1

UNIVERSITATEA DE ŞTIINłE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

NAGY ÁGNES

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

CERCETĂRI PRIVIND ETIOPATOGENEZA, IMUNODIAGNOSTICUL,

STRATEGIA TERAPEUTICĂ ŞI PROFILACTICĂ ÎN DERMATITA

ALERGICĂ LA ÎNłEPĂTURA DE PURICE LA CÂINE ŞI PISICĂ

CONDUCĂTOR ŞTIINłIFIC

PROF. UNIV. DR. Alexandru Pop

Cluj-Napoca

2009

2

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIUL CERCETAT

Puricele este cel mai comun ectoparazit la animalele de companie, dependent de gazdă datorită particularităŃii de hrănire cu sânge, având o cuticulă permeabilă pentru lipide iar datorită celei de a treia perechi de membre foarte bine dezvoltată fiind adaptat săriturilor (Krämer şi col. 2001).

Cele mai prevalente specii de purice la câine şi pisică atât în România cât şi pe plan mondial sunt: Ctenocephalides felis felis şi Ctenocephalides canis. Speciile de purice care parazitează la câine şi pisică îşi pot exercita rolul patogen direct prin producerea unor dermatite (iritative sau alergice) la gazdă precum şi indirect prin transmiterea unor agenŃi patogeni la animalul gazdă (Rinaldi şi col. 2007).

C.f. felis şi C. canis joacă un rol important în transmiterea unui spectru larg de boli. S-a semnalat implicarea lor în transmiterea lui Dipylidum caninum de la câine la om, precum şi transmiterea următoarelor boli infecŃioase de la mamifere la om:

- bacteriene: infecŃia cu Bartonella haenselae, Rickettsia spp., Yersinia pestis - virale: encefalita virală, coriomeningita limfocitară.

În cele mai multe Ńări ale lumii, Ctenocephalides felis felis este incriminat ca cel mai frecvent agent etiologic al dermatitei alergice la înŃepătura de purici la câine şi pisică. În etiopatogeneza DAIP-ului mai este implicat în acelaşi timp şi C. canis, precum şi Pulex iritans dar într- un procent mai mic (Cosoroabă, 2000).

Antigenele salivare ale puricelui se găsesc în glandele salivare şi nu conŃin proteine, ci o moleculă cu greutate moleculară mai mică de 10000 de daltoni, care se combină cu colagenul dermic pentru a induce reacŃia de hipersensibilizare. Această haptenă este o componentă normală a salivei, la cele mai multe specii de purici, ceea ce explică reacŃiile încrucişate între C. felis, C. canis, Pulex irritans (Solcan şi col, 2003).

Dermatita alergică (de hipersensibilizare) la înŃepătura de purici (DAIP) este o dermatită pruriginoasă, eritemo- papulară prezentă la câini şi pisici, apărută în urma sensibilizării cu alergeni produşi de purici, constituind unul din principalele motive care conduce la solicitarea unei consultaŃii în practica dermatologică medical veterinară. (Scott şi col, 2001).

În forma clasică de DAIP leziunile se concentrează pe o arie triunghiulară în regiunea dorso-lombo-sacrală, corespunzând locului de populare frecventă a puricilor pe corpul animalelor. Astfel, cuprind faŃa internă a coapsei, coada, abdomenul inferior, regiunea inghinală şi partea cranială a antebraŃului, la baza urechii şi în jurul anusului (Rhodes, 2002).

Diagnosticul pozitiv se stabileşte pe baza anamnezei, a examenului clinic şi a evidenŃierii puricilor (sau fecalelor acestora) la nivelul suprafeŃei cutanate. DispariŃia leziunilor odată cu excluderea puricilor de pe pacient şi din mediu este aspectul cel mai

3

important, care confirmă diagnosticul pozitiv de DAIP (Jasmin, 2002). Eliminarea suspiciunii altor dermatite alergice precum şi rezultatele examenelor

complementare (IDT, serologie) contribuie în aceeaşi măsură la precizarea diagnosticului etiologic (Guaguère şi col, 2008).

Terapia dermatitei alergice la înŃepătura de purice include: tratamentul simptomatic al pruritului, controlul puricilor atât pe animal cât şi în mediul lui de viaŃă, tratarea complicaŃiilor (infecŃii bacteriene şi levurice) şi imunoterapia (desensibilizarea, vaccin) (Karsai şi col. 1999).

Se recomandă ca strategia terapeutică şi profilactică să fie particularizată pentru fiecare caz în parte, Ńinându-se cont de starea clinică a pacientului cât şi de posibilităŃile proprietarului (în special financiare). Un tratament eficient nu constă într-un protocol sofisticat sau în utilizarea de produse noi şi/sau scumpe, ci în aplicarea corectă a acestora în funcŃie de ciclul biologic al puricilor şi Ńinând cont de particularităŃile substanŃelor alese (Mircean şi Cozma, 2007).

II. CERCETĂRI PROPRII

Partea de cercetări proprii este divizat în cele 4 capitole principale şi 4 subcapitole

cuprinzând un număr de 6 studii mari. Pentru o mai bună structurare şi înŃelegere a subiectului abordat s-a urmărit relatia cauză- efect şi soluŃionare. Astfel primul studiu cuprinde cercetări epidemiologice cu privire la frecvenŃa şi prevalenŃa infestaŃiei cu purici şi a diferitelor dermatopatii alergice la câine şi pisică cu scopul evidenŃierii importanŃei acestor afecŃiuni în practica medical veterinară a animalelor de companie.

DAIP-ul este declanşat consecutiv inