cu standardele europene, furnizarea de servicii de formare continuă prin programe de conversie, reconversie şi perfecŃionare profesională; iniŃierea şi desfăşurarea de activităŃi de cercetare ştiinŃifică fundamentală şi aplicată, cu implicarea personalului didactic, a studenŃilor, a masteranzilor şi doctoranzilor; participarea prin rezultatele cercetării ştiinŃifice , la perfecŃionarea tehnologiilor, activităŃilor socioeconomice şi culturale; implicarea în dezvoltarea conştiinŃei civice, prin care să fie promovate valorile pluralismului, ale statului de drept întemeiat pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi cetăŃeanului.ş.a.m.d. Cunoscând avantajele competitive, etapele critice, factorii de succes, punctele slabe şi pe cele forte se poate stabili o strategie de viitor care înseamnă o posibilă schimbare (diversificarea ofertei educaŃionale). OcupaŃia adeseori asociată cu competenŃa şi “savoir-faire”-ul nu se reduce la cunoştinŃe, ci se referă şi la capacitatea de a rezolva probleme, de a aborda situaŃii, de a trata realitatea. d) Valorile Valorile permit fiecăruia să evalueze ce este bine şi ce este rău, să analizeze lucrurile şi să acŃioneze. Valorile rezultă din experienŃa individului în cadrul grupurilor cărora le-a aparŃinut, nu sunt o reproducere a valorilor colective ale grupurilor, ci mai degrabă ceea ce individul şi-a însuşit în maniera sa de a gândi, analiza şi acŃiona. Am putea spune că valorile sunt rezultatul unui impuls individual şi unuia colectiv. Deşi poate părea un element banal nu ne putem imagina o decizie, un comportament, o acŃiune care nu se referă la un cod de valori exprimând concepŃia despre bine şi rău a celui ce conduce sau execută.

Page 327: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

327

Există două tipuri de valori: valori declarate şi valori operaŃionale, cele două nefiind identice întotdeauna. Valorile declarate sunt conŃinute în proiecte, discursuri, pentru că arată care sunt politicile sau sentimentele de moment sau problematica dominantă a instituŃiei. Ele interesează tocmai pentru că arată toate acestea. Ceea ce interesează şi mai mult sunt valorile operaŃionale, care se regăsesc în deciziile, strategiile şi modurile de funcŃionare efective. Dificultatea studierii valorilor derivă din faptul că: unele apar scrise sub forma unor reguli şi proceduri, dar cel mai adesea există şi reguli nescrise mai greu de identificat de cineva din afara organizaŃiei; poate avea la bază faptul că există mai multe nivele de valori dintre care unele foarte generale şi cel mai adesea ascunse în modul de aplicare al regulilor; poate apare şi din faptul că aceste valori apar atât în mod explicit cât şi în mod implicit. Primele reies din modul lor de difuzare, din vocabularul angajaŃilor, din frecvenŃa utilizării, din originea lor; pe când cele implicite apar din operaŃionalitatea lor şi din viziunea asupra lumii. e) Semne, credinŃe şi simboluri, ipoteze Adesea cultura este confundată cu semnele şi simbolurile. Literatura de specialitate include aici: ritualuri, limbaj, moduri de amenajare, logos şi alte semne de reprezentare, eroi, mici istorioare cunoscute şi uneori povestite, coduri de comportament etc. Sunt considerate cel mai adesea ca făcând parte din categoria principalelor semne (manifestările vizibile): organigrama sau modul de repartizare a activităŃilor, responsabilităŃilor (se traduce într-o nevoie de raŃionalitate şi eficacitate); semne de diferenŃiere statutară; modul de prezentare al instituŃiei în raport cu exteriorul; coduri interne de comportamen; amenajarea spaŃiului; gestionarea timpului. CredinŃele şi simbolurile sunt uşor de detectat de către un observator avizat şi care dispune de o metodologie de anchetă adecvată. Ele sunt alcătuite din idei, reprezentări şi comportamente vizibile şi prezente diferenŃiat în spiritul membrilor organizaŃiei. CredinŃele cuprind maniera de gândire, de furnizare a informaŃiilor, de a înŃelege regulile, sistemul de interpretare, valorile după care se analizează sau se judecă. Din categoria principalelor simboluri fac parte: -discursurile instituŃiei despre ea însăşi: mici istorioare, legende despre conducători, evenimente importante şi traversarea unor perioade dificile, mituri, eroi… -obiceiuri: mese şi sărbători, activităŃi regulate cu o semnificaŃie particulară; modul de informare a personalului, de primire a noilor veniŃi sau de excludere din organizaŃie, de integrare sau pensionare -tabuuri (sau faŃa ascunsă a culturii): cuprind elemente cunoscute de toŃi dar despre care nimeni nu vorbeşte, tăceri si conduite de evitat în genul “asta nu se face…”; -semnificaŃia limbajului. Ipotezele (imaginarul) sunt invizibile fără o investigare aprofundată, adesea ignorate, ele dau identitate organizaŃiei şi reprezintă modul în care individul

Page 328: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

328

interpretează diferite semne: cum e lăudat, criticat, cum îi sunt recunoscute meritele. DificultăŃile ce pot apare în studierea semnelor şi simbolurilor sunt legate de: -detectarea unui semnal, dacă el este purtător de sens sau dacă el este numai suficient de bizar pentru a atrage atenŃia observatorului; -imposibilitatea de a reŃine tot, în acest scop se întocmesc grile de observare; -importanŃa pe care o acordăm semnelor vizibile, adesea descrierea culturii necesitând pătrunderea mult mai în profunzime. 3. Tipuri de culturi organizaŃionale A. După contribuŃia la performanŃele firmei avem (cele mai întâlnite două tipuri de culturi): -Culturi forte sau pozitive, caracterizate prin omogenitatea valorilor şi perspective care oferă motivarea pozitivă. -Culturi negative, se întâlnesc, de regulă, în marile corporaŃii. Se caracterizează prin concepŃii ce promovează aroganŃa, birocraŃia, centralizarea excesivă.Managerii frânează orice schimbare în cadrul organizaŃiei, în special cele provenite din partea subordonaŃilor. B. După configuraŃia organizaŃiei, (Clasificarea Charles Handy) culturile sunt de patru tipuri: - Cultura putere (tip pânză de păianjen) are următoarele caracteristici: este specifică organizaŃiilor mici, sindicatelor, organismelor politice; atrage oameni înclinaŃi spre putere; deciziile vin de la centru; valori promovate: performanŃele individuale; egocentrismul, rezistenŃa fizică şi psihică; concepŃie: “Scopul scuză mijloacele”; atmosferă aspră, dură; ritualuri de umilire, diferenŃiere, degradare; rareori se întâlnesc situaŃiile integratoare; reuşitele sunt însoŃite de un nivel scăzut de satisfacŃie; fluctuaŃia crescută a personalului. -Cultura rol (tip templu) are caracteristicile: este specifică organizaŃiilor mari, cu mecanisme birocratice; apar subculturi în departamente specializate, care formează şi coloanele pe care se sprijină templul; valorile şi perspectivele, date de “acoperişul” templului, sunt clare, exprimate în scris, cu tendinŃa evidentă spre rigidizare; disciplină, respectul procedurilor, regulamente de ordine interioară; perspective individuale restrânse şi legate de îndeplinirea unui rol specializat; promovare lentă; atmosferă relativ calmă, protectoare pentru indivizi, cărora le asigură posibilitatea unei specializări profesionale; ritualuri: mai puŃin cele de integrare, mai frecvente cele de diferenŃiere, care marchează diferenŃe de statut între “acoperiş” şi coloanele templului. - Cultura sarcină (tip reŃea) are următoarele caracteristici: - distribuirea sarcinilor se face potrivit potenŃialului intelectual şi profesional al indivizilor; personalul beneficiază de autonomie în alegerea modalităŃilor de realizare a sarcinilor; valori promovate: creativitatea, lucrul în echipă, realizarea obiectivelor comune înaintea celor individuale; perspective: la nivelul rezultatelor obŃinute; concepŃii de bază: încrederea în om, în capacitatea de creativitate, autodirijare şi control, nivel ridicat de responsabilitate.

Page 329: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

329

- Cultura persoană (tip roi) are caracteristicile: este specifică barourilor de avocaŃi, firmelor de consultanŃă, asociaŃiilor de artişti plastici, arhitecŃi, designeri, firmelor de publicitate; rolul central: individul; structurile organizaŃiilor sunt puse în slujba intereselor individului; individul poate oricând părăsi organizaŃia, dar aceasta nu-l poate concedia. C. In funcŃie de tipul de personal care lucrează în organizaŃie (Clasificarea Hellriegel, Slocum & Woodman) regăsim patru tipuri de culturi organizaŃionale: 1. Echipa de baseball este un tip de cultură regăsit în organizaŃiile ce atrag persoane cu spirit întreprinzător, cu multă imaginaŃie şi curaj în a-şi asuma riscuri. AngajaŃii sunt plătiŃi pentru ceea ce produc. Cei mai buni dintre ei pot primi salarii foarte mari sau alte recompense financiare plus un grad ridicat de autonomie. Riscul este deosebit de ridicat, iar securitatea pe termen lung practic nu există. Cei mai performanŃi dintre angajaŃi tind să se vadă ca fiind nişte agenŃi liberi, asemănător sportivilor profesionişti. FluctuaŃia de personal este ridicată, cu angajaŃii gata oricând să plece pentru un grad mai mare de libertate sau un salariu superior. 2. Clubul, este tipul de cultură în care o valoare mare au vârsta şi experienŃa. Aceste organizaŃii recompensează vechimea şi oferă angajaŃilor stabilitate şi securitate. Cultura de tip “club” recompensează, de asemenea, loialitatea şi ataşamentul. Caracteristic pentru această organizaŃie este ascensiunea lentă şi treptată a managerilor pe scara ierarhică, promovarea rapidă fiind rar întâlnită. De cele mai multe ori angajaŃii intră de foarte tineri în organizaŃie şi rămân aici timp de 35 – 40 de ani. 3. Academia. OrganizaŃiile cu culturi de acest tip tind să-şi recruteze personalul de timpuriu, chiar din facultate, la fel ca şi cele de tip club. In cadrul lor se pune accent pe pregătirea angajaŃilor pentru a deveni experŃi într-un domeniu specific. Cineva angajat în departamentul de marketing nu va ajunge niciodată să lucreze la producŃie. Cultura de academie insistă pe continuitatea profesiei, a experienŃei profesionale şi pe înŃelepciunea instituŃională. 4. FortăreaŃa. Cultură preocupată de supravieŃuire, promite foarte puŃin în ceea ce priveşte securitatea locului de muncă şi există mari dificultăŃi în a recompensa performanŃele angajaŃilor. Cele patru tipuri prezentate reprezintă o privire de ansamblu a tipurilor de culturi cel mai frecvent întâlnite în organizaŃii. Multe dintre organizaŃii nu sunt nici echipe de baseball, nici cluburi, nici academii, nici fortăreŃe. Unele companii pot fi o combinaŃie între cele patru, altele se pot afla în tranziŃie între două tipuri dintre cele prezentate. 4. Formarea, funcŃiile şi utilitatea culturii organizaŃionale Formarea culturii organizaŃionale a) Procesele socio-dinamice Ele sunt în mod particular mai clare în grupurile de talie mică. Un grup ia naştere datorită asemănării indivizilor într-o situaŃie dată. Aceşti indivizi au a priori caracteristici diverse (personalitate, atitudine, stil, etc.). ReuniŃi în grup şi puşi într-

Page 330: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

330

o situaŃie nouă pentru ei, aceştia vor fi obligaŃi să renunŃe (parŃial) la obiceiurile lor, la modurile de a face, la roluri şi la atitudini abordate cu alte ocazii. ObligaŃi să coopereze, ei trebuie să găsească mijloace de supravieŃuire şi muncind împreună să rezolve probleme cum ar fi: -împărŃirea puterii şi a autorităŃii; -împărŃirea rolurilor şi stabilirea relaŃiilor dintre părŃi; -stabilirea gradului de deschidere către schimbare (faŃă de gradul de stabilitate); -condiŃiile de supravieŃuire, de rezistenŃă în timp, de dezvoltare a grupului şi de integrare de noi membri. Procesele sociodinamice cer timp pentru a avea loc. b) Rolul fondatorilor şi conducătorilor (procesele de leadership)

Dacă cultura este întotdeauna construită în mod colectiv, anumite persoane pot avea o contribuŃie predominantă, aceştia sunt fondatorii şi leaderii care dispun de mijloace privilegiate pentru a modela cultura: au putere şi/sau intervin la începutul proceselor şi iau decizii marcante şi au puterea de a-şi impune alegerea făcută. Sunt fireşte în atenŃia celorlalŃi membri ai organizaŃiei prin comportamentele lor, prin ceea ce fac, cuvintele lor sunt interpretate, le sunt deduse intenŃiile, şi astfel iau naştere reguli şi apar modelele.Chiar dacă este conştient sau nu leaderul este un ”exemplu” în sensul că orice comportament al lui are o semnificaŃie pentru ceilalŃi. Se aşteaptă ca leaderul să fie cel care acŃionează în situaŃii neclare: situaŃii noi, excepŃionale, grave. In sfârşit, conducătorul are puterea de a sancŃiona şi selecta indivizii. Rezultă din toate acestea că personalitatea conducătorului şi stilul său de conducere sunt elemente ce contribuie la structurarea culturii întreprinderii. c) Cultura şi învăŃarea (procesele de învăŃare) În interacŃiunile cu mediul, cărora le corespund şi interacŃiuni în interiorul organizaŃiei, cultura joacă un rol dinamic important, pentru că ea constituie un ansamblu de cunoştinŃe şi informaŃii stocate sub forme diverse (credinŃe, norme, mituri, obiceiuri, imagini, etc.). În acest ansamblu membrii găsesc tot ce este esenŃial din ceea ce ei au nevoie pentru a-şi rezolva problemele şi a-şi desfăşura munca. În final toată evoluŃia semnificativă a culturii poate depinde şi de structura de putere pe care se sprijină. In eventualitatea unei răsturnări de putere a grupului dominant aceasta va influenŃa şi procesul de învăŃare. În concluzie deŃinătorii de putere din organizaŃie sunt “purtătorii de cuvânt” ai culturii organizaŃiei. AcceptaŃi de ea, ei au acceptat-o la rândul lor, îmbogăŃind-o cu credinŃele pe care ei le susŃin şi antrenând mituri şi obiceiuri ce se vor perpetua. 5. FuncŃiile culturii organizaŃionale Cultura condiŃionează adesea acŃiunea având prin funcŃiile sale efecte pe termen lung şi scurt: astfel pe termen scurt cultura organizaŃională este un cod care permite membrilor organizaŃiei să înŃeleagă lumea care îi înconjoară şi să acŃioneze corect, iar pe termen lung cultura realizează o adaptare şi o integrare dinamică, care reglează raporturile organizaŃiei cu mediul său şi relaŃiile interne dintre membri, asigurând coerenŃa internă şi externă a organizaŃiei. Cultura dă individului un fel de

Page 331: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

331

“echipament mental” care îi permite să “pună ordine” în complexitatea care îl înconjoară, să găsească regularităŃi şi deci să reducă incertitudinea cu care este confruntat. Acest “echipament mental” funcŃionează ca un cod ce condiŃionează indivizii şi comportamentele lor, dându-le elementele necesare pentru a discerne, pentru a acŃiona şi pentru a judeca. A discerne. Primul efect al acestui cod este de a condiŃiona percepŃia indivizilor. Cultura semnalează: ce este important şi ce nu este; ce trebuie să fie obiectul unei atenŃii vigilente şi ce poate să fie observat numai cu un ochi; la ce ne putem aştepta şi ce trebuie să ne surprindă; ce este normal şi ce nu este. Ca orice cod, codul culturii va fi judecat în funcŃie de adaptarea sa la realitatea pe care trebuie să o sesizeze. A acŃiona. Al doilea efect al codificării culturale este generat de comportamente, adică de a indica membrilor organizaŃiei cum să acŃioneze. La un prim nivel apare ca o “programare” prin care indivizii asociază răspunsuri gata pregătite la problemele lor, deci percepŃia însăşi ar fi codificată. Exemple de astfel de efecte de “programare” sunt numeroase în aspectele cotidiene ale vieŃii sociale din organizaŃie: maniera de a se îmbrăca, de a se exprima, de a se comporta. A judeca. Cultura este o sursă de legitimitate pentru comportamente şi pentru indivizi. Comportamentele neregulate sau surprinzătoare, abaterile, inovaŃiile, vor fi, de asemenea, confruntate cu informaŃiile stocate în cultură. Utilitatea cunoaşterii şi existenŃei culturii Cunoaşterea culturii organizaŃionale, efectuarea unor comparaŃii între culturile diferitelor organizaŃii sau părŃi de organizaŃii ne vor fi utile la testarea faptului că o cultură se potriveşte sau nu strategiilor stabilite pentru viitor, identificarea sferelor potenŃiale ale conflictului cultural dintre parteneri, evaluarea dezvoltării culturilor organizaŃionale în timp, efectuarea unor eventuale schimbări pe care dorim să le facem. ÎnŃelegerea şi acceptarea culturii de către noile generaŃii care se integrează în grupul de muncă. Prin faptul că există într-o organizaŃie cultura prezintă importanŃă sub mai multe aspecte dintre care patru par să aibă o relevanŃă deosebită: a) Cultura este un element determinant în schimbarea mentalităŃii. Necesitatea schimbării modului de gândire al personalului determină instituŃiile să se apropie de cultură în situaŃii de genul: instituŃii care admit că descentralizarea, practică frecventă în ultimul timp, nu se poate limita la măsuri juridice şi de organizare, dar aceasta cere ca toate persoanele implicate să îşi schimbe orientările; fuziunilor, participărilor şi cooperărilor tot mai des întâlnite astăzi; întreprinderilor care s-au dezvoltat rapid, trecând de la stadiul familial la cel de mare instituŃie şi care se văd ameninŃate de pericolul de a-şi vedea personalul că nu se identifică cu instituŃia; organizaŃii care văd o nouă direcŃie şi întrevăd că au nevoie de o cultură nouă opusă celei care a fost dominantă până în acel moment etc. b) Cultura este un element cheie în conducerea strategică. Următoarele elemente sunt relevante, din acest punct de vedere: - cultura organizaŃiei este încorporată în dezvoltarea strategiei când se va încerca punerea în evidenŃă a variantelor strategice realiste şi realizabile;

Page 332: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

332

- o cultură care posedă o amprentă specifică constituie fundamentul unei afirmări pe termen lung; - în cadrul unei reorientări strategice şi a schimbărilor pe care ea le implică cultura organizaŃională joacă un rol capital; - în cadrul controlului sunt studiate modificările de comportament necesare noii strategii, acesta se realizează printr-un audit al culturii organizaŃiei efectuat la intervale regulate de timp. c) Cultura este un important instrument de gestiune pentru management. InstituŃiile de învăŃământ superior câştigătoare sunt cele care ştiu să-şi angajeze personal entuziast şi motivat. Cultura organizaŃiei crează un context pozitiv şi stabileşte bazele unei înŃelegeri ce poate face din instituŃie o câştigătoare. O cultură de instituŃie forte ne va permite să evităm măcar o parte din problemele de organizare, de gestiune şi control şi deci cheltuieli administrative mai mici. Ea va permite conducătorilor să ia decizii cu o mai mare siguranŃă. d) Cultura este un punct de reper pentru fiecare membru. Persoanele care muncesc într-o instituŃie cu o cultură puternică ştiu ce se aşteaptă de la ei. ExistenŃa normelor culturale este baza identificării şi angajamentului personal. Mare parte din valorile culturale nu sunt scrise, ci numai afirmate şi sunt determinante pentru viaŃa organizaŃiei. Ele sunt create pentru a evita pierderile de timp dacă s-ar gândi foarte mult asupra manierei de acŃiune. Cultura instituŃiei lor le dă siguranŃa de care au nevoie în luarea deciziilor. Când fiecare ştie ceea ce este şi ceea ce convine, deciziile se iau uşor şi fără dubii. Ceea ce este în conformitate cu identitatea organizaŃiei este acceptat de toŃi cu mare entuziasm. Cultura organizaŃiei ajută şi la integrarea socială şi facilitează asimilarea noilor veniŃi. Aceştia urmează să facă cunoştinŃă cu aceasta cultură a organizaŃiei, să trăiască în conformitate cu ea şi să fie integraŃi în întreprindere şi acceptaŃi de toŃi. Cultura organizaŃiei face să se nască un sentiment de securitate şi apartenenŃă la o comunitate. Cultura organizaŃiei creează un sens şi un mod de identificare pentru fiecare persoană care se angajează. Ea asigură, ca şi punct de reper, unitatea acŃiunii membrilor săi.

Valorile culturale specifice unei organizaŃii pot fi, de exemplu: - misiunea şi imaginea organizaŃiei (tehnologie de vârf, calitate superioară, mândria de a fi în fruntea sectorului, dorinŃa de a menŃine standardul etic al serviciilor, spiritul inovator, tendinŃa puternică spre iniŃiativă); - vechimea în muncă şi autoritatea (autoritatea inerentă unei funcŃii sau persoane, respectul pentru experienŃă şi autoritate, vechimea în muncă drept criteriu al autorităŃii); - importanŃa diverselor posturi şi funcŃii de conducere (autoritatea serviciului de personal, importanŃa funcŃiilor diverşilor vice – preşedinŃi, rolurile şi autoritatea din cadrul sectorului de cercetare – dezvoltare, ale celui didactic, de marketing sau de imagine); - modul în care sunt trataŃi oamenii (atenŃia acordată oamenilor şi nevoilor lor, tratamentul echitabil sau favoritismul, privilegiile, respectul pentru drepturile

Page 333: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

333

individuale, posibilităŃile de instruire şi perfecŃionare, garantarea locului de muncă, remuneraŃia echitabilă, cum sunt motivaŃi oamenii); - rolul femeilor în conducere şi în alte posturi (acceptarea femeilor în conducere şi în alte posturi, posturi interzise femeilor sau rezervate pentru femei, respectul pentru cadrele de conducere femei, tratamentul egal, condiŃii speciale.); - criteriile de selecŃie pentru posturile de conducere şi supraveghere (vechimea în muncă sau competenŃa profesională, prioritatea acordată celor din interior, criterii etnice, de naŃionalitate sau de altă natură, influenŃa relaŃiilor neoficiale şi “clicilor”); - organizarea muncii şi disciplina (disciplina liber consimŃită în contrast cu cea impusă, punctualitatea, utilizarea ceasurilor de pontaj, flexibilitatea în schimbarea rolurilor în muncă, utilizarea unor noi forme de organizare a muncii); - stilul de conducere şi administrare (stilul autoritar, consultativ sau participativ, utilizarea unor comitete sau grupuri de probleme, exemplul personal al conducătorilor, flexibilitatea şi adaptabilitatea stilului); - procesele de luare a deciziei (cine decide, cine trebuie să fie consultat, luarea deciziilor individual sau colectiv, necesitatea de a realiza un consens); - circulaŃia informaŃiilor şi gradul de accesibilitate al acestora (salariaŃii sunt amplu informaŃi sau dimpotrivă, foarte puŃin, informaŃiile sunt uşor disponibile sau nu); - tipare de comunicaŃie (preferinŃa pentru comunicare orală sau scrisă, rigiditate sau flexibilitate în utilizarea unor canale de comunicaŃie stabilite, importanŃa acordată aspectelor formale, accesul la cadrele de conducere superioare, utilizarea şedinŃelor, cine este invitat şi la ce şedinŃe, comportamentul practicat în desfăşurarea şedinŃelor); - contactele sociale (ce contacte sociale se stabilesc la lucru şi după orele de lucru, bariere şi căi de inhibare existente, facilităŃi speciale ca bufete sau cluburi rezervate); - modul de abordare a conflictelor (dorinŃa de a evita conflictul şi de a ajunge la un compromis, preferinŃa pentru modalităŃile neoficiale sau oficiale, implicarea conducerii superioare); - evaluarea performanŃei (oficială sau neoficială, confidenŃială sau publică, de cine e realizată, cum se folosesc rezultatele); - identificarea cu organizaŃia (în ce măsură conducerea şi personalul aderă la obiectivele şi politicile organizaŃiei, loialitate şi integritate, spiritul de echipă, în ce măsură este agreabil să lucrezi în organizaŃie). In plus multe culturi organizaŃionale îşi dezvoltă un vocabular specializat şi o gamă largă de simboluri şi ritualuri pe care membrii, personalul, trebuie să le utilizeze şi să le respecte dacă nu vor să fie consideraŃi ca străini de către colegii lor. 6. Cultura organizaŃiei şi managementul resurselor umane Una dintre funcŃiile MRU cele mai susceptibile la influenŃă culturală – şi de aceea cel mai probabil să ridice resentimente când sunt ignorate aceste influenŃe – este evaluarea performanŃei. Odată cu expansiunea continuă a organizaŃiilor

Page 334: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

334

globale şi cererea concomitentă pentru directori internaŃionali experimentaŃi, angajarea corectă de manageri şi potenŃiali manageri străini devine o funcŃie importantă a MRU. ÎnŃelegerea a ceea ce cuprinde o performanŃă bună variază încă de la o cultură la alta. Aceste contraste dintre societăŃi în funcŃiile MRU pun adevărate probleme dezvoltării unei abordări consistente a conducerii RU într-o organizaŃie globală. Există numeroase probleme implicate în cercetare pentru o politică internaŃională efectivă de MRU. Unul dintre determinanŃii importanŃi ai politicii unei firme este orientarea managementului de la nivel superior. Există 3 atitudini generale pe care o societate-mamă le poate adopta în privinŃa managementului internaŃional al RU: adaptivul, exportivul şi integrativul (S. Taylor şi colaboratorii 1996). InstituŃiile de învăŃământ cu o abordare adaptivă sunt mai puŃin preocupate de consolidarea practicilor multiculturale şi mai mult interesate de adaptarea la practicile locale. OrganizaŃiile cu o atitudine exportivă faŃă de MRU accentuează regulile şi practicile care pot fi aplicate tuturor aranjamentelor. Abordarea integrativă implică o structură generală consistentă în interiorul căreia sunt aplicate standardele locale. Evident, orientarea societăŃii-mamă va fi influenŃată de aşteptările culturale ale Ńării de origine. Se va aştepta, de exemplu, ca într-o Ńară unde universalismul este apreciat, o abordare exportivă să fie mult mai obişnuită. Elemente de gestiune a resurselor umane La nivelul organizaŃiei se poate interveni asupra culturii şi prin intermediul unor elemente de gestiune a resurselor umane: previziunea necesarului de personal; recrutarea şi selecŃia cadrelor (conform legislaŃiei fiecărei Ńări- în România conf. L.128/1997 privind Statutul personalului didactic); integrarea personalului; promovarea personalului şi gestiunea carierei; principiile şi sistemele de gestiune a personalului. Previziunea necesarului de personal Previziunea încadrării cu personal este de importanŃă strategică, şi este indispensabilă chiar dacă este vorba de promovare internă (angajaŃii rămân fideli unei întreprinderi în care ştiu că au şanse de promovare). Previziunea necesarului trebuie să se facă în raport cu nevoile strategice şi culturale, dar şi în funcŃie de potenŃialul şi performanŃele profesionale ale resurselor umane existente şi necesare. Alte aspecte precum vârsta, interesul, dorinŃe, cerere şi ofertă pot fi luate, de asemenea, în considerare. Recrutarea şi selecŃia cadrelor În măsura în care este posibil este bine să se apeleze la recrutarea internă şi numai când aceasta nu este posibilă vom apela la recrutarea externă. Bunii colaboratori nu pot fi angajaŃi decât într-o proporŃie limitată. Dacă se va gândi pe termen lung se va putea realiza o selecŃie din vreme; a creşte şi a avansa într-o întreprindere oferă o bază solidă de motivaŃie şi încredere. Cadrele recrutate din interior oferă avantajul de a fi deja familiarizate cu cultura propriei organizaŃii. Există adesea bariere care împiedică promovarea internă.

Page 335: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

335

Prin selecŃia cadrelor întreprinderea pune bazele viitorului său. In acest domeniu este dificil să se revină asupra unor erori deja comise. Arthur Rock, celebrul fondator al McDonald’s, recunoaşte gândindu-se la trecut că: "practic toate greşelile pe care le-am făcut au venit de la faptul că mi-am ales greşit colaboratorii". Trebuie alocat mult timp, lucru care adesea nu se face, pentru a determina de ce oameni avem nevoie, Ńinând cont de contextul strategic şi cultural; ar trebui făcută în final o alegere nu neapărat a candidatului remarcabil, ci a aceluia care se potriveşte cel mai bine culturii existente şi strategiei dorite. În ceea ce privesc posturile cheie esenŃial este dacă persoanele respective se pot integra în “familia întreprinderii”. Alegerea nu Ńine cont numai de aptitudinile tehnice, ci şi de caracterul şi starea de spirit a persoanei. Reciproc, cultura şi mentalitatea organizaŃiei trebuie arătate candidatului cu deschidere şi realism. Integrarea personalului Primele experienŃe într-o întreprindere îl marchează pe orice nou colaborator. Primirea lui în organizaŃie poate fi privită atât la nivel informal, cât şi formal. Promovarea personalului şi gestiunea carierei Deseori o instituŃie de învăŃământ este părăsită pentru că nu se întrevede o posibilitate de promovare sau motivarea salarială nu este satisfăcătoare, specialiştii orientându-se spre producŃie, renunŃând la cariera didactica sau la cercetarea ştiinŃifică. Schimbările ce pot interveni pe parcurs pot constitui de asemenea o posibilitate de formare continuă (managementul proiectelor, rotaŃia posturilor, delegarea de responsabilităŃi suplimentare, lărgirea competenŃelor, perfecŃionări în străinătate). Formarea continuă ar trebui să se realizeze în funcŃie de strategie şi de cultură, sensibilizând angajaŃii prin discuŃii despre cultura întreprinderii lor în cadrul unor seminarii speciale. Cultura şi motivarea angajaŃilor Teoriile motivării şi practicile aplicate pentru a-i motiva pe oameni pot fi legate de necesitatea individului de a-şi îndeplini obligaŃiile faŃă de sine. Termeni ca "autoîmplinire" sau "respect de sine" se găsesc pe primele poziŃii ale listei de factori motivaŃionali. Într-o societate mai colectivistă, oamenii încearcă, în primul rând, să-şi îndeplinească obligaŃiile faŃă de grupul natural. Acesta ar putea fi familia, dar conştiinŃa colectivă ar putea fi direcŃionată şi către obiective mai importante: instituŃia sau Ńara. Aceşti oameni nu sunt preocupaŃi de împlinirea propriului eu sau de respectul de sine, ci de nevoia de a lăsa o impresie pozitivă în relaŃiile cu ceilalŃi membri ai grupului. În literatura americană acest factor motivaŃional nu apare. Motivarea se face prin performanŃe individuale, sub forma obŃinerii de bunuri materiale şi a unei realizări personale.Existăo motivare bazată pe siguranŃa personală, care poate fi găsită prin obŃinerea bogăŃiei şi prin muncă intensă. Sunt motivaŃiile prin securitate şi apartenenŃă. şi solidaritatea de grup este importantă, chiar în raport cu binele individual.

Page 336: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

336

De reŃinut ar fi faptul că istoricul universităŃilor din România nu se leagă în mod deosebit de fondatorul sau conducătorii acesteia aşa cum se întâmplă în marile instituŃii de învăŃământ din lume; istoricul nu este corelat cu managementul instituŃiei, ci mai degrabă cu rezultatele acesteia (ce public a atras, de ce dotare dispune, etc.). Însă trebuie reŃinut că personalul şi îndeosebi managementul asigură personalizarea fiecărei instituŃii în parte. Studierea culturii unei organizaŃii va deveni în viitor tot mai necesară deoarece nu putem conduce o organizaŃie fără să-i cunoaştem valorile, organizaŃia fiind o mică naŃiune care are credinŃele şi valorile sale. Numai cunoscând cultura unei organizaŃii putem acŃiona în concordanŃă cu ea şi numai Ńinând cont de ea o putem schimba. Culturile puternice au adesea un anume grad de rigiditate şi inflexibilitate şi sunt adesea ameninŃate de pierderea sensibilităŃii la schimbări interne sau externe fapt care constituie un pericol pentru “traiul sănătos” al organizaŃiei. Întrucât îndeosebi schimbările determinate de mediul extern sunt rapide nu putem spune că există culturi ideale, dar putem afirma cu convingere că pentru viitor culturile ideale sunt cele flexibile. Pentru a schimba însă o instituŃie românească birocratică, protejată şi izolată într-o instituŃie flexibilă, disponibilă şi deschisă trebuie să fim conştienŃi că avem nevoie de timp, încredere şi perseverenŃă, dar şi de o legislaŃie adecvată şi modernă în învăŃământul superior. Nici un program de schimbare nu va rezolva nimic dacă nu este însoŃit şi de schimbări la nivel structural. In zadar se încearcă o orientare către oameni dacă sunt păstrate încă şapte sau opt nivele ierarhice. Trebuie să existe de asemenea o autonomie bugetară şi nu numai. Cel mai adesea este nevoie de mult curaj pentru a impune măsuri personale şi organizaŃionale drastice legate de schimbare. Uneori este benefic un management apropiat de resursele umane ale organizaŃiei, crearea de celule culturale la nivelele ierarhice inferioare putând dinamiza schimbarea dorită. Întrucât este imposibil ca un manager să analizeze obiectiv cultura propriei organizaŃii este preferabil ca acest lucru să se realizeze de către specialişti din afara acesteia. In cadrul intervenŃiei asupra culturii experienŃa unui consultant poate fi de mare ajutor atât în planul metodei cât şi pentru a menŃine evoluŃia procesului de intervenŃie. Pentru a interveni asupra culturii trebuie întotdeauna să se realizeze o adaptare a metodelor la condiŃiile particulare din întreprindere întrucât fiecare caz este unic. Nu există un tip universal valabil de cultură a întreprinderii. Cultura nu poate fi cumpărată, nu poate fi imitată ci ea se dezvoltă treptat şi este unică. De asemenea putem spune că nu există un management al culturii, dar există un management conştient de noŃiunea de cultură şi conducători sensibili la astfel de lucruri. EvoluŃiile sau schimbările de strategie trebuie să Ńină cont de contextul cultural, politic şi economic pentru a reuşi. Cultura întreprinderii este un sprijin în orientare, esenŃial pentru conducere şi angajaŃi, ea este sursa de identificare şi creează un sentiment de securitate şi refugiu.

Page 337: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

337

Cultura organizaŃiei exercită o influenŃă foarte puternică asupra tuturor angajaŃilor şi deci asupra reuşitei instituŃiei de învăŃământ superior, efectele ei nu sunt direct cuantificabile, dar ele creează un cadru care permite ameliorarea productivităŃii. NoŃiunea de "cultura organizaŃiei" tinde să fie inclusă tot mai des în studierea organizaŃiilor şi să devină o nouă variabilă a managementului. Pentru a reuşi şi rezista în viitor, în contextul integrării europene, a ierarhizării instituŃiilor de învŃământ superior, acestea vor trebui să utilizeze metode directe, îndeosebi strategii şi structuri adaptate la piaŃa forŃei de muncă, dar şi metode indirecte, care pot influenŃa comportamentele, în special punerea în valoare sistematică a culturii organizaŃiei. Bibliografie

Brewster C., 1993, Developing a ‘European’ model of human resource management, International Journal of Human Resource Management 4;

Clark T.A.R., Pugh D., 1997, Convergence and divergence in European HRM, European Academy of Management Conference, Dublin;

Deal T.E., Kennedy A.A., 1982, Corporate Cultures: The Rites and Rituals of Corporate Life, Reading, MA Addison-Wesley;

Emilian R., Tigu G., State O., Tuclea C., 2008, Managementul resurselor umane, sursa Internet;

Handy C., 1991, Gods of management, Century Business, London; Hellriegel D., Slocum J.W., Woodman R.W., 1992, Organizational

Behavior, West Publishing Company; Hofstede G., Bollinger D., 1986, Les differences culturelles dans le

management, Les editions d’organisation; Kluckholm C. K., Kroeber, K., 1952, Culture - A Critical Review of

Concepts and Definition, Vintage, New York; Laroche H., 1991, Management. Aspects humains et organisationnels, PUF

Fondamental; Maior C., 2004, Management, Editura “Vasile Goldiş” University Press,

Arad; Maior C., 2005, Managementul instituŃional, Editura “Vasile Goldiş”

University Press, Arad; Mintzberg H., Quinn J., James R., 1991, The Strategy Process Concepts,

Prentice Hall; Nicolescu O., 2007, Fundamentele managementului organizaŃiei, Editura

Economică, Bucureşti; Nicolescu O., 2004, Managerii şi managementul resurselor umane, Editura

Economică, Bucureşti; Peters T.J., Waterman R.H., 1982, In Search of Excellence: Lessons from

America’s Best–run Companies, Harper, New York; Pieper, R., 1990, Introduction in Human Resource Management: An

International Comparison, Berlin,

Page 338: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

338

Schein E., 1983, The Role of the Founder in Creating Organizational

Culture, Organizational Studies; Thévenet M., 1993, La culture d’entreprise, Que sais-je?, Presses

Universitaires de France, Paris; Tran V., 2007, Comunicare, Institutul Social Democrat ”Ovidiu Şincai”

Bucureşti; Trompenaars F., 1994, (adaptare), L’entreprise multiculturelle, Ed. Laurent

du Mesnil; *** 1986, Management consulting, International Labour Office, Geneva.

Page 339: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

339

IMPLEMENTAREA MANAGEMENTULUI TOTAL AL CALITĂłII ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII

Florin Fenişer Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,

e-mail: [email protected]

Abstract

Total Quality Management (TQM) Implementation in SMEs Small and Medium Sized Entreprises (SMEs) are at the centre of interest in the

quality debate. Many companies have begun to apply TQM. They have developed quality further if they want to maintain alignment with the increasing demands in a competitive environment. The ISO 9000 series certification can be defined as the starting point for entering the competition, the ongoing journey towards Total Quality Management must deliver the competitive advantage. The research of the author for this paper explore if and since when the ISO 9000 was introduced in the SMEs and the relation between the company size and TQM implementation. The research is based on survey data from one questionnaire distributed at the end of 2007; was sent to 27 SMEs in Alba county in Romania.

Keywords: SMEs, TQM, implementation, ISO 9000, certified.

Introducere Managementul calităŃii totale (TQM) a fost descris ca o filosofie a managementului şi o cale de gândire a cum să fie ajutate multe organizaŃii pentru a obŃine o clasă internaŃională. Aceste organizaŃii sunt capabile să producă servicii şi produse de calitate pentru a întâlni şi a depăşi nevoile clienŃilor. TQM ajută crearea unei culturi a organizaŃiei, participarea şi munca în echipă, conceptul privind calitatea, entuziasmul pentru îmbunătăŃirea continuă, învăŃarea continuă şi nu în ultimul rând, acea cultură a muncii care să contribuie la existenŃa şi succesul IMM-urilor.

✔ Definirea IMM-urilor - La nivel internaŃional nu există un consens privind definirea afacerilor mici; există diferite variante între Ńări, industrii sau agenŃii guvernamentale.

În concordanŃă cu noua definiŃie, în România o întreprindere este ,,orice entitate angajată într-o activitate economică, indiferent de forma sa legală” (conform noii definiŃii persoanele fizice autorizate, asociaŃiile familiale, parteneriatele şi asociaŃiile pot fi considerate întreprinderi). În funcŃie de categorie, IMM-urile pot fi clasificate astfel:

• microîntreprinderi- au până la 9 salariaŃi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deŃin active totale de până la 2 milioane de euro, echivalent în lei;

• întreprinderi mici- au între 10-49 de salariaŃi şi realizează o cifră de afaceri

Page 340: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

340

anuală netă, sau deŃin active totale de până la 10 milioane euro, echivalent în lei;

• întreprinderi mujlocii- au între 50-249 de salariaŃi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane de euro, echivalent în lei sau deŃin deŃin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane de euro (www.mimmc.ro).

✔ DiferenŃe între întreprinderile mici şi cele mari- Există avantaje ale întreprinderilor mici care pot încuraja procesul implementării managementului calităŃii totale (Ghobadian şi Gallear, 1997). Iată câteva dintre aceste avantaje:

• Structura simplă şi procesul scurt de luare a deciziilor permit un flux scurt şi rapid al informaŃiei care poate îmbunătăŃi comunicarea;

• Grad redus al specializării (generalist) care are ca rezultat o perspectivă mai amplă asupra rezultatelor şi problemelor spre deosebire de vederile funcŃionale specializate înguste - mai bune în furnizarea ideilor de îmbunătăŃire;

• Vizibilitate managementală ,,înaltă” şi apropierea de punctul de livrare-mai uşor permisive pentru noile iniŃiative de schimbare;

• O cultură unificată furnizează o bună fundaŃie pentru schimbare - adoptarea de TQM;

• O incidenŃă mare a inovativităŃii poate dezvolta o îmbunătăŃire continuă a culturii;

• Dominarea de către oameni împreună cu un comportament organic, mai mult decât birocratic şi dominat de sistem, ajută la îmbunătăŃirea şanselor de succes pentru noile iniŃiative.

În termeni ai structurii, proceselor şi oamenilor, o afacere mică pare să fie într-o poziŃie avantajoasă în ceea ce priveşte adoptarea noii iniŃiative de schimbare, au redat faptul că proprietarul/ managementul are implicarea necesară şi conducerea procesului de schimbare împreună cu o cunoaştere ,,răsunătoare” a lui. Afacerile mici pot furniza angajări de calitate înaltă în termeni de implicare şi un nivel general înalt de satisfacŃie. Există de asemenea, caracteristici care pot avea ca rezultat o situaŃie dezavantajoasă. Cea mai importantă se crede a fi constrângerea în ceea ce priveşte resursele umane şi financiare în faŃa cărora sunt puse afacerile mici. Alte dezavantaje includ:

• Lipsa resurselor financiare, care poate afecta investirea în produse şi procese noi.

• Instruirea şi dezvoltarea angajaŃilor fiind făcută ,,ad-hoc”, şi la o scară redusă poate împiedica efortul de îmbunătăŃire.

• Proprietarul nu deleagă şi încearcă să deŃină controlul asupra fiecărui aspect al afacerii- poate avea efect negativ asupra muncii în echipă şi a implicării.

• Sisteme şi proceduri improprii şi neadecvate pot afecta eficienŃa şi pot avea ca rezultat nemulŃumiri ale angajaŃilor.

Page 341: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

341

Acestea sunt câteva din exemplele legate de caracteristicile micilor afaceri. Avantajele şi dezavantajele de ,,a fi mic” pot forma calea (modul) în care îşi conduc eforturile de îmbunătăŃire. Multe afaceri mici se plâng de problemele în faŃa cărora sunt puse, cum ar fi lipsa de timp şi bani, de obicei având ca rezultat ,,stingerea” acestor probleme. Afacerile mici nu au timp să planifice, să îmbunătăŃească sau chiar să adopte noi tehnici manageriale; dar se pot îmbunătăŃi printr-o adoptare adecvată de instrumente şi tehnici care în cele din urmă le pot salva o mulŃime de timp şi bani risipiŃi prin procese ineficiente şi care le pot da moduri mai bune de a face lucrurile, de exemplu, o muncă (un job) de calitate. Cu toate acestea, neavând un ghid corespunzător şi o urmare orbeşte a ceea ce fac colegii lor din companiile mai mari, poate fi dezastruos. Welsh şi White (1981) citaŃi de Yusof au avut dreptate când au spus că o afacere mică nu ar trebui să fie tratată ca o mică mare afacere. Clar, aceste caracteristici trebuie întâi să fie înŃelese înainte de a încerca să fie introduse sau să fie adoptate noi iniŃiative cum ar fi TQM (Yusof şi Aspinwall, 2000). IMMurile) şi calitatea Întreprinderile mici şi mijlocii sunt în centrul interesului calităŃii din mai multe motive. Unul este că organizaŃiile mai mari nu vor fi capabile să-şi îmbunătăŃească calitatea produselor, serviciilor şi proceselor, dacă furnizorii lor cresc de asemenea la un nivel mai înalt al ,,maturităŃii calităŃii”. Printre aceşti furnizori sunt multe IMM-uri certificate ISO 9000, care trebuie să-şi dezvolte calitatea tot mereu dacă vor să-şi menŃină aliniamentul cu cererile crescute într-un mediu competitiv. Certificatul ISO 9000 poate fi definit ca punctul de pornire pentru intrarea în competiŃie, călătoria continuă înspre Managementul de Calitate Totală, care trebuie să furnizeze avantaj competitiv. Sistemul de management al calităŃii face trecerea de la sistemul de asigurare a calităŃii la Managementul CalităŃii Totale (TQM). Potrivit standardului ISO 9000: 2000 sistemul de management al calităŃii şi metodele de excelenŃă, adică TQM, au la bază principii comune. Obiectivul managementului calităŃii, ca parte a managementului general al întreprinderii, este îmbunătăŃirea performanŃelor întreprinderii, cu politica de calitate orientată înspre îmbunătăŃirea continuă. Elementele calităŃii totale sunt:

• adaptarea produsului la nevoile clientului • performanŃele • competitivitatea • termene respectate

Există dovezi că micile afaceri nu sunt mai puŃin preocupate de calitate decât partenerii mai mari, dar ele sunt mai puŃin ,,confortabile” cu abordările formale care sunt deseori parte a ISO 9000 şi introducerii şi dezvoltării TQM. De fapt, se poate spune că multe IMM-uri practică principii de calitate în fiecare zi fără a plasa o astfel de etichetă aspura lor. Punctele tari ale IMM-urilor în momentul implementării TQM sunt următoarele:

Page 342: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

342

• Dacă proprietarul este convins de nevoia unei abordări TQM, atunci este mai uşor ca angajaŃii să fie inspiraŃi şi motivaŃi.

• Pentru că sistemele şi structurile organizaŃionale sunt în general simple, procesul implementării îmbunătăŃirilor poate fi făcut vizibil mai uşor şi definit într-un mod holistic.

• Dimensiunea ,,oameni” este mai uşor de abordat în relaŃii ,,faŃă în faŃă” datorită numărului scăzut de angajaŃi.

✔ Cu toate acestea, alŃi factori fac implementarea TQM mai dificilă în IMM-uri. Aceşti factori sunt:

• Este mai dificil de demonstrat că TQM este o bază eficace pentru o strategie de afaceri;

• Investirea în instruire, pentru care resursele financiare sunt necesare şi de asemenea nevoia de a elibera oamenii de munca lor normală fără a disturba procesele continue.

• Baza de cunoştinŃe în IMM-uri este mai problematică; este dificil să-şi dezvolte singuri experienŃa cu forŃa umană disponibilă;

• Resursele financiare pentru aducerea în firmă a unui consultant sau resursele pentru angajarea de experŃi sunt de obicei limitate.

Dezvoltarea bazei de cunoştinŃe pentru TQM ar putea fi una din problemele IMM-urilor şi această problemă este legată de asemenea de dezvoltarea aptitudinilor de management în IMM-uri. Instruirea managementului primeşte puŃină atenŃie în afacerile mici; deocamdată proprietarii de afaceri mici s-ar putea să nu recunoască nevoia de instruire sau că există obstacole în convertirea nevoii într-o cerere eficace. Au fost sugerate motive pentru aceasta:

• scepticism în ceea ce priveşte valoarea instruirii existente pentru afacerile mici;

• mulŃi proprietari de afaceri nu doresc să implice timpul şi resursele necesare;

• o ezitare în a admite unele nevoi care pot fi văzute ca indicatori de deficienŃă sau neadecvare în afaceri;

• o ezitare în a admite unele nevoi care pot fi văzute ca indicatori de deficienŃă sau neadecvare a proprietarilor sau managerilor înşişi.

• unii proprietari de afaceri mici preferă independenŃa şi autonomia creşterii şi profitului şi preferă să lucreze în orizonturi geografice limitate cu dorinŃă mică de a se extinde.

Premisa principală a lui Banfield et. al., citaŃi de Wiele şi Brown (1998) este ideea că instruirea poate şi ar trebui să fie un agent puternic de schimbare, uşurând şi permiŃându-i unei companii să crească, să-şi extindă şi să dezvolte capabilităŃile, astfel obŃinând profitabilitatea.

Page 343: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

343

Metode de cercetare Cercetarea experimentează relaŃia dintre mărimea IMM-ului şi implementarea TQM şi de asemenea, dacă şi de când au fost introduse elemente ISO 9000. Cercetarea se bazează pe un studiu de caz. Studiul de caz are la bază un chestionar distribuit la sfârşitul anului 2007, la 27 IMM-uri din România, judeŃul Alba

Rezultate şi discuŃii Aducând împreună situaŃiile apărute din analizarea datelor chestionarului

se pot face câteva comentarii în legătură cu întrebările puse în această lucrare. . Chestionarul a fost aplicat numai IMM-urilor din domeniul serviciilor şi

producŃiei. . Din cele 27 de IMM-uri studiate, 8 sunt IMM-uri cu mai puŃin de 9 angajaŃi (29,6%), 7 sunt întreprinderi mici cu mai puŃin de 49 de angajaŃi (26%), şi 12 sunt întreprinderi mijlocii (44,4%) cu mai puŃin de 250 de angajaŃi. Datorită numărului mic de răspunsuri pentru analiză nu au fost folosite teste statistice. 12,5% dintre microîntreprinderi au introduse standardele ISO 9000, ceea ce reprezintă 1 din 8 IMM-uri.14,3% dintre întreprinderile mici au introduse standardele ISO 9000 iar dintre întreprinderile mijlocii luate în studiu, 58,3% au aceste standarde. Din totalul IMM-urilor studiate 33,4% au introdus standardele ISO 9000. Deşi un număr mic de IMM-uri au implementate standardele ISO 9000, majoritatea răspunsurilor (81,5%) dintre cei chestionaŃi au răspuns că asigurarea calităŃii joacă un rol important în dobândirea avantajului competitiv şi 92,6% dintre cei intervievaŃi au fost de acord cu afirmaŃia conform căreia ,,calitatea asigură performanŃa la un preŃ acceptabil”.

3,7% dintre IMM-urile luate în studiu au implementat standardele ISO 9000 de la începutul activităŃii, 18,5% după primul an de activitate şi 11,1% după al doilea an de activitate. Dificultatea a constat în a identifica IMM-urile care au implementat elementele TQM. Implementarea TQM a fost identificată la 29,6% dintre IMM-uri. Implementarea TQM are întru totul a face cu schimbarea organizaŃională. Schimbarea în IMM-uri este dificilă datorită obstacolelor care trebuie depăşite după cum a fost menŃionat mai sus. Aceste obstacole nu sunt doar legate de implementarea unei filosofii privind calitatea ci sunt dificultăŃi întâlnite în orice schimbare prin care IMM-ul trebuie să treacă. Singurul mod prin care IMM-urile pot înainta spre TQM este crearea unei forŃe conducătoare care poate veni de la clienŃi sau de la proprietarul manager.

Page 344: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

344

Concluzii IMM-urile nu au multe resurse (experienŃa cunoştinŃelor, timp managemental, informaŃie externă, capital). Numeroşi autori au concluzionat că, conceptul de TQM ar putea fi folosit de IMM-uri cu succes. În urma acestui studiu, IMM-urile au fost împărŃite în 2 categorii: IMM-urile cu şi fără perspectivă TQM. IMM-urile cu perspectivă TQM arată următoarele caracteristici:

● implicare şi participare mai mare a angajaŃilor, ca activităŃi legate de TQM; ● probleme cum ar fi reducerea costurilor, îmbunătăŃirea capabilităŃii

procesului şi managementul procesului sunt mai importante pentru organizaŃie în general;

● concentrare mai mare pe evaluarea performanŃelor procesului; ● o implicare mai mare a managerului în procesele de evaluare a sistemului

managemental de calitate din IMM; ● o concentrare mai mare asupra scopurilor de evaluare personală prin

legarea activităŃilor de îmbunătăŃire de planificarea de afaceri şi prin direcŃionarea activităŃilor de îmbunătăŃire; de asemenea o atenŃie mai mare acordată creerii de ,,modele de rol” în organizaŃie. Introducerea de TQM în studiul companiilor a ajutat să-şi ,,ascută” focusul

de piaŃă, să devină mai eficace, să-şi folosească mai bine resursele umane, şi să-şi îmbunătăŃească competitivitatea. Pe larg, se pare că introducerea de TQM îmbunătăŃeşte probabilitatea supravieŃuirii şi creşterii pe termen lung a IMM-urilor.

✔ Iată câteva dintre beneficiile menŃionate de IMM-urile care au implementat principiile TQM:

● SatisfacŃia crescută a consumatorului (clientului), în primul rând datorită proceselor interne îmbunătăŃite. Procesele îmbunătăŃite datorită concentrării crescute asupra prevenirii erorilor de la a avea loc versus reacŃionarea la ele după ce ele au fost făcute.

● Un nivel înalt de satisfacŃie al angajatului bazat pe clienŃi interni şi externi mai satisfăcuŃi. Dacă clientul IMM-ului e mai satisfăcut atunci va exista mai puŃin conflict, mai multă distracŃie şi o reŃinere mai mare a angajaŃilor. În majoritatea IMM-urilor există un nivel crescut de responsabilitate în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor clientului.

Implementarea este de cele mai multe ori făcută cu ajutorul întregii organizaŃii. Este acceptat de către manageri că îmbunătăŃirile în perfomanŃa afacerii care rezultă din implementarea principiilor TQM apar de obicei după 2 ani. În toate cazurile angajaŃii au fost încurajaŃi să vină cu idei şi sugestii pentru implementarea principiilor TQM.

Bibliografie Ghobadian, A. şi Gallear, D:N: (1997) - TQM and organisation size,

International Journal of Operations and Production Management, 17, 121-163;

Page 345: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

345

Wiele, T. şi Brown, A. (1998)- Venturing down the TQM path for SMEs, International Small Business Journal, January-March;

Yusof, S.M. şi Aspinwall, E. (2000)- Total Quality Management implementation frameworks: comparison and review, Total Quality Management, May, 1;

*** Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinŃării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii;

http://www.mimmc.ro/files/imm/Definitia_IMM.doc-Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, ComerŃ, Turism şi Profesii Liberale, consultat la 25.04.2008.

Page 346: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

346

MEDIUL CONCURENłIAL ŞI CALITATEA UNOR SITE-URI DE TURISM DIN ROMÂNIA

Cristian Dumitraş Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, fil. Alba Iulia, Str. Avram Iancu nr. 7A,

Tel. 0258-816045, Fax 0258-819799, e-mail: [email protected]

Abstract The paper underlines through the made analysis, the importance of the business

medium „Internet” in firms activity, on the market. At the same time I emphasized the quality role in case of businesses which take part on the virtual market (online), of whose characteristics are restored through its expansion and interactivity.

Keywords: analyze, site, concurrential environment, indicators, quality Introducere

Pe parcursul lucrării de faŃă am efectuat analiza comparată a zece site-uri web, analiză ce va reda importanŃa mediului de afaceri virtual pentru activitatea firmelor moderne. În acest scop am ales zece site-uri cu profil turistic, astfel încât să fie reprezentate cât mai variat din punct de vedere al caracteristicilor studiate. Acestea sunt:

1. www.turism.home.ro 2. www.rotravel.com 3. www.romaniantourism.ro 4. www.portiledefier.ro 5. www.brasov.ro 6. www.webtravel.ro 7. www.touring.ro 8. www.bestwesternarad.ro 9. www.sighisoaratour.com 10. www.sincrondelta.ro

Analiza mediului concurenŃial

Am ales pentru a efectua această analiză procedeul matricei comparaŃiilor. Această metodă a analizei cantitative constă în aranjarea într-o matrice a firmelor, paginilor supuse comparaŃiilor în funcŃie de locul pe care îl ocupa în modul de îndeplinire a caracteristicii (pe coloane) şi a criteriilor de performanŃă (pe linii). Se acordă o pondere a importanŃei criteriilor (pij) şi un punctaj al locului ocupat (lj). Această operaŃiune are ca urmare o ierarhizare după indicatorul global (Sg) şi cel complex (Sc), care va evidenŃia poziŃia firmelor pe piaŃă în funcŃie de caracteristicile luate în considerare. Pentru a ne uşura munca , am notat fiecare site

Page 347: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

347

cu litera S urmată de indicele site-ului în ordinea iniŃială pre care am stabilit-o la începutul lucrării. Astfel, site-urile vor fi notate astfel :

Tabel 1. Noua notaŃia site-urilor

Site-ul NotaŃia

www.turism.home.ro S1 www.rotravel.com S2 www.romaniantourism.ro S3 www.portiledeSier.ro S4 www.brasov.ro S5 www.webtravel.ro S6 www.touring.ro S7 www.bestwesternarad.ro S8 www.sighisoaratour.com S9 www.sincrondelta.ro S10

După ce am acordat punctajele necesare, şi am ordonat site-urile în funcŃie de criterii, matricea comparaŃiilor arată astfel:

Tabel 2. Matricea comparaŃiilor

Ponderea pij

1 Nr de vizitatori S3 S5 S2 S7 S1 S8 S9 S4 S6 S10 0,2

2 Număr de reclamaŃii S5 S1 S6 S9 S2 S3 S4 S7 S10 S8 0,2

3 Design S5 S9 S8 S4 S2 S1 S10 S3 S6 S7 0,1 4 Interactivitate S8 S5 S6 S9 S2 S4 S10 S3 S1 S7 0,1 5 Costuri S9 S10 S4 S8 S1 S3 S6 S5 S2 S7 0,05

6 Legături cu alte pagini S8 S2 S9 S5 S4 S6 S3 S10 S7 S1 0,1

7 Timp încărcare S9 S10 S4 S8 S1 S3 S6 S5 S2 S7 0,15

Punctaj lj 0,50 0,25 0,17 0,13 0,10 0,08 0,07 0,17 0,06 0,05

Pentru ierarhizare se calculează apoi indicatorii de stare globali (Isg) şi indicatorii de strare complexă (Isc) după relaŃiile de mai jos:

Isg(k)= ∑∑==

⋅n

i

m

j

knjilj11

)( (5)

Page 348: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

348

Isc(k)= ∑∑==

⋅⋅n

i

m

j

pjnijlj11

(6)

Rezultatele obŃinute pentru indicatorii globali sunt:

Tabelul 3. Tabelul indicatorilor globali:

Pentru indicatorii de stare complexă am obŃinut următoarele valori:

Tabelul 4.

Tabelul indicatorilor de stare:

Acum, că avem indicii obŃinuŃi prin calcul vom face ierarhizarea site-urilor în funcŃie de aceştia.

Isg(1)= 2,35

Isg(2= 0,82

Isg(3)= 4,8

Isg(4)= 0,78

Isg(5)= 1,25

Isg(6)= 1,7

Isg(7)= 0,44

Isg(8)= 0,73

Isg(9)= 1,75

Isg(10) 0,8

Isc(1)= 0,1035

Isc(2= 0,0865

Isc(3)= 0,0439

Isc(4)= 0,082

Isc(5)= 0,2383

Isc(6)= 0,0808

Isc(7)= 0,0495

Isc(8)= 0,124

Isc(9)= 0,047

Isc(10) 0,0846

Page 349: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

349

Tabelul 5. Ierarhizarea site-urilor

Determinarea indicatorilor de calitate a site-urilor O alternativă de asigurare a calităŃii unui serviciu este de a-l urmări de-a lungul tuturor fazelor sale de realizare. Un site publicitar este un serviciu oferit vizitatorilor care trebuie să satisfacă nu doar cerinŃe tehnice de realizare ci şi alte cerinŃe mai subiective de “atractivitate” şi de reală informare. Realizarea unui site publicitar este un proces în sine care presupune mai multe etape, precum şi factori de influenŃă pozitivă sau negativă asupra modului de realizare a site-ului. Indicatorii de calitate

Site-urile publicitare oferă produse şi/sau servicii şi nu clase de calitate, iar sursele informaŃionale sunt: documentaŃia tehnică sau specificaŃiile de realizare,reclamaŃiile înregistrate, cheltuielile cu remedierea erorilor etc. Sistemul de indicatori de calitate cuprinde în acest caz aspecte privind: dinamica caracteristicilor tehnice, numărul de reclamaŃii, cheltuielile cu remedierea erorilor în timpul prezenŃei pe web şi punctajul total al caracteristicilor numerice ale serviciului de publicitate web. Acest punctaj se obŃine după formula:

Pt=Σij*Pij (7)

Unde: lij este indicele caracteristicii i a site-ului j ,

Pij este punctajul acordat caracteristicii i a site-ului j ;

Indicele punctajului global al caracteristicilor numerice şi nenumerice se calculează după formula:

Site-ul Isg Isc www.romaniantourism.ro 4,8 0,0439 www.turism.home.ro 2,35 0,1035 www.sighisoaratour.com 1,75 0,047 www.webtravel.ro 1,7 0,0808 www.brasov.ro 1,25 0,2383 www.rotravel.ro 0,82 0,0865 www.sincrondelta.ro 0,8 0,0846 www.portiledefier.ro 0,78 0,082 www.bestwesternarad.ro 0,73 0,124 www.touring.ro 0,44 0,0495

Page 350: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

350

Ipg=(Σlij*Pij+Σlnij*Pnij)/(ΣPij+ΣPnij) (8)

Unde: lnij reprezintă caracteristicile nenumerice I, Pnij reprezinta punctajele acordate caracteristicilor

neumerice.

Gradul mediu de utilitate Gm a fost calculat după formula :

Gm=ΣUij*Pi/Σpi (9)

Unde: Uij reprezintă utilitatea caracteristicii i a site-ului j .

Am întocmit un tabel ce conŃine pe linii punctajele caracteristicilor siteurilor. Pe coloane regăsim caracteristicile, împreună cu indicii lor. Din aceste date am calculat apoi rezultatele căutate. Mai întâi punctajele totale ,rezultatele fiind trecute în tabelul următor si anume tabelul 6.

Tabel 6. Punctajele caracteristicilor site-urilor

Site-ul Pt

www,turism,home,ro Pt1 = 5,51 www,rotravel,com Pt2 = 6,76 www,romaniantourism,ro Pt3 = 8,81 www,portiledefier,ro Pt4 = 4,66 www,brasov,ro Pt5 = 5,96 www,webtravel,ro Pt6 = 3,51 www,touring,ro Pt7 = 7,48 www,bestwesternarad,ro Pt8 = 6,71 www,sighisoaratour,com Pt9 =3,64 www,sincrondelta,ro Pt10 = 4,71

Apoi am calculat indicele punctajului global al caracteristicilor numerice şi

nenumerice. De asemenea , rezultatele sunt afişate într-un tabel având pe prima coloană site-ul iar pe a doua coloană indicele calculat.

Page 351: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

351

Tabel 7. Indicele punctajului global

Site-ul Ipg

www.turism.rhome.ro Ipg1 = 0,230 www.rotravel.com Ipg2 = 0,213 www.romaniantourism.ro Ipg3 = 0,239 www.portiledefier.ro Ipg4 = 0,196 www.brasov.ro Ipg5 = 0,208 www,webtravel.ro Ipg6 = 0,195 www.rtouring.ro Ipg7 = 0,199 www.bestwesternarad.ro Ipg8 = 0,240 www.sighisoaratour.com Ipg9 =0,230 www.sincrondelta.ro Ipg10 = 0,164

Ultimul element calculat a fost gradul mediu de utilitate, formula utilizată fiind:

Gm=ΣUij*Pi/Σpi (10) Unde: Uij reprezintă utilitatea caracteristicii i a site-ului j

Aceasta a fost acordată proporŃional cu indicele de importanŃă a caracteristicii aferente. S-au obŃinut următoarele cifre:

Tabel 8. Gradul mediu de utilitate

Site-ul Gm

www.turism.rhome.ro Gm1 = 0,230 www.rotravel.com Gm2 = 0,213 www.romaniantourism.ro Gm3 = 0,239 www.portiledefier.ro Gm4 = 0,196 www.brasov.ro Gm5 = 0,208 www.webtravel.ro Gm6 = 0,195 www.touring.ro Gm7 = 0,199 www.bestwesternarad.ro Gm8 = 0,240 www.sighisoaratour.com Gm9 =0,230 www.sincrondelta.ro Gm10 = 0,164

Concluzii

Acest studiu a urmărit o analiză profesionistă a eficientei site-urilor de internet, pentru relevarea atuurilor şi defectelor acestora.

Studiu realizat vine în întâmpinarea nevoilor clienŃilor, adică a acelora care utilizează internetul pentru a-şi rezolva şi simplifica nevoile, deoarece pune la dispoziŃia firmelor feedback-ul necesar realizării unui site viabil şi capabil să satisfacă nevoile existente.

Page 352: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

352

Aşadar, conform statisticilor rezultate www.romaniantourism.ro este în fruntea clasamentului din punct de vedere al indicatorului de stare global, iar www.braşov.ro din punct de vedere al indicatorului complex.

Aceste rezultate coincid perfect cu ierarhia obŃinută din punct de vedere a vizitatorilor, cele două site-uri ocupând primele două locuri. Se confirmă astfel regula că sit-urile trăiesc de pe urma vizitatorilor.

Se observă că site-ul www.bestwestenarad.ro are cel mai mare grad de utilitate, chiar dacă în topul vizitatorilor se află pe un loc destul de derizoriu. Se pare că numărul de vizitatori şi implicit atractivitatea nu au un rol decisiv în calcularea acestui grad de utilitate.

Aşadar, o astfel de analiză este foarte oportună, pentru determinarea metodelor de îmbunătăŃire a afacerilor derulate prin intermediul Internetului, a webdesign-ului şi ajută la facilitarea comuniunii cu utilizatorii, respectiv clienŃii.

Bibliografie

Buiga A., 2000, Statistica interfereŃială, Editura Presa Universitara, Cluj-Napoca;

Nielsen J., 2000,Top Ten Mistakes in Web Design, Weekly News Article; Nitchi S., 2000, EsenŃial în comunicarea pe Internet, Editura Risoprint,

Cluj-Napoca; Paina N., 2002, Bazele marketingului, Editura Corint, Cluj-Napoca; Rusu L., Buchmann R., 2004, Dezvoltarea aplicaŃiilor Web, Editura

Risoprint, Cluj-Napoca; xxx - www.bestwesternard.ro xxx - www.brasov.ro xxx - www.enigma.go.ro xxx - www.express.ro xxx - www.home.ro xxx - www.lumearo.home.ro xxx - www.portiledefier.ro xxx - www.romaniantourism.ro xxx - www.rotravel.com xxx - www.sighisoaratour.com xxx - www.sincrondelta.ro xxx - www.statistici.ro xxx - www.touring.ro xxx - www.trafic.ro xxx - www.turism.home.ro xxx - www.useit.com xxx - www.webtravel.ro

Page 353: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

353

EVOLUłII ACTUALE ALE PIRAMIDELOR ALIMENTARE CA INSTRUMENTE ALE EDUCAłIEI

NUTRIłIONALE

Corina Ene Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, Bd. Bucureşti 39, Ploieşti

email: [email protected] Abstract

This paper presents several key-points describing the developments in the domain of food guides and their graphic representation. Gradually, nutrition scientists elaborated different dietary guidelines used as instruments within food and nutrition policies, especially at national level. These recommendations vary from one region or country to another, due to the local specific, but on the whole, the main characteristics and exigencies are similar. However, the current way of life requires an up-to-date approach of the food intake, and the consumers should be able to acknowledge and apply it in the benefit of their health.

Key words: food guide, food pyramid, dietary guidelines, food intake

Introducere De-a lungul timpului, o preocupare constantă a nutriŃioniştilor a fost aceea

de a clasifica alimentele. Datorită importanŃei pe care alimentaŃia şi nutriŃia au dobândit-o în zilele noastre, clasificarea pe grupe de alimente pare să nu mai corespundă progresului ştiinŃei în domeniu, astfel că noul concept de clasificare în domeniul alimentar a devenit “piramida alimentară”.

În perioada actuală, alimentaŃia zilnică a individului este puternic marcată de modă, factori de stres, preferinŃe hedonice, considerente sociale, astfel încât aportul zilnic se caracterizează prin deficitul unor principii esenŃiale şi în acelaşi timp prin excesul unor componenŃi dăunători sănătăŃii, ceea ce impune precauŃii suplimentare în alcătuirea unei diete adecvate (Nestle, 2003).

Fiind reprezentări grafice sugestive, majoritatea piramidelor alimentare împart alimentele - în manieră clasică - pe categorii precum produsele de panificaŃie, legume şi fructe, leguminoase, produse lactate, produse din carne, pentru a ghida consumatorii în alegerea lor. Cea mai mare parte a nutriŃioniştilor susŃin – acesta fiind un considerent aflat la baza piramidelor alimentare din întreaga lume – faptul că nici un aliment sau grupă de alimente, considerate individual, nu pot furniza toate substanŃele nutritive necesare organismului, ceea ce impune o varietate a dietei astfel încât să se asigure o bună stare a sănătăŃii.

Page 354: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

354

EvoluŃii şi semnificaŃii ale piramidelor alimentare În acest cadru merită relevată controversata experienŃă americană (preluată

ulterior şi de unele state europene). În SUA s-a propus iniŃial un program numit Campania “Celor Patru” (înlocuit ulterior la insistenŃa reprezentanŃilor din industria carnii şi a lactatelor), care s-a concentrat pe ideea existenŃei a patru grupe de alimente. Acesta reprezenta o farfurie împărŃită în patru părŃi egale, informând consumatorii că o dietă sănătoasă presupune un raport egal între carne şi produsele lactate (alcătuind împreună o jumătate a farfuriei) – pe de o parte, respectiv fructe, legume şi făinoase pe de alta.

Lacunele campaniei fiind evidente, ulterior s-a trecut la o reprezentare sugestivă a echilibrului alimentar sub forma unei piramide segmentate volumic. Astfel, în 1992, Departamentul de Agricultură al Statelor Unite (USDA) şi Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane (HHS) au creat piramida alimentelor (Dima et all., 2002), care a ajuns sa fie foarte cunoscută pe plan internaŃional. Aceasta sublinia ideea că un regim de viaŃă sănătos se bazează pe făinoase, legume şi fructe, urmate în mod descrescător de produsele lactate, carne, dulciuri şi grăsimi.

AlimentaŃia de referinŃă cuprindea, în concepŃia piramidei americane iniŃiale: o 50-60% - făinoase, cereale, cartofi, zarzavaturi, fructe, leguminoase; o 30-40% - ulei vegetal, peşte, brânzeturi, lapte, vin, ouă, carne pasăre; o 10% - dulciuri, mezeluri, carne roşie.

Pentru a clarifica elementele de ordin cantitativ, piramidei USDA din 1992 i s-a asociat şi un ghid orientativ al porŃiilor (tab. nr. 1).

Tabel nr. 1 Ghidul porŃiilor pe grupe de alimente conform piramidei USDA din 1992

Grupa de alimente Nr. porŃii recomandate Pâine, cereale, orez şi paste 6-11 Legume 3-5 Fructe 2-4 Lapte şi produse lactate 2-3 Carne, peşte, păsări, ouă, oleaginoase fasole boabe 2-3

Grăsimi, dulciuri Consum limitat Sursa: www.usda.gov

Recomandările concretizate în piramida elaborată de USDA în 1992 au devenit curând foarte larg răspândite şi cunoscute; conform acesteia, consumatorii trebuiau să reducă consumul de grăsimi, dar puteau să consume 6 până la 11 porŃii pe zi bogate în complexe de glucide – pâine, cereale, orez, paste etc. Piramida alimentară recomanda, de asemenea, cantităŃi abundente de legume (inclusiv cartofi - o altă sursă de glucide complexe), fructe şi produse lactate şi cel puŃin două mese pe zi cu alimente din grupa cărnii şi leguminoaselor (grupă care include şi carnea roşie, carnea de pasăre, peştele, oleaginoasele, ouăle).

Page 355: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

355

Chiar şi la vremea când a fost întocmită piramida, nutriŃioniştii cunoşteau faptul că unele tipuri de grăsimi sunt esenŃiale pentru sănătate şi pot reduce riscul bolilor cardiovasculare. Mai mult, oamenii de ştiinŃă au găsit puŃine dovezi că un consum crescut de glucide este benefic.

Astfel, încă din 1992, din ce în ce mai multe studii au arătat că piramida USDA era în mare parte alcătuită necorespunzător. Prin promovarea consumului tuturor glucidelor complexe şi reducerea tuturor grăsimilor şi uleiurilor, piramida furniza recomandări greşite, întrucât nu toate grăsimile au efecte negative, respectiv nu toate glucidele complexe generează efecte pozitive. Având în vedere aceste considerente, USDA Center for Nutrition Policy and Promotion (CNPP) şi-a propus reevaluarea periodică a piramidei.

Doi specialişti americani în domeniu, Walter C. Willet şi Meir J. Stampfer, profesori de epidemiologie, nutriŃie şi medicină la Harvard School of Public Health au propus o nouă piramidă alimentară, care reflectă mult mai bine înŃelegerea actuală a relaŃiilor dintre dietă şi sănătate. Studiile indicau faptul că aderarea la recomandările din piramida revizuită ar putea reduce semnificativ riscul bolilor cardiovasculare, atât la femei, cât şi la bărbaŃi (Willet, Stampfer, 2003).

Piramida USDA din 1992 a generat numeroase obiecŃii, consumul crescut de fructe şi legume reprezentând cel mai puŃin controversat aspect al piramidei alimentare.

Din cauza ideii că glucidele simple oferă doar calorii „goale”, fără vitamine, minerale sau alŃi nutrienŃi – complexele glucidice constituiau baza piramidei alimentare a USDA. Însă glucidele rafinate (ca exemplu, pâinea albă şi orezul), pot fi foarte rapid descompuse în glucoză, „combustibilul” primar pentru organism. Procesul de rafinare produce forme uşor absorbabile ale amidonului, îndepărtând totodată şi multe vitamine, minerale şi fibre. Astfel, aceste glucide măresc nivelul glucozei în sânge cu mult mai mult decât cerealele integrale.

Un alt deficit al piramidei USDA era reprezentat prin incapacitatea de a sublinia diferenŃele importante cu privire la starea de sănătate la cei care consumă carne roşie (porc, vită şi miel), respectiv alte alimente din grupa cărnii şi leguminoaselor (păsări domestice, legume, oleaginoase, peşte, ouă).

O altă deficienŃă cu privire la piramida USDA era aceea că aceasta promova supraconsumul de produse lactate, recomandând echivalentul a două sau trei pahare de lapte pe zi. Specialiştii apreciază că sunt necesare studii complexe pentru a determina efectele produselor lactate asupra sănătăŃii, însă, la acel moment, unii autori considerau imprudent consumul lor susŃinut, fiind demonstrat că acesta favorizează cancerul ovarian şi de prostată.

Deşi piramida alimentară USDA a constituit un etalon al nutriŃiei în deceniul trecut, până recent nici un studiu nu a evaluat sănătatea indivizilor care au urmat aceste îndrumări (Willet, Stampfer, 2003). Este foarte probabil ca aceasta să fi generat unele beneficii în special prin consumul crescut de fructe şi legume. De asemenea, o scădere a consumului total de grăsimi tinde să reducă consumul celor saturate şi al grăsimilor trans-saturate, care sunt dăunătoare. În schimb, piramida putea orienta consumatorii către un aport scăzut de grăsimi nesaturate şi către

Page 356: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

356

creşterea consumului de glucide rafinate, astfel încât beneficiile sale puteau fi depăşite de efectele dăunătoare produse.

Piramida revizuită de către cei doi prpfesori accentuează rolul controlului greutăŃii prin exerciŃii fizice zilnice, precum şi evitarea consumului excesiv de calorii. Această piramidă recomandă ca alimentaŃia să conŃină în cea mai mare parte grăsimi sănătoase (uleiuri vegetale lichide cum ar fi cel de măsline, soia, porumb, floarea soarelui şi arahide) şi glucide (produse cerealiere integrale: pâinea din grâu integral, făina de ovăz, orezul brun). Autorii consideră că, în condiŃiile în care lipidele şi glucidele din hrană sunt „sănătoase”, consumatorii nu vor mai avea motive de îngrijorare privind procentul total de calorii furnizat de fiecare dintre ele.

De asemenea, piramida revizuită sugerează că legumele şi fructele trebuie consumate în cantităŃi mari. Consumurile moderate de surse de proteine sănătoase (oleaginoase, legume, peşte, păsări şi ouă) sunt încurajate, însă consumul lactatelor trebuie limitat la 1-2 porŃii pe zi. Piramida revizuită recomandă minimizarea consumului de carne roşie, unt, cereale rafinate (incluzând pâine albă, orezul şi pastele făinoase), cartofi şi zahăr (Willet, Stampfer, 2003).

Acizii trans-graşi nu apar deloc în piramidă, deoarece ei nu trebuie să se regăsească în componenŃa unei alimentaŃii sănătoase. Pentru majoritatea consumatorilor, autorii recomandă administrarea de suplimente vitaminice, iar consumul moderat de alcool este prezentat ca o opŃiune valoroasă (dacă nu are o contraindicaŃie medicală sau medicamentoasă) deoarece din ce în ce mai multe studii au arătat beneficiile consumului moderat de alcool (în orice formă: vin, bere, băuturi tari) asupra sistemului cardiovascular. Această ultimă recomandare se asociază însă cu un avertisment: a nu consuma alcool este cu siguranŃă mai bine decât a consuma în exces.

Ca expresie a nivelului de înŃelegere şi conştientizare a cerinŃelor nutriŃionale în randul populaŃiei, este util de menŃionat faptul că într-un studiu asupra consumatorilor din SUA, 3 din 4 americani susŃin că există prea multe informaŃii contradictorii asupra aportului alimentar (Escobar, 1997). Această confuzie are drept cauză existenŃa mai multor piramide alimentare destinate a atrage atenŃia publicului larg (piramida USDA, mediteraneană, asiatică, latino-americană etc.).

Ca urmare a numeroaselor controverse apărute, precum şi a sesizării unei evoluŃii negative a stării nutriŃionale a populaŃiei din SUA, piramida iniŃială elaborată în 1992 a fost înlocuită în primăvara anului 2005 de o nouă piramidă, elaborată de USDA şi HHS, pe baza politicii nutriŃionale federale publicate drept „Dietary Guidelines for Americans”.

Scopul principal al noii piramide a alimentelor este să încurajeze moderaŃia, dieta personalizată şi activitatea fizică, subliniindu-se importanŃa combinării grupelor de alimente.

Principalele îmbunătăŃiri aferente noii abordări, care iau în calcul şi specificul naŃional, se referă la exprimarea cantităŃilor în “ceşti” sau “uncii” în loc de “porŃii”, precum şi la utilizarea unor principii referitoare la personalizare, îmbunătăŃire treptată, activitate fizică, varietate (cele şase culori sugerează

Page 357: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

357

importanŃa fiecărei grupe de alimente), moderaŃie (sugerată de reducerea înălŃimii benzii aferente fiecărei grupe), proporŃionalitate (dată de lăŃimea benzii grafice) (Britten, 2006).

Noua piramidă, denumită „Piramida Mea” („My Pyramid”), conŃine opt diviziuni, astfel: o Şase diviziuni diferit colorate, de la stanga către dreapta, sugerând cele şase

grupe de alimente: o Cereale, recomandându-se ca cel puŃin jumătate să fie integrale; o Legume, cu accent pe cele de culoare verde-închis, portocalii, fasole

uscată şi mazare; o Fructe, subliniind necesitatea diversităŃii (mai puŃin recomandate fiind

sucurile); o Uleiuri, având drept sursă recomandată peştele, nucile, alunele, sursele

vegetale; o Lapte, inclusiv produse lactate; o Carne şi leguminoase, subliniind importanŃa unui conŃinut redus în

grăsimi, precum şi a înlocuitorilor (peşte, dar şi leguminoase, seminŃe, nuci, alune).

o Activitate fizică, reprezentată de simbolul unei persoane urcând treptele piramidei, sugerându-se minimum 30 minute de efort mediu sau intens zilnic (uneori chiar 60 sau 90 minute);

o Calorii „discreŃionare”, reprezentate de vârful incolor al piramidei, aferente unor produse la alegere, precum dulciuri, alcool, alimente suplimentare din alte grupe.

My Pyramid se asociază cu douăsprezece seturi de recomandări posibile (ca planuri nutriŃionale), oferind un ghid individual în funcŃie de sex, grupa de vârstă şi nivelul (tipul) activităŃii.

Noua piramidă a fost simplificată la un logo mai sugestiv şi abandonează eforturile de a oferi informaŃii suplimentare în formă generalizată. În schimb, orice consumator care doreşte să aplice noile cerinŃe este invitat să consulte un site Web, unde, introducând informaŃii legate de vârstă, sex şi nivelul activităŃii pe care o desfăşoară, obŃine o piramidă personalizată în care i se oferă informaŃii referitoare la alegerile alimentare sănătoase şi la mărimea porŃiilor. Totuşi, deşi acesastă manieră de abordare este potrivită pentru cei care cu adevărat motivaŃi, ea presupune un efort exagerat pentru mulŃi consumatori care au într-adevar nevoie de aceste informaŃii.

Controversele nu ocolesc nici aceasta nouă abordare. Astfel, susŃinătorii unui regim sănătos de viaŃă sunt de părere ca noul grafic este o “cauză pierdută”, cât timp cât oficialii Ńin cont de presiunile industriei alimentare sau chiar de presiuni politice.

Pe plan internaŃional, o intensă popularizare cunosc în prezent reprezentările alimentare care ilustrează alimentaŃia tradiŃională a culturilor pe care studiile epidemiologice le-au asociat cu o stare bună a sănătăŃii (Escobar, 1997). Pentru a răspunde diversităŃii culturale a nevoilor consumatorilor, la nivel mondial

Page 358: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

358

au fost elaborate inclusiv piramide pentru diete speciale (spre exemplu, cea vegetariană).

Ilustrând modele de consum conforme cu recomandările nutriŃionale şi planificând alimentaŃia în funcŃie de grupele alimentare, numeroase piramide cu specific naŃional sugerează factorii unui stil de viaŃă sănătos: consum ridicat de produse vegetale, activitate fizică, consum moderat de băuturi alcoolice, în timp ce piramida USDA are la bază flexibilitatea alegerilor în funcŃie de factorii personali.

Piramidele “naŃionale” sunt destinate să ilustreze mai degrabă proporŃiile decât tipurile concrete şi cantităŃile de alimente, fără să conŃină informaŃii despre mărimea şi numărul porŃiilor sau conŃinutul în grăsimi. Reprezentând modele alimentare culturale, ele includ un număr mai redus de grupe decât fosta piramidă USDA, însă disting clar între alimentele conŃinând proteine de origine animală, respectiv vegetală. Carnea roşie apare doar ocazional, în timp ce carnea de pasăre şi ouăle apar mai des, iar lipidele provin în special din surse vegetale (uleiuri). Totuşi, nici una dintre piramide nu conŃine ansamblul complet de informaŃii necesare consumatorului pentru o alimentaŃie sănătoasă.

Astfel, comparaŃia între diverse reprezentări oficiale permite examinarea diferenŃelor în ceea ce priveşte grupele principale de alimente şi cantităŃile recomandate. Formele diverse în care se prezintă orientările alimentare au la bază cerinŃa exprimării unui mesaj de moderaŃie şi proporŃionalitate (spre exemplu, în SUA, Filipine – piramidă; în Coreea, China – pagodă). Cele mai multe dintre Ńările europene au ales forma circulară, în timp ce în Canada se utilizează forma unui curcubeu, iar în Anglia şi Mexic forma unei farfurii (Painter et all, 2002).

Deşi reprezentările grafice sunt diverse, aceste orientări utilizează metode similare în prezentarea conceptului modelului alimentar ideal. Ele oferă o selecŃie a opŃiunilor alimentare (pe grupe de alimente), alături de cantităŃile zilnice necesare unei sănătăŃi optime. Între ilustrări apar similitudini remarcabile, în ciuda diferenŃelor culturale dintre modelele alimentare; grupele includ: cereale, legume, fructe, carne, lapte şi lactate, grăsimi şi zaharuri. DiferenŃe apar la nivelul grupelor: grăsimi, zaharuri, legume şi fructe, lapte şi produse lactate (Painter et all, 2002). ExistenŃa grupelor suplimentare, alături de categorizarea unor alimente cum sunt: leguminoase, oleaginoase etc. contribuie la accentuarea diferenŃelor. Iată câteva exemple: � orientările din China, Suedia, Germania şi Portugalia nu includ zahărul în grupa „zaharuri şi grăsimi”; � unele reprezentări nu includ deloc grupa „zaharuri şi grăsimi” (Mexic); � fructele şi legumele sunt grupate împreună în cadrul orientărilor din Canada, Anglia, China, Coreea, Portugalia şi Mexic, în timp ce în alte state ele apar grupate independent; � singura Ńară în care grupa laptelui şi produselor lactate lipseşte este Filipine, întrucât acolo laptele nu constituie o componentă tradiŃională a hranei, fiind încadrat în grupa proteinelor; � orientările suedeze şi germane conŃin o grupă suplimentară; suedezii au separat cartofii şi rădăcinoasele de grupa legumelor principale, întrucât acestea formează

Page 359: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

359

baza unei alimentaŃii nutritive şi puŃin costisitoare, cu recomandarea suplimentării lor cu alte legume. Germania este singura Ńară care a propus o grupă de alimente fluide (băuturi). Alte state (Porto Rico) includ apa în ilustraŃii şi recomandări datorită climatului tropical. � deşi leguminoasele se încadrează, de regulă, în grupa cărnii, datorită conŃinutului ridicat de proteine, Suedia, Germania şi Australia le-au inclus în grupa legumelor datorită conŃinutului în vitamine, minerale şi fibre. Ghidul SUA le clasifică diferenŃiat în grupa legumelor sau în grupa cărnii. Pagoda chinezească le include în grupa laptelui şi produselor lactate. � oleaginoasele se clasifică diferit, în funcŃie de importanŃa acordată proteinelor sau grăsimilor. În afara reprezentării grafice, pentru fiecare categorie de alimente, orientările recomandă cantităŃile specifice sau oferă sfaturi generale cu accent asupra porŃiilor sugerate în hrana zilnică. ComparaŃia recomandărilor conŃinute în diverse ghiduri alimentare arată că aportul total sugerat pentru fiecare grupă de alimente nu înregistrează diferenŃe semnificative între Ńări, dacă se iau în considerare numărul şi mărimea porŃiilor. Recomandările cantitative utilizează unităŃi de măsură exprimate în porŃii, grame etc. Spre exemplu, reprezentările pentru Filipine, Portugalia, Mexic, Germania şi Suedia evită sugestiile cantitative datorită dificultăŃilor de interpretare. Piramida filipineză utilizează cuvinte sugestive legate de proporŃie şi frecvenŃă, iar recomandările portugheze definesc cantităŃile aproximative pentru numai 5 grupe de alimente, proporŃia fiind exprimată procentual. Suedia acordă importanŃă varietăŃii, recomandând ca alegerea să ia în considerare toate grupele, zilnic. Dincolo de orice sugestii cantitative, cele mai multe Ńări recomandă consumul ridicat de cereale, legume şi fructe concomitent cu un aport redus de carne, lapte şi produse lactate; în acelaşi timp, alimentaŃia cu un conŃinut ridicat de proteine este considerată ca un model favorabil sănătăŃii. Concluzii

Numărul statelor în care s-au elaborat sau revizuit ilustraŃiile asociate orientărilor alimentare a crescut ca urmare a evoluŃiei cercetărilor în domenii cum sunt oferta şi interesele economice naŃionale, modelele de consum, starea nutriŃională şi standardele nutriŃionale. În cazul anumitor orientări, condiŃiile geografice şi culturale au impus luarea în considerare a alimentelor indigene conform unui model de consum specific. Fiecărei culturi i se asociază disponibilităŃi, preferinŃe, modele şi definiŃii alimentare distincte, deci nu putem vorbi de existenŃa unor recomandări universal valabile. De aceea, având în vedere disparităŃile din consumul populaŃiilor, disponibilitatea alimentelor şi starea nutriŃională, grafica asociată orientărilor alimentare diferă de la Ńară la Ńară.

Toate aceste aspecte demonstrează că incertitudinile încă planează asupra înŃelegerii relaŃiilor dintre alimentaŃie şi sănătate. Sunt necesare cercetări ample şi complexe pentru a examina rolul produselor lactate, efectele specifice ale fructelor şi legumelor asupra sănătăŃii, riscurile şi beneficiile suplimentelor vitaminice,

Page 360: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

360

efectele pe termen lung ale alimentaŃiei din timpul copilăriei şi la adultul tânăr. InteracŃiunile factorilor alimentari cu predispoziŃia genetică trebuie, de asemenea, investigate, deşi importanŃa lor rămâne a fi determinată.

Actualmente, pe baza datelor practice furnizate de studiile ştiinŃifice din întreaga lume, principiile de bază ale piramidelor alimentare sunt preponderent comune, indiferent de realităŃile locale reflectate şi de diferenŃierile de ordin cantitativ. Acestea arată că: o este imperios necesar un consum ridicat de fructe, legume si cereale integrale; o se impune reducerea aportului de grăsimi saturate, acizi grasi trans şi

colesterol; o este necesară limitarea cantităŃii de zaharuri rafinate şi sare; o este indicat să nu se consume băuturi alcoolice, sau ca aceasta să se facă cu

moderaŃie; o este necesar un control riguros al mărimii porŃiilor şi al numărului total de

calorii consumate; o activităŃile fizice trebuie să facă parte din rutina zilnică.

Plecând de la ideea necesităŃii fundamentării informaŃiilor asupra nutriŃiei oferite publicului strict pe baza dovezilor ştiinŃifice, unii autori afirmă chiar faptul că organismele guvernamentale ar putea să nu fie cele mai adecvate entităŃi care să elaboreze ghiduri nutriŃionale, deoarece au prea multe conexiuni cu interesele industriei alimentare. De aceea, se consideră că o piramidă alimentară trebuie construită într-un cadru bine izolat de interesele politice şi economice. Bibliografie

Britten, P., Marcoe, K., Yamini, S., Davis, C., 2006, Development of Food Intake Patterns for the MyPyramid Food Guidance System, Journal of Nutrition Education and Behavior;38:S78-S92;

Dima, D., Pamfilie, R., Procopie, R., 2001, Mărfurile alimentare în comerŃul internaŃional, Editura Economică, Bucureşti;

Escobar, A., 1997 Aprilie, Are All Food Pyramids Created Equal ?, Nutrition Insights, CNPP;

Nestle, M., 2003, Food Politics: How the Food Industry Influences Nutrition and Health,. Los Angeles: University of California Press;

Painter, J, Rah, J.-H., Lee, Y.-K., 2002, Comparison of International Food Guide Pictorial Representation, Journal of the American Dietetic Association, vol. 102, no. 4, Aprilie;

Willet, W. C., 2003, Stampfer, M. J., Scientific American, nr. 4/2003 *** Dietary Guidelines for Americans, 2005 *** www.nal.usda.gov *** http://www.mypyramid.gov

Page 361: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

361

REGLEMENTAREA ACORDURILOR ORIZONTALE ÎNTRE FIRME ÎN LEGISLAłIA EUROPEANĂ

Claudia Ioana Dobre Universitatea „Ovidius” ConstanŃa, [email protected]

Abstract Many horizontal cooperation agreements do not have as their object a restriction

of competition and therefore an analysis of their effects on the market is necessary. Certain types of agreement, e.g. most R&D agreements or cooperation in setting standards or improving environmental conditions, are less likely to include restrictions with respect to prices and output.For that analysis it is not sufficient that the agreement limits competition between the parties; it must also be likely to affect competition in the market to such an extent that negative market effects as to prices, output, innovation or the variety or quality of products and services can be expected. The agreement's ability to cause such negative market effects depends on the economic context, taking into account the nature of the agreement and the parties' combined market power together with other structural factors. The Community competition rules established a centralised monitoring system under which agreements liable to restrict and affect trade between Member States must, in order to qualify for an exemption, be notified to the Commission.

Keywords: agreements, competition rules, market effects

Introducere Cooperarea între firme se numeşte orizontală dacă se realizează între firme

care operează la acelaşi nivel al lanŃului de producŃie – între producători, angrosişti sau detailişti. Unele cooperări orizontale încalcă regulile politicii de concurenŃă europene: înŃelegerile explicite de creştere a preŃului, rezervarea unor arii particulare pentru anumite firme (în special atunci când pieŃele sunt împărŃite în interiorul frontierelor naŃionale) sau instalarea unor bariere la intrare pentru firmele din afara înŃelegerii.

Înainte de Tratatul de la Roma, multe state membre deŃineau un control asupra cartelurilor şi coluziunilor, care nu erau considerate ilegale. Cartelurile erau obligate să fie înregistrate la guvern şi puteau fi subiectul unei acŃiuni legale dacă se descoperea că acestea se comportă într-un mod contrar interesului public. Datorită contrastului dintre aceste politici de neglijare şi interdicŃia clară a articolului 81, nu este surprinzător că multe din cele mai flagrante exemple de înŃelegeri din istoria legislaŃiei de concurenŃă europene, au apărut în primii ani ai ComunităŃii, înainte ca afacerile să fie îndeajuns de bine ajustate la noul climat legal.

Un exemplu în acest sens, este înŃelegerea franco-japoneză privind fabricarea de rulmenŃi (Jurnal Oficial 343, 19-26). ReprezentanŃi ai asociaŃiilor de comerŃ din Japonia şi FranŃa şi producătorii de rulmenŃi s-au întâlnit la Paris în

Page 362: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

362

1972 şi au căzut de acord ca firmele din Japonia să crească preŃul lor pe piaŃa europeană de la un nivel de 15% la nu mai mult de 10% sub preŃul firmelor europene. ReprezentanŃii FranŃei au întocmit procese verbale asupra discuŃiilor purtate care au ajuns, în cursul investigaŃiilor, în mâinile Comisiei europene. Rezultatul a fost o decizie luată de Comisie, prin care se stabilea încălcarea articolului 81 de către această înŃelegere.

Directorii, care manifestau un interes sporit pentru evitarea rivalităŃii viguroase dintre ei, au învăŃat repede să nu lase la îndemână asemenea dovezi cu privire la coluziune, ceea ce a creat o mare dificultate pentru politica de concurenŃă, deoarece, atunci când numărul de firme ofertante pe piaŃă este relativ mic, aceştia pot teoretic să obŃină rezultate coluzive (restrângerea producŃiei, creşterea preŃurilor), fără să se angajeze într-un comportament ilegal. AutorităŃile de concurenŃă pot observa efecte ale pieŃei care reflectă cu siguranŃă o înŃelegere, dar pentru a avea succes o acŃiune legală trebuie să deŃină dovezi cu privire la acŃiunea comună care să fie acceptate de justiŃie. Asemenea dovezi sunt de cele mai multe ori greu de obŃinut.

Decizia CurŃii europene de justiŃie, cu privire la cazul Wood Pulp, ilustrează aceste probleme. In perioada acoperită de investigare, comunitatea europeană era aprovizionată cu materie primă necesară producŃiei de hârtie, de către firme localizate în America de Nord şi Europa de Nord. Comisia europeană s-a bazat pe anumiŃi factori pentru a justifica concluziile ei, adică firmele implicate în acest caz au încălcat articolul 81 (1) al Tratatului CE, fiind implicate în practici concertate. Unii dintre producătorii din SUA erau membrii ai unui cartel de export. Un anumit număr de firme erau membre a unei asociaŃii de comerŃ, cu sediul în ElveŃia, care reprezenta forumul pentru întâlniri regulate la care acestea schimbau informaŃii cu privire la preŃuri şi formulau politicile de preŃ. Comisia s-a bazat pe faptul că preŃurile stabilite de diferite firme urmau, în acelaşi timp, o evoluŃie în creştere sau descreştere, în ciuda faptului că ele aveau sediul în Ńări diferite.

„Faptul că adresarea acestei decizii a coordonat comportamentul lor pe piaŃă contrar cu articolul 81 (1) din Tratatul CEE, este dovedit de … comportamentul lor paralel între anii 1975 şi 1981, care, în lumina condiŃiilor obŃinute pe piaŃă … nu poate fi explicat ca fiind independent, alegând o conduită paralelă, într-o situaŃie precisă de oligopol.” (cazul A. Ahlstrom OY versus Comisia Europeană)

CEJ nu a acceptat această concluzie. În timp ce schimbarea paralelă de preŃuri poate fi rezultatul unei înŃelegeri, aceasta poate să apară şi ca urmare a combinării unui grad ridicat de transparenŃă – preŃurile cunoscute în toată lumea şi noutatea schimbării lor care circulă rapid, cu structura de oligopol a pieŃei. Pentru Curte, dovada preŃurilor paralele, în combinaŃie cu alŃi factori, poate justifica o descoperire a concentrării, dar în acest caz celelalte dovezi adunate de către Comisie nu au fost suficiente.

Acesta este un exemplu al problemei generale privind oligopolul cu care se confruntă autorităŃile de concurenŃă: în situaŃia în care o piaŃă este caracterizată de

Page 363: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

363

o structură de oligopol, firmele pot obŃine rezultate coluzive (producŃie limitată, preŃuri ridicate) fără să se angajeze într-un comportament care este ilegal.

Problema oligopolului ridică cel puŃin două dificultăŃi pentru politica de concurenŃă. Prima este cea a dovezii: chiar dacă firmele de pe o piaŃă oligopolistă se înŃeleg în sens legal, poate fi dificil să se obŃină dovezi suficiente ale înŃelegerii. Cea de-a doua problemă este una de remediu. Dacă firmele se înŃeleg, li se poate ordona să nu mai continue şi acestea pot fi subiectul unor amenzi destul de mari astfel încât ele vor decide că este spre binele lor să procedeze în acest fel. Dar firmele din industriile caracterizate de oligopol vor fi capabile să restrângă concurenŃa dintre ele fără să se înŃeleagă; echilibrul pieŃei de oligopol în care firmele nu se înŃeleg poate fi apropiat de cel al monopolului. Dacă acesta este rezultatul în urma deciziilor independente ale firmelor, probabil că autorităŃile de concurenŃă nu pot lua măsuri.

Structura de piaŃă este determinată, la rândul ei, de forŃele de piaŃă şi există unele industrii pentru care echilibrul de piaŃă se obŃine într-o structură de oligopol. Această observaŃie sugerează o implicaŃie clară a problemei oligopolului pentru politica de concurentă. Deoarece există dificultăŃi practice în influenŃarea conduitei afacerilor pe pieŃele oligopoliste, autorităŃile de concurenŃă trebuie să fie prudente în ceea ce priveşte structura pieŃei. Tipuri de acorduri de cooperare orizontală

Acordurile de cercetare-dezvoltare - pot prevedea executarea anumitor activităŃi de cercetare şi de dezvoltare, de îmbunătăŃire în comun a tehnicilor existente sau o cooperare în materie de cercetare, de dezvoltare şi de comercializare de produse cu totul noi. Din punctul de vedere al concurenŃei, cooperarea în materie de cercetare şi dezvoltare reduce costurile iniŃiale, permite un schimb mutual de idei şi favorizează dezvoltarea mai rapidă a produselor şi a tehnicilor. În anumite cazuri, aceste acorduri pot antrena efecte restrictive asupra concurenŃei la nivelul preŃurilor, al producŃiei, inovaŃiei, diversităŃii sau calităŃii produselor. Acordurile de producŃie - se pot distinge trei categorii: � Acordurile de producŃie în comun, în virtutea cărora părŃile acceptă să fabrice anumite produse în comun.

� Acorduri de specializare (unilaterală sau reciprocă), în virtutea cărora părŃile acceptă, pe o bază unilaterală sau reciprocă, de a ceda fabricarea unui produs dat şi de a-l cumpăra de la altă firmă.

� Acordurile de subproducŃie, în virtutea cărora o parte (numită ordonator) cere unei alte părŃi (numită subproducător) fabricarea unui anumit produs.

Acordurile de achiziŃionare în comun – grupează produsele care pot fi realizate prin mijlocirea unei societăŃi controlate în comun sau a unei societăŃi în care mai multe întreprinderi deŃin o mică participare, pe baza unui acord contractual sau unei forme de cooperare mai suple. Din punctul de vedere al concurenŃei, aceste acorduri sunt deseori încheiate de întreprinderi mici şi mijlocii,

Page 364: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

364

cu scopul de a le permite cumpărarea unor cantităŃi de produse şi obŃinerea de rabaturi similare cu cele obŃinute de concurenŃii lor mai mari. Ele sunt în general favorabile concurenŃei.

Acordurile de comercializare – sunt îndreptate spre o cooperare între concurenŃi în ceea ce priveşte vânzarea, distribuŃia sau promovarea produselor. Aceste acorduri pot avea obiective foarte diferite în funcŃie de elementele de comercializare asupra cărora se îndreaptă cooperarea. Printre acordurile de comercializare se numără acordurile de vânzare grupată care implică o determinare în comun a tuturor aspectelor comerciale legate de vânzarea respectivului produs, adică preŃul de vânzare, care are efecte restrictive asupra concurenŃei. Se numără şi acordurile îndreptate numai asupra unui aspect particular al comercializării, cum ar fi serviciile post-vânzare sau publicitatea. Acordurile de distribuŃie sunt tot acorduri de comercializare, dar au caracter vertical.

Acordurile de normalizare – au ca obiectiv principal definirea exigenŃelor tehnice sau de calitate pe care produsele, procesele sau metodele de producŃie trebuie să le îndeplinească. Din punctul de vedere al concurenŃei, este necesar să se verifice că acest gen de acord nu este utilizat pentru alte scopuri care au ca rezultat restrângerea concurenŃei pe piaŃă.

Acordurile cu privire la mediul înconjurător – sunt acorduri în virtutea cărora părŃile se angajează să reducă poluarea, conform legislaŃiei privind mediul înconjurător sau cu obiectivele fixate în materie de mediu. În termeni generali, Comisia este favorabilă în ceea ce priveşte acest gen de acorduri, însă atunci când acordurile ascund practici anticoncurenŃiale, trebuie să se aplice regulile de concurenŃă. Linii directoare privind acordurile de cooperare orizontală

Liniile directoare ajută întreprinderile să evalueze de la caz la caz compatibilitatea acordurilor de cooperare încheiate faŃă de regulile de concurenŃă, furnizând un cadru analitic pentru tipurile cele mai frecvente de cooperare care generează în mod potenŃial câştiguri de eficienŃă, cum ar fi acordurile de cercetare dezvoltare, de producŃie, de achiziŃionare, de comercializare, de normalizare sau de protecŃie a mediului înconjurător. Alte tipuri de acorduri orizontale între întreprinderi concurente îndreptate, spre exemplu, asupra schimburilor de informaŃii sau asupra participării minoritare, nu sunt tratate. Neelie Kroes a subliniat în acest sens că „un comportament de tipul cartelului este ilegal, nejustificat şi nedrept – indiferent de mărimea acestuia, de natura sau scopul afacerii afectate” (Neelie Kroes , 2005).

Art. 81 (1) se aplică acordurilor de cooperare orizontală care au ca scop sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea jocului concurenŃei. Numeroase acorduri de cooperare orizontală nu au ca obiect restrângerea concurenŃei. Pentru acestea, este, deci, necesar de a se analiza efectele lor pe piaŃă. În cadrul acestei analize, nu este suficient doar ca acordul să limiteze concurenŃa între părŃi, dar trebuie, de asemenea, să fie susceptibil să afecteze concurenŃa pe piaŃă într-o astfel de măsură, încât să poată avea efecte negative asupra preŃurilor, producŃiei,

Page 365: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

365

inovaŃiei, varietăŃii sau calităŃii produselor. Capacitatea acordului de cooperare de a cauza efecte negative, depinde de contextul economic şi, ca urmare, trebuie să se Ńină cont de natura acordului, de puterea de piaŃă cumulată de către părŃi şi de alŃi factori structurali.

Natura acordului de cooperare este definită prin intermediul unor elemente cum ar fi: domeniul şi obiectivul cooperării, raporturile de concurenŃă între părŃi şi întinderea activităŃii lor combinate. Aceste elemente constituie indicii privind probabilitatea unei coordonări pe piaŃă a comportamentului părŃilor. Anumite tipuri de acorduri, printre care marea majoritate a acordurilor de cercetare dezvoltare sau a cooperărilor în materie de normalizare sau ameliorare a condiŃiilor de protejare a mediului înconjurător, riscă să conŃină restricŃii cu privire la preŃuri sau la producŃie. Eventualele efecte negative care le pot avea aceste tipuri de acorduri sunt îndreptate în special asupra inovării sau diversificării produselor. Ele pot crea şi probleme de închidere a pieŃelor.

Pe de altă parte, alte tipuri de cooperare, cum ar fi acordurile asupra producŃiei sau achiziŃionării, conŃin o anumită împărŃire a costurilor totale. Atunci când costurile sunt importante, iar părŃile combină într-o mare măsură activităŃile lor în domeniul vizat de cooperare, este foarte uşor pentru ele să coordoneze preŃurile şi producŃia şi să încalce regulile de concurenŃă.

Fiecare acord de cooperare trebuie să fie analizat de la caz la caz. Trebuie să se identifice acordurile de cooperare care: � Nu contravin regulilor de concurenŃă – este vorba despre cooperările care nu implică nici o coordonare a comportamentului concurenŃial al părŃilor pe piaŃă, cum ar fi cazul: cooperării între întreprinderi care nu sunt concurente; între întreprinderi care nu pot conduce independent proiectul sau activitatea vizată prin cooperare; sau îndreptată asupra unei activităŃi care nu influenŃează parametrii concurenŃei.

� Contravin regulilor de concurenŃă – este vorba de acordurile de cooperare care au ca obiect restrângerea concurenŃei prin fixarea preŃurilor, limitarea producŃiei sau repartizarea pieŃelor sau a calităŃii.

� Sunt susceptibile de a contraveni regulilor de concurenŃă – este vorba de acordurile care nu intră în categoriile prezentate anterior şi trebuie să facă obiectul unei analize cu privire la puterea de piaŃă şi la structura acesteia.

În ceea ce priveşte analiza puterii de piaŃă şi a structurii pieŃelor, punctul de plecare este poziŃia părŃilor pe pieŃele afectate de către cooperare, pentru a determina dacă acestea sunt susceptibile de a menŃine, de a dobândi sau de a întări puterea de piaŃă graŃie cooperării, adică dacă au capacitatea de a produce efecte negative pe piaŃă în ceea ce priveşte preŃul, producŃia, inovaŃia, varietatea sau calitatea bunurilor şi a serviciilor.

Pentru a analiza poziŃia părŃilor, trebuie să se definească piaŃa sau pieŃele relevante şi să se calculeze partea de piaŃă cumulată de către fiecare. Dacă aceasta este scăzută, este puŃin probabil ca înŃelegerea să producă efecte restrictive pe piaŃă. Dată fiind diversitatea formelor de cooperare şi efectele pe care ele pot să le producă în funcŃie de condiŃiile care le guvernează, este imposibil de definit un

Page 366: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

366

prag de piaŃă general de la care să se plece pentru a presupune existenŃa unei puteri de piaŃă suficiente să cauzeze efecte restrictive.

Pe de altă parte, trebuie să se ia în considerare, ca un element suplimentar pentru aprecierea efectelor cooperării asupra concurenŃei, concentrarea pieŃei, adică poziŃia şi numărul de concurenŃei. AlŃi factori de analizat sunt: stabilitatea cotelor de piaŃă, barierele la intrare, puterea compensatoare a cumpărătorilor / furnizorilor şi natura produselor (omogenitatea, maturitatea).

Acordurile de cooperare pot beneficia de o exceptare (prin art. 81 (3)) atunci când sunt întrunite condiŃiile următoare: � Avantaje economice – cum ar fi ameliorarea producŃiei sau distribuŃiei produselor, sau promovarea progresului tehnic sau economic, care pot contrabalansa efectele restrictive asupra concurenŃei. PărŃile trebuie să facă dovada că înŃelegerea este susceptibilă de a genera câştiguri de eficienŃă care nu pot fi obŃinute prin mijloace mai puŃin restrictive.

� Parte echitabilă rezervată utilizatorilor – nu numai părŃile implicate trebuie să profite de avantajele economice generate prin acest gen de acord.

� Caracter indispensabil – dacă există mijloace mai puŃin restrictive pentru obŃinerea unor avantaje comparabile, avantajele economice prezentate nu pot servi pentru justificarea restricŃiilor de concurenŃă.

� AbsenŃa eliminării concurenŃei – în caz de poziŃie dominantă, un acord orizontal care produce efecte anticoncurenŃiale nu poate fi exceptat.Regulamente de exceptare pe categorie în materie de cercetare şi dezvoltare şi în materie de specializare – în cazul acestor tipuri de acorduri, combinarea competenŃelor poate genera câştiguri de eficienŃă importante, fiind exceptate până la un anumit prag de piaŃă deŃinut. (Regulamentul Consiliului nr. 2821/71)

Acordurile de cercetare-dezvoltare încurajează cooperarea între întreprinderi în materie, menŃinând o concurenŃă efectivă în interiorul pieŃei comune. Noul regulament de exceptare pe categorie, Regulamentul 2659/2000, se abate de la abordarea tradiŃională a regulamentelor de exceptare bazate pe o listă de clauze exceptate în mod expres, în beneficiul unei abordări fondate pe o exceptare generală a tuturor condiŃiilor în care întreprinderile încheie acorduri de cercetare-dezvoltare, abordarecare se înscrie în procesul de simplificare şi de clarificare legislativă, început de Comisie în anul 1997. Luând în considerare faptul că acŃiunea de cooperare, în materie de cercetare şi de dezvoltare contribuie în general la promovarea schimbului de know-how şi de tehnologie, la facilitarea progresului tehnic şi economic, la raŃionalizarea fabricării şi utilizării de produse, în special în beneficiul consumatorilor, prezentul regulament nu exceptează numai acordurile care au ca obiectiv principal cercetarea şi dezvoltarea, dar toate acordurile legate în mod direct şi necesare pentru punerea în aplicare a unei cooperări în domeniul cercetării-dezvoltării, cu condiŃia ca partea de piaŃă cumulată de părŃile contractante să nu depăşească 25% din piaŃa relevantă, care este calculată fie asupra volumului de vânzări realizate pe piaŃă, fie pe baza unei estimări a acesteia în raport cu anul precedent. Dacă pragul de piaŃă depăşeşte după un timp pragul de 25%, dar rămâne inferior lui 30%, exceptarea continuă să se aplice încă 2 ani. Din

Page 367: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

367

contra, dacă pragul de 30% este depăşit, exceptarea se aplică numai un an (Dobre I. Claudia, 2006).

Prezentul regulament nu trebuie să se aplice acordurilor care nu sunt indispensabile pentru obŃinerea efectelor pozitive menŃionate mai sus. Anumite restricŃii grave asupra concurenŃei (cum ar fi fixarea preŃului de vânzare, limitarea producŃiei şi altele) continuă să fie interzise. Acordurile neacoperite de exceptare sunt cele care au ca obiect: - restrângerea libertăŃii întreprinderilor participante de a urmări o cercetare şi o dezvoltare, odată ce activitatea prevăzută în acord a fost realizată;

- interzicerea de a contesta validitatea drepturilor de proprietate intelectuală deŃinute de către părŃi, atunci când acestea sunt exploatate în scopurile cercetării-dezvoltării sau când decurg din rezultatele de cercetare-dezvoltare;

- limitarea producŃiei sau a vânzărilor; - fixarea preŃului de vânzare; - restrângerea livrării produsului către o clientelă la încetarea perioadei de 7 ani plecând de la prima punere în vânzare;

- interzicerea de a practica o vânzare pasivă pe teritoriul destinat altor părŃi; - interzicerea de a comercializa produse pe teritoriul destinat altor părŃi la încheierea unei perioade de 7 ani, începând cu punerea în aplicare a vânzărilor;

- obligaŃia de a nu ceda terŃilor licenŃele de fabricare a produselor atunci când exploatarea rezultatelor de cercetare-dezvoltare nu este examinată sau efectuată;

- obligaŃia de a nu satisface cererile clientelei sau a pieŃei comune; - obligaŃia de a restrânge distribuŃia, de exemplu, cu o utilizare improprie a proprietăŃii intelectuale.

Retragerea exceptării se poate face de către Comisie atunci când acordul limitează sensibil posibilitatea terŃilor de a derula aceeaşi activitate sau de a pătrunde pe piaŃă, când rezultatele acordului nu sunt exploatate de către părŃi, când produsele provenite nu sunt supuse jocului de concurenŃă pe ansamblul pieŃei sau pe o parte substanŃială a sa sau atunci când acordul elimină existenŃa unei concurenŃe efective în cercetare-dezvoltare pe o anumită piaŃă.

Concluzii În tipologia restricŃiilor de concurenŃă, înŃelegerile între întreprinderi care îmbracă forma acordurilor secrete constituie forma cea mai nocivă. Aceste practici concertate grupează deseori un număr important de operatori economici, din cadrul unui sector de activitate dat şi au, ca urmare, o incidenŃă foarte puternică asupra pieŃelor în cauză. În plus, ele au ca scop aproape întotdeauna stabilirea preŃurilor de vânzare conducând la împiedicarea desfăşurării jocului de concurenŃă. Cartelurile sunt recunoscute ca fiind tipul cel mai dăunător de comportament anticoncurenŃial. Mai mult, ele nu oferă nici un beneficiu economic sau social care să justifice pierderile pe care le generează, din acest motiv fiind condamnate în toate legislaŃiile de concurenŃă.

Comisia europeană trebuie să manifeste faŃă de carteluri o severitate foarte mare, în special după aderarea celor 10 state în 2004 şi a României şi Bulgariei în

Page 368: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

368

2007, pentru ca efectele pozitive ale uniunii economice şi monetare - creşterea în sânul Uniunii a transparenŃei preŃurilor şi, în consecinŃă, intensificarea concurenŃei în beneficiul utilizatorilor, să nu fie înlăturate de înŃelegerile între întreprinderi. Ele vor fi tentate să evite confruntarea pe piaŃă, stabilind într-un mod artificial nivelul preŃului de vânzare sau alte condiŃii comerciale, ceea ce poate conduce pe termen lung la subminarea uniunii economice şi monetare. Bibliografie

Dobre I. C., 2006, „Strategii de cooperare internaŃională”, Editura Ex Ponto, ConstanŃa;

Kroes N., „The First Hundred Days”, comunicarae susŃinută cu ocazia „Forumului InternaŃional privind legislaŃia europeană de concurenŃă”, Bruxelles, 7 aprilie 2005;

*** Cazul A. Ahlstrom OY versus Comisia Europeană OJL 85/1, 26.3.85, 1-52;

*** Jurnal Oficial 343, 21.12.74: 19-26; *** Regulamentul Comisiei nr. 2659/2000, 29 noiembrie 2000, privind

aplicarea art. 81 (3), al tratatului anumitor categorii de acorduri de cercetare şi de dezvoltare (Jurnal oficial L 304 din 05.12.2000);

*** Regulamentul Consiliului nr. 2821/71, 20 decembrie 1971, privind aplicarea art. 81 (3) al tratatului asupra unor categorii de acorduri, de decizii şi de practici concertate (Jurnal oficial L 285 din 29.12.1971).

Page 369: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

369

STRATEGIC TRADE POLICY AND PRISONER`S DILEMMA

Dobre I. Claudia, Popovici Veronica, “Ovidius” University of ConstanŃa, Aleea UniversităŃii nr. 1,

[email protected]

Abstract The prisoner's dilemma has been a rich source of research material since the

1950's. Economists extend the prisoner's dilemma by offering more choices, other than simply “cooperate" or “defect," and by providing indirect interactions. Strategic trade policy refers to trade policy that affects the outcome of strategic interactions between firms in an actual or potential international oligopoly. A main idea is that trade policies can raise domestic welfare by shifting profits from foreign to domestic firms. A well-known application is the strategic use of export subsidies, but import tariffs as well as subsidies to R&D or investment for firms facing global competition can also have strategic effects. Since intervention by more than one government can lead to a Prisoner’s Dilemma, the theory emphasizes the importance of trade agreements that restrict such interventions.

Key words: game theory, trade policy instruments, state intervention Introduction to prisoner’s dilemma One way to abstractly imagine the interaction among countries is to think

of it in terms of game theory. Game theory is a subfield of mathematics and logic that makes simple assumptions about the logical structure of a situation and then considers the distribution of incentives within the situation. Real world situations are usually more complex, involving players who have myriad motivations, high levels of uncertainty, poor judgment or information, and in general may not be able to calculate as well as game theoreticians in a surgical environment. Nevertheless, sometimes the metaphor of games can be useful by revealing the skeletal structure of a situation.

The story of the Prisoners’ dilemma is a highly stylized game that illustrates that sometimes common sense works better than theory, and that without common sense sometimes even the simplest dilemma has no formal solution. We’ll start with the hypothetical tale of two petty criminals, and then see how this applies to the analysis of long-term climate change and global warming. In its purest form, the game works something like this: Two hoodlums are picked up by the police for a crime that they committed, that the police know they committed, and that the police cannot prove that they committed. Everyone knows what everyone else knows; for example, the hoodlums know that the police know that they know … etc.

Page 370: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

370

The police really want to convict these guys, and know that they can frame them for something else if they can’t convict them for this crime. If nothing changes, both prisoners will serve short jail sentences, maybe 1 year. But the police really want to get someone for that big crime that they know the two guys committed. The prisoners are separated and neither can speak to the other to coordinate a strategy. Each is told that there is an offer on the table. If one of the prisoners cooperates, confesses, and turns States Evidence against the other, he will serve only six months while his betrayed partner will serve 10 years. Obviously, there is a big reward for confessing. However, if they both confess then they will both serve 5 years instead of the 1 year they would have served if they both remained silent; just as obviously, there is a big penalty for confessing unnecessarily. Since neither prisoner can speak to the other it’s necessary for them to develop a strategy independently, in ignorance of their partner’s actions.

Introduction to trade policy

International trade policy is one of the oldest subject areas in economics, having generated serious academic debate at least as far back as the classical period of ancient Greece, well over two thousand years ago. A very informative description of classical Greek and Roman thought on international trade and trade policy is provided by Irwin (Irwin 1996). Interestingly, for example, both Plato and Aristotle were at best ambivalent about the virtues of open trade. Our modern understanding of international trade policy is based largely on the principle of comparative advantage as developed by David Ricardo and has been the focus of much political as well as academic debate in the two centuries since Ricardo.

Strategic trade policy refers to trade policy that affects the outcome of strategic interactions between firms in an actual or potential international oligopoly. As the definition suggests, the term ‘strategic’ in this context arises from consideration of the strategic interaction between firms. It does not refer to military objectives or the importance of an industry. Strategic interaction requires that firms recognize that their payoffs in terms of profit or other objectives are directly affected by the decisions of rivals or potential rivals. As a result, firms recognize that their own choices concerning such variables as output, price and investment depend on the decisions of other firms. The existence of strategic interaction is the defining characteristic of oligopoly.

The term ‘trade policy’ is interpreted broadly here as any policy directed primarily at the level or pattern of trade. In particular, policies that change the incentives for investment or research and development (R&D) in the context of international oligopoly represent an important application in the literature. The requirement that the oligopoly be ‘international’ implies that production is actually or potentially carried out in two or more countries. Trade policy instruments set by one country then tend to affect the strategic choices of firms located in that country differently from firms located abroad. Strategic trade policy typically exploits these differential effects so as to achieve a domestic objective at the expense of welfare in other countries. In much of the literature the domestic objective is to maximize

Page 371: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

371

aggregate domestic welfare, but there is nothing that rules out political economy objectives, such as the use of trade policy to reward special interest groups that provide large donations to the government.

Most applications of strategic trade policy assume that firms differ by ownership as well as country of location. This assumption focuses attention on the importance of the policy in shifting profits from foreign to domestic firms. Indeed, strategic profit-shifting is often viewed as the hallmark of strategic trade policy. According to our definition, however, strategic trade policy can apply even if all firms in the industry are owned by residents of just one country. For example, a country might be interested in fostering exports by foreign multinationals that compete with firms located abroad. Potential sources of domestic gain would include rents such as above-normal wages, captured by domestic employees of the multinational, and taxes on the multinational’s profits.

The origins of strategic trade policy Strategic trade policy was one of the early applications of oligopoly theory

in international economics. Formal treatment of oligopoly (and monopolistic competition) in international trade theory did not become well-established until the 1980s. Perhaps the first formal application was by Brander (Barnder 1981), who explained intra-industry trade in identical commodities. Prior to the 1980s, most trade theory relied on the assumption of perfect competition, although monopoly also received some attention. There was an early ‘distortions literature’ that concerned second-best policies in imperfectly competitive markets, but strategic interaction between firms was not modeled.

In the light of the empirical importance of competition between large firms in world markets, the introduction of oligopoly into international trade was a significant step forward in improving the relevance of international trade theory. Oligopoly turned out to be central for understanding and explaining a number of important phenomena that could not be understood in a perfectly competitive framework. In addition to strategic trade policy, these included intra-industry trade, intra-firm trade, multinational corporations, and the role of economies of scale, R&D and technology transfer in international trade.

In applying strategic trade policy, one key difference between oligopoly and other market structures is the existence of profits (or ‘rents’) that can be shifted from one firm to another in a given industry by altering the strategic interactions between firms. Under monopoly, profit-shifting between firms does not arise as there is only one firm. In standard models of perfect competition and monopolistic competition, long-run profits are zero so there are no profits to shift. There are variations of the basic models of perfect competition or monopolistic competition in which firms are heterogeneous, only marginal firms earn zero profits, and infra-marginal firms can earn positive profits. However, such firms are not explicitly engaged in strategic interactions or ‘games’ with one another, so altering the outcome of strategic interactions is not an issue.

Page 372: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

372

As the previous paragraph suggests, application of basic game theory is a feature of strategic trade policy that distinguishes it from much of the previous work in international economics. In addition to considering games between firms, strategic trade policy places particular emphasis on the sequential structure of decision-making, making it one of the first areas of application of game theory where the implications of sequential rationality were clearly understood. Two papers often cited as pioneering contributions to strategic trade policy are Spencer and Brander (Brander and Spencer 1984) and Brander and Spencer (Brander and Spencer 1985). Both papers assume an international duopoly in which a domestic and a foreign firm compete based on Cournot oligopoly in a third-country market. Spencer and Brander (Brander and Spencer 1984) develops a three-stage game in which a subsidy to R&D (or the combination of an R&D tax and an export subsidy) can increase domestic welfare by shifting profits from the foreign to the domestic firm. The R&D subsidy makes it credible for the domestic firm to commit to a higher level of R&D, causing the foreign firm to reduce its R&D and exports. Brander and Spencer (Brander and Spencer 1985) uses a simpler two-stage game so as to emphasize the profit-shifting role of export subsidies in a more standard international trade setting in which a second good is used to achieve trade balance.

However, an earlier paper, Brander and Spencer (Brander and Spencer 1984), may in fact be the first application of strategic trade policy. In Brander and Spencer (Brander and Spencer 1984) a foreign firm chooses between entry-deterrence based on the model of Dixit (Dixit 1979) and Stackelberg leader–follower competition with a domestic entrant. The paper sets out cost conditions under which the domestic country can gain by increasing its import tariff above the entry inducing level. The optimum tariff shifts sufficient profits from the foreign to the domestic firm so as to more than offset the loss in consumer surplus and tariff revenue. A drawback of the paper is that the game theory structure of the entry-deterrence model does not satisfy sequential rationality: it is not sub game perfect. The foreign firm prevents entry by setting its exports to the domestic country at a level that reduces domestic profits to zero. This is not sub game perfect since, if the domestic firm were to enter, the foreign firm would maximize profits by reducing its exports so as to accommodate entry. In a sequentially rational structure the domestic firm would be aware of this reaction and entry would not be deterred. In a subsequent paper, Brander and Spencer (Brander and Spencer 1984) examine the strategic use of a tariff to shift profits to a domestic firm in a sequentially rational structure in which a domestic and foreign firm engage in Cournot competition. Other early contributions to strategic trade policy include Krugman (Krugman 1984), Dixit (1984) and Eaton and Grossman (1986).

Applied Prisoner’s Dilemma to strategic trade policy We first illustrate the idea that governments can use trade policy

instruments to shift profits from foreign to domestically owned firms, thereby raising national economic welfare at the expense of other countries. The example draws on Brander (Brander 1986) and Krugman (Krugman 1984). Suppose that

Page 373: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

373

only two firms, Boeing, an American firm, and Tarom, a European firm, are capable of producing a certain type of passenger aircraft. To focus on profitshifting, we abstract from effects on consumer welfare in Europe and America by assuming that the aircraft are all exported to a third country. The profit earned by each country’s firm minus the cost of any subsidy is then the appropriate measure of each country’s national benefit. Consider an initial situation where the third-country market is profitable if there is only one producer, but both firms would make losses if they both enter and must share the market. The European government is considering whether to subsidize the entry of Tarom. Figure 1 shows the profits of each firm depending on whether or not each firm enters. The game tree on the left illustrates profits if there is no intervention or ‘free trade’, while the game tree on the right illustrates profits if Europe commits to pay a subsidy of 6 to Tarom in the event that it enters. The box diagrams show Boeing’s profit as the first number in each cell, while the second number is the profit of Tarom.

Tarom Tarom Enter Non enter Enter Non enter

Boeing Enter Non enter

Fig. 1. Intervention by Europe The outcome of the game in Figure 1 is indeterminate under non-

intervention. If either firm enters, the other firm loses from entry. Thus, if Boeing enters while Tarom does not, then Boeing earns 50, but both Boeing and Tarom lose 5 if Tarom enters. By contrast, if Tarom is given a subsidy of 6 when it enters, the outcome is a Nash equilibrium in which Tarom enters and Boeing does not. The subsidy makes entering a dominant strategy for Tarom. If Boeing enters, Tarom earns 1 from entry, which is better than the zero it gets if it does not enter. If Boeing does not enter, then Tarom gains 56 by entering. Given that Tarom enters, Boeing will not enter, for it will lose 5. To move back one stage to Europe’s subsidy decision, it is clear that Europe is made better off by the subsidy. If Boeing would have entered under no intervention, Europe gains 50 by preventing the entry of Boeing: Tarom earns 56, but Europe’s payoff is reduced by 6 due to the cost of the subsidy to taxpayers. If there is a 50 per cent chance that Tarom would have captured the market in the absence of intervention, the expected gain to Europe is 25 from intervention. It is notable that a small subsidy can give rise to a large

-5, 1 50, 0 0, 56 0, 0

-5, -5 50, 0 0, 50 0, 0

EUROPE

Non-intervention Subsidize entry by 6

Page 374: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

374

payoff as a result of the effect of the subsidy in changing the outcome of the strategic interaction between firms.

As this example illustrates, strategic trade policy requires that governments have the ability to commit to policy: that is, government policy must be ‘credible’. This requirement is captured in the game-theoretic structure by the order in which parties make decisions. Credibility of policy requires that the government move first by committing to its policy, prior to the decisions by firms. Commitment means that the government cannot subsequently change its policy. If Boeing did not believe that Europe would follow through on its subsidy, then the subsidy would not have any effect. Having established the advantage to Europe from a subsidy, the obvious next question is whether the US government would also have an incentive to subsidize the entry of Boeing. In this example, the outcome of the policy game is indeterminate. Both countries lose if both countries subsidize leading to the entry of both firms, but each country has an incentive to subsidize if the other does not. Consequently, to gain a richer insight, we slightly change the example so that each government is considering an export subsidy in a situation where, without intervention, both firms earn profits from exports to the third-country market.

EUROPE Subsidy No subsidy Subsidy

AMERICA No subsidy

Fig. 2. Intervention by both governments

Tarom and Boeing earn 25 in the absence of intervention (bottom-right

cell). If Europe subsidizes exports, say by 6, and the US does not, the profits of Tarom are assumed to increase by 16, so that, net of the subsidy, Europe earns 35 (bottom-left cell). The subsidy makes it credible that Tarom expands its sales at the expense of Boeing, which then earns 5. Due to the overall expansion in sales, the buyers of aircraft enjoy lower prices and the net industry profit (after the European subsidy is subtracted) falls from 50 to 40. Consequently, for the subsidy to benefit Europe, the shift in sales from Boeing to Tarom must be sufficient to offset the fall in price. The same situation applies to the United States if it subsidizes exports but Europe does not. If both countries subsidize exports, the expansion of sales by both firms reduces net industry profit to 20, with each country gaining 10 (top-left cell).

This policy game involves a Prisoner’s Dilemma. In a non-cooperative one-shot game in which countries move simultaneously, the dominant strategy is for each country to subsidize its exports. Consequently, at the Nash equilibrium, both countries use strategic trade policy with a payoff of 10 each (upper-left cell). However, both countries would be better off if they could cooperate so as to achieve the higher payoff of 25 (bottom-right cell). As pointed out by Spencer and

10,10 35,5

5,35 25,25

Page 375: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

375

Brander (Brander and Spencer 1984), one means of cooperation would be to negotiate a trade agreement that binds the countries to free trade. Also, if the game is repeated through time, a government might hope that current cooperation (that is, choosing not to intervene) might induce future cooperation from the other government.

Conclusions There are significant difficulties in implementing strategic trade policy. A

main problem is that strategic trade policy incentives depend very much on the nature of the underlying oligopolistic interaction. In particular, the strategic argument for export subsidies requires that outputs be strategic substitutes, which typically holds for a Cournot duopoly. However, as shown by Eaton and Grossman (Eaton and Grossman 1986), outputs are typically strategic complements under Bertrand competition (B*yx > 0 and Bxy > 0), giving rise to an incentive to tax rather than to subsidize exports. Other conditions, such as a greater number of domestic relative to foreign firms, can also change optimal policy from a subsidy to a tax.

These findings imply that governments need to know a lot about a particular industry in order to correctly identify whether to target exports with a subsidy or a tax. As a practical matter, there is also the political economy argument that governments might choose to target unprofitable ‘sunset industries’ rather than profitable industries. In addition, the argument for subsidies is weakened once we recognize that the marginal cost of raising revenue to pay for a subsidy is increased by the distortionary effects of taxation. However, strategic trade policies that use taxes or tariffs are made more attractive by recognizing the full value of government revenue.

Notwithstanding the various limitations of strategic trade policy, the basic insight that governments may have a unilateral incentive to influence the outcome of strategic interactions in international oligopoly remains. Also, strategic trade policy has been analysed in a wide range of contexts and is robust to a range of generalizations. These extensions include consideration of the effects of unionization of the industry, dynamic effects on investment and R&D, vertical integration and trade in intermediate and final goods, and extension to general equilibrium.

Bibliography

Brander, J. and Spencer, B, 1984, “Tariff Protection and Imperfect Competition”, Monopolistic Competition and International Trade, Ed. H. Kierzkowski. Oxford: Oxford University Press;

Brander, J. and Spencer, B., 1985, “Export Subsidies and International Market Share Rivalry”, Journal of International Economics 18;

Brander, J., “Intra-industry Trade in Identical Commodities”, Journal of International Economics 11, 1981.

Page 376: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

376

Brander, J., 1986, “Rationales for Strategic Trade and Industrial Policy”, Strategic Trade Policy and the New International Economics, ed. P. Krugman, MA:MIT Press, Cambridge;

Dixit, A., 1979, “A Model of Duopoly Suggesting a Theory of Entry-Barriers” Bell Journal of Economics 10, p. 20–32;

Dixit, A., 1984, “International Trade Policy for Oligopolistic Industries”, Economic Journal 94 (supplement), p. 1–16;

Eaton, J., Grossman, G., 1986, “Optimal Trade and Industrial Policy under Oligopoly”, Quarterly Journal of Economics 101, p. 383–406;

Irwin D., 1996, Against the Tide: An Intellectual History of Free Trade, Princeton University Press, Princeton;

Krugman, P., 1984, “Import Protection as Export Promotion: International Competition in the Presence of Oligopoly and Economies of Scale”, Monopolistic Competition and Product Differentiation and International Trade, ed. H. Kierzkowski: Oxford University Press, Oxford.

Page 377: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

377

MEASUREMENT OF INTERNATIONAL TRADE BARRIERS

Dobre I. Claudia, Popovici Veronica “Ovidius” University of ConstanŃa, Aleea UniversităŃii nr. 1,

[email protected]

Abstract

Barriers to international trade impede the free flow of goods and services, leading to increased production by relatively inefficient firms, thereby reducing the overall economic well-being of societies. While the globalization of the world’s economies has seized the attention of policymakers, the media, and economists, researchers have recently collected a great deal of evidence that indicates that barriers to trade remain quite high. The types and magnitudes of these barriers in developed countries are highlighted in an important recent article by James Anderson and Eric van Wincoop. Combining the results from current research on trade costs, Anderson and van Wincoop find that border barriers and international transport costs are equivalent to a 74 percent tax on the factory gate price — 74 percent seems like a high number; imagine a sales tax that high!

Key words: international trade, tariffs, no tariffs barriers, trade costs

Introduction We will summarize the latest developments in the measurement of

international trade barriers, drawing mainly from a recent comprehensive survey on the subject by James Anderson and Eric van Wincoop (Anderson and Wincoop 2004). In their survey, these authors report estimates of the magnitudes of different categories of international trade costs. They find that, on average, international trade costs almost double the price of goods in developed countries. The primary policy implication of the existing research is that globalization still has a long way to go, so that there is still plenty of room for trade to grow. Growth in trade will likely occur primarily through technological changes that reduce transportation or communication costs or from long run policy choices, such as a national currency or language. Reduction in policy-related barriers, such as tariffs, will also play a role.

The core idea underlying the benefits of international trade goes back to Adam Smith and his famous pin factory parable (Smith 1976). According to Smith, when each worker specializes in doing only those tasks he is best suited to do, a factory achieves its maximum economic efficiency. Smith and later economists extended this argument from firms to countries. Economic efficiency occurs when each country specializes in making and exporting only those goods it is relatively efficient at producing. In turn, each country imports those goods other countries produce relatively efficiently.

Page 378: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

378

In other words, international trade enhances a society’s economic wellbeing because it facilitates specialization in production. With trade, prices consumers pay for goods are lower than those they would pay without trade. According to Smith and later economists, when trade is free and unfettered, a society maximizes its economic well-being. Barriers to international trade prevent the efficient outcome described above from occurring. For example, because these barriers raise the costs of purchasing imported goods, U.S. consumers would buy fewer foreign goods, and foreign consumers would buy fewer U.S. goods. To satisfy the demand for products that previously had been imported under free trade, each country would now be making more goods it is not relatively efficient at producing. In the presence of international trade barriers, there would be less specialization, prices would be higher, and, overall, consumers in all countries would be worse off.

Types of trade costs In 19th-century England, economist David Ricardo used these core ideas

of the benefits to international trade to argue against a pressing political barrier to trade: the Corn Laws, which protected British agriculture and kept domestic food prices high. Since then, economists have studied many other barriers to trade. We will describe these barriers in terms of costs, following the convention used by Anderson and van Wincoop (Anderson and Wincoop 2004). Anderson and van Wincoop divide trade costs into three broad categories: border-related costs, international transportation costs, and distribution costs. We focus only on those costs associated with international trade: border related costs and international transport costs. Broadly, trade costs are all costs incurred from the time a good leaves the factory or its place of production to the time it is purchased by the end-user. Such costs can be incurred internationally (for example, at the border) or domestically (that is, within a country). In the case of consumer goods such as automobiles, televisions, clothing, and food, trade costs are the difference between the price at the “factory gate” and the retail price.

International trade costs can be broadly divided into two main categories: border-related costs and international transportation costs. Border-related costs encompass the broad range of trade barriers encountered between nations, excluding international transportation. These barriers include costs that occur specifically at the border, such as tariffs, quotas, and paperwork due to customs and other regulations, as well as those differences between countries that could affect trade, such as different currencies, languages, or laws (contract enforcement). Economists have studied the importance of international networks in reducing the negative effect of these country-level differences on trade.

For example, James Rauch and Vitor Trindade find that trade flows are greater between countries with larger shares of Chinese population (Rauch and Trindade 2002). They hypothesize that this linguistic and cultural network facilitates trade by reducing information and contract enforcement costs otherwise

Page 379: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

379

present between pairs of countries. Together with international transport costs, these items make up the costs incurred internationally.

Border-related costs can be classified based on whether they are attributable to (national) government policies. This allows economists to assess the importance of border costs imposed by government policy relative to other border costs. Border-related costs imposed by government policy are further separated by economists into two categories: tariffs and non-tariff barriers. Tariffs are additional charges added to the price of a good imported from another country. The charge is usually levied as a proportion of the price, similar to a sales tax. Non-tariff barriers are loosely defined as all other trade barriers imposed by national governments. The most familiar of these are quotas, which are restrictions on the quantity of a good that can be imported from a country. They also include voluntary export restraints, which occur when the exporting country “voluntarily” agrees to limit its exports to the importing country; anti-dumping actions, which are taken when foreign firms are suspected of selling their goods at a price below that in their home market; paperwork and regulatory procedures encountered specifically at the national border; and “softer” measures, such as product labeling and product quality standards. Border barriers not due to government policy include information costs (costs incurred by potential importers in finding out more about the goods they are buying); costs due to exchange rate uncertainty, linguistic barriers, or other cultural differences; and contract enforcement costs. International transportation costs are freight charges and transport time associated with moving goods from the exporting to the importing country. These costs include all freight and time costs associated with moving a good from the factory in the exporting country to the first port of entry in the importing country. Freight charges include trucking, shipping, and air charges.

Measuring trade costs We can measure trade costs two ways. The first is to simply measure them

directly from concrete data. The second involves an indirect approach whereby the costs are inferred using an economic model of bilateral trade flows known as the gravity model.

Border-Related Costs Tariffs are the easiest to measure because they are directly collected by

U.S. Customs officials. Detailed data are collected on tariff rates for thousands of goods. There are two approaches to combining the detailed tariff data into an overall average tariff measure for the country. One approach is to compute an average across all tariff rates. While this way is simple to implement, it is problematic because it weighs all goods equally, regardless of whether imports of the good are $10,000 or $10 billion. A second approach is to weigh the tariff rates according to the volume of imports. In the above example, the tariff on the heavily imported good would have a weight 1 million times larger than the weight on the other good.

Page 380: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

380

However, this approach is problematic, as well. Suppose that tariff rates on Canadian apples were so high that U.S. consumers did not import them at all. Clearly, the tariffs on apples are negatively affecting imports. But precisely because their impact is so negative that imports fall to zero, they would have a zero weight. In other words, this approach tends to underestimate the true impact of tariffs. Despite this shortcoming, most calculations of overall average tariff rates employ this second approach.

Calculating other border-related trade costs, especially non-tariff trade barriers, is considerably more difficult. In his study, Patrick Messerlin converts the non-tariff barriers into a tariff equivalent (Messerlin 2001). For quotas, Messerlin uses direct information from case studies to do the conversion. For the antidumping measures, he either directly converts them to tariff-equivalents or uses the ratio of the “dumping” price to the standard world price to convert the measures to tax equivalents.

These different measures are summed to an overall tariff equivalent and then combined with the average tariff rate to yield an estimate of border-related trade costs imposed by government policy. For border-related trade costs not related to government policy, economists generally rely on a combination of direct and indirect measurement based on the gravity model. For example, the costs of not sharing a common currency or a common language, as well as security costs and information costs, are calculated using the gravity model. In its simplest form, the gravity model is a statistical relationship that seeks to explain trade between two countries (bilateral trade) by three forces: the economic sizes of the two countries and the distance between them.

Economists perform a statistical analysis called a regression in order to obtain an estimate, for example, of the effect of an increase in distance on trade flows. More sophisticated versions of the gravity model include additional variables to further explain bilateral trade flows. In our context, the additional variables capture whether the two countries share a common currency, language, border, trade agreement, or legal system. While the lack of a common currency, for example, will not show up as a direct add-on to the price of the imported good as does a tariff, it will still reduce trade. The gravity regression provides a statistical means for measuring the tariff-equivalent of this reduction in trade.

International Transport Costs The four primary modes of transport are boat, rail, truck, and airplane. The

two key transport costs are direct freight, or shipping, costs and travel time. Exporters must decide on the most efficient mode (or combination of modes) of transport for their goods, balancing per unit shipping costs and travel time. In general, transport by air is more expensive in terms of freight costs but cheaper in terms of time. In addition, countries with poorly developed infrastructure (for example, roads, airports, and ports) will generally have higher freight costs compared with countries that have large stocks of infrastructure.

Anderson and van Wincoop explore research on measuring freight costs, where shippers and handlers are interviewed, industry trade journals are examined,

Page 381: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

381

and customs data are analyzed (Anderson and Wincoop 2004). Customs data provide both total imports including freight charges and total imports excluding freight charges. These customs data facilitate the calculation of total freight charges associated with importing. Anderson and van Wincoop ultimately draw from an article by David Hummels for a measure of international transport costs because he incorporates time into transportation costs (Hummels 2001). In his article, Hummels develops methodologies to translate time costs into dollars, from which the costs can then be expressed as a percentage of the value of the good transported. Then, the freight costs and the time costs can be totaled to yield an overall measure of international transport costs.

Estimates of trade costs Tariffs To arrive at a single overall tariff measure for a country, economists

typically calculate average tariffs according to the trade-weighted method discussed above. Average tariffs can differ across countries for a number of reasons, but the most obvious and basic reason is that tariff rates on individual goods are higher in one country than in another. Anderson and van Wincoop report that in 1999, this trade-weighted average tariff rate ranged from 0 to 30 percent across different countries (Anderson and Wincoop 2004). They find that developed countries’ tariffs tended to be considerably lower than tariffs in developing countries: Developing countries tend to have tariffs of more than 10 percent, while developed countries’ tariffs are in the range of 0 to 5 percent. While average tariffs in developed countries are low, there is some variation between countries, as the following numbers from Anderson and van Wincoop indicate. At the low end in 1999, Switzerland, Hong Kong, and Singapore had 0 percent tariffs. At the high end, Australia and Canada had average tariffs of about 4.5 percent. In between were New Zealand and the major advanced economies, including Japan, the United States, and the European Union (EU), which had average tariffs of about 2 to 3 percent.

Non-tariff Barriers Traditionally, the tendency has been to apply non-tariff barriers broadly to

goods in a few sectors, as Anderson and van Wincoop show using United Nations Data. For example, non-tariff barriers in 1999 were applied, respectively, to 74 percent, 71 percent, and 39 percent of the categories of goods in the food, textiles, and wood-related sectors. This contrasts with the overall picture of non-tariff barrier coverage in 1999, where only 1.5 percent of all goods were protected by such barriers. Additionally, there has been a rise in other types of non-tariff barriers, most notably anti-dumping actions. If these anti-dumping actions were included in the non-tariff barriers, the share of all goods protected increases to 27.2 percent in 1999. Incorporating all of these types of trade policy barriers into models, researchers have found that for the EU in 1999, tariffs and non-tariff barriers can be translated into a 7.7 percent “tax” on industrial goods. In light of

Page 382: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

382

the tariff numbers presented above, this estimate indicates that for the EU, at least, non-tariff barriers exert more of a tax than do tariffs.

Other Border-Related Barriers Using the gravity model described above, a number of researchers have

been able to estimate, for developed countries, the indirect trade costs at national borders. Anderson and van Wincoop summarize the main findings as follows (Anderson and Wincoop 2004): The costs of not sharing the same language are roughly 7 percent of the value of the goods traded. The cost of employing different currencies is about 14 percent. Information costs are 6 percent. Security costs are 3 percent. Overall, these non-policy border related costs equal 33 percent. Note that the combined effect is not obtained by simply adding up each border cost. Rather, because each border cost is applied to the total value of trade inclusive of all other border costs, a multiplicative formula must be used: (1.07)*(1.14)*(1.06)*(1.03)-1 = 0.33 (or 33 percent). Adding government policy barriers to these barriers yields a total border-related trade cost of (1.33)*(1.077)-1 = 0.44 (or 44 percent).

International Transport Costs Anderson and van Wincoop report results on transport costs from another

article by David Hummels (Hummels 2001). Using U.S. national customs data to get detailed data on transport costs and then calculating a simple average across all of the costs, Hummels obtains a freight transport cost estimate of 10.7 percent. Anderson and van Wincoop also report results from Hummels on-time costs (Hummels 2001). As of 1998, about half the value of U.S. exports are shipped by air. Hummels imputes a willingness to pay for saved time and translates that into a percentage of the value of the goods shipped. His estimate of U.S. time costs is 9 percent. Combining the freight costs and the time cost estimates yields a total transport cost of (1.107*1.09-1) = 0.21, or 21 percent of the price of the good at the factory gate. To summarize, Anderson and van Wincoop list two main sources of trade costs (Anderson and Wincoop 2004): border barriers and international transport costs. They then draw on the existing empirical research to obtain a rough approximation of each of these costs for the United States, as well as an approximation of the overall costs. All border barriers, including tariffs, non-tariff barriers, and non-policy barriers, add up to a 44 percent “tax” on imports. Transportation costs are an additional 21 percent. Combining these costs — again using the multiplicative formula — yields the final overall tax-equivalent international trade cost of 74 percent of the factory gate price.

Conclusion Globalization has many facets. One of the most important is the enormous

increase in international trade. Over the past 40 years, world exports as a share of output have doubled to almost 25 percent of world output. However, despite globalization and the increasing share of output that is exported and imported internationally, significant barriers to international trade still exist.

The United States is the world’s largest economy, yet its output is still less than one-third of the world total. If there were no costs to international trade – if it

Page 383: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

383

were as costless to ship goods to Europe and China as it is to send an e-mail – most existing trade theories would predict that the United States would export about two-thirds of its output. In fact, exports are only about 10 percent of U.S. GDP. From the sharp divergence of the theory’s prediction and the actual data, we can infer that costs to international trade are quite high. Anderson and van Wincoop’s article shows that non-policy barriers account for the vast majority of total trade costs. Policy barriers, such as tariffs and quotas, play a smaller role. Will these non-policy and policy barriers ever be completely eliminated? The answer certainly is no. It is not possible that the economists’ idealized world of frictionless trade in which trade costs and barriers are zero will ever be realized.

For the world’s developed economies, however, significant reductions in trade costs and increases in trade can come from technological improvements that reduce international transportation costs, or from long-run policy changes, such as policies to reduce currency and information costs (or language and cultural barriers). One example is the recent adoption of a single currency, the euro, by 12 nations within Europe in 1999. Between 2000 and 2005, euro-area trade increased by 10.3 percent, which was larger than the increase between 1993 and 1998 (8.3 percent). This is consistent with (but not proof of) the notion that the adoption of the euro reduced trade costs, thus increasing trade. In addition, Anderson and van Wincoop show that for certain categories of goods, policy barriers have been strongly persistent over time. If these barriers were to be reduced significantly or eliminated, this would further increase international trade.

Bibliography Anderson J.E. and Wincoop E., 2004, “Trade Costs”, Journal of Economic

Literature, 42, september, p. 692-751; Hummels, D., 2001, Time as a Trade Barrier, manuscript, Purdue

University; Hummels, D., 2001, Toward a Geography of Trade Costs, manuscript,

Purdue University; Messerlin P., 2001, Measuring the Cost of Protection in Europe, Institute

of International Economics: Washington, D.C.; Rauch J.E. and Trindade V., 2002, “Ethnic Chinese Networks in

International Trade” , Review of Economics and Statistics, 84:1, p. 116-29; Smith A., 1976, An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of

Nations, Edwin Cannan; *** United Nations Conference on Trade and Development’s Trade

Analysis & Information System: TRAINS, and general insight from the work of Jon Haveman.

Page 384: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

384

INDEPENDENłA BĂNCII CENTRALE ÎN ECONOMIA CONTEMPORANĂ

Bogdan Căpraru Universitatea Al. I. Cuza Iaşi

Bd. Carol I nr. 22, corp C, et. 6, C801a, Iaşi, cod 700505 E-mail: [email protected]

Abstract

In this paper we try to underline the importance of central bank independence (CBI) for the economic environment. We analyze the literature regarding the concept and measurement of central bank independence and the implications of this phenomenon in the economy. Also we make some considerations about the limit of actual researches and we propose some changes in the construction of CBI indicators.

Keywords: central bank independence, impact, indicators, economic environment 1. Introducere Ca urmare a schimbărilor din mediul economic, problema independenŃei

băncilor centrale a stârnit multe controverse în ultimele decenii. Principiul independenŃei nu este nou, el fiind susŃinut cu vehemenŃă de şcoala liberală clasică, J. B. Say văzând pericolul intervenŃiei statului. Primele preocupări vizând independenŃa băncii centrale au fost întâlnite la Kydland şi Prescott (Kydland & Prescott 1977), care puneau accentul pe credibilitatea băncii centrale şi la preocupările ei de a avea o inflaŃie scăzută. Barro şi Gordon (Barro & Gordon 1983) continuă aceste preocupări, iar Rogoff (Rogoff 1985) analizează problema inconsistentei temporale.

Actualmente, polemicile sunt dirijate, în primul rând, în ceea ce priveşte gradul de independenŃă pe care ar trebui să-l deŃină autoritatea monetară faŃă de guvern, însă, după înŃelesul Cartei de la Geneva, nu trebuie neglijată nici dependenŃa faŃă de grupările private (companii, bănci etc.).

De asemenea, conform opiniei unor economişti, independenŃa băncii centrale constă în persistenŃa acesteia în a-şi orienta politica monetară către obiectivul de stabilitatea a preŃurilor, ca singur obiectiv sau prim obiectiv (Bernhard 2005).

Preocupările privind independenŃa băncii centrale, atât în plan ştiinŃific, cât şi în plan practic, au apărut mai pregnant în anii ’90, datorită existentei unor factori globali şi regionali: adoptarea de tot mai multe Ńări a obiectivului privind stabilitatea preŃurilor; liberalizarea mişcării capitalurilor pe plan internaŃional; căderea Sistemului Monetar European, performanŃele Bundesbank, ca reper de bancă independentă, în asigurarea stabilităŃii financiare şi a preŃurilor; Tratatul de la Maastricht, care impunea ca precondiŃie pentru intrarea în Uniunea Europeană şi zona euro independenŃa băncii centrale, stipulată în statutul băncii centrale;

Page 385: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

385

reformarea băncilor centrale ale statelor foste socialiste impunea existenŃa unui anumit grad de independenŃă a băncii centrale, cu implicaŃii majore în creşterea gradului de funcŃionalitate a economiei etc (Cukierman 2005).

Cei care susŃin ideea unei independenŃe sporite a băncii centrale faŃă de guvern au în vedere aspectele legate de credibilitatea acestei instituŃii în îndeplinirea obiectivului de stabilitate a preŃurilor.

În condiŃii de independenŃă sporită a autorităŃii monetare, obiectivele pe termen lung ale băncii centrale ar fi îndeplinite la un cost economic real minim de tehnocraŃi independenŃi (neimplicaŃi din punct de vedere politic), deoarece s-ar adopta decizii adecvate pe termen lung, nesupuse presiunilor inflaŃioniste ale guvernelor. Practic, fenomenul inconsistenŃei temporare nu s-ar regăsi, publicul larg stabilindu-şi expectaŃiile inflaŃioniste în concordanŃă cu obiectivele ferme, declarate în condiŃii de transparenŃă de către autorităŃile monetare. In acest context, soluŃia nu este decât de ordin psihologic.

Avantajul primordial care s-ar desprinde dintr-un grad mai ridicat de independenŃă decurge din imposibilitatea guvernelor de a recurge la emisiuni inflaŃioniste de monedă pentru a-şi acoperi deficitele fiscale sau de a îndeplini obiective populiste pe termen scurt. E ştiut faptul că autorităŃile guvernamentale apelează adesea la banca centrală pentru a susŃine întreprinderile neeficiente de stat sau pentru a acorda “facilităŃi” şi “protecŃie socială” în perioadele preelectorale.

Cu toate acestea, există păreri legate de faptul că banca centrală nu poate fi întru-totul independentă, deoarece, aceasta nu este niciodată independentă de programele guvernelor (Ngendakumana 2001). Puterea executivă dispune întotdeauna de mijloace oficiale de a influenŃa politica monetară şi, în caz extrem, acesta poate modifica oricând statutul băncii de emisiune.

Cei care critică independenŃa băncii centrale cred că e cu totul nedemocratic să considerăm faptul că oficialităŃile alese nu pot judeca politica monetară. Politicile monetare şi fiscale ar trebui să fie integrate, dar o integrare adecvată nu se poate realiza, susŃin oponenŃii independenŃei, decât printr-un proces de consultare informală. Astfel, între componentele specifice politicii economice a statului trebuie să exista coerenŃă şi compatibilitate.

2. ModalităŃi de cuantificare a gradului de independenŃă al băncii

centrale Gradul de independenŃă al băncii de emisiune poate fi apreciat conform

mai multor puncte de vedere. În ceea ce priveşte acest grad de independenŃă, trebuie făcute anumite deosebiri între a fi independentă în stabilirea obiectivelor şi a fi independentă în folosirea instrumentelor de politică monetară (Mishkin 2000).

IndependenŃa în stabilirea obiectivelor de politică monetară reprezintă abilitatea băncii centrale în a-şi stabili singură obiectivele finale de politică monetară, în timp ce independenŃa în alegerea instrumentelor de politică monetară constă în capacitatea băncii centrale de a alege singură instrumentele de politică monetară pentru atingerea obiectivelor stabilite, inclusiv restricŃiile cu privire la finanŃarea deficitelor bugetare. Având în vedere principiile democraŃiei, publicul

Page 386: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

386

larg trebuie să aibă capacitatea de a controla acŃiunile de politică economică ale statului şi modalitatea de a realiza acest deziderat se realizează prin intermediul autorităŃilor guvernamentale, alese prin vot democratic.

În consecinŃă, banca centrală nu poate fi independentă în ceea ce priveşte stabilirea obiectivelor finale de politică monetară. Acestea sunt stabilite prin mandat dat de către guvern băncii centrale. Politica monetară a statului trebuie să se integreze într-un mixt de politici economice, stabilite de către guvern. Banca centrală trebuie să Ńină cont de politica economică generală promovată de guvern, deoarece acesta reprezintă dorinŃa agregată a publicului larg, materializată prin vot şi alegerea unei formaŃiuni politice care să guverneze.

O bancă centrală care este lipsită de suportul publicului larg, nu va mai putea beneficia de independenŃă şi de eficienŃă în obŃinerea obiectivelor sale. Pe de altă parte, guvernul trebuie să Ńină cont de faptul că stabilitatea preŃurilor trebuie să reprezinte o preocupare pe termen lung, pentru a evita apariŃia fenomenului inconsistenŃei temporale.

O dată însărcinată banca centrală, prin mandat legislativ, pentru urmărirea stabilităŃii preŃurilor, va fi foarte greu pentru guvernanŃi de a propulsa presiuni asupra acesteia, de a promova obiective pe termen scurt populiste, care să ducă la o politică monetară expansionistă din punct de vedere al masei monetare în circulaŃie şi care să contravină obiectivelor fixate de stabilitate a preŃurilor. Trebuie să se evite situaŃiile de stabilire a obiectivelor pe termene scurte, de o lună sau trimestru, avându-se în vedere perioade de cel puŃin un an.

Pentru a avea rezultate corespunzătoare în urmărirea obiectivelor de politică monetară, banca centrală trebuie să beneficieze, pe de altă parte, de independenŃă în stabilirea instrumentelor de politică monetară. Astfel, se vor evita situaŃiile de apariŃie a fenomenelor de inconsistenŃă temporală şi a conflictelor în stabilirea priorităŃilor pe termen scurt între şomaj şi inflaŃie.

PerformanŃele economiilor Ńărilor industrializate dovedesc faptul că independenŃa băncii centrale, combinată cu susŃinerea publicului larg în obŃinerea obiectivelor de stabilitate a preŃurilor, are eficienŃă maximă. Banca centrală e conştientă de responsabilitatea sa şi de limitele independenŃei sale şi prin faptul că poate fi subiectul unor schimbări legislative, în urma cerinŃelor publicului larg.

Prin stabilirea de către guvern împreună cu banca centrală a obiectivelor de politica monetară, se poate fixa foarte uşor un reper al performanŃelor acesteia din urmă. Sigur, banca centrală nu este singura responsabilă de atingerea Ńintelor propuse, însă acŃiunile de politică monetară, instrumentele folosite, au un rol primordial.

Gradul de independenŃă al băncii de emisiune poate fi apreciat şi din alte puncte de vedere: după forma de proprietate a capitalului său social, după atribuŃiile legale ale băncii centrale, după modul de numire a cadrelor de conducere, după existenŃa sau nu a reprezentanŃilor guvernului în organismele de conducere ale băncii centrale, după reprezentarea băncii centrale în guvern, după restricŃiile în ceea ce priveşte abilitatea guvernului de a penaliza conducerea băncii centrale etc..

Page 387: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

387

Banca centrală, prin guvernatorul acesteia, e obligată să prezinte rapoarte de activitate periodic în faŃa Guvernului sau a Parlamentului. TransparenŃa şi comunicarea sunt foarte importante pentru reuşita acŃiunilor sale. Cunoaşterea şi înŃelegerea măsurilor de politică monetară, potenŃează posibilitatea atingerii obiectivelor propuse, prin intermediul expectaŃiilor acestora, care sunt incluse în procesul stabilirii preŃurilor şi a veniturilor. În acest fel vor fi întărite independenŃa şi credibilitatea băncii centrale, ca element de feed-back.

Pornind de la diversele opinii în ceea ce priveşte definirea noŃiunii de independenŃă a băncii centrale, acestea pot fi sintetizate prin structurarea conŃinutului acesteia pe următoarele componente: independenŃă statutară, independenŃă în fixarea obiectivelor şi a setului de instrumente, independenŃă financiară şi bugetară, independenŃă personală (Dardac 2005).

IndependenŃa din punct de vedere statutar presupune ca aceasta să fie menŃionată expres în statutul băncii centrale. Asemenea practică este utilizată în special în Ńările unde există instabilitate a cadrului legislativ, pentru a întări credibilitatea.

IndependenŃa în fixarea obiectivelor şi a setului de instrumente de politică monetară se referă la capacitatea băncilor centrale în a se concentra cu precădere asupra unui singur obiectiv major, de regulă, stabilitatea preŃurilor, precum şi de libertatea în alegerea şi utilizarea instrumentelor de politică monetară, necesare pentru înfăptuirea obiectivului stabilit.

IndependenŃa financiară şi bugetară a băncii centrale are în vedere măsura în care banca centrală deŃine resurse proprii necesare acoperirii cheltuielilor cu activitatea proprie, precum şi măsura în care este interzisă acordarea de credite pentru sectorul public. IndependenŃa bugetară presupune autonomia băncii centrale în determinarea veniturilor şi cheltuielilor proprii, fără acordul puterii politice.

IndependenŃa personală a băncii centrale se referă la diferite aspecte cu privire la statutul guvernatorului şi a celorlalte persoane cu responsabilităŃi în conducerea băncii centrale: alegerea membrilor Consiliului de administraŃie, procedurile de numire şi de demitere din funcŃie, durata mandatului, cerinŃele de pregătire şi competitivitatea profesională, situaŃiile de incompatibilitate etc. Gradul de independenŃa este cu atât mai mare, cu cât intervenŃia factorului politic este mai mic în ceea ce priveşte alegerea guvernatorului şi a membrilor Consiliului de administraŃie.

Având în vedere complexitatea conceptului de independenŃă a băncii centrale, precum şi diversitatea în aprecierea gradului de independenŃă, au există preocupări intense în măsurarea cantitativă a acestuia, prin intermediul indicilor, Ńinând cont de o serie de criterii. Astfel, se poate distinge un grad de independenŃă legală, economică şi politică a băncii centrale.

Primele încercări de construcŃie a unui indice a fost cel construit de Bade şi Parkin (Bade & Parkin 1982), care viza independenŃa politică a băncii centrale faŃă de guvern, pentru un eşantion de 12 Ńări (BP index).

Grilli, Masciandaro şi Tabellini (Grilli et all. 1991) propun un indice (GMT index), mai complex, compus din doi subindecşi care măsoară, pe de o

Page 388: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

388

parte, independenŃa politică şi, pe de altă parte, independenŃa economică a băncii centrale. Subindexul ce măsoară independenŃa politică urmăreşte 8 variabile cu privire la numirea conducerii băncii centrale, relaŃia între consiliul de administraŃie şi guvern etc. IndependenŃa economică este definită de aceştia ca reprezentând abilitatea utilizări instrumentelor de politică monetară fără nici o restricŃie, iar subindexul utilizat în comensurarea acesteia urmăreşte 7 elemente, ca de exemplu: rolul băncii centrale în finanŃarea deficitului bugetar, restricŃiile cu privire la utilizarea instrumentelor de politică monetară, cum ar fi dobânda de reescont şi operaŃiunile de open-market. Acest indice a fost reconsiderat pentru un eşantion 40 de Ńări în 1993 şi 2003 de Arnone, Laurens şi Segalotto (Arnone et all. 2005).

Alesina (1989) evaluează independenŃa legală a băncii centrale pe perioada 1973-1986 pentru un grup de 17 Ńări dezvoltate. În 1991 îl dezvoltă împreună cu Grilli, luând în calcul şi independenta economică şi politică, iar în 1993 îl reconsideră împreună cu Summers, pornind de la media dintre indicii calculaŃi de Bade şi Parkin/Alesina şi cei calculaŃi de Grilli, Masciandaro şi Tabellini (Alesina & Summers 1993).

Cukierman (Cukierman 1992) propune o variantă de index mult mai cuprinzătoare (LVAW index), care surprinde 16 elemente, împărŃite în patru grupe: variabile ce urmăresc statutul guvernatorilor, variabile ce urmăresc formularea politicilor, a obiectivelor băncii centrale şi limitarea în termeni de creditare. Indexul a fost îmbunătăŃit, în acelaşi an, împreună cu Webb şi Neyapti şi aplicat asupra altor subgrupe de Ńări (Cukierman et all. 1992). Apoi, în 2002, Cukierman împreună cu Miller şi Neyapti extinde indexul şi îl adaptează pentru un grup de 26 de Ńări foste socialiste (Cukierman et all. 2002). În 2005 este aplicat de Jacome şi Vazquez pe un grup de 24 de Ńări din America latină şi Caraibe (Jacome & Vazquez 2005).

De Haan şi Kooi (de Haan & Kooi 1998) propune un index de măsurare a independenŃei politice a băncii centrale, prin calculul ratei de schimbare a guvernatorilor pentru o anumită perioadă de timp (TOR) (de Haan & Kooi 1998). Lybek (1999) abordează şi problema responsabilităŃii băncii centrale printr-un index propriu aplicat pentru 15 Ńări din fosta Uniune sovietică (Lybek 1999).

3. ImplicaŃiile gradului de independenŃă al băncii centrale asupra

mediului economic Preocupările din studiile întreprinse în domeniul independenŃei băncii

centrale urmăresc interrelaŃia între acest fenomen şi mediul economic, prin cuantificarea corelaŃiei dintre gradul de independenŃă al băncii centrale şi o serie de variabile economice, cum ar fi inflaŃia, creşterea economică, deficitul bugetar etc.

Cele mai multe studii au fost făcute în direcŃia examinării relaŃiei dintre independenŃa băncii centrale şi inflaŃie. Astfel, studiile întreprinse de Alesina şi Sammers (1993), Grilli, Masciandaro şi Tabellini (1991), Cukierman, Webb şi Neyapti (1992), de Haan and Kooi (1998) sugerează faptul că, pentru Ńările dezvoltate, inflaŃia şi independenŃa legală sunt corelate negativ. În cazul Ńărilor în

Page 389: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

389

curs de dezvoltare, nici inflaŃia, nici creşterea economică nu sunt corelate cu independenŃa legală. În schimb, gradul de independenŃă calculat funcŃie de rata de schimbare a guvernatorilor şi de vulnerabilitatea politică este corelată negativ cu inflaŃia.

În urma unui studiu făcut asupra unor Ńări foste socialiste, Cukierman, Miller şi Neyapti (2002) au constatat că în perioada incipientă a lansării liberalizării economice, nu exista nici o corelaŃie între independenŃa legală şi inflaŃie, aceasta manifestându-se însă ulterior, după ce s-au făcut progrese pe planul reformei.

Jacome şi Vazquez (2005), urmărind corelaŃia între independenŃa legală şi inflaŃie pe un eşantion de Ńări din America Latină şi Caraibe, în perioada anilor ’90, au constat că există asemenea corelaŃie, de factură negativă (Jacome & Vazquez 2005). La aceleaşi concluzii a ajuns şi Gutierrez în condiŃii de analiză asemănătoare, rezultatele cercetării sale indicând faptul că Ńările care au avut cuprinsă în statut independenŃa legală au înregistrat nivele mai reduse de inflaŃie faŃă de cele care nu au avut specificat acest lucru (Gutierrez 2003).

Pornind de la existenta unei corelaŃii între cele două variabile: gradul de independenŃă şi inflaŃia, se pune problema determinării relaŃiilor de cauzalitate dintre acestea. Studiile relevă concluzii contradictorii din acest punct de vedere. Jacome si Vazques nu au descoperit nici o relaŃie de cauzalitate pornind de la independenta legală ca factor determinant asupra inflaŃiei.

Din perspectiva independenŃei băncii centrale calculată pornind de la rata de schimbare a guvernatorilor, Cukierman o consideră ca factor determinat asupra inflaŃiei, fiind de părere că în multe cazuri există o relaŃie de dublă cauzalitate între gradul de independenŃă al băncii centrale şi inflaŃie.

Posen conchide că, corelaŃia între gradul de independenŃă al băncii centrale şi inflaŃie există datorită unui al treilea factor, care ar putea fi cultura şi tradiŃia în menŃinerea stabilităŃii monetare dintr-o Ńară, eforturile în cadrul politicilor de stabilizare etc (Posen 1995). łările în tranziŃie, candidate la Uniunea Europeană, pot fi un exemplu în acest sens. În cazul acestora, performanŃele asupra inflaŃiei au fost dobândite în urma unor politici de stabilizare eficiente, în condiŃiile unei independente legale stabilite prin standarde ale Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte relaŃia între gradul de independenŃă şi creşterea economică, majoritatea studiilor relevă inexistenŃa unei corelaŃii între aceste variabile.

Cukierman, Kalaitzidakis, Summers şi Webb apreciază că între independenŃa legală şi rata de creştere a PIB pe cap de locuitor nu există nici o corelaŃie, însă un înalt grad de independenŃă măsurat pe baza vulnerabilităŃii la influenŃele politice şi a ratei de schimbare a guvernatorilor şi creşterea economică are un impact pozitiv asupra creşterii economice. De asemenea, aceştia determină în unele cazuri faptul că în condiŃii de rată ridicată de schimbare a guvernatorilor scade preferinŃa pentru investiŃii şi, astfel, scade rata de creştere economică (Cukierman et all. 1993).

Page 390: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

390

Pornind de la aceleaşi preocupări, Alesina şi Summers (1993), studiind impactul independenŃei băncii centrale asupra creşterii economice asupra unui eşantion de 18 Ńări dezvoltate pentru perioada 1955-1988, nu au găsit o corelaŃie semnificativă între aceste variabile. Concluziile acestora subliniază concepŃia privind neutralitatea banilor şi importanŃa evitării inconsistentei temporale a politicilor monetare – în absenŃa controlului politic, banca centrală poate obŃine o inflaŃie scăzută fără a afecta creşterea economică (Alesina & Summers 1993).

De Haan şi Kooi (1998) folosind rata de schimbare a guvernatorilor ca şi indicator de măsurare a independenŃei băncii centrale a urmărit corelaŃia acestuia cu rata de creştere economică, rata de creştere a investiŃiilor şi deficitul bugetar. Vis a vis de aceste variabile economice aceştia nu au găsit o relaŃie de corelaŃie semnificativă cu gradul de independenŃă a băncii centrale (de Haan & Kooi 1998).

În aceeaşi ordine de idei, Sikken şi de Haan (1998) au încercat să evalueze o relaŃie de corelaŃie între independenta băncii centrale şi deficitul bugetar, folosind o estimare econometrică pe un eşantion de Ńări dezvoltate în perioada 1950-94 şi luând în calcul trei subindecşi de măsurare a independentei băncii centrale: independenŃa legală, rata de schimbare a guvernatorilor şi limitări privind relaŃiile de creditare a statului. Şi în cazul acestui studiu nu s-a găsit o legătura clară între deficitul bugetar şi independenŃa băncii centrale (Sikken & de Haan 1998).

În schimb, studiile lui Alesina şi Summers (1993) şi Cukierman, Kalaitzidakis, Summers şi Webb (1993) au determinat faptul că în Ńările cu grad de independenŃă legală ridicată, variabilitatea ratelor de dobândă nominală şi reală este redusă, iar dobânda reală pentru depozite este ridicată.

Armonizarea legislaŃiei bancare româneşti cu acquis-ul comunitar a condus la o creştere a gradului de independenŃă a băncii centrale. Totodată, începând cu iulie 2005, România are ca regim de politică monetară Ńintirea inflaŃiei, ceea ce îi conferă o independenŃă sporită faŃă de guvern. Analizând gradul de independenŃă al Băncii NaŃionale a României, folosind indicele Grilli, Masciandaro şi Tabellini (1991) la nivelul lunii decembrie 2007, am înregistrat 12 puncte din maxim 15, ceea ce denotă faptul că banca centrală a Ńării noastre are un grad de independenŃă ridicat.

4. Concluzii şi propuneri Pornind de la rezultatele cercetărilor anterioare, am putea considera faptul

că între inflaŃie şi gradul de independenŃă a băncii centrale există o corelaŃie. O relaŃie de dublă determinare s-ar manifesta în condiŃiile în care inflaŃia scăzută ar coabita cu un grad de independenŃă ridicat, ca şi condiŃii date.

Cea mai relevantă relaŃie de determinare pornind de la independenŃa băncii centrale ca factor de scăderea a inflaŃiei este cea care are în vedere rata de schimbare a guvernatorilor ca modalitate de apreciere a gradului de independenŃă.

IndependenŃa băncii centrale rezolva problema inconsistentei temporale, lucru care are un impact pozitiv în ceea ce priveşte reducerea şi menŃinerea ratei inflaŃiei la nivele reduse.

Page 391: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

391

Însă, între gradul de independenŃă a băncii centrale, pe de o parte, şi dezvoltarea economică, pe de altă parte, studiile întreprinse nu au găsit o corelaŃie clară, dar, Ńinând cont de efectele pozitive asupra inflaŃiei, independenŃa băncii centrale poate influenŃa în mod indirect creşterea economică şi creşterea investiŃiilor prin existenŃa unui climat monetar stabil. În mod vădit, investitorii străini nu Ńin cont de gradul de independenŃă al băncii centrale atunci când iau decizia de a investi, ci mai degrabă de performanŃele acesteia în menŃinerea stabilităŃii preŃurilor şi a celei financiare.

Acelaşi lucru poate fi luat în considerare şi în ceea ce priveşte lipsa unei corelaŃii între independenŃa băncii centrale cu deficitul bugetar. IndependenŃa băncii centrale nu este singurul factor determinant în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar, dar poate fi o condiŃie în ceea ce priveşte nivelul acestuia din punct de vedere al posibilităŃilor de finanŃare prin monetizării datoriei publice, utilizând emisiunea inflaŃionistă ca resursă financiară publică extraordinară. În final efectele converg tot spre asigurarea unui nivel stabil al inflaŃiei.

Considerăm că rezultatele din prezent privind determinarea implicaŃiilor independenŃei băncii centrale sunt insuficiente. În primul rând preocupările în ceea ce priveşte independenŃa băncii centrale au apărut mai pregnant începând cu anii ’90, iar asumarea unui anumit grad de independenŃă în practică de către băncile centrale s-a făcut treptat şi diferit de la o Ńară la alta.

Analiza pentru Ńările foste comuniste nu poate folosi date decât după perioadele în care economiile acestor Ńări au ajuns la un grad de funcŃionalitate şi liberalizare economică relevant. Până la momentul schimbării tipului de organizare economico-socială, prin trecerea de la planul centralizat la economia de piaŃă, băncile centrale ale acestor state au avut un comportament total diferit.

Apoi, multe dintre aceste Ńări au abordat problema independenŃei doar formal, prin înscrierea în statut a unor specificaŃii în acest sens, iar în plan concret politicul a avut influenŃe puternice prin utilizarea altor căi (numirea guvernatorilor, alegerea membrilor consiliului de administraŃie etc.).

De asemenea, o serie de bănci centrale s-au înfiinŃat în urma unor modificări la nivel geopolitic, prin apariŃia de noi state sau desprinderi din uniuni de state (ca de exemplu fostele state din Uniunea Sovietică, Yugoslavia, Cehoslovacia etc.), ceea ce face dificilă analiza gradului de independenŃă în timp.

O altă problemă ar fi metodologia de determinare a gradului de independenŃă, modul de construire al indecşilor, a criteriilor ce stau la baza determinării lor. Unele criterii Ńin de grupele de Ńări: dezvoltate, în curs de dezvoltare, foste socialiste etc., ceea ce face imposibilă comparabilitatea între acestea. Studiile efectuate folosesc în puŃine cazuri indecşi complecşi, care să surprindă mai multe tipuri de abordare a independenŃei, gradul de sintetizare fiind uneori redus şi incomplet.

Considerăm, de asemenea, abordarea conceptului de independenŃă a băncii centrale doar cu referire la relaŃia cu autoritatea guvernamentală şi cu politicul ca fiind insuficientă. În condiŃiile globalizării financiare şi a dezvoltării instituŃiilor financiare ca forŃe economice, ar trebui să se Ńină seamă şi de independenŃa băncii

Page 392: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

392

centrale vis-a-vis de instituŃiile financiare naŃionale şi multinaŃionale private, cele suprastatale, autorităŃile monetare şi guvernamentale din alte Ńări, în special cele cu putere economică mare. A trata independenŃa băncii centrale doar prin prisma relaŃiei cu autoritatea guvernamentală din aceeaşi Ńară este insuficient atunci când dorim să urmărim interrelaŃia dintre banca centrală şi mediul economic.

Multe din băncile centrale îşi leagă monedele naŃionale de monedele altor Ńări, mai puternice, în scopul atingerii stabilităŃii monetare. Literatura de specialitatea face adesea diferenŃă între aranjamentele instituŃionale în acest sens şi independenŃa băncii centrale, considerând independenŃa băncii centrale ca alternativă la fixarea monedei naŃionale de o altă monedă (Cukierman 2005). Contrar acestor abordări, unele bănci centrale care au adoptat o forma sau alta de regim de politică monetară privind Ńintirea cursului de schimb au însuşit independenŃa băncii centrale din punct de vedere legal.

Regimurile de politică monetară axate pe Ńintirea cursului de schimb sunt vulnerabile la şocurile suferite de monedele de care s-au legat. Deciziile de politică monetară luate în Ńara de origine a monedei Ńintă se pot repercuta asupra comportamentului băncii centrale care a adoptat regimul de Ńintire a cursului de schimb. Mai mult decât atât, dacă politicul poate interveni în politica monetară a băncii centrale furnizoare a monedei Ńintă, atunci putem spune că există o dependenŃă a monedei băncii centrale ce Ńinteşte cursul de schimb de autoritatea guvernamentală din altă Ńară. Astfel, am putea invoca o dependenŃă a gradului de independenŃă a băncii centrale dintr-o Ńară, de gardul de independenŃă a altei bănci centrale.

În acest context, considerăm că ar fi de interes de luat în calcul ca şi criteriu în construirea indicelui de măsurare a gradului de independenŃă şi existenŃa sau nu a unor obiective privind Ńintirea cursului de schimb şi modalitatea în care este legată moneda naŃională a băncii în cauză de o anume monedă (de exemplu, în cazul consiliilor monetare, dependenŃa este mai ridicată decât în cazul unei flotări controlate în baza unei benzi de fluctuaŃie, mai mult sau mai puŃin largă).

În aceeaşi ordine de idei, poate fi invocată şi dependenŃa băncii centrale de influenŃele unei instituŃii financiare internaŃionale. De exemplu, acordurile statelor cu Fondul Monetar InternaŃional implică anumite influenŃe ale acestei instituŃii asupra derulării politicilor economice, în speŃă monetare, ale statului respectiv. Recomandările acestei instituŃii cu privire la deciziile de politică monetară, condiŃionările în ceea ce priveşte acordurile de finanŃare, scăderea rating-ului de Ńară şi schimbarea comportamentului investitorilor străini în cazul unor relaŃii tensionate cu acestea etc. sunt modalităŃi de imixtiune directă sau indirectă a FMI în comportamentul băncii centrale, în stabilirea obiectivelor şi instrumentelor de politică monetară.

Dereglementarea şi libera circulaŃie a capitalurilor au dus la creşterea forŃei marilor instituŃii financiare private, cu activitate la nivel naŃional sau internaŃional. Astfel, pot apărea divergente între obiectivele acestora de creştere a profitului şi cele ale băncilor centrale de menŃinere a stabilităŃii financiare şi a

Page 393: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

393

preŃurilor. Acest tip de dependenŃă este întâlnită în special în statele în curs de dezvoltare sau foste socialiste, unde, de asemenea, banca centrală poate fi dependentă faŃă de sistemul bancar naŃional, prin poziŃia de debitoare netă, în loc de împrumutător de ultimă instanŃă.

Pornind de la aceste considerente, propunem luarea în calcul ca şi criterii de stabilire a gradului de independenŃă a băncii centrale şi cele privind dependenŃa de activitatea instituŃiilor financiare internaŃionale şi cea a marilor instituŃii financiare private naŃionale sau internaŃionale, ca de exemplu: existenŃa sau nu a unor acorduri şi relaŃii cu FMI sau alte instituŃii supranaŃionale; implicarea sau nu a băncii centrale în activităŃi de supraveghere şi reglementare financiar-bancară; existenŃa sau nu a unor acorduri bilaterale sau multilaterale cu alte bănci centrale privind supravegherea instituŃiilor financiare cu activitate la nivel internaŃional; poziŃia sau nu de debitor net faŃă de sistemul bancar naŃional etc.

Bibliografie

Alesina, A; Summers, L., Central Bank Independence and Macroeconomic Performance: Some Comparative Evidence, Journal of Money, Credit and Banking, Vol. 25, Issue 2, May 1993, p. 151-162

Arnone M.; Laurens B.J.; Segalotto J.F., Measures of Central Bank Autonomy: Empirical Evidence for OECD and Developing Countries and EmergingMarket Economies", IMF Working Paper, April 2005

Bade R.; Parkin, M., Central Bank Laws and Monetary Policy”, University of Western Ontario, October 1988

Barro, R.; Gordon, D., 1983, Rules, Discretion, and Reputation in a Model of Monetary Policy, Journal of Monetary Economics, Vol.12, pp. 101-122

Bernhard, W., 2005, Banking on Reform. Political Parties and Central Bank Independence in the Industrail Democracies, The University of Michigan Press

Cukierman A., 1992, Central Bank Strategy, Credibility and Independence- Theory and Evidence. The MIT Press, Cambridge, MA.

Cukierman, A., 2005, Central Bank Independence and Monetary Policymaking Institutions - Past Present and Future, http://www.bcentral.cl/estudios/documentos-trabajo/pdf/dtbc360.pdf

Cukierman A.; WEBB, S.; NEYAPTI, B., 1992, Measuring The Independence of Central Banks and Its Effect on Policy Outcomes, The World Bank Economic Review, 6, 353-98, September 1992

Cukierman, A; Kalaitzidakis, P.; Summers, L; Webb S., 1993, Central Bank Independence, Growth, Investment and Real Rates, Carnegie-Rochester Conference Series on Public Policy, 39, Autumn , pp. 95-145,

Cukierman, A.; Miller, Geoffrey P.; Neyapti, B., 2002, Central Bank Reform, Liberalization and Inflation in Transition Economies – an International Perspective, Journal of Monetary Economics,Vol.49, pp 237-264,

Dardac, N., Barbu, T., 2005, Monedă, bănci şi politici monetare, EDP, Bucureşti

Page 394: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

394

De Haan, J.; Kooi, W. J., 2000, Does Central Bank Independence Really Matter?: New Evidence for Developing Countries Using a New Indicator, Journal of Banking & Finance, Elsevier, vol. 24(4), pp. 643-664, April 2000

Grili, V.; Masciandaro D.; Tabellini G., 1991, Political and Monetary Institutions and Public Finance Policies in the Industrial Countries”, Economic Policy, Vol. 13, p. 341-392,

Gutierrez, E., 2003, Inflation Performance and Constitutional Central Bank Independence: Evidence from Latin America and the Caribbean, IMF Working Paper, March 2003

Jacome L. I.; Vazquez, F., 2005, Any Link between Legal Central Bank Independence and Inflation? Evidence from Latin America and the Caribbean, IMF Working Paper 05/75, April 2005

Kydland, F.; Prescott, E., 1997, Rules Rather than Discretion: The Inconsistency of Optimal Plans”, Journal of Political Economy, Vol.85, pp. 473-490,

Lybek, T., 1999, Central Bank Autonomy, and Inflation and Output Performance in the Baltic States, Russia, and Other Countries of theFormer Soviet Union, 1995-1997, IMF Working Paper, No. 4/1999

Mishkin F.S., 2000, What Should Central Bank Do?, F.R.B. of St. Louis Review, november/december 2000

Ngendakumana, J., 2001, Parametrii independenŃei băncilor naŃionale în contextul stabilităŃii inflaŃiei, Revista FinanŃe, credit, contabilitate, nr. 5/2001

Posen, A., 1995, Central Bank Independence and Disinflationary Credibility: A Missing Link, Federal Reserve Bank of New York, Staff Reports,

Rogoff, K., 1985, The optimal Degree of Commitment to an Intermediate Monetary Target, Quarterly Journal of Economics, Vol.100 (4), pp. 1169-1189,

Sikken, B. J.; De Haan, J., 1988, Budget Deficits, Monetization and Central Bank Independence in Developing Countries”, Oxford Economic Papers, Vol.50, pp. 493-511.

Page 395: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

395

ACCOUNTING FOR LEASES

Doina Păcurari, Daniel Botez University of Bacau, Spiru Haret Street, no.8, Bacau, Romania,

[email protected]

Abstract The leasing operations, representing an alternative for the financing of the

companies, must carry on in a legal framework and must be accompanied by appropriate accounting treatment. From the accounting point of view, the treatment of leasing contracts is based on accounting national standards and, at the same time, on professional judgement.

As for the accounting national standards, we note that both completions of the standards, put in agreement with the European directives and applied since January 1st, 2006, contain stipulations with respect to recognition and accounting treatment of leasing operations. Furthermore, the latest completion introduces a new specification in the area of applying the principle of prevalence of the economics over legal and professional judgement: the lease-back operations.

Keywords: lease, substance, form, accounting Introduction

Long-term leasing has gained popularity over purchasing since the 1950s, at first in USA, then all over the world and offers some economic advantages when comparing to other forms of financing: a buyer can finance 100% its asset purchase while an acquisition by credit usually supposes an initial investment, the lease protects the buyer against asset obsoletion risk, the seller, lessor in a lease, benefits from a regular cash flow from the lease payments. Tax considerations also play a role in leasing, due to modifications both in lessor’s and lessee’s taxation.

In the first part of our paper we present the main accounting regulations in effect, concerning the lease. More precisely we take into consideration the regulations that were issued by the American standard-setter (the first in this field), by the International and the Romanian ones. The international standard is presented by comparing it to the American one, while the national standard is presented by comparing it mainly with the international one. Below we present, by means of an exemple, the way that finance lease contracts are accounted in Romania and the impact of lease classification and accounting on financial statements, both for the lessee and the lessor. Our paper ends with some remarks about the process of harmonizing the accounting regulations concerning the lease.

Page 396: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

396

1. Lease accounting regulation 1.1. FAS 13

The primary lease accounting regulation promulgated by the Financial Accounting Standards Board (FASB) is FAS 13, Accounting for Leases.

FAS 13 was issued in 1976 and provides guidance on accounting for leases by both lessors and lessees. The provisions of FAS 13 derive from the view that a lease that transfers substantially all benefits and risks incident to the ownership of property should be accounted for as the acquisition of an asset and the incurrence of a liability by the lessee and as a sale or financing by the lessor. This type of lease is called a capital lease. All other types of leases are accounted for as operating leases. Operating lease classification results in the lessee not recognizing any elements of the lease on its balance sheet but rental expense is recognized as it becomes payable.

A lessee classifies and accounts for a lease as a capital lease if, at its inception, the lease meets any of four criteria: F1) the lease transfers ownership of the property to the lessee by the end of the lease term; F2) the lease contains an option to purchase the property at a bargain price; F3) the lease term is 75% or more of the estimated economic life of the property; F4) the present value of the minimum lease payments (MLPs) at the beginning of the lease term is 90% or more of the fair value of the leased property.

A lease can be classified as an operating lease only when none of these criteria are met.

When a lease is classified as a capital lease, the lessee records it (both asset and liability) at an amount equal to the present value of the minimum lease payments over the lease term. The executory costs such as insurance, maintenance and taxes paid by the lessor are usually included in the MLP. The lessee also records the asset depreciation in a manner consistent with the lessee’s normal depreciation policy. Interest expense is accrued on the lease liability.

Lessee must disclose in notes to financial statements following information: ● future minimum lease payments separately for capital leases and operating leases, for each of the five succeeding years and the total amount thereafter • rental expense for each period that an income statement is reported. The lessor removes the leased asset from its balance sheet and records a receivable equal to the sum of the expected minimum lease payments.

Two types of leases are important from the lessor’s point of view: sales-type lease and direct financing lease. In the sales-type lease case the cost of the leased asset is different from its fair market value at the date it is leased. The lessor records a sale, cost of goods sold, gross profit at the time the lease is executed and lease revenue over the life of the lease equal to its unearned revenue when the lease is signed. The lessor in direct-financing lease is acting like a bank. It purchases the asset from the manufacturer and leases it directly to the customer. In this case, the value of the lease (present value of the lease payments receivable) is equal to the

Page 397: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

397

cost of the asset purchased and no sale or gross profit is recorded. Instead, lessor recognizes lease income gradually over life of the lease (Wild et all. 2007).

When a lease is classified as an operating lease, the leased asset remains on the lessor balance sheet and the rent payments are treated as income when received. The lessor continues to record depreciation expense on the leased asset. 1.2.IAS 17

The lease accounting regulation promulgated by the International Accounting Standards Board (IASB) is IAS 17, Leases.

Because IAS 17 does not significantly differ from FAS 13 we shall present IAS 17 only by pointing the main resemblances with FASB standard and also the main distinctions. 1)Lease classification

Typology of lease operations, from the lessee’s point of view, is the same as in FAS 13. Thus, IAS 17 classifies a lease as a finance lease (corresponding to FASB’s capital lease) if it transfers substantially all the risks and rewards incidental to ownership. Otherwise, the lease is classified as operating one. Risks include the possibility of losses from idle capacity or technological obsolescence and variations in return because of changing economic conditions. Rewards look at the expectation of profitable operation over the asset’s economic life and gain from appreciation in value or realisation of a residual value.

Concerning the classification of lease operations from the lessor’s point of view, IAS 17 specifies, besides operating lease, sales-type lease and direct financing lease another category of contracts, namely leverage lease. This last type of lease implies the existence of at least three parts: the lessee, the lessor and one or more creditors that ensure a part of the financing in order to purchase the asset-object of the lease. The lessor records the present value of minimum lease payments (as gross investment) and the financing costs related to the creditor(s). During the lease term, the lessor will record financing revenue corresponding to its part in financing. 2)Clasification criteria There are five important criteria for determining whether a lease is a finance lease:

IS1) the lease transfers ownership to the lessee; IS2) the lease contains a bargain purchase option to purchase that is

expected to be exercised; IS3) the lease is for the major part of the economic life of the asset; IS4) the present value of the minimum lease payments amounts to at least

substantially all of the fair value of the leased asset; IS5) only the lessee can use the leased asset (the leased asset are of such a

specialised nature that only the lessee can use them without major modifications). The first four criteria correspond strongly with those of FASB (Epstein,

Mirza 2005). The last one is also contained in FAS 13 even though it is not specifically included as one of the criterion to determine whether a lease is a capital lease.

Page 398: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

398

IAS 17 does not specify those bright lines in criteria 3 and 4 that FAS 13 contains (the 75 percent and the 90 percent thresholds). Some authors (Ketz 2008) consider that although these bright lines are arbitrary and do not have an economical support, their lack leads to more subjectivity in lease treatment. More precisely, the financial statement preparer decides what is the limit which determines the lease contract to fall into one category or another. 3)Lease accounting

IAS 17 specifies the same lease accounting technique as FAS 13. Differences appear in the lease’s elements evaluation. According to IAS 17, the value of the leased asset that the lessee records and the liability that corresponds to the finance lease is the smallest among:

a)the fair value of the asset at inception of lease contract and b)the present value of the minimum lease payments.

FAS 13 provides only the second alternative (b). Unlike FAS 13, the lease payments do not include the executory costs (insurance, maintenance, taxes) nor the contingent rental. It follows that minimum lease payments include the minimum payments of the rental and:

-the possible guarantee of the residual value demanded from the lessor (in lease contracts without ownership transfer at the end of lease term);

-the expected residual value on transfer the ownership to the lessee (in lease contracts with purchase option).

IAS 17 refers to the contingent rent as to rent that could be influenced by the price indices or by market rates of interest and does not include it into the minimum lease payments. According to FAS 13, these rent modifications are included in MLPs, using the rate in effect at the inception of the lease.

The interest rate used to calculate the present value of MLPs is the implicit rate of the lease, if practicable, or the lessee’s incremental borrowing rate (the interest rate the lessee would have to pay on a similar lease). On the other hand, FAS 13 requires the use of the smallest between the interest rate implicit in the lease and the incremental borrowing rate (the lessee’s interest rate to borrow funds over a similar period of time). It follows that the present value of the MLPs, calculated according to the two rules, would be the same only in the case when the implicit rate of the lease is lower than the incremental borrowing rate of the lessee.

As for the period during which the lessee depreciates an asset leased in a lease without purchase option there is a new difference. If FAS 13 stipulates depreciation over the lease term, IAS 17 specifies depreciation along the shortest period among the lease term and the economic life of the asset. It is very unlikely that the effective lifetime is smaller than the lease term, therefore this specification in IAS 17 looks somehow useless. 4)Lease disclosures

Another difference lays in future lease payments disclosure. If in the financial statements drawn up according to FAS 13 future lease payments must be disclosed for each of the five succeeding years and the total amount thereafter. IAS

Page 399: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

399

17 requires disclosure in three groups: the first year, years 2 to 5 inclusive, and more than 5 years. 1.3. OMFP 1752/2005

Now in Romania we apply The Accounting Regulations According to European Directives, approved by Order of Minister of Public Finance (OMPF) 1752/2005. These regulations also contain specifications with respect to the recognition and accounting of lease contracts. The criteria on which we recognize if a lease is a finance lease or an operating one are the same five main criteria specified in IAS 17, but with a difference in criterion no.4: the total value of lease rates, except the executory costs, is bigger or equal to book value of leased asset, represented by the cost that the lessor payed for it. This specification does not allow interpretations or actuarial calculations using different interest rates. The 5 recognition criteria have been introduced together with the modification of OMPF 1752/2005 by OMPF 2001/2006.

Romanian accounting regulations do not classify the lease contracts in a different manner in the accounting of the lessor and that of the lessee. Therefore, lease may be only finance lease or operating lease, both for the lessee and for the lessor. Considering the reduced possibilities of interpreting information contained into lease contract, the accounting of a certain lease will be „symmetrical” in the lessee’s accountancy and in the lessor’s one.

A significant difference is represented by the fact that, in Romania, not all entities can apply the substance over form principle. This specification is included in OMPF 1752/2005. Therefore, the entities that, at the date of previous annual report, exceed the limits of two of following criteria: • total assets: 3,650,000 euro • net turnover: 7,300,000 euro • average number of employees during fiscal year: 50 can apply this principle and, based on it, can decide the recognition of a finance or of an operating lease.

The substance over form principle may also apply by the entities that do not fulfil the criteria above but who have a legal obligation to draw up consolidated financial statements.

The other entities have to classify the lease only on juridical criteria, considering the contractual stipulations. This is why leasing companies have the obligation (OG 51/1997) to mention, in the contract, what is the type of the lease. A new amendment and completion of the national accounting regulations has been done in 2007, by means of OMPF 2374/2007. With respect to lease, this document brings new elements regarding the recognition and accounting of leaseback operations (see Paragraph 3).

Unfortunately, OMFP 2374/2007 re-introduces in the Romanian accounting regulations provisions concerning the functioning of the accounts included in the General Accounts Plan. Even if these provisions are not restrictive, they have an influence on the reasoning of the professional accountants.

Page 400: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

400

Analyzing the provisions mentioned above we can observe a modification of the accounting technique for the finance lease. Before this document was released, the interest due for the entire lease term was registered apart from the value of lease rates, as advance expenses (OMPF 686/1999). At present, the asset and the liability are registered at the total value of lease rates and the interest is registered during lease term while the lease payments falling due. Future lease interest obligations must be kept in an extra-balance-sheet account.

The disclosure in financial statements notes is also different from that provisioned by FAS 13 or IAS 17. Therefore, lessee/lessor must present: • a general description of its main lease contracts; • the interest to pay/receive, related to future periods (presented as total value, without detailed description on years, as FAS 13 or IAS 17 require).

OMPF 1752/2005 also contains a new specification: the lessor discloses as non-current receivables only the lease rates with due date later than 12 months, the other ones being disclosed as current receivables.

To summarize, the main differences between the Romanian regulations and IAS 17 are the following: • from both lessee and lessor point of view lease operations may be registered as finance lease or operating lease. In the case of the lessor we do not find the classification of IAS 17 (sales-type lease, direct financing lease, leverage lease); • the lessee records the leased asset and the liability at value mentioned in lease contract (the sum of lease rates). Present value of minimum lease payments are not computed. • the evidence of the interests to be paid/received must be kept in extra-accounting and reported in notes by the lessee/lessor at their remained value. Reports over time intervals, as required in IAS 17, are no longer needed. • the lessee discloses in its balance-sheet the debt to the lessor as non-current liability, even if the lease payments are going to be settled within 12 months. However, the lessor must present as non-current receivables only the rates to be received after 12 months, the others being presented as current receivables.

2.Finance Lease - Accounting And Disclosure According To Romanian Regulations

The exemple below shows the effects of a finance lease accounting on both balance sheet and income statement.

Exemple: Company X leases an asset (a car) on January 1, 2008 from

company Y. The contract stipulates the following: ·Asset value: 20,000 euro; ·Lease term: 4 years; ·Purchase option at the end of the contract, the residual value being 3,000

euro; ·Interest rate: 10%;

Page 401: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

401

·Management expenses: 1,000 euro (to be paid at the inception of the contract);

·Insurance costs: 500 euro/year; ·Type of contract: finance lease. Estimated economic life of the car is five years with an expected residual

value of zero at the end of five years. The company will depreciate this asset on a straight-line basis over its economic life. The annual local tax (property tax) is 100 eur. In lessee’s accounting

Both juridical and economical matter determine the registration of a finance lease (whether or not the company applies the substance over form principle).

The annual lease payments (computed for an interest rate of 10%) include the decreasing interest plus the increasing lease (principal) rate (see Table 1). The residual value is contained in last rate.

Table 1. Lease amortization schedule (euro)

Year Interest Principal Total Year-end Liability 2008 2,000 4,310 6,310 15,690 2009 1,570 4,740 6,310 10,950 2010 1,095 5,215 6,310 5,735 2011 575 5,735 6,310 - TOTAL 5,240 20,000 25,240

The lessee registers, at inception, the leased asset, at a value of 20,000 euro

(total value of lease rates) and the long-term liability at the same value. The lessee may capitalize the management expenses (payed at the beginning of contract) in asset value, as expense directly related to the asset acquisition (if the purchase option at the end of lease term is definitely going to be exercised). Otherwise, the lessee records the management expenses as current expenses. In this exemple, the lessee makes its choice for the second alternative.

The annual depreciation accounted by the lessee is 4,000 euro (20,000 euro/5 years). The economic life being different from the lease term, the net book value of the asset will have an evolution that differs from that of the liability along the period 2008-2011.

The influences of this lease on the financial statements of the lessee are presented in Table 2. Obviously, lease payments, ensurance and management expenses as well as the property tax influence the cash of the lessee, too. An asset purchased in a finance lease represents an investment of the lessee but the payments made in order to decrease the debt to the lessor are presented into financial statements as flows of payments from the financing activity.

Page 402: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

402

Table 2. Financial Statement Effects of Finance Lease (Company X/lessee)

(euro) Balance-Sheet Income Statement Notes

Operating Expense

Year Leased Asset

Lease Liability

a b c

Financing Expense

Lease Payments

Future lease interest payments

2008 16,000 15,690 4,000 1,500 100 2,000 6,310 3,240 2009 12,000 10,950 4,000 500 100 1,570 6,310 1,670 2010 8,000 5,735 4,000 500 100 1,095 6,310 575 2011 4,000 - 4,000 500 100 575 6,310 - 2012 - - 4,000 - 100 - - -

(a-Depreciation expense; b-Insurance and lease management expense; c-Property tax expense)

The lessee balance-sheet drawn up according to nowadays regulations does not reflect the real debt due to the lessor because it does not include the interest to be payed. Therefore, without the information within notes, regarding the value of the future interest, the image offered by the balance-sheet is not complete. After all, the interest to be payed during the lease term are stipulated in lease contract and respect the definition of liabilities. As we mentioned above, the accounting method used in Romania previous OMPF 2374/2007 required the accounting of total value of interest stipulated in lease contract as long term liability (associated with the principal liability), on one side and as advance expense, on the other side, just from the beginning of lease. But such a recording does not respect the definition of advance expenses because, at inception of lease, there is no cash flow equal to the total value of the interest due to the lessor (the advance expenses represent an amount that payed in present but are related to future periods). In lessor’s accounting

The lessor will register the output of the leased asset at inception of lease simultaneous with the registration of a receivable (at the same value the lessee registers the liability, namely the total lease payments in the contract). Starting from that moment, he does not account expenses with the asset depreciation nor with the asset insurance. Also, he does not pay property taxes. However, he accounts the interest revenue from the lessee’s payments, according as rates are settled.

The influences of this lease operation in lessor’s financial statements are presented in Table 3.

Besides that, the lessor registers cash flow when lease rates are payed and presents them as cash flow from operating activity. The lessor records the leased

Page 403: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

403

asset in a extra-balance-sheet account, at its acquisition cost, until the ownership transfer at the end of the lease.

Table 3. Financial Statement Effects of Finance Lease (Company Y/lessor)

(euro) Balance-Sheet Income Statement Notes

Operating Expense

Year Leased

Asset

Lease Receivable u* v*

Operating Revenue**

Financing Revenue

Lease payments receivables

Future lease interest

receivables

2007 20,000

- 500 100 - - - -

2008 - 15,690 - - 1,000 2,000 6,310 3,240 2009 - 10,950 - - - 1,570 6,310 1,670 2010 - 5,735 - - - 1,095 6,310 575 2011 - - - - - 575 6,310 -

(u - insurance expense; v-property tax expence) (*insurance expense and property tax expence depend on the duration between the asset acquisition and the date when this is leased) (**from lease management)

But how the provisions of OMFP 1752/2005 would be applied, when the lesser is not a Romanian company and is not bound to specify, in contract, the type of the lease? How can the lesser account the lease, without applying the substance over form principle if, legally, he is not allowed to apply it? This is another aspect that the Romanian standard-setter must solve. The deregulation process has been difficult in Romania, and still is. Its prolongation has delayed, for the accountants, the ability to apply principles, not solutions imposed by juridical standards.

The Romanian accountants being in the situation of applying the substance over form principle, will probably proceed as the accountants over the world and will register the lease as to not affect the desired “image” of their company. So, if the company searches for additional financing the finance lease is not suitable because has negative influence over the solvency and debt ratio. 3.Leaseback Transaction

FAS 13, IAS 17, and OMFP 1752/2005, all three of them refer to leaseback operations. A sale-leaseback transaction involves the sale of an owned asset and execution of a lease on the same asset. Companies use sale-leasebacks to free up cash from existing assets. The important fact is that there is no materialized transfer of the property. Usually, the selling price of the asset is bigger than the market value. This leads to a series of advantages for both sides: - receiving a bigger amount of money when selling the asset, therefore a bigger financing obtained by the seller-lessee;

Page 404: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

404

- an increase of the lease payments and, consequently, of the interest received by the buyer-lessor; - an increase of the deducted interest and of the depreciation of the asset (bigger than the depreciation recorded before the sale of the asset) in the seller-lessee accountancy.

Sale-leaseback transaction of real estate may be disallowed by the FAS 13 if there is continuing involvement between the parties of a sale-leaseback operation; in this case, FAS 13 requires the transaction be treated as a financing. IAS 17 hasn’t a same provision, though some of the issues may be implicitly covered by IAS 17’s general principle of treating transactions „in accordance with their substance and financial reality and not merely with legal form”. The substance over form concept is related to faithful representation and the issue is to see through any superficial legal or other arrangements to the real economic effects (Nobes & Parker, 2006).

The accounting treatment of the leaseback operations depends on the contractual stipulations, more precisely on having as a result a finance lease or an operating one.

OMFP 1752/2005 provisions the following for leaseback operations: - if the operation has as result a finance lease, the seller-lessee doesn’t recognize the selling operation of the asset because the criteria of recognizing the income is not fulfilled. The asset remains registered at the value before the lease operation, the seller records asset depreciation further on. The seller-lessee records cash and simultaneously the long-term liability. Over the lease term, he records interest expenses and the other costs of the financing; - if the operation has as result an operating lease, the seller-lessee records the sale, the leased asset removed and the amount received. Over the lease term he records rental expenses. The above provisions of OMPF 1752/2005 are not different from those of the American and international standards. The sale of the own asset supposes the recording of an immediate profit in the accounting of the seller-lessee, if he deals with an operating lease. The income tax also increases. Afterwards, the lessee will register only rent expenses. This way, debt ratios and solvency are not affected and „the image” of the company is better.

On the contrary, if he deals with a finance lease, the seller has to record a liability that is equal to the received amount. The consequent expenses, on the duration of the contract, are also bigger. Therefore, this type of leaseback yields deterioration in solvency ratios and creates difficulties in raising additional capital. Conclusions

The leasing project forms part of the Memorandum of Understanding between the IASB and the FASB, which sets out a road-map of convergence between IFRS and US GAAP. A discussion paper for public comment is expected to be published in 2009. A new standard is expected to be issued by IASB. This new standard will probably offer more intelligible criteria to classify lease

Page 405: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

405

contracts, or will offer a unique model for accounting them. We must not forget that both FAS 13 and IAS 17 infringe the provisions of their own conceptual frame, when talking about the model to account the operating lease. Considering the definition of the assets („resources controlled by the entity as a result of past events and from which future economic benefits are expected to flow to the entity”) and that of the liability („present obligations of the entity arising from past events, the settlement of which is expected to result in an outflow from the entity of the resources embodying economic benefits”) we can conclude that leased items are assets and that leased obligations are liabilities. Applying this accounting reasoning, all lease contracts appear to be of the finance type. Adopting an intelligible and viable solution for any lease contract is not an easy task. A proof of this is the postponement publishing of discussion paper that should have come out in 2008. Definitely, the new standard will influence the Romanian accounting regulation too, due to the accounting harmonization process that is developing nowadays. References

Epstein B.J., Mirza A.A., 2005, IFRS 2005, Interpretarea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate si Raportare Financiara, BMT Publishing House, Bucuresti;

Ketz, J.E., Arbitrary and Capricious Rules: Lease Accounting – FAS 13 v. IAS 17, SmartPros News&Insights Newsletter, march 2008, available on-line at www.accounting.smartpros.com;

Nobes, C. & Parker, R., 2006, Comparative international accounting, ninth edition, Prentice Hall, London;

Wild, J.J., Subramanyam, K.R., Halsey, R.F., 2007, Financial statement analysis, ninth edition, McGraw-Hill, New York;

*** Ordinance of Guvernment (OG) no.51/1997 concerning lease operations and lease companies, republished in Romanian Official Gazette, Part I, no.9/12.01.2000;

*** Order of Minister of Public Finance (OMPF) no.686/1999 for approval the Standard concerning lease accouting, Romanian Official Gazette, Part I, no.333/1999;

*** Order of Minister of Public Finance (OMPF) no.1752/2005 for approval Accounting regulations according to european directives, Romanian Official Gazette, Part I, no.1080 and 1080 bis/30.11.2005;

*** Order of Minister of Public Finance (OMPF) 2001/2006 concerning amendment and completion OMPF 1752/2005, Romanian Official Gazette, Part I, no.994/13.12.2006;

*** Order of Minister of Public Finance (OMPF) 2374/2007 concerning amendment and completion OMPF 1752/2005, Romanian Official Gazette, Part I, no.25/14.01.2008.

Page 406: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

406

COMPETIłIA SPORTIVǍ PRIVITǍ DINTR-O PERSPECTIVǍ MANAGERIALǍ

Viorel Bitang Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad

Abstract Sport competition from managerial point of view

The paper offers a clear, rational, open-minded and in the same time perceptible idea of the highly complex problems of organization, management, planning and anticipation of the objectives which come up to the sport organization for the future high level sportsmen's training and perfecting. When talking about sports competition, first of all we mean the "main actors": sportsmen, results, qualifications, and performance. But behind sportsmen there are trainers, training programmes, and last, but not least an assiduous activity of management that provides the organization of sport competitions, coordination and development: either in a sport association, or on local, national, or international level.

Key words: sports competition, management, system, inter-disciplines I. Introducere

Nevoia de racordare a teoriilor ştiinŃei managementului celor tradiŃionale ale "ŞtiinŃei Sportului", urmăresc să acopere o necesitate în promovarea de buni specialişti, organizatori şi conducători ai secŃiilor, asociaŃiilor, cluburilor şi federaŃiilor sportive, cât si a personalului din cadrul Agentiei NaŃionale pentru Sport şi al Directiilor pentru Sport JudeŃene şi a Municipiului Bucureşti. Răspunsuri pertinente vom găsi în multe din structurile ideatice ale managementului prospectiv si operaŃional.

Prin lucrarea de faŃă, doresc să ofer o deschidere lucidă, raŃional şi sensibilă în acelasi timp, a problematicii extrem de complexe a factorului de organizare, conducere, planificare şi prognoză a obiectivelor care revin organizaŃiilor sportului în formarea şi perfecŃionarea viitorilor sportivi de înalt nivel.

Când vorbim despre competiŃia sportivă, ne gândim în primul rând la "actorii principali": sportivii, la rezultate, calificări, performanŃă. Dar în spatele sportivilor se află antrenorii, programele de antrenament şi nu in ultimul rând o asiduă activitate de management care asigura organizarea, coordonarea şi desfaşurarea unei competitii sportive, fie ea: în asociaŃia sportivă, locala, naŃionala sau internaŃionala.

În cele ce urmează ne propunem sa facem o prezentare a competiŃiei sportive din perspectivă managerială, aratând mai întai ce înseamna sistemul de management al organizaŃiei sportive şi funcŃiile manageriale ale organizaŃiei.

Page 407: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

407

II. Cadrul de manifestare al competiŃiei sportive Cadrul în care se desfaşoara competiŃia este complex, daca ar fi să ne

referim numai la doua aspecte : social – economic şi ecologic. Social – economic: răspunde de nevoile cetăŃenilor; este dependent de un

anumit grad de dezvoltare economică, precum şi de resursele financiare. Cum sa fie competiŃia sportivă atractivă pentru toti? Se adreseaza tuturor

categoriilor de cetăŃeni? Ce ofera pentru fiecare categorie sociala în parte? Atractiv poate fi primul contact dar cum poate fi menŃinut interesul? Cum poate fi atractivă fiecare formă de precticare (ramura de sport, proba sportivă) şi în ce grad interesează fiecare categorie sociala ca practicant, ca susŃinator financiar (stakeholder), ca spectator? Are cadrul oferit de competiŃie efecte majore privind socializarea, dialogul internaŃional, promovarea pacii si nonviolenŃei?

CompetiŃia presupune, în principiu, o confruntare între parteneri cu şanse egale. Desigur, în faŃa regulamentelor toŃi sunt egali. CompetiŃia presupune nu numai desfaşurarea ci şi pregătirea acesteia. În acest plan egalitatea şanselor este greu de păstrat avand în vedere posibilităŃile diferite de susŃinere, diferenŃele semnificative în asigurarea resurselor financiare, materiale, umane, asigurarea motivaŃiei, etc.

În contextul dezvoltării globale, O.N.U. promovează dezvoltarea unui parteneriat cu lumea sportului, o lume a păcii care însoŃeşte (trebuie să însoŃeasca) într-o agenda de lucru a fiecărui guvern, domeniul politic, economic, ştiinŃific precum şi cel religios şi spiritual. Guvernele trebuie să acorde mai mult sprijin financiar pentru investitii în sport întrucat reprezinta o bună şcoală a vieŃii promovând principii morale şi asociative, promovand reguli. Mesajul vizeaza practic educaŃia nu sportul.

Agenda 21 a Mişcării olimpice şi sportive sugerează direcŃiile generale privind îmbunătăŃirea condiŃiilor social economice: - valorile Olimpismului şi acŃiunile acestuia în numele unei dezvoltari durabile; - cooperare internaŃionala mai puternica în vederea unei dezvoltări durabile; - combaterea discriminărilor; - schimbarea deprinderilor de consum; - protejarea sănătăŃii; - locuinŃele şi aşezarile umane; - integrarea conceptului de dezvoltare durabilă în politica sportului.

Ecologic – protectia mediului, educatia în acest spirit. Sportul si mediul sunt inseparabile, relaŃia fiind marcată de cateva

momente semnificative: - 1972 – J.O. Munchen. ReprezentanŃii C.N.O. au adus şi au plantat în Parcul Olimpic câte un arbust din Ńara lor: - 1992 – J.O. Barcelona. A fost semnat de catre C.N.O. „Pachetul pentru Terra"; - 1994 – J.O.Lillehammer. A fost semnat acordul de colaborare între C.I.O. şi programul NaŃiunilor Unite pentru Mediu; - 1996 – J.O. Atlanta. Au fost modificate prevederile Chartei Olimpice pentru a închide un paragraf referitor la protecŃia mediului „... C.I.O. veghează ca J.O. să se

Page 408: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

408

deruleze în mod responsabil faŃă de problemele de mediu"; a fost creată, de asemenea, comisia „Sport şi Mediu" în cadrul C.I.O.; - 1999 – Adoptarea Agendei 21 a Mişcării Olimpice; - 2000 – J.O.Sydney. Integrarea problemelor mediului în procesele decizionale; - 2003 – C.M. de Natatie de la Barcelona. Fiecare delegatie a adus un eşantion de apa din propria Ńara.

Agenda 21 a Mişcării Olimpice, referitor la conservarea şi managementul resurselor destinate unei dezvoltări durabile, prevede: metodologia acŃiunii referitoare la mediul înconjurator din punctul de vedere al Mişcării Olimpice; • protejarea zonelor şi rezervaŃiilor; • instalaŃiile sportive; • echipamentul sportiv; • transporturile; • energie; • cazarea şi serviciile la marile manifestări sportive; • managementul apelor; • managementul produselor periculoase, al deşeurilor şi poluarea; • calitatea biosferei şi păstrarea biodiversităŃii.

În politica de cunoaştere, educare şi pregatire pentru protejarea mediului sportivii au un rol major, Ńinand seama de popularitatea şi influenŃa lor. SusŃinerea demersului va fi realizată de toate institutiile guvernamentale şi nonguvernamentale, naŃionale şi internaŃionale care au aderat la Mişcarea Olimpică. Mass – media trebuie să sustină constant aceste eforturi.

Comitetul Olimpic European a adoptat Codul Verde care conŃine norme de comportament pentru sportivi, în general, pentru campioni, pentru spectatori, pentru organizaŃiile sportive. Pentru sportivi: • adopta un comportament respecuos faŃă de mediul înconjurător; • respecta mediul natural şi construit: spaŃiile verzi, oraşele, apa,.... • respecta patrimoniu de instalaŃii şi echipamente sportive; • colaborează la o gestiune corectă a serviciilor sportive; • evită risipa în consumarea apei, energiei şi a altor surse; • evită poluarea si răspândirea deşeurilor în natura; • preferă transportul în comun şi mijloacele ecologice în transport; • aleg haine din materiale reciclabile şi echipamente eco – compatibile. Pentru campioni: • prin prestigiul lor favorizeaza difuzarea valorilor ecologice; • adoptă o comportare exemplară pe teren şi în afara lui; • participă la campanii de protecŃie a mediului; • poartă şi încurajează utilizarea hainelor reciclabile şi a echipamentelor eco – compatibile;

• respectă instalaŃiile şi mediul înconjurator. Pentru spectatori:

Page 409: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

409

• participa la manifestari sportive respectând mediul înconjurător; • respectă adversarii, fie ca sunt suporteri sau sportivi; • nu deteriorează instalaŃiile şi echipamentele sportive; • nu aruncă deşeuri decât la locurile indicate; • respectă mediul sub toate formele sale; • preferă transportul în comun şi mijloacele ecologice în transport. Pentru organizaŃiile sportive

SocietăŃile sportive, conducătorii structurilor sportive la toate nivelurile adopta criterii ecologice pentru: • organizarea manifestărilor sportive; • promovarea şi organizarea sportului în natură; • construirea şi gestionarea instalaŃiilor; • controlarea consumului de apa, energie şi alte resurse; • promovarea valorilor ecologice; • alegerea hainelor şi echipamentelor; • cooperarea cu industriile sportive; • colaborarea cu şcolile şi cu mass – media.

În Romania, cadrul legislativ este asigurat de Legea protecŃiei mediului nr.1371995 cu modificările şi completarile ulterioare (H.G.314/1998: OG nr.91/2002). Legea precizează pentru autorităŃile administrative centrale şi locale, obligaŃiile, atribuŃiile şi răspunderile în legatură cu protecŃia mediului (art.69, 70, 77). În cadrul C.O.R. îşi desfaşoara activitatea Comisia „Sport şi mediu ". III. CompetiŃia din perspectivă manageriala

1. Independent faŃă de elementele specifice, caracteristice ale fiecarei organizaŃii sportive, componentele sistemului de management sunt: - subsistemul organizatoric; - subsistemul informational; - subsistemul decizional; - subsistemul metode si tehnici de management; - alte elemente ale sistemului de management;

Subsistemul organizatoric reprezinta interactiunea elementelor organizatorice formale, care sunt preponderente fata de cele informale, care asigura cadrul şi funcŃionalitatea proceselor de munca în cadrul organizaŃiei sportive în perspectiva îndeplinirii obiectivelor.

Elementele organizatorice stabilite prin legi, hotarari ale Guvernului Romaniei, statutele şi regulamentele de organizare şi funcŃionare, dupa caz, cele referitoare la organigrame, descrieri de posturi, funcŃii şi alte documente organizatorice care se referă la funcŃiuni, activităŃi, atribuŃii, sarcini, reprezinta organizarea formală. Organizare informala, asociată organizării formale a organizaŃiei rezultă din interacŃiunile umane cu caracter organizational care se manifestă spontan.

În funcŃie de complexitatea activităŃii, mijloacele de comunicare între niveluri, efortul economico – financiar necesar comunicarii şi soluŃiile

Page 410: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

410

organizatorice adaptate în realizarea structurilor întălnim doua variabile (I. Stancioiu, G.Militaru, 1998, p.124):

a) numarul de niveluri, care descrie înălŃimea piramidei; cu cat piramida ierarhică are mai multe niveluri, cu atat conducerea se depărteaza de locul unde au loc operaŃiile de baza şi timpul de raspuns al sistemului se măreste, şi invers;

b) aria de control (ponderea ierarhica), reprezentand deschiderea piramidei la baza, respectiv numarul de subordonati care revine la un manager; aceasta se modifică scăzând, când piramida este mai inaltă, majorându-se în caz invers.

Subsistemul informaŃional reprezintă ansamblul compartimentelor, formelor, metodelor, procedeelor, procedurilor şi mijloacelor prin care se realizează generarea, conversia, transmiterea, redarea, prelucrarea, utilizarea şi stocarea informaŃiei, suport necesar pentru previzionarea şi indeplinirea obiectivelor.

Sistemul informational indeplineşte, în exprimarea rolului sau, mai multe funcŃii care reflectă contributia majoră pe care o are în derularea activitatilor.

FuncŃia decizională (relatia procesuala informaŃie – decizie) asigură asamblarea informaŃiilor, prelucrarea acestora pentru fundamentarea şi adoptarea deciziilor de conducere managerială.

FuncŃia operatională a subsistemului informaŃional constă în asigurarea subordonaŃilor, executanŃilor, până la nivelul practicanŃilor, sportivii, etc., informaŃiile necesare îndeplinirii atributiilor specifice funcŃiei, postului, sarcinii de antrenament sau în lupta sportivă.

FuncŃia de documentare exprimă posibilitatea de a imbunatăŃi activitatea organizaŃiei, a-i mari eficienŃa prin obŃinerea, prelucrarea şi stocarea informatiilor de interes care nu privesc direct activitatea proprie ci experienta pe plan national si international al unor organizatii similare sau nu. - Autorii evidenŃiaza trei funcŃii principale pe care le indeplineşte subsistemul decisional, direcŃioneaza dezvoltarea de ansamblu a organizaŃiei şi a componentelor sale.

Prin acestea se stabilesc principalele obiective urmărite, modalitati principale de actionare, precum şi resursele alocate : - actiunile personalului şi compartimentelor organizaŃiei pentru realizarea sarcinilor de serviciu, în baza deciziilor manageriale curente şi mai rar, tactice care stabilesc concret cine, ce, când, cum, cu ce mijloace trebuie făcut şi cu ce restricŃii.

- armonizarea activităŃilor şi personalului organizaŃiei. Principalele metode şi tehnici de management folosite în domeniul educaŃiei fizice şi sportului sunt: a) generale: managementul prin obiective; managementul prin bugete; managementul participativ; managementul prin excepŃii; managementul prin proiecte; b) specifice: metoda diagnosticării; metoda delegării; metoda şedinŃei; tabloul de bord.

Page 411: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

411

c) de stimulare a creativitatii: metoda Breinstorming; metoda Delbeq; metoda Delphi. Subsistemul metodelor şi tehnicilor de management îndeplineste în principal următoarele funcŃii (O. Nicolescu, I. Verbancu, 1999, p. 62): - asigurarea suportului logistic, metodologic pentru exercitarea ansamblului proceselor şi relaŃiilor de management şi pentru principalele subsisteme prin care acestea se operationalizeaza. Metodele şi tehnicile de management constituie instrumentul curent pentru operationalizarea proceselor şi relaŃiilor de conducere, fiind folosite frecvent (uneori de neinlocuit) şedinŃe, delegarea, graficul de munca, diagnosticarea, etc. - dezvoltarea potenŃialului managerial şi de execuŃie, avand în vedere dimensiunea umana a proceselor şi relaŃiilor de management. Folosirea metodelor şi tehnicilor de management trebuie să conducă la dezvoltarea potenŃialului profesional al fiecarui participant în condiŃiile în care fiecare reprezintă o personalitate diferenŃiată de aspiratii (profesionale şi extraprofesionale) şi posibilităŃi. - scientizarea muncii de management determinată de apariŃia şi dezvoltarea managementului ştiinŃific (folosirea adecvată a metodelor şi tehnicilor de conducere) dar şi de profesionalizarea managementului (necesitatea formării unui corp de manageri special pregătiŃi), demers facilitat de informatizare. 2. Se pot evidentia 3 categorii profesionale (manageri şi leaderi) implicate în organizarea şi desfăşurarea competiŃiilor sportive: A. Manageri în diferite instituŃii şi organizaŃii sportive guvernamentale şi neguvernamentale şi structuri sportive: C.I.O., F.I., A.N.S., C.O.R., F.S.N., C.S. B. Specialişti (lideri) componenŃi ai colectivelor tehnice: antrenori, personal medical sportiv, etc. C. Personal de susŃinere: arbitrii, jurnalişti sportivi, stakeholderii, voluntarii, producători de instalatii, materiale şi echipament sportiv, spectatorii, administratori de baze sportive, furnizori de servicii sportive, etc.

Page 412: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

412

Tab. 1. Faze manageriale ale unei competiŃii

Obiective A B C Observatii

SusŃinerea candidaturii x

Asigurarea bazei materiale x x

• administratori baze, constructori, arhitecti

Coordonarea resurselor x

Pregatirea, selecŃia şi conducerea sportivilor x

Pregatirea şi selecŃionarea resurselor umane

x

Angrenare/motivare x x manageri diferite nivele, stakeholderii, antrenorii, diferita/diferenŃiată

Promovare imagine/valori x x x

• manageri – informare – comunicare

• sportivi, antrenori • mass - media

Asigurarea legalitatii/respectarea regulamentelor

x x • arbitrii

Politica si strategii x

Promovarea educaŃiei pentru mediu x x x

• instituŃii, organizaŃii, structuri, protejarea zonelor

• manageri • instalatii/echipamente • antrenori, personal medical • transporturi • mass – media • energ., cazare • administratori baze • servicii • prestatori servicii • manag. apelor • deseurile

3. În organizarea unei competitii sportive trebuie urmati o serie de

paşi, în strânsă corelaŃie cu funcŃiile manageriale: previziune, organizare, coordonare, antrenare, evaluare-control.

Page 413: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

413

3.1 Se analizează anumite consideraŃii: Este organizaŃia capabilă să se ocupe de organizarea competiŃiei? (dispune de instalaŃiile necesare; de suficiente finanŃe pentru organizarea evenimentului; există voluntarii necesari - managerul identifică sectoarele în care voluntarii pot fi utili: sectorul administrativ, sectorul tehnic sau sectorul servicii; timpul permite organizarea competiŃiei; există capacitatea necesară şi există resursele umane necesare?) Locul de desfasurare a competiŃiei. Istoricul competiŃional (daca în acel loc s-au mai desfaşurat competiŃii şi ce fel de competitii, daca ele au avut succes, ce factori au contribuit la reusita evenimentelor care au avut loc şi daca acei factori pot contribui şi la reuşita competiŃiei ce se doreste a fi organizată). Este pregatită organizaŃia să susŃina evenimentul? (există oameni sau probleme în organizaŃie care ar putea impiedica reuşita?). Forul superior pentru sport (AgenŃia NaŃionala pentru Sport – instituŃie guvernamentală şi Comitetul Olimpic Roman – instituŃie neguvernamentala) este inşŃiinŃat de desfaşurarea competiŃiei şi ne va ajuta în organizarea ei? 3.2 Stabilirea responsabilităŃilor organizatorice. a) se va desemna o persoană care va deŃine rolul principal în organizare. Aceasta poate fi preşedintele sau secretarul comitetului de organizare, preşedintele de proiect sau organizatorul turneului. Rolul preşedintelui consiliului director este: - de a deschide competitia sportivă, de a supraveghea ca toate punctele sa fie examinate, de a se asigura ca toŃi participanŃii la competiŃii vor avea posibilitatea exprimării fără discriminare, de a supraveghea deciziile ce urmează a fi luate şi aprobate, de dirijare a desfasurarii voturilor, de a face respectate regulamentele şi constitutia. b) se va crea un comitet de organizare care va incepe planificarea şi supravegherea principalelor sectoare operaŃionale. Principalele responsabilităŃi ale comitetului organizatoric: - strategia planificării, identificarea riscurilor, eficacitatea gestionarii şi continuitatii în organizare, comunicarea cu toti cei interesati în organizare, control intern şi gestionarea sistemului informatic. c) se va concepe un grafic de desfaşurare a evenimentelor organizatorice. 3.3 Stabilire serviciilor suplimentare care pot ajuta la succesul evenimentului organizat (pentru a creşte audienŃa şi a largi participarea oamenilor la eveniment). Componentele culturale proprii fiecărei Ńări – muzica, dansul, arta culinara, arta vizuala, arta croitului şi tesutului costumelor populare, fotografii ale diverselor zone ale tarii – pot avea o contribuŃie majora în promovarea evenimentului. 3.4 Trimiterea de informaŃii cu privire la eveniment tuturor participanŃilor şi se vor face schimburi de informaŃii cu acestia: - participanŃii vor fi informaŃi despre eveniment şi tipul acestuia (numele exact al competiŃiei, organizatori, locul de desfăşurare şi detalii cu privire la modurile în care se poate ajunge în locul respectiv, data şi programul de desfăşurare, condiŃii de

Page 414: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

414

înscriere, data limită de înscriere, persoana de contact care primeşte formularele şi care poate fi contactată pentru informaŃii suplimentare, etc.) - participanŃii vor trimite formularele de înscriere încadrandu-se în data limită prevazută de organizatori (formularele trebuie să cuprindă informaŃii complete cu privire la participant: numele, semnătura participantului ca este de acord cu modalitatile competiŃionale, numele clubului, al echipei din care face parte sau adresa şi numarul de telefon de la domiciliu sau da la locul unde lucrează pentru a putea fi contactat. IV. Concluzii

Cadrul de manifestare al competitiei sportive are doi parametri esenŃiali: social–economic răspunde la nevoile cetăŃenilor, este dependent de un anumit grad de dezvoltare economica, ecologic protecŃia mediului, educaŃia în acest spirit. Agenda de lucru a fiecărui guvern trebuie să conŃina formarea liderilor precum şi dezvoltarea următoarelor domenii: politic, economic, ştiintific, religios şi spiritual şi, neaparat domeniul educaŃiei fizice şi sportului. CompetiŃia sportivă este susŃinută nu numai de sportivi şi componenŃii colectivelor tehnice, dar şi de managerii de la diferite nivele ierarhice din cadrul instituŃiilor şi organizaŃiilor sportive, guvernamentale şi neguvernamentale, naŃionale şi internaŃionale (C.I.O., F.I., A.N.S., C.O.R., f.s.n., c.s.), precum şi de personal de susŃinere (arbitrii, jurnalişti sportivi, stakeholderii, voluntarii, producatorii de materiale şi echipament sportiv, spectatorii, administratorii de baze sportive, furnizorii de servicii sportive). În cadrul procesului de management se desprind principale componenete care corespund funcŃiilor conducerii. Previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi controlul, cu particularităŃi specifice candidaturii organizării şi desfăşurării competiŃiei sportive. RelaŃiile de management sunt raporturile ce se stabilesc între componentele unei organizaŃii şi între aceştia şi componentele altor sisteme, în procesele previziunii, organizării, coordonării, antrenarii şi controlului acŃiunii. Într-o competiŃie sportivă, procesul de management joca un rol important. Un proces managerial bine pus la punct contribuie la succesul competiŃiei. El incepe inainte de deschiderea evenimentului (prin derularea fazelor organizatorice), se continuă pe durata competiŃiei (prin supravegherea desfăşurării în condiŃii optime) şi se extinde şi după festivitatea de inchidere (cănd se întocmesc rapoarte, se trag concluzii, se predau instalaŃiile şi echipamentele puse la dispozitie pentru evenimentul care a avut loc). Este necesară promovarea Codului Verde adoptat de Comitetul Olimpic European care prevede, în relatia cu mediul, norme de comportament pentru sportivi, pentru campioni, pentru spectatori, pentru organizaŃiile sportive. În proiectarea, construirea, dotarea şi amenajarea bazelor sportive destinate desfăşurarii competiŃiilor, a celor destinate pregătirii, a spaŃiilor de refacere, cazare şi alimentaŃie a sportivilor trebuie valorificat parametrul cromatic în funcŃie de interesul şi prioritatile stabilite de colectivul tehnic (contraste, efecte fiziologice, efecte psihice).

Page 415: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

415

Bibliografie

Hoffmann A., 2003, CompetiŃia - Perspectiva Manageriala, ŞtiinŃa sportului;

Nicolescu O., Verbancu I., 1999, Management, Ed. a III-a revizuită, Ed. Economică, Bucuresti;

Nicolescu O., Verbancu I., 2001, Fundamentele managementului organizaŃiei, Ed. "Tribuna economică", Bucuresti;

Ogi A., 2003, Expunere la ConferinŃa Europeană a Sportului, Dubrovnik, CroaŃia.

Purcarea A., Niculescu C., Constantinescu D., 2000, Management, Elemente fundamentale, Ed. Niculescu, Bucuresti;

Stancioiu I., Militaru Gh., 1998, Management - Elemente fundamentale, Ed. Teora, Bucureşti;

Verzea I., Gabriel M., Richet D., 1999, Managementul activităŃii de mentenanŃă, Ed. Polirom, Bucuresti;

*** Comitetul InternaŃional Olimpic, 2001, Manuel d'Administration Sportive, McAra Ptinting Limited Calgary, Alberta, Canada.

Page 416: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

416

MANAGERUL ŞI STILUL DE CONDUCERE ÎN SPORT

Bitang Viorel Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad

Abstract It is very known that the success of any activity in a sports organization depends

compulsory on the manager's character and ability. The efficient manager represents a model of a harmonious combination between talent and getting features with permanent training and professional experience. Each manager has a personality reflected by the manager's style (specific leadership). Each manager's personality is reflected in his way of leading which he adopts with preponderance. Because it is known that the personality is different from person to person, each manager has his specific style to manage the sports activity. This style is absolutely personal.

Keywords: sport activity, manager, personality

Introducere În urma unei activităŃi de documentare am incercat o descriere a

personalităŃii managerilor si a importanŃei pe care o deŃine personalitatea conducătorilor în adoptarea unui anumit stil de management (conducere).

În acelaşi timp s-a subliniat importanŃa corespondenŃei dintre activitatea de conducere şi caracteristicile personale ale managerului. De asemenea, s-au enumerat unele cerinte adresate personalităŃii conducătorilor pentru a fi buni manageri, dar s-au facut si trimiteri la raportul dintre competentele şi cunoştinŃele referitoare la contextul de conducere si propriile capacitati pe care trebuie sa le aiba o persoana în vederea asigurării unui management performant.

In final s-a pus problema existentei celui mai eficient stil de conducere. Tratarea temei

În sport, ca şi în alte domenii, conducatorii de cluburi sau asociatii sportive, precum şi antrenorii care coordoneaza activitatea sportivă la diferite niveluri (eşaloane de pregătire), trebuie să-şi îndeplinească corespunzator funcŃia de manager printr-un leadership de calitate.

Astfel, managerul de club si antrenorul vor obŃine rezultate foarte bune si satisfacŃii profesionale, doar dacă vor exercita asupra angajaŃilor şi respectiv asupra sportivilor, o influenŃă de un anumit tip. Aceasta trebuie sa le ofere entuziasmul necesar obŃinerii obiectivelor de performanŃă prestabilite. Aspectele personalitatii managerilor vor fi prezentate in functie de componentele personalitatii, respectiv: temperament, caracter-atitudini si aptitudini.

Aşadar, comportamentul managerului este determinat de temperamentul sau care poate fi (Lazarescu, A., 1999, pag. 20):

• coleric (acŃioneaza sub impulsul unor scopuri de mare insemnătate);

Page 417: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

417

• sangvin (mobil, activ, cu adaptabilitate rapidă, etc.); • flegmatic (calm, echilibrat, meticulos, etc.); • melancolic (rabdare, simt si analiza detaliata, constiinciozitate, etc.)

Cel mai important element care determină comportamentul managerului este caracterul, adică sistemul de atitudini faŃa de oameni, faŃa de munca, viaŃa si propria persoană. Caracterul se formează treptat pe parcursul vieŃii, spre deosebire de temperament care este determinat genetic.

Personalitatea managerului este conturata si de anumite aptitudini (Lazarescu, A., 1999, pag. 21): • aptitudinea de a selectiona informaŃii utile; • aptitudinea de a comunica; • aptitudinea de a surprinde esenta fenomenelor; • aptitudinea de a conduce; • aptitudinea de a fixa prioritaŃi; • adaptabilitatea; • aptitudinea de a gândi economic; • simŃul organizatoric.

Adecvarea dintre contextul conducerii şi caracteristicile personale ale managerului este foarte importantă.

Cei mai multi manageri au o mare capacitate de empatie şi acest lucru ii determină să acŃioneze în procesul de conducere Ńinând seama de modul de gândire al angajaŃilor şi de ceea ce simt aceştia. În consecinŃă, managerul identifica trăsăturile subordonaŃilor judecând din anumite unghiuri, prin prisma aptitudinilor sale, a temperamentului si caracterului său, raportandu-se simultan la propriile mentalităŃi. Managerul face corelaŃii între caracteristicile personale şi particularităŃile subalternilor, aplicând stilul de conducere adecvat personalităŃii sale şi caracteristicilor comportamentale.

Aşadar, un manager cu spirit amiabil care manifestă afinitate pentru cei pe care îi conduce, are chiar inclinaŃii de subordonare, ori este lipsit de nevoia recompensei bănesti, va fi un manager orientat spre stabilirea unor relaŃii armonioase de munca, va aborda stilul de conducere democratic, participativ, flexibil, permisiv, cu un comportament axat pe persoane.

În sport cu precadere, cei care optează pentru înalta performanŃă nu au nevoie de constrangeri pentru a munci cu seriozitate, deoarece sunt animati de o puternica pasiune care stă la baza activităŃii lor. Unii sunt acei idealişti (lipsiŃi parŃial de o motivaŃie strict pecuniară), capabili sa muncească eficient, să obŃină performanŃe remarcabile, chiar in condiŃii modeste şi fără sa fie remuneraŃi corespunzător.

Un manager cu tendinŃa de autoritarism, cu un spirit agresiv, decis, cu inclinaŃii de dominare, cu abilitate de supraveghere, etc., va opta pentru stilul de conducere autocratic, mecanicist, bazat pe control şi coerciŃie, fiind preocupat de atingerea obiectivelor si realizarea performanŃelor maxime.

Page 418: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

418

Stilul de management este influentat de calităŃile, caracteristicile şi structura psihică a managerilor, dar şi de motivaŃia acestora.

MotivaŃia managerială se află în strânsă interdependenŃă cu personalitatea managerilor şi explică ce anume îl determină pe un manager să dorească să ocupe o poziŃie ierarhică şi să adopte un anumit stil de conducere.

Există oameni cărora nu le place să ocupe o funcŃie managerială, dar care în anumite situaŃii sunt manageri buni, receptivi la opiniile altora, însa au complexe de inferioritate, evită asumarea responsabilitaŃilor şi in general sunt ineficienŃi în situaŃii de criză de timp.

La polul opus exista persoane care doresc sa conducă cu orice preŃ, deoarece sunt motivate de voinŃa de a domina, de a parveni social, de a deŃine puterea, etc. Aceşti manageri sunt dinamici, au pareri foarte bune despre ei si un grad înalt al increderii în sine, dar pot suferi de pe urma propriilor defecte (aroganŃi, orgolioşi, necumpatati, imprudenŃi, etc.).

Există şi o a treia categorie de oameni care nu refuză posturi de manageri in situaŃia cănd li se propune acest lucru, dar nici nu se străduiesc cu orice pret să ajungă manageri. Aceştia devin în general manageri eficienŃi. (Balais, F., 2001, pag. 111)

Studiile consacrate laturii care vizează personalitatea managerilor au luat in considerare următoarele trăsături: spirit introvertit / extrovertit, independenŃa, încredere în sine, caracter hotărat, tendinŃa de autoritarism, spirit amiabil/ agresiv, înclinatii de dominare / subordonare.

E. Ghiselli a studiat opt trăsături de personalitate ale managerilor (inteligenŃa, iniŃiativa, abilitatea de supraveghere, siguranŃa de sine, afinitatea pentru angajaŃi, spiritul decis, masculinitatea / feminitatea si maturitatea) pe care le-a ierarhizat în următoarele grupe (citat in Russu, C., 1996, pag. 322): • caracteristici foarte importante: abilitatea de supraveghere, inteligenŃa, siguranŃa de sine şi spiritul decis;

• caracteristici de importanŃă moderată: afinitatea pentru angajaŃi, iniŃiativa şi maturitatea;

• caracteristici lipsite de importanŃă: masculinitatea / feminitatea. Managerul eficient este intuitiv, flexibil, reuşeşte sa-şi adapteze stilul şi

ritmul de lucru la necesitatile mediului; dupa caz este autoritar, permisiv, directiv sau consultativ.

Ce ar trebui să ştie o persoana despre contextul de conducere şi despre propriile capacitati pentru a realiza un management performant?

Aceasta persoană ar trebui să cunoască aptitudinile, abilitatile, capacitaŃile şi calităŃile necesare unui manager pe de o parte, iar pe de alta parte, compatibilitatea personala cu acestea.

Pentru a realiza un management performant o persoana ar trebui să se autocunoască şi să se autoanalizeze din toate punctele de vedere, să fie dominata de nevoi superioare, chiar de nevoia de putere. Aceasta persoana ar trebui sa-şi identifice caracteristicile temperamentale, caracteriale, să-şi cunoasca potenŃialul motivaŃional, caracteristicile sociale, „spiritul muncii" (responsabilitate, spirit

Page 419: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

419

finalizator, tenacitate, etc.). Pe lângă depistarea calităŃilor necesare unui conducator, trebuie stabilit şi nivelul la care se afla fiecare dintre acestea.

Cercetările efectuate de Lippit si White au dus la identificarea a trei stiluri de management: a) Stilul autoritar- dictatorial este caracteristic acelor manageri care au o părere foarte bună despre propria persoană, refuză orice sugestie din partea subalternilor, conducând singuri. Adoptarea acestui stil, poate determina conflicte sau fluctuatii ale antrenorilor, sportivilor şi voluntarilor. b) Stilul permisiv caracterizat de manifestarea unei tolerante excesive faŃa de specialişti şi nu ia o poziŃie fermă faŃă de abaterile acestora. Aceşti manageri nu au autoritate, ceea ce generează în final indisciplina şi eficienŃa scăzută a activităŃii. c) Stilul democratic (participativ) este un stil care are la bază o puternica autoritate morala a managerului şi este caracterizat prin antrenarea subordonaŃilor, atât în stabilirea obiectivelor, cât şi la repartizarea sarcinilor şi responsabilităŃilor. Este cel mai bun şi mai eficient stil de conducere (Balais, F., 2001, pag. 113) Tipuri de manageri

Analiza evoluŃiei mai multor firme aratã cã acestea sunt organizate pe diferite structuri: un manager cu mai mulŃi subordonaŃi sau o echipã de manageri cu mai mulŃi subordonaŃi. Dezvoltarea diferitelor tipuri de manageri s-a efectuat ca urmare a acestei evoluŃii.

I. Managerii din prima linie managerialã coordoneazã munca unui personal ce nu este el însuşi manager. Cei ce se gãsesc pe acest nivel au diferite denumiri: supervizor, manager

II. În majoritatea organizaŃiilor, managerii nivelului II sunt cunoscuŃi sub numele de manageri de departament. Ei formeazã conducerea tacticã, fiecare manager coordonând activitatea unei subunitãŃi a organizaŃiei.

III. La nivelul III se gãsesc puŃini oameni, incluzând în mod obişnuit pe preşedintele firmei şi vicepreşedinŃii. Ei sunt responsabili de performanŃele întregii organizaŃii şi rãspund în faŃa proprietarilor. Aceşti manageri depind, totuşi, de munca tuturor subalternilor lor, de felul în care se îndeplinesc obiectivele organizaŃiei. Ei formeazã conducerea strategicã, cea care decide în probleme mari şi pe termen lung ale firmei, cum ar fi dezvoltarea acesteia prin crearea de noi capacitãŃi.

FuncŃiile managerului FuncŃiile managerilor se identificã cu acelea ale procesului managerial şi

anume: planificarea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul. Planificarea Este funcŃia cea mai importantã a managementului, deoarece reprezintã

activitatea de luare a deciziilor. Se stabilesc obiectivele şi cele mai adecvate cãi (strategii) pentru atingerea lor. Celelalte funcŃii derivã din aceasta şi conduc la îndeplinirea obiectivelor. Rezultatele planificãrii sunt reflectate în planurile de activitate.

Planificarea se face la orice nivel al organizaŃiei, de cãtre manageri. Prin planurile lor, aceştia schiŃeazã ceea ce firma trebuie sã întreprindã pentru a avea

Page 420: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

420

succes. Chiar dacã planurile au obiective diferite, toate sunt orientate cãtre îndeplinirea obiectivului principal, pe care sã-l atingã într-un timp mai scurt sau mai lung.

Organizarea Odatã stabilite obiectivele şi cãile prin care acestea vor fi atinse, managerii

trebuie sã proiecteze sau sã reproiecteze structura care sã fie capabilã sã le îndeplineascã. Astfel, scopul organizãrii este sã creeze o structurã, care sã îndeplineascã sarcinile propuse şi sã cuprindã relaŃiile ierarhice necesare.

Sintetizând, se poate spunã cã, în cadrul acestei funcŃii, managerii, pe diferite niveluri ierarhice, realizeazã: - determinarea activitãŃilor ce reclamã îndeplinirea obiectivelor; - gruparea acestor activitãŃi şi repartizarea lor pe departamente sau secŃii; - delegarea de autoritate, când este cazul, pentru a le realiza; - pregãtirea coordonãrii activitãŃilor, autoritãŃii şi informarea orizontalã şi verticalã în structura organizaŃionalã.

Scopul structurii organizatorice este de a permite obŃinerea de cãtre personalul firmei a cât mai multor performanŃe. Structura trebuie sã defineascã şi sã acopere sarcinile pentru a fi îndeplinite, sã proiecteze regulile relaŃiilor umane. Determinarea unei structuri organizatorice este o problemã, deloc uşoarã, pentru management, deoarece ea trebuie sã defineascã tipurile de activitãŃi ce trebuie sã se desfãşoare precum şi personalul care sã le poatã face cât mai bine.

Comanda Dupã ce s-au fixat obiectivele, s-a proiectat structura organizatoricã şi s-a

definitivat personalul, organizaŃia trebuie sã înceapã sã lucreze. Aceastã misiune revine funcŃiei de comandã ce presupune transmiterea sarcinilor şi convingerea membrilor organizaŃiei de a fi cât mai performanŃi în strategia aleasã pentru atingerea obiectivelor.

Astfel, toŃi managerii trebuie sã fie conştienŃi cã cele mai mari probleme le ridicã personalul; dorinŃele şi atitudinile sale, comportamentul individual sau de grup, trebuie sã fie luate în considerare pentru ca oamenii sã poatã fi îndrumaŃi şi ajutaŃi sã execute cât mai bine sarcinile. Comanda managerialã implicã motivare, un anumit stil de conlucrare cu oamenii şi de comunicare în organizaŃie.

Coordonarea FuncŃia de coordonare permite ,,armonizarea" intereselor individuale sau

de grup cu scopurile organizaŃiei. Indiferent de tipul organizaŃiei (de producŃie, comercialã, financiarã etc.), fiecare individ interpreteazã în felul sãu bunul mers al companiei. Astfel, aceastã funcŃie intervine în ,,aducerea la acelaşi numitor" a interpretãrilor respective, plasându-le pe direcŃia atingerii obiectivelor de bazã ale organizaŃiei.

Controlul În final, managerul trebuie sã verifice dacã performanŃa actualã a firmei

este conformã cu cea planificatã. Acest fapt este realizat prin funcŃia de control a managementului, ce reclamã trei elemente: - stabilirea standardului (limitei, pragului) performanŃei;

Page 421: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

421

- informaŃia care indicã diferenŃele dintre nivelul de performanŃã atins şi cel planificat; - acŃiunea pentru a corecta abaterile care apar.

Scopul controlului este sã menŃinã firma pe drumul pe care va atinge obiectivul propus. Trebuie fãcutã precizarea cã procesul de management nu înseamnã patru-cinci funcŃii separate ca activitãŃi izolate. În realitate ele nu se desfãşoarã decât cel mult la înfiinŃarea unei organizaŃii. De regulã, existã o multitudine de combinaŃii în desfãşurarea lor.

Cu ani în urmã, unii autori adãugau managementului functia de personal (staffing). FuncŃia de personal presupune ,,umplerea" şi pãstrarea în continuare a structurii proiectate de cãtre funcŃia organizatoricã. Ea precizeazã îndatoririle fiecãrui post, include inventarierea, aprecierea şi selectarea candidaŃilor pentru diferite posturi. Acum, aceastã funcŃie a devenit o specializare a managementului sub denumirea de managementul resurselor umane.

AbilitãŃile managerului Nu se poate vorbi despre manageri - ce sunt, cu ce se ocupã etc., - fãrã a

prezenta principalele cãlitãŃi pe care trebuie sã le îndeplineascã aceştia. Calitatea reprezintã abilitatea de a îndeplini, în mod eficient şi eficace, o anumitã activitate. CalitãŃile se moştenesc, se învaŃã şi se pot dezvolta. Managerul îşi îndeplineşte rolul definit prin funcŃiile de mai sus bazat pe calitãŃile sale. Cele mai importante dintre acestea se vor prezenta în continuare.

Calitatea tehnicã reprezintã abilitatea de a folosi cunştinŃele, tehnicile şi resursele disponibile în vederea realizãrii cu succes a muncii.

Se impune în mod special primului nivel managerial care trebuie sã le aplice zilnic în rezolvarea problemelor. CalitãŃile tehnice, de executant, în domeniu,nu sunt obligatorii la managerii de orice nivel, ci mai ales la cei ce sunt apropiaŃi, pe verticalã, de locul transformãrilor tehnice.

Calitatea analiticã. Presupune utilizarea abordãrilor ştiinŃifice şi tehnice în rezolvarea unor probleme. Managerul trebuie sã identifice factorii-cheie şi sã înŃeleagã relaŃiile de interdependenŃã dintre ei, sã aibã capacitatea de a diagnostica şi evalua. Pentru aceasta trebuie înŃelese problemele şi gãsite soluŃiile pentru rezolvarea lor.

Calitatea de luare a deciziei. ToŃi managerii trebuie sã ia decizii, sã aleagã din mai multe variante pe aceea care sã ducã la o eficienŃã maximã. Aceastã însuşire este influenŃatã direct de calitatea de analist: dacã analiza nu este fãcutã bine, decizia luatã pe baza ei va fi ineficientã. Cel mai des, calitatea aceasta implicã hotãrâre şi capacitate de risc.

Calitatea ,,computerialã". Managerii care dispun de aceastã calitate au înŃeles şi ştiu sã foloseascã computerul şi software-ul necesar muncii pe care o desfãşoarã. Un studiu efectuat asupra a 100 de manageri ai unor firme prestigioase din SUA a arãtat cã 70% din ei considerã aceastã calitate ca fiind foarte importantã, esenŃialã pentru dezvoltarea managementului.

Page 422: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

422

Folosirea calculatorului conduce la creşterea productivitãŃii managerului. Confruntat cu o mare varietate de soluŃii, decidentului i-ar fi necesar un timp îndelungat pentru alegerea celei mai bune; calculatorului îi sunt necesare, însã, numai câteva minute pentru alegerea cea mai corectã, devenind, astfel, un instrument deosebit de util în luarea deciziilor. Lucrând atât de rapid, calculatorul poate explora multe variante, ajutând decidentul sã-şi micşoreze riscul.

Calitatea de a lucra cu oamenii. Abilitatea de a lucra cu oamenii, de a comunica cu ei, de a-i înŃelege, este deosebit de importantã pentru un manager. Aceastã calitate este necesarã la orice nivel al managementului, o relaŃie onestã şi bazatã pe înŃelegere reciprocã fiind absolut necesarã între salariaŃi şi conducãtori.

Calitatea de comunicare.Pentru obŃinerea performanŃei managerul trebuie sã gãseascã cele mai bune cãi de comunicare cu alŃii, astfel încât sã fie înŃeles şi ascultat.

Calitatea conceptualã. Constã în abilitatea de a vedea organizaŃia în toatã complexitatea ei, în a sesiza care pãrŃi din organizaŃie sunt în strânsã legãturã şi contribuie la atingerea obiectivelor generale ale clubului.

Rolurile managerului Se ştie cã managerii lucreazã pe diferite niveluri care reclamã diferite

calitãŃi, Care este rolul managerului? Ce face el pe nivelul sãu ierarhic? Un studiu efecuat de Henry Mintzberg precizeazã 10 roluri manageriale, pe care le împarte în trei categorii aflate în strânsã legãturã unele cu altele: - roluri interpersonale; - roluri informaŃionale; - roluri decizionale.

Rolurile interpersonale Rezultã din autoritatea formalã a managerului şi vizeazã relaŃiile

interpersonale. Rolul de reprezentare presupune contactul cu subordonaŃii proprii sau ai

altor firme, cu managerii situaŃi pe acelaşi nivel sau pe altele, în cadrul unor reuniuni oficiale, când managerul, în numele firmei, executã o acŃiune (de exemplu, înmânarea unor premii anuale, a unor distincŃii etc.).

Rolul de conducãtor presupune direcŃionarea şi coordonarea activitãŃii subordonaŃilor (angajare, promovare, concediere).

Rolul de legãturã presupune relaŃii cu alŃii în interiorul şi în afara organizaŃiei. De exemplu, managerul de producŃie trebuie sã aibã relaŃii bune cu managerul marketingului şi cu alŃii, pentru ca împreunã sã contribuie la atingerea obiectivelor organizaŃiei. De multe ori, îndeplinirea acestui rol consumã mult din timpul unui manager.

Rolurile informaŃionale Plaseazã managerul în punctul central de primire şi transmitere a

informaŃiilor. Primele trei roluri au permis managerului sã construiascã o reŃea de relaŃii interumane, care îl ajutã în culegerea şi receptarea informaŃiilor ca un monitor şi transmiterea lor atât ca un diseminator cât şi ca un ,,purtãtor de cuvânt".

Page 423: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

423

Rolul de monitor implicã examinarea mediului în organizarea culegerii informaŃiilor, schimburilor, oportunitãŃilor şi problemelor care pot sã afecteze firma. Contactele formale şi informale dezvoltate în rolul de legãturã sunt folosite deseori aici.

Rolul de diseminator presupune furnizarea informaŃiilor importante subordonaŃilor.

Rolul de ,,purtãtor de cuvânt" implicã legãturile cu alte persoane din afara compartimentului sãu:

- din interiorul firmei, când reprezintã interesele unui grup în faŃa nivelului ierarhic superior;

- în exterior, când prezintã punctul de vedere al organizaŃiei cu privire la o anumitã preblemã.

Roluri decizionale Rolurile privind relaŃiile interpersonale şi cele de culegere şi transmitere a

informaŃiilor servesc ca intrãri în procesul de luarea deciziilor. Rolul de întreprinzãtor este acela de a cãuta noul - idei, metode, tehnici

şi a-l introduce în organizaŃie cu scopul schimbãrii ei în bine, a conducerii cãtre performanŃã.

Rolul de stabilizator revine managerului atunci când este obligat sã ia decizii rapide în momentul în care, datoritã unor factori perturbatori, organizaŃia pe care o conduce iese din starea stabilã. Într-o astfel de situaŃie, acest rol devine prioritar faŃã de celelalte, în joc intrând ,,viteza de reacŃie" şi gãsirea optimului în influenŃarea factorilor de mediu pentru obŃinerea cât mai rapidã a stabilitãŃii.

Rolul de distribuitor de resurse îl plaseazã pe manager în poziŃia de a decide cine primeşte şi cât din aceste resurse, care pot fi: bani, forŃã de muncã, timp şi echipamente. Aproape întotdeauna nu existã suficiente resurse şi managerul trebuie sã împartã acest puŃin în mai multe direcŃii. Distribuirea resurselor reprezintã, de aceea, cel mai critic dintre rolurile decizionale ale managerului.

Rolul de negociator îl pune deseori pe manager în situaŃia de ,,a cântãri" cui sã ofere avantajele unei afaceri. Negocierea presupune, în ordine, muncã, performanŃã, obiective clare şi orice altceva poate influenŃa în bine rezultatul final. Concluzii

Personalitatea managerului, privită cu toate componentele ei (temperament, caracter şi aptitudini) îşi lasa amprenta asupra stilului de conducere vizibil în fiecare unitate sau organizaŃie sportivă.

Potrivit opiniei lui E. Ghiselli, cele mai importante trăsături ale personalităŃii managerilor de succes sunt în ordine următoarele: abilitatea de supraveghere, nevoia de împlinire ocupaŃionala, inteligenŃa şi autoactualizarea (Russu, C., 1996, pag. 323).

Numeroase cercetări au demonstrat cu convingere ca un comportament al managerilor, orientat spre persoane, spre sprijinirea angajaŃilor în eforturile lor, este mai eficace decat un comportament axat pe realizarea sarcinilor. Dar

Page 424: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

424

managerii cei mai eficace sunt cei care îşi echilibrează preocupările orientate în cele două direcŃii (pe persoane şi pe obiective de realizat).

Cel mai des întâlnite stiluri de conducere sunt formele intermediare rezultate prin îmbinarea caracteristicilor mai multor stiluri.

În conditii normale, cel mai adecvat este stilul echilibrat– eficient, care se suprapune cu stilul democratic care determină o atmosfera favorabilă obŃinerii celor mai bune rezultate şi satisfacerea cerinŃelor raporturilor umane. Acest stil influenŃeaza pozitiv randamentul în munca şi evită conflictele si compromisurile.

Se mai poate afirma ca fiecare stil de conducere are eficacitatea sa, însa în cadrul fiecarui stil există dezavantaje sau neajunsuri.

Aspectele complexe ale leaderschipului, îi invită pe managerii din instituŃiile sportive de la toate nivelurile de conducere, să-şi modeleze şi să adopte cel mai eficace stil de conducere care sa le permita obŃinerea unor performanŃe cât mai bune din partea celor pe care îi "guvernează"(antrenori, sportivi, etc.).

Bibliografie

Balais F., Mereuta C., Hansa C., 2001, Managementul sportului, Ed. Academica, Galati;

Burdus E., Caprarescu GH., 1999, Fundamentele managementului organizatiei, Ed. Economică, Bucuresti;

Hedges P., 1999, Personalitate si temperament, Ed. Humanitas, Bucuresti; Lazarescu A., 1999, Management in sport, Ed. Fundatia "Romania de

maine", Bucuresti, Russu, C., 1996, Managementul intreprinderilor mici si mijlocii, Ed.

Expert, Focsani; Zaharie N., Ocneanu-Chira M., 2003, Stiinta sportului, Universitatea

Sibiu.

Page 425: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

425

FUNDAMENTAREA RATEI DE CREŞTERE A FLUXURILOR DE TREZORERIE

UTILIZATE ÎN EVALUAREA PROIECTELOR DE INVESTIłII

Nicoleta Vintilă Academia de Studii Economice Bucureşti, Catedra de FinanŃe, PiaŃa Romană nr. 6,

tel. 021.3191900/264, [email protected]

Abstract In this paper we discuss models proposed in financial literature for assesing

growth rate of cash flows in capital budgeting. These approaches are based on historical growth rates, estimations of financial experts or fundamentals of the company. Performing investment analysis under uncertainty, we cannot neglect serial autocorrelations between cash flows, and an adjusted growth rate is more appropriate in this situation. As the autocorrelation is stronger and the uncertainty concerning future growth rates for cash flows is higher, the adjustment becomes more important and NPV is higher than project value if uncertainty is not considered.

Key words: Capital budgeting, uncertainty, cash flows, growth rate, adjusted growth rate.

Introducere Orice întreprindere reprezintă un cumul de active tangibile şi intangibile şi

de diverse posibilităŃi de dezvoltare, adică o serie de investiŃii deja realizate şi de proiecte posibil de realizat. Din această perspectivă, valoarea sa este reprezentată de suma valorii activelor deŃinute şi a plusului de valoare pus pe seama proiectelor viitoare. În ceea ce priveşte analiza proiectelor de investiŃii propuse, nu este suficientă numai estimarea fluxurilor financiare ale unui proiect, fiind necesară în acelaşi timp şi studierea corelaŃiilor dintre acestea şi a interacŃiunii dintre investiŃiile curente şi oportunităŃile privind investiŃiile viitoare (tratate, în general, prin intermediul opŃiunilor reale).

NoŃiunea de cash flow (CF, de aici înainte), frecvent utilizată în finanŃele corporative, sintetizează finalitatea unei activităŃi economice: obŃinerea unui flux financiar prin intermediul căruia se recuperează capitalul investit în procesul economic respectiv.

Modele de fundamentare a ratei de creştere a fluxurilor de trezorerie

În această etapă, a estimării fluxurilor de trezorerie, se impune o analiză riguroasă a mediului economic şi operaŃional al întreprinderii şi modalitatea în care aceasta se plasează pe piaŃă, în contextul dat. Rezultatul concret al acestei analize îl reprezintă estimarea cifrei de afaceri, pe cele două componente ale sale: proiecŃia

Page 426: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

426

vânzărilor totale ale industriei, respectiv proiecŃia cotei de piaŃă a companiei în cadrul industriei:

Fundamentarea ratei de creştere a volumului vânzărilor sau a cotei de piaŃă pentru perioada de evaluare poate cunoaşte mai multe variante1, fiecare dintre acestea pornind de la un alt element: � extrapolarea ratelor istorice de creştere � estimări ale ratei de creştere realizate de experŃi � politica fundamentală a companiei

Este preferată utilizarea unei rate de creştere compozite pentru obŃinerea unei valori cât mai realiste. Secretul unei evaluări de succes, afirmă Damodaran [1994], constă în îmbinarea estimărilor realizate de experŃi privind rata de creştere (deoarece acestea s–au dovedit a fi mai pertinente decât cele bazate numai de la evoluŃia trecută a EPS), cu elementele fundamentale din politica întreprinderii. Cele trei metode enunŃate sunt prezentate, în sinteză, în Figura 1.

Figura 1. Modele privind previziunea ratei de creştere

1. Previziunea ratei de creştere pe baza informaŃiilor istorice

• media aritmetică a ratelor istorice de creştere:

ngnt

t∑−

−=

1

, unde gt = rata

de creştere din anul t

• media geometrică a modificării relative a profitului pe acŃiune (EPS):

[ ]( ) 1/10 −−

nnEPSEPS .

• modelul de regresie liniar:

EPSt = a+b×t, b = modif. absolută a EPS

• modelul de regresie log–liniar:

ln(EPSt) = a+b×t, b = modif. relativă a EPS

• modele de tip ARIMA

Dezavantaje:

� alegerea subiectivă a perioadei de timp

� media geometrică neglijează evoluŃia EPS în intervalul (–n, 0)

� modelele liniar şi log–liniar nu iau în calcul erorile (şocurile) trecute în explicarea valorii actuale

� extrapolarea ratelor istorice de creştere trebuie realizată cu precauŃie, deoarece acestea sunt influenŃate de: volatilitatea ratelor de creştere din trecut, mărimea întreprinderii şi schimbările majore în politica acesteia, ciclul economic etc.

� modelele de tip ARIMA necesită serii lungi de timp, adesea indisponibile

Page 427: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

427

2. Previziunea ratei de creştere realizată de experŃi

• informaŃii specifice companiei

• influenŃe macroeconomice asupra ratelor de creştere

• informaŃii despre concurenŃă

• informaŃii privilegiate

• informaŃii publice

� au devenit publice după ultima rapotare a rezultatelor financiare

� estimări privind evoluŃia PIB, a ratei dobânzii, a ratei inflaŃiei etc.

� proiecte, acŃiuni pentru viitor

� informaŃii la care investitorii nu au acces

� alŃi indicatori (în afara profitului net şi a EPS) de măsurare a performanŃei

3. Elementele determinante ale creşterii profiturilor

• pe baza ponderii ratei reinvestirii (b) şi a rentabilităŃii capitalurilor proprii (ROE):

t

tttt b

RN

ROEROECPRg +

−×=

−−

1

12

2

• efectul levierului financiar asupra ROE

ROE = ROA + DAT/CPR × [ROA – Rd×(1–τ)]

ROA=EBIT×(1–τ)/AT=[RN+Dobânzi×(1–τ)]/AT

� gt (rata de creştere a rezultatului net) = (RNt–RNt-

1)/RNt-1 şi CPR = valoarea contabilă a capitalurilor proprii

� dacă ROEt-1 = ROEt, gt = b × ROEt

� AT = valoarea contabilă a activelor totale, ROA = rata rentabilităŃii economice sau a activului total, DAT/CPR = levierul financiar, iar Rd = rata dobânzii

� rata de creştere a cash flow–urilor de capital este g = b×ROE, iar pentru cash flow–urile firmei este g = b×ROA

Modelele prezentate sunt simple (cu excepŃia, poate, a modelelor de tip

ARIMA), dar rezultatele lor trebuie interpretate cu multă precauŃie. Chan, Karceski şi Lakonishok [2003] au efectuat un studiu pentru companiile americane cotate în perioada 1951–1998, utilizând un model de regresie în care variabila dependentă este rata de creştere. Aceştia au demonstrat că există o oarecare predictibilitate

Page 428: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

428

privind creşterea vânzărilor, dar aceasta nu se traduce neapărat şi într–o creştere în aceeaşi măsură a veniturilor (creşterea vânzărilor se poate datora unor discounturi mari, unor politici comerciale diferite etc.).

Predictibilitatea pe termen lung a ratei de creştere a veniturilor este extrem de scăzută. Modelul propus de cei trei autori citaŃi surprinde numai 3% din variaŃia pe cinci ani a veniturilor, ceea ce are o explicaŃie economică: presiunea concurenŃei corectează ratele de creştere a profitabilităŃii extrem de ridicate, prin apariŃia de noi concurenŃi sau extrem de reduse, prin renunŃarea la activităŃile ineficiente.

Într–un mediu concurenŃial, ajustarea profitabilităŃii către o rată medie, pe industrie sau pe economie, se realizează mai rapid dacă aceasta se situează sub medie şi mai departe de aceasta3. Companiile cu o profitabilitate redusă sunt motivate să aloce resurse pentru utilizări eficiente sau să reproducă tehnologia sau produsele competitorilor mai profitabili. Această tendinŃă poate fi explicată şi pe baza deciziilor contabile. De exemplu, întreprinderile care folosesc politici conservatoare au tendinŃa de a raporta imediat pierderile, în timp ce profiturile sunt repartizate pe mai multe perioade şi de aceea profitabilitatea tinde să se modifice mai repede atunci când este scăzută.

Chiar şi în industriile cu rate înalte de creştere pe orizont lung de timp (de exemplu, tehnologie sau produse farmaceutice), persistenŃa pe termen lung a acestor rate se referă la vânzări, în timp ce pentru variabilele legate de venituri, persistenŃa ratelor de creştere nu este la fel de puternică.

Nici ratele privind valoarea de piaŃă nu reprezintă o soluŃie mai bună. Acestea nu au abilitatea de a distinge între companiile cu rate viitoare de creştere înalte şi cele cu rate de creştere scăzute. Evaluarea pe piaŃă se face de fapt în funcŃie de ratele istorice: întreprinderile care au înregistrat în trecut rate înalte de creştere sunt răsplătite cu valori de piaŃă mari, în timp ce companiile cu rate de creştere istorice scăzute sunt penalizate printr–o valoare de piaŃă mai mică.

Rata de creştere ajustată După estimarea ratelor de creştere a fluxurilor de trezorerie şi

fundamentarea ratei de actualizare, abordarea tradiŃională a analizei unui proiect constă în utilizarea metodei actualizării cash flow–urilor disponibile. Aceasta însă nu ia în considerare incertitudinea parametrilor modelului, având drept consecinŃă subevaluarea cash flow–urilor viitoare şi implicit valoarea unui proiect, precum şi valoarea ratei de actualizare, dacă aceasta este calculată ca o rată internă de rentabilitate. De fapt, fluxurile financiare aşteptate sunt mai mari decât valoarea rezultată din extrapolarea cash flow–ul curent multiplicat cu o rată de creştere aşteptată. Cash flow–urile viitoare nu se pot estima într–o manieră independentă pentru fiecare an în parte, din cauza autocorelaŃiei seriale a ratelor de creştere (gt). Pentru a corecta acest inconvenient, Booth [2003] propune un model care să surprindă impactul incertitudinii ratei de creştere asupra valorii aşteptate a fluxurilor financiare viitoare.

Page 429: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

429

Cel mai simplu proces care surprinde această caracteristică este AR(1): gt = (1–ρ)×g + ρ×gt-1 + εt, unde ρ este coeficientul de corelaŃie serială, iar ε reprezintă eroarea aleatoare, normal distribuită, cu medie zero şi dispersie σ2.

Cash flow–ul aşteptat după o perioadă este: E(CF1) = E(CF0 × (1+g1)), iar după două periode este: E(CF2) = E(CF0 × (1+g1) × (1+g2)) = CF0 × (1+E(g1)) × (1+E(g2)) + CF0 ×

cov(g1,g2) Autorul îşi focalizează atenŃia asupra modelului de creştere într–o singură

etapă, a lui Gordon, în care rata de creştere este constantă E(gt) = g, de unde rezultă: E(CF2) = CF0 × (1+g)

2 + CF0×ρ×σ2 şi se observă că dacă ratele de creştere

sunt corelate pozitiv (ρ > 0), E(CF2) va fi mai mare decât CF0 × (1+g)2, estimat fără

a lua în considerare şi autocorelaŃia. În aceleaşi ipoteze, Booth [2003] construieşte un model generalizat cu rată

de creştere constantă: E(CFT) = E(CFT-1)×(1+g) + cov(CFT-1,gT) Dezvoltând această expresie, coeficientul lui CF0 este 1 + g + ρ×σ

2 + (1+g)2×ρ2×σ2 + (1+g)2×ρ3×σ2 +..........+ (1+g)T-2×ρT-1×σ2, care poate fi scris ca sumă a unei progresii geometrice:

( )( )

×+−×

++×ρ

σρg

gCF11

12

0 = CF0 × (1+g*), unde g* este rata de

creştere ajustată în funcŃie de coeficientul de autocorelaŃie şi de dispersia erorii aleatoare. CeilalŃi termeni pot fi rescrişi în mod similar, astfel încât E(CFT) = CF0×(1+g

*)T. Modelul de evaluare într–o singură etapă are aceeaşi formă, numai că se

foloseşte de această dată rata de creştere ajustată: ( )

−+×

=gk

gCV

10 . Rata ajustată

g* nu este o rată de creştere propriu zisă, ci una construită astfel încât să includă impactul incertitudinii ratei de creştere din prima perioadă asupra valorii aşteptate a tuturor fluxurilor de trezorerie viitoare.

Studiu de caz Prezentăm în continuare exemplul unei companii care are drept obiect de

activitate producerea de mobilier din lemn masiv şi îşi propune achiziŃionarea unui utilaj pentru aplicarea furnirului, care are un cost de 8.000 euro. Utilizarea acestuia va genera un cash flow suplimentar, evaluat la momentul achiziŃiei, în sumă de 750 euro, urmând să crească anual cu o rată constantă de 5%. Rata de actualizare a fluxurilor financiare pentru acest proiect este estimată la 15%. În condiŃiile în care ratele de creştere sunt corelate (vom considera trei valori pentru ρ, şi anume: 0,2; 0,4 şi 0,6), iar abaterea medie pătratică poate înregistra valorile 5%, 10%, respectiv 15%, trebuie să apreciem oportunitatea realizării investiŃiei, în următoarele două situaŃii:

Page 430: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

430

� SituaŃia 1: neglijarea incertitudinii privind rata de creştere (modelul clasic Gordon)

� SituaŃia 2: considerarea incertitudinii privind rata de creştere (modelul lui Booth)

SituaŃia 1: Valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie ale proiectului este: VA =

05,015,0

05,1750

×= 7.875 euro şi corespunde unei VAN = –125 euro, ceea ce conduce la

respingerea deciziei de realizare a proiectului analizat.

SituaŃia 2:

Vom determina mai întâi rata de creştere ajustată în cazul valorilor medii pentru abatere şi coeficient de corelaŃie (ρ = 0,4 şi σ = 10%):

( )( )

×+−×

+=∗

4,005,011

1,04,005,0

2

g = 0,05689 (5,69%).

VA = ( )

0569,015,0

0569,01750

−+×

= 8.514 euro, ceea ce corespunde unei VAN =

514 euro. Această valoare este pozitivă şi modifică decizia iniŃială, în sensul că acum putem recomanda adoptarea proiectului. Scenariul pe care l–am analizat este unul mediu şi implică riscuri în ceea ce priveşte realizarea cash flow–urilor previzionate. De aceea trebuie să extindem analiza şi pentru valorile extreme pe care le pot înregistra ρ şi σ, pentru a avea o imagine completă asupra sensibilităŃii proiectului la modificarea acestor parametri, în condiŃii de incertitudine. Rezultatele calculelor sunt sintetizate în Figura 2.

Page 431: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

431

Figura 2. Analiza investiŃională a proiectului în situaŃia utilizării modelului lui Booth pentru determinarea ratei de creştere ajustate

ρ0,2 0,4 0,6

0,05 5,06 5,17 5,41

0,1 5,25 5,69 6,62

0,15 5,7 6,55 8,65

ρ0,2 0,4 0,6

0,05 -73 24 244

0,1 96 514 1.5420,15 524 1.457 4.833

σ

SecŃiunea A: Rata de creştere ajustată g* (%)

SecŃiunea B: VAN pentru proiectul analizat (Euro)

σ

(Sursa: Booth, 2003)

În SecŃiunea A sunt prezentate valorile ratei de creştere ajustate, pentru fiecare din cele nouă scenarii posibile privind coeficientul de corelaŃie şi dispersia. Se observă faptul că rata de creştere ajustată este superioară valorii de 5%, estimată iniŃial, încadrându–se între 5,06% şi 8,65%. Cu cât autocorelaŃia este mai puternică şi cu cât dispersia este mai ridicată, cu atât ajustarea este mai importantă.

SecŃiunea B din aceeaşi figură ilustrează surplusul net de valoare adus de investiŃia în utilajul pentru aplicarea furnirului. Calculele arată că numai în cazul în care autocorelaŃia erorilor este slabă (ρ = 0,2) şi dispersia redusă (σ = 5%), VAN este negativă (acest lucru se întâmplă deoarece acesta este scenariul cel mai apropiat de SituaŃia 1, în care am ignorat incertitudinea privind evoluŃia ratei de creştere). În restul cazurilor, VAN este pozitivă şi din ce în ce mai mare, odată cu creşterea ρ, respectiv σ.

Concluzii Această primă etapă de estimare a fluxurilor de trezorerie şi a ratelor de

creştere a acestora, este doar primul pas în cadrul analizei proiectelor de investiŃii, însă unul extrem de important. Calitatea rezultatelor obŃinute în continuare depinde în mod decisiv de estimările privind elementele din modelul de determinate a cash flow–urilor disponibile, respectiv rata de actualizare. Aceste elemente constituie baza analizei în mediu cert, completată cu aceea în mediu incert, trecând apoi la o abordare prin intermediul opŃiunilor reale, care oferă posibilitatea flexibilizării deciziei de investiŃii.

Page 432: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

432

Bibliografie Booth L., 2003, „Discounting Expected Values with Parameter

Uncertainty”, Journal of Corporate Finance, Vol. 9, No. 5 (October), 505–519; Chan L. K. C., Karceski J., Lakonishok J., 2003, „The Level and

Persistence of Growth Rates”, The Journal of Finance, Vol. 58, No. 2 (April), 643–684;

Damodaran A., 1994, „Damodaran on Valuation. Security Analysis for Investment and Corporate Finance”, John Wiley & Sons Inc., New York;

Damodaran A., 2002, „Investment Valuation”, Second Edition, John Wiley & Sons Inc., New York;

Fama E. F., French K., R., 2000, „Forecasting Profitability and Earnings”, The Journal of Business, Vol. 73, No. 2 (April), 161–175;

Myron G. J., Shapiro E., 1956, „Capital Equipment Analysis: The Required Rate of Profit”, Management Science, Vol. 3, March, 102–110.

Note 1. Damodaran A., 2002, „Investment Valuation”, Second Edition,

Capitolul 11: „Estimating Growth”, www.stern.nyu.edu/~adamodar,

2. RNt-1 = CPRt-2 × ROEt-1 şi RNt = (CPRt-2 + b×RNt-1) × ROEt

1-t

t1-t1-tt2-t

1-t

1-t2-tt1-t2-t

RNROE RN b)ROEROE (CPR

RN ROE CPRROE )RN b (CPR ××+−×

=×−××+

=tg

tt

tt ROEbRN

ROEROECPR ×+

−×=

1

12-t

3. Fama E. F., French K. R., 2000, „Forecasting Profitability and Earnings”, The Journal of Business, Vol. 73, pp. 170–171.

Page 433: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

433

ROLUL BUGETULUI UNIUNII EUROPENE ÎN GESTIONAREA POLITICILOR COMUNITARE

Vută Mariana Academia de Studii Economice din Bucureşti

Facultatea de FinanŃe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori PiaŃa Romană, nr. 6

Tel. 021/3191900 – 264

Abstract Globalisation has attracted new challenges and the European Union has to take

into account a series of changes of the financing directions for sectors that are aiming climatical changes, innovation and the businesses environment. In this context the European Union budget has to be used like a management instrument to better use the comunity resources.

With the European Union inlargement and the existance of different financial national systems the necessity that some politics are sustained by European resources is growing larger. This is why new founds for research, innovation and diminishing regional disparities were created.

This paper aims to underline the way in which the comunity policies are managed through the European Union budget in the financial plan 2007-2013.

Key words: globalisation, European Union, common policies, the European Union budget, economic growth 1. Introducere

După noiembrie 1989, odată cu căderea zidului Berlinului ce a reprezentat deschiderea unei noi pagini în dezvoltarea Uniunii Europene, au fost stabilite contacte diplomatice ale ComunităŃii Europene cu Ńările Europei Centrale şi de Est. Aceste contacte au avut drept scop lărgirea ComunităŃii cu alte state. Astăzi, după mai multe valuri de aderare succesivă, UE cuprinde 27 state, fiind în tratative cu alte Ńări pentru aderare.

Această lărgire a dus la o creştere a populaŃiei UE (creşterea este de cca 50% în perioada 1988-2007) precum şi la modificări importante la nivelul PIB/loc, inflaŃiei dar şi a creşterii economice.

Din punct de vedere financiar, bugetul UE este un instrument deosebit de important, deoarece atât veniturile cât şi cheltuielile la nivelul UE sunt gestionate prin intermediul lui. Lucrarea îşi propune să evidenŃieze modul în care sunt gestionate politicile comunitare prin acest instrument. 2. Caracteristici generale ale bugetului Uniunii Europene

Dacă în anul 1950, după ce FranŃa a propus oficial realizarea unei FederaŃii Europene 6 Ńări au acceptat provocarea şi au negociat tratatul ce instituia Comunitatea Economică a Carbonului şi OŃelului (CECA), tratat ce a fost semnat

Page 434: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

434

la Paris în 1951 şi a intrat în vigoare în 1952 (expirat în 2002), în prezent numărul Ńărilor membre este de 27. Aceste 27 de state sunt diferite, atât ca structură financiară cât şi din punct de vedere economic. Eterogenitatea acestor structuri influenŃează şi politicile economice dar şi pe cele financiare naŃionale (inflaŃie, politică bugetară, monetară, etc) dar şi orientarea în construcŃia europeană. În acest sens precizăm că lărgirea UE a pus în discuŃie mărirea bugetului UE. Totuşi, în condiŃiile unei planificări plurianuale, pentru perioada 2007- 2013, concomitent cu o creştere economică slabă apar şi probleme în fundamentarea veniturilor bugetului dar şi în utilizarea acestor sume în finanŃarea politicilor şi în repartizarea pe Ńări membre. 2.1. Veniturile şi cheltuielile bugetului Uniunii Europene

În sens general, resursele bugetului UE cuprind resurse proprii şi alte tipuri de resurse, după cum urmează:

A. Resurse proprii: - taxe, prime, sume adiŃionale sau compensatorii, sume sau factori adiŃionali, taxe din Tariful Vamal Comun şi alte taxe stabilite sau care urmează a fi stabilite de către instituŃiile Uniunii în legătură cu comerŃul cu Ńările terŃe, taxe vamale la produsele care intră sub incidenŃa Tratatului de instituire a CECA, expirat între timp, precum şi contribuŃii şi alte taxe prevăzute în cadrul organizării comune a pieŃelor de zahăr. Aceste sume sunt încasate de către administraŃiile naŃionale şi vărsate direct la bugetul Uniunii Europene, după reŃinerea unei cote de 25% corespunzătoare cheltuielilor cu colectarea veniturilor bugetare.

B. Alte resurse proprii - resursa TVA, care provine din aplicarea unei cote uniforme asupra unei baze calculate în mod armonizat de fiecare stat membru din motive de echitate. Cota uniformă pentru anul 2008 este stabilită la 0,30%. - resursa bazată pe V.N.B. ca contribuŃie bugetară care constituie resursa de echilibru a bugetului comunitar, reprezentând aproximativ 75% din totalul resurselor proprii.

Suma totală a resurselor proprii alocate ComunităŃilor pentru a acoperi creditele anuale pentru plăŃi nu depăşeşte 1,24 % din totalul VNB-urilor statelor membre.

Suma anuală totală a creditelor pentru angajamente înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene nu depăşeşte 1,31 % din totalul VNB-urilor statelor membre. - veniturile rezultate din toate taxele noi instituite în cadrul unei politici comune, în conformitate cu Tratatul CE sau Tratatul Euroatom. - corecŃia în favoarea Marii Britanii este o derogare specială, obŃinută pentru contrabalansarea dezechilibrelor financiare majore ale Marii Britanii ce acoperă 2/3 din dezechilibrul bugetar constatat între vărsămintele veniturilor efectuate de Marea Britanie şi cheltuielile ComunităŃii referitoare la teritoriul britanic şi este

Page 435: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

435

luată în sarcină de către alte state membre corespunzător unei pro-rate aplicate venitului naŃional brut naŃional ca parte a VNB comunitar.

C. Alte resurse Acestea cuprind diverse taxe, contribuŃii ale diverselor Ńări în cadrul

programelor comunitare, amenzi, dobânzi penalizatoare, etc. MenŃionăm că, în 2005, Consiliul European a decis că Austria, Germania,

łările de Jos şi Suedia beneficiază de cote reduse ale TVA exigibile pe perioada 2007-2013 şi că, în aceeaşi perioadă, łările de Jos şi Suedia beneficiază de reduceri brute ale contribuŃiilor lor anuale bazate pe VNB. De asemenea s-a stabilit exclusiv pentru perioada 2007-2013 cota resursei TVA exigibile la 0,225 % în cazul Austriei, la 0,15 % în cazul Germaniei şi la 0,10 % în cazul łărilor de Jos şi al Suediei.

Cheltuielile prevăzute în bugetul UE s-au modificat ca structură începând cu cadrul financiar 2007-2013, modificări ce au fost legate de evoluŃia pieŃei unice dar şi de necesitatea dezvoltării unei viziuni globale asupra Europei. Potrivit cadrului financiar, structura cheltuielilor este următoarea: 1.Creştere durabilă: competitivitate şi coeziune 2. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale 3. CetăŃenie, libertate, securitate şi justiŃie 4. UE ca partener mondial 5. AdministraŃie 6. CompensaŃii pentru noile Ńări membre

Această revizuire a structurii de cheltuieli s-a realizat concomitent cu o regândire a politicii agricole comunitare, respectiv a transferurilor de fonduri pentru susŃinerea dezvoltării rurale. Această nouă strategie pentru perioada 2007-2013 urmăreşte o reducere temporară a compensaŃiei Marii Britanii concomitent cu o reducere a cheltuielilor agricole.

Trebuie să observăm că în cazul reexaminării bugetului, reforma finanŃelor comunitare este percepută ca o reformă calificată şi de necesitate vitală pentru spaŃiul european (Grybanskarté, 2006).

Bugetul este realizat şi conceput ca un cadru financiar succesiv cu ajutorul căruia sunt atinse obiectivele politicii comunitare actuale în condiŃiile maximizării impactului favorabil al acestora pe termen mediu şi lung.

Globalizarea a atras noi provocări iar UE trebuie să Ńină seama de o serie de modificări a direcŃiilor de finanŃare pentru sectoare ce vizează schimbări climatice, energie, inovare şi mediul de afaceri.

2.2 Politicile comunitare şi finanŃarea lor prin bugetul Uniunii Europene

Începând cu anul 1988, bugetul UE exemplifică pe o perioadă de mai mulŃi ani atât plafonul resurselor cât şi pe cel al cheltuielilor. Constituirea bugetului este în strânsă corelaŃie cu prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere ( PSC) ale cărui fundamente teoretice sunt contestate în literatura de specialitate (Le Cacheux, 2002;Sterdyniak, 2003).

Page 436: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

436

În general, PSC are două funcŃiuni în cadrul uniunii monetare : evitarea insolvabilităŃii unui stat membru şi evitarea unei relaxări bugetare.

Astfel, pentru o stimulare a creşterii economice în Europa, raportul Sapir (2003) a constatat că este necesar ca dezvoltarea să se bazeze pe inovare, investiŃii şi cercetare, aspecte care au produs o reformă radicală a bugetului european.

S-au creat fonduri destinate finanŃării cheltuielilor de cercetare, susŃinerea învăŃământului superior şi a infrastructurii, fonduri de coeziune pentru susŃinerea noilor Ńări membre dar şi fonduri structurale care să acŃioneze pentru reducerea disparităŃilor regionale. Din punctul de vedere al efectuării plăŃilor, deşi bugetul a crescut în termeni reali, în raport cu VNB s-a diminuat deşi UE s-a extins şi au fost asumate noi responsabilităŃi politice (tabelul 1):

Tabel 1. Valoarea estimativă a bugetului U.E., perioada 1993-2013

1993-1999 2000-2006 2007-2013 PlăŃi stabilite în cadrul financiar (% VNB) 1,21% 1,08% 0,98%

PlăŃi executate efectiv (% VNB) 1,05% 0,92% --------

---------date neraportate Sursa: bugetele anuale ale UE pe perioada considerată

Din punct de vedere al cheltuielilor agricole, dacă în anul 1965 absorbeau 35,7% din buget iar în 1985 atingeau 70,8%, până în 2013 proporŃia lor va ajunge la 32% din total (cu excepŃia cheltuielilor pentru dezvoltare rurală).

În acelaşi timp, constatăm o creştere a sumelor alocate pentru politica de coeziune de la 6% din buget în 1965 la peste 35,7% în 2013, fonduri ce vor fi destinate creşterii locurilor de muncă şi a competitivităŃii.

łinându-se seama de creşterea populaŃiei datorită extinderii UE, de creşterea economică, a ratei inflaŃiei, se va promova o dezvoltare a regiunilor mai puŃin dezvoltate pe seama fondurilor de coeziune economică şi socială, context în care susŃinerea competitivităŃii şi a dezvoltării va genera o majorare a cotei-părŃi a acestor politici până la 26% în 2013, sumele fiind defalcate astfel:

- competitivitate 10,2%; - acŃiuni externe 6,3%; - dezvoltare rurală 7,3%.

Pentru perioada 2007-2013, s-u înregistrat modificări în structura creditelor pentru angajamente conform graficului 1:

Page 437: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

437

Grafic 1. Credite de angajamente, bugetul Uniunii Europene, 2007-2013

0%10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

crestere economica durabila conservarea si gestionarea resurselor naturale

cetatenie,libertate,securitate, justitie UE partener mondial

administratie compensatii

Sursa: date prelucrate din perspectiva financiara 2007-2013

EvoluŃia în preŃuri curente a creditelor pentru angajamente în perioada

considerată se prezintă astfel (tabelul 2): Tabel 2.

EvoluŃia creditelor pentru angajamente pe tipuri de cheltuieli - mld. euro -

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Creştere economică durabilă

54405 57275 59700 61782 63614 66604 69621

Conservarea şi gestionarea resurselor naturale

58351 58800 59252 59762 60191 60663 61142

CetăŃenie,libertate,securitate, justiŃie

1273 1362 1523 1693 1889 2105 2376

UE partener mondial

6578 7002 7440 7893 8430 8997 9595

AdministraŃie 7039 7380 7699 8008 8334 8670 9095 CompensaŃii 445 207 210 0 0 0 0

Sursa: Bugetul general al UE, 2008

Page 438: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

438

În 2008, cea mai mare parte a bugetului UE (cca 45 % din totalul cheltuielilor UE) va fi alocată pentru măsurile de stimulare a creşterii economice şi o mai mare coeziune în UE-27.

Decizia de a cheltui o sumă mai mare pentru competitivitate reflectă angajamentul asumat de Europa vizând prosperitatea într-o economie mondială în permanentă schimbare, asigurând un sprijin constant şi pentru agricultură. S-a considerat că este necesar să se susŃină măsuri de stimulare a creşterii economice deoarece aceasta a cunoscut o diminuare de la un an la altul (tabelul 3):

Tabel 3. Creştere economică în Uniunea Europeană

2005 2006 2007 2008 2009 UE 27 1,9 3,1 2,9 2 1,8 UE 25 1,9 3,0 2,8 1,9 1,7 zona euro 1,6 2,7 2,6 1,7 1,5

Sursa: date prelucrate eurostat, pentru anii 2008, 2009, valorile sunt prognozate

Bugetul UE aferent anului 2009 este orientat spre susŃinerea dezvoltării economice (deŃine o pondere de aproape 45% din totalul cheltuielilor). FaŃă de anul 2008 , pe total buget se înregistrează o creştere de 3% (134,4 mld. Euro în 2009 faŃă de 129,1 mld. Euro în 2008). Toate creditele de angajament înregistrează creşteri, cea mai mare modificare fiind aferentă rubricii cetăŃenie, libertate, securitate, justiŃie (8,6% faŃă de 2008).

De asemenea, datorită importanŃei dezvoltării durabile investiŃiile pentru mediu sunt susŃinute în anul 2009, fondurile aferente depăşind 10% din buget (sumele acordate întreprinderilor pentru susŃinerea eco-inovării cresc cu 18%, pentru schimbări climatice şi biodiversitate cu 8% ). 3. CONCLUZII

În economia bazată pe cunoaştere, pe inovare şi cercetare-dezvoltare, rolul politicilor comunitare trebuie înŃeles pornind de la faptul că ele se intercondiŃionează şi conlucrează pentru atingerea unui scop comun: obŃinerea valorii adăugate . Se evidenŃiază în acest fel şi modul de gestionare a bugetului conform standardelor de eficienŃă şi eficacitate.

În acest context apar abordări diferite pentru: - realizarea unui echilibru între acordarea sprijinului financiar realizării unor activităŃi şi fondurile disponibile,

- realizarea unui echilibru între gestiunea centralizată şi cea descentralizată concomitent cu simplificarea instrumentelor de finanŃare,

- transparenŃa şi vizibilitatea totală în utilizarea fondurilor europene, - mobilizarea eficientă a resurselor.

Bugetul anului 2009 este considerat ca fiind un buget verde dată fiind finanŃarea într-o mai mare măsură faŃă de anii precedenŃi a cheltuielilor cu dezvoltarea durabilă, schimbări climatice, energie durabilă , securitate energetică şi cercetare.

Page 439: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

439

Bibliografie: Bchir H., Fontagné L., Zanghieri P., 2003, «Avec l’élargissement, tout le

monde sera-t- il gagnant ? », Lettre du CEPII, n° 222, avril 2003; Benassy-Quéré A., 2003, «Pacte de stabilité : deux objectifs, deux règles »,

Lettre du CEPII, n° 224; Créel J., Latreille T., Le Cacheux, J., 2002, «Le Pacte de stabilité et les

politiques budgétaires dans l’Union européenne », Revue de l’OFCE Hors Série, p 245- 297;

Grybanskarté D., 2006, Discours prononcé par la Commission au budget, Bruxelles;

Mathieu C., Sterdyniak H., 2003, « Réformer le Pacte de Stabilité: l’état du débat », Revue de l’OFCE n° 84, janvier, p 145- 179;

Moşteanu T., alŃii, 2005, Buget şi trezorerie publică, Ed. Universitară, Bucureşti;

Sapir A., 2003, „An Agenda for a Growing Europe”, Report of an independent high-level study group for the President of the European Commission, july;

VuŃă M., 2005, Bugetul Uniunii Europene - prezent şi perspective, Analele UniversităŃii Titu Maiorescu, vol II, ISSN 1584-479X, pag.202-214;

www.europa.eu.int www.notreeurope.org

Page 440: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

440

MODEL MATEMATIC PENTRU OPTIMIZAREA PRODUCłIEI

Radu Şerban*, Adrian Nicolae Mateia** *Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de cibernetică, statistică şi

informatică economică Calea DorobanŃilor nr. 15-17, sector 1, Bucureşti, cod 010552

Tel. +4 021 319.19.00 şi +4 021 319.19.01/119, 281, 331, Tel./Fax: +4 021 319.19.09 [email protected]

** Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj, Facultatea de ŞtiinŃe Economice Str. Ion Huniade, Nr. 2, 350500 Lugoj, România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256. 359.200

[email protected]

Abstract The algorithm used for the improvement of the production aims to establish the

sequence of launching the procession of Pi products, in order that the quantities should be delivered latest till T1 terms and the amount of the active and passive times of the production line should be minimum.

Key Words: algorithm, imposed terms, the priorities matrix, the capacity of the production line. Introducere

Programarea producŃiei reprezintă repartizarea în timp şi spaŃiu a sarcinilor de producŃie (pe fiecare loc de muncă şi în fiecare unitate de timp).

Complexitatea acestei activităŃi a făcut ca din practica industrială să apară metodologii diverse în funcŃie de tipul de producŃie. Metodologiile clasice apelează la calculul parametrilor producŃiei în funcŃie de planul de producŃie, pe când metodologiile moderne apelează la simularea producŃiei pentru a asigura continuitatea, din aceasta rezultând parametrii producŃiei. Metode de cercetare

Modelul matematic utilizat programează lansarea în fabricaŃie a diferitelor produse astfel încât acestea să poată ajunge în timp util pentru o prelucrare ulterioară sau să poată fi livrate în termenele contractuale . Se fac următoarele notaŃii: • Pj – produsele executate (programul lunar) j=1,...,p • Ti – termenele impuse la care trebuie să se livreze anumite produse (i=1,...,m) • qij – cantitatea din produsul Pj care trebuie predată la termenul Ti • ges – timpii de trecere necesari dacă se lansează produsul Pe şi anterior a fost

fabricat produsul Ps (e=1,...,p; s=1,...,p). Timpii de trecere reprezintă „costul” în timp real al pregătirii producŃiei.

Matricea G a timpilor de trecere este:

Page 441: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

441

=

0

0

0

21

221

112

L

M

L

L

nn

n

n

gg

gg

gg

G

Termenii de pe diagonala matricii sunt evident nuli. • wj – productivităŃile orare (sau zilnice) la fabricarea produsului Pj • 0τ - termenul de eliberare iniŃială a liniei de producŃie

CantităŃile qij se pot scrie într-o matrice de forma:

=

pmpip

jmjij

mi

qqq

qqq

qqq

Q

LL

MMM

LL

MMM

LL

1

1

1111

în care termenele Ti sunt considerate în ordine crescătoare: T1,T2,...,Tm iar produsele Pi în ordinea priorităŃii beneficiarilor. Cu notaŃiile de mai sus se consideră daŃi vectorii:

),...,(

),...,(

),...,(

1

1

1

p

m

p

WWW

TTT

PPP

matricile Q şi G precum şi scalarul 0τ (termenul iniŃial de eliberare a liniei de

producŃie).

Se presupune cunoscută, de asemenea, matricea de priorităŃi

pjmiA ij ,...,1;,...1),( ==α unde:

Page 442: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

442

=,1

,0α ij dacă fabricarea produsului Pj în perioada Ti care „prioritate specială”

CoeficienŃii ijα se stabilesc operativ, de către conducere.

Algoritmul este iterativ, paşii algoritmului fiind următorii: Pasul 0. Se ordonează termenele impuse Ti în ordine crescătoare ( mTTT ≤≤≤ K21 ) şi

prin permutări între coloane se rearanjează (în aceeaşi ordine) şi matricea Q. Se asignează i:=0. Pasul 1.

1: += ii Se determină „produsul cel mai periclitat” pentru a fi livrat la termenul Ti , astfel: a) Dacă qij =0, )( Jj∈ sau (J=Ø ) (unde J este mulŃimea tuturor indicilor

produselor Pj care trebuie produse). În acest caz putem avea • mi < atunci i:=i+1 • i = m, atunci problema este rezolvată şi se tipăresc rezultatele b) 0>ijq (pentru cel puŃin un produs Pj (j=1,...,p)). Se consideră 0τ (termenul

de eliberare iniŃială al liniei de producŃie) considerând că programul actual continuă un alt program stabilit anterior şi acesta este în curs de realizare. Se calculează timpul disponibil pe linia de producŃie

0τ−= ii TD

łinând cont de productivităŃile Wj ale produselor Pj, capacitatea de producŃie totală pentru produsul Pj este

pjDWH ijji ,...,1=⋅=

iar rezerva capacităŃii de producŃie (diferenŃa dintre capacitate şi cantitatea necesară) este:

jijiji qHR −=

Se consideră ca produs cel mai periclitat (sau produs critic) acel produs Ph pentru care

{ }pJundeKRR hijiJj

,...,2,1min ===∈

Page 443: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

443

În cazul când există mai multe produse pentru care se obŃine acelaşi minim de valoare K, adică în situaŃia când există submulŃimea de indici

{ }γβα ,...,,, ** =⊂ JJJ astfel încât: *JtoricepentruKRti ∈=

atunci, o decizie posibilă este, de exemplu, α=h . Pasul 2. În perioada )( 0τ−iT se calculează hiY care este capacitatea liniei de producŃie

de a executa produsul Ph.

hihi WTY ⋅−= )( 0τ

Pasul 3. Dacă hihi qY < înseamnă că procesul Ph nu poate fi produs, în cantitatea qhi până

la sfârşitul perioadei Ti (apare un mesaj corespunzător). În acest caz produsul poate fi programat totuşi începând din perioada )( 0τ−iT

sau amânat pentru altă perioadă, în funcŃie de coeficienŃii de prioritate hiα (aflaŃi

direct sub controlul conducerii secŃiei). În cazul programării produsului Ph, cantitatea care va fi executată în perioada Ti va fi

hiIhi Yq = .

Atunci, Ihihihi qqq −=: şi iT=:0τ

şi se trece la pasul 1. Pasul 4. Dacă hihi qY ≥ atunci cantitatea qhi din produsul Ph se poate executa până la

sfârşitul perioadei Ti. Atunci

{ }hJJ

II

W

qunde

q

h

hi

hi

\

1:

:

0

00

=

−=

=+=

=

ττττ

şi se trece la pasul 1.

Page 444: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

444

În continuare este prezentată schema logică de principiu a algoritmului.

NU

DA

DA NU

NU

DA

START

Se ordonează termenele de livrare în ordine crescătoare.

Se aranjează corespunzător şi matricea Q i:=0

i:=i+1

Se determină produsul cel mai periclitat

i=m sau J=Ø

TIPĂREŞTE PROGRAMUL

STOP

Calculează capacitatea (Yhi ) liniei de producŃie a

produsul Ph în perioada Ti

hihi qY <

Se programează Ph

{ }1:

\

:

0:

00

−=

=

+=

=

ii

hJJ

q hi

τττ

0≠hiα

Se programează Ph

i

hihihi

T

Yqq

=

−=

0

:

τ

MESAJ „Ph , i”

Page 445: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

445

Concluzii CondiŃiile concrete introduc limitări în formularea problemei.SoluŃia

optimă este aceea care conduce la cea mai bună alegere a valorilor variabilelor în condiŃiile îndeplinirii restricŃiilor impuse.

O durată de execuŃie mai mare decât durata normală este dezavantajoasă atât din punct de vedere al timpului cât şi al costului, astfel încât durata normală va fi şi durata maximă acceptată pentru execuŃie. Bibliografie

Boldur Gh., Stoica M., Ciobanu Gh., 1974, Programarea operativă a producŃiei în intreprinderi industriale. Studii şi cercetări de calcul economic şi cibernetic;

Dragomira Baz, Sorin Dragoş Baz, 2003 , Modele matematice în economie – Teorie şi aplicaŃii, Editura ASE, Bucureşti;

Serban R., 1999, Optimizare cu aplicaŃii in economie, Editura Matrix, Bucureşti;

Serban R., Albu C., Şerban R. R., 2004, Cercetări operaŃionale cu aplicaŃii în economie, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj;

Şerban R., 1979, Programarea operativă a producŃiei la secŃia LDS-COST. Studiu contract. Laboratoarele Catedrei de cibernetică economică, A.S.E. , Bucureşti.

Page 446: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

446

ABORDĂRI PRIVIND CONTROLUL INTERN ÎN ENTITĂłILE SECTORULUI PUBLIC

Eugeniu łurlea, Aurelia Ştefănescu, Viorel Dumitru Academia de Studii Economice Bucureşti, PiaŃa Romană nr.6 sector 1 Bucureşti [email protected], stefanescu.aura@gmail, com [email protected]

Abstract The internal control, capital concept of the public sector entities, has had a lot of

connotations over the time. The semantic divergences from the definitions of this concept given by the national regulations have allowed subjective and false interpretations, with negative consequences upon the objectives of the public institutions. In the context of integration within the European Union, the internal control gets new valences into the public entities from Romania. By this constructive research we emphasize the managerial approach of the internal control, integrated within managerial responsibility. The steps of this study take into account a synthesis of the materials published by national and international standards, by professional bodies, papers proposed for debates upon this theme. Our research explains the concept of internal control, identifies the conceptual difficulties, analyses and sets out the internal control typology and models in order to offer insurance that the obtained results are the forecasted ones, and the applicable requests are respected.

Keywords: control intern, audit intern, process, public funds, risk, management Introducere

În contextul procesului de globalizare şi de integrare a României în Uniunea Europeană, conceptul de control intern capătă noi valenŃe în entităŃile sectorului public. Concept fundamental pentru entităŃile sectorului public, controlul intern a avut în decursul timpului numeroase accepŃiuni. DivergenŃele semantice pe care le conŃin definiŃiile oferite acestui concept de reglementările naŃionale, au permis interpretări subiective şi eronate, cu consecinŃe negative asupra atingerii obiectivelor entităŃilor publice.

Dezvoltarea societăŃii şi implicit a entităŃilor sectorului public, a culturii organizaŃionale impune o nouă abordare a conceptului de control intern, de la cea de verificare, la abordarea managerială. Prin integrarea în responsabilitatea managerială, controlul intern reprezintă ansamblul de activităŃi care include politicile şi procedurile stabilite şi implementate de managementul entităŃii în scopul realizării rentabile, eficiente şi eficace a obiectivelor.

Prin cercetarea constructivă întreprinsă explicităm conceptul de control intern, prezentăm şi identificăm particularităŃile modelelor de control intern implementate de entităŃile sectorului public care să ofere managementului asigurări că rezultatele obŃinute sunt cele previzionate, iar cerinŃele aplicabile sunt respectate.

Page 447: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

447

1. Abordări conceptuale privind controlul intern În accepŃiunea generală, controlul reprezintă o analiză permanentă sau

periodică a unei activităŃi, a unei situaŃii, cu scopul de a monitoriza evoluŃia ei şi de a întreprinde măsuri adecvate de îmbunătăŃire.

Definirea conceptului de control intern a reprezentat o provocare pentru organismele profesiei din întreaga lume. La câteva dintre ele ne referim în cele ce urmează: � Controlul intern reprezintă totalitatea măsurilor care contribuie la deŃinerea controlului asupra entităŃii. Are drept scop, pe de o parte, asigurarea protecŃiei patrimoniului şi calitatea informaŃiei, iar, pe de altă parte, aplicarea instrucŃiunilor conducerii şi favorizarea îmbunătăŃirii performanŃelor. Se manifestă prin organizarea, metodele şi procedurile fiecărei activităŃi a întreprinderii, pentru a-i menŃine perenitatea (Ordinul ExperŃilor Contabili din FranŃa, 1977).

� Controlul intern cuprinde totalitatea sistemelor de control, financiare şi de altă natură, implementate de către conducere pentru a putea desfăşura afacerile entităŃii într-o manieră ordonată şi eficace, pentru a asigura respectarea politicilor de gestiune, pentru a proteja activele şi pentru a garanta, pe cât posibil, exactitatea şi completitudinea informaŃiilor înregistrate(Comitetul Consultativ de Contabilitate din Marea Britanie, 1978).

� Controlul intern este format din planurile de organizare şi din toate metodele şi procedurile adoptate in interiorul unei entităŃi pentru a-i proteja activele, pentru a controla exactitatea informaŃiilor furnizate de către contabilitate, pentru a creşte randamentul şi a asigura aplicarea instrucŃiunilor conducerii (Institutul American al Contabililor Publici CertificaŃi, 1978).

� Controlul intern este un proces implementat de consiliul de administraŃie, conducere, personalul unei entităŃi, care îşi propune să furnizeze o asigurare rezonabila cu privire la atingerea următoarelor obiective: eficacitatea si eficienta funcŃionării, fiabilitatea informaŃiilor financiare, respectarea legilor si regulamentelor (Comitetul de Sponsorizare a OrganizaŃiilor Comisiei Treadway din SUA, 1992).

� Controlul intern este constituit din elementele unei organizaŃii (inclusiv resursele, sistemele, procesele, cultura, structura si sarcinile) care, in mod colectiv, ajută personalul să realizeze obiectivele organizaŃiei: eficacitatea şi eficienŃa funcŃionării, fiabilitatea informaŃiilor interne si externe, respectarea legilor, regulamentelor şi politicilor interne (Institutul Canadian al Contabililor AutorizaŃi, 1995).

În accepŃiunea Standardelor de Control Intern, controlul intern reprezintă ansamblul politicilor şi procedurilor concepute şi implementate de către managementul şi personalul entităŃii publice, în vederea furnizării unei asigurări rezonabile pentru: � atingerea obiectivelor entităŃii publice intr-un mod economic, eficient si eficace; � respectarea regulilor externe şi a politicilor şi regulilor managementului; � protejarea bunurilor şi a informaŃiilor;

Page 448: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

448

� prevenirea si depistarea fraudelor si greşelilor; � calitatea documentelor de contabilitate şi producerea în timp util de informaŃii de încredere, referitoare la segmentul financiar şi de management.

În viziunea Standardelor InternaŃionale de Audit Intern controlul este orice măsură luată de conducere, de consiliu sau de alte părŃi, în vederea îmbunătăŃirii gestionării riscurilor şi creşterii probabilităŃii ca scopurile şi obiectivele stabilite să fie îndeplinite. Managerilor le revine responsabilitatea planificării, organizării şi coordonării aplicării de măsuri suficiente pentru a oferi o asigurare rezonabilă că scopurile şi obiectivele vor fi îndeplinite.

Standardele InternaŃionale de Audit definesc control intern ca fiind procesul proiectat şi efectuat de cei care sunt însărcinaŃi cu guvernanŃa, de către conducere şi de alt personal pentru a oferi o asigurare rezonabilă privind atingerea obiectivelor entităŃii, cu privire la credibilitatea raportării financiare, eficacitatea şi eficienŃa operaŃiilor şi la respectarea legilor şi reglementărilor aplicabile.

În accepŃiunea reglementărilor naŃionale, controlul intern reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităŃii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanŃă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace. De asemenea, include structurile organizatorice, metodele şi procedurile.

Din perspectiva obiectivelor, controlul intern contribuie la realizarea unui obiectiv general reprezentat de demersul continuu, orientat în direcŃia îndeplinirii obiectivelor entităŃii. Această abordare evidenŃiază următoarele aspecte: � controlul intern nu trebuie perceput ca un ansamblu de dispozitive, proceduri şi activităŃi statice, ci trebuie apreciat în dinamică, deoarece fiecare dintre elementele componente are locul său în procesul de funcŃionare al entităŃii;

� controlul intern vizează toate nivelurile de conducere, acestea fiind considerate verigi de exercitare a controlului intern.

Definirea conceptului de control intern se degajă şi din obiectivele acestuia: � realizarea, în condiŃii de calitate, a obiectivelor, atribuŃiilor entităŃii publice, respectând exigenŃele de regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienŃă specifice activităŃii sale;

� protejarea fondurilor şi patrimoniului public împotriva pierderilor ce pot fi datorate erorii, abuzului, risipei sau fraudei;

� respectarea reglementărilor, a deciziilor conducerii date în aplicarea respectivelor reglementări;

� dezvoltarea unor sisteme eficiente şi fiabile de gestionare a informaŃiei raportate. DefiniŃiile prezentate, deşi diverse, nu sunt divergente şi au ca numitor

comun abordarea managerială, conform căreia, controlul intern este un ansamblu de dispozitive implementate de către managementul de la toate nivelurile pentru a deŃine controlul asupra funcŃionării activităŃii lor. Astfel, se elimină conotaŃia de verificare atribuită eronat, conceptului de control intern. Acesta are rolul de a direcŃiona efortul entităŃii în ansamblu către realizarea obiectivelor propuse,

Page 449: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

449

identificarea proceselor de alocare ineficientă a resurselor, a disfuncŃionalităŃilor, abaterilor, anomaliilor şi implementarea măsurilor corective.

Integrarea controlului intern în responsabilitatea managerială implică o abordare bazată pe analiza riscurilor. Riscul reprezintă posibilitatea de a se produce un eveniment care ar putea avea impact asupra îndeplinirii obiectivelor. Din perspectiva cuplului control intern - audit intern, riscul este un ansamblu de împrejurări care ar putea avea consecinŃe negative asupra unei entităŃi al cărei control intern şi audit intern au ca misiune asigurarea unui bun control asupra acestora. Managementul aşteaptă de la controlul intern asigurări rezonabile bazate pe evaluarea riscurilor, prin focalizarea pe principiile economicităŃii, eficenŃei şi eficacităŃii.

Examinarea atentă a modului în care este abordat conceptul de control intern evidenŃiază că pilonul optimizării gestiunii activităŃilor unei entităŃi dar şi premisa definirii funcŃiei de audit intern este controlul intern. Auditul intern are misiunea de a ajuta entitatea să menŃină controale eficiente prin evaluarea eficacităŃii şi eficienŃei acestora şi să încurajeze îmbunătăŃirea lor continuă. 2. Modele de control intern

În contextul resurselor limitate şi a solicitărilor publicului pentru servicii diverse şi de calitate, performanŃa reprezintă o provocare pentru managementul entităŃilor sectorului public. Realizarea acestui deziderat este susŃinută de management, dar şi de organismele profesiei. Managementul este preocupat de implementarea unui sistem de control intern eficace şi de monitorizare atentă a acestuia în scopul evaluării riscului, iar organismele profesiei, de elaborarea unor modele de control intern care să răspundă cerinŃelor managementului. În oferta organismelor profesiei se înscriu modelele de control intern COSO şi COCO.

Modelul COSO, elaborat de Comitetul de Sponsorizare a OrganizaŃiilor Comisiei din SUA, delimitează în mod cert conceptul de control intern de cel de inspecŃie.

În această viziune, controlul intern este un proces implementat de management, angajaŃii entităŃii, pentru a oferi acesteia o asigurare rezonabilă privind atingerea următoarelor obiective: eficacitatea şi eficienŃa funcŃionării, fiabilitatea informaŃiilor financiare, respectarea legilor şi a regulamentelor.

Elementele componente ale modelului sunt: mediul de control, evaluarea riscurilor, activităŃile de control, informaŃiile şi comunicarea, monitorizarea. � Mediul de control reflectă atitudinea generală, integritatea, valorile etice şi comportamentele angajaŃilor, filozofia şi stilul de operare al managementului, modul de atribuire a autorităŃii şi responsabilităŃii precum şi sistemul de organizare şi dezvoltare al entităŃii.

� Evaluarea riscurilor constă în definirea obiectivelor şi condiŃiilor ce trebuie avute în vedere în contextul mediului dinamic în care entitatea îşi desfăşoară activitatea.

Page 450: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

450

� ActivităŃile de control se efectuează la nivelul entităŃii în ansamblu, al tuturor nivelurilor ierarhice şi includ politicile, procedurile, prin intermediul cărora se realizează obiectivele entităŃii. Tipologia activităŃilor de control diferă în funcŃie de cultura organizaŃională a entităŃii, natura, complexitatea activităŃii şi structura organizaŃională.

� InformaŃiile şi comunicarea reprezintă liantul dintre mediul de control, evaluarea riscurilor, activităŃile de control, pe de o parte, şi monitorizarea, pe de altă parte. InformaŃiile trebuie şi fie relevante, iar comunicarea efectivă. InformaŃiile sunt relevante în măsura în care sunt inteligibile, credibile, comparabile şi oportune. Comunicarea trebuie să implice integral structurile şi activităŃile entităŃii, atât din interior cât şi din exterior.

� Monitorizarea reprezintă procesul de evaluare a calităŃii performanŃei sistemului în timp şi este realizată prin activităŃi de supervizare continuă, evaluări separate, sau prin mix-ul celor două.

Modelul COCO, elaborat de Institutul Canadian al Contabililor AutorizaŃi, favorizează perfecŃionarea controlului intern.

În această accepŃiune, controlul intern cuprinde totalitatea elementelor entităŃii care, in mod colectiv, ajută personalul să realizeze obiectivele entităŃii: eficacitatea şi eficienŃa funcŃionării, fiabilitatea informaŃiilor interne şi externe, respectarea legilor, regulamentelor şi politicilor interne.

Elementele componente ale modelului sunt: scopul, angajamentul, capacitatea, monitorizarea şi învăŃarea. � Scopul cuprinde obiectivele clar identificate, identificarea, evaluarea şi managementul riscurilor la care este expusă entitatea, oportunităŃile, politicile pentru gestionarea riscurilor şi realizarea obiectivelor, planificarea şi indicatorii de performanŃă.

� Angajamentul contribuie la afirmarea identităŃii şi valorilor entităŃii şi vizează valorile etice, inclusiv integritatea, politicile în materie de resurse umane, răspunderile şi obligaŃiile de raportare, încrederea reciprocă.

� Capacitatea evaluează competenŃa organizaŃiei şi se referă la cunoştinŃe, procese de comunicare, informaŃii, coordonare, activităŃi de control.

� Monitorizarea şi învăŃarea vizează necesitatea supravegherii mediului intern şi extern al entităŃii, monitorizarea performanŃei prin raportarea permanentă a rezultatelor la obiective, reevaluarea nevoilor de informare atunci când se modifică obiectivele sau când comunicarea este defectuoasă, monitorizarea, evaluarea eficacităŃii controlului.

InterferenŃele şi divergenŃele specifice celor două modele de control intern se prezintă astfel:

Page 451: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

451

Tabel nr.1 ConvergenŃe şi divergenŃe privind modelele de control intern

Modele de control intern Elemente

COSO COCO Concept � Un proces implementat

de consiliul de administraŃie, management, angajaŃi ai entităŃii, pentru a oferi acesteia o asigurare rezonabilă privind atingerea următoarelor obiectivele entităŃii

� Totalitatea elementelor entităŃii care, in mod colectiv, ajută personalul să realizeze obiectivele entităŃii

Obiective � Eficacitatea şi eficienŃa funcŃionării;

� Fiabilitatea informaŃiilor financiare;

� Respectarea legilor şi regulamentelor

� Eficacitatea şi eficienŃa funcŃionării

� Fiabilitatea informaŃiilor interne şi externe

� Respectarea legilor, regulamentelor şi politicilor interne

Componente

� Mediul de control � Evaluarea riscurilor � ActivităŃile de control � InformaŃii şi comunicare � Monitorizarea

� Scop � Angajament � Capacitate � Monitorizare şi învăŃare

Cercetarea celor două modele de control intern, COSO şi COCO

evidenŃiază că deşi sunt diferite din anumite puncte de vedere, ca de exemplu: definiŃia conceptului de control intern în viziunea COCO este o completare a celei oferită de COSO; modelul de control intern COCO are ca fundament cea mai mică unitate a unei entităŃi, persoana, care îndeplineşte sarcini bazându-se pe înŃelegerea scopului acestora, sprijinindu-se pe capacitatea sa, competenŃele ce-i revin, resurse; modelul COCO este deschis perfecŃionării, ceea ce permite entităŃilor să implementeze, evalueze şi să modifice propriul model; paşii pe care entitatea trebuie să îi urmeze pentru a implementa cele mai bune acŃiuni sunt diferiŃi, obiectivele urmărite sunt comune.

Concluzii Cercetarea constructivă întreprinsă identifică următoarele particularităŃi

care explicitează conceptul de control intern: � este un proces pentru a atinge un scop, şi nu un scop în sine; � este un proces şi nu o funcŃie a entităŃii;

Page 452: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

452

� implică entitatea în ansamblu, angajaŃi, management de la toate nivele entităŃii şi nu numai proceduri, politici, activităŃi, documente;

� implică managementul, căruia îi revine principala responsabilitate în organizarea controlului intern;

� oferă managementului o asigurarea rezonabilă şi nu absolută. Analiza modelelor de control implementate de entităŃile sectorului public

evidenŃiază că indiferent de etapele pe care le cuprind, urmăresc realizarea aceloraşi obiective: eficacitatea şi eficienŃa funcŃionării entităŃii, fiabilitatea informaŃiilor interne şi externe, respectarea legilor, regulamentelor şi politicilor interne.

Bibliografie

Dascălu D., Nicolae F., 2006, Auditul intern în instituŃiile publice, Ed. Economică, Bucureşti;

Morariu A., Suciu G., Stoian F., 2007, Audit intern şi guvernanŃă corporativă, Ed. Universitară, Bucureşti;

Renard J., 2002, Théorie et pratique de l’audit interne, Ed. d’Organisation, Paris;

łurlea E., Ştefănescu A., 2007, The internal audit as a part of the risk management process in the public sector entities, ConferinŃa ŞtiinŃifică InternaŃională “Challenges of Knowledge-Based Contemporary Economy", Alba Iulia, Annales Universitatis Apulensis, Series Oeconomica, FinanŃe-Contabilitate;

łurlea E., 2006, Auditul performanŃei, element esenŃial al perfecŃionării managementului organizaŃiilor sectorului public, Annales Universitatis Apulensis, Series Oeconomica, FinanŃe-Contabilitate nr.8/2006, 246-249, Alba Iulia;

*** Legea nr. 672/19.12.2002 privind auditul public intern, publicată în M.O. nr. 953/24.01.2002;

*** Standarde de Audit Intern disponibile pe pagina www.cafr.ro; *** Standarde InternaŃionale de Audit disponibile pe pagina www.cafr.ro

Page 453: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

453

ASPECTS CONCERNING THE FINANCING OF ROMANIAN ECONOMY THROUGH STRUCTURAL

INSTRUMENTS

Elena Cerasela Spătariu*, Nicoleta Asaloş*, Cristina Mihaela Grozea*

* Faculty of Economic Science, „Ovidius” University, ConstanŃa Abstract

The stimulation of economic growth of member states of European Union, but also the reduction of dissimilitudes and discrepancies between the various regions are highly the result of structural instrument impact. These instruments do not act alone, necessitating a contribution from the involved member states, which means co-financing from public-resources, especially from the member states, but also from private contributions, these being encouraged in most situations. In this paper we propose to make a short incursion on the succeeding of structural funds, which Romania gained in the pre-adhering period, and we try to focus on the important aspects of the new structural instruments, as a way of financing some sectors of Romanian economy during the 2007-2013 period.

Key words: structural instruments, financing, cohesion politic, financial assistance, structural funds absorption The European integration of Romania is private, as a process that

contributes to economic development and that assures the participation on intern market of European Union, in performance and competitivity conditions. In the current conditions, in which the romanian economy still confronts

with serious structural problems, the necessity of some coherent and unitary strategies which have as objective the associative programming, the prioritization and the follow of the developmental national politics appears as a necessity. Until year 2007 concerning the assure of the necessary funds for the implementation of these strategies, Romania, as candidate state to the statute of membre of European Union, had beneficiated of financial help from this, through the pre-adhering instruments of PHARE, ISPA and SAPARD. The objectives that were followed of European Union through the adjustment of financial assistance not reimbursable in the programs of pre-adhering, they focused on the institutional development and on investements in economic and social cohesion. In order to realise the objectives, were implemented some measures which

focused on the working of market economy and on the capacity to support the competitive pressures and market forces from the interior of the Union. Through the European Content were financed projects that conduced to the development of less advanced zones, through investments for economic and social cohesion, in key areas such as the development of human resources, the development of local and regional infrastructure, social services and touristic services. The aim of these

Page 454: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

454

investements was to create new jobs, to grow to competitivity level and to improve a better quality of life for the inhabitants from certain regions. All these shares begined in the period of pre-adhering are still sustained by

Romania on medium and long term through the reform programs corelated to the comunitary acquis, the ultimate aim being that of graduated assuring of nominal and real convergence with membre states of European Union through the formulation of favorable politics of infrastructure developement, and also the growth of competitivity at the level of the entire society, which to conduce to an establised eocnomic growth, assured by the sustenability of public finances, macroeconomic and financial stability. In the period 2007-2009, România will benefit of not reimbursable funds,

of approximate 4 times bigger than pre-adhering period ones, amounting to 5973 millions EUR. Having into consideration this thing, it is necessarily that the cumulated experience until this moment, concerning the utilization of pre-adhering programs to be used as a start point for the development of the future structural instruments management. In the same time, we have to guide from the east-european countries experiences which had already adhered to European Union and confronted with problems in the management and the implementation of financed programs through structural funds. Romania needs the structural programs, in order to recover the difference

existing to the other membre states of European Union, but also for a durable development.

The Cohesion Politic of European Union foresees as each member state to elaborate a National Strategic Plan of Refference (NSPR) as document of mark for the associative programming Structural and Cohesion Contents. In Romania, the base for the elaboration of this strategic document of mid-term planning of structural funds constituted the National Development Plan (NDP) 2007-2013, approved by the govern from 2005. This National Strategic Refference Plan involves a serie of detailed

elements which will be presented in synthesis. Because there are a lot of problems to be solved, in what concerns the impulsioning of romanian economic development, it was made a socio-economic analise oriented on the emphasize of the necessity of some interventions in more maximum importance nation domains, such as: - it was acentuated the weak quality of basic infrastructure, the inefficence of

delivering services of the drinking water, sewerage and junk scraps management, the weak development of road, railway, air and naval transport system. Beyond these serious problems of basic infrastructure, apeared also the weak level of aknowledgement in what concerns the protection of environment, the wrong administration of it, and also the ineffient utilization of energy resources. Despite all these aspects of basic infrastructure, the strategical answer given by NSRP based on the infrastructure investments that will go for sure to a better quality of railway and road systems, and also of the naval system on the Danube, supporting in the same time the development of businesses and the creating of the new jobs.

Page 455: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

455

Also, through investements will become better the accesibility and the inter-conectivity between national roads, towns, railways, airports and maritime services. The investements in environment infrastructure will contribute to the improval of management systems of drinking water and junk scraps, at european standards. - the weak productivity, the equipments and old technology, the antreprenorial

spirit insufficiently developed, the dificult business climate, the limited access to financing and the insufficient investments in researching-development and the information and comunication technologies, all these affect the develpment of business climate and the economic competitivity of romanian products. The strategy will contribute to the creating of a new production base, dynamic antreprenorial, will support the demand and the development of new businesses, the inovation and the improval of application of research-development activities results. The small and mid enterprises will benefit of investements help and will be supported through counciliation services for quality businesses, and also for creating new jobs. - the limited capacity of continue proffesional forming in order to answer to the

needs of a modern economy based on knowledge, not-corelation between education, initial proffesional forming, and also the continuing one make impossibile the efficient utilization of humane capital. That is why, the strategy proposes the support of education system and proffesional forming give the acquaintance and the aptitudes necessare for a modern and developed economy. In order to beneficiate of educational systemsand proffesional forming, will be necessary that the educational infrastructure to be modern and perfectionated, inclusively through the scholastic equipements and information and comunication technology. It will be accentuated the social exclusion and social inclusion promoting, of vulnerable groups (women, ethnic minorities, persons with disabilities), who are disadvantaged on force of work market, that these categories can beneficiate of new hirement opportunities that will be created. In the same time, the improval of the quality of health and caring services will contribute to the economic regenration through the reducing of costs and inactivity periods. - public services are very weak developed, because of a weak administrative

capacity. This thing is demonstrated through unperformant management structures, unsatisfying abilities of public functionars, unadequate interinstitutional cooperation, all these putting in danger the social-economic development. Thus, through the strategy intermedium is proposed a consolidation of this administrative capacity through the major contribution, that will be brought by the investments in roder to improve the elaboration process of politics and decisional processes in public management domain, to the development of a modern public function system, flexible, but also to the imporval of quality standards and efficience in public services delivering. Will have priority that administrative domains where can be registered the biggest impact concerning the socio-economic development stimulation and business climate.

Page 456: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

456

- because of industry restructuring, appeared more differences between the regions, these continuing to raise. The foreign direct investments are attracted ussualy in more and more developed potential zones. Urban zones and also the rurals ones confront with infrastructure problems, and the rurals ones depend excesively of agriculture. That is why it is necessary a more structured abordation in what concerns the terittorial level of the diversity of sectorial and inter-sectorial development politics. The promovation of the terittorial equilibrated development presumes the stopping of accentuating disparity developement tendence through the support and the promovation of an equilibrate economic and social developing of the regions. The realization of terittorial cohesion will be supported by the strategic plan on long-term, established through the strategic concept of spatial and integration developing and integration in spatial european structures 2007-2025. From viewpoint of financing, NSPR is exclusively sustained from

Structural and Cohesion Contens and the national afferent co-financing, while NDP includes also some other financings (national and local investements programs, extern credits, european funds for rural and fishing development etc.) National Strategic Plan of Refference represents the global strategy of

utilization of Structural and Cohesion Contents, and the instruments wherewith are realised the diversity of foresights of NSPR take the form of Operational Programs. In order to reduce the differences of economic and social development between the regions from our country and European Union, Romania had elaborated for the period 2007-2013, seven operational programs, programs wich represent seven strategies in different sectors: human resources, economic competitivity, environment infrastructure, transport infrastructure, the development of administrative capacity, technique assistance and regional development. The main domains that will be financed from structural funds in the next seven years are: new technologies, research and innovation, culture, education, energy, transport infrastructure, IT, public services, tourism, professional form, local development, health infrastructure, support for IMM, environment, starting for some new businesses. The main categories of beneficiaries are: central and local public authorities, IMM, commercial societies, NGA’s, centers for profesional education, universities, structures of MEC, non-banking societies, research institutes, profesional associations, patronal organisations, sindical organisations. The European Committee publi the final scheme for the allocating of

European Union Politics of Cohesion, for the period 2007-2013, respectively for: • European Regional Development Content • European Social Content • Cohesion Content Complementary to all sustained actions through the structural instruments

from above, will be sustained also the investements from the rural development domain, such as:

Page 457: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

457

• European Agricultural Content for Rural Development, which finance the investments for the raising of competitivity in agriculture and sylviculture, environment protection, a higher quality of life and the diversification of economic activities in rural domain;

• European Content for Fishing, which sustains the durable development of fishing sector and the coast zones, where this sector is predominates. The allocation of structural funds to these regions will take into account the

specific of the certain area, the competitive advantage of existent industries, and will encourage the development of competitivity pols. The not reimbursable complementary financial assistance in Comune Agricol Politic of European Union totalize 8,022 billions EUR, according to Romania through the European Content of Rural Development. The priorities were established through the Strategic National Plan for Rural Development 2007-2013. From a total of aproximately 350 billions EUR destinated to the 27 states

for the next 7 years, Poland is the country that receives the most considerent sum, totalizing 67 billions EUR, followed by Spain with aproximately 35 billions, Italy with 28 billions, Czech Republic and Germany, each of them with 26 billions, Hungary – 25 billions, Greece and Portugal with 20 billions each. Romania is the ninth on the list, following to receive in all these years

aproximately 19,667 billions through structural and cohesion funds. The national co-financing to the structural funds allocated from European Union for the same financiary period totalizes 5 billions EUR. The Structural and Cohesion Contents come from European Union budget, and are allocated depending on Intern Brut Product on each inhabitant of romanian regions, raported to the comunitary average. The prioritary objectives of structural funds for the period 2007-2013

reffers to: • Objective „Convergence” – promots the development and structural

adjustement of the regions that register delays in development, being financed through the 3 funds above.

• Objective „Regional competitivity and force ocupation” – supports the regions that are not eligibles for the Convergence objective.

• Objective „Teritorial european cooperation” – supports regions, transnationals areas. The financiary assistance in Economic and Social Cohesion Politic of

European Union accords to Romania through Structural and Cohesion Contents, as part of the objectives „Convergence” and „Teritorial european cooperation”. From total sum of Structural and Cohesion Contents allocated to Romania for the period 2007-2013, of 19,668 billions EUR, 12,661 billions EUR will be allocated through Structural Funds „Convergence”, 6,552 billions EUR are allocated through Cohesion Content, and 0,455 billions will be allocated to objective „Teritorial european cooperation”. The allocatings projected correspond to the national priorities established through the National Strategic Plan of Refference 2007-2013, elaborated based on the foresights of National Development Plan 2007-2013.

Page 458: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

458

The settlements reffering to the Structural and Cohesion Contents foresees that the not reimbursable loans of European Union to be co-financed by the membre states. The maximum level of a not reimbursable loan of European Union will be established in General Regulations, in conformity to the Financial Perpective of European Union for 20037-2013. To Romania is offered a maximum rate of comunitary financing at the level of opeartional programs of 85% for all 3 funds. The allocating of NSPR in the objective „Convergence” plan necessitates a national financing estimated on 4,4 billions EUR, constituted from public sources and private sources. Public co-financing will be assured from the state budget by the Romania Government, and from local budget by the local public authority, which will aplicate for financing from structural instruments. Private co-financing will be necessary for the projects addressed to private beneficiaries, such as enterprises. At the base of Structural and Cohesion Contents programming are some

series of principles, such as: 1. Complementarity – the comunitary actions must be complementary or to

contribute to the correspondent national operations. 2. Partnership – presumes that the comunitary actions must be realised

through a pressed consultation between European Committee and membre states, with the authorities and the organismes named by the membre states. This partnership must cover the preparation, the monitoring and evaluation of financial assistance. Membre states must assure the relevant partners associating to the diferent levels of programming. 3. Subsidiarity – relates that Structural Funds are not directly allocated to

the projects chosen by the European Committee. The main priorities of development program are defined by the national/regional authorities in cooperation to the Committee, and the choosing of the projects and their management are under exclusive responsability of national and regional authorities. 4. Additionality – reffers to the Committee help that cannot replace the

public structural expenditures or others equivalent of membre states. Programs’ budgets can include EU funds, bur also national funds from public or private sources. 5. Compatibility – presumes that the operations financed through structural

funds to be in conformity to the foresights of European Union Convention, but also to the European Union politics and actions, inclusively the rules concerning the concurence, public aquisitions, environment protection, promoting of equality between men and women etc. 6. Programming – takes into consideration the common action of European

Union and membre states which needs to be implemented on a multiannual base through a organisation process, of taking finance decisions in some integrated and coherent strategies with defining of precise objectives. 7. Concentration of structural funds based on some priority objectives,

which need support for their development, and the rest of resources are straighted

Page 459: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

459

to certain social groups which confront with difficulties in all European Union, without satisfying special geographic criteriums. Through National Development Plan, the recovering instrument of

disparities of Romania social-economic development to European Union, are oriented the priorities with structural instruments objectives. The objectives of National Development Plan reffering to the raising of

competitivity, the economy development based on knowledge, the development and modernization of transport infrastructure, rural economy development and the diminution of development disparities between country regions, realised with the help of structural instruments and corelated to the objectives of Lisboa’s Agend, can help at the local and regional socio-economic development. We consider that, in the actual context of integration in European Union and regionalization on economic criteriums, in the conceptual landing of Lisboa Strategy, must have into account the economic and social situation of Romania, but also the regional particularities.

The financial programming of PND 2007-2013 wants to realise a general image of financial resources allocated in refference period for the sustaining of developing investments in intervention domains which make the object of national development priorities from PND Strategy 2007-2013, but also the distribution of all these on the 6 national priorities of developing. Thus, are created the conditions for the improval of budgetar expenditures management on mid-term, in a stabil, visible and predictible investition plan. The programming of financial resources destinated to the realise of PND priorities reflects the double role of PND: multiannual planification instrument of regional and sectorial national priorities of financing of developing from national funds (state budget, local budget, loans), on a side, and fundamenting instrument of unreimbursable financed assistance, accordated to Romania by the European Union in cohesion politic and in comune agricol politic (rural developing component), on the other side. The financial indicative programming of PND 2007-2013 conduced to o total sum of aproximately 58,7 billions EUR, repartizated on the 6 national developement priorities thus: competitivity, transport infrastructure, environment, humane resources, regional development, rural development. The financial programming of PND proposes only indicative allocations, that respect, first of all, the existant needs of financingon diverse domains, from social and economic impact that take the sustained investements through comunitary funds, expensive commitments asumed by Romania in aderation negociations (the environment protection, energy, transports), of strategic orientations proposed on European Union level for 2007-2013, but also by the used models, especially in the new membre states, but not only, in the programming of these funds.

European Union funds, represented through Structural Instruments (European Content for Regional Development, European Social Content, Cohesion Content) and the funds of structural type for agriculture, rural and fishing development (Agricultural European Content for Rural Development and Fishing European Content) assure 43% from the necessary of total investements for the

Page 460: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

460

realisation of strategic objectives of PND. Their financial programming took into consideration the estimative allocations destinated to Romania from the budget of European Union for the period 2007-2013, but also the specific rules that switches from comunitary reglementations afferent of each of the 5 instruments in cause. National public sources (48% from the total of resources for PND) are destinated equally to the co-financing of European Union funds, and financing from exclusively autochthonous sources of some simillar investements programes. The co-financing estimation was realised based onthe foresees of the General Regulations project, concerning the structural instruments, taking into consideration some amendaments shown in the time of negociation of this document in the European Union plan. The co-financing of investements projects from European Union funds will be assured in the most part of it from the state budget and from extern credits, these ones trying to reduce on short and mid-term the national budget effort. The contribution of local budgets will be relatively reduced in the conditions of a limited financiary capacity of local authorities. Thus, is took into consideration the sustaining from state budget of some important part of the co-financing projects, taking as final beneficiaries the local authorities. Private sources, representing 9% from the total of resources for PND are destinated exclusively to the co-financing of European Union funds. In the estimation of this contribution, it was took into account the financial foresees of the new administration regulations, of all 5 comunitary instruments took into consideration atteh PND financing, but also the limits imposed by the state help rules in what concerns the maximum intensity admitted of public support. The estimation of financing priorities and objectives of PND on a period of 7 years represents a difficult exercise and a challenge for the capacity of financiary-budgetary projection of Public Finances Ministery and the others institutions involved in PND elaboration. Racording Romania, once with the adhering, to a comunitary budget done for 7 years, makes absolutely necessarily the development of such capacity. A special attention will have to be gave to the continuing development of budgetar management, based on programs and multianuual projects, when the comunitary funds are allocated and implemented on this abordation, in the national budget plan. The mobilization of such a high volume of investments destinated to the

development is without preceding and suppose significant efforts from the part of public institutions anf form the future beneficiaries for the consolidation at national, regional and local level of the planification and administration capacity of development investment programes, inclusively from the point of view of a financiary rigurous management. A special mention has to be done for the comunitary funds, whose attributions of PND implementing is about 43%, plus a substantial national co-financing, conditions in which the contruction of an efficient and efficacious system of management of these funds and to permit high rates of absorbtion is determined for PND success.

Page 461: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

461

After the analise of actual economic situation, but also of the perspectives on short and mid-term, we consider that through the main action directions from local and regional development domain, for the next years, are:

• the insurance of macroeconomic stability, through the respecting of convergence criteriums, from integration process of Romania in European Union;

• the insurance of the coherence and complementarity of economic politics, especially of regional development politics, through the competitivity pols forming;

• raising of absorbtion grade of european funds, in order to realise the economic and social cohesion objectives and for reducing of the differences inter and intra-regionals, but also of the difference that separates our contry from the developed ones, membres of EU;

• the development and the modernization of national and trans-national infrastructure, of transport, environment, energy and research-development;

• the encouraging of proffesional reconversion of disadvantaged or affected categories of restructuring and the sustaining of continuous perfectioning in work. European funds can be used at creating ofcompetitivity pols, through the

sustaining of business incubators for the development of IMM’s and the atractivity of the investors. Ataking into account that the regional diversity concerning the distribution of industries in big, the abording of these pols of competitivity must be done distinctly from a region to another. For a good absorbtion of the funds given to Romania it is need for a lot of

projects, eligibles and with impact, openly and transparently administrated. The funds capacity of absorbtion is that bigger that exists more beneficiaries well prepared for its administration. For this, membre states of European Union include not-guvernmentals organisations for beneficiaries of european funds (projects appliants) and concerns their preparing. In order that the financed programms from european funds to answer at the real needs, it is necessary that their planification and implementation to be done with the participation of all social partners. The partnership principle, foresaw in programming principles set of Structural and Cohesion Funds needs the realising of governement partnership with social partners in the preparing, implementation, monitorization, evaluation of financed programmes from structural funds. Bibliography:

Bache, Ian; George, Stephen, 2006, Politics in the European Union. 2nd Ed. Oxford: Oxford University Press,

Dinu, Marin; Socol, Cristian, 2005, Mechanisms of convergence and cohesion, Economic Publishing, Bucureşti,

Dinu, Marin; Socol, Cristian, 2006, Fundament and coordination of economic politics in European Union, The Economic Publishing Bucureşti,

Onica, Daniela, 2006, The implementation of structural and cohesion funds in Romania. The Public Finances and Accountancy Review, number 6

Page 462: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

462

Mureşan, Mihaela, 2005, Reforma politicii europene de coeziune economico-socială, Tribuna economică, nr. 41,

www.fonduri-ue.ro www.portalstructural.ro www.gov.ro www.fonduri-structurale.ro

Page 463: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

463

PROTECłIA SĂNĂTĂłII ŞI SIGURANłEI CONSUMATORILOR ROMÂNI DE PRODUSE ÎN

CADRUL PIEłEI UNIUNII EUROPENE

Gabriela Anghel Universitatea „Ovidius” ConstanŃa, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

ConstanŃa, Aleea Universitatii nr. 1, tel./fax:0241/511512, e-mail: [email protected]

Abstract Protection of Romanian Consumers’ Health and Safety inside the European

Union Market The European Union (EU) has an open market comprising 27 countries and over

490 million consumers. Protecting their health and their safety is an essential part of the EU’s overall objective to improve the quality of life of all Europeans. In this order, EU rules on product safety stipulate that it is the responsibility of producers and distributors to place only safe products on the market.

Surveillance authorities in each EU country are responsible for making sure that products meet the safety requirements. If products do not fit the bill, authorities can take protection measures very rapidly. Moreover, if a dangerous product is found in one country, information on the product is passed on to the other EU countries via two rapid alert systems called ‘RAPEX’ – for non-food products and ‘RASFF’ – for food and feed.

Keywords: consumer protection, product safety, product liability, defective products

Considerăm că cea mai importantă componentă a oricărei politici privind

protecŃia consumatorilor şi, implicit, a politicii Uniunii Europene în domeniu, o reprezintă siguranŃa produselor oferite consumatorilor în cadrul pieŃei unice interne, indiferent de provenienŃa acestora – naŃională sau din import. Astfel, orice consumator, atunci când achiziŃionează un produs, trebuie să aibă siguranŃa că acesta nu prezintă nici un fel de risc, chiar şi cel care ar putea apare din utilizarea produsului în condiŃii normale şi previzibile. În acest sens, la lansarea pe piaŃă a produselor proprii, producătorii trebuie să Ńină seama de o serie de elemente, respectiv: caracteristicile produsului, precum compoziŃia sau ambalajul; efectele acestuia asupra altor produse în cazul în care este previzibil că vor fi utilizate împreună; prezentarea şi etichetarea produsului, precum şi eventualele instrucŃiuni privind utilizarea sau eliminarea acestuia; categoriile de consumatori supuşi unui grad înalt de risc prin utilizarea produsului, îndeosebi copiii.

Page 464: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

464

1. Activitatea Uniunii Europene în domeniul protecŃiei sănătăŃii şi siguranŃei consumatorilor de produse

CerinŃele pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a fi considerate „sigure” sunt stabilite cu ajutorul reglementărilor tehnice, a standardelor.

Ca evoluŃie istorică, la origine, standardizarea a avut ca rol principal asigurarea compatibilităŃii între produse (un exemplu devenit deja clasic este cel a prizelor pentru curent electric); cu timpul, însă, scopul acesteia s-a mai nuanŃat, referindu-se şi la economia de energie sau protecŃia mediului înconjurător, pentru ca, în prezent, prin standardizare să se încerce definirea produselor ce sunt conforme cu aşteptările legitime ale utilizatorilor, pentru a exclude producerea eventualelor riscuri asupra sănătăŃii şi siguranŃei persoanelor.

Standardizarea a apărut la nivel european după primul război mondial, ca o activitate pur privată, fiind rezultatul eforturilor agenŃilor economici individuali. Ulterior, a fost concepută ca un serviciu public, antrenând astfel intervenŃia statului, fără a suprima, însă, rolul iniŃiativei private. În plus, începând cu anii 1970, consumatorii au solicitat în mod expres să participe la elaborarea standardelor.

De-a lungul timpului, la nivel comunitar a fost adoptat un set complex de reglementări având drept scop prevenirea comercializării produselor periculoase prin stabilirea unor cerinŃe cu caracter general – precum cele vizând ambalarea şi etichetarea produselor, dar şi a unor prevederi specifice sectoriale, care Ńin cont de caracterul mai sensibil al anumitor produse.

Astfel, pentru o gamă largă de produse alimentare au fost stabilite reguli specifice ce armonizează exigenŃele esenŃiale referitoare, în principal, la etichetare, aditivi, inspecŃie, controlul igienei şi la produsele destinate unor tipuri de alimentaŃie deosebite. Consumatorii pot astfel să cunoască lista ingredientelor, modul de folosire şi data limită de consum a produselor alimentare preambalate.

Pentru produsele farmaceutice a fost stabilită o procedură foarte strictă de armonizare prealabilă lansării lor pe piaŃă. Produsul trebuie să fie însoŃit de o notă explicativă care să prezinte condiŃiile de utilizare, precum şi contraindicaŃiile sau eventualele efecte secundare în consum.

Produsele cosmetice sunt, de asemenea, supuse unei legislaŃii comunitare foarte stricte, îndeosebi în ceea ce priveşte substanŃele utilizate (agenŃi coloranŃi, conservanŃi sau filtre ultraviolete). Etichetarea obligatorie oferă consumatorilor informaŃiile necesare detaliate.

O atenŃie deosebită a fost acordată jucăriilor destinate copiilor sub 14 ani, fiind prevăzute, spre exemplu, dimensiunile jucăriilor destinate copiilor mai mici de 3 ani, astfel încât acestea să nu poată fi înghiŃite sau inhalate. Etichetele de pe jucării şi ambalajele, precum şi modul lor de folosire trebuie să atragă atenŃia asupra eventualelor riscuri legate de utilizare şi modalităŃile prin care acestea pot fi evitate.

Page 465: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

465

Produsele electrocasnice sunt, de asemenea, supuse unor reglementări foarte stricte privind siguranŃa lor, îndeosebi în ceea ce priveşte proprietăŃile fizice, mecanice sau electrice.

Comercializarea în spaŃiul pieŃei comune numai a unor produse sigure este asigurată prin Directiva Generală privind SiguranŃa Produselor – DGSP (nr. 95/2001), intrată în vigoare începând cu ianuarie 2004. Obiectivele acestei reglementări vizează atât protejarea sănătăŃii şi siguranŃei consumatorilor europeni, precum şi funcŃionarea corespunzătoare a pieŃei comune, prin asigurarea, în întreaga Uniune Europeană, a unui nivel ridicat de siguranŃă al produselor ce nu sunt acoperite de prevederi legislative sectoriale cu caracter specific (spre exemplu, jucării, produse chimice sau cosmetice etc.). De asemenea, sunt completate prevederile reglementărilor sectoriale care nu acoperă anumite aspecte, precum cele legate de obligaŃiile producătorilor sau puterile şi sarcinile autorităŃilor desemnate de fiecare stat membru în parte şi însărcinate cu supravegherea pieŃei.

Când un produs de consum este considerat periculos, autorităŃile de supraveghere a pieŃei sunt autorizate să întreprindă orice măsură impusă de urgenŃa şi gravitatea situaŃiei, cum ar fi suspendarea vânzărilor sau retragerea de pe piaŃă a produsului în cauză.

ImportanŃa deosebită a DGSP este că prevede lansarea sistemului RAPEX de avertizare rapidă pentru produsele nealimentare ce reprezintă un pericol pentru consumatori (“Rapid Alert System for Non-Food Consumer Products”), în a cărui bază de date sunt cuprinse toate produsele nealimentare destinate consumatorilor europeni sau care pot fi utilizate de aceştia în condiŃii rezonabile, cu excepŃia produselor alimentare, a celor farmaceutice şi a echipamentelor medicale.

Un sistem similar destinat special avertizării rapide pentru produsele alimentare ce reprezintă un pericol pentru consumatori – RASFF („Rapid Alert System for Food and Feed”) a fost instituit în 2002.

La aceste sisteme participă pe lângă cele 27 de state membre ale Uniunii şi statele membre ale AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb – Norvegia, Islanda şi Lichtenstein.

Obiectivul comun al RAPEX şi RASFF îl reprezintă asigurarea unui schimb rapid de informaŃii între statele participante şi Comisia Europeană cu privire la măsurile aplicate de acestea pentru a preveni, a restricŃiona sau a impune anumite condiŃii de plasare pe piaŃă ori folosire a produselor destinate consumului ce reprezintă un risc important pentru sănătatea şi siguranŃa consumatorilor. Toate aceste informaŃii sunt transmise între autorităŃile competente printr-o reŃea de puncte de contact naŃionale.

Conform ultimelor rapoarte privind funcŃionarea RAPEX şi RASFF disponibile (Comisia Europeană, 2007), în anul 2006 Comisia Europeană a primit 7.891 notificări cu privire la punerea pe piaŃă de produse periculoase, respectiv - 1.051 notificări pentru produse nealimentare, din care 924 s-au dovedit a prezenta un risc crescut şi - 6.840 notificări pentru produse alimentare, din care 934 cu risc crescut.

Page 466: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

466

Principalele categorii de produse vizate de aceste notificări au fost: jucăriile destinate copiilor, dispozitivele electrice şi autovehiculele – pentru produsele nealimentare şi diverse sortimente de peşte, crustacee şi moluşte, carne şi produse din carne, cereale şi produse de brutărie – pentru produsele alimentare.

Cea mai mare parte a produselor sunt originare din state extracomunitare (spre exemplu 48% din totalul notificărilor de produse nealimentare vizează produse originare din China), motiv pentru care Uniunea Europeană a dezvoltat colaborări strânse în domeniu cu o serie de state exportatoare terŃe. În acest context, începând cu luna mai 2006 s-a acordat accesul la informaŃiile furnizate prin intermediul RAPEX şi în favoarea autorităŃilor de la Beijing, pentru a încuraja importul de produse sigure din această Ńară.

AcŃiunile întreprinse la nivel comunitar privind garantarea siguranŃei produselor au fost însoŃite şi de adoptarea unor măsuri corespunzătoare referitoare la prevenirea, sancŃionarea şi responsabilitatea pentru produsele defectuoase. În acest sens, Directiva CEE nr. 374/1985 a revoluŃionat răspunderea civilă delictuală din Europa prin crearea unui standard uniform al răspunderii obiective pentru produse defectuoase, ce completează sistemele naŃionale de răspundere civilă delictuală, fără a le înlocui. În temeiul acesteia, responsabilitatea pentru prejudiciile aduse de astfel de produse îi revine celui care a pus pe piaŃă produsul în cauză, indiferent de intenŃia avută sau de calitatea deŃinută – acesta putând fi, după caz, producător, importator sau furnizor. Trebuie precizat că această reglementare comunitară vine să protejeze interesele persoanelor prejudiciate de produse defectuoase în situaŃia în care aceştia indiferent dacă au sau nu un raport contractual cu producătorul ori distribuitorul care a pus pe piaŃă produsul respectiv, şi care, în general, întâmpină dificultăŃi în obŃinerea de despăgubiri, din cauza sarcinii probei, în temeiul răspunderii civile delictuale bazate pe culpă (Jozon, 2007).

Prevederile reglementării comunitare amintite (art. 6), califică un produs ca fiind “defectuos” atunci când el nu oferă securitatea la care în mod legitim cineva se poate aştepta, Ńinând cont de toate circumstanŃele - precum modul de prezentare al produsului, utlizarea acestuia, care, în mod rezonabil poate fi prevăzută, momentul punerii produsului în circulaŃie - sens în care un produs nu poate fi considerat defectuos doar pentru simplul motiv că un alt produs mai bun a fost pus ulterior în circulaŃie.

Faptul că un produs nu oferă securitate, nu presupune neapărat că el are un caracter periculos sau că este inapt de a fi utilizat în scopul pentru care a fost achziŃionat. Mai mult, dacă un produs este prin natura lui periculos, aceasta nu înseamnă că reprezintă şi o sursă de insecuritate. Informarea completă a consumatorului, verbal sau prin intermediul instrucŃiunilor de folosire, poate face produsul sigur (Ungureanu, 1999).

Page 467: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

467

2. ProtecŃia sănătăŃii şi siguranŃei consumatorilor români de produse În stabilirea condiŃiilor pe care trebuie să le îndeplinească produsele

destinate comercializării, o importanŃă deosebită o deŃine, după cum am mai precizat deja, activitatea de standardizare. În România, această activitate a constituit mult timp, în economia planificată, un apanaj exclusiv al statului, standardele fiind aprobate prin decrete. Era de altfel normal ca, într-o astfel de economie, statului să îi revină sarcina elaborării standardelor, acestea pierzându-şi, astfel, caracterul facultativ, având de fiecare dată un caracter obligatoriu, tocmai datorită aprobării lor prin acte normative speciale.

După anul 1990, activitatea de standardizare şi-a păstrat, într-o oarecare măsură, caracterul, în sensul că singurul organism în domeniu era Institutul Român de Standardizare. Acesta a fost înlocuit, abia în 1998, prin O.G. nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare în România, cu AsociaŃia Română de Standardizare (ASRO) – persoană juridică de drept privat, de interes public, având statut juridic de asociaŃie cu scop lucrativ. Astfel, a fost creat cadrul legal pentru participarea la elaborarea standardelor nu numai a reprezentanŃilor organismelor de stat, ci şi a persoanelor efectiv interesate în stabilirea acestor norme, implicit şi consumatorii.

De altfel, dreptul fundamental al consumatorului român de a beneficia de produse sigure a fost consacrat prin O.G. nr. 21/1992 privind protecŃia consumatorilor. Corelativ acestui drept, prin Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor, agenŃilor economici le revine obligaŃia de a oferi pe piaŃă numai produse sigure.

În spiritul legii româneşti, un produs este considerat ca fiind “sigur” dacă, “în condiŃii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de durată şi, după caz, de punere în funcŃiune, de instalare şi de necesităŃi de întreŃinere, nu prezintă nici un risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile şi corespunzătoare unui nivel ridicat de protecŃie a sănătăŃii şi siguranŃei consumatorilor” (art.2 lit. b din Legea nr. 245/2004).

Trebuie subliniat că legiuitorul nu ne oferă o definiŃie a riscului, ci prevede doar că acesta “se consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecŃie pentru sănătatea şi siguranŃa consumatorului, în funcŃie de următoarele aspecte: caracteristicile produsului, ale ambalării sale şi ale instrucŃiunilor de montaj şi întreŃinere; efectul asupra altor produse împreună cu care acesta poate fi folosit; modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucŃiunile de folosire şi orice alte indicaŃii şi informaŃii furnizate de producător; categoria de consumatori expuşi riscului prin folosirea produsului” (art. 2 lit. b pct. 1-4).

Orice produs care nu întruneşte condiŃiile cerute pentru a fi considerat sigur este declarat “periculos”, existând această posibilitate chiar şi atunci când, deşi produsul îndeplineşte criteriile, se dovedeşte totuşi a fi periculos. În aceste sens, Legea nr. 245/2004 stabileşte procedura pentru realizarea schimbului de informaŃii în situaŃiile de intervenŃie rapidă pentru produsele care prezintă un risc grav pentru sănătatea şi siguranŃa consumatorilor, autorităŃile române de supraveghere a pieŃei având posiblitatea de a adopta, recomanda sau de a conveni cu producătorii şi distribuitorii, pe o bază voluntară ori obligatorie, măsuri ce au în

Page 468: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

468

vedere împiedicarea, limitarea sau impunerea de condiŃii specifice privind comercializarea sau eventuala utilizare pe teritoriul său a unor astfel de produse, sub rezerva notificării lor către Comisia Europeană prin sistemul RAPEX, respectiv RASFF.

Referitor la răspunderea producătorului pentru pagubele generate de produsele defectuoase, după un îndelungat proces de elaborare şi adoptare - deoarece s-a considerat că dispoziŃiile Codului civil privind răspunderea contractuală şi cea delictuală ar fi nu numai suficiente, dar şi acoperitoare – aceasta a fost expres prevăzută în Legea nr. 240/2004.

Având în vedere că, la nivel naŃional, responsabilitatea privind verificarea respectării dispoziŃiilor legale referitoare la protecŃia consumatorilor, siguranŃa produselor, precum şi apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor revine AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Consumatorilor (ANPC), aceasta a derulat, în anul 2006, 119.942 acŃiuni de control periodice şi inopinate, din care 52 controale tematice la nivel naŃional cu privire la calitatea şi securitatea unor produse pentru care cererea consumatorilor este mare, precum şi a celor cu impact deosebit asupra populaŃiei, din care: 23 controale desfăşurate în domeniul produselor nealimentare şi 29 în domeniul produselor alimentare. Aceste acŃiuni de control s-au soldat cu încheierea unui număr de 58.317 procese verbale de constatare a contravenŃiei, din care: 38,76% la produse nealimentare şi 61,24% la produse alimentare, şi identificarea unor mărfuri cu abateri de la prevederile legale în valoare de 233 milioane RON, din care 179 milioane RON reprezintă valoarea produselor provenite din import (76,8%).

În plus, ANPC a cercetat şi soluŃionat 43.827 reclamaŃii din partea consumatorilor privind calitatea şi securitatea produselor, din care 51,6% au fost întemeiate; urmare a respectării dreptului la despăgubire al consumatorilor, valoarea produselor înlocuite, contravaloarea achitată şi valoarea reparaŃiilor efectuate pentru remediere a fost de 3,5 milioane RON.

Pentru incălcarea dispoziŃiilor legale în vigoare referitoare la protecŃia consumatorilor, în anul 2006, organele de control ale ANPC au dispus:

- aplicarea de amenzi contravenŃionale în valoare de 23 milioane RON; - interzicerea de la comercializare şi retragerea din circuitul comercial, inclusiv prin distrugerea unor produse periculoase pentru viaŃa, sanătatea şi siguranŃa consumatorilor, de produse în valoare de 9,9 milioane RON, din care 6,8 milioane RON (68,7%) reprezintă valoarea produselor provenite din import;

- sistarea temporară a fabricaŃiei sau a importului de produse la 62 agenŃi economici, dintre care: 45 producători şi 17 importatori;

- transmiterea către organele abilitate a 52 de propuneri de retragere a autorizaŃiilor de funcŃionare;

- închiderea unui numar de 163 de unităŃi, din care: 145 pe o durată de până la 6 luni; 11 pe o durată de la 6 la 12 luni; 7 închise definitiv (ANPC, 2007).

Page 469: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

469

3. Concluzii Deoarece, în cele din urmă, succesul pieŃei unice europene este judecat prin prisma impactului pe care îl are asupra vieŃii cotidiene a consumatorilor, pentru ca aceasta să funcŃioneze corespunzător, apreciem că rolul cel mai important revine consumatorilor în persoană. Astfel, trebuie încurajaŃi consumatorii activi, bine informaŃi, pregătiŃi să acŃioneze responsabil în cadrul unei pieŃe din ce în ce mai complexe, conştienŃi de propriile drepturi şi dornici să colaboreze cu autorităŃile naŃionale şi europene la dezvoltarea unor politici eficiente desemnate să răspundă problemelor acestora.

Bibliografie 1. Jozon, Monika, 2007, „Răspunderea pentru produse defectuoase în

Uniunea Europeană”, Editura C.H. Beck, Bucureşti; 2. Ungureanu, Tamara Carmen, 1999, „Drept internaŃional privat.

ProtecŃia consumatorilor şi răspunderea pentru produsele nocive”, Editura All Beck, Bucureşti;

3. Weatherill, Stephen, 1997, “EC Consumer Law and Policy”, Longman, London and New York;

4. *** Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor (ANPC), 2007, “Raport activitate 2006”, Monitorul Oficial, Partea a III-a 285/27.04.2007, http://www.anpcnet.ro/ro/wp-content/uploads/2007/10/raport-anpc-2006.pdf,

5. *** Comisia Europeană, Directoratul General pentru Sănătate şi ProtecŃia Consumatorului, 2007, “Keeping European Consumers Safe – 2006, Annual Report on the Operation of RAPEX”, Office for Official Publications of the European Communities, Luxemburg;

6. *** Comisia Europeană, Directoratul General pentru Sănătate şi ProtecŃia Consumatorului, 2007, “The Rapid Alert System for Food and Feed (RASFF) – 2006 Annual Report”, Office for Official Publications of the European Communities, Luxemburg.

Page 470: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

470

THE NEW EUROPEAN UNION MEMBER STATES: STRONG ECONOMIC GROWTH, INCREASING RISKS

Amelia Boncea, Rabontu Cecilia

Constantin Brancusi University of Tg-Jiu

Abstract Economic activity in the new EU member states remained buoyant in 2007 as

strong GDP growth continued and even accelerated in some of the countries, including in the biggest economy of the region, Poland. GDP growth averaged 6.0 per cent for the group as a whole. Hungary did not share in the strong performance as its economy grew by a mere 2 per cent in response to fiscal tightening. The vibrant activity elsewhere was accompanied, however, by weakening indicators of macroeconomic stability, exacerbating earlier concerns of an overheating in some of the economies. Growth in the region is expected to slow to about 5.4 per cent in 2008 as the economies face labor-supply constraints, and aggregate demand is expected to cool in line with slowing credit expansion.

Keywords: economic growth, GDP, overheating, constrains Economic performance has improved since 2005

Economic performances have improved considerably since the re-launch of the Lisbon Strategy in 2005. Economic growth was 3.0% in the EU27 in 2006 compared with 1.8% in 2005, and is forecast to remain at 2.9% and 2.4% in 2007 and 2008. Thirteen million jobs have been created since 2000, and more than half of that after 2005, and unemployment has fallen steeply from 8.6% to 6.9% over the 2005-2007 period. An especially welcome development is that for the first time since 1997, job creation and productivity improvements have occurred simultaneously (A recent Commission publication entitled Moving Europe's productivity frontier reviews different explanations of the trade-off between productivity and employment growth and provides an empirical assessment of the size of this trade-off and of how it has been changing over time, see the EU Economy 2007 Review: http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/2007/the_eu_economy_review2007_en.htm). As a result of the improved growth performance, the Commission estimates the output gap is merely -0.1 p.p. % in 2007 compared with 1 p.p. negative gap in 2005. Moreover, the gap in GDP per capita with the US has closed slightly, from 65.4% of the US-level for EU-27 and 72.1% in the euro area in 2005 to 67.1% and 73.5% respectively in 2007. Although it is difficult to disentangle the impact of cyclical and structural factors on growth, it is an encouraging sign that the Commission's calculations suggest that potential GDP growth, i.e. net of cyclical factors, has improved from 2.3% in 2005 to 2.5% in 2007 for the EU-27, and from 2.0 to 2.2% for the euro area. The three Baltic states, Slovakia, Slovenia and the Czech Republic have experienced an especially rapid convergence. The

Page 471: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

471

recovery has also spread to EU15 countries, most remarkably to Germany, which seems to have overcome its role as growth laggard in the EU.

In addition to higher growth rates, the composition of growth has become more favourable to domestic drivers over time, which bodes well for increased resilience to adverse external factors. As shown in Table 1, the contribution to growth of fixed capital investment had been particularly weak in the first half of the decade. Since 2005, it has strengthened, returning to growth rates comparable to the ones observed in the late 1990s which raise hopes that firms' higher investment, through the diffusion of technological progress, translates into higher productivity growth. Though private consumption contributed less to growth in 2005-2007 than in the late 1990s, an upward shift in the contribution of private consumption spending is now clearly evident from the data on consumer expenditures as well as from the recovery in consumer confidence underpinned by the declining rates of unemployment. Moreover, as can be seen from a more detailed breakdown of the growth performance productivity gains accounted for more than half of the average economic growth recorded in EU27 2005-2007, with labour inputs accounting for the remaining part. Labour inputs benefited from net migration, and to a lower extent an increasing native population, while the rise in participation rates,

Especially of women and older workers, was partly offset by the decline in average hours worked per person employed and the decline in youth participation. As regards labour productivity, technical progress appears to have been a stronger driving force than capital accumulation and rise of labour initial education. Compared to the 2000- 2004 period a key difference is the positive contribution to growth from the reduction in unemployment rates, which should be partly attributed to the cyclical recovery. Due to sound economic fundaments, most Member States are in a good position to withstand the strains from the financial turbulence witnessed in summer 2007. According to the autumn 2007 forecast of the European Commission2, growth in the EU-27 is predicted to be 2.9% in 2007 and 2.4% in 2008. For a few Member States (LV, LT, EE), however, accumulated macroeconomic imbalances such as high inflation, large current account deficits and excess housing price increases bear important risks in the current juncture. Also in BG and RO, external deficits are large and inflation high. In other countries such as EL, ES and PT deteriorating economic growth is likely to jeopardize the sustainability of competitiveness, foreign debt or households' indebtedness. Such countries need to closely survey financial stability and, in case of a further widening of the external deficit, vigorous structural reforms to restore cost competitiveness.

Page 472: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

472

Positively, since mid-2005 productivity growth in the EU has picked up. Labour productivity growth was estimated at 1.4% in EU-27 in 2007, slightly lower than the 1.5% in 2006 but better than the 1.0% recorded in 2005. An additional positive feature of this is that in 2006, rising employment took place in an environment of accelerating productivity growth: this was the first time since 1997 that both employment and labour productivity accelerated in tandem. Indeed, a central policy goal of the Lisbon strategy is higher structural labour productivity growth given the need to close the gap in the productivity performance vis-à-vis the USA that emerged since mid 1990s. For now, however, it is early to assess whether the welcome acceleration in productivity growth is not only due to cyclical factors, but also linked to structural improvements.

Aggregated data suggest that the trend decline in productivity growth, which has become entrenched since the early 1990s, has come to a halt in the last years. While statistical tests broadly confirm the bottoming out of the decline in trend productivity growth at the start of this decade, evidence of a turning point beyond that date indicating a recent pick-up in trend productivity growth remain weak. The challenges for the 2nd Lisbon cycle, 2008-10

The Lisbon strategy is now entering a new three year cycle to cover the period 2008 to 2010. Notwithstanding the progress made since 2005, the diagnosis of the underlying structural challenges facing the Union as regards growth and jobs remains valid. As illustrated in Graph 4, large income per-capita gaps remain across countries. In 2007, based on the Commission Autumn forecast figures, the average per capita GDP of the EU27 was 10% below that of EU15 (and 33% below that of the US). For EU15 and euro area countries, the gap is mainly due to lower labour utilisation (i.e. the numbers of hours worked in the economy), whereas

Page 473: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

473

lower labour productivity (measured in terms of output per hour) is the main explanatory factor for Member States which joined in 2004 and 2007. The final column in Graph 3 indicates that over the 2005-2007 period, EU10 countries in particular have further narrowed the income gap benefiting from the process of real convergence. However, progress has been mixed, with some larger euro area countries doing less well.

These challenges may indeed become even more pertinent in the coming years as short- and long-term pressures become more explicit. In the short term, based on the Commission autumn forecast, the outlook for 2008-2009 indicates (see Table 1) a slow-down in growth albeit moderate, towards potential rates at around 2.5% per year. The projected slowdown mainly finds its roots in a slower forecasted pace of investment growth, while employment growth is also forecasted to decelerate (even though unemployment rates will continue to decline somewhat). In the longer term, pressures both from demographics and increased international competition are set to strengthen:

• Projections indicate that in the coming decades potential GDP growth rates is set to gradually decline and to reach, by 2050, levels of about half of today's (See "Long-term labour productivity and GDP projections for the EU25 Member States: a production function framework", European Economy, Economic Papers, No 253, June 2006, http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/economic_papers/2006/economicpapers253_en.htm). This downward trend results from the future negative contributions to growth from the working age population due to demographic factors, leaving labour productivity as the key growth driver. The implication is that reform efforts contributing to an increase in labour productivity rates will become increasingly important over time;

• The trend towards increased competition through globalization is set to continue. While deeper international trade links is expected to be beneficial for growth and employment in the aggregate, it will nevertheless risk in the short term to increase pressures on certain groups of the labour force and thus require a high degree of adaptability for a successful response (For an extensive analysis of globalisations by the Commission, see 'Rising international economic integration: opportunities and challenges', in the EU Economy: 2005 Review", http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/the_eu_economy_review2005_en.htm).

Securing economic stability for sustainable growth

Macroeconomic stability is a key framework condition for sustainable growth as expressed in Integrated Guideline N°1. Macroeconomic stability is secured by a sound mix of stability-oriented macro-economic measures and well designed structural reforms in product and factor markets. Monetary policy contributes by pursuing price stability. Sound budgetary positions allow the full and symmetric play of the budgetary stabilizers over the cycle. Fiscal restraint,

Page 474: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

474

effective financial supervision and the promotion of competitiveness help to contain external and internal imbalances. Moreover, budgetary and wage restraint limit the risk of domestic demand causing persistently higher inflation, potentially causing swings in real exchange rates and a protracted loss of competitiveness. Against this background, to assess how countries fare, and have made progress, in terms of macro-economic stability and budgetary policies, it is useful to look at budgetary positions, the fiscal stance and the extent to which medium-term budgetary positions provide enough safety margins to allow automatic stabilizers to play freely. Similarly, when looking at possible emerging macroeconomic imbalances it is relevant to examine external balances of countries together with domestic inflationary pressures, wage and labour market developments as well as asset price developments.

Over the 2005-2007 period, the consolidation of public finances has moved forward, even if further consolidation remains a challenge in several countries. The EU27 nominal budget deficit has been reduced from 2.5 % of GDP in 2005 to 1.1 % in 2007. According to the Commission forecast, on a "no policy change assumption", it is expected to remain at this level over the coming two years. The same trend is also reflected in structural budget positions which for 2007 are estimated to be -1.1% of GDP in EU27 and -0.7% of GDP in the euro area. This improvement is mainly driven by a reduction in government expenditures to GDP, although revenues as a share of GDP have also increased. At the start of 2006 twelve countries found themselves in a position of excessive deficit while at the end of 2007 only six countries are still there (CZ, HU, IT, PL, PT, SK). However, the pace of fiscal adjustment seems to have been reduced somewhat in the last year, and the opportunity to use the relatively strong growth conditions to reduce structural deficits by the 0.5% of GDP benchmark in the Stability and Growth Pact have not been fully taken in all Member States (applicable to euro area and ERM II countries). Moreover, a majority of countries still have some way to go to achieve medium-term budgetary positions that allows the budget to play fully its stabilizing role.

Headline inflation in EU-27 has hovered just above 2% over the 2005-2007 period. In 2007, favorable energy-price base effects have contributed to reduce inflation. However, core inflation has continued to drift upwards and reached in 2007 levels close to 2%. This confirms on the one hand that a more mature cyclical position of the economy has been reached but on the other hand it also reflects some administrative measures (such as the VAT increase in DE) and strong increases in commodity prices. Service inflation continues to run at a relatively high rate. In the euro area, inflation in 2007 stood at 2%, somewhat lower than in 2006. The inflation differential between the three countries with highest inflation (IE, EL, SI) in the euro area and the three with lowest inflation (F, MT, FI) was 1.7%-points, similar to 2006.

In 2007, five countries are projected to record an external deficit of at least 10% of GDP (LV, LT, EE, BG, RO). These countries display signs of overheating, characterized by excess aggregate demand evidenced by labour shortages, rapid

Page 475: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

475

increases in household borrowing, inflationary pressures and very high external imbalances. Among other Member States, EL, ES and PT have in 2007 external deficits between 8 and 10% of GDP; their external deficits owe mainly to structurally poor competitiveness, although robust growth in Greece and Spain is also a factor. In two other countries, HU and SK, the current account deficit was of a similar magnitude in recent years but has been on a declining trend, with the deficit expected to reach between 3 and 4% of GDP in 2007. It should be noted that in a catching-up country, even a widening external deficit need not be a cause for concern if there is a concomitant rise in productive potential in tradable goods and services and thus in the future export earnings generating capacity sufficient to service the external debt. However, to the extent that the widening external deficit reflects unrealistically optimistic expectations regarding future growth reflected in an excessively rapid increase in expenditure relative to income, an attitude of caution is warranted. Literature

The EU Economy: 2005 Review 'Rising international economic integration: opportunities and challenges', in http://ec.europa.eu/economy

European Economy, Economic Papers, No 253, June 2006 "Long-term labour productivity and GDP projections for the EU25 Member States: a production function framework", http://ec.europa.eu/economy;

EU Economy 2007 Review, http://ec.europa.eu/economy.

Page 476: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

476

REASEARCH REGARDING THE IDENTIFICATION OF AN ENDANGERED POPULATION OF SHEEP OF BANAT

SIMILAR TO THE WALDSHAF BREED

Matiuti Marcel Faculty of Veterinary Medicine Timişoara

E-mail [email protected]

Abstract The increased demand for traditional products imposes the keeping of local

animals that are the best for their production. The researches were lead during the period of 1999 and 2007 on a total number of 385 individuals belonging to the species of curly haired sheep of Banat. There were made corporeal measurements and appreciations on the obtained products from these sheep. The comparison was made with the Waldshaf breed from Austria and the Cickta breed from Hungary. The obtained products from sheep of the Banat curly haired sheep were: 1.5 – 2.3 kg of wool, with the length of the lock of 18-20.2 cm, finesse of 38-43 microns, the milk production of 60-70 kg are comparable with that of the Waldshaf and Cickta. The exterior of the sheep is also similar. The curly haired sheep population of Banat has undergone a decrease in numbers in the past 20 years, only 1300 remaining today. Sheep milk is the best for traditional products and it represents an economical gain for breeders. The Curly haired sheep in a breed of high economic interest.

Key words: sheep, traditional products, native breed Introduction In the 18th century, when the first German colonists started arriving in the area of Timisoara, they brought with them animals: horses, bulls, sheep, goats. They brought the Norike horse breed from the valley of the Muir river of Austria, latter named the Heavy horse of Banat or Muran, the Pinzgauer bull breed, and the Toggenburg goat breed. At the same time, they brought the forest wild sheep or Waldshaf, a breed with thick wool, with an exterior resembling the Tzurcana and the Valachian Sheep. Today, individuals from the Waldshaf breed survive only in the Banat area, maybe through the Curly haired sheep of Banat. Materials and Methods The researches were lead during the period of 1999 and 2007 and there were made corporeal measurements and appreciations on the obtained products, especially on the wool, on a total number of 385 individuals. The data were compared with those contained in the Data base in Timisoara on the endangered breeds. A comparison was made with the Forest wild sheep of Austria from the Raumberg-Gumpemstein centre for preserving gene reserves and with the Cickta breed from the park for protection of gene reserves of Hortobagy (Hunagry). The

Page 477: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

477

name of Cickta is, in Hungarian, the same name for Waldshaf. The most conclusive would be the imunogentic tests that, unfortunately, in Romania, are only made in Bucharest, at the Biological Molecular Institute of Bucharst. Results and Discussions These researches represent a way to identify an endangered population of sheep of Banat, similar to the Waldshaf breed. The evolution of the Curly haired sheep population has been registering a dramatic drop in numbers in the past years. A problem in identifying this population is represented by the fact that some people confuse it with the metizos resulted from the cross breeding of the Tzurcana with the Ratzca. The exterior of the Curly haired sheep population is, still, different from the one of the Tzurcana breed. The evolution of the Curly haired sheep of Banat is presented in Graph 1.

Individuals; 9000

Individuals; 5400

Individuals; 1300

Line 1

Individuals 9000 5400 1300

Graph 1. Evolution of the Curly haired sheep of Banat breed (1988 – 2007)

These sheep are encountered only in the Banat mountain area, the most obvious individuals being in the area of Cornereva-Bucosnita. The exterior is harmonious, with fine bones. The body is emaciated, with elongated ears worn laterally. Only the males have snail-shaped horns. The legs are emaciated with strong hooves. The coat is with weak extension and is white or black in color. The amber is white of dark brown. The temperament is lively. They are resistant to environmental conditions, being able to bear the variations of temperature, they are not picky concerning food and they also are resistant to diseases. Aside from rusticity, they are characterized by a good prolificacy of 134% and maternal instincts. They are usually exploited for milk, out of which various very good traditional products are made. This is also due to the pastures with a very good floristic component. The obtained products from this population, which would have had all the qualities of being called a breed, are the same as those obtained from the

Page 478: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

478

Waldshaf of Austria and Cickta of Hungary breeds, as can be observed from Table 1.

Table 1. The Product of Different Sheep.

Specification The Curly haired sheep of Banat Waldshaf Cickta

Wool production (kg) 1.5 – 2.3 1.4 – 2.7 1.5 – 2.5 Length of the lock (cm)

18 – 20.2 17 – 19 17 – 20

Wool finesse (microns)

38 – 43 39 – 46 37 – 45

Milk production after weaning of lambs (kg)

60 – 70 65 – 80 62 – 73

Conclusions - to clearly demonstrate that this breed of sheep are the decedents of the Waldshaf breed, imunogenetic tests must be made;

- if steps to ensure that these sheep are protected are not taken, they will disappear. The cause of their extinction is firstly represented by the fact that the reed is confused with other breeds and mating is made randomly;

- the job of sheep breeder is more rarely met, also because the area is being depopulated;

- it is necessary that this breed is conserved, especially through ice conservation; - the milk from this breed is very good to make traditional dairy products. This represents an economic gain for the breeders.

Bibliography

Matiuti M., 2007, Situation of species and breeds of animals which are in danger of extinction in Transylvania, International Meeting Animal Genetic Resources DAGENE, 27.06.2007, Raumberg Gumpenstein, Austria, pag. 21-24;

Pădeanu I., 2002, ProducŃiile ovinelor şi caprinelor, Ed. Mirton, Timişoara;

Sambraus H. H., 2001, Atlas der Nutztierrassen, Verlag Eugen Ulmer, Stuttgart.

Page 479: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

479

SSTTUUDDIIEESS AANNDD RREESSEEAARRCCHHEESS RREEGGAARRDDIINNGG TTHHEE MMAANNAAGGEEMMEENNTT OOFF TTHHEE AAQQUUAATTIICC HHAABBIITTAATTSS IINN SSAALLAAJJ CCOOUUNNTTYY.. SSUUSSTTAAIINNAABBLLEE DDEEVVEELLOOPPMMEENNTT

PPRRIIOORRIITTIIEESS

Aurica Grec „Vasile Goldiş” University Arad, Faculty for Economic Sciences, Zalau dept.

Contact add. Mihai Viteazu Boulevard, Bl. C1, Ap. 5, , Salaj County, Romania, Tel. Mobile +40-(744)-623107/Fax +40-(260)-662622, e-mail: [email protected]

Abstract Wetlands are habitats of increasing importance throughout the world due to their

rich biodiversity and relevance to wildlife in general, as the drinking water supplies are endangered and the desertification process threatens the delicate balance of water dependent ecosystems. These rare types of ecosystems are protected by specific international conventions such as Ramsar, but also by all the laws concerning biodiversity conservation and water pollution.

Two wetlands in Sălaj have a protected natural area status: The Bog of Iaz and Cehei Pond.

The Bog of Iaz is a 10 ha active raised bog site that harbors beside the usual peat moss habitat species such as the sundew, some unique entomofauna species in the country. Cehei Pond is a site of importance for water birds, especially as a passage, feeding and resting spot on their migratory routes, species such as the little bittern, the great reed warbler and the moorhen. Regardless of the wetlands protection status, all human activities should take into account management measures that protect their resources through sustainable development initiatives and raising awareness on the importance of their natural and cultural heritage. In collaboration with the Council of Salaj County, although with other institutions, Environmental Protection Agency of Sălaj County, tries to find opportunities, proposing projects and offering solutions to value the tourist potential of those two zones.

Each year, on the 2nd of February - World Wetlands Day, the Environmental Protection Agency of Sălaj County runs activities of ecological education in schools, thus sensitizing the young generation with the aspects regarding the environmental protection and hoping that the future generations will have a friendly behavior towards the environment.

Keywords: wetlands, biodiversity, aquatic fauna, aquatic habitats, natural protected areas, Sălaj County.

Introduction

The wetlands are terrains where the water is the principal factor that defines the environment, the life of plants and animals. They evolve in the places where the aquatic layer oi son top or near the soil surface, or in the places where the terrain is covered with a shallow layer of water.

Page 480: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

480

They harbor a great variety of aquatic plants and animals, having also an economic, natural, scientific and recreational value. The Ramsar Convention defines the wetlands as “areas of marsh, fen, peatland or water, whether natural or artificial, permanent or temporary, with water that is static or flowing, fresh, brackish or salt, including areas of marine water the depth of which at low tide does not exceed six metres".

The Ramsar Convention regards a large range of habitats: lakes, rivers, lagoons, mangroves, peatlands, bogs, marshes and coral reefs.

The wetlands can be found on the territory of every country, from tundra to tropics. The World Natural Habitats Conservation Monitoring Center estimates that the wetlands cover only 6% of the soil surface.

The wetlands are among the most productive environments of the world: • They are cradles of biodiversity, providing water and the primary productivity upon which depends the survival of numerous plant and animal species; • They sustain large densities of birds, mammals, reptiles, amphibians, fish and invertebrate species.

In these areas one must foremost encourage and support traditional activities which, through their unagressive, unpolluting characteristics, do not affect negatively the natural resources of these lands, thus creating the pre-requisites of a sustainable development in fully accordance with the necessities of the future generations and with the communiatarian legislation.

Due to the large variety of plants and animals and the cultural value of the wild landscapes, these areas play a very important role in the field of scientific research, tourism and recreation, having a rich potential for the local, regional and national socio-economic development.

The wetlands offer feeding, wintering and breeding sites for the aquatic and semiaquatic animal species, have a tremendous role in the course of the natural ecosystem processes, reduce and alleviate the distructive potential of the floods and consist in an important opportunity for promoting the ecologic tourism, as well as of the agrotourism. The interaction between the physical, biological and chemical compounds of the wetlands, such as soils, water, plants and animals, allow the wetlands to perform multiple vital functions: • Water storage; • Protection agains the tempests and floods; • The stabilization of the shores and erosion control; • Feeding the aquatic layer; • Providing the surface water; • Water cleansing through nutrient, sediment and pollutant retention; • Stabilization of the local climat conditions, especially the precipitation regime and temperature.

Page 481: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

481

Unfortunately, despite some progresses recorded in the last decades, the wetlands continue to be among the most threatened ecosystems of the world, mainly because of:

• Continuous drainage; • Conversion into arable fields; • Pollution; • Resource overexploitation.

Therefore, the wetland protection and shielding actions are a priority in many countries of the world, these actions being supported by numerous international forums. These aspects were also the basis of the researches conducted and presented as follows, regarding two habitats of national interest on Sălaj County territory.

Material and methods

In Sălaj County, the wetlands are nationally represented by two natural protected areas: The Bog of Iaz and Cehei Pond, which, through the natural heritage they hold, play an important role in the field of scientific research, tourism and recreation, having a rich potential for the local socio-economic development.

The scientific research conducted in the two areas has been the basis for declaring the sites as natural protected areas.

The Bog of Iaz natural reserve (Fig. 1), due to the position held at the contact zone of the mountain lower sides and the depression, represent a valuable phyto-hystorical document for this region, through the mezo-oligotrophic flora of the swamp, as well as through the palinologic sediment. It has a 10 ha surface, from which the bog itself 1,2 ha (Fig. 2), being positioned in a depression surrounded by hills covered with forest vegetation, area which favoured the apparition and development of a habitat specific for the active raised bogs, which shelters a variety of significant bog species such as: peat mosses of the Sphagnum genre, the carnivorous plant sundew (Drosera rotundifolia) – Fig. 3, various sedge species (Carex sp.), Molinia caerulea, yellow loosestrife (Lysimachia vulgaris), tormentil (Potentilla erecta), etc.

The researches conducted that consisted in gatherings inside and outside the bog, as well as from the studies made after every gathering stage, during 17 years of the Environmental Protection Agency of Sălaj’s activity, resulted in the conclusion that the central area of the bog, representing 2/3 of the total surface, is represented by a mezo-oligotrophic vegetation belonging to the Carici-Stellulatae-Sphagnetum Soo (34)54 association, with the following floristic composition, as follows: Carex stellulata 1,5, Sphagnum amblyphyllum 4,5, Sphagnum magellanicum 1,3, Sphagnum subsecundum 2,5, Politriachum strictum 1,5, Molinia caerulea 2,5, Carex vesicaria 1,5, Drosera rotundifolia +, Eriophorum angustifolium +, Potentilla erecta +, Lythrum salicaria +, Lysamachia vulgaris +.

The margin zone of the bog is represented by a eutrophic vegetation characteristic to the Glycerio-Sparganietum neglecti W. Koch 26 association. In the composition of these coenosis there can be found the following species:

Page 482: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

482

Sparganium erectum 3,5, Glyceria fluitans +.3, Carex vesicaria +, Lythrum salicaria +, Lysimachia nummularia +, Juncus effuscus 1.3, Alisma plantago-aquatica +, Juncus conglomeratus +, Typha latifolia +, Lycopus europaeus +, Lmena minor +, Stellaria nemorum +, Rhamnus frangula +, Alnus glutinosa +, Salix aurita +

The moss and grass carpet that covered this bog had a primary role in the striking of the peat layer. As the palinologic studies show (Coldea, 1971), a little part of the peat sediment began to depose in the faze of the mixed oakery, a little before the apogee of the hazelnut trees, maybe 8000 years ago. The peat layer striking continued then in the faze of the hornbeam during the subboreal and mostly in the faze of the beech, during the subatlantic. A particular interest for the forest faze’s history is dued to the high values of the birch tree pollen frequency (60%).

The bog of Iaz has a great importance for the region, because besides the fact that it shelters some significant peat species (Drosera rotundifolia, Molinia caerulea, Sphagnum amblyphyllum, etc.), it representsa an authentic natural sample for the history of the forests in the region, because of the presence of a rich sporo-polinic material.

Also, there were identified macromycetae species, inside as well as around the bog. In the bog itself a single species was identified - Galerina tibiicystis (Atk.) Kuhn., among the Sphagnum cushions.

From around the bog they gathered the following species: • Cantharellus cibarius Fr., on the soil; • Collybia fusipes (Bull. ex. Fr.) Quel., on buried branches; • Marasmius rotula (Scop. ex Fr.)Fr., on surface branches; • Amanita rubescens (Pers.ex Fr.), on the soil; • Amanita spissa (Fr.) Kumm., on the soil; • Amanita gennata (Fr.) Gill., on the soil ; • Amanita vaginata (Bull ex Fr.) Vitt, on the soil; • Lactarius piperatus (L.ex Fr.) Gray; • Boletus impolitus Fr., on the soil; • Molisia melaleuca (Fr.) Sacc., on descaled branches.

In another stage of studies and researches they identified species from the coleopteran group. They gathered insects with the entomologic net from the plants around the pond. The coleoptera analysis showed the composition of taxa living on the vegetation. Characteristic were the Nitidulidae, Chrysomelidae and Curculionidae species. The identified few species were signaled for the first time in this location. One among them was new in the country . The fact that after a single gathering and among few species they found a species previously unidentified in the country demonstrates the value of this biotope from coleopterologic point of view, also. Based on this fact, one supposes that the aquatic and ground coleopteran fauna from The Bog of Iaz contains species still

Page 483: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

483

unknown, one more argument for the necessity of protection for this area and the research continuation.

Identified species from the coleopteran group: • Cloridae: - Trichodes apiarius L.; • Nitidulidae: - Meligethes subsubrugosus Gyll.; - Meligethes coracinus Sturm.; - Meligethes atramentarius Forst.; • Nelodidae: - Cyphon variabilis thumb; • Crysomelidae: - Crysolina diversipes Bedel; - Crysolina politaL., - Phyllotreta diademata F.; - Longitarsus holsaticus L.; - Longitarsus nigrofasciatus Goeze.; - Altica oleracea L.; - Crepidocera transversa Marsh.; • Curculionidae: - Ceutherrhynchus floralis Payk.; - Ceutherrhynchus poliinaris Forst.; - Ceutherrhynchus erysini F.;

The surrounding zone of the bog is characterized by the presence of a vigorous forest vegetation made up by valuable durmast specimens (Quercus petraea), some of them centennial, representing a favourable habitat especially for the rare species of birds.

Therefore, the Bog of Iaz acquires an important scientific value, consisting in a witness for the natural history of the region.

Nowadays, the Bog of Iaz has the status of natural protected area, being categorized as natural reserve (IV IUCN) of floristic and faunistic importance, wetland, by Law nr. 5/2000.

Due to the active raised bog priority habitat present here, The Bog of Iaz has been selected as eligible site for being part of the European Ecological Network NATURA 2000, as site of communitarian interest (SCI).

Page 484: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

484

Fig. 1 The Bog of Iaz – central part Fig. 2 The Bog of Iaz – active raised bog

Fig. 3 The sundew (Drosera rotundifolia)

The arguments for proposing the Bog of Iaz as part of the NATURA 2000

European Ecological Network are as follows: � According to the EC Habitats Directive (Council Directive 92/43/EEC),

the species of the Sphagnum genus are mentioned as species whose gathering makes the object of manangement measures;

� It has a tremendous entomoligic potential, due to the fact that they identified some coleoptera species new for the region, belonging to the Cloridae, Nitidulidae, Nelodidae, Crysomelidae and Curculionidae families, among which a species previously unknown in the country, resulting in a high probability for other similar species occurence (Teodorescu, 1980);

� The traditional spa located here can be a model of sustainable use of the local natural resources.

The Cehei Pond natural reserve (Fig. 4) is situtuated in the north-west side of Şimleul Silvaniei, in the large meadow of Crasna river, at its exit from the epigenetic ravine that opens in the south at Şimleu Silvaniei and closes north Uileacul Şimleului. The lake is situated at the altitude of 198 m, 6 km from the village of Cehei, on the conty road 108 Şimleul Silvaniei - Satu Mare. The pond is located in the cuaternar alluvial formations which layered over the pontian clay and marl deposits.

Page 485: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

485

The lake belongs to the „hill and plateau lakes” category. From geomorphologic point of view it belongs to the Levantine accumultative lower mountain of Şimleu (Pop and Măhăra, 1967).

The total surface of this protected natural area is 7,3 ha, from which the surface of the water is around 0,7 ha, nowadays this being in an advanced clogging statea and having a water vegetation with centrifugal development. Taking into account the fact that by raising the nearby railway dam, the role of Crasna valley in the clogging process stops, one can count on a long existence of the Cehei Pond. Thus, the scientific importance of Cehei Pond consists in the fact that it is a natural hydrographic unit having a succession of water vegetation unmodified by antropic interventions. The floristic compositions of the main fitocoenosis encloses the aquatic and hygrophilous plant species.

Due to the fact that the lake level oscillates between very tight limits according to the local climatic conditions, it will be able to maintain itself as a stable hydrographic unit.

The first vegetal association more extended spatially is the one formed of reed (Phragmitetum communis), which brims the central water surface, in some areas forming floating islands. In the southern part of the pond, the canes are invaded by alders (Alnus glutinosa) and willows (Salix cinerea). The clogging limit towards the agricultural fields and the road is set by the bulrush coenosis Typhetium angustifolio-latifoliae (All. 22) Schmale 39.

An important role is played by the helio-hygrophilous species such as greater bladderwort (Utricularia vulgaris), the European frog-bit (Hydrocharis morsus-ranae), the marsh skullcap (Scutellaria galericulata), reed mannagrass (Glyceria maxima), the bur-reed (Sparganium simplex), the celery-leaved buttercup (Ranunculus sceleratus). All these species are common to the eutrophic swamps at this latitude.

Besides these antophytic species, the lake’s clogging flora encloses also the floating moss Riccia fluitans that thrives in the water eyelets among the cane stalks, such as the pond fern Dryopteris (buckler fern). This latest one has high abundance-dominance indexes in the bulrush areas.

The floristic composition of the two associations is the following: • Phragmitetum comunis:

- Phragmites comunis 3,5; - Glyceria maxima +; - Hydrocharis morsus-ranae +1, - Carex pseudocyperus +; - Dryopteristhelypteris +1; - Galium uliginosum +; - Utricularia vulgaris +(pe alocuri 3,5); - Lysamachia nummularia +; - Scutellaria galericulata +; - Sparganium simplex +; - Lycopus europaeus +;

Page 486: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

486

- Salix cinerea +; - Myosotis palustris +; - Oenanthe aquatica +; - Ranunculus sceleratus +; - Riccia fluitans +;

• Typhetum angustifolio-latifoliae: - Typha angustifolia 3,5, - Typha latifolia 1,5; - Dryopteris thelypteris 2,5; - Glyceria maxima +; - Carex pseudocyperus +; - Phragmites communis +, - Lycopus europaeus +, - Oenanthe aquatica +; - Hydrocaris morsus-ranae +, - Scutellaria galericulata +; - Lythrum salicaria +, - Galium uliginosum +; - Salix cinerea +; - Almus glutinosa +;

The coleopterans identified in different stages of research were extracted with the enomoligic net from the plants arounf the pond.

At a single gathering made during the summer 30 species were found in the assays. Grouped in 20 genus and 9 families, these diverse coleopteran unsignaled there so far demonstrate the existence of a far richer and more diverse coleopterologic material in this biotope.

The majority of the families and species found in the assays are phytophage such as Nitidulidae, Chrysomelidae, Chantaridae, Nelodidae, Oedemeridae, Mordellidae şi Curculionidae, but also carnivorous such as Staphylinidae (Poederus litoralis Grav.) and Coccinellidae (Subcoccinella 24 punctata L. şi Propylaea 14 punctata L.).

In the vegetation of Cehei Pond, one can found a typical fauna for this type of ecosystem, of invertebrates (odonata, aquatic coleopterans, heteroptera, worms, aquatic crustaceans), as well as vertebrates.

Thus, a main importance of this vegetation is dued to the fact that it is a favourable habitat for a series of aquatic birds such as the little bittern (Ixobrychus minutus) – Fig. 6, the rails moorhen (Gallinula chloropus), the great reed warbler (Acrocephalus arundinaceus), the grey heron (Ardea cinerea) – Fig. 5, all of these having a special conservation status according to the European Birds Directive 79/409/CEE.

Therefore, due to these birds species, Cehei Pond was selected as eligible site for contributing to the European Ecological Network NATURA 2000 as special protection area (SPA). Cehei Pond has a protected natural area status, being declared as a faunistic natural reserve by Law 5/2000.

Page 487: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

487

Fig. 4 Cehei Pond Fig. 5 The grey heron (Ardea cinerea)

Fig. 6 The little bittern (Ixobrychus minutus)

Results and discussions

Nowadays, the lands on which the two areas are found are the property of their governing town halls: Plopiş Town Hall for The Bog of Iaz and Şimleu Silvaniei Town Hall for Cehei Pond. Therefore, the management of these two areas is a duty of these two town halls, which have the obligation of monitoring, protecting and put to good use the natural heritage as well as their floristic and faunistic inventory.

Because of several factors depending on the areas’ management, there are some shortcomings regarding the clear delimitation of the areas, the access roads, the promotion and good use from scientific and touristic point of view, the initiation of some actions for attracting grants. In the end all these can play a negative role for the natural heritage of these protected areas.

The protection and conservation on long term of the two protected natural areas’ habitats and species in Sălaj must mainly observe the following aspects:

• The clear delimitation of the two areas and of the surrounding protecting zones;

Page 488: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

488

• Forbidding the reed arson in any time of the year, especially for Cehei Pond, where the reed is a breeding and feeding place for the birds species specific for these habitat types;

• Settlements and forbidding of hunting of the aquatic and semiaquatic birds that breed and feed in Cehei Pond;

• In order to ensure the water protection with regard to its quantity in the wetlands, they must avoid drainage, building dams or any human activity that might affect the ecologic balance of these areas, especially Cehei Pond, where drainage works with significative negative impact have been done in the past. The drainage works performed during the 80s have dramatically reduced the water surface. The use of the nearby lands as agricultural fields has a negative influence, accelerating the eutrophication. The position of the town landfill in the proximity continues to influence it negatively, because of the toxic substances infiltrations in the underground water. Cases of reed arson were signaled during the past years.

• Ceasing of any negative impact activities that might affect Cehei Pond by closing the town’s current household waste deposit in 2009, priority proposal made by the Environmental Protection Agency of Sălaj;

• Forbidding activities that might affect the integrity of the wetland ecosystems, the Environmental Protection Agency of Sălaj rejected some project proposals in the Bog of Iaz;

• Prevention and forbidding of wood cuttings in the surrounding the two wetlands, as the marginal forests play a major role in maintaining a favourable habitat for local bird species;

• The initiation of promotional and awareness raising campaigns regarding the significant scientific value of the natural heritage elements in the Bog of Iaz;

• Rehabilitation fitting out of the access paths in order to put to good use from a touristic point of view of the two protected natural areas.

Conclusions

� The wetlands are habitats having an increasing importance due to their rich biodiversity and their relevance for the wildlife in general, because the drinking water supplies are seriously affected, and the desertification process threatens the delicate balance of the water-dependant ecosystems. These ecosystem types are protected by specific international conventions such as Ramsar, but also by laws regarding the biodiversity conservation and water pollution.

� Two wetlands in Sălaj have protected natural area status: The Bog of Iaz and Cehei Pond.

� The Bog of Iaz has 10 ha and it protects besided the habitat of the peat moss, some rare species such as the sundew (Drosera Rotundifolia), as well as some rare species of the entomofauna.

� From entomologic point of view, the fact that thez found a new species in the country during a single gathering and among few species demonstrates the value of the Bog of Iaz biotope from coleopterologic point of view. Based on this,

Page 489: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

489

one can assume that the aquatic and ground coleopteran fauna in the Bog of Iaz still has undiscovered species, one more argument for the protecting this area;

� In the Bog of Iaz 15 coleopteran species have been identified, species belonging to the Cloridae, Nitidulidae, Nelodidae, Crysomelidae and Curculionidae families, among which they found a new species for Romania, the probability of finding similar species being high;

� The Cehei Pond is a place of tremendous importance for the water birds, being also a passage stop for many migratory birds.

� Due to the active raised bog priority habitat, the Bog of Iaz was taken into account during the process of establishing the NATURA 2000 European Ecological Network, as site of community importance (SCI).

� By collaborating with the County Council of Sălaj as well as with other institutions, the Environmental Protection Agency of Sălaj tries to fiind financing opportunities, proposing projects and offering solutions in order to put the touristic potential of these areas to good use

� The coleopterans gathered at Cehei Pond were identified in different research stages were extracted with the entomologic net from the plants surrounding the pond and at a single collect during summer time 30 species were found in the assays. Grouped in 20 genus and 9 families, these coleopterans demonstrate the existence of a rich and diverse coleopteran fauna in the area.

� Due to the aquatic bird species such as the little bittern (Ixobrychus minutus), the rails moorhen (Gallinula chloropus), the great reed warbler (Acrocephalus arundinaceus), the grey heron (Ardea cinerea), all of these having a special protection status according to the Birds Directive 79/409/CEE, Cehei Pond was selected in the process of establishing NATURA 2000 European Ecological Network, as special protectin area (SPA).

� Every year on 2 february – World Wetlands Day, The Environmental Protection Agency of Salaj runs ecological education activities in schools, thus sensitizing the younger generations with regard to the environmental protection and hoping that the future generations will have a friendlier behaviour towards the environment;

� Through the opportunities offered by the European Community and the possibility of attracting funds through projects, such as the one initiated by the County Council, called “The zonal centre for biodiversity monitoring” we can offer real solutions for improving the natural environment;

� Coordinating the efforts of the public institutions with environmental protection attributions, the Environmental Protection Agency of Sălaj, the County and City Councils will succeed in fighting the negative effects of the antropic activities in the past, offering the future generations the possiblity of enjoying the benefits of an unaltered natural environment.

References

Botnariuc N, 2005, Cartea roşie a vertebratelor din România, Ed. Academiei Române, Bucureşti;

Page 490: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

490

Bruun B, 1999, Păsările din România şi Europa – Determinator ilustrat, Ed. Hamlyn;

Coldea G, 1965, Diagrama sporo polinică a mlaştinii de la Băile Iaz, Studii şi Cercetări Biologice. Seria Botanică, T.23, nr. 5, p.405 – 408, Acta Musei Porolissensis, Zalău;

Savu A, 1965, Aspecte de relief în depresiunea Şimleul Silvaniei, Comunicări de geografie, III. Acta Musei Porolissensis, Zalău;

Teodorescu M, Contract de cercetare nr. 282/1980, Identificarea unor ecosisteme reprezentative în zona subcarpatică din Nord – Vestul Transilvaniei (judeŃul Sălaj) în scopul propunerii lor ca rezervaŃii naturale, C.C.B. Cluj Napoca, 1980;

* * * Legea nr. 5 din 25 ianuarie 1991 pentru ratificarea ConvenŃiei asupra

zonelor umede de importanŃă internaŃională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la Ramsar la 2 februarie 1971;

* * * OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor

naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; *

* * Legea nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea şi modificarea

O.U.G. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecŃia mediului; * * * Plan de dezvoltare judeŃeană pentru perioada 2005 – 2013;

* * * Rapoarte privind starea mediului în judeŃul Sălaj în anii 2005 – 2006 –

2007; *

* * AgenŃia pentru ProtecŃia Mediului Sălaj, JudeŃul Sălaj în Mediul

European, 2007; *

* * Inspectoratul Şcolar al JudeŃului Sălaj, Comisia JudeŃeană pentru

Ocrotirea Mediului Sălaj, Mediul ecologic şi EducaŃia contemporană, pag.188-189, Zalău, 1979.

Page 491: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

491

TTHHEE EEFFFFEECCTTSS OOFF IINNDDUUSSTTRRIIAALL WWAASSTTEE LLAANNDDFFIILLLLSS OONN SSOOIILL QQUUAALLIITTYY.. CCOONNTTAAMMIINNAATTEEDD SSOOIILL.. CCAASSEE

SSTTUUDDYY IINN SSAALLAAJJ CCOOUUNNTTYY

Aurica Grec „Vasile Goldiş” University Arad, Faculty for Economic Sciences, Zalau dept.

Contact add. Mihai Viteazu Boulevard, Bl. C1, Ap. 5, , Salaj County, Romania, Tel. Mobile +40-(744)-623107/Fax +40-(260)-662622, e-mail: [email protected]

Abstract Soil is the superior part of the lithosphere, with a continuous evolution under the

pedogenetic factors, representing the superficial layer of the Earth, capable to support the vegetable life. Unlike the other environmental factors, the soil has a lower self-cleaning capacity, and the standing time of the pollutant in the soil is relative bigger. The researches and studies presented in this essay are referring to the soils affected by the chemical pollution, caused by the industrial waste landfills.

The industrial activities exert a continuous pressure on the soil through the pollutants emission, the waste deposit activities, with the effect on the acid level of the soil, supra-fertilization of the soil, different heavy metals accumulation in the soil, such as lead, copper, zinc, cadmium, which can affect the quality of the soil. Regarding this, all the studies made for the industrial waste landfills are concentrating on the heavy metals concentration analysis, trough spectorphotometric methods (atomic absorption spectrophotometry) and other laboratory analysis methods.

The elimination of all the industrial waste landfills with potential risk on the environmental factors, regards the recovery process of useful wastes, and also the works for ecological reconstruction of the closed waste landfills in order to reintroduce them in the economical circuit.

Keywords: soil, pollution, heavy metals, waste landfills, ecological reconstruction, waste recycling, risk zone, auto-monitoring.

1. Introduction

Soil is the superior part of the lithosphere, with a continuous evolution under the pedogenetic factors, representing the superficial layer of the Earth, capable to support the vegetable life. The fertile layer of the soil contains nutrients and is composed by decaying organic matter – humus, and loess. A soil with nutrient deficit is called oligotrophic soil.

In the course of time, different processes, as physical, chemical and biological processes, can affect the structure and the quality of soil, having a positive or negative influence on the soil.

Regardless of their destination or the category of owner, private or public, the lands constitute landed funds. Landed funds represent the totality of the land areas situated between the administrative territorial unit borders.

Page 492: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

492

Agricultural soils, especially the arable lands represent the largest category of the soil which constitutes the landed funds. 2. Materials and methods

The practical studies, determinations and evaluations of soil quality affected by the industrial activities are concentrating on studies of risk zones, such as industrial waste landfills.

According to the results of my own studies, and laboratory analysis, it turns out that:

In Salaj County one can identify a series of natural and antropic degradation processes having different forms of soil degradation: • hydride and Aeolian erosion (which determine the loss of fertile layer from the surface of the soil, the land deformation, mudding or sedimentation)

• soil consolidation • landslide • water exceeding • organic matter and nutritive elements lack • soil salinization • soil acidification • pollution.

Hydric erosion represents the most important way of soil degradation. Splash erosion is the most frequent type of erosion, having severe

consequences on land use; most of the lands affected by this kind of erosion have been turned out of the agricultural circuit.

The most important causes of the chemical soil degradation are the technological mistakes of agricultural activities and also industrial and bio-industrial activities. Soil compacting and soil incrustation are the most important forms of physical soils degradation, as a result of improperly human activities.

Unstructure and incrustation of soil is determined by the exceeded works on soil, the insufficient amount of ground covers with vegetation.

Soil acidification, lack of microelements, macro elements and humus are considered major pressure on soil, caused by human activities.

Physical, chemical and biological properties that act on the fertility level of soil are determined by the type of organic and mineral part transformations under the action of natural vegetative associations or cultivated plants, climate conditions, type of rocks, relief, land destination or soils impregnated with pollutants evacuated form the activities deployed in the area. (Olinescu and Greabu, 1990).

The presence and the quantity of toxic compounds represent an important potential fertility index, which can inhibit and affect the plants growth or nutritive deficiency with important physiological support.

The researches and studies presented in this essay are referring to the soils affected by the chemical pollution, caused by the deposits of industrial waste.

Page 493: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

493

The industrial activities exert a continuous pressure on the soil trough the pollutants emission, the waste deposit activities, with effect on the acid level of the soil, supra-fertilization of the soil, different heavy metals accumulation in the soil, as lead, copper, zinc, cadmium, which can affect the quality of soil (Lăcătuşu and Ghelase, 1992).

In Salaj County, the biggest economical operators that generate industrial wastes are: • Metallurgical industry - S.C. Silcotub SA • Chemical industry - S.C. Silvania SA – S.C. Michelin România S.A. • Metallurgical industry - S.C. Rominserv Valves IAIFO SA • Energetic industry - S.C. Uzina Electrică Zalău SA • Mining industry – SC Petrom SA, Schela Suplacu de Barcău

Industrial waste landfills management has an important influence on land, by changing their destination, and can induce to degradation of soils quality.

In Salaj County we have registered 5 industrial waste landfills, with total surface of 15,6 ha (according to UE regulation, settling tanks, warehouses, containers, stocking basins and others temporary storage, are not considered landfills).

The situation of contaminated lands, as a result of waste depositing resulted from industrial activities is presented in Table no. 1.

Table 1.

-Contaminated soils inventory – Sălaj County

Crt. No.

Name of contaminated soil

owner / administrator /

holder

Type of pollution activity

Pollutant nature

Contami-nated area

surface (ha)

1. Uzina Electrică Zalău

Energy industry ashes, scale 0,4630

2. S.N.P. Petrom

Schela de extracŃie Suplacu de Barcău

Oil industry hydrocarburan

t 11,130

3. S.C. Silcotub S.A. Zalău

Metallurgical industry

oily mill cinder 0,58

4. S.C. Silvania S.A. Zalău

Chemical Industry

burn rubber, carbon black, different powder,

polyethylene

0,674

Page 494: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

494

stamp sheet, sludge, textile

waste, metallic

wastes, rubber waste

5. S.C. Rominserv Valves IAIFO S.A. Zalău

Metallurgical industry

scale, burn sand 2,70

One of the main risks of soils contamination caused by industrial waste

landfills is represented by heavy metals pollution (Neag et al., 2001). On this line, all the studies made for the industrial waste landfills are

concentrating on the heavy metals concentration analysis, trough spectorphotometric methods (atomic absorption spectrophotometry) and other laboratory analysis methods.

The results of laboratory analysis are presented in the following table (Table no. 2) – the concentration of heavy metals resulted in the areas of industrial waste landfills presented in Table no. 1

Table no. 2

Concentration of heavy metals (Cu, Pb, Zn, and Cd) from Scale landfill of Uzina Electrica Zalău

Pb Cu Zn Cd Conc

entration mg/kg

0 -10 cm

10 - 20 cm

0 -10 cm

10 - 20 cm

0 -10 cm

10 -20 cm

0 -10 cm

10 - 20 cm

Normal

value

20 20 100 1

Alert level

250 200 700 5

Intervention

level

1000 500 1500 10

Registered value

45,5

72,5 30,0 30,5 140 84,0 1,26 1,23

Page 495: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

495

All the data presented in the above table, indicate the overflow of the registered values for Pb, Zn, Cu, Cd, towards the normal value established by environmental laws, getting next to Alert level (Order no. 756/1997).

Regarding the soil quality around the waste dump we can observe that: • The dump construction induces to antropic protosoils formation in approximate 30% of dump surface.

• Bottom drop of humus content. • The sulph content of protosoils exist in the dump area is about 650 ppm, much more than the analyzed soil blank samples.

• The concentration of non-ferrous metals are under the detection limits of the measure equipments

The specific activities of SC Uzina Electrica Zalau that can generate soil pollution are: • Suspension materials and pollutant substances ingression in soil caused by the precipitation and infiltration.

• The deposit of ashes directly on soil and the superficial layer contamination with heavy metals, can affect the microbiological processes which provide the soil fertility.

• Growing the level of ferromagnetism of soil depending on ashes and slag iron content.

• Hydraulic transport of the ashes on the route to deposit and accidental losses of scale suspensions form transport pipes can induce to slough and brackish area appearance, in which the vegetation can not grow.

• Nonferrous metals accumulation with high level of toxicity can be potentiated by the decreasing of soil and pluvial water’s pH. pH decreasing can lead also to the metal compounds dissociation and metal ions release that become mobile. Mainly, this mechanism affects the surface and underground waters, and also the fauna and vegetation.

Another economical operator in the field of metallurgical industry that generates waste with toxicity potential is S.C. Rominserv Valves IAIFO S.A. Zalău. The specific wastes that are deposited are scale and sand resulted from the casting activity.

The concentrations of analyzed pollutants (heavy metals) are presented in Table no. 3.

Page 496: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

496

Table 3 Concentration of heavy metals (Cu, Pb, Zn, and Cd ) - Rominserv Valves

IAIFO S.A. Zalău Industrial waste landfill

Pb Cu Zn Cd Concentration mg/kg 0 -

10 cm

10 – 20 cm

0 -10 cm

10 – 20 cm

0 -10 cm

10 – 20 cm

0 -10 cm

10 – 20 cm

Normal value 20 20 100 1

Alert level 250 200 700 5

Intervention level

1000 500 1500 10

Registered value

- - 73 68 137 127 15,5 12,25

The data presented in the above table, indicate the overflow of the

registered values for Zn, Cu, towards the normal value established by environmental laws, getting over to intervention level (Ord no.756/1997).

Considering the law regulations regarding the waste landfills, one of the industrial waste landfills from Salaj County is considered a hazardous waste landfill – the Landfill for oily mill cinder, from S.C. Silcotub S.A. Zalău, with a surface of 0,58 ha (HG nr. 349/2005).

The concentration of analyzed toxic pollutants are presented in Table no. 4

Table 4 Concentration of heavy metals (Cu, Pb, Zn, and Cd ) S.C. Silcotub S.A. Zalău

Hazardous waste landfill

Concentration (mg/kg) Code Depth (cm) pH THP Crtot Ni Cd Cu Mn

Normal value - <100 30 20 1 20 900

Alert level - 1000 300 150 5 200 2500

Intervention level - 2000 600 500 15 500 4000

30-50 8,1 220 7,974 17,657 <0,008 13,779 624,452 DST-S-1 80-100 8,2 80 9,176 17,945 <0,008 18.958 759,638

5-30 7,4 68 12,9 27,627 0,208 40,070 830,389

50-80 8,0 84 29,416 45,528 1,707 59,078 923,572

DST-S-2

100-120

8,1 40 39,758 63,427 1,681 21,065 933,939

50-60 7,8 180 12,882 29,123 0,628 25,617 872,864 DST-S-3 80-100 8,2 120 10,087 31,640 0,048 22,270 955,815

DST- 30-50 7,6 92 11,051 22,089 0,053 15,6 960,173

Page 497: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

497

S-4 60-80 7,8 64 10,530 17,663 <0,008 14,047 750,516

30-50 8,2 82 9,265 17,873 <0,008 13,704 878,169 DST-S-5 80-100 8,6 80 8,176 19,326 <0,008 11,753 851,521

The soil samples were taken from the following areas:

• DST-S-1 – Oils separator area • DST-S- 2 – Neutralization sludge deposit area • DST-S-3 – The limit area between hazardous landfill and municipal waste

landfill • DST-S-4 – Upstream of oily mill cinder deposit • DST-S-5 – downstream of neutralization sludge deposit

The data presented in the above table, indicate the overflow of the

registered values for hydrocarburant, Crtot, Ni, Cd, Cu and Mn towards the normal value established by environmental laws, getting close to alert level (Ord no.756/1997)

In the same context samples were taken and the determination of heavy metals concentration in pluvial waters, respectively the gas and vapors concentration in soil, were established.

The registered values are indicated in the following tables:

Table nr.5 The concentration of pollutant in pluvial waters from the area

Sample Mineral oil mg/l

Chrome mg/l

Nickel mg/l

Copper mg/l

Manganese mg/l

Zinc mg/l

Alert level 14,0 0,7 0,35 0,07 0,7 0,35

Intervention level

20,0 1,0 0,5 0,1 1 0,5

Registered values

13,6 0,157 0,323 0,282 1,422 0,66

The results of pluvial water analysis were compared with the limits

established by Romanian regulation. The data indicates some exceeded values of the admissible limits, getting over the alert level for the following heavy metals: Cu, Mn, Zn (GD nO.188/2002 (NTPA 001/2002), GD no. 352/2005).

Currently, in Romania, the gas and vapors concentration in soil is not brought under specific regulations. As a rough guide, we can compare the registered concentrations with the limits established by actual regulations, related to reference values (Order no.592/2002, Order no.462/1993).

Page 498: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

498

The obtained results, related to regular limits are presented in the following table:

Table 6

The concentration of pollutant in the air

Pollutant Atmospheric pressure

Air Temperature

Soil temperature

Concentration (mg/mc)

Admitted

Benzene <0,001 0,005

Toluene 0,2 0,2

Xylene 0,084 0,2

Aliphatic hydrocarbons

934 mbar - 1 – 0 °C 2,4 °C

1,842 1,0

We can observe that the determined values for aliphatic hydrocarbons are

over the admissible limits.

3. Results and discussion The ways of investigation promoted consist in:

• The soil samples were taken with the sampling pumps, and was handled in laboratory and analyzed through atomic absorption spectrophotometry method.

• The water samples were taken from the hydro-observation drills an analyzed according to current standards.

• The samples of gas and vapors from soil were taken using sampling pumps, from the depth of cca. 1m; the determination of gas concentration was done by using gas-chromatographic methods according to current standards and laws regulation (Order no. 184/1997).

• The pollutants concentration values presented in the above tables get points to the chemical and toxic pollution of soil, water and air in the area of industrial waste landfills, with heavy metals: Cd, Pb, Zn, Cu, Mn, Ni, total Cr, and hydrocarbon.

Seeing the registered situation, it was adopted and established concrete measures, with deadline for closing the landfills and ecological reconstruction works in the affected areas, in order to accomplish the law regulations and Romania’s assumed engagements in the Treaty of Accession to UE, and also to reduce the negative impact of the waste landfills on the environmental factors. The established measures are: • The established deadline for closing the scale and ashes landfill pertaining to S.C. Uzina Electrică S.A is year.

• Industrial waste landfill of S.C. Rominserv Valves IAIFO Zalău has the deadline for ceasing the depositing activity in 2009.

• S.C. Silcotub S.A., owner of the oily mill cinder landfill will cease the deposit activity in 2010.

Page 499: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

499

• The waste landfill pertaining to S.C. Silvania S.A. was closed in 2004, and the ecological reconstruction works was finalized at the end of 2007.

In this context, we can affirm that: • S.C.Silvania S.A. Zalău realized the ecological reconstruction of the landfill. • For the scale and ashes deposit of S.C.Uzina Electrică S.A. Zalău, it was accepted by a regulation act the exploitation of scale and ashes and its utilization, as secondary raw material, in the ceramic products fabrication process.

• Concomitant with this activity, there are developing ecological reconstruction and closing works in phases of the landfill’s compartments.

• Regarding S.C. Rominserv Valves IAIFO Zalău waste landfills it was authorized the extraction of utile raw materials from scale and sand resulted form casting, concomitant with the ecological reconstruction works execution.

• The hazardous waste landfill of S.C. Silcotub S.A was authorized by Environmental Protection Agency Salaj being established measures for monitoring the quality of environmental factors, the landfill operator having the obligation to respect the current law regulations (GD no. 349/2005, MMGA Order no 757/2004).

• Soil decontamination methods and quality improvements in order to eliminate the soil pollutants, will take into account the typology of soil and soil pollution level from the contaminated areas (Stănescu et al., 2006).

Automonitoring of environmental factors established for hazardous waste landfill of S.C. Silcotub S.A: 3.1 Metheorological data

This data will be daily collected from the nearest meteorological station: precipitations quantity, maximum and minimum temperature at 15.00 o’clock, preponderant wind direction and speed, evapotranspiration and atmospheric humidity. 3.2 Surface water, pluvial water leaching from the landfill and gas monitoring : • leachat volume – monthly; • leachat composition, for the following indicators : pH, suspension materials, retrievable substance with organic solvents, oil products, CCO-Cr, CBO5, filtration residue at 105 °C, Pb, Ni, sulfate, Ionic total iron, total Cr, total Mn, Cd, Hg – trimestral and priority hazardous substances – semi-annual.

• surface water volume and composition, for the following indicators: pH, suspension materials, retrievable substance with organic solvents, oil products, CCO-Cr, CBO5, filtration residue at 105 °C, Pb, Ni, sulfate, Ionic total iron, total Cr, total Mn, Cd, Hg– annual.

• Considering the toxicity of gaseous pollutants resulted form the landfills and their effect on the environment and human health (morbidity, nervous system affection and cancer diseases) it is very important to impose the mentioned gases automonitoring, with monthly frequency (Grec, 2007).

3.3 Underground water protection:

Page 500: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

500

• It is monitoring the quality, the composition and the level of underground water, trough 3 hydro-observation drills for the following indicators: Fe, Cr, Mn, Cd, Ni, Pb, Cu, polycyclic hydrocarbons (THP).

3.4 The landfill topography: The following parameters will be monitoring: the surface occupied by

wastes, the waste volume and composition, the remanent capacity level for waste depositing, compacting action of waste and depositing level.

Conclusions • The soil is considered the most complex environmental factor because of his physical and chemical composition, working as a “death organic materials and pollutants recycler”.

• The waste landfills are ranked among to the recognized objectives as environmental and public health impact and risk generator. Improperly waste deposit activities, especially of industrial waste, is considered as having high potential pollution, first on soil, and, in time, also on other environmental factors (water, air).

• All this aspects underline the profoundly studies on soil contamination form the area of industrial waste landfills, and the establishment of elimination ways of pollutants and ecological reconstruction works, presented in this article.

• The elimination of industrial waste landfills with high potential risk on the environmental factors, regard, as a first step, the recycling and recovery of utile materials form waste and their reintegration in the economical circuit as recycled materials.

• The second major step in this field regard the ecological reconstruction works of contaminated area, in order to reintroduce the waste landfills areas in the economical circuit with different destination (recreation areas, green areas, etc).

Bibliography

Grec A., 2007, ContribuŃii privind posibilitatea reducerii poluării aerului determinată de unii compuşi anorganici, Editura Dacia, Cluj;

Grec A,. 2007, Management ecologic, Editura Dacia, Cluj; Lăcătuşu R., Ghelase I., 1992, Asupra abundenŃei metalelor grele din sol.

Mediul înconjurător, vol.III, nr.4; Neag Gh., Culic A., Verraes G., 2001, Soluri şi ape subterane poluate.

Tehnici de depoluare. Editura Dacia, Cluj; Olinescu R., Greabu M., 1990, Mecanisme de apărare a organismului

împotriva poluării chimice, Editura Tehnică, Bucureşti; Stănescu R., Bobirică L., OrbuleŃ O., 2006, Remedierea solurilor

contaminate. Editura Agir, Bucuresti; *** Hotărâre de Guvern nr.188/2002(NTPA 001/2002), pentru aprobarea

unor norme privind condiŃiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;

Page 501: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

501

*** Hotărâre de Guvern nr.352/2005 pentru aprobarea unor norme privind condiŃiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;

*** Hotărâre de Guvern nr.349/2005 privind depozitarea deşeurilor; *** Raportul privind starea mediului în judeŃul Sălaj pentru anul 2007; *** Ordinul nr.756/1997 al Ministerului Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei

Mediului, pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului; *** Ordinul nr.757/2004 Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor

pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor; *** Ordin nr.184/1997 al Ministerului Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei

Mediului pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanŃurilor de mediu; *** Ordinul nr.462/1993 al Ministerului Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei

Mediului pentru aprobarea condiŃiilor tehnice privind protecŃia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanŃi atmosferici produşi de surse staŃionare;

*** Ordinul nr.592/2002 al Ministerului Apelor, Pădurilor şi ProtecŃiei Mediului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare ale unor poluanŃi atmosferici în aerul înconjurător.

Page 502: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

502

DEZVOLTAREA DURABILĂ – MODELUL DE DEZVOLTARE A OMENIRII ÎN VIITOR

Ivănuş Radu Cristian*, BăbăiŃă Ilie** *Universitatea din Craiova, Facultatea de Mecanică, str. Calea Bucureşti nr. 107,

e-mail: [email protected], **Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, str. J.H. Pestalozzi

nr. 16, e-mail: [email protected]

Abstract The sustainable development is the only solution that can provide to the next

generations the chance to live and accomplish things in a healthy natural environment. It offers the necessary means due to which communities can efficiently use their resources, create efficacious substructures, protect and improve the quality of life, conceive new commercial activities for a stronger economy. A long lasting development for a strong economy requires that the investments in the human capital be equal to the economic of the natural resources.

Keywords: sustainable development, economy, natural resources

1. Introducere Răspunsul societăŃii umane la actuala criză ambientală ale cărei

componente de bază sunt suprapopularea, epuizarea resurselor şi poluarea este dat de dezvoltarea durabilă care se propune a fi modelul de dezvoltare a omenirii în viitor.

Dezvoltarea durabilă implică relaŃiile oamenilor cu mediul înconjurător şi responsabilităŃile generaŃiilor actuale faŃă de cele viitoare. Dezvoltarea economică durabilă presupune o nouă atitudine faŃă de mediul ambiant, în care perceptul „Omul trebuie să fie stăpân al naturii” aparŃinând lui René Descartes şi care a reprezentat cuvântul de ordine al secolului al XIX-lea şi o bună parte a secolului al XX-lea sub imperiul revoluŃiei industriale să fie înlocuit cu „Omul trebuie să fie parte a naturii şi protector al ei”. ConştiinŃa apartenenŃei la natură a omului trebuie să devină un imperativ al celei mai mari părŃi a locuitorilor planetei.

Numai aşa se va putea răspunde pozitiv la toate provocările viitorului. Dintre acestea două sunt vitale: creşterea populaŃiei şi progresele accelerate ale tehnologiei într-un mediu dat, tot mai limitat în ceea ce priveşte resursele de supravieŃuire. Astfel că dezvoltarea economică durabilă trebuie să vizeze şi condiŃii favorabile pentru soluŃionarea gravelor probleme sociale cu care se confruntă individul şi comunităŃile umane. În acest sens, dezvoltarea economică durabilă reprezintă forma de dezvoltare care reuneşte într-un tot echilibrat creşterea economică, protecŃia mediului înconjurător, justiŃia socială şi democraŃia.

Fostul premier al Norvegiei, Gro Harlem Brundtland în calitate de Preşedinte al Comisiei Mondiale de Mediu şi Dezvoltare a prezentat în anul 1987

Page 503: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

503

raportul „Viitorul nostru comun”, în care definea dezvoltarea durabilă ca fiind „dezvoltarea care corespunde necesităŃilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaŃiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităŃi”.

Regăsim mesajul acestui raport în cadrul „Principiului 3” al DeclaraŃiei de la Rio cu privire la Mediu şi Dezvoltare (3-14 iunie 1992), conform căruia „dreptul la dezvoltare trebuie exercitat astfel încât să fie satisfăcute, în mod echitabil, nevoile de dezvoltare şi de mediu ale generaŃiilor prezente şi viitoare” (IONESCU 2000).

Referire la dezvoltarea durabilă se face şi în Standardul ISO 14001, în introducerea acestuia, precizându-se că: „Toate tipurile de organizaŃii sunt preocupate din ce în ce mai mult să atingă şi să demonstreze o performanŃă de mediu evidentă, controlând impactul propriilor activităŃi, produse sau servicii asupra mediului şi luând în considerare politica şi obiectivele lor de mediu. Aceste aspecte se înscriu în contextul legislaŃiei din ce în ce mai stricte, al dezvoltării politicilor economice şi a altor măsuri destinate să încurajeze protecŃia mediului, a creşterii preocupării părŃilor interesate privind problemele legate de mediu, inclusiv dezvoltarea durabilă”. 2. ConŃinutul şi semnificaŃia conceptului de ezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă cuprinde ideea dezvoltării fără epuizarea resurselor prin trecerea dincolo de limita de suportabilitate şi regenerare a ecosistemelor, iar fundamentul acesteia îl reprezintă necesitatea integrării obiectivelor economice cu cele ecologice şi de protecŃie a mediului. În această etapă de dezvoltare a omenirii este esenŃial ca, în toate Ńările, aceste obiective să fie integrate de la început, cu scopul de a minimiza pagubele economico - ecologice (FALQUE 1992).

În ultimii ani, operaŃionalizarea dezvoltării durabile a devenit un obiectiv strategic pentru întreaga umanitate, ea trebuind adaptată la specificul fiecărei Ńări, în funcŃie de particularităŃile naŃionale demografice, ale mediului natural, ale spaŃiului construit etc. Sensul dezvoltării durabile poate fi înfăptuit numai prin găsirea celui mai bun model endogen de reconciliere între om şi natură. łările nedezvoltate în paşii pe care-i urmează pe calea dezvoltării nu trebuie să imite drumul urmat de Ńările dezvoltate din trecut până azi, soluŃia dezvoltării lor trebuie să se bazeze pe crearea unei societăŃi care este intrinsec compatibilă cu mediul său.

Dacă ar imita Ńările dezvoltate, urmând astfel paşii parcurşi de acestea în drumul către dezvoltare, ele ar repeta şi acele erori pe care le-au făcut Ńările dezvoltate în trecut şi care au condus la situaŃia actuală de deteriorare a mediului.

CerinŃele minime (ROJANSCHI et al. 2004) pentru realizarea dezvoltării durabile includ: � redimensionarea creşterii economice, avându-se în vedere ca resursele să fie distribuite mai echitabil şi să fie pus accent pe laturile calitative ale producŃiei;

� asigurarea creşterii populaŃiei la un nivel acceptabil (se pune problema unei creşteri demografice controlate);

� eliminarea sărăciei, în condiŃiile în care nevoile esenŃiale pentru loc de muncă, hrană, energie, apă, locuinŃă şi sănătate să fie satisfăcute;

Page 504: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

504

� conservarea şi sporirea resurselor naturale, întreŃinerea diversităŃii ecosistemelor, supravegherea impactului pe care activitatea economică îl are asupra mediului;

� reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor; � descentralizarea formelor de guvernare şi creşterea gradului de participare la luarea deciziilor;

� coroborarea deciziilor privind mediul şi dezvoltarea pe plan naŃional cu cele din plan internaŃional.

Conceptul dezvoltării durabile determină o reevaluare permanentă a legăturilor dintre om şi natură şi pledează pentru solidaritatea între generaŃii ca singură opŃiune viabilă pentru dezvoltarea pe termen lung. Aplicarea practică a principiului „poluatorul plăteşte”, adoptat în 1972 de statele membre ale O.C.D.E., al eco - eficienŃei, al prevenirii şi combaterii poluării, trebuie să ne oblige pe fiecare dintre noi să gândim şi să acŃionăm prin prisma dezvoltării umane sustenabile ca şi a coeziunii economico - sociale. Astfel, în raportul Brundtland intitulat „Viitorul nostru comun”, prezentat la ConferinŃa NaŃiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea de la Rio de Janeiro, dezvoltarea durabilă este concepută în viziunea concilierii dintre economie şi mediul înconjurător ca o nouă cale de dezvoltare care să susŃină progresul uman, nu numai în câteva locuri şi pentru câŃiva ani, ci pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat (CĂMĂŞOIU 1994). Nevoia de durabilitate (Cuvântul durabil (de susŃinere) are rădăcini în limba latină, subtenir însemnând „a stăvili/reŃine” sau „a sprijini de jos”. O comunitate trebuie să fie sprijinită de jos - de către locuitorii actuali şi viitori. Unele locuri, prin combinarea specifică a caracteristicilor fizice, culturale şi poate spirituale, inspiră oamenii să aibă grijă de comunitatea lor. Acestea sunt locurile în care durabilitatea are cele mai mari şanse de existenŃă (menŃinere).) a oricărei activităŃi economice are la bază câteva argumente: moral, ecologic, economic etc. Astfel, argumentul moral se sprijină pe ideea că generaŃia prezentă nu trebuie să prejudicieze şansele generaŃiilor viitoare nici sub aspectul volumului resurselor, al procesului de producŃie şi nici al bunăstării. În ceea ce priveşte argumentul ecologic, acesta pledează pentru ca activitatea umană să nu ameninŃe în nici un fel sau să nu reducă biodiversitatea, stabilitatea ecologică, integritatea sau capacitatea de regenerare biologică, invitând în acelaşi timp la o dezvoltare economică „respectuoasă” faŃă de mediu, în timp ce argumentul economic are la bază faptul că un comportament raŃional constant, continuu este mai eficient decât unul inconstant, pentru că maximizează bunăstarea socială.

Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim al interacŃiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată, care poate fi susŃinută de către cele patru sisteme. Pentru ca modelul să fie operaŃional este necesar ca această susŃinere sau viabilitate să fie aplicabilă la toate subsistemele ce formează cele patru dimensiuni ale dezvoltării durabile, adică plecând de la energie, agricultură, industrie şi până la investiŃii, aşezări umane şi biodiversitate.

Page 505: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

505

Componentele strategice ale dezvoltării durabile sunt prezentate în figura 1 (fiind plasate în colŃurile triunghiului), ca şi acŃiunile ce trebuie întreprinse în vederea trecerii eficiente de la o etapă la alta (etapele sunt menŃionate pe laturile triunghiului). Sensul de urmat este unul trigonometric, de la gestiunea producŃiei şi serviciilor, prin gestiunea resurselor, către gestiunea modificării.

Fig. 1. Componentele strategice ale dezvoltării durabile)

Sursa: Rojanschi V., Bran F., Grigore F., Ioan I., Cuantificarea dezvoltării durabile, Ed., Economică, Bucureşti, 2006

Atât ConferinŃa NaŃiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea din 3-14 iunie 1992 de la Rio de Janeiro, cât şi ConferinŃa O.N.U. de la Johannesburg din 26 august - 4 septembrie 2002 au contribuit în mod semnificativ la conştientizarea urgenŃei unei dezvoltări durabile. Cu aceste ocazii a fost adresat lumii întregi un mesaj clar şi anume: fără o gestionare mai bună a mediului înconjurător dezvoltarea va fi subminată, iar fără o dezvoltare accelerată a Ńărilor sărace, politicile privind mediul vor eşua.

Dezvoltarea durabilă va deveni tot mai mult o constantă a politicilor economice şi sociale ale fiecărui stat. În acest sens, implementarea politicilor economice include, în primul rând (ROJANSCHI et al. 2006): � restructurarea sistemului de taxe în favoarea dezvoltării durabile a mediului, al utilizării forŃei de muncă, al utilizării resurselor naturale;

� introducerea plăŃii necondiŃionate pentru toŃi cetăŃenii din „veniturile populaŃiei”; � finalizarea programelor de restructurare a sistemelor energetice care ar contribui la descurajarea dezvoltării nonsustenabile a acestei ramuri;

� introducerea politicii de achiziŃii publice care încurajează pe contractanŃi să adopte practici durabile;

� dezvoltarea economiilor locale, printr-o susŃinere financiară şi care ar contribui la modificarea imaginii la nivel local, ar permite construirea unei puternice

Page 506: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

506

infrastructuri locale care să asigure acces uşor al populaŃiei rezidenŃiale la derularea de activităŃi productive, turistice, de mediu etc.;

� utilizarea indicatorilor economici, sociali, de mediu, de performanŃă şi de progres;

� dezvoltarea procedurilor de audit, de raportare şi de stabilire a performanŃelor durabile în afaceri şi la nivel organizaŃional;

� implementarea politicilor de reducere a cererii pentru transport şi pentru resurse energetice, precum şi necesitatea evaluării implicaŃiilor acestora din punct de vedere social, economic şi de mediu;

� promovarea schimbărilor ce au avut loc la nivelul companiilor internaŃionale, care au avut ca efect încurajarea formelor de dezvoltare durabilă.

Pentru a răspunde cerinŃei stringente de a asigura un caracter sustenabil dezvoltării economice şi sociale a Ńării noastre pe termenele scurt, mediu şi lung, în context naŃional şi internaŃional, specialişti aparŃinând diferitelor segmente ale societăŃii civile au avut iniŃiativa creării „Forumului Dezvoltării Durabile - România Orizont 2020”. Forumul a fost lansat oficial la data de 1 decembrie 2002 şi şi-a propus să contribuie la dezvoltarea în profil regional a României, într-o concepŃie strategică unitară, până la orizontul anului 2020. Acesta pune accent pe necesitatea integrării componentelor economice, sociale şi de mediu ale dezvoltării durabile, Ńinând seama de resursele naturale şi umane existente, precum şi de capacitatea şi necesitatea de a asimila şi aplica realizările şi tendinŃele schimbărilor tehnologice contemporane, de a pune în beneficiul Ńării globalizarea, tehnologia informaŃiei şi comunicaŃiilor, cooperarea economică, ştiinŃifică şi culturală bi şi multilaterală. Obiectivul major al Forumului, în ultimă analiză, se concentrează pe necesitatea asigurării dezvoltării durabile pentru toŃi, având în vedere îmbinarea optimă a principiilor eficienŃei economice, justiŃiei sociale şi competitivităŃii, la nivelul întregii Ńări şi al fiecărei localităŃi, precum şi legătura indisolubilă dintre potenŃialul disponibil, tradiŃia naŃională valoroasă şi modernizare.

TranziŃia de la dezvoltarea economică actuală la cea durabilă (comparaŃia între modul lor de acŃiune fiind prezentată în tabelul 1) implică costuri serioase şi va afecta câştigurile de productivitate, însă aceste pierderi, strict economice şi pe termen scurt, vor fi compensate pe termen lung printr-un plus în calitatea vieŃii oamenilor. Între timp trebuie să aibă loc mutaŃii, atât în criteriile de stabilire a nevoilor şi preferinŃelor umane, cât şi în structura indicatorilor competiŃiei interne şi internaŃionale, care să reflecte importanŃa parametrilor de calitate a mediului (PohoaŃă, 2003).

Page 507: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

507

Tab. 1. ComparaŃie între modul actual de acŃiune şi cel propus de dezvoltarea durabilă

Dezvoltarea actuală Dezvoltarea durabilă 1. Empiric practicată Pe principiul: eroare - succes - selecŃie.

Teoretic fundamentată Pe principiul: a acŃiona după ce cunoaştem şi pe baza a ce cunoaştem.

2. Proiectată pe termen imediat Pe principiul: aici şi acum.

Proiectată pe termen imediat, mediu, lung şi foarte lung (de aceea, este o dezvoltare reproductibilă). Pe principiul: a rezolva problemele din perspectiva viitorului.

3. ParŃială şi fragmentară Practicată pe dimensiuni separate, vizând scopuri parŃiale.

Global - integrativă Practicată într-o viziune multidimensională, urmărind ansamblul efectelor relevante (mediate, neintenŃionale, etc.). Pe principiile: 1. AcŃionăm local, gândim global şi 2. La probleme globale, soluŃii globale.

4. Concepută şi practicată pe criterii valorice parŃiale (eficienŃă economică, utilitate tehnologică etc.). Pe principiul: „ceea ce este posibil tehnologic se va realiza”.

Global şi logic concepută şi practicată Pe principiul: „nu tot ce este posibil acŃional este şi uman dezirabil”.

5. Desfăşurată pe o scară redusă de referinŃă: - pe faze separate ale produsului; - pe produse separate; - pe întreprinderi separate; - pe agenŃi sociali separaŃi.

Desfăşurată pe o bază socială de referinŃă: - de la o fază a produsului la conceperea produsului pe întreaga sa traiectorie; - de la un produs la întreaga activitate productivă; - de la o întreprindere la întregul sistem economic; - de la unii agenŃi sociali la cooperarea tuturor grupurilor de agenŃi implicaŃi în funcŃionarea sistemului societal (şi chiar mondial).

6. Caracter „reparatoriu” Se rezolvă problemele atunci când apar.

Caracter prospectiv - de prevedere Se caută evitarea dificultăŃilor din viitor, prin proiectarea unei dezvoltări reproductibile. Pe principiul: este mai eficace şi uman a evita răul decât a-l înlătura.

7. Caracter autonom Dezvoltarea unor componente poate stânjeni pe a altora.

Caracter distributiv Dezvoltarea durabilă presupune viabilitatea tuturor componentelor societăŃii (oraşe viabile, sate viabile, întreprinderi viabile, satisfacŃie viabilă, viitori viabili).

Page 508: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

508

8. Tehnocentric - instrumentală Omul devine mijlocul acŃiunilor, scopul fiind câştigul, utilitatea imediată.

Antropologic centrată Dezvoltarea durabilă are o finalitate clară (omul) şi se realizează prin stimularea resurselor umane.

9. Conjuncturală Dezvoltarea se practică aşa cum o reuşeşte fiecare comunitate.

Normativ - dezirabilă Dezvoltarea viabilă este un model - cadru a ceea ce ar trebui să fie dezvoltarea pentru a deveni reproductibilă.

Sursa: Coord. Prof. ing. Beniamin, Cotigaru, Premise teoretice şi metodologice în reconstrucŃia durabilă a economiei româneşti şi prefigurarea noului parteneriat bazat pe C.D.I., Sinteză, Bucureşti, Decembrie 2000.

Pentru manageri, dezvoltarea durabilă ar trebui să însemne obŃinerea

rentabilităŃii economice a activităŃilor, minimizând sau eliminând impactul negativ asupra mediului şi respectând oamenii.

Orice întreprindere care practică dezvoltarea durabilă va trebui să evalueze şi să modeleze toate deciziile în funcŃie de aspecte precum: rentabilitate, protecŃie a mediului natural, respect faŃă de oameni şi generaŃii, fără a acorda privilegii speciale vreunuia (Figura 2).

Fig. 2. Pilonii decizionali ai întreprinderii

care şi-a însuşit conceptul de dezvoltare durabilă

Page 509: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

509

Sursa: Ion Gh., Roşca, Beniamin, Cotigaru, Viorel, Petrescu, Constantin, Popescu, ReconstrucŃia instituŃional - spirituală a întreprinderilor, cerinŃă a dezvoltării durabile în societatea cunoaşterii, Editura A.S.E., Bucureşti, 2006, p.499.

Întreprinderea trebuie să răspundă aspiraŃiilor tuturor părŃilor implicate (acŃionari, clienŃi, furnizori, salariaŃi etc.), oferind o soluŃie în concordanŃă cu domeniul său de interes, iar omul fiind plasat în centrul tuturor acŃiunilor sale.

Teoria părŃilor implicate oferă deschiderea către un cadru teoretic şi operaŃional care articulează conceptul de dezvoltare durabilă, însă există şi o serie de limite (Thiery, 2005).

Astfel, o abordare antropocentrică riscă să conducă la subestimarea aspectelor legate de mediul natural. Conceptul de parte implicată se referă, în primul rând, la factorul uman, iar componentele mediului natural, deşi se constituie în părŃi implicate, nu prezintă aceeaşi importanŃă.

Pentru a conferi o viziune mai exactă şi mai completă asupra relaŃiei dintre întreprindere şi mediul natural, precum şi mai multe şanse de a găsi soluŃii pentru respectarea naturii şi a omului, Starik a propus în anul 1995 o extindere a conceptului de părŃi implicate la „orice entitate naturală care afectează sau este afectată de activitatea întreprinderii” (Starik, 1995).

Abordarea firmo - centrată are drept consecinŃă reducerea capacităŃii de reflecŃie asupra dezvoltării durabile, întreprinderea fiind considerată locul în care se rezolvă toate problemele societăŃii. Aplicarea unei politici de dezvoltare durabilă implică o abordare printr-o anumită problematică şi ancorată într-un teritoriu geografic dat.

O ultimă critică referitoare la teoria părŃilor implicate şi la capacitatea acestora de a operaŃionaliza conceptul de dezvoltare durabilă se referă la „slăbiciunile sale etice” (LAURIOL 2004) şi implicit o reducere a posibilităŃilor de instrumentalizare a dezvoltării durabile. Lauriol contrapune o abordare pragmatică, bazată pe teoria părŃilor implicate, unei abordări etice sau morale, bazate pe principiul responsabilităŃii.

Aşadar, nu se poate admite că teoria părŃilor implicate poate fi gândită în afara consideraŃiilor etice, dar poate fi aplicată fără a se Ńine cont de ele.

3. Concluzii

Dezvoltarea durabilă este singura soluŃie prin care se poate acorda o şansă şi generaŃiilor viitoare de a trăi şi de a-şi desfăşura activitatea într-un mediu natural sănătos. Ea oferă un cadru prin care comunităŃile pot folosi în mod eficient resursele, pot crea infrastructuri eficiente, pot proteja şi îmbunătăŃi calitatea vieŃii, pot crea noi activităŃi comerciale care să le consolideze economia. CondiŃia pentru o dezvoltare durabilă într-o economie este ca investiŃiile în capitalul produs de oameni să fie egale cu deprecierea economică a resurselor naturale.

Page 510: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

510

Bibliografie Cămăşoiu C., 1994, Economia şi sfidarea naturii, Editura Economică,

Bucureşti; Falque M., 1992, Dévelopement durable: pour un nouveau contenu,

I.C.R.E.I., Paris; Ionescu C., 2000, Cum să construim şi să implementăm un sistem de

management de mediu în conformitate cu I.S.O. 14.001, Editura Economică, Bucureşti;

Lauriol J., 2004, Le développement durable á la recherche d’un corp de doctrine, Revue Française de Gestion, sep/oct, 30;

PohoaŃă I., 2003, Filosofia economică şi politica dezvoltării durabile, Editura Economică, Bucureşti, 2003;

Rojanschi V., Bran F., Grigore F., 2004, Elemente de economia şi managementul mediului, Editura Economică, Bucureşti;

Rojanschi V., Bran F., Grigore F. Ioan I, 2006, Cuantificarea dezvoltării durabile, Editura Economică, Bucureşti, 2006,

Starik M., 1995, Should Trees Have Managerial Standing? Toward Stakeholder Status for Non - Human Nature, Journal of Business Ethics, vol. 14, issue 3;

Thiery P., 2005, Marketing et responsabilité sociétale de l’entreprise: entre civisme et cynisme, Décisions Marketing, 2005, Apr - Jun, 38;

***European Commission, 1996, International Standard ISO 14001. Environmental Management Systems. Specification with Guidance for Use. Referance Number 150,

http: //recycling. hypermart.net

Page 511: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

511

GESTIONAREA DEŞEURILOR DE ECHIPAMENTE ELECTRICE ŞI ELECTRONICE ÎN ROMÂNIA

Ivănuş Radu Cristian*, BăbăiŃă Ilie** *Universitatea din Craiova, Facultatea de Mecanică, str. Calea Bucureşti nr. 107,

e-mail: [email protected], **Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, str. J.H. Pestalozzi

nr. 16, e-mail: [email protected]

Abstract In our country a series of resolutions and decisions regarding the Waste

Electronic and Electrical Equipment (WEEE) were adopted and the process for their application has already begun. In Romania, as well as in the other European countries, the WEEE producers formed collective organizations for the management of the WEEE. The main objective regarding the management of the electrical and electronic equipment wastes is represented both bz the prevention concerning the Electronic and Electrical Equipment production, their reutilization, recycling and capitalization, as well as by the improvement of the performances regarding the environmental protection and the health of the population. This objective can be achieved if and only if each part involved in the life cycle of these equipments brings its own contribution: producers, importers, distributors, consumers, as well as those economic operators directly involved in the treatment of the WEEE. Now, when Romania is a member of the European Union, the management of the WEEE will be carried out by three collective organizations, specialized in the recycling of the equipments from fields such as: IT&C, household devices and lighting.

Keywords: Waste Electronic and Electrical Equipment (WEEE), management, recycling

Odată cu dezvoltarea tehnologică într-un ritm alert au început să apară şi primele efecte negative vizibile ale acesteia (IVĂNUŞ & BICĂ 2006). Unele din aceste efecte sunt şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE).

Directiva 2002/96 EC privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (WEEE) are ca scop prevenirea apariŃiei deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, reutilizarea, reciclarea şi alte forme de valorificare a acestor tipuri de deşeuri, pentru a reduce în cea mai mare măsură cantitatea de deşeuri eliminate precum şi îmbunătăŃirea performanŃei de mediu a tuturor operatorilor implicaŃi în ciclul de viaŃă al echipamentelor electrice şi electronice (producători, distribuitori şi consumatori) şi în mod special a operatorilor economici direct implicaŃi în tratarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice. Aceasta este una dintre directivele bazate pe responsabilitatea producătorului.

Principalele prevederi ale Directivei se referă la: - definiŃia echipamentului electric şi electronic (EEE) şi a producătorului de echipamente electrice şi electronice

Page 512: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

512

- necesitatea creării unui sistem de înregistrare a producătorilor de EEE - necesitatea dezvoltării unor sisteme de colectare separată a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice (DEEE) - necesitatea gestionării DEEE utilizând cele mai bune tehnici de tratare, reciclare şi valorificare - asigurarea finanŃării colectării, tratării, valorificării şi eliminării nepoluante a DEEE - îndeplinirea unor Ńinte valorice de colectare, reutilizare şi valorificare a DEEE - responsabilitatea producătorilor de EEE pentru îndeplinirea Ńintelor; producătorii pot acŃiona individual sau prin afiliere la un sistem colectiv autorizat - cerinŃe de raportare din partea statelor membre către Comisia Europeană.

Directiva 2002/96/EC a fost transpusă în legislaŃia naŃională prin HG 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (publicată în MO 491/10 iunie 2005).

Obiective ce trebuie atinse conform HG 448/2005: 1. Colectare � cel puŃin 4 Kg deşeu/locuitor/an până la 31.12.2008 - cu Ńintă intermediară naŃională de 3 Kg deşeu/locuitor/an până la 31.12.2007

2. Reutilizare, reciclare şi valorificare � cel puŃin 100% din obiectivul de reutilizare/reciclare şi valorificare până la 31.12.2008 – cu Ńintă intermediară de cel puŃin 75% din obiectivul de reutilizare/reciclare şi valorificare până la 31.12.2007

LegislaŃie subsecventă

1. Ordinul 901/2005 privind aprobarea măsurilor specifice pentru colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice care prezintă riscuri prin contaminare pentru securitatea şi sănătatea personalului din punctele de colectare � Acest ordin stabileşte în ce condiŃii deşeurile de echipamente electrice şi electronice pot fi refuzate la colectare în punctele de colectare sau la distribuitorii de echipamente.

� Conform ordinului, odată la 3 luni, la ANPM se vor depune listele cu rapoartele de refuz ale acestor tipuri de deşeuri, pentru a se putea lua măsurile necesare colectării lor.

2. Ordinul nr. 1223/715/2005 privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidenŃă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice � Ordinul stabileşte obligaŃiile de înregistrare şi raportare din partea factorilor implicaŃi (producători/importatori, autorităŃile administraŃiei publice locale şi operatorii economici care administrează punctele de colectare a DEEE, operatorii economici care tratează, reciclează şi valorifică DEEE).

3. Ordinul 1225/721/2005 pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaŃiilor colective în vederea preluării responsabilităŃii privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice

Page 513: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

513

� Ordinul constituie baza legală pentru înfiinŃarea organizaŃiilor colective care vor prelua responsabilităŃile producătorilor în vederea îndeplinirii Ńintelor.

4. Ordinul 556/2006 privind marcajul specific aplicat echipamentelor electrice şi electronice introduse pe piaŃă după data de 31 decembrie 2006 � Ordinul prevede aplicarea a 2 marcaje, unul pentru identificarea produselor introduse pe piaŃă după 31 decembrie 2006 şi unul pentru identificarea producătorilor care au introdus pe piaŃă aceste produse după 31 decembrie 2006.

Mecanisme de implementare Responsabilitatea organizării sistemului de colectare revine atât

producătorilor sau organizaŃiilor colective ce acŃionează în numele lor, cât şi administraŃiei publice locale. Colectarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice de la gospodării se va organiza în 3 moduri: � prin predarea echipamentului vechi la magazin, în momentul achiziŃionării unuia nou (take-back free system)

� prin predarea DEEE direct la punctul de colectare de către populaŃie � prin organizarea colectării de la populaŃie prin operatorii de salubritate Pentru operaŃiunile de tratare, reciclare, valorificare şi eliminare nepoluantă a DEEE responsabilitatea revine exclusiv producătorilor sau organizaŃiilor colective ce acŃionează în numele lor.

GaranŃia Financiară Producătorii asigură autorităŃile implicate că operaŃiunile de gestionare a

tuturor DEEE sunt finanŃate şi că produsele sunt marcate corespunzător, prin constituirea unei garanŃii financiare.

Aceasta poate fi realizată prin: - participarea producătorului la sisteme adecvate de finanŃare a gestionării DEEE - asigurare de reciclare - cont bancar blocat

„Taxa verde” - nu este o „taxă” plătibilă la bugetul de stat nici de către producători şi nici de către populaŃie, aşa cum a fost înŃeles în mod eronat, ci este un cost suplimentar care se plăteşte de către consumator la achiziŃionarea produsului nou şi care reprezintă costul de gestionare a produsului respectiv în momentul în care acesta devine deşeu.

Informarea consumatorilor se realizează de către: - Producătorii - furnizează utilizatorilor de EEE din gospodăriile particulare toate informaŃiile necesare referitoare la obligaŃia de a nu elimina DEEE ca deşeuri municipale nesortate şi de a colecta selectiv aceste DEEE, sistemele de predare şi colectare puse la dispoziŃia lor, rolul utilizatorilor în refolosirea, reciclarea şi celelalte forme de valorificare a DEEE, efectele potenŃiale asupra mediului şi sănătăŃii umane ca urmare a prezenŃei substanŃelor periculoase în echipamentele electrice şi electronice, semnificaŃia marcajelor aplicate pe produse şi / sau etichete

Page 514: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

514

- Ministerul Economiei şi ComerŃului, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi AutorităŃile administraŃiei publice locale - promovează campanii de informare şi educare a consumatorilor

Înregistrarea Producătorilor de EEE Conform Ordinului 1223/2005, art. 1, alin. (1) producătorii sunt obligaŃi să

se înregistreze în registrul întocmit în conformitate cu prevederile art. 12 , alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, la AgenŃia NaŃională pentru ProtecŃia Mediului, până la 30 aprilie 2006.

Formularul de înscriere în registrul de punere pe piaŃă a echipamentelor de electrice şi electronice este valabil trei ani.

Autorizarea OrganizaŃiilor Colective se realizează în baza OM 1225/2005.

AgenŃia Naşională pentru ProtecŃia Mediului asigură secretariatul Comisiei şi participă în Comisia de autorizare alături de reprezentanŃi ai MMGA şi MEC.

LicenŃa de operare este valabilă o perioadă de 2 ani. Aceasta se revizuieşte în cazul în care evaluările rapoartelor de activitate anuale impun acest lucru sau dacă apar elemente noi, necunoscute la data emiterii, la cererea organizaŃiei colective sau a AgenŃiei NaŃionale pentru ProtecŃia Mediului, însoŃită de motivarea revizuirii.

În cazul nerespectării obligaŃiilor stabilite prin OM 1225/2005 sau neatingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare anuale în mod repetat (2 ani consecutivi), licenŃa de operare se anulează.

Autorizarea punctelor de colectare a DEEE se face conform prevederilor legale în vigoare, cu următoarele cerinŃe tehnice specifice: - suprafeŃe impermeabile pentru zonele adecvate, prevăzute cu instalaŃii de colectare a pierderilor prin scurgere şi, dacă este cazul, cu decantoare şi epuratoare - degresatoare; - prelate rezistente la intemperii pentru zonele adecvate.

Monitorizarea implementării se realizează prin: - raportări periodice din partea producătorilor, respectiv a operatorilor punctelor de colectare DEEE, către autorităŃile de protecŃia mediului - verificări în teren efectuate de Garda Naşională de Mediu şi Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor, conform competenŃelor ce le revin

Factori implicaŃi în implementarea sistemului de gestionare a DEEE Conform Planului de implementare pentru Directiva 2002/96/CE privind

DEEE, responsabilitatea atingerii Ńintelor de colectare a DEEE revine în primul rând operatorilor economici (producători şi importatori), autorităŃilor locale, MEC şi MMGA. • Rolul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi al Ministerului

Economiei şi ComerŃului cuprinde: o organizarea de campanii de conştientizare a publicului şi de informare a

acestora

Page 515: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

515

o organizarea de grupuri de lucru cu factorii implicaŃi o coordonarea tuturor acŃiunilor în vederea implementării obiectivelor

directivei o întocmirea rapoartelor către Comisia Europeană o îndrumarea producătorilor către accesarea fondurilor necesare investiŃiilor o realizarea de studii de cercetare prin institutele de cercetare o autorizarea organizaŃiilor colective prin participare în Comisia de

autorizare • Rolul AgenŃiei NaŃionale pentru ProtecŃia Mediului cuprinde:

o înregistrarea producătorilor o autorizarea organizaŃiilor colective prin participare în Comisia de

autorizare şi asigurarea secretariatului acesteia o monitorizarea implementării obiectivelor HG 448/2005 privind deşeurile

de echipamente electrice si electronice • Rolul Gărzii NaŃionale de Mediu şi al AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia

Consumatorilor cuprinde: o inspecŃia şi controlul aplicării prevederilor HG 448/2005 şi a ordinelor

subsecvente o rolul AdministraŃiei Publice Locale cuprinde: o colectarea separată a DEEE de la gospodăriile particulare o punerea la dispoziŃia producătorilor a spaŃiilor necesare pentru înfiinŃarea

punctelor de colectare • Rolul consumatorilor cuprinde:

o îndeplinirea obligaŃiilor ce le revin legate de colectarea separată şi predarea acestor tipuri de deşeuri către sistemele de colectare organizate. Producătorii de EEE reprezintă cea mai importantă verigă în procesul de

gestionare a DEEE. Pentru o mai bună gestionare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, producătorii sunt obligaŃi să se înregistreze la ANPM conform prevederilor Ordinul nr. 1223/715/2005 privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidenŃă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice. Fiecare producător primeşte un număr de înregistrare ce va fi comunicat reŃelelor de distribuŃie. Fără acest număr producătorii nu au voie să vândă produsele. Garda NaŃională de Mediu şi Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Consumatorilor vor aplica amenzi între 10.000 şi 20.000 RON pentru nerespectarea acestei prevederi. În acest fel, producătorii care nu se înregistrează se vor autoexclude de pe piaŃă, iar producătorii existenŃi vor plăti în mod echitabil pentru gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice colectate.

Conform HG 448/2005, în scopul gestionării deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, producătorii se pot asocia în sisteme colective sau pot acŃiona individual.

În momentul de faŃă există trei structuri care intenŃionează să preia responsabilităŃile de colectare şi reciclare ale producătorilor de echipamente

Page 516: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

516

electrice şi electronice, pentru principalele tipuri de EEE grupate în trei mari categorii, după cum urmează: - produse IT&C (gri) – echipamente informatice şi de telecomunicaŃii - produse albe şi maro – aparate de uz casnic de mici şi mari dimensiuni şi de larg consum - echipamente de iluminat

Structurile menŃionate sunt următoarele: � ECO TIC (pentru produse IT&C) - până la această dată sunt afiliaŃi 85 de producători, cum ar fi : Hewlett-Packard România, LG Electronics România, Panasonic România, Philips România, Xerox România, Konica Minolta Business Solutions, reprezentând aprox. 80% din piaŃa de IT&C din România.

� CECED România (pentru produse albe şi maro) - membrii fondatori: Amica, Arctic, BSH, Candy Hoover Electrolux, Gorenje, Indesit, Philips DAP,Groupe SEB, reprezentând aprox. 70-80% din piaŃa de echipamente electrocasnice şi de larg consum din România.

� RECOLAMP (pentru surse de iluminat) - membrii fondatori: Philips România, Osram, Narva, GE, reprezentând 80-90% din piaŃa de echipamente de iluminat din România.

OrganizaŃia ECO TIC este singura care până la această dată a depus documentaŃia necesară obŃinerii licenŃei în vederea preluării responsabilităŃii producătorilor de EEE privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice conform OM 1225/2005, aflându-se într-o fază avansată de autorizare.

Bibliografie

Ivănuş R. C., Bică Gh., 2006, Ecomanagementul recuperării şi refolosirii materialelor, Editura Universitaria, Craiova;

*** Directiva 2002/96/EC; *** Directiva 2002/95/EC; *** HG 448/19.05.2005; *** UK Status Report on Waste from Electrical and Electronic Equipment Industry Council for Electronic Equipment Recycling (ICER), 2000.

Page 517: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

517

STUDY CONCERNING THE DIFFERENCES BETWEEN THE FOURTH DIRECTIVE AND

ACCOUNTING STANDARDS FROM ROMANIA

Daniel Botez University of Bacau, [email protected]

Abstract In Europe, the 4th Directive on the annual accounts of certain type of companies

(78/660/EEC), issued in 1978 and revised in 2003 and 2006 (2006/46/EC) is the normative reference for accounting. For the members of the European Union, this directive accurately defines: standards for the content and for the presentation form of financial statements and reports, general accounting principles to present financial position and performance, specific rules for valuation and publication of financial statements.

For Romania, integration to the European Union implies the assimilation and the consent of the European lines with respect to different areas. Therefore, the Romanian accounting standards that have been applied since 2006 can be considered to be very close to the spirit of the directive. Yet, we find some differences.

The purpose of our study is to find the differences between the Romanian accounting standards and the 4th Directive, in other words, to investigate if the Romanian accounting standards have entirely assimilated the latter or not. Therefore, we shall put them face to face and, eventually, find the differences. As a result, the study will emphasize the differences and comment them.

Keywords: the 4th Directive (78/660/EEC), Romanian accounting standards, harmonization, European Union

Introduction In the four decades of existence, European Union undertook considerable

steps in realizing the Rome Treaty stipulations, that set the basis of the partnership, and inscribed as essential aims states’ economic policies’ harmonization, realization of common commercial policies, of agrarian policies and the creation of economic and monetary unity. During its operation, the common market conceived at Rome in 1957 supported cooperation between member states, contributed to a certain work market’s stability and to realization of some notable progress in agrarian, social and security domains.

A special moment in European Union’s development is constituted by creation, at the 1st of January 1993, of The Unique Market, foreseen in The Unique European Act from 1987. After this act’s putting into practice, European Union becomes the most unified market in the world, with favourable effects upon integrated markets’ performances and upon the decision making system.

Once with the settling of The Treaty from Maastricht (November 1993), European Community becomes European Union, the new name being motivated by its orientation towards public and social domains’ integration.

Page 518: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

518

The Treaty has on its view the creation of one space without interior frontiers, by highlighting the economical and social cohesion and the creation of a strong economic and monetary union that should use a unique currency.

On realization chapters the actions promoted on the line of Economic and Monetary Union by settling the Central European Bank and the states’ engagement of answering to adhesion criteria to unique currency may be inscribed.

Fourth Directive of Europe Council coordinates the assembly of member states and in course of adhesion imposed requirements concerning the presentation and content of yearly financial situations and of their rapports, the general principles concerning position and financial performances of an entity, specific evaluation rules of actives and passives and of publication of financial situations.

Therewith, the directive foresees the requirements concerning the statuary audit of yearly financial situations by persons authorised to audit with this purpose, according to European requirements. Differences between the fourth directive and Romanian accounting standards

The 4th Directive is based on the 53rd article of The Treaty from Rome, being a compromise of this type of financial reporting legislation and the approach is based on the trusty image concept. This accounting document offers the possibility of choice between more accountant alternatives of solving different problems and offers options to member states in what its application is concerned.

The Directive covers public and private companies in all EU countries. Its articles include those referring to valuation rules, format of published financial statements and disclosure requirements. The fourth Directive`s first draft was published in 1971, before the United Kingdom, Ireland and Denmark had entered the EU in 1973. This initial draft was heavily influenced by German company law. Consequently, valuation rules were conservative, formats were prescribed in rigid detail, and disclosure by notes was very limited.

The influence of the United Kingdom and the Ireland on the Commission, Parliament and Group d`Etudes was such that a much amended draft was issued in 1974. This introduced the concept of the “true and fair view”. Another change by 1974 was that some flexibility of presentation had been introduced. This process continued and, by the promulgation on the final Directive, the “true and fair view” was established as a predominant principle in the preparation of financial statements. In addition, the four principles of the UK`s SAAP 2 (accruals, prudence, consistency and going concern) were made clearer than they had been in the 1974 draft (Nobes, Parker, 2006).

The introduction in national legislations of the 4th Directive content should have been realized by July 1980, but none of the member states succeeded. As example we can mention that Spain and Portugal scarcely had succeeded its adoption in 1989, Italy in 1991 and Sweden in 1995, while Austria and Finland still have to introduce few amendments in order to declare the adoption completed. It can be, even though, asserted that in present this document’s content is included in

Page 519: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

519

all member states’ legislations, as well as in other states’ legislations, sates that are not members.

European Union’s relations enforcement in adhesion process imposed continuous development of accounting Romanian system, pursuing a better harmonization with European directives settlements.

The adhesion presumed, from an accountant point of view, the introduction in scene of accountant standards formulated and approved by Public Finances Minister Order’s no. 1752/2005, that are considered as being the closest to 4th Directive’s spirit and letter. Although, a series of differences can be observed, some of it dictated only by different expressions of the same basis, others remained from anterior Romanian accounting standards, when the opening towards the international accountant standards left marks.

Below, we highlight some differences that constitute the punt of the present study.

1. One of the first differences consists in financial information set name that were published yearly by companies. The directive maintains the recognized term of “annual accounts” (comptes annuelle), collocation that crosses the whole history. The English version of directive translates the collocation directly, annual accounts, and not financial statements as the term has been used in international accountancy language. This situation is an expression of conservatory attitude from Continental Europe accounting pole facing the accelerated Anglo-Saxon accountancy vocabulary.

Romania’s accounting standards maintained the old expression “accounting balance” in the harmonization period to European directives of the 90’s, and passed straight to that of “financial statements”. This new expression used was the expression of accounting standards harmonized to International Standards of Accounting, published in 1999.

2. Another difference refers to settlements concerning the annual financial statements set constitution. The directive foresees as compulsory elements the balance sheet, profit and loss account and explanatory notes, with the mention that the member states may allow or require other components. Romanian accounting standards oblige certain categories of entities to introduce the financial situations set also the changes in equity statement and the cash-flow statement. It is a consequence of IAS/IFRS application, with the mention that only the entities considered big, that fulfil the conditions of two of the three criteria foreseen by accounting standards have the obligation to prepare it. However, the other categories of entities are encouraged to introduce, them too, these components.

3. A difference may be identified in defining and using the basis concepts of accountant vocabulary. Thus, the directive uses concepts of assets, liabilities, financial position, but it does not define it. Romanian standards use the concepts of assets, liabilities and owners` equity according to IASB preparing and presenting financial statements’ general framework. It may seem as a simple difference, but the appeal of Romanian accountancy to definitions from the General Framework, by reason of the fact that it took part of the accounting standards starting with

Page 520: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

520

1999, produced for some of them, a real professional opening, an open door towards international conceptual framework’s valences.

4. A form difference, but one that contains background aspects, is the one referring to the manner of presenting the elements in balance sheet. Both forms of balance, foreseen by the directive, on the 9th and 10th articles, present the claims concerning unpaired subscribed capital as main element, and its inclusion in claims’ structure, as exception, as alternative presenting form. Romanian accounting standards retained the exception as presenting rule, respectively the presenting of the claims connected to capital at “claim” position.

5. A direct expression of the accepted degree of compromise in the “battle” between conservatism (prudence) and accrual accounting (Nobes, Parker, 2006) is the accountant treatment of developing expenses. The directive frames in the balance pattern the research and developing expenses in the structure of intangible fixed assets, under the reserve of their recognition as actives by national legislation, without defining it. Romanian standards are stricter and use the vocabulary used by IAS 38. Thus, in the structure of intangible fixed assets only the developing expenses can be capitalized, these being generated by research’s results applications or other knowledge, in order to realize new products. Without defining it, it is understand that those research expenses named by research, meaning those that come out, according to IAS 38, from original and planned investigation undertaken with the purpose of knowledge or scientific meanings and new techniques, are deducted on the period cost.

6. Commercial, industrial and intellectual property rights’ treatment are the basis of a new difference. The directive foresees the possibility of registration it as intangible fixed assets, as well as the commercial, industrial and intellectual property rights purchased with onerous title as well as those created by the entity, under the conditions that national legislation allows their presenting as assets. Romanian standards foresee that may be registered in intangible fixed assets’ structure the leasing, patent acts, licences, commercial labels, rights and similar assets that represent contribution, acquisition purchased on other ways, excluding the possibility of registering those created by the entity.

7. Each country’s companies legislation may allow the purchase of own titles, under certain conditions. This situation leads to the need of establishing a corresponding accounting treatment. The directive foresees that if the legislation of a member state allows a society to purchase its own actions, either directly, by means of a person that takes action for herself, but under the society account, the holding of those actions is submitted in any moment to at least the following conditions: a) among the rights associated to the respective actions, the vote right conferred by the actions detained by society are suspended for all situations; b) if the actions are included in balance actives, in passive balance a reserve with equal value is included, that cannot be distributed. In Romania, Commercial society law allows entities to purchase their own actions in a maximum proportion of 10%, with the mention that if these are inscribed in the active, in the passive should be inscribed a reserve with the same value. From this point of view, the commercial

Page 521: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

521

society’s law is in agreement with the directive’s settlements. Romanian accounting standards do not allow the presentation of own actions as balance assets. Thus, nor the owners` equity elements “Reserves for own actions” was not foreseen. The position “Own actions” figures as subtractive element in owners` equity structure.

8. A difference that supposes a conceptual approach refers to the explicit set of drafted principles, which should be taken into account when drafting financial statements. Thus, our discussion has on its view two principles of Anglo-Saxon origin, which are not foreseen by the directive: economic substance (substance over form) and the significance threshold principle (materiality). These two principles are explicit drafted in Romanian accounting standards and compulsory for some categories of entities (those who cross the value of two of three criteria foreseen). In this case the inherence of IAS application is also felt, the prevalence principle making itself felt significantly in accountant treatments applicable to leasing operations.

9. The existence of an alternative evaluation treatment concerning the fixed assets value at the end of the exercise is a necessity dictated by accrual accounting concept’s incidence. The directive foresees that the reserve from the re-evaluation may be capitalized in any moment, integral or partial, with the mentioning of member states’ possibilities of foreseeing rules that should settle the re-evaluation reserve use, under the condition that transfers from re-evaluation reserve to profit and loss account should be done only if the transferred amounts have been registered in profit and loss account as expenses or reflect realised value rises. In Romania there exist standards referring to value difference observed with the re-evaluation, in the societies commercial laws as well. Therefore, this difference is included in reserves, without increasing social capital. Romanian accounting standards foresee an accounting treatment closer to the one mentioned in IAS 16. The surplus from re-evaluation included in reserve may be capitalized by direct transfer to reserves, when this surplus represents a realized gain. By exception, this surplus may be capitalized by the measure of using the respective active, but only at the level of the difference between the calculated amortization calculated on the basis of re-evaluated value and the one calculated on the basis of initial cost.

10. A seemingly harmonization aspect, that is maintained for a long time in Romanian accounting standards, is the one referring to intangible opening balance principle. It is easy to observe that this principle is one of those explicitly drafted as well in the directive’s settlements as in Romanian accounting standards. Even though, the accounting treatment foreseen for errors correction supposes direct violation of this principle, because error correction is made according to reported result. In this case the remnant of international accountant standards applications is felt.

Conclusion

Without claiming that the subject is overwrought, we presented few of the form and background differences among the 4th directives settlements and the

Page 522: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

522

Romanian accounting standards. We consider some of the differences having as cause the anterior application in Romania of some accountant standards harmonized with International Accountancy Standards, their remnant effect being found in present standards. On the other side, we notice the Romanian standards amplitude of using and impose a European accountant language, opened towards value axes of international accounting. References

Nobes C., Parker R., 2006, Comparative international accounting, ninth edition, Prentice Hall, London;

***, Directive 2006/46/EC of the European Parliament and of the Council of 14 June 2006 amending Council Directive 78/660/EC, Official Journal of the European Union, L 224/1, 16.8.2006;

***, The fourth Directive on the annual accounts of the certain types of companies, (78/660/EEC), published in Official Monitor of Romania nr. 27 bis of 10th January 2005;

***, Romanian accounting settlements harmonized with European Directives, approved on Orders of Minister of Public Finances nr. 1752/2005, 2001/2006, 2374/2007.

Page 523: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

523

TENDINłE ALE COMERłULUI ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE

Irina Toboşaru Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Splaiul Unirii nr.176, Bucureşti, tel.

0213308931

Abstract This article analyses the evolution of the Regional Trade Agreements during the

last period and, in particular, the commercial trends of the most important agreement: the European Union. The imports as well as the exports had an ascending trend in the period 2002-2005. The extra and intra-EU trade had registered a growing evolution, because of the multiple agreements that EU concluded with different countries, and because of the enlargement of this one.

Keywords: Regional Trade Agreements, preferential agreements, extracomunitary trade, Doha Round, European Free Trade Agreement.

În opinia specialiştilor (Brown O. et all., 2005), în integrarea comercială

regională, emerg patru trenduri: - construcŃia (în creştere) de Acorduri Comerciale Regionale (ACR) tinde să ocupe poziŃia de obiectiv central în politica Ńărilor, câştigând prioritate în faŃa încheierii de - - - acorduri în cadrul multilateral al OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC); - dobândirea de către ACR-uri a unui caracter complex, prin stabilirea de regimuri de reglementare care, uneori, depăşesc pe cele din cadrul acordurilor OMC; - consolidarea acordurilor de tip Sud-Sud, datorită includerii unor importante Ńări în dezvoltare; - extinderea şi întărirea acordurilor comerciale trans-regionale şi a blocurilor comerciale trans-continentale.

Trendul ascendent pe care l-a cunoscut numărul ACR-urilor a fost imprimat şi schimburilor comerciale dintre membrii grupului, sau dintre aceştia şi restul lumii. Un studiu realizat de Banca Mondială [3], care ia în consideraŃie volumul comerŃului desfăşurat în cadrul ACR-urilor, excluzând pe cel derulat în cadrul acordurilor preferenŃiale de tipul: S.G.P. (Sistemul Generalizat de PreferinŃe Vamale Nereciproce şi Nediscriminatorii în favoarea łărilor în Curs de Dezvoltare), AGOA (Actul OportunităŃii şi Creşterii Africane), Acordul Cotonou şi comerŃul intra-UE, relevă că, deşi numărul acordurilor Sud-Sud a crescut cel mai mult în perioada 1990-2002, fluxurile comerciale dintre membrii nu au cunoscut aceeaşi amploare, fapt ce explică suprapunerea multor ACR-uri noi peste cele deja existente. Analiza fluxurilor comerciale derulate în cadrul ACR arată că volumul comerŃului supus taxelor vamale preferenŃiale se diminuează treptat. ExplicaŃia se

Page 524: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

524

regăseşte în diminuarea progresivă a taxelor vamale dintre membrii ACR, tinzând către nivelul zero, astfel încât nici o altă preferinŃă nu se mai poate acorda.

Acelaşi studiu apreciază că volumul comerŃului pe baze preferenŃiale, între Ńările membre ale ACR-urilor, nu atinge 21% din comerŃul internaŃional, ceea ar reprezenta o scădere cu 22% faŃă de jumătatea deceniului 9, când reprezenta 27%. Dacă din comerŃul total preferenŃial excludem pe cel desfăşurat cu taxe vamale mai mici de 3%, rezultă că volumul acestuia atinge doar 15% din totalul comerŃului mondial. Diminuarea comerŃului preferenŃial este un fenomen justificat şi de consecinŃele liberalizării în cadrul Rundelor OMC, cu deosebire al Rundei Uruguay. Amplificarea numărului acordurilor preferenŃiale şi scăderea volumului comerŃului desfăşurat pe aceste baze sunt aspecte care caracterizează şi Ńările OCDE. Din 1996 şi până în 2002, numărul poziŃiilor vamale de nivel zero în UE au crescut de la 13% la 21% din totalul poziŃiilor vamale, iar în SUA această creştere a fost de la 18% la 32%. În anul 2002, aproape jumătate (45%) din taxele vamale erau, atât în UE, cât şi în SUA, mai mici de 3%. Acordurile între Ńările în dezvoltare (Sud-Sud) conŃin încă puŃine poziŃii vamale cu taxă zero sau foarte mică. De exemplu, în acelaşi an (2002) 6% din poziŃiile tarifare ale Braziliei şi 1% din cele ale Indiei, aveau nivelul zero. Se apreciază că, pentru Ńările din America Latină, 88% din comerŃ este preferenŃial în cadrul ACR-urilor, iar în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord acest indicator ar reprezenta 83%. Asia de Est este o excepŃie, deoarece taxele vamale ating nivelul zero în proporŃie de 22% cu Indonezia şi 59% cu Malayezia, astfel că volumul comerŃului cu tariful preferenŃial între Ńările acestei regiuni este mic. În acest sens se observă strategia paşilor mai mari pe care îi fac Ńările membre OCDE şi a reducerilor mai lente înregistrate în cadrul acordurilor Sud-Sud.

Astfel, cea mai integrată grupare, Uniunea Europeană (configurată cu 15 state în acel moment) a înregistrat un trend relativ constant al ponderii sale în comerŃul mondial, în perioada 1990-2003. Exportul său a ocupat 44,4% în anul 1990 din exportul mondial, 37% în anul 2000 şi 39,7% în 2003, atingând valoarea de 2901 miliarde dolari în acest ultim an. În anul 2004 exportul total al Uniunii Europene (configurată la 25 de state) a înregistrat 3714 miliarde dolari, fiind în creştere evidentă faŃă de situaŃia UE (15) din 2003. Trendul asecendent (figura 1) continuă, astfel că în anul 2005 valoarea totală a exportului UE reprezintă 3988 miliarde dolari, înregistrând o creştere de 7,3% faŃă de anul 2004 (tabelul nr.1).

Tabelul nr. 1 EvoluŃia comerŃului exterior cu mărfuri

al uniunii europene între 2002-2005 (mld.dolari) 2002 2003 2004 2005 TOTAL 4879 5821 7505 8108 EXPORT 2441 2901 3714 3988 IMPORT 2438 2920 3791 4120

Page 525: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

525

Fig. 1. EvoluŃia comerŃului exterior cu mărfuri al Uniunii Europene între 2002-

2005 (mld.dolari)

Aceeaşi situaŃie se înregistrează şi la capitolul importuri. În perioada 1990-2000, ponderea importurilor UE(15) în importul mondial se menŃine în intervalul 37%-44%. În anul 2004, importul UE(25) înregistrează un salt de aproximativ 30% faŃă de anul 2003 (15 state). Trendul crescător al importului UE, sub aspectul volumului valoric, se menŃine şi în anul 2005, când se înregistrează o creştere de 8,7% faŃă de 2004.

RelaŃiile comerciale complexe ale acestei grupări cu restul lumii sunt reflectate nu numai de reŃeaua de acorduri comerciale, dar şi de trendul crescător (figura nr.2) al comerŃului extracomunitar. Exportul extra-UE a crescut în anul 2004 faŃă de 2002 cu 28%, în 2005 faŃă de 2004 cu 10%. Importul cu restul lumii a crescut în 2004 faŃă de 2002 cu 38%, iar în anul 2005 faŃă de 2004 a crescut cu 14% (tabel nr.2). Saltul înregistrat în anul 2004 este justificat de extinderea UE de la 15 la 25 de membrii. În perspectiva anului 2010, când se prevede definitivarea zonei de liber-schimb Euro-Mediteraneeană (EMFTA), UE a încheiat de asemenea acorduri cu Ńările din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu.

Tab. 2 ComerŃul extra şi intra-UE cu mărfuri între 2002-2005 (mld.dolari)

EXPORT IMPORT TOTAL INTRA EXTRA TOTAL INTRA EXTRA 2002 2441 1502 939 2438 1507 931 2004 3714 2510 1204 3791 2510 1281 2005 3988 2660 1328 4120 2660 1460

0

5000

10000

15000

20000

2002 2003 2004 2005

Total Export Import

Page 526: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

526

Fig. 2. ComerŃul extra şi intra-UE cu mărfuri între 2002-2005 (mld.dolari)

În politica sa de promovare a multilateralismului, UE oferă un exemplu

relevant prin iniŃierea de negocieri şi cu alte grupări integraŃioniste: GCC (Consiliul de Cooperare din Zona Golfului), MERCOSUR- PiaŃa Comună a Conului de Sud (negocierile au înregistrat o oarecare încetinire) şi acorduri pe bază de parteneriat economic cu Ńările din Estul şi Sudul Africii, cu CARICOM (Comunitatea şi PiaŃa Comună a Caraibilor), SADC (Comunitatea de dezvoltare Sud-Africană) şi statele din Pacific. Deşi reŃeaua de acorduri având drept parteneri UE este extrem de vastă şi îndreptată către toate punctele cardinale, este important să precizăm că, în cadrul Rundei de negocieri Doha, aceasta a precizat că, în afara negocierilor începute, nu va mai negocia un alt acord comercial. Totuşi, a subliniat că va întări relaŃiile comerciale cu Ńările din Sud-Est-ul Asiei, neanunŃând încă semnarea unui acord cu ASEAN (AsociaŃia NaŃiunilor din Sudul şi Estul Asiei).

Alături de forŃa blocului comercial euromediteraneean statele AELS (Acordul European de Liber Schimb) dezvoltă o colaborare comercială, Ńintind atât Ńări apropiate georgrafic, cât şi Ńări îndepărtate. În anul 2003, AELS a semnat un ACR cu Singapore, urmărind posibilitatea negocierii altora cu Thailanda şi Coreea de Sud. De asemenea, Canada şi SACU poartă negocieri în curs cu AELS (Crawford J. A., Fiorentino R. V., www.wto.org).

ReŃeaua europeană a fost întărită şi de acordurile bilaterale încheiate între statele membre ale Pactului de Stabilitate din Balcani (Albania, Bosnia, Herzegovina, Bulgaria, CroaŃia, România, Serbia, Muntenegru). Bibliografie

Amoroso B., Gallina A., 2002, „Essays on Regional Integration and Globalisation”, Federico Caffé Centre Publisher, Roskilde;

Brown O., Shaheen F., Shaheen R., Yusuf M., October 2005, Regional Trade Agreements: Promoting Conflict or Building Peace?”, International Institute for Sustainable Development, www.iisd.org;

0

1000

2000

3000

4000

5000

Total export

Intra-export Extra- export

Total import

Intra-import Extra- import

2002 2004 2005

Page 527: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

527

Crawford J. A., Fiorentino R.V., in www.wto.org; *** Global Economic Prospects-Trade, Regionalism and Development,

2005, World Bank, Washington DC; www.comtrade.org, epp.eurostat.cec.eu.int www.worldbank.org

Page 528: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

528

PERFORMANłA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII, ÎNTRE RENTABILITATE ŞI CASH-FLOW

Rodica Gherghina, Ioana Duca Universitatea Titu Maiorescu, Bucureşti, Facultatea de ŞtiinŃe Economice

[email protected], [email protected]

Abstract

Maintaining the financial equilibrium while obtaining financial performance is the main concern of companies. In this respect, the financial analysis (through a system of financial rates that enable comparisons) is very important for promoting a sound policy for activity growth and towards good economical and financial results. The financial performance of a company considered as profitable, on a theoretical basis, may be compromised by its liabilities having an exigibility higher then the liquidity of its assets – thus finding itself in a negative treasury (cash-flow) situation. For this reason there is little surprise in the fact that a company considered as profitable may not always be viable – from a financial point of view, while any company that is able to manage its equilibrium between needs and sources of financing may be considered as profitable.

Keywords: financial performance, profitability, cash-flow, financial equilibrium, Gross Operating Surplus, financial exercise

Introducere Realizarea echilibrului financiar este o preocupare importantă a

întreprinderii, însă acesta nu poate fi obŃinut pe termen lung decât în condiŃiile în care întreprinderea realizează performanŃe satisfăcătoare. Sub acest aspect, diagnosticul financiar prezintă o deosebită importanŃă în promovarea unei politici judicioase privind creşterea activităŃii şi obŃinerea unor rezultate economice şi financiare corespunzătoare.

Cunoaşterea gradului de independenŃă financiară, detectarea în momentul oportun a diferitelor cauze care generează schimbări nedorite în activitatea întreprinderii presupun diagnosticarea financiară cu ajutorul ratelor de rentabilitate.

Rentabilitatea reprezintă o dimensiune importantă a unui bun diagnostic financiar.

Însă, se ridică următoarea întrebare: poate fi rentabilitatea indicatorul financiar sintetic care exprimă cel mai adecvat eficienŃa utilizării resurselor economice ale unei întreprinderi?

Evident răspunsul specialiştilor în domeniu este unul pozitiv. Cu toate acestea, multe întreprinderi care înregistrează un rezultat contabil net pozitiv la sfârşitul exerciŃiului financiar (considerate rentabile), nu au şi o trezorerie pozitivă, conducând astfel la întâmpinarea unor dificultăŃi importante în ceea ce priveşte asigurarea continuităŃii plăŃilor.

Page 529: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

529

PerformanŃa financiară a unor întreprinderi teoretic rentabile este compromisă de faptul că exigibilitatea pasivelor este superioară lichidităŃii activelor, iar întreprinderile se află în incapacitate de plată care se concretizează sub forma unei trezorerii negative.

Sub acest aspect, situaŃiile create se datorează decalajelor dintre înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor şi scadenŃa lor ca încasări şi plăŃi, decalaje care adesea sunt decisive pentru viitorul financiar al întreprinderii.

În acest context, faptul că o întreprindere rentabilă nu este întotdeauna din punct de vedere financiar viabilă, dar în schimb orice întreprindere care îşi asigură echilibrul între nevoile de finanŃare şi resursele financiare este în acelaşi timp rentabilă, nu mai pare un paradox.

Cash-flow-ul – la confluenŃa rentabilităŃii cu performanŃa

întreprinderii O cunoaştere mai bună a întreprinderii sub aspect economic arată că

beneficiul unei întreprinderi este generat de rata rentabilităŃii tuturor fondurilor investite.

Astfel, cel mai adesea, rentabilitatea economică este calculată prin raportarea excedentului brut de exploatare (EBE) la valoarea capitalurilor investite în întreaga activitate economică a întreprinderii.

Aşadar, resursa financiară principală a întreprinderii, care exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, cu influenŃa majoră asupra rentabilităŃii economice şi a capacităŃii potenŃiale de autofinanŃare a investiŃiilor o reprezintă excedentul brut al exploatării.

Pornind de la rolul excedentului brut al exploatării, în analiza financiară acesta poate fi analizat având în vedere trei aspecte:

• excedentul brut al exploatării este o măsură a performanŃelor economice ale întreprinderii. De aceea, un excedent brut al exploatării crescut permite întreprinderii reînnoirea imobilizărilor prin amortizări, acoperirea riscurilor din provizioanele constituite şi asigurarea finanŃării care antrenează cheltuieli financiare, diferenŃa fiind distribuită statului (sub forma impozitului pe profit), acŃionarilor (sub formă de dividende) sau este conservată de întreprindere prin autofinanŃare.

• excedentul brut al exploatării acŃionează independent de politica financiară a întreprinderii (veniturile şi cheltuielile financiare dependente de structura financiară a întreprinderii nu influenŃează acest indicator), de politica de investiŃii (deciziile întreprinderii privind modul de calcul al amortizării nu îl influenŃează), de politica de dividend (referitoare la deciziile conducerii întreprinderii privind repartizarea profitului net), de politica fiscală şi de elementele extraordinare (calcularea acestuia nu implică impozitul pe profit şi rezultatul extraordinar). Acest sold intermediar de gestiune furnizează informaŃii semnificative,

referitoare la performanŃele industriale şi comerciale, nefiind perturbat de politica întreprinderii în materie de finanŃare, investiŃii, provizioane, fiscalitate, fiind

Page 530: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

530

recomandat în studii de previziune şi analize comparative ale întreprinderilor care aparŃin aceluiaşi sector de activitate.

• excedentul brut al exploatării este resursa financiară principală a întreprinderii. Constituie resursa financiară fundamentală care poate fi utilizată pentru menŃinerea sau creşterea capacităŃii de producŃie a întreprinderii, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit, a dividendelor şi rambursarea împrumuturilor contractate anterior, însă trebuie să fie luate în consideraŃie decalajele generatoare de creanŃe, stocuri şi datorii cu consecinŃe asupra trezoreriei şi chiar producŃia imobilizată. Cu toate acestea, excedentul brut al exploatării nu este decât o resursă de

trezorerie potenŃială, un cash-flow potenŃial brut generat de operaŃiunile de exploatare, susceptibil de a se transforma în disponibilităŃi pe măsura reglementării decalajelor dintre nevoile şi resursele exploatării.

Transformarea excedentului brut al exploatării în trezorerie disponibilă are loc doar pe măsura echilibrării nevoilor şi resurselor financiare ale exploatării astfel:

EBE = Venituri încasabile din exploatare – Cheltuieli plătibile pentru

exploatare Dacă pornim de la veniturile şi cheltuielile incasabile, respectiv plătibile şi

avem în vedere decalajele diferite care se produc la nivelul creditelor care sunt acordate clienŃilor şi furnizorilor sau la nivelul stocurilor, conducând la un fenomen de retenŃie a fluxurilor monetare, se constată ca o parte din excedentul brut al exploatării se va regăsi imobilizat în variaŃia nevoii de fond de rulment pentru exploatare.

Astfel, relaŃia anterioară poate fi scrisă: EBE = (Venituri încasate în cursul exerciŃiului – Cheltuieli plătite în

cursul exerciŃiului) + (Venituri de încasat în exerciŃiul următor – Cheltuieli de plătit în exerciŃiul următor)

De aceea, rezultă că numai o parte din veniturile şi cheltuielile de

exploatare corespunzătoare exerciŃiului se concretizează în decursul acestuia sub forma de fluxuri de intrări şi ieşiri de disponibilităŃi prin confruntarea cărora se formează trezoreria exerciŃiului.

Totodată, veniturile şi cheltuielile scadente în exerciŃiul următor exprimă resursele temporare afectate exploatării, respectiv necesarul de active circulante, conducând la evidenŃierea variaŃiei nevoii de fond de rulment pentru exploatare (∆ NFRE).

Excedentul brut al exploatării sub aspect structural, este sursa excedentului de trezorerie al exploatării (ETE) ce rezultă după acoperirea ∆ NFRE:

EBE = ETE + ∆ NFRE

Page 531: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

531

iar, ETE = EBE - ∆ NFRE Chiar şi în condiŃiile unui nivel absolut destul de ridicat al EBE creşterea

NFRE poate absorbi o parte destul de importantă a acestuia. Trezoreria exploatării astfel rezultată poate fi redusă, astfel că nu poate asigura echilibrul financiar şi solvabilitatea.

Determinarea situaŃiei poate fi amplificată şi de deficitul de trezorerie rezultat din operaŃiunile de finanŃare şi de investiŃii.

Cu un excedent brut al exploatării ridicat şi cu o rentabilitate economică pozitivă întreprinderea poate traversa adevărate crize de trezorerie. Datorită faptului că excedentul brut al exploatării şi rentabilitatea economică ne pot induce în eroare, trebuie găsit un indicator financiar potrivit cum ar fi spre exemplu cash-flow-ul sau variaŃia disponibilităŃilor băneşti pe parcursul unui exerciŃiu.

În cursul unui exerciŃiu contabil cash-flow-ul disponibil (CFD) rezultat ca diferenŃă între încasările şi plăŃile generate de întreaga activitate a întreprinderii provine din operaŃii de gestiune, din operaŃii de investiŃii şi de finanŃare.

Aşadar, se poate calcula un CF gestiune = Profit net + Amortizarea imobilizărilor + Dobânzi Componenta esenŃială a CF gestiune datorită importanŃei activităŃii de

exploatare, o reprezintă cash-flow-ul din exploatare, de aceea, de cele mai multe ori, mărimile celor două CF (CF gestiune şi CF exploatare) sunt identice.

Acest lucru rezultă şi din egalitatea: Profitul net + Amortizări + Dobânzi = EBIT (excedentul brut înainte de

deducerea impozitului pe profit şi a cheltuielilor cu dobânzile) – Impozit pe profit + Amortizări

iar EBIT = Venituri totale – Cheltuieli totale (exclusiv dobânzile şi impozitul

pe profit) PerformanŃa întreprinderii la nivelul exploatării este dată de CF

exploatării, concretizată într-un excedent de disponibilităŃi (lichidităŃi) sau dimpotrivă diminuarea trezoreriei disponibile.

Datorită acestei situaŃii, întreprinderea nu are capacitatea de a menŃine capitalul economic, de asigurare de investiŃii noi sau de plată a dobânzilor şi de rambursare a datoriilor financiare, inclusiv a plăŃilor pentru impozite şi dividende. SituaŃia creată pe termen lung compromite supravieŃuirea întreprinderii şi poate fi consecinŃa unei rentabilităŃi economice insuficiente, sau se datorează unei creşteri nejustificate a nevoilor de finanŃare a activităŃii de exploatare. Aceasta situaŃie nu

Page 532: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

532

poate fi prelungită, doar în măsura în care întreprinderea reuşeşte să completeze trezoreria necesară (pentru a achita plăŃile scadente) din alte operaŃii.

De nivelul cash-flow-ului disponibil sunt interesaŃi la rândul lor furnizorii de capitaluri, acŃionarii şi creditorii.

Astfel, cash-flow-ul disponibil (CFD) are în componenŃa sa cash-flow-ul pentru acŃionari şi cash-flow-ul pentru creditori.

Importantă este mărimea cash-flow-ului disponibil, întrucât evidenŃiază modul în care trezoreria exploatării acoperă creşterea economică a întreprinderii şi remunerează capitalurile proprii şi împrumutate. Un cash-flow disponibil pozitiv şi crescător arată că întreprinderea este capabilă să-şi susŃină investiŃiile de dezvoltare şi să ramburseze o parte din datoriile financiare, fără a angaja capitaluri externe suplimentare.

În schimb un cash-flow disponibil negativ, scoate în evidenŃă o întreprindere vulnerabilă care nu-şi poate finanŃa investiŃiile pentru trezoreria degajata de exploatare, care în loc să-şi remunereze acŃionarii şi creditorii, trebuie să atragă din partea acestora fondurile necesare.

Însă, dacă avem în vedere raŃionamentul privind comportamentul financiar al unei întreprinderi în raport cu mărimea fluxurilor nete de trezorerie trebuie să se Ńină seama de rata de creştere a întreprinderii, de natura activităŃii acesteia şi totodată de situaŃia sectorului căreia îi aparŃine.

Concluzii În concluzie, cash-flow-ul reflectă un rezultat economic important al

activităŃii de ansamblu a întreprinderii, fiind o dimensiune esenŃială a rentabilităŃii acesteia. Astfel, cele două dimensiuni majore ale “sănătăŃii” financiare a întreprinderii rentabilitatea şi echilibrul financiar, care sunt adesea în conflict, sunt susŃinute de către un cash-flow aflat la confluenŃa dintre cele două.

În ipoteza în care întreprinderea realizează investiŃii importante pentru creşterea sa, bazându-se pe o rentabilitate economică superioară, aceasta poate recurge la împrumuturi pe termen lung, beneficiind de efectul de pârghie financiară a îndatorării şi prezentând partenerilor săi riscuri minime. Bibliografie

Andronic, B., 2000, „PerformanŃa firmei”, Editura Polirom, Iaşi; Brealy, R., Myers, S., Allen, F., 2006, „Principes des gestion financière”,

8e édition, Pearson Education France; Colasse, B., 1993, „La gestion financière de l’entreprise”, Editura Puf,

Paris Dumitraşcu, V., Dumitraşcu, R., Tudoran, G., 2002, „Elemente de

evaluarea firmelor”, Editura Junimea, Iaşi; Dumitrescu, D., Dragotă, V., 2000, „Evaluarea întreprinderii”, Editura

Economică, Bucureşti; Stancu, I.,2002, „FinanŃe”, EdiŃia a III-a, Editura Economică, Bucureşti; Solnik, B., 2001, „Gestion financière”, 6e edition, Editions Dunod;

Page 533: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

533

Toma, M., Alexandru, F., 2003, „FinanŃe şi gestiune financiară de întreprindere”, EdiŃia a II-a, Editura Economică, Bucureşti;

Vernimmen, P., 2005, „Finance d’entreprise”, 6e edition, Editions Dalloz; Vintilă, G., 1996, „Diagnosticul financiar si evaluarea întreprinderilor”,

Editura Polirom, Bucureşti; Vintilă, G., 2005, „Gestiunea financiară a întreprinderii”, Editura

Polirom, Bucureşti.

Page 534: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

534

IMPLEMENTATION OF THE PROGRAM BASED BUDGET METHODOLOGY IN THE ADMINISTRATION

SYSTEM

Mariana Mirea, Anca Verona, Serban Comanescu The “Ovidius” University of Constanta, The Faculty of Economic Science, Constanta, Bd. Tomis No. 338, bl.C1, sc.A, ap.16, Phone: 004 0722545311,

e-mail: mm_mirea@ yahoo.com, anca.verona@ yahoo.com

Abstract The paper refers to some proposals and recommendations whose implementation

would bring about the efficiency of the local public finances main activities resulting in a general improvement of the local public administration activity, first of all by an increase of the efficiency of the production activity and local public services supply as well as the creation of a favourable and trustful climate for the possible Romanian and foreign investors.

Key words: The public budget, financial resources, local public services, program based budget.

Introduction

The public budget reflects the activity regarding the public finances of a state, being the planning, performing and controlling instrument as regards the results of the society monetary resources execution and of the way to distribute and monitor the public incomes and expenses.

There is an ever increasing demand for financial resources all over the world generated by the increase of the social needs in a faster rhythm than the one of the evolution of the internal gross product. The demand for public financial resources is determined by the evolution and level of the public expenses.

The structure of the public financial resources differs from one state to another. In Romania, the public financial resources are structured on economic criteria in accordance with the structure of the budgetary system. According to the provisions of law relating to the public finances, the public financial resources are created and managed by means of a budget unitary system namely: the state budget, the state social insurance budget, the local budgets, the special funds budgets, the state treasury budget and other entities autonomous budget under financial equilibrium conditions.

The local budgets represent the planning and managing elements for the financial activity of the administrative-territorial entities. Their structure reflects the local administration autonomy as against the central power and the existing links between various territorial administrations. At the same time, the local budgets reflect the flows of creating the incomes and making the expenses of the local administrations, the modality to finance expenses for every destination and to

Page 535: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

535

cover the deficits. The local budget is a component of the budgetary system, but with a special importance due to the great number of local public administration institutions. The local budgets have a certain structure, in the local public administrations territorially delimited. Each of them is autonomous as against one another.

The local budgets reflect monetary economic relations that appear during the national incomes distribution process with the occasion of creating and distributing generally addressed centralised funds at and from the disposal of the territorial- administrative entities with the purpose of satisfying some interests of the local public collective entities.

They are also known under various names such as: local councils budgets, territorial-administrative entities budgets, localities budgets. As financial balances, the local budgets comprise the incomes on the one hand, and the expenses, on the other hand. Both index categories are under a various structure.

The liability related to the management of the public budgets reverts to the councils of the territorial-administrative units through the specialised components organised in this respect.

The implications of the program based budget at the level of the local public administration institutions

The paper shows an opinion related to other modalities that enable, along with the quantitative income increase from locally collected taxes, tariffs and royalties, the financial transfers from the state budget and loans, the improvement of the financial resources the Romanian local authorities can dispose of for the fulfilment of the responsibilities they were invested with by law.

Although there still are some constraints and difficulties especially due to the present economic situation, some ways for improvement of the local authorities financial activity may be outlined. This can be made by the implementation of some methodologies adequate to the budgetary activity, public accounting, financial control, the acquisition of goods and services.

We consider that the existence of accurate and pertinent data makes the local authorities incomes system analysis possible, enabling, in advance:

� identification of week points � intervention for improvement of the situation

Therefore, it is necessary that a recording, summarising and reporting system be projected for each and every income source and not on large income categories.

Based on the recorded data the following aspects can be analysed: -the level at which the local taxes and dues were established relating to the limits permitted by law; -the way of integrating the relevant income sources in the local budget projections; -the extent to which every income source covers the costs of the local public services or of the provided programs.

Page 536: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

536

The data base so obtained and updated permanently is extremely important because: -it represents a unique, constant and formal information source relating to the income sources of the local budgets , useful to all the authors involved in the community life (local elected individuals, officers, economic agents, the business environment, interested citizens); -it ensures the transparency of the local incomes and taxes system so much required by the citizens who are ever more interested in knowing exactly not only how much they have to pay but also how these funds are managed and used; -it offers visibility to the income sources and enables the analysis of every technical department involvement in generating incomes; -it enables the analysis of the structure of the local budget incomes helping with the establishment of the:

o random incomes; o inconsistent incomes; o high evasion incomes; o incomes that have not been collected for a long time; o incomes that contravene the local public administration policies.

-it enables the identification of: o the week points of the local budgets incomes collection procedures

outlining some possible excessive administrative costs; o the lack of appropriate coercive measures for the bad tax payers; o the areas where tax dodging exists; o mistakes in incomes recording and accounting.

-it shows the changes that appeared as to the volume of the local budgets incomes, due to: the local and national economic situation; the modification of the legislation the demographic evolution.

The establishment of the real costs of the supplied local public services is one of the most important instruments used to make savings which implicitly means an increase of the financial resources of the local authorities.

A distinction should be made between the actual cost and the amount spent.

The following must be taken in view in this respect: • the comparative analysis of prices which will enable:

o the establishment of the correct tariffs for the supplied local public services;

o maintaining an ever increased level of cost recovery; o choosing the modalities to supply the local public services; o identification of components that artificially increase the costs.

The prices analysis is not a simple process, it requires a lot of information and calculations, accuracy and good faith as regards data construction. At the same time, the success of this operation will also depend on the collective effort of all the members of the specialised departments because the officers will be reserved due

Page 537: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

537

to the fact that they will be afraid that with this analysis the inefficiency or some inadequate management problems will come out. • the identification as accurately as possible of the cost categories relevant to each supplied service; the following costs must be taken in view:

o direct costs -those that can directly be attributed to a certain service; any direct cost shared with another compartment must be distributed proportionally;

o indirect costs -those necessary for the general operation of the administration and that cannot be directly attributed to a certain compartment (the general directorate head salary); these costs are registered when the activities of a compartment contribute to the performance of the activity of the compartment that actually supplies that local public service (the costs of the multiplication service that supplies standard documents for the certificates issue public relation departments.

• identification of cost that can be avoided by giving up some activities or services if they are higher than the obtained results or if another supply modality were used ( resorting to a private service supplier)

We are of the opinion that the implementation of the program based budget methodology at the local public administration institutions in Romania will enable the decision makers to efficiently manage the limited financial resources, at the same time putting at the citizens disposal information about local public services and the programs scheduled to be performed to their benefit.

The program based budget will contribute to: -consolidation of the local public administration; -development of a decision making mechanism in accordance with the citizens actual needs; -establishment of the first priority programs depending on the community needs.

Due to the fact that the local budget is the instrument with which the local public administration communicate and plan its actions their managers must be informed about what the citizens think about the current programs and policies as well as about the local public services supplied in this context.

Frequently, when they establish their budgetary policy, the decision makers are based only on the opinions of their subordinates, the local department managers and some citizens that have a certain influence; nevertheless in any of these cases, the citizens’ real needs and preferences can be distorted significantly.

Hence the need for the modalities whereby a greater number of citizens be asked what new public local services should be created, which ones should be improved which is the importance they attribute to each project or program.

The local authorities must involve the citizens and the community as a whole in the budgeting process. In order to achieve this purpose the following methods can be taken in view: -the drawing up of a “citizen guide book” for the local budget; this guide book could explain what a local budget is, how it is prepared, what its income sources are and how the money is spent;

Page 538: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

538

-the identifying of the citizens needs by means of questionnaires and interviews; -the making up of groups at the whole community level or at an area level to whom opinions should be requested during the budgeting process; -the convening of public meetings where the budgetary strategies, the local authorities priorities should be presented explanations being given as to the services and activities that are under the local administration jurisdiction; -the publishing of the budget draft summary by the local press and putting the entire document at the disposal of the citizens interested in studying it (according to law, for 15 days).

With the budgetary policy statement the directions are produced and the bases are laid for the local budgeting; it can be considered an instrument used to: � inform the citizens with respect to the financial situation of the local collective

entity; � highlight the priorities for the next fiscal year.

The budgetary policy statement is drawn up by the mayor/ the chairman of the county council assisted by the chief of the budget-finances department based on the opinions and requirements of the counsellors and citizens. Prior to drawing up this statement the mayor/the chairman of the county council must analyse the budgetary year stage for the current year. The actual statement must approach in general terms without details, the incomes forecast and the allotment thereof, according to the following categories: the operative budget, the investments, the reserves for future actions and needs.

For example, in the budgetary policy statement, the problem of achieving more possibilities for the citizens to communicate with the local administration could be worded as follows: “Complying with the principles of a democratic and open society, the budget for 2008 shall contain provisions for programs that would enable the citizens to participate more actively and communicate with the local public administration structures”.

Defining the mission of each department (elaborated by the director/chief of every department). Defining the mission represents the wording of the reason to be of a program or institution (what is it doing, why is it doing and in whose benefit an activity is carried on)

Table 1 The department The mission

The economic department Ensuring the following activities: monitoring the evolution of the locality economic development , the budgeting process, the financial, accounting planning

The public relations department

Initiating and managing communication programs offering at the same time necessary assistance to everybody who requires it.

The technical-investment department

Ensuring the maintenance and running of all the technical and operative equipments and services

Page 539: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

539

The education department Covering the maintenance and current and capital repairs expenses relevant to the pre-university education units.

The health department Covering the services and material expenses relevant to the health units of local interest

The social assistance department

Ensuring part of the social protection for the persons with small incomes or for those with a special social, economic and medical situation

The culture and art direction Ensuring subsidies for investments to the culture units subordinated to the local authorities

The private and public domain

Ensuring the coordination of the private and public domain management at the level of the entire territorial- administrative unit.

The budget requirements of every compartment are broken down on

programs. The programs are made of groups of activities or projects that were defined

and will be carried on within a department with the purpose of implementing: - the directions defined in the budgetary policy statement - the mission of every department as it was worded The programs must be: clearly worded, result oriented, quantifiable.

Examples of programs: the county roads asphalting, the issue of an informative bulletin

The purpose of a program: by defining the purpose of a program, the desired result of the implementation of the relevant program is generally presented. Usually, the purpose has a general, biased or timeless character and has important needs of the community in view.

For example: “ The purpose for the issue of an informative bulletin is to permanently offer information to citizens , business men and tourists in respect of the activities and problems of the local administration.”

The objectives of a program points out: the results planned to be achieved in a well defined period of time; concrete and quantifiable results

At least one objective must be for each program For example: “ The objective in view for the issue of the informative

bulletin is to be studied in at least in 60% of the locative units and business centres up to the end of the fiscal year”.

The costs are indicators whereby the program resources are evaluated. This indicator does not describe the result of the respective expenses too.

For example: “ the costs for the issue of an informative bulletin will be Ron 34.000 for the fiscal year 2007 and Ron 28.000 for each of the following three years”

The number of products represent a quantitative indicator whereby the concrete result of the activity carried out is described (the number of informative

Page 540: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

540

bulletins that were printed, the number of beneficiaries that are in the possession of one of them).

An evaluation of the program quality is not made through these indicators. Efficacy is a program quality evaluation indicator that describes to what

extent the program achieved its measure, purpose and objectives. This indicator takes into consideration the relevant program beneficiaries satisfaction and it is generally measured at the end of the program. Efficiency is an indicator whereby the cost per product unit is measured. In time this indicator will enable an analysis of the productivity evolution.

Conclusions

The three, five or more years program based budgeting would bring about a better management of the total incomes, a transparency of the expenses, a phenomenon not encountered for the time being.

The role of the County Council is to diminish the inter-county discrepancies existing between the administrative territorial units.

One must avoid the main problem raised by the increase of the income concentration in the county capital town due to the larger share allotted to them and also to the retaining by some of the county councils of the amounts resulting from the global income share destined to balancing purposes. The large concentration of resources in the county capital towns is motivated by the concentration of the activity in this area as against the rural area.

The financial planning applied at all levels also achieved by an ample correlation of the program based budgets would bring about an increase of the predictability of the resources volume allotment. The distribution of the broken down amounts should be an open process so that their beneficiaries or non- beneficiaries should know why they receive or do not receive a certain amount of money. There is no penalty provision as regards the county councils that fail to apply the adequate procedure for the distribution of the broken down amounts. An amendment to the local public finances law should provide efficient penalties for the county councils that deliberately fail to follow these procedures.

The resources allotment deviations should be quantified and thoroughly justified because depriving some localities of resources in favour of other localities creates serious abnormalities.

The resources management both as regards the financer and the financed one must be treated in accordance with a clear definition of the responsibilities at all the hierarchical levels. A healthy budgetary management applied at the level of the county council would result in non distortion of the local fiscal effort. From theoretical point of view a community may reduce the own incomes collection efforts so that it may receive greater balancing amounts.

By an ample analysis carried out at the level of the territorial-administrative units, the amounts representing the own incomes should be discovered and controlled with the purpose of avoiding the creation of a broken down amounts system that would not distort the local fiscal effort.

Page 541: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

541

The balancing formula should take into consideration the factors in the Romanian context. The period of transition becomes crucial for the favoured and un-favoured ones as regards the success for the implementation of an equitable decentralisation system.

Bibliography

*** Codul Fiscal modificat şi completat; *** Legea nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală, modificată si

completată; *** Ordin 556 /2006 modificări şi completări OMFP 1917/2005.

Page 542: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

542

LOCUL ŞI ROLUL PIEłELOR DE CAPITAL ÎN ECONOMIA DE PIAłĂ

Crina Maria Pelecaci Universitatea de Nord Baia Mare, str. Victoriei nr. 76, judeŃul Maramureş, România

Telefon 0262276059, 0723307391

Abstract The market economy is the whole of relations and mechanisms that ensure the

transfer of funds from those who have a surplus of capital (investors) to those who need capital (issuers), by means of specific instruments (securities) and through specific operators (the companies that provide financial investment services).

Keywords: capital market, privatization process, industry, trading 1. Introducere Sistemul financiar, prin definiŃie, reprezintă ansamblul instituŃiilor şi pieŃelor care interacŃionează între ele, pentru a îndeplini anumite funcŃii, dintre care cea mai importantă este facilitarea transferului de fonduri de la cei care înregistrează excedente, către cei care se confruntă cu necesităŃi financiare. În orice economie de piaŃă există şi funcŃionează o piaŃă financiară, mai mult sau mai puŃin dezvoltată, şi aceasta reprezintă locul unde se întâlneşte oferta cu cererea de fonduri financiare. PiaŃa financiară reprezintă ansamblul relaŃiilor şi mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt puse la dispoziŃia unităŃilor solicitatoare de fonduri. PiaŃa financiară ar mai putea fi definită ca mecanismul prin care activele financiare sunt emise şi introduse în circuitul economic, caracteristica principală a acesteia fiind aceea de a facilita întâlnirea cererii şi ofertei de titluri financiare. Şcoala europeană fixează ca punct central sistemul bancar în postura de jucător pe toată piaŃa de capital ce se împarte în: piaŃa monetară (capitaluri atrase pe termen scurt şi mediu), piaŃa ipotecară (capitaluri atrase pentru construcŃia de locuinŃe) şi piaŃa financiară unde se emit, plasează şi tranzacŃionează titlurile de capital pe termen lung. O altă clasificare este dată de şcoala anglo-saxonă ce se bazează pe manifestarea liberă a cererii şi ofertei. Astfel, distingem două componente ale pieŃei financiare:

- piaŃa monetară – piaŃa pe care se tranzacŃionează titlurile cu o perioada de viaŃă mai mică de un an, cum ar fi: depozite bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit, cambii şi altele. PreŃul dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piaŃa monetară este reprezentat în principal de dobandă. O componentă a pieŃei monetare este piaŃa creditului care priveşte relaŃia de credit având la bază active financiare fără caracter negociabil - disponibilităŃile băneşti sunt atrase la

Page 543: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

543

bănci şi apoi utilizate de către acestea pentru creditarea celor în căutare de fonduri (avem de a face în acest caz cu o finanŃare indirectă).

- piaŃa de capital – piaŃa specializată în domeniul tranzacŃiilor cu active financiare pe termen mediu şi lung (titluri cu scadenŃă mai mare de un an) reprezentate în principal de acŃiuni şi obligaŃiuni. Pe piaŃa de capital apare o relaŃie directă între posesorul de fonduri (investitorul) şi cel aflat în căutare de resurse financiare şi care va emite titluri, urmând ca în schimb să primească fondurile de care are nevoie. PiaŃa de capital este structurată în două segmente diferite, dar interdependente: piaŃa primară şi piaŃa secundară. PiaŃa primară asigură emisiunea şi prima vânzare-cumpărare a titlurilor financiare (spre exemplu, când o societate emite acŃiuni la constituire), permiŃând finanŃarea activităŃii agenŃilor economici prin atragerea capitalurilor financiare disponibile. PiaŃa primară se organizează prin intermediul băncilor sau a societăŃilor de servicii de investiŃii financiare care sunt specializate pentru acest gen de operaŃiuni. Astfel se realizează distribuirea titlurilor de către emitenŃi, respectiv efectuarea plasamentelor de către investitorii interesaŃi, în cele mai bune condiŃii. ParticipanŃii pe piaŃa primară de capital sunt:

- solicitanŃii de capital: statul şi colectivităŃile locale, întreprinderile publice şi cele private;

- ofertanŃii de capital: persoane particulare, agenŃi economici, bănci, case de economii, societăŃi de asigurare, fonduri de pensii, etc.

- intermediarii: societăŃi de servicii de investiŃii financiare, bănci comerciale.

PiaŃa secundară este cea pe care investitorii şi întreprinzătorii cumpără şi vând valorile mobiliare emise şi puse în circulaŃie pe piaŃa primară. Datorită existenŃei acestei pieŃe, investitorii care-şi plasează capitalurile pe piaŃa primară, pot ieşi de pe piaŃa înainte de scadenŃa titlurilor cumpărate prin vânzarea lor. Astfel, piaŃa secundară asigură o excelentă mobilitate şi lichiditate a capitalurilor, extrem de bine venite pentru buna funcŃionare a oricărei economii.

Pe piaŃa secundară intervin bursele de valori, alături de piaŃa OTC (sau piaŃa interdealeri, piaŃa la ghişeu sau bursa electronică cum mai este cunoscută), prin intermediul cărora se realizează tranzacŃiile cu valori mobiliare. DiferenŃa dintre cele două forme organizate ale pieŃei de capital (bursa şi piaŃa OTC) constă în existenŃa unor condiŃii şi criterii de eficienŃă economico-financiară, de informare a investitorilor, referitoare la numărul de acŃiuni puse în circulaŃie, pentru accesul la bursă, conferind societăŃii cotate pe această piaŃă garanŃii superioare pentru investitori. De asemenea există diferenŃe între modul de funcŃionare şi organizare a celor două pieŃe - bursa de valori este o piaŃă de licitaŃie în timp ce piaŃa Rasdaq este o piaŃă de negociere. Cele două instituŃii sunt cu atât mai eficiente cu cât ele concentrează cât mai mult din intenŃiile de cumpărare sau de vânzare de valori mobiliare şi reuşesc să echilibreze cererea cu oferta.

Page 544: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

544

Bursa este cea mai importantă instituŃie a pieŃei de capital, specifică economiei de piaŃă, concentrând cererea şi oferta de valori mobiliare negociate în mod deschis şi liber pornind de la reguli cunoscute. Prin tehnici specifice aici se realizează vânzari-cumpărări de valori mobiliare tradiŃionale (acŃiuni, obligaŃiuni, valute, bonuri de tezaur), cât şi moderne (opŃiuni sau contracte futures). 2. PiaŃa bursieră - componentă a pieŃei de capital 2.1. PiaŃa bursieră – loc de întâlnire dintre cererea şi oferta de capital ApariŃia acŃiunilor şi a obligaŃiunilor, emisiunea acestora de către emitenŃi şi cumpărarea acestor titluri de valoare de către investitori, pune în evidenŃa cererea şi oferta de pe piaŃa de capital. Cererea de capital se realizează de către societăŃile publice şi private, instituŃii financiar-bancare naŃionale şi internaŃionale, societăŃi de asigurări, etc., deci în speŃă de sectorul public şi privat. Cererea de capital se poate grupa în: - cererea structurală de capital care se concretizează în finanŃarea de investiŃii productive şi pentru acŃiuni sociale, împrumuturi pentru achiziŃia de bunuri de investiŃii, constituirea de capitaluri financiare ale societăŃilor publice şi private, respectiv ale societăŃilor financiar-bancare şi de asigurări naŃionale şi internaŃionale, finanŃarea unor programe de dezvoltare. - cererea legată de factori conjuncturali care se referă la: indisponibilitatea resurselor financiare interne pentru finanŃări externe, impunerea unor restricŃii excesive de credite, necesităŃi financiare determinate de deficitele bugetare şi ale balanŃelor de plăŃi. Oferta de capital provine din economisire, adică din tot ceea ce rămâne în posesia deŃinătorilor de venituri, după ce îşi satisfac necesităŃile de consum. Persoanele fizice sau agenŃii economici care dispun de astfel de economii, le pot depune la bănci, creându-şi astfel active bancare sau le pot investi direct, sub formă de investiŃii reale, sub forma de plasament, prin achiziŃionarea de titluri financiare. Investitorii se pot împărŃi în două mari categorii: investitori individuali şi investitori instituŃionali. Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzacŃii de dimensiuni modeste pe piaŃa titlurilor financiare. Aceştia pot fi: - investitori pasivi pe termen lung, care cumpără şi păstrează valorile mobiliare cu scopul de a-şi asigura câştiguri de capital pe termen lung. Acest grup de investitori are un impact redus asupra preŃului zilnic al acŃiunilor; - negociatori activi care încearcă sa valorifice mişcarea cursului bursier în vederea obŃinerii unui profit. Investitorii instituŃionali sunt societăŃi sau instituŃii care fac tranzacŃii de dimensiuni mari. Aceştia cuprind: băncile, societăŃile de asigurare, societăŃile de investiŃii, fondurile mutuale, societăŃile care gestionează fondurile private de pensii. O astfel de categorie de investitori exercită o influenŃă semnificativă asupra volumului tranzacŃiilor şi a cursului bursier zilnic.

Page 545: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

545

2.2. Rolul şi funcŃiile pieŃei bursiere O întrebare pe care şi-o pun deseori întreprinzătorii şi firmele este: cum să facem rost de capital? Răspunsurile nu sunt multe şi de-a lungul timpului ele au fost aceleaşi: fie utilizarea propriei averi, fie solicitarea unei subvenŃii de la stat sau de la o altă instituŃie, fie obŃinerea unui credit bancar sau, în fine, apelarea la piaŃa bursieră.

Prima variantă este posibilă doar pentru cei favorizaŃi de soartă. A doua posibilitate pare şi mai puŃin realistă şi este determinată de situaŃii exceptionale. În ceea ce priveşte creditul bancar, deşi este o variantă mai realistă decât celelalte două, nu este poate tocmai cea mai dorită, în primul rând pentru că este scump (dobânzile sunt destul de ridicate) şi în al doilea rând, băncile pun o serie de condiŃii dure şi stricte, deseori greu de îndeplinit de către solicitant. O posibilitate pentru un întreprinzător sau pentru o firmă de a obŃine bani (capital), evitând problemele ridicate de variantele de mai sus, este reprezentată de vânzarea publică de acŃiuni sau de obligaŃiuni cu ajutorul bursei. Bursa asigură cel mai scurt şi eficient circuit între economiile sau surplusul temporar de capital al celor care doresc să investească pe termen mediu sau lung (fie că este vorba de firme, fonduri, bănci, companii de asigurare sau de simple persoane particulare) şi nevoile de finanŃare ale înteprinzătorilor sau ale societăŃilor comerciale. Bursa devine astfel un concurent puternic pentru bănci, reprezentând o alternativă serioasă la creditul bancar, de cele mai multe ori mult mai scump şi dificil de obŃinut. Din cele de mai sus se desprinde rolul principal al pieŃelor bursiere şi anume acela de finanŃare a economiei (în speŃă a agenŃilor economici) prin mobilizarea capitalurilor pe termen mediu şi lung. De asemenea, un alt rol important al bursei este acela că aceasta înlesneşte circulaŃia capitalurilor, titlurile financiare putând fi uşor transformate în lichidităŃi sau schimbate în alte titluri, prin vânzarea sau revânzarea lor pe această piaŃă. Cea mai importantă funcŃie a bursei este aceea că aici se efectuează tranzacŃiile cu hârtiile de valoare, emise şi plasate iniŃial pe piaŃa primară de capital. După ce titlurile au fost emise şi plasate la investitori, acestea pot fi tranzacŃionate liber la bursă datorită caracterului lor negociabil. O altă funcŃiune importantă a burselor este aceea că asigură lichidităŃi pentru economie. Existând posibilitatea tranzacŃionării libere a hârtiilor de valoare, cele anterior cumpărate pot fi vândute şi astfel usor transformate în bani garantând astfel investitorului că îşi poate recupera fondurile băneşti plasate, bineînŃeles la valoarea pe care o au la data respectivă pe piaŃă. De asemenea, bursa este locul şi instrumentul unor reorganizări şi restructurări sectoriale importante. Pe piaŃa bursieră are loc o redistribuire a finanŃărilor în cadrul economiei: fondurile financiare sunt orientate spre domeniile mai rentabile sau de perspectivă, deoarece un investitor poate foarte uşor să vândă aici titlurile pe care nu le mai consideră a fi un plasament foarte bun şi să investească într-un sector pe care-l consideră mai atractiv.

Page 546: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

546

Un alt aspect interesant este cel al achiziŃiilor de companii şi a fuziunilor pe piaŃa bursieră care sunt tot mai frecvente. Bursa facilitează aceste operaŃiuni şi principalul instrument prin care se realizează sunt Ofertele Publice de Cumpărare. Oferta Publică de Cumpărare este operaŃiunea derulată printr-o societate de intermediere, prin care un investitor anunŃă că este dispus să cumpere parŃial (un anume procent) sau toate acŃiunile de pe piaŃă ale unei societăŃi comerciale în care este interesat, la un preŃ ferm şi într-o perioadă bine delimitată. Astfel au loc majoritatea preluărilor, transferurilor şi fuziunilor pe piaŃa bursieră. La bursă se stabileşte şi se afişează în permanenŃă preŃul de vânzare-cumpărare al valorilor mobiliare cotate. PiaŃa bursieră oferă informaŃii sistematice privind cursul titlurilor financiare cotate şi, astfel, implicit informaŃii despre societăŃile listate şi chiar despre economia respectivă în ansamblu. În acest sens un indicator important este capitalizarea bursieră a unei firme listate, care arată valoarea de piaŃă a companiei respective: se calculează prin înmulŃirea numărului total de acŃiuni ale firmei respective cu cursul de piaŃă al acestora. Pentru a evalua dimensiunile unei pieŃe bursiere se poate calcula şi capitalizarea bursieră totală adunând toate valorile de bursă (capitalizările bursiere) ale societăŃilor listate pe piaŃa respectivă. Bursa reflectă deosebit de exact situaŃia de ansamblu a unei economii, precum şi tendinŃele şi perspectivele acesteia. Deosebit de utilă în acest scop este studierea indicilor bursieri, calculaŃi ca o medie a evoluŃiilor şi a volumului tranzacŃiilor pentru un eşantion reprezentativ de acŃiuni sau pentru totalitatea acestora, la fiecare bursă în parte. În ceea ce priveşte participarea societăŃilor comerciale pe acŃiuni pe piaŃa de capital, aceasta are ca primă etapă transformarea societăŃii comerciale pe acŃiuni din “societate închisă” în “societate deschisă”, prin realizarea unei oferte publice de vânzare de acŃiuni, autorizată de Comisia NaŃională de Valori Mobiliare. Obiectivul cel mai important al unei astfel de oferte publice este atragerea, pe piaŃa de capital, de resurse financiare de la investitorii interesaŃi în achiziŃionarea de valori mobiliare. Pentru a beneficia în totalitate de avantajele participării sale pe piaŃa de capital, este necesar ca societatea comercială angajată în procesul emisiunii de valori mobiliare să menŃioneze în Prospectul de ofertă publică faptul că are intenŃia de a face demersurile necesare pentru înscrierea sa la cota Bursei de Valori Bucureşti, urmând a trece la realizarea acestui lucru după încheierea ofertei publice. Acesta deoarece investitorii doresc să li se ofere posibilitatea ca în orice moment să-şi poată vinde valorile mobiliare achiziŃionate, realizând eventual un profit, cu un cost cât mai mic şi într-un timp cât mai scurt, fiind foarte interesaŃi ca valorile mobiliare să posede un grad mare de lichiditate. Acest lucru se poate realiza tocmai prin înscrierea acestor valori mobiliare la cota Bursei de Valori Bucureşti, unde ele pot fi tranzacŃionate în condiŃiile cele mai bune de lichiditate. Investitorii îşi vor focaliza astfel cu prioritate atenŃia asupra societăŃilor comerciale “deschise” înscrise la cota bursei, acordând mult mai puŃin interes societăŃilor necotate pe aceasta piaŃă.

Page 547: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

547

Înscrierea la cota bursei aduce cu sine surse noi de finanŃare, materializate printr-o gamă variată de instrumente specifice pieŃei de capital. În această categorie se situează emisiunile de obligaŃiuni convertibile sau de acŃiuni având ataşate “warrante”. Acestea instrumente acordă un drept de cumpărare ulterioară de acŃiuni al emitentului, la un preŃ prestabilit, formulă care este foarte atractivă pentru investitori. Toate societăŃile comerciale care au valori mobiliare înscrise la cota bursei beneficiază de publicitate gratuită, prin apariŃia denumirii fiecărei societăŃi comerciale în paginile principalelor ziare şi în programele posturilor de televiziune din Ńară, care preiau cu regularitate informaŃii referitoare la fiecare şedinŃă de tranzacŃionare, precum şi prin comunicatele de presa ale Bursei, a unor diverse altor informaŃii referitoare la acestea. Acest gen de publicitate se realizează şi pe plan extern, în reŃelele agenŃiilor de internaŃionale de presa care preiau informaŃii emise de burse, precum şi pe internet, unde bursele sunt prezente cu programe informative proprii. 3. Concluzii

Statistica internaŃională arată că înscrierea la cota unei burse de valori a acŃiunilor unei societăŃi comerciale “deschise” măreşte reputaŃia acesteia, având loc o creştere a preŃului acŃiunilor sale cu o medie de aproximativ 20%. Acest fapt poate duce de asemenea la creşterea segmentului de piaŃă comercială pe care acŃionează aceste societăŃi, ceea ce constituie un avantaj concurenŃial important. Valoarea de piaŃă a acŃiunilor arată de fapt modul în care este percepută de public activitatea emitentului. Creditorii potenŃiali ai emitentului au posibilitatea să compare valoarea contabilă a acŃiunilor cu valoarea lor de piaŃă. Atunci când emitentul îşi desfăşoară activitatea în condiŃii bune, valoarea de piaŃă a acŃiunilor sale este mai mare decât valoarea lor contabilă. FaŃă de societăŃile comerciale “închise”, la care valoarea reală a acŃiunilor este greu de cuantificat, societăŃile comerciale care au acŃiunile înscrise la cota bursei pot apela mult mai uşor la credite, deoarece creditorilor le este mai la îndemână valoarea bursieră a acŃiunilor, deja existentă, decât aproximarea teoretică pe care trebuie să o efectueze în cazul emitenŃilor necotaŃi. Valorile mobiliare înscrise la cota unei burse de valori sunt mai repede acceptate drept garanŃie pentru creditele acordate decât cele neînscrise la cota bursei. Creditorii pot calcula mult mai realist suma pe care o pot împrumuta, marja de risc fiind mai mică. În caz de imposibilitate de rambursare a creditelor, creditorii pot vinde cu mai mare uşurinŃă valorile mobiliare înscrise la cotă. ExistenŃa unei valori recunoscute de piaŃă pentru o societate comercială are o mare importanŃă în operaŃiunea de fuziuni, preluări sau orice fel de relaŃie partenerială de tip “joint-venture”. Analizele generate de aceste operaŃiuni vor folosi valoarea deja existentă şi reală dată de piaŃa bursieră, care este preferată valorii contabile. În acelaşi timp cota de bursă a acŃiunilor facilitează stabilirea parităŃii de schimb între acŃiunile iniŃiale şi cele rezultate în urma programului de fuziune a patrimoniului societăŃilor.

Page 548: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

548

EmitenŃii înscrişi la cota bursei au ca modalitate de lichidare a creditelor către diverşi creditori (furnizori, bănci etc.) acoperirea sumei datoriilor cu echivalentul în acŃiuni, a căror valoare de piaŃă le conferă lichiditatea necesară, aceasta desigur în cazul în care creditorii emitentului sunt de acord cu aceasta variantă. Conform Legii 31/1990, societăŃile comerciale pe acŃiuni sunt obligate să Ńină prin grija Consiliului de AdministraŃie, Registrul de acŃiuni, Registrul acŃionarilor şi Registrul obligaŃiunilor. EmitenŃii înscrişi la cota bursei încheie un contract cu bursa prin care îi transferă ei această obligaŃie prin-un registru privat, înregistrarea efectuându-se rapid, riguros, cu un cost redus şi în deplină siguranŃă.

Bibliografie

Anghelache G., 2000, Bursa şi piaŃa extrabursieră, Editura Economică, Bucureşti;

Alexandru C., 2004, PiaŃa de capital – Curs, Universitatea Ecologică Bucureşti, Facultatea de Management, FinanŃe, Bănci, Bucureşti;

Cucoşel C., 2002, FinanŃele întreprinderii – Note de curs, Editura Risoprint, Cluj- Napoca;

Mărăcine V., 2002, Gestiunea portofoliilor de active financiare, Studii de caz, Editura Matrix Rom, Bucureşti;

Nistor, I. ş.a., 2003, FinanŃele întreprinderii – Studii de caz, Editura Viitorul românesc, Bucureşti;

Popa I., 1995, Bursa, vol.I şi II, Editura Adevărul, Bucureşti; Prisăcariu M., 1999, TranzacŃii la bursele de valori şi gestiunea

portofoliului, Editura Corson, Iaşi; Stancu I., 1996, Teoria pieŃelor financiare. FinanŃele întreprinderii.

Analiza şi gestiunea financiară, Editura Economică, Bucureşti; Vâşcu T., 2000, PieŃe de capital, Editura Academiei Române de

Management, Bucureşti; Voicu E. ş.a, 2004, Ghid de investiŃii personale, Editura Meronia,

Bucureşti; *** Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital; www.bvb.ro www.cnvmr.ro www.intercapital.ro www.kmarket.ro www.rasd.ro

Page 549: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

549

PROCEDEE SPECIFICE ACTIVITĂłII DE CONTROL FINANCIAR

Crina Maria Pelecaci Universitatea de Nord Baia Mare, str. Victoriei nr. 76, judeŃul Maramureş, România

telefon 0262276059, 0723307391

Abstract The means used to reach, in optimum conditions, the aims specific to the auditing

of an enterprise form the method of control. The method is the systematic way of carrying out a work, that is the means, the manner of taking actions with the purpose to verify the achievement of the aims that were set.

The technique of carrying out the financial control implies the use of certain means, such as: common means: the observation, the reasoning, the comparison, the classification, the analysis, the synthesis; specific means: the research, the control of documents, the stock-taking, the technical expertise and the laboratory analysis, the total control and the control by sampling, the confirmation of the findings by explanatory notes and finding notes, the analysis of the economic activity.

Keywords: research, control of documents, stock-taking, technical expertise and laboratory analysis, total control and control by sampling, explanatory notes, finding notes

Introducere Procedeele utilizate în vederea realizării în condiŃii optime a obiectivelor

specifice controlului financiar alcătuiesc metoda controlului. Procedeul „constă în modul sistematic de efectuare a unei lucrări, cu alte cuvinte modalitatea, maniera de a acŃiona în vederea realizării verificării obiectivelor propuse”.

Tehnica efectuării controlului financiar presupune utilizarea anumitor procedee, cum sunt:

• Procedee comune: o observaŃia; o raŃionamentul; o comparaŃia; o clasificarea; o analiza; o sinteza.

• Procedee specifice: o cercetarea; o controlul documentelor; o inventarierea de control; o expertizele tehnice şi analizele de laborator; o controlul total şi controlul prin sondaj;

Page 550: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

550

o confirmarea constatărilor prin note explicative şi note de constatare;

o analiza activităŃii economice.

În cele ce urmează, ne vom opri asupra procedeelor specifice activităŃii de control financiar. 1. Cercetarea

Deoarece constituie o formă eficientă a controlului financiar faptic, recomandată a se utiliza ori de câte ori este posibil, cercetarea constă în „examinarea şi observarea nemijlocită, direct pe teren, a fenomenelor sau operaŃiilor economice supuse controlului, cu scopul de a stabili modul cum se desfăşoară, cauzele care au generat unele deficienŃe, măsurile ce se impun pentru remediere” în vederea stabilirii unor concluzii complete, este necesară îmbinarea ei cu verificarea documentelor. 2. Controlul Documentelor

ExistenŃa acestui procedeu este determinată de faptul că orice fenomen sau operaŃie economică se reflectă într-un document justificativ. Controlul documentelor este procedeul prin care se stabilesc realitatea, sinceritatea, oportunitatea, necesitatea şi legalitatea operaŃiunilor economico-financiare supuse controlului, el cuprinzând verificări atât formale, cât şi de fond.

Este recomandabil ca, în vederea efectuării acestui tip de control, documentele să fie grupate pe sorturi şi genuri de probleme; dacă, din motivul îndosarierii documentelor în ordinea sosirii lor sau după data emiterii (şi nu după natura operaŃiunilor efectuate), gruparea este dificilă, se va recurge la controlul pe baza datelor de evidenŃă contabilă, după natura şi felul operaŃiunilor înregistrate în fişele contabile.

Considerat a fi procedeul cel mai frecvent întâlnit, controlul documentar se utilizează cu caracter preventiv şi concomitent, integrat organic sistemului de organizare şi conducere a evidentei tehnico-operative şi contabile.

Literatura de specialitate face ample referiri la tehnicile sau modalităŃile de control documentar, pe care le vom expune în continuare.

Controlul cronologic se exercită în ordinea întocmirii, înregistrării şi îndosarierii documentelor. Documentele se examinează pe fiecare zi, la rând, în ordinea în care sunt păstrate sau îndosariate, fără nici o grupare sau sistematizare prealabilă. Această modalitate de control este simplă, însă distribuie atenŃia organului de control asupra unui număr mare de operaŃiuni de diferite feluri, necesită folosirea concomitentă a unui material legislativ bogat şi duce la îngreunarea studierii succesive şi aprofundate a fiecărui fel de operaŃiune.

Controlul invers cronologic se exercită de la sfârşitul spre începutul perioadei de control. Se începe cu controlul celor mai recente operaŃii şi se continuă de la prezent spre trecut. Această modalitate de control se foloseşte atunci când, la constatarea unei abateri, este nevoie să se stabilească momentul când aceasta s-a produs sau să se urmărească procesul dezvoltării operaŃiilor precedente şi al celor care au legătură cu abaterea. De asemenea, se utilizează atunci când se

Page 551: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

551

constată anumite omisiuni sau erori de înregistrare, pentru identificarea cărora este necesară cercetarea document cu document sau poziŃie cu poziŃie a lucrărilor întocmite anterior.

Controlul sistematic sau pe probleme presupune gruparea documentelor pe probleme (operaŃii de casă, aprovizionare, salarizare etc.) şi, apoi, controlul lor în ordine cronologică. Controlul de probleme este o modalitate mai eficientă de examinare a documentelor şi înregistrării contabile, deoarece dă posibilitatea să se urmărească cu mai multă atenŃie un obiectiv, eventualitatea omisiunilor este mai redusă şi se pot stabili concluzii cu privire la fiecare problemă în parte.

Controlul reciproc constă în cercetarea şi confruntarea la aceeaşi unitate a unor documente sau evidente cu conŃinut identic, însă diferite ca formă, pentru aceleaşi operaŃii sau pentru operaŃii diferite, dar legate reciproc. De exemplu, nota de predare a produselor se confruntă cu raportul de fabricaŃie şi cu documente de preluare în gestiune; documente de transport - cu factura furnizorului (date privind cantitatea, localitatea de expediŃie, etc.); înregistrările din registrul de casă - cu cele din extrasul de cont primit de la bancă etc.

Controlul încrucişat constă în cercetarea şi confruntarea tuturor exemplarelor unui document existente la unitatea corelată şi la alte unităŃi cu care s-au făcut decontări, de la care s-au primit sau cărora li s-au livrat materiale, produse, mărfuri şi alte valori. De exemplu: originalul facturii existent ta client se confruntă cu copia rămasă la furnizor; extrasul de cont primit de la bancă - cu copia existentă la bancă; copia chitanŃei din carnetul chitanŃier se confruntă cu originalul chitanŃei aflate la plătitor, confruntarea datelor din conturi „ClienŃi" şi „Debitori” din cadrul agentului economic cu cele din conturile „Furnizori” şi „Creditori” ale altor agenŃi economici şi invers etc. Controlul încrucişat constituie o confirmare externă a datelor înscrise în documentele sau evidenŃele controlate. Rezultatele controlului încrucişat se perfectează prin situaŃii extrase de la agentul economic controlat şi prin anexarea documentelor originale sau a copiilor certificate în mod legal.

Controlul combinat sau mixt al documentelor reprezintă de fapt o îmbinare a procedeelor de mai sus, care presupune gruparea actelor pe feluri, probleme sau operaŃiuni şi examinarea fiecărui set sau pachet de documente în ordine cronologică ori invers cronologică a întocmirii sau îndosarierii lor.

InvestigaŃia de control reprezintă modalitatea prin care organul de control obŃine informaŃii din partea personalului a cărui activitate se controlează. InvestigaŃia implică studierea unor probleme care nu rezultă clar din documentele şi evidenŃele puse la dispoziŃie. Prin ea însăşi, investigaŃia nu este o sursă de control demnă de încredere, însă reprezintă un supliment de informare şi determină organul de control sa ia în consideraŃie aplicarea altor modalităŃi de control. Analiza şi studiul general se utilizează pentru a obŃine argumentele justificative ale controlului. Aceasta presupune, de exemplu, examinarea debitelor şi a creditelor unor conturi, astfel încât să se determine corectitudinea înregistrării operaŃiilor economice şi financiare. Această modalitate este utilă pentru controlul

Page 552: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

552

contabilităŃii, care poate conŃine înregistrări greşite sau neobişnuite sau pentru care sunt necesare informaŃii detaliate.

ComparaŃia de control constă în examinarea comparativă a diferitelor solduri din evidenŃele analitice cu cele din conturile supuse controlului. ComparaŃia cu datele anterioare, cum ar fi cheltuielile anului precedent cu cele ale anului în curs, este o aplicare frecventă a tehnicii comparaŃiei.

Calculul de control presupune reproducerea muncii îndeplinite de contabili. Prin această modalitate se obŃin probe asupra exactităŃii contabilităŃii.

Examenul critic implică examinarea actelor, documentelor şi evidenŃelor, astfel încât să se acorde atenŃie problemelor mai importante. Tehnica examenului critic se utilizează, de exemplu, în cazul plăŃilor care urmează a se face în cursul perioadelor următoare.

Analiza contabilă: înainte de înregistrarea în conturi, orice operaŃie economică şi financiară este supusă unei analize contabile. Cu ajutorul analizei contabile se determină conturile în care urmează a se înregistra operaŃia şi relaŃia dintre ele. Determinarea corectă a conturilor şi a părŃii acestora (debit sau credit), în care urmează a se înregistra operaŃia supusă analizei, asigură înregistrarea operaŃiilor numai cu ajutorul conturilor care corespund conŃinutului lor economic. Spre deosebire de revizia contabilă, care este postoperativă, analiza contabilă este preventivă, se plasează la începutul procesului de evidenŃă. Ca atare, analiza contabilă nu asigură cunoaşterea deplină a operaŃiilor şi proceselor economice înregistrate şi, mai ales a situaŃiei şi rezultatelor obŃinute.

BalanŃele analitice de control: elementele de activ şi de pasiv se reflectă în contabilitate atât în unitatea, cât şi în părŃile lor componente, cu ajutorul conturilor sintetice şi al celor analitice. Conturile sintetice oglindesc elementele de activ şi de pasiv, în expresie bănească, pe grupe sau categorii, iar conturile analitice oglindesc părŃile componente ale acestora, fie în expresie bănească, fie în expresie cantitativă şi bănească. în acest fel, conturile analitice contribuie la buna gestionare a patrimoniului, la asigurarea integrităŃii lui. Exprimarea valorică şi, îndeosebi, cantitativă creează condiŃii optime pentru exercitarea controlului gestionar, în sensul că dă posibilitatea să se stabilească cantitativ şi valoric intrările, eliberările şi stocul pe fiecare depozit, magazie sau secŃie de producŃie şi pe feluri de materiale, produse, mărfuri etc. între conturile sintetice şi cele analitice există o strânsă

BalanŃele analitice de control se întocmesc pentru fiecare cont sintetic desfăşurat pe conturi analitice, pe baza datelor preluate din conturi analitice, înainte de a se întocmi balanŃa sintetică de control contabil, motiv pentru care se mai numesc şi balanŃe analitice sau secundare de control. BalanŃa sintetică de control: controlul înregistrărilor se face şi prin confruntarea fiecărei balanŃe analitice de control cu sumele respective ale contului sintetic din balanŃa sintetică de control contabil.

Contabilitatea dispune de un sistem de conturi în care reflectarea operaŃiunilor rezultate din mişcarea şi transformarea valorilor materiale şi băneşti are la bază principiul dublei înregistrări.

Page 553: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

553

Cu ajutorul balanŃei sintetice de control contabil se semnalizează înregistrarea greşită a unor operaŃii economice, ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări, însumarea eronată a rulajelor sau stabilirea greşită a soldurilor. Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităŃilor care trebuie să existe între totalurile diferitelor coloane, precum şi prin intermediul corelaŃiei care se stabileşte cu ajutorul lor.

PosibilităŃile de descoperire a erorilor, cu ajutorul balanŃei sintetice de control contabil, prin intermediul egalităŃilor dintre coloane, sunt limitate numai la acele erori care se bazează pe inegalităŃi, fără a sesiza şi erorile care denaturează însuşi sensul înregistrărilor contabile, cum sunt şi omisiunile de înregistrare a operaŃiilor, erorile de compensaŃie, erorile de imputaŃie şi erorile de înregistrare în registrul jurnal.

BalanŃa de control şah: erorile de înregistrare în registrul jurnal se pot datora stabilirii greşite a conturilor corespondente, înregistrării unei operaŃii de două ori, atât pe debil, cât şi pe credit, inversării formulei contabile sau întocmirii unei formule contabile corecte, dar cu altă sumă, mai mare sau mai mică, atât pe debit, cât şi pe credit Aceste erori, care nu influenŃează egalităŃile, se pot descoperi cu balanŃa de control şah, care, pe lângă seriile de egalităŃi, cuprinde şi corespondenta conturilor. Prin aceasta, balanŃa de control şah oferă posibilitatea identificării necorelaŃilor de conturi, a erorilor de compensaŃie şi a celor de imputaŃie.

Indicatorii bilanŃului se sprijină pe datele contabilităŃii curente a căror bază o constituie documentele justificative. Respectarea acestei condiŃii nu garantează pe deplin exactitatea indicatorilor bilanŃului, chiar dacă toate operaŃiile economice şi financiare, fără excepŃie, s-au consemnat la timp şi în bune condiŃii în document

În cazul când se impune o aprofundare a cunoaşterii obiectivului controlat, se poate recurge şi la documente şi evidenŃe neoficiale, iar „pentru a constata lipsuri şi abateri şi a argumenta concluzii în legătură cu fapte neînregistrate sau înregistrate eronat în documente şi evidenŃe” se pot utiliza modalităŃi specifice de control, cum sunt:

• Reconstruirea cantitativă a unor evidenŃe global-valorice pe baza inventarelor şi a actelor de gestiune, atunci când pentru ieşirea mărfurilor se foloseşte bonul de vânzare;

• ComparaŃia de control privind stabilirea stocurilor (soldurilor) maxime posibile ia intervalul final;

• Corelarea intrărilor de materiale, produse sau mărfuri, în funcŃie de consum, eliberări sau vânzări, la:

o gestiunea cu evidenŃă global-valorică, unde desfacerea mărfurilor se face pe baza bonurilor de vânzare;

o gestiunea cu evidenŃă global valorică, cu plata direct la vânzător, fără bon de vânzare;

• Compararea depunerilor de numerar din vânzări cu vânzările posibile în anumite perioade, pentru a se depista eventualele depuneri în contul unor lipsuri, în gestiune, din perioada anterioară;

Page 554: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

554

• Corelarea actelor contabile, pentru stabilirea realităŃii unui fapt economic, cu alte fapte de influenŃă reciprocă;

• Controlul intergestionar. 3. Controlul faptic

Se efectuează atunci când este posibilă identificarea „pe teren” a imobilizărilor corporale, a mărfurilor, materiilor prime, materialelor, etc., care fac obiectul documentelor verificate, urmărind a se stabili dacă cele reflectate în documente sunt în concordanŃă cu realitatea.

Principalele tehnici de control faptic sunt: • Inventarierea de control: constă în stabilirea şi compararea stocurilor

faptice din listele de inventariere, întocmite de organul de control în prezenŃa gestionarilor, cu stocurile scriptice din evidenŃă, determinându-se eventualele plusuri sau minusuri şi concluzii asupra modului de conservare şi manipulare a valorilor materiale sau băneşti. Inventarierea de control este prototipul formei de verificare faptică şi, pentru a da rezultate corespunzătoare, trebuie să se facă inopinat Inventarierile de control sunt totale, atunci când cuprind toate valorile materiale sau băneşti existente în gestiunea respectivă, sau inventarieri de control prin sondaj, atunci când organul de control selecŃionează, pentru a fi inventariate, numai reperele sau sortimentele mai importante pentru activitatea întreprinderii, sau cu pondere, sau pe cele susceptibile de sustrageri. In toate cazurile în care inventarierile de control prin sondaj rezultă plusuri sau minusuri frecvente, acestea se transformă în inventarieri de control totale, organul de control având obligaŃia să extindă controlul la toate reperele existente în gestiune. în cazul gestiunilor valorice, inventarierea de control trebuie să fie totală, altfel nefiind posibil să se determine valoarea totală a valorilor materiale şi băneşti existente în gestiunea respectivă.

Pentru a da rezultate, inventarierea de control implică şi stabilirea justeŃei soldurilor scriptice la reperele cuprinse în control, ceea ce presupune verificarea documentară a tuturor actelor pe baza cărora au avut Ioc intrări sau ieşiri din gestiune, pe o anumită perioadă anterioară, care, de regulă, se extinde până la ultimul control efectuat;

• Expertiza tehnică şi analiza de laborator: intervin în cazurile în care, în cursul efectuării verificării, organele de control nu pot trage concluzii asupra unor aspecte fără intervenŃia specialiştilor, care să se pronunŃe din punct de vedere tehnic, fie efectuând o expertiză tehnică, fie efectuând analize de laborator. De exemplu, în activitatea de construcŃii, este frecvent necesară intervenŃia organelor tehnice pentru efectuarea de măsurători, pentru analiza justeŃei soluŃiilor tehnice adoptate, pentru analiza justeŃei calculelor din documentaŃiile de execuŃie sau pentru dozarea cimentului din betoanele turnate etc. La analiza de laborator se recurge şi pentru a stabili componenŃa unor produse comparativ cu materiile prime eliberate din depozit, calitatea unor materii sau materiale depozitate vreme îndelungată etc. Pentru elucidarea unor astfel de aspecte se recurge fie la tehnicieni şi la laboratoarele din cadrul întreprinderii, fie la organele tehnice din cadrul celorlalte inspecŃii specializate;

Page 555: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

555

• Observarea directă: la această tehnică de control faptic se recurge în cazul în care se urmăreşte stabilirea unor situaŃii faptice care nu rezultă din documente. Desemnând practica organului de control de a merge „pe teren" pentru a constata modul în care personalul controlat îşi îndeplineşte obligaŃiile de serviciu, observarea directă se poate face pe bază de program şi inopinat, la nivel de secŃii, ateliere, laboratoare, magazine, birouri, gestiuni etc. Prin observarea directă, se urmăreşte modul cum este organizat şi funcŃionează un compartiment, dacă se respectă principiile legale de desfăşurarea unei activităŃi, în ce măsură este utilizat timpul de muncă etc.;

• InspecŃia fizică: reprezentând o probă certă pentru constatarea existenŃei unui anumit post activ, a imobilizărilor sau a actelor justificative înregistrate în contabilitate, inspecŃia fizică constă în examinarea activelor şi a altor resurse. Totodată, reprezintă o cale prin care se stabilesc atât modul de gestionare a mijloacelor materiale şi băneşti, cât şi calitatea informaŃiilor cu privire la activitatea controlată. 4. Controlul total şi controlul prin sondaj

Controlul total cuprinde toate operaŃiile din cadrul obiectivelor stabilite şi pe întreaga perioadă supusă controlului.

Acest control este cel mai cuprinzător şi mai sigur; cu toate acestea, ca urmare a faptului că necesită un volum mare de muncă, nu se poate implica întotdeauna, fiind posibil mai ales la unităŃile mici.

Controlul prin sondaj are în vedere cele mai reprezentative documente şi operaŃii, care permit formularea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului urmărit, Sondajul este un control selectiv, care simplifică sarcina de apreciere prin utilizarea unui exemplu reprezentativ şi permite, astfel, să se obŃină economii în ceea ce priveşte munca de control EficienŃa controlului prin sondaj depinde de alegerea perioadei şi documentelor care se controlează şi care dau posibilitatea generalizării concluziilor şi a măsurilor ce se impun. De multe ori, rezultatele sondajelor determină extinderea controlului asupra tuturor operaŃiunilor, ajungându-se astfel la controlul total. De asemenea, eficienŃa controlului prin sondaj depinde, în mare măsură, de modul cum sunt selectate reperele principale şi de proporŃia operaŃiilor în cadrul fiecărui reper.

Reperele care se controlează prin sondaj trebuie să fie cele mai reprezentative în gestiunea respectivă. Această calitate o au reperele care sunt susceptibile sustragerilor, se pot utiliza în consumul individual, au o largă şi intensă circulaŃie în gestiune (şi, ca atare, riscul producerii unor erori Ia primirea şi eliberarea lor poate fi mare), deŃin o pondere însemnată din punct de vedere cantitativ şi valoric, au o dinamică în creştere a pierderilor pe o perioadă mai mare de timp.

Sondajul este definit ca o tehnică care constă în selecŃionarea unui anumit număr sau părŃi dintr-o mulŃime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obŃinere a elementelor probante şi extrapolarea rezultatelor obŃinute asupra eşantionului Ia întreaga masă sau mulŃime. Sondajele sunt de două naturi diferite:

Page 556: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

556

• In unele cazuri, controlul caută să demonstreze că elementele care constituie masa (mulŃimea) prezintă o caracteristică comună (de exemplu, vizarea sau aprobarea comenzilor cu ocazia cumpărărilor). Sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt sondaje asupra atribuŃiilor;

• În alte cazuri, se verifică valoarea dată unei mulŃimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra valorilor.

Alegerea naturii mulŃimii sau a masei este foarte importanta: aceasta trebuie să fie comparabilă cu obiectivul urmărit.

De exemplu, pentru a verifica dacă toate recepŃiile au condus la contabilizarea facturilor respective, masa de bază (mulŃimea) trebuie să o constituie bonurile (notele) de recepŃie, şi nu facturile contabilizate.

Trebuie, de asemenea, să se definească limita de timp (perioada), care va servi ca bază a selecŃiei din întreaga masă (mulŃime).

O caracteristică a masei (mulŃimii) care serveşte ca bază controalelor este că acestea sunt foarte rar omogene. De aceea, analiza masei (mulŃimii) este necesară, ea permiŃând decuparea, împărŃirea în mase cu caracteristici suficient de omogene pentru a nu denatura rezultatele sondajului.

La alegerea masei, aceasta trebuie bine identificată: număr de elemente sau valoare cumulată în funcŃie de natura sondajului care trebuie făcut, identificarea criteriilor care vor permite să se decidă în timpul efectuării sondajului dacă elementul este corect sau nu, cifrarea ratei de anomalii şi erori maxim acceptabile.

Din moment ce se procedează la sondaje, ne supunem unui risc; acela de a ajunge la concluzii diferite de cele la care s-ar fi ajuns printr-un control exhaustiv. Acesta este riscul practicării controlului prin sondaj, şi el există întotdeauna.

Acest risc poate fi însă redus printr-o organizare riguroasă a acŃiunii de contro şi prin alegerea celor mai adecvate tehnici de lucru.

Elementele-cheie dintr-o mulŃime sunt elementele care, fie datorită naturii lor (exemplu: conturi intitulate greşit sau neintitulate), fie datorită valorii lor (exemplu: elemente care depăşesc pragului de semnificaŃie fixat), prezintă riscuri şi, ca atare, se poate decide verificarea integrală a acestora.

Dacă verificarea elementelor-cheie nu este considerată eficientă, restul mulŃimii poate race obiectul unor sondaje.

După ce s-au definit obiectivele sondajului şi s-a ales masa (mulŃimea), se trece Ia executarea sondajului, parcurgându-se mai multe etape, şi anume: 1. Alegerea tehnicilor, care este influenŃată de două elemente: natura controlului care trebuie efectuat (sondaje asupra atribuŃiilor sau sondaje asupra valorilor) sau recurgerea sau nerecurgerea la tehnici statistice. Alegerea de a aplica sau nu tehnicile este la latitudinea şi raŃionamentul controlorului; în nici un caz, însă, recurgerea la sondajul nestatistic nu trebuie să fie justificată prin raptul că ea permite reducerea taliei eşantionului. Alegerea tehnicii de lucru reŃinute depinde de următorii factori: talia masei respective (cu cât este mai mare, cu atât recurgerea la tehnici statistice este mai indicată); capacitatea acesteia de a îndeplini obiectivele sondajului; raportul

Page 557: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

557

cost/eficacitate a tehnicii alese (costurile impuse pentru realizarea unui sondaj statistic sunt uneori disproporŃionate faŃă de obiectivele şi utilitatea sondajului); 2. Determinarea taliei eşantionului se face în funcŃie de unii factori, care diferă, după cum este vorba de sondaje asupra atribuŃiilor sau de sondaje asupra valorilor; 3. SelecŃionarea eşantionului: oricare ar fi metoda utilizată pentru alegere, eşantionul selecŃionat trebuie să fie reprezentativ. Toate elementele masei (mulŃimii) trebuie să fie considerate susceptibile de a fi selecŃionate. Această selecŃie poate fi făcută fie prin tragere la întâmplare, fie de o manieră sistematică, cu condiŃia ca primul element să fie ales la întâmplare, fie de o manieră empirică; 4. Studiul eşantionului: pentru ca eşantionul să aibă un caracter probant, toate elementele selecŃionate trebuie să fie controlate. Se poate întâmpla însă ca acela care controlează să fie în imposibilitatea de a face acest control, deoarece, de exemplu, documentele corespunzătoare nu sunt disponibile. în acest caz, el trebuie să se întrebe dacă, considerând elementele necontrolabile ca erori, se depăşeşte pragul de erori acceptabil. Dacă răspunsul este afirmativ, se vor căuta proceduri de control alternative care să permită exprimarea unei concluzii motivate asupra acestor elemente. Dacă răspunsul este negativ, nu sunt necesare proceduri alternative de control, dar ne putem întreba dacă acest fapt nu este de natură să pună în discuŃie încrederea acordată controlului intern; 5. Evaluarea rezultatelor: înainte de a trage o concluzie generală asupra rezultatelor obŃinute, fiecare anomalie constatată este examinată în sensul aprecierii dacă este într-adevăr reprezentativă pentru masa (mulŃimea) respectivă sau dacă este accidentală şi al aprecierii dacă anomalia nu este revelatoare pentru o problemă mai gravă decât aparenŃele (de exemplu, o fraudă). Anomaliile excepŃionale sunt analizate şi tratate separat, şi numai după izolarea efectelor acestora este posibilă extrapolarea rezultatelor obŃinute asupra eşantionului la întreaga mulŃime (masă) care a servit ca bază a sondajului; 6. Concluziile sondajului. Concluzia finală asupra postului, tranzacŃiilor sau operaŃiilor care au făcut obiectul controlului va fi suma concluziilor trase asupra:

• elementelor-cheie care au făcut obiectul unui control; • anomaliile excepŃionale constatate; • restul masei (mulŃimii).

Conchidem prin a arăta că tehnicile de control se întrepătrund într-o

diversitate de forme, cum ar fi: • Controlul simultan, mai precis, cel care are loc concomitent, cu sensuri

diferite, se referă la mai multe obiective similare sau înrudite, care pot fi substituite cu uşurinŃă unul altuia;

• Controlul complet, atunci când constituie un ansamblu de măsuri legate între ele, cu scopul de a se obŃine certitudinea că justificarea operaŃiilor este exactă şi completă;

Page 558: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

558

• Controlul continuu sau permanent este cel care nu prezintă întreruperi în durata sau în intensitatea sa şi cuprinde toate actele şi bunurile care constituie obiectivul său;

• Controlul preventiv, care este simultan, se exercită în cursul executării lucrărilor şi pe măsura desăvârşirii lor;

• Controlul periodic este cel organizat la intervale regulate şi cuprinde totalitatea obiectivelor sau a faptelor de control, ca, de exemplu, controlul balanŃelor lunare, controlul anual al stocurilor. Controlul periodic include şi controlul intermitent, excepŃional, sporadic, ocazional, indicat în cazul în care intervine un risc sau există ameninŃarea unui pericol. Controlul intermitent se efectuează inopinat, în mod neaşteptat pentru cel controlat Efectuarea intermitentă a controlului, la date diferite şi neanunŃate, are ca rezultat creşterea eficienŃei acestuia, deoarece în acest mod se poate sesiza situaŃia reală;

• Controlul direct este un control simultan şi se aplică obiectivului care se controlează în timpul executării activităŃii respective. De exemplu, controlul calităŃii şi cantităŃii materialelor primite de la furnizori cu ocazia efectuării recepŃiei;

• Controlul execuŃiei şi controlul de conducere. Deşi în practică se face uneori deosebire între ele, în majoritatea situaŃiilor nu există o linie netă de demarcaŃie. Pe de altă parte, conducerea include şi controlul execuŃiei, dar, în acelaşi timp, există munci de execuŃie rezervate nivelurilor superioare ale conducerii unităŃii. 5. Confirmarea constatărilor prin note explicative şi note de constatare

Notele explicative constituie anexe la procesul-verbal, având caracter de declaraŃie, în care persoanele răspunzătoare de deficienŃele constatate dau explicaŃii asupra împrejurărilor şi cauzelor ce au determinat deficienŃele respective. Concomitent, însă, nota explicativă constituie şi un procedeu de control, în sensul că, prin intermediul ei, deficienŃele constatate prin celelalte procedee sunt confirmate de către înşişi cei răspunzători de producerea acestora. CondiŃia care se pune este ca organele de control, în toate cazurile, să-şi bazeze concluziile pe documente sau pe constatări personale, iar notele explicative să constituie numai un mijloc suplimentar de informare şi confirmare. Ar fi cu totul eronat ca deficienŃele înscrise în documentele de control să se bazeze exclusiv pe cuprinsul notelor explicative. De altfel, chiar şi în cazul în care notele explicative confirmă constatările făcute deja prin alte procedee, se impune ca organul de control să verifice exactitatea celor afirmate şi numai după aceea să definitiveze constatările.

Notele de constatare se întocmesc în cazurile în care anumite situaŃii de fapt, constatate în timpul controlului, ar putea fi modificate ulterior sau nu ar mai putea fi dovedite. Totodată notele de constatare constituie şi un procedeu, în sensul că diferenŃele constatate sunt confirmate prin intermediul lor.

„Fotografierea” pe loc a unor situaŃii de fapt, prin intermediul notelor de constatare, poate fi „întărită” de către organul de control financiar prin ridicarea anumitor documente originale, edificatoare, de la unitatea verificată.

Page 559: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

559

Documentele astfel ridicate se anexează la nota de constatare, despre acestea făcându-se referire în notă. 6. Analiza economico-financiară

Analiza economico-financiară este un instrument metodologic sistematic, utilizat de controlul financiar, care constă în descompunerea activităŃii economice în elementele sale constitutive, pe baza indicatorilor economici şi financiari, în vederea determinării modului de realizare a programelor unităŃilor economice, a raporturilor care există între aceste elemente la nivelul unităŃii etc.

Între controlul documentar-contabil şi analiza economico-financiară se stabilesc relaŃii directe, reciproce. Analiza presupune, în mod necesar, utilizarea controlului documentar-contabil pentru a se asigura că informaŃiile folosite sunt exacte, reale, legale. Pe de altă parte, controlul documentar-contabil foloseşte o serie de concluzii ale analizei, în scopul obŃinerii unei orientări generale asupra activităŃii agentului economic controlat, în vederea concentrării atenŃiei pentru a descoperi laturile negative ale acesteia. în acest fel, modalităŃile de analiză uşurează acŃiunea de control documentar-contabil, iar acesta din urmă asigură informaŃii corespunzătoare pentru analiză.

Analiza economico-financiară implică modalităŃi sau tehnici de cercetare a activităŃii economico-financiare sub aspect calitativ şi cantitativ. ModalităŃile de analiză calitativă vizează esenŃa activităŃii economico-financiare, depistarea legăturilor cauzale dintre fenomene, iar modalităŃile cantitative de cercetare au ca obiect cuantificarea influenŃelor sau a factorilor care explică fenomenul economico-financiar.

Analiza economico-financiară se efectuează prin tehnici cum sunt: • Tehnici de stabilire a relaŃiilor cauzale dintre fenomene, ca de exemplu, concordanŃa dintre obiectivul cercetat şi împrejurările sau condiŃiile în care acesta s-a desfăşurat; • Diviziunea şi descompunerea, ca modalitate de analiză care asigură profunzimea studierii activităŃii economico-financiare, localizarea abaterilor şi a cauzelor lor în timp şi spaŃiu. Diviziunea în timp permite stabilirea abaterilor de la tendinŃa generală de desfăşurare a activităŃii controlate, de la ritmicitatea proiectată. Descompunerea pe elemente componente permite aprofundarea activităŃii economico-financiare care se controlează şi măsurarea legăturilor cauzale ale factorilor; • Gruparea, adică separarea operaŃiilor controlate în grupe omogene, după una sau mai multe caracteristici, în funcŃie de scopul urmărit; • Substituirea în lanŃ sau modalitatea diferenŃelor se aplică în cazul relaŃiilor de tip determinist care îmbracă forma matematică a produsului sau a raportului (proporŃionalitatea directă sau inversă). In cadrul relaŃiei de doi sau mai mulŃi factori se folosesc valorile de bază de comparaŃie şi cele efective, stabilindu-se diferenŃa tuturor factorilor şi, apoi, prin substituire, influenŃa fiecărui factor în parte; • BalanŃa elementelor şi modificărilor lor, ca modalitate de analiză, se utilizează când între elementele fenomenului controlat sunt relaŃii de sumă şi

Page 560: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

560

diferenŃă. Legăturile balanŃiere oglindesc cantitativ interdependenŃa elementelor fenomenului respectiv, fapt care face posibilă compararea elementelor balanŃei (valorile efective cu cele din perioada de bază) şi scoaterea la iveală a cauzelor care au determinat modificarea unui rezultat; • CorelaŃia este modalitatea de analiză care se utilizează în cazul în care factori şi fenomenul analizat sunt relaŃii de tip stocastic, adică fiecărei valori a factorului determinat îi corespund mai multe valori ale caracteristicii rezultative, care sunt eşalonate între anumite limite. Aceasta presupune mai multe etape: stabilirea conŃinutului economic al fenomenului analizat şi al factorilor de influenŃă, determinarea legăturilor de cauzalitate şi a formei matematice a acestuia, stabilirea valorii parametrilor ecuaŃiei, calcularea intensităŃii legăturii dintre fenomenul analizat şi actori de influenŃă cu ajutorul coeficientului sau a raportului de corelaŃie, evidenŃierea influenŃei factorilor asupra fenomenului analizat cu ajutorul coeficienŃilor de determinaŃie; • Calculul matricial se aplică în cazul existenŃei unor relaŃii funcŃionale de produs sau de raport între fenomenul analizat şi factorii de influenŃă. Separarea influenŃei actorilor Ńine seama de ordinea de intercondiŃionare a factorilor, similar substituirii în lanŃ. Acesta poate fi aplicat, de exemplu, la analiza cheltuielilor cu materialele pe unitatea de produs, pentru a obŃine influenŃa factorilor (abaterea cheltuielilor materiale, consumul specific, preŃul de aprovizionare unitar); • Cercetarea operaŃională se utilizează în adoptarea deciziilor, atunci când intervin numeroşi factori care trebuie luaŃi în considerare. Se foloseşte cu precădere în analiza previzională. Bibliografie

Alămîie D., Hangan E.D., 2006, Controlul financiar. Standarde actuale. Perspective, Editura CD PRESS Bucureşti;

Bostan I., 2000, Control financiar, Editura Polirom Iaşi; Cucoşel C., 2001, Fiscalitatea în România. Teorie şi practică, Editura

UniversităŃii de Nord Baia Mare; Cucoşel C., 2003, FinanŃele întreprinderii - note de curs, Editura Risoprint

Cluj-Napoca; Florea I., Macovei I.C., Florea R., 2007, Controlul economic, financiar şi

gestionar, Editura CECCAR Bucureşti; Popeangă P., 1999, Controlul financiar contabil, Editor Tribuna

Economică Bucureşti; łurlea E., 1998, Control financiar, Editura Scripta Bucureşti; *** ColecŃia revistei „Controlul economico-financiar”, perioada 2001-

2007.

Page 561: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

561

ACCOUNTANCY AND TAX ASPECTS CONCERNING THE DEPRECIATION OF CORPORAL

IMMOBILIZATION

Raluca Sava, Bogdan Mârza University of „Lucian Blaga” Sibiu

Faculty of Economic Sciences Sibiu, 17 Calea Dumbrăvii Street

[email protected]

Abstract The paper develops from the national and international accountancy regulations

concerning the depreciation of corporal immobilizations and underlines the differences resulted from the usage of various depreciation methods, as well as their tax implications. In the paper there are also presented the differences between the accountancy and the tax depreciation and their influences on the exercise result.

Keywords: corporal immobilization, depreciation, accountancy depreciation, tax depreciation Within the actual Romanian legislation, the depreciation of corporal immobilization is regulated by the following normative acts: the Law no. 15/1994 concerning the depreciation of immobilized capital in corporal and non – corporal assets, republished; Law no. 571/2003 concerning the Tax Code published in the Official Gazette no. 927/23.12.2003; Government Decision no. 44/2004 for the approval of accountancy regulations according to European Directives; Government Decision no. 2139/2004 for the approval of the Catalogue concerning the classification and normal functional durations of fixed means. IAS 16 "Corporal immobilizations" defines depreciation as "the systematic granting of the depreciable value for an asset during its entire life cycle". Depreciation can be analyzed from the following points of view:

From the accountancy point of view, depreciation represents the reduction in value of an active element following depreciation by its usage from the company within a certain period of time, aging, concurrence, modification of technique or other causes (the amortization is seen as a rectifier asset). In order to take the depreciation shape, this reduction must present an irreversible character, which allows its delimitation from the notion of deposit).

From the economic point of view, reducing the value of an active element, resulting from depreciation, demands the preparation and its replacement with a new one, consequently, the purchase and usage of immobilizations represents an expense and an element of the cost undertaken by the company.

From the financial point of view, depreciation represents an auto financing source for the immobilized capital that is also constituted in the situation where the

Page 562: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

562

company does not gain profit, by sampling over the results. Depreciation is thus an essential component of the auto financing capacity (Pântea, 2005) (CAF).

According to IAS 16, the depreciated value of a corporal immobilization element must be systematically allotted during the asset’s life cycle. The depreciation method used must reflect the way in which the economic benefits brought by these assets are consigned by the company. Subsequently, the companies applying the International Accountancy Standards will register in the accountancy only the accountancy depreciation, calculated on the basis of economic reasoning, and not the tax depreciation determined on the basis of tax regulations in force. The differences that will occur between the accountancy result and the tax result will generate in this situation of postponed taxes. Residual value represents the net value that a company estimates to accomplish for an asset at the end of its useful life cycle after previously deducing the foreseen cession costs. Depreciation of fixed means is calculated starting from the month following the commissioning until the complete recovery of the entrance value, according to the normal functioning durations.

Duration of depreciation for an immobilization basically corresponds its usage duration expressed in years. This is established according to the concrete conditions where each company develops its activity and the work regime on goods categories. The normal functioning durations (Ristea, 2007), as well as the classification of corporal immobilizations in Romania, are centralized established through Government Decisions, which are not always based on economic reasoning, but more on tax considerations.

Though Government Decision no. 2139/30.11.2004, there was approved the Catalogue concerning the classification and the normal functioning durations of fixed means. The Catalogue includes the classification of fixed means used in economy and their normal functioning durations, which correspond to the depreciation durations in years, afferent to the linear depreciation regime. When determining the useful life cycle of an assets, a series of factors must be taken into consideration, as: physical wear, asset’s capacity of production and moral wear.

Methods of depreciation. In order to establish the depreciations that must be amortized, the practice uses several methods. The application of one or another calculation method has a great importance, from its correct solving being direct interested not only the companies, but also the state through its tax programs. The company is interested because through depreciation is insured the reconstitution of immobilized capital, and the state is interested because the size of depreciation influences the size of taxable result. Thus, an over evaluation of depreciation determines a smaller result and consequently a smaller profit tax. The chosen depreciation method must be consequently applied from a period to another excepting the case where the occurrence of a different situation justifies the method modification. During the period where the method is changed, the effect must be quantified and presented and the motive must be mentioned in the financial situations. Within the accountancy theory and practice, there are several calculation methods of depreciation:

Page 563: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

563

1. Depreciation according to normal usage duration:

a) The method of linear depreciation or the method of constant depreciation quotas - is performed by the uniform inclusion within the exploitation expenses of some fixed amounts proportional to the normal usage duration of corporal immobilization. According to this method, starting from the useful life cycles of depreciable assets and the entry value, the annuities are established. The annual depreciation is calculated either reporting the depreciable value of the asset (Vi) to its usage duration, expressed in years (d), either by the balance of depreciable value with a depreciation rate (ra) according to the relations: Aa=Vi/d, respectively Aa=Vi*ra. (Ristea, 2007).

According to the Romanian legislation, the companies establish an annual depreciation plan and they monthly establish the calculation and repartition situation of effective depreciation. Example: for a corporal immobilization with the entry value of 10.000 and normal usage duration of 15 years, the linear depreciation is the following: linear depreciation quota = 100/15= 6.66% Aa=10.000/15=10.000*6,66 %=666,66 The depreciation plan afferent to the example taken into consideration is the following: Table no. 1

Year Entry value

Quota Annual depreciation

Cumulated depreciation

Value remained

1 10.000 6.66% 666,66 666,66 9333,24 2 10.000 666,66 1333,32 8666,68 3 10.000 666,66 1999,98 8000,02 4 10.000 666,66 2666,64 7333,36 5 10.000 666,66 3333,30 6666,70 6 10.000 666,66 3999,96 6000,40 7 10.000 666,66 4666,62 5333,38 8 10.000 666,66 5333,38 4666,72 9 10.000 666,66 5999,94 4000,06 10 10.000 666,66 6666,60 3333,40 11 10.000 666,66 7333,26 2666,74 12 10.000 666,66 7999,93 2008,08 13 10.000 666,66 8666,58 1333,42 14 10.000 666,66 9333,24 666,76 15 10.000 666,66 10.000 0

The data highlighted in the previous table can be graphically represented, thus the graphic of linear depreciation is like the previous figure, a straight line.

Page 564: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

564

Figure no. 1 Graphical representation of linear depreciation

b) The method of digressive depreciation consists in the practice of higher depreciations in the first years of goods usage, thus insuring the company a tax advantage by postponing the payment of profit tax. The annuities decrease as the time passes, as in the calculation there are applied: either a rate that is annually reduced to a fixed base (entry value), or a constant rate to a digressive calculation base (net accountancy value). The constant rate (Rd) to apply for the calculation of digressive depreciation is determined by multiplying the linear depreciation rate with one of the tax correction coefficients (1.5 – normal usage duration of the fixed mean to be depreciated is between 2 and 5 years; 2.0 - normal usage duration of the fixed mean to be depreciated is between 5 and 10 years; 2.5 - normal usage duration of the fixed mean to be depreciated is >10 years). These coefficients can be modified only though Government Decision, at the proposal of Ministry of Finances. Digressive depreciation can be applied in two variants: without taking into calculation the influence of moral wear AD1 or by taking into calculation the influence of moral wear AD2.

Annuities calculation in AD1 variant is performed by applying the rate to the entry value for the first annuity and the net accountancy value for the other annuities. When the annuity of depreciation calculated in the digressive system becomes equal or inferior to the linear annuity determined as a report between the value left to be depreciated and the number of years left to use, we perform the calculation of linear depreciation for the amount left to be depreciated. The moment when passing from the method of digressive depreciation to the one of linear depreciation can be determined on the basis of the following formula: ti=(d+1)-100/Rd , where t= the moment of passing from the method of digressive depreciation to the one of linear depreciation, d= useful life cycle , Rd= rate of digressive amortization (Mitea , 2007).

Example: for a corporal immobilization with entry value of 10.000 and normal usage duration of 15 years, the digressive depreciation in variant AD 1 is

Page 565: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

565

the following: Linear quota = 100/15=6.66%, digressive quota = 6.66%*2.5=16.65%. The afferent depreciation plan is the following: Table no. 2

Year Entry value

Quota Annual depreciation

Cumulated depreciation

Value remained

1 10.000 16.65% 1666 1666 83334 2 10.000 digressive 1387,61 3053,61 6946,39 3 10.000 1156,57 4210,18 5789,82 4 10.000 964,01 5174,19 4825,81 5 10.000 803,50 5977,69 4022,31 6 10.000 669,71 6647,4 3352,6 7 10.000 558,21 7205,61 2794,39 8 10.000 465,27 7670,88 2329,12 9 10.000 387,80 8058,68 1941,32 10 10.000 linear 323,55 8382,23 1617,77 11 10.000 323,55 8705,78 1294,22 12 10.000 323,55 9029,33 970,67 13 10.000 323,55 9354,33 647,67 14 10.000 323,55 9676,43 323,57 15 10.000 323,55 10.000 0

The graphical representation of depreciation plan can be noticed in figure no. 2:

Fig. nr. 2 Graphical representation of digressive depreciation without the influence of moral wear

In AD2 variant the depreciation of the entry value is performed in a shorter period of time than the normal usage one, the difference in years

Page 566: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

566

representing the influence of moral wear (Pintea et all. 2004). The enforcement of this depreciation variant implies the determination of the following elements:

� Duration of usage afferent to the linear regime, recalculated according to

digressive depreciation quota (DUR) which is obtained by reporting the number 100 to the digressive depreciation quota

� The usage duration where the integral depreciation is performed (DUI) is calculated as difference between the normal usage duration according to the catalogue (DN) and DUR, out of which: 1. the usage duration is established as difference between DUI and DUR, and 2. the usage duration where the linear depreciation regime 9DUL) is established is determined as difference between DN and DUI.

For fixed means that have a normal usage duration of up to 5 years, the difference of moral wear is no longer calculated (Popovici, 2005). Digressive depreciation has the advantage that it reduces the influence of moral wear, by recovering within the shortest delay the entry value. Example: for a corporal immobilization with the entry value of 10.000 and the normal usage duration of 15 years, the digressive depreciation variant AD2 is the following: DN= 15 years; linear quota = 100/15 =6.66%; digressive quota= 16.65 % =2,5x6.66%; DUR=100/16,65 = 6 years; DUI=DN–DUR=9 years; DUD=DUI–DUR=3 years -digressive; DUL=DUI–DUD=6 years –linear; DUM=DN–DUI =6 years.

The results of mathematic calculations are presented in the following table: Table no. 3

Year Entry value

Quota Annual depreciation

Cumulated depreciation

Value remained

1 10.000 16,65% 1.665 1665 8.335 2 10.000 1.387,78 3052.78 6.947,22 3 10.000 1.156,71 4209.49 5.790,51 4 10.000 965,085 5174.575 4.825,425 5 10.000 965,085 6139.66 3.860,34 6 10.000 965,085 7104.745 2.895,255 7 10.000 965,085 8069.83 1.930,17 8 10.000 965,085 9034.915 965,085 9 10.000 965,085 10.000 0 10 10.000 0 10.000 0 11 10.000 0 10.000 0 12 10.000 0 10.000 0 13 10.000 0 10.000 0 14 10.000 0 10.000 0 15 10.000 0 10.000 0

Page 567: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

567

The data from the table are presented in the figure no. 3, where there can be noticed the fluctuations of digressive immobilization in AD2 variant.

c) The method of accelerated depreciation applied only in Romania consists in the registration of certain depreciations of up to 50% from the entry value in the first functioning year, and then the passage to the linear system. This method can be obtained by two sub - methods: C1. The sub- method of summing up the useful life years has as result an expense based on the usage or the estimated production of the asset during the asset useful life duration. The formula = (Cost – Residual value) * f, where f=(number of life years left from the beginning of that particular year)/ [n(n+1)/2], where n= estimated life duration.

Figure no. 3 Digressive depreciation with the influence of moral wear

C2. Sub- method of balance reduction – the depreciation percentage is applied to the net accountancy value determining a decreasing depreciation value each year. Depreciation rate applicable in this situation is calculated in the following manner: R= (1- n√ (residual value / cost)* 100, where n represents the life duration in years (IAS 16). Despite all this, due to laborious calculations and the existing tax convention, the companies prefer to use as a rate: 1/ estimated life duration of the asset and which is applied to the net accountancy value.

As a general rule, the method that is going to be used is adopted according to the way in which the asset is estimated to bring economic benefits (Ristea, 2005) and then is consequently applied from a period to another, excepting the case where occurs a modification in the estimated level of economic benefits generated by the asset.

Page 568: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

568

Example: for a corporal immobilization with the entry value of 10.000 and the normal usage duration of 15 years, the accelerated immobilization is presented in table no. 4. Table no. 4

Year Entry value

Quota Annual depreciation

Cumulated depreciation

Value remained

1 10.000 50% 5000 5000 5000 2 10.000 7,14% 357,14 5357,14 4642,86 3 10.000 357,14 5714,28 4285,72 4 10.000 357,14 6071,42 3928,58 5 10.000 357,14 6428,56 3571,44 6 10.000 357,14 6785,7 3214,3 7 10.000 357,14 7142,84 2857,16 8 10.000 357,14 7499,98 2500,02 9 10.000 357,14 7857,12 2142,88 10 10.000 357,14 8214,26 1785,74 11 10.000 357,14 8571,4 1428,6 12 10.000 357,14 8928,54 1071,46 13 10.000 357,14 9285,68 714,32 14 10.000 357,14 9642,82 357,18 15 10.000 357,14 10000 0

From the figure no.4 we can notice the sudden decrease the value of

accelerated depreciation starting from the second year of accelerated depreciation, but also its continuity in the following years.

Figure no. 4 Graphical representation of accelerated

depreciation

Page 569: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

569

2. Depreciation according to the number of units produced a) The method of variable depreciation or proportional to the volume of activity: is applied in the situation where at the level of each corporal immobilization there can be determined the performed volume of activity (Ristea 2005). Example, for the means of auto transportation, the depreciation criterion is the volume of performances expressed in thousand of equivalent km; for space crafts, in hours of flight, etc., and the depreciation rate is calculated as a report between the entry value of corporal immobilizations and the volume of activity established to be performed with its help. The rate, thus established is applied to the volume of activity performed. For example, for an auto vehicle with normal route of 250.000 equivalent km and a value of 50.000, the depreciation rate is of 50.000/250.000= 0.20 lei/km. The volume of performances executed in the exercise N= 50.000 equivalent km. depreciation of year N is 50.000*0.20 lei=10.000 lei.

b) The method of progressive depreciation: consists in the registration of some annuities calculated on the basis of some smaller rates within the first years, these increasing with the succession of years. The necessary calculations are similarly to digressive depreciation, excepting the fact that the application order of rates over the constant calculation base is reversed. The stages for the calculation of progressive depreciation are: - Determination of digits expressing the order of years for the duration of usage: 1+2+3+4+5 = 15 - determination of the increasing depreciation rates, 1/15 in the first year, 2/15 in the second year, 3/15 in the third year, 4/15 in the forth year and 5/15 in the fifth year.

This method is mostly found in theory than in the practice of companies, due to the disadvantages they present (it is also called the “softy” system).

The choice between different methods of depreciation must be bases on the legal provisions in force.

The usage of linear and digressive depreciation regimes is approved by the Administration Council of the economic agent. The usage of accelerated depreciation is approved by the territorial organisms of the Ministry of Finances, following the presentation by the economic agent of some fundamental documentation concerning the economic efficiency. Accountancy depreciation versus tax depreciation

Most of immobilized assets are deteriorating in time and consequently, their replacement must be insured. This fact is performed through depreciation. Depreciation is thus the value equivalent of irreversible deterioration for an immobilization following the functioning, the action of natural factors, technical progress or other causes. As regarding depreciation, two sensible different concepts begin to be used: accountancy depreciation (provided by the accountancy regulations) and tax depreciation (provided by tax regulations).

Accountancy depreciation: represents the depreciation which fits in the accountancy under the shape of expenses determined according to some

Page 570: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

570

accountancy regulations and rules. In order to perform the accountancy depreciation we mainly need the rules of accountancy depreciation, an amortization basis (depreciable value), depreciation regimes, as well as depreciation durations defined from the accountancy point of view. The legislation that regulates the accountancy depreciation is formed by the Law no. 15/1994, law that is no longer applied in the case of tax depreciation.

The accountancy depreciation also results from the content of article 33 from OMFP no. 1752/2005, in the following manner: “value adjustments include all the corrections intended to take into consideration the reduction in value of individual assets, established on the date of balance sheet, regardless the fact if this reduction is or not defined. Value adjustments can be: permanent adjustments, called depreciations, and/or temporary adjustments, called adjustments for depreciations and value losses, according to the permanent or temporary character of asset adjustment”.

As regarding the value to be depreciated, this resides from article 97 of the same order, in the following manner: “depreciation is established by applying the depreciation quotas over the entry value of corporal immobilizations. Depreciation of corporal immobilizations is calculated on the basis of a depreciation plan, from their commissioning date and up to the complete recovery of their entry value, according to the durations of economic usage and their usage conditions”.

In the sense of regulations complying with the European Directives “by the duration of economic usage we understand the useful life duration, this representing the period where an asset is provided by an entity to be available”. The duration of accountancy depreciation remains at the choice of economic entity. (Roman, 2007).

Tax depreciation. All would be perfect if the taxation had not been invented, that most of the times interferes with the accountancy and creates many difficulties in interpretation. Tax depreciation represents such an example, but also an attempt to separate taxation from the accountancy. Tax depreciation represents depreciation determined according to some tax regulations and rules in order to replace the accountancy depreciation in the calculation of profit tax (Popescu, 2007). And in order to perform tax depreciation we basically need depreciation rules, a depreciation value (basis) , as well as depreciation regimes and durations. Tax depreciation mainly refers to the depreciation of fixed means, a more restrained category of corporal immobilizations, the fixed depreciable means being an exclusively tax concept.

There do not represent tax depreciable assets: terrains, including the forested ones; paintings and art works; lakes, fens and ponds that don’t represent the result of an investment; any fixed mean that does not lose its value in time due to usage; own holiday houses, protocol establishments, ships, aircrafts, cruise ships , other than the ones used to gain revenues.

Depreciation regime for a fixed depreciable mean is determined according to the following rules: in the case of construction, there is applied the linear depreciation method; in the case of technologic equipments, namely the

Page 571: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

571

machines, tools and installations, as well as for computers and their peripheral equipments, the tax payer can chose the linear depreciation method , digressive or accelerated depreciation. In the case of other fixed depreciable mean, the tax payer can chose the method of linear and digressive depreciation.

Tax depreciation must be taken into consideration when determining the taxable profit. The taxable profit achieved by the economic entities is calculated as a difference between the revenues achieved from any source and the expenses made in order to achieve revenues during a tax year, out of which there are reduced the non -taxable revenues and to which there are added the non -deductible expenses. The non –deductibility from the calculation of taxable profit refer to the expenses registered in the accountancy, and thus to the accountancy depreciation, which has become, from the introduction of Tax Code, deductible only within the limit of tax depreciation.

Subsequently, we are dealing with two kinds of depreciations, accountancy depreciation, registered in the accountancy as an expense and tax depreciation, registered beyond the accountancy as a deduction according to tax regulations. Moreover, we are dealing with a triple evidence of depreciation: deductible accountancy depreciation, a non – deductible depreciation and a tax depreciation (under the shape of deduction).

In the case of tax depreciation there is not admitted the deduction for the surplus of value resulted from re-evaluation, consequently, it is deductible from the taxation point of view only the depreciation afferent to the entry value in the patrimony from the moment of achievement of the fixed mean. Another situation that can determine differences between the accountancy and the tax depreciation is given by the case where tax facilities are granted for investments, like in the previous years, when the economic agents were able to tax deduce 20% from the value of fixed means during their commissioning month, following that the difference of 80% left to be linearly depreciated during the normal usage duration of the fixed mean. The most important difference results from the fact that depreciation duration for tax depreciations are provided in the catalogue, for the accountancy depreciation they remain mainly at the choice of managing boards.

The influence of depreciation over the financial performance of the company

Applying one or another legal depreciation regime has as effect the recovery in time of the entry value in the patrimony of the fixed mean. The difference between the regimes is given by the value mentioned on the expenses with depreciation in the accountancy during each year of functioning.

As the expense with accountancy depreciation is an expense undertaken by the company when registering in the accountancy (basically it was completely undertaken upon the payment of the supplier for the fixed mean), there can be noticed that the depreciation regime chosen has as effect only a different distribution in time of depreciation expenses and thus a distribution in time of the impact on the afferent exploitation result (and gross and net result).

Page 572: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

572

The impact given by the depreciation regime emerges upon the calculation of profit tax, this affecting the taxable profit and thus, the payment tax. When determining the profit tax, the expense with accountancy depreciation is considered as non – deductible expense and it is replaced with a tax depreciation for which the tax deduction is admitted. Subsequently, only in this case we can talk about an economy of profit tax. Tax economy is given by the difference between the two types of depreciations multiplied with the profit taxation quota. The tax economy that results following the tax depreciation is the same, regardless the method chosen, if it is taken into consideration as totalized during the entire period. There is noticed a higher tax economy during the first functioning year if the accelerated depreciation is used, following that during the next years, the higher economy is going to be registered in the case of digressive depreciation, and for the final period there will be recommended the linear depreciation.

In an inflationist economy, the recommended tax depreciation method is the accelerated method, followed by the digressive method and in the first place, the linear depreciation method. This thing is due to the fact that through the accelerated depreciation method, there takes place the transfer on expenses (deductible) of some high amounts of money during the first year comparable to the other depreciation methods. And due to the fact that these expenses do not generate a cash emission, the afferent amount remains at the entity’s disposal improving the treasury without supplementary costs concerning the endowment.

According to the new Catalogue concerning the classification and the establishment of normal usage durations for each category of fixed means, the normal usage duration can be selected from a delimited range of values of a minimum duration and a maximum duration. In order to obtain an updated tax economy by depreciating the fixed mean, regardless the depreciation method chosen, it is recommended the choice of minimum usage duration. This fact is explained in the following manner: the lowest the depreciation interval is, the highest are the depreciation expenses, they are faster recoverable and the profit is lower. The impact on the tax economy, updated according to the depreciation duration chosen, is more obviously manifested in the case of linear depreciation.

As regarding the influence of modification concerning the profit tax percentage quota during depreciation, according to depreciation method there can be noticed: if there is anticipated an increase of profit tax quota, then there are disadvantaged the accelerated and digressive methods, as there is applied an increased quota on higher profits (due to lower expenses) and if there is expected a decrease of profit tax quota, then there are advantaged the accelerated and digressive methods as there is applied an increased quota to higher profits (the concrete case of Romania when, following the reduction of profit tax from 25% to 16% there were advantaged the companies that used the fixed means commissioned before 2004, at the method of accelerated depreciation).

In conclusion, the accountancy depreciation acts upon the company’s profitability, in the sense of decreasing the exploitation result and indirectly of the

Page 573: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

573

net result, and the tax depreciation acts upon the treasury though the tax for payment. Bibliography

Mitea N., 2007, “Amortizarea imobilizărilor corporale”, Revista Tribuna Economică nr. 5/2007, pp. 78-80;

Pântea I. P., Pop A., 2004, „Contabilitatea financiară a întreprinderii”, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

Pântea I. P., Bodea G., 2005, „Contabilitatea financiară actualizată la Standardele Europene”, Editura Intelcredo, Deva;

Popescu L., 2007, „Tratamentul contabil şi fiscal al amortizării”, Revista „Gestiunea şi contabilitatea firmei, nr. 6-7, iunie 2007

Popovici I., 2005, “Regimul de amortizare degresivă”, Revista Tribuna Economică nr. 14/2005, p. 11

Popovici I., 2005, “Amortizarea imobilizărilor corporale”, Revista Tribuna Economică nr. 40/2005, pp. 26-37

Popovici I., 2006, “Amortizarea imobilizărilor corporale”, Revista Tribuna Economică nr. 10/2006, p. 11;

Ristea M., 2005 „Contabilitate financiară”, Editura Universitară,Bucureşti; Ristea M. coord., 2007, „Politici şi tratamente contabile privind activele

imobilizate”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti; Roman M., 2007, „Amortizarea mijloacelor fixe”, Revista „Tribuna

Economică” nr. 25, pp. 52-54.

Page 574: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

574

PIAłA AUTO DIN ROMÂNIA EVOLUłIE 2006-2007 –PERSPECTIVE 2008

Liliana Adela Zima Universitatea de Nord Baia, Facultatea de ŞtiinŃe, Victoriei 76, 43012 Baia Mare,

telefon: 0262-276059, [email protected]

Abstract: Romania as a European market is submitted to growth tendencies, growth which is

relevant for the Eastern and Central Europe countries. In 2007 the Romanian economy grew with 6% in real terms, in 2008 will be 6,5% in 2009 will be 6,1% and in 2010 will be 5,8%.

Keywords: research, auto market analysis, analysis of the economic activity

Înainte de a analiza evoluŃia sectorului auto din România trebuie să integrăm acest domeniu şi să-l corelăm cu evoluŃia de pe piaŃa Europeană. Industria auto globală include industria antrenată în design, proiectare, fabricare, dezvoltare, marketing, vânzări şi activităŃi post-vânzări ale autovehiculelor. Pe ansamblu de exemplu în anul 2006 au fost produse în lume mai mult de 69.000.000 de autovehicule, inclusiv vehicule comerciale. Tot în 2006 s-au vândut în SUA 16.000.000 de autovehicule noi, în Europa de Vest 15.000.000 unităŃi, 7.000.000 unităŃi în China şi 2.000.000 unităŃi în India. În anul 2007 anumite pieŃe ca cea a Canadei, SUA, Europa de Vest, Japonia au stagnat în timp ce pieŃele din America de Sud (mai ales Brazilia), Europa de Est (mai ales Rusia) şi Asia (Coreea de Sud, India) au cunoscut o tendinŃă de creştere. ToŃi constructorii de automobile îşi lărgesc gamele şi intră pe nişe segmentând piaŃa la maximum. Numai în 2004 au început să fie comercializate 60 de noi modele. Beneficiarii de astăzi nu mai vor automobile pentru a-şi dovedi pur şi simplu statutul social, ci preferă să se diferenŃieze şi, dacă se poate, automobilul lor să fie unic România ca piaŃă a Europei este supusă tendinŃelor de creştere, creştere care este relevantă pentru Ńările Europei de Est şi Centrale.

În continuare vom analiza principalele aspecte care influenŃează creşterea economică a României şi care are un impact asupra cererii de autovehicule datorită în principal veniturilor acestora şi a posibilităŃilor de creditare. EvoluŃia Produsului Intern Brut (PIB) în România indică o creştere economică progresivă care trebuie să se menŃină obligatoriu şi pentru perioada următoare (2007-2013) cu o medie de 6% anual. Această evoluŃie este prezentată în tabelul nr. 1.

Page 575: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

575

Tab. nr. 1. Valoarea PIB-ului României pe ani

Anul 2004 2005 2006 2007 PIB (miliarde RON) 238,7 287,2 342,4 404,7 PIB (miliarde EURO) 58,9 79,2 97,1 121,3

În anul 2007 economia României a crescut cu 6% în termeni reali ca

urmare a creşterii economice asociate aprecierii leului, Produsul Intern Brut ajungând la 404,7 miliarde RON. Comisia NaŃională de Prognoză prevede pentru anul 2008 valoarea Produsul Intern Brut de 470 miliarde Ron 132,4 miliarde Euro) la un curs mediu estimat de 3,55 lei/euro în 2008. Totodată creşterea economică în termeni reali va fi de 6,5% în 2008, de 6,1% în 2009 şi 5,8 în 2010. Această creştere a Produsului Intern Brut al României cu o medie de 6% anual în perioada 2007-2013 se va datora dezvoltării producŃiei industriale care are un potenŃial de creştere de peste 5% anual, a comerŃului exterior şi al cererii interne, iar în cadrul acesteia pentru investiŃii, bazate atât pe ipoteza unor fluxuri importante de investiŃii străine, cât mai ales pe absorbŃia fondurilor comunitare. Totodată în 2010 deficitul bugetar va fi de 2% din Produsul Intern Brut potrivit raportului Ministerului de FinanŃe. Şomajul şi salariile În anul 2004 rata şomajului în România era de 8,6% şi în anul 2005 a scăzut la 7,2% îar în anul 2006 a fost de 7,3%. În anul 2006 numărul şomerilor din România era de 728.000 persoane, pe sexe 8,2% au fost bărbaŃi şi 6,1% femei, din mediu urban procentul a fost de 8,6% iar în mediul rural de 5,6%, pe categorii de vârstă 21% a reprezentat segmentul cuprins între 25 şi 24 ani iar ca formă de pregătire 7,8% au fost din învăŃământul mediu, 7,6% din învăŃământul obligatoriu şi 3,8% absolvenŃi de învăŃământ superior, conform datelor furnizate de Biroul InternaŃional al Muncii. În primul trimestru al anului 2007 rata şomajului a fost de 7% şi România ocupa locul al treilea în clasamentul Ńărilor din Uniunea Europeană cu cea mai înaltă rată a şomajului înregistrată la persoanele sub 25 ani. Grecia se situa pe locul întâi cu o rată a şomajului de 24,6% urmată de Polonia cu 22,1% iar pe locul al treilea la egalitate era FranŃa şi România cu 21,9%. La polul opus, cu cea mai mică rată a şomajului, primul loc îl ocupă Olanda cu 5,7% , urmată de Danemarca şi Irlanda cu 7,7%. În trimestru al doilea din 2007 rata şomajului a scăzut în România la 6,5%, iar în luna octombrie 2007 a fost de 4,1%, trimestru IV, 2007 înregistrând o rată a şomajului de 6,1% În luna februarie 2008 rata şomajului a fost în România de 4,3% iar pe judeŃul Vaslui a fost cea mai mare rată a şomajului de 9,4%, iar judeŃul Timiş cea mai scăzuta de 1,3%.

Page 576: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

576

Rata şomajului se va reduce începând cu 2008 cu 0,1% anual şi va atinge 6,3%în următorii trei ani când şi numărul mediu de salariaŃi va fi mai mare cu 215.000 persoane. EvoluŃia forŃei de muncă se caracterizează şi prin creşterea populaŃiei active în vârstă de muncă cu aproximativ 540.000 persoane şi a celei ocupate în vârstă de muncă cu aproximativ 615.000 persoane, pe seama scăderii populaŃiei inactive în vârstă de muncă (15-64 ani) în perioada 2007-2013 cu aproximativ 530.000 persoane datorită strategiilor de ocupare a forŃei de muncă. Această evoluŃie va contribui la creşterea ratei de participare în această perioadă cu 4 puncte procentuale ( de la 64,5 în 2006 la 68,5 în 2013), creştere care se va regăsi şi în rata de ocupare a populaŃiei în vârstă de muncă de la 59,6% în 2006 la 64,0% în 2013, datorită politicii fiscale şi a creieri de noi locuri de muncă performante şi durabile Salariu mediu brut va creşte în 2008 cu 25%, a declarat ministrul Economiei şi FinanŃelor, Varujan Vosganian, care a anunŃat şi pentru anul acesta o mărire comparabilă de 21,3%. Ministrul a afirmat că aceste creşteri salariale vor fi principala sursă pentru mărirea pensiilor proiectate de Guvern. Ministrul Economiei a explicat că PIB-ul României se va situa în jurul cifrei de 120 de miliarde de euro, în acest an, şi 135 de miliarde de euro, anul viitor. Calculele FinanŃelor arată că în 2008 vor intra astfel suplimentar, la buget, şase miliarde de euro, din care se poate susŃine creşterea pensiilor. În afara majorărilor salariale, creşterile înregistrate pe sectoarele de turism şi construcŃii, pentru a menŃiona doar câteva dintre zonele dinamice ale economiei, reprezintă şi ele surse de venit care pot juca acelaşi rol. Datorită efectelor cotei unice, salariul mediu net s-a apropiat foarte mult de cel brut în 2005. Conform Institutului NaŃional de Statistică, salariul mediu net pe economie a crescut în 2005, faŃă de 2004, cu 24%. În prezent, salariul mediu net este de 1.012 lei, cu 21,5% mai mare decât cel din mai 2006. Valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu nominal net s-au înregistrat în activităŃile de intermedieri financiare (3.746 de lei), iar cele mai mici, în industria de prelucrare a lemnului şi a produselor din lemn şi plută, cu excepŃia mobilei (594 de lei) (fig. nr. 1).

Page 577: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

577

EvoluŃia salariului mediu brut în perioada 2002 – mai 2007

În 2006 cel mai scăzut nivel al salarului mediu lunar net (656 lei) s-a

înregistrat în judeŃul Covasna cu 24%, mai puŃin decât media pe economie şi la polul opus s-a situat salariul mediu net realizat în Bucureşti (1142 lei), cu 31,9% peste medie pe economie.

Salariul mediu brut în 2002, luna noiembrie, era de 570 de lei noi. Luna noiembrie este cea mai apropiată de adevăr în ceea ce priveşte indicarea creşterii câştigului salarial de la an la an, pentru ca decembrie este "afectată" de primele de sărbători, deci ar avea o relevanŃă mai mică. Până anul acesta, salariul mediu brut a crescut cu peste 10% în fiecare an. Doar din noiembrie anul trecut până în mai anul acesta, salariul brut a crescut cu peste 10%.

Luând în considerare posibilităŃile economiei, dar şi cerinŃele de competitivitate care decurg din concurenŃa existentă pe piaŃa unică europeană, prognoza arată că până în 2013 este posibilă dublarea salarului net, ajungând la 1687 lei în medie pe lună (550 euro) faŃă de cel realizat în 2006 de 247 euro.

Această creştere reprezentând un nivel minim în condiŃiile în care proiecŃia de creştere a Produsului Intern Brut este un scenariu moderat, se va constata îmbunătăŃirea sensibilă a puterii de cumpărare.

În anul 2013 câştigul salarial real va fi mai mare decât în 2006 cu aproape 60%. În anul 2015 salariul mediu net previzionat este de 1000 euro iar în 2020 de 2000 euro.

Dacă avem în vedere că ritmul mediu anual de creştere a salariului real va fi de circa 7% faŃă de o medie în Uniunea Europeană de cel mult 3%, rezultă că în anul 2013 puterea de cumpărare va fi mult mai aproape de media europeană.

Fig. nr. 1. EvoluŃia salariului mediu brut în perioada 2002 – mai 2007

Page 578: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

578

InflaŃia În anul 2004 Institutul NaŃional de Statistică a ajuns pentru prima dată

după 1990 la o rată medie anuală a inflaŃiei sub 10% respectiv 9,3%. În anul 2005 rata inflaŃiei a fost de 8,6% peste pragul superior al intervalului de variaŃie Ńintit de Banca NaŃională a României, iar în anul 2006 acesta a fost de 6,56%. În anul 2005 serviciile au atins cea mai mare creştere de 13,1% (2005/2004), produsele nealimentare au crescut cu 9,8% (2005/2004), în timp ce produsele alimentare au crescut cu 5,7%.

În raportul din 12.02.2008 al Institutului NaŃional de Statistică se arată că nivelul ratei inflaŃiei pe ultimele 12 luni a fost de 7,26%, acesta fiind nivelul maxim al ultimului an şi jumătate.

Indicele preŃului de consum a crescut în martie 2008 cu 0,67% faŃă de luna martie 2007, iar inflaŃia anuală a ajuns la 8,63%, dublu faŃă de luna martie 2007, acesta în condiŃiile în care rata medie anuală a inflaŃiei era prevăzută să fie de 3,5% la sfârşitul anului 2008.

Comisia NaŃională de Prognoză estimează continuarea procesului de reducere a inflaŃiei prin menŃinerea conduitei ferme a politicii monetare şi promovarea unei rate reale pozitive a dobânzilor. În plus, reducerea graduală a creşterii preŃurilor administrate promovarea unei politici salariale prudente şi continuarea reformelor structurale vor menŃine procesul de dezinflaŃie urmând ca după 2019 rata inflaŃiei să scadă sub 3% şi în perioada următoare să se stabilească un prag de 2,5% ca medie anuală.

Acesta va fi posibil dacă se are în vedere perspectiva unei creşteri mai accelerate a productivităŃii muncii în economia românească faŃă de principali săi parteneri externi,în condiŃiile în care România are la dispoziŃie fonduri de aproape 30 miliarde euro pentru perioada 2007-2010.

Împrumuturile şi ratele dobânzilor Scăderea ratelor dobânzilor au putut fundamente împrumuturile şi

sistemele de credite au crescut avantajos pentru clienŃii potenŃiali ai autoturismelor. Accesul mai facil la credite de consum, mai multe oferte financiare şi creşterea puterii de cumpărare facilitează, achiziŃia unei maşini pentru români. Maşini noi din import au fost achiziŃionate prin contracte de leasing, în România în anul 2005 vânzările prin această formă au atins 71.200 unităŃi (33% din vânzările totale) iar în primele luni ale anului 2006 s-au vândut 10.270 unităŃi (34,5% din totalul vânzărilor)

Serviciile – o contribuŃie sporită la creşterea economică Serviciile vor reprezenta, în perioada următoare principalul generator de

valoare adăugată brută la nivelul economiei naŃionale. Cu un ritm mediu anual de 6% în perioada 2007-2013, sectorul terŃiar, reprezintă după construcŃii, cel mai dinamic sector de activitate. Cu o pondere care se situează în jurul a 50% din produsul intern brut şi cu un ritm de creştere susŃinut, sectorul serviciilor va avea, în perioada următoare, cea mai mare contribuŃie la creşterea reală a produsului intern brut, de circa 3 puncte procentuale. În evoluŃia viitoare a sectorului terŃiar accentul se va pune pe dezvoltarea serviciilor moderne, bazate pe cunoaştere –

Page 579: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

579

fiind domenii cu aport sporit de valoare adăugată brută. De asemenea, un rol important îl vor avea serviciile financiar – bancare, turismul (prin valorificarea potenŃialului turistic de care dispune Ńara noastră în multe zone), transportul (acesta beneficiind în perioada următoare, prin fondurile post-aderare de refacerea infrastructurii), dar şi serviciile colective, sociale şi personale etc.

InvestiŃiile şi construcŃiile - factorii principali ai dezvoltării Pentru perioada până în anul 2013 estimăm că reformele structurale, cât şi

noul statut de membru al U.E. vor face din România un mediu investiŃional tot mai atractiv, oferind posibilităŃi de investiŃii în multiple domenii cum sunt: modernizarea aparatului productiv, infrastructura de transport, protecŃia mediului, agricultura şi dezvoltarea rurală etc. Creşterea investiŃiilor va fi susŃinută, în special, de sectorul majoritar privat a cărui pondere a depăşit, în anul 2006, pragul de 70% şi se estimează că în anul 2013 va fi de peste 80% din totalul investiŃiilor. Formarea brută de capital fix estimată, în perioada 2007-2013, la ritm mediu anual de creştere de peste 11,0%, va permite creşterea anuală a ratei de investiŃie cu circa 1,3 puncte procentuale. ConstrucŃiile vor reprezenta, în perioada 2007-2013, cel mai dinamic sector de activitate din economia românească, cu un ritm mediu anual al valorii adăugate brute de circa 11%. Această evoluŃie va conduce la creşterea ponderii acestei ramuri în produsul intern brut, la orizontul anului 2013 construcŃiile vor furniza circa 10% din PIB şi vor susŃine cu aproximativ 1 punct procentuale creşterea reală a acestuia. In perioada următoare accentul se va pune pe construcŃia de locuinŃe, cunoscut fiind deficitul din marile aglomerări urbane, dar şi pe construcŃiile în infrastructură.

ComerŃul exterior - perspective de reducere a deficitului comercial ComerŃul exterior va continua să se dezvolte într-un ritm susŃinut, care va

depăşi ritmul de creştere a PIB. Se aşteaptă, de asemenea, ca în contextul aderării României la UE, orientarea geografică a fluxurilor comerciale să ducă la consolidarea poziŃiei Ńărilor membre UE ca parteneri comerciali principali. Exporturile de bunuri vor creşte, în medie, cu 14,5% pe an, în vreme ce importurile se vor majora cu 13,5%, fapt care va influenŃa în mod pozitiv balanŃa comercială. Dacă în prima parte a intervalului ritmul de creştere al importului va fi superior celui al exportului, începând cu anul 2009, ca urmare a investiŃiilor efectuate, se estimează că ritmul de creştere al exporturilor româneşti să-l devanseze pe cel al importurilor. Astfel, ponderea deficitului comercial în PIB se va stabiliza la circa 13% în perioada 2007-2010, scăzând până la aproximativ 11% în 2013. Totuşi, deficitul balanŃei comerciale îşi va menŃine, în continuare, aportul ridicat la formarea deficitului de cont curent. Ritmul de creştere a exporturilor extra - UE îl va devansa pe cel al exporturilor către Ńările UE, datorită cuceririi de noi pieŃe de desfacere, dar şi consolidării exporturilor în Ńările în care România este deja prezentă ca urmare a creşterii competitivităŃii ofertei de produse. În acelaşi timp se estimează creşterea valorii importurilor provenite din UE peste media pe Ńară, importuri caracterizate de bunuri prelucrate cu tehnologii dezvoltate, în schimb importurile din alte zone se vor majora în ritmuri inferioare, odată cu reducerea gradului de energo şi materialo intensivitate a economiei naŃionale. În perioada

Page 580: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

580

2007- 2013 deficitul contului curent nominal se va majora în ritmuri relativ semnificative, însoŃite însă de reducerea graduală a ponderii acestuia în PIB, până la 8,4% în anul 2013. În ceea ce priveşte evoluŃia balanŃei transferurilor curente se prognozează o creştere nominală relativ moderată, contribuind astfel la atenuarea impactului deficitului comercial şi cel al veniturilor asupra contului curent. În acest context se preconizează o diminuare a ponderii balanŃei transferurilor curente în PIB de la 4,8% în 2007 la 4,1% în 2013. Pe perioada 2007-2013, sursele autonome, negeneratoare de dobânzi vor deŃine circa 60% din PIB, în special pe seama investiŃiilor directe dar şi a transferurilor de capital dinspre UE, iar cele compensatorii de finanŃare a deficitului extern, generatoare de dobânzi, vor reprezenta în medie circa 40% din PIB.

Sectorul auto din România – realizări şi previziuni În domeniul importurilor (inclusiv în sectorul auto) s-au aplicat anumite

taxe numite taxe de import înainte de 1.01.2007, iar după aderarea României la Uniunea Europeană acestea au fost modificate.

Taxa pe valoarea adăugată în România a fost introdusă în baza prevederilor OrdonanŃei de Guvern nr. 3/1992 cu aplicare din 1 iulie 1993. După apariŃia sa OrdonanŃei de Guvern nr. 3/1992 privind taxa pe valoare adăugată a suferit modificări fiind ulterior abrogată prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 17/ 2000 şi modificată ulterior prin Legea nr.345/2002.

Începând cu 15.03.2000 cota taxei pe valoarea adăugată este de 19% iar începând cu intrarea în vigoare a Codului fiscal din 1 ianuarie 2004 s-au mai adus unele modificări.

Deci în România taxa pe valoarea adăugată este de 19%. Taxele vamale de import până în 2007 s-au aplicat pentru autovehiculele

fără certificate EURO1 fiind stabilite la 0,5% din valoarea vamală. Importurile din Uniunea Europeană, EFTA, Albania, Bosnia, Bulgaria, CroaŃia, Israel, Moldova, Macedonia, Serbia şi Turcia sunt scutite de taxe vamale. O rată de 30% s-a aplicat pentru vehiculele care provin din Ńările clauzei naŃiunii celei mai favorizate (MFM - Most Favoured Nation) pentru cele care nu au fost produse în Europa.

Guvernul României a publicat pe data de 23 ianuarie 2008, OrdonanŃa de UrgenŃă care vizează schimbarea taxelor de prima inmatriculare, care se vor numi „Taxe de poluare auto”. Hotărârile acestei ordonanŃe urmează să intre în vigoare începând cu 1 iulie 2008. Accize

În practica fiscală românească, accizele au fost introduse prin Hotărârea Guvernului nr. 779 din 15 noiembrie 1991, cu aplicabilitate din 1 decembrie 1991, iniŃial având un rol complementar impozitului pe circulaŃia mărfurilor. Ulterior a suferit modificări, cele mai importante fiind aduse începând cu 1 ianuarie 2004, odată cu intrarea în vigoare a Codului fiscal.

În 1.04.2005 Guvernul Român a introdus o serie de creşteri ale acestora. Noua taxă de impozitare, indirectă, de 1% este aplicată vehiculelor cu o capacitate cilindrică a motorului sub 1600 cmc. O nouă valoare a maşinii este bazată pe factura prezentată de proprietar. Valoarea unei maşini second este bazată pe

Page 581: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

581

valoarea de administrare, vechimea maşinii şi puterea motorului. În general, valoarea de administrare este mai mică decât actuala valoare de piaŃă.

Impozitul pe venit. La 1.01.2005 Guvernul Român a introdus o taxă unică de 16% atât pentru veniturile personale (persoane fizice) cât şi pentru profiturile corporative care au fost la început taxate du 25% iar cele pe venituri personale au variat între 18 şi 40%.

Programul stimulativ pentru scoaterea din funcŃiune a maşinilor vechi (Rabla).

Începând cu luna aprilie 2005 şi până în noiembrie al aceluiaşi an, , cumpărătorii din România au beneficiat de un discount de 30 milioane lei (1060 dolari SUA) din preŃul unei maşini noi dacă cedează în schimb o maşină uzată care are cel puŃin 12 ani vechime. Guvernul român a alocat pentru acest program 450 miliarde lei (pentru 15.000 maşini)

În anul 2005 şi 2006 prin programul Rabla emisiile de dioxid de carbon au fost reduse cu 700.000 de kilograme şi 29.717 maşini vechi au fost scoase din uz

În anul 2007 temerile ca aderarea la UE ar putea provoca o explozie a importurilor second-hand şi lobby-ul făcut de APIA (AsociaŃia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile) au condus statul român spre o decizie protecŃionistă în domeniul auto. Astfel de la 1 ianuarie 2007 importurile de automobile rulate vor "beneficia" de o nouă taxă de mediu, proportională cu capacitatea cilindrică şi norma de poluare EURO a automobilului. Măsura are dincolo de părerile negative stârnite şi o latură benefică din cauza nivelului înalt de taxare a importurilor auto non-EURO 4, va proteja România de o nouă invazie de automobile foarte vechi şi ieftine, dar şi poluante.

AsociaŃia producătorilor şi importatorilor de autovehicule (APIA) au cerut Guvernului României ca în acest an să aloce sumele necesare pentru înlocuirea a 100.000 de maşini prin programul Rabla. Astfel producătorii şi importatorii de autovehicule ar putea înregistra în 2008 un record de vânzări de 400.000 de unităŃi urmând să profite de pe urma taxei de primă înmatriculare şi a programului Rabla care ar putea fi modificat. În continuare vom analiza fiecare an în parte încercând să previzionăm tendinŃele de dezvoltare a sectorului auto din România şi pentru anul 2008 şi în perspectivă.

Anul 2004 a fost un an de excepŃie deoarece piaŃa auto a crescut cu o treime, s-au realizat vânzări record de peste 180.000 de autovehicule noi din care 145.120 autoturisme.

Un rezumat scurt al sectorului auto din România este prezentat în tabelul nr. 2.

Page 582: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

582

Tab. Nr. 2 România-Rezumat al Sectorului Auto (Autoturisme)

2003 2004 2005 2006 2007 2008 Înregistrări iniŃiale

125,672 168,904 301,538 362,304 439,463 480,000

% modificare faŃă de anul anterior

23,5% 34,4% 78,5% 20,35% 21,1% −0,9%

din care:

Maşini noi 106,763 145,120 215,532 256,364 315,621 400,000

% modificare faŃă de anul anterior

20,2% 35,9% 48,5% 18,9% 23,11% 26,7%

Maşini vechi

18,909 23,784 86,000 106,540 123,842 80,000

% modificare faŃă de anul anterior

45,7% 25,8% 61,6% 23,9% 11,4% −6,4%

Importuri maşini noi

42,144 58,165 102,043 137,252 204,719 280,000

% cerere de maşini

33,5% 34,4% 35,2% 34,5% 49,5% 36,7%

ProducŃie asamblare

75,706 98,997 174,538 201,663 234,103 277,000

% modificare faŃă de anul anterior

16,0% 30,8% 76,3% 15,5% 16,08% 18,3%

Exporturi 9,230 16,985 58,653 80,032 121,866 167,000

Parc (000) 3,088 3,225 3,404 3,617 3,913 4,182

Maşini vechi

81,911 88,145 111,430 120,997 135,817 146,910

Rata de înlocuire

65,2 52,2 38,4 36,2 31,5 35,3

Posesori

Page 583: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

583

maşini Maşini/1000 locuitori

142 149 164 168 182 195

Pe baza bunelor perspective economice care se întrevedeau pentru anul

2004, ne aşteptam atunci la o creştere a pieŃei de autovehicule noi de 16%, ceea ce ar fi reprezentat oricum un rezultat foarte bun. Realitatea anului 2004 a bulversat însă orice prognoze, piaŃa autovehiculelor noi crescând de două ori mai repede decât preconizau analiştii, cu 33,7%. O creştere cu o treime a pieŃei auto este în orice conjunctură un rezultat de excepŃie, dar nu trebuie uitat că această creştere survine după alŃi trei ani de creştere solidă : 2001 cu 8,7%; 2002 cu 22,4%; 2003 cu 20,8%. PiaŃa auto din 2004 a fost de 2,15 ori mai mare decât cea din anul 2000, care a fost, ce-i drept, cel mai slab an de după 1990. Anul 2004 a înregistrat mai multe recorduri pentru piaŃa autovehiculelor noi: - cea mai mare creştere anuală, de 33,7% (precedentul record 24,3% în 1998); - cele mai mari vânzări de autovehicule : 180927 (precedentul record 142476 în

1998) - cele mai mari vânzări de autoturisme : 145120 (precedentul record 115580 în

1998) - cea mai mare creştere de vânzări la autoturismele de producŃie naŃională :

34,6% Rezultate foarte bune s-au înregistrat pe toate segmentele domeniului auto.

Astfel, producŃia naŃională de autoturisme a crescut cu 30,8% iar cea de comerciale uşoare cu 18,9%. Ambii producători majori, Dacia şi Daewoo, au realizat creşteri apreciabile faŃă de anul precedent, iar Daewoo a înregistrat chiar cel mai mare nivel al producŃiei din 1996 încoace, de când produce în România : peste 26000 unităŃi, marea majoritate modelul Matiz. Şi la Dacia creşterea cu o treime a producŃiei faŃă de 2003 e remarcabilă, mai ales în condiŃiile în care a avut loc o schimbare majoră a gamei de produse pe parcursul anului. Exportul a înregistrat de asemenea un progres apreciabil, cu 84%, chiar dacă totalul de aproape 20000 de unităŃi este sub cifrele înregistrate în prima parte a anilor ‘90. Să nu uităm însă că perspectivele de export pentru anii următori sunt apreciabile, modelul Dacia Logan (care e destinat în mare măsură exportului) fiind abia la începutul carierei. PiaŃa auto a crescut echilibrat, astfel că la autoturisme s-au înregistrat creşteri aproape egale atât la cele din import, cât şi la cele din producŃia naŃională. În acest mod, raportul dintre autoturismele naŃionale şi cele din import s-a păstrat aproape neschimbat faŃă de 2003.

PiaŃa auto este în continuare dominată de producătorii naŃionali, desigur pe segmentele de piaŃă pe care activează aceştia : autoturisme şi comerciale uşoare. La autoturisme, 60% din piaŃă este acoperită de producătorii naŃionali (41,2% Dacia şi 18,6% Daewoo), iar la comerciale uşoare 71%. La autoturismele din import, primele două poziŃii în clasament s-au păstrat din 2003 : lider este în continuare Renault, urmat de Skoda. Pentru poziŃiile 3 şi 4 a avut loc o rocadă faŃă de 2003, Peugeot ocupând locul 3 în faŃa lui Volkswagen. Tot o rocadă a avut loc

Page 584: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

584

pentru poziŃiile 5 şi 6, Ford ocupând poziŃia 5 în faŃa lui Opel. EvoluŃii apreciabile au avut Fiat (de pe locul 10 pe 7) şi Chevrolet, care a intrat direct pe locul 9 în primul an al prezenŃei pe piaŃă. Creşteri spectaculoase au înregistrat şi alte mărci din import, chiar dacă nu au ajuns în Top 10: BMW, Hyundai, Mitsubishi, Smart sau Ssangyong au înregistrat fiecare în parte vânzări mai mult decât duble faŃă de 2003.

Anul 2004 a fost fără îndoială anul autoturismelor mici şi medii, atât în ceea ce priveşte cele din import, cât şi cele naŃionale. Creşterile cele mai mari s-au înregistrat la clasele A (mini), B (supermini) şi C (compactă). O creştere apreciabilă s-a înregistrat şi la clasa monovolumelor. Aici însă vânzările sunt încă mici, dar arată orientarea clienŃilor către automobile confortabile şi polivalente. În mod destul de neaşteptat, ponderea motorizărilor Diesel s-a păstrat practic constantă faŃă de anul 2003, la puŃin sub un sfert din piaŃa totală de autoturisme. Aceasta deşi trendul în ultimii ani (în România, dar şi peste tot în Europa) a fost de creştere constantă. La autoturismele din import ponderea chiar a scăzut de la 57,3% la 53,5%, dar a fost compensată de vânzările de Dacia Solenza Diesel (singurul autoturism naŃional cu astfel de motorizare). O menŃiune specială trebuie făcută privitor la piaŃa autovehiculelor comerciale. Acestea au înregistrat o creştere puternică, de 24,2%. Trebuie subliniat aici că în interiorul cifrei medii de mai sus, camioanele de peste 6 tone şi autobuzele au înregistrat creşteri spectaculoase, care sunt o bună reflectare a creşterii activităŃii economice în general, şi a nevoii de transport de marfă şi pasageri în special. În ceea ce priveşte marca Opel, în România s-au vândut 3122 de autoturisme noi şi 202 de autoturisme uşoare ocupând poziŃia a şasea în topul vânzărilor de autoturisme din import cu o variaŃie procentuală faŃă de 2003 de 28,7%. Pe această piaŃă a autoturismelor de import, Opel deŃine în 2004, 5,4% comparativ cu Ford care deŃine 5,8%. Modelul Chevrolet Kalos şi-a făcut apariŃia ca noutate în 2004 cu 1837 unităŃi vândute (3,2% în piaŃă autoturismelor de import), iar modelul Opel Astra cu 1414 unităŃi vândute a cunoscut o creştere procentuală de 155% faŃă de 2003. Ca şi un scurt istoric al penetrării pe piaŃa României a mărcii Opel evidenŃiem faptul că în anul 1997 s-a înfiinŃat în Ńara noastră primul birou de reprezentanŃă al Opel Hungary Distribution LTD. În anul 1998 denumirea a fost schimbată în Opel Southeast Europe LTD. Biroul de reprezentanŃă a coordonat activităŃile de vânzări, marketing şi after sales al mărcii Opel în România. Începând cu anul 2004, odată cu lansarea în România a mărcii Chevrolet, biroul de reprezentanŃă se numeşte General Motors Southeast Europe Ltd. România a fost prima Ńară din Europa care a lansat noile modele GMDAT sub numele de marcă Chevrolet. Sediul biroului de reprezentanŃă GM Southeast Europe România este în Bucureşti la Centrul de business Băneasa, pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti nr. 17-21.

Page 585: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

585

În anul 2005, vânzările de maşini noi au totalizat 256.414 unităŃi, din care autoturisme 215.532 unităŃi (cu o creştere de 48,5% faŃa de anul precedent), ceea ce a demonstrat puterea pieŃei româneşti pentru achiziŃionarea acestor produse. Creşterea vânzărilor care s-au realizat în România coincide cu succesul înregistrat de Dacia Logan şi cu popularitatea crescândă a contractelor de leasing şi a creditelor bancare acordate pentru achiziŃionarea autovehiculelor. Anul 2005 a fost unul de excepŃie pentru întreaga piaŃă auto din România. Unul din motivele principale ale acestei creşteri îl constituie succesul de care s-a bucurat Dacia Logan pe plan intern şi extern şi scăderea dobânzilor la credite auto. Exportul de autoturisme româneşti a înregistrat o creştere de 200%, iar producŃia naŃională a beneficiat de asemenea de o dezvoltare de 60%, se arată în raportul anual dat publicităŃii de AsociaŃia Producătorilor şi Importatorilor de Autoturisme (APIA). PiaŃa auto din România a atins 3,5 miliarde euro în anul 2005 fiind al doilea an de creştere consecutivă.

Opel a înregistrat 5.354 unităŃi vândute în 2005 cu o creştere procentuală de 72,7% faŃă de 2004 şi a ocupat locul 5 faŃă de locul 6 în anul 2004, în topul vânzărilor autoturismelor import ocupând fosta poziŃie a lui Ford care a coborât pe locul 6 în anul 2005. Modelele Chevrolet Kalos au atins 3.590 unităŃi vândute cu o creştere de 95,4% faŃă de anul 2004, ocupând o cotă de piaŃă de 4,7% iar Opel 5,3% pe piaŃa autoturismelor de import pe anul 2005. Deşi pentru anul 2006 previziunile au fost destul de rezervate în ceea ce priveşte vânzările şi producŃia de autovehicule în România, realizările au contracarat prin cifrele care relevă rezultate satisfăcătoare (peste previziuni). Astfel vânzările de autovehicule noi au totalizat în anul 2006 297.162 unităŃi faŃă de 256.414 unităŃi în 2005 cu o creştere de 15,9% din care 256.364 unităŃi au fost autoturisme faŃă de 215.532 unităŃi în 2005 cu o creştere de 18,9%. Aceste realizări sunt relevante în condiŃiile în care Standard&Poor’s previzionează pentru România pentru anul 2005un volum de vânzări de doar 199.777 autoturisme din import (un plus de 56.587 unităŃi autoturisme faŃă de această previziune). ProducŃia internă a fost de 213.597 unităŃi în anul 2006 cu o creştere de 9,6% faŃă de anul 2005 din care 201.663 autoturisme (cu o creştere de 15,5% faŃă de anul 2005) şi 8 autobuze în condiŃiile în care în anul 2005 nu s-a fabricat nici unul. La export au fost înregistrate 80.478 unităŃi cu o creştere de 37% faŃă de anul 2005 din care autoturisme 80.032 cu o creştere de 36,4% faŃă de 2005. În topul vânzărilor pe mărci, Dacia şi-a menŃinut primul loc cu 96.037 unităŃi vândute, urmate de Renault cu 21.395 unităŃi vândute, Skoda cu 20.541 de unităŃi vândute şi Volkswagen cu 15.004 unităŃi vândute. Opel şi-a menŃinut locul cinci cu 11.153 unităŃi vândute având o creştere de 4,4% faŃă de anul 2005. În topul vânzărilor de autoturisme import Opel a ajuns pe locul patru faŃă de locul cinci avut în anul 2005 cu 11.153 unităŃi vândute, creşterea fiind de 106,9% faŃă de anul 2005. Astfel, ocupă un procent de 8,1% cotă de piaŃă în

Page 586: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

586

autoturismele de import alături de Chevrolet care este tot marcă General Motors cu o cotă de 5,5%. Încă din primele trei luni ale anului 2006 s-au observat creşteri ale vânzărilor pentru Opel de 138% faŃă de perioada similară a anului 2005, una dintre cele mai mari creşteri înregistrate de o marcă auto din România. Cota de piaŃă a mărcii Opel a crescut de la 1,4% în trimestrul I al anului 2005 la 4% în trimestrul I al anului 2006. La această evoluŃie au contribuit, în mare parte, modelele Astra Classic cu un total de 1.040 de unităŃi şi o creştere de 155% faŃă de aceeaşi perioadă a anului trecut, noul Astra şi Corsa cu creşteri de 231%, respectiv 216%. Cele 2.322 unităŃi vândute în trimestrul I al anului 2006, dintre care 2.169 autoturisme, poziŃionează Opel pe locul patru în topul mărcilor de autoturisme din import. La sfârşitul anului 2006 şi-a păstrat acest loc. PrezenŃa dealerilor a avut o importanŃă deosebită, creşterea acestora fiind de la 7 dealeri în 1998 la 21 dealeri în anul 2005, iar în anul 2006 – 123 de agenŃii de vânzare a automobilelor vindeau şi marca Opel, Chevrolet, Saab precum şi alte mărci General Motors. Biroul de reprezentanŃă Opel din Bucureşti a avut în anul 2005, 13 angajaŃi, iar în anul 2006, 15 angajaŃi. În tabelul nr. 3 sunt prezentate vânzările de mărci General Motors în România pentru anul 2005 şi 2006

Tabelul nr. 3. Vânzări mărci GM în România

U.M. 2005 2006 Opel/Vauxhall UnităŃi 5.391 11.153 Saab UnităŃi 80 86 Chevrolet UnităŃi 4.795 7.609 Alte GM UnităŃi 30 25 Total GM UnităŃi 10.296 18.873 Total vânzări UnităŃi 215.532 256.364 Cota de piaŃă GM

% 4,8 7,4

În privinŃa autoturismelor second-hand aduse pe piaŃa României în anul 2006, firmele Opel şi Volkswagen şi-au impus modelele fiind aduse 15.800 autovehicule Volkswagen în primele 9 luni din anul 2006, din care 88% pe diesel şi 12.300 autovehicule Opel, din care 78% pe diesel. Ford a atins 6.384 unităŃi iar din modelele Audi aduse 93% au fost pe diesel. La polul opus din modelele Fiat doar o treime au avut motorizare diesel. La autoturismele din import noi, 53,9% au fost diesel iar la cele autohtone doar 5,4%. PiaŃa auto în anul 2007 în România s-a remarcat din nou prin creşteri explozive importându-se 248.909 autovehicule cu o creştere de 49,6% faŃă de anul 2006, din care 204.719 autoturisme, cu o creştere de 49,2% faŃă de anul 2006, iar autobuze 3.227 cu o creştere de 18,6% faŃă de anul 2006. ProducŃia internă a fost de 241.712 autovehicule în 2007 cu o creştere de 13,2% faŃă de anul 2006, din care autoturisme 234.103 unităŃi cu o creştere de

Page 587: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

587

16,1% faŃă de anul 2006. Volumul de vânzări în anul 2007 a fost de 4 ori mai mare decât în 2001. Pe segmente de clasă, clasa C a realizat o cotă de 56,6% din piaŃă iar clasele SUV şi Monovolum o cotă de 5,9% respectiv 1,1% . La vânzările din import proporŃia în funcŃie de motorizări a fost aproape egală , 51,7% benzină şi 48,3% diesel. În clasamentul mărcilor de import Opel îşi menŃine locul patru cu 19.297 unităŃi vândute, cota de piaŃă fiind de 8,8% cu o creştere de 73% faŃă de anul 2006. Topul pe modele al autoturismelor din import noi, arată menŃinerea modelelor Renault Clio şi Megane cu 16.183 unităŃi, respectiv 11.917 unităŃi dar şi un loc trei al modelului Opel Astra Classic cu 9.512 unităŃi vândute (creştere de 55,9% faŃă de anul 2006) urmat îndeaproape de Chevrolet Aveo cu 8.627 unităŃi vândute (creştere de 83,5%). Factorii care au contribuit la creşterea pieŃei sunt: - creşterea cu circa 20% a veniturilor populaŃiei; - aprecierea leului a dus la scăderea preŃurilor la automobile; - promoŃiile substanŃiale ale distribuitorilor de autovehicule; - investiŃiile importatorilor şi producătorilor în puncte noi de vânzare şi service. Firmele Volkswagen şi Opel conduc mai departe la cota de piaŃă a autoturismelor rulate 30%, respectiv 22%, şi deşi restricŃiile privind taxa de primă înmatriculare au fost mediatizate atât de mult, numărul autoturismelor înmatriculate rulate în 2007 a fost mai mare cu 4,6% faŃă de anul 2006. În Polonia numărul de vehicule înmatriculate cu o vechime de peste 10 ani a crescut cu 50% în anul 2007 faŃă de România care a realizat 1%. Anul 2007 reprezintă un an în care piaŃa României a fost remarcată de corporaŃia General Motors care îşi propune să investească pentru a dezvolta un centru de producŃie aproape de Cluj, lângă ansamblul Nokia.

General Motors, cel mai mare producător american de autovehicule urmăreşte paşii realizaŃi de Ford şi Renault prin planificarea unei investiŃii de aproximativ 500 milioane euro în baza de producŃie a modelelor Opel. Factorii principali care au dus la această decizie de realizare a investiŃiei sunt aceeaşi luaŃi în considerare de Ford şi Renault, care au dus la realizarea de investiŃii conduse de principalii lor furnizori care şi-au demarat afaceri în România. AlŃi factori care au determinat producătorul american să se implice pe piaŃa Europei de Est, şi în particular în România, au fost rata creşterii economice pozitivă, o creştere a cererii de autovehicule pe piaŃă şi un nivel de securitate datorită prezenŃei bazelor militare americane la ConstanŃa. Previziunile pentru 2008 sunt destul de rezervate, cel puŃin din două motive: incertitudinile privind noua taxă de primă înmatriculare (care ar putea duce la ascensiunea importurilor second-hand în detrimentul automobilelor noi) şi primelor semnale saturaŃie care vin de pe piaŃă. Chiar şi în aceste condiŃii, părerea unanimă a principalilor actori de pe piaŃă este că 2008 va consemna, la final, o creştere a vânzărilor cu maxim 10%, până la cel mult 400.000 de unităŃi.

Page 588: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

588

ReprezentanŃii APIS au declarat că această creştere ar putea fi chiar mai mică, de cel mult 5%. După mulŃi ani în care rata de creştere era cu două cifre, iată că acum se vorbeşte de creşteri cu o singură cifră, aşa cum se întâmplă pe pieŃele mature. Să fim bine înŃeleşi: asta nu înseamnă că România ar fi deja o piaŃă matură. Dar semnul este, chiar şi aşa, unul de ... normalitate. Interesant de urmărit va fi, în 2008 să vedem primirea de care va avea parte cel de-al doilea model Dacia din noua „eră Renault”, Sandero, un automobil ceva mai rafinat, dar şi mai scump decât popularul Logan. Statisticile AsociaŃiei Europene a Producătorilor de Automobile (ACEA) arată că în România în primul trimestru al anului 2008 au fost înmatriculate aproape 80.000 de autoturisme noi. Aceasta reprezintă o creştere de 23,6% faŃă de aceeaşi perioadă a anului trecut (de la 59.910 la 74.028 unităŃi). Mai mult, România ocupă al doilea loc în Europa din punct de vedere al ratei de creştere a înmatriculărilor de automobile noi pe primul trimestru din 2008, iar la totalul de automobile noi înmatriculate în România se află pe locul 12. Cele mai mari pieŃe naŃionale din Europa continuă să fie Germania, Marea Britanie şi Italia care au totalizat în primul trimestru din acest an două milioane de înmatriculări de automobile noi.

BIBLIOGRAFIE

***, Revista de Marketing Business, noiembrie 1991 ***, Legea nr. 90/20.04.1998 pentru aprobarea OrdonanŃei Guvernului nr.

51/1997, publicată în Monitorul Oficial Nr. 170/30.04.1998 ***, Legea nr. 99/26.05.1999 privind unele măsuri pentru accelerarea

reformei (Lege prin care s-au adus modificări la OG Nr. 51/1997) ***, Legea nr. 571/2003 de aprobare a Codului Fiscal, publicată în

Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003 ***, Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.

571/2003 privind Codul Fiscal publicată în Monitorul Oficial nr. 662/1.08.2006 ***, Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, publicată în

Monitorul Oficial nr. 371 din 1 iunie 2002 ***, OrdonanŃa nr. 51 din 28.08.1997 privind operaŃiunile de leasing şi

societăŃile de leasing, publicată în Monitorul Oficial nr. 224/30.08.1997 ***, OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe

valoarea adăugată, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 113 din 15 martie 2000

***, OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 38 din 24 mai 2006 privind reluarea pentru anul 2006 a Programului de stimulare a înnoirii Parcului naŃional auto, publicată în Monitorul Oficial nr. 474 din 1 iunie 2006

***, GM Europe Product Range, General Motors Europe AG Brand Communications, P.O. Box Zurich Switzerland 2004

Page 589: Universitate de Stiinte Economice Arad - Vol-II

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea. II

589

***, General Motors Corporations 2005, Anual Report, Detroit MI 48265-3000

***. GM Europe Communications P.O. Box CH-8152 Glattbrugg, Zürich, ElveŃia

***, DicŃionar de economie politică, Editura Politică Bucureşti, 1974 http://www.opel.ro/opel_magazin_Romania_nr1_2006 pdf http://gmeurope.com/awards http://www.sfin.ro/articol6469/prapastia_dintre_romania_si_tarile_ve http://www.ro.vikipedid.org/wiki/Istoricul_Produsului_intern_Brut_al_Ro

m http://www.ov.ro/presa/integrare www.gmeurope.com http://www.auto.ro/auto_economie/vqnzarile_de_masini_noi_au_crescut http://www.socrates.gm.com/web/ab2/vision.htm http://www.autoclick.ro/utile_calculator_taxe_auto_mediu.html http://www.opel.com/english/sun/history/history/html http://www.gmeurope.com/country/gm_romania_history.ro.htm http://www.zf.ro/articol_137986/general_motors_considers_romania_for_p

lant.html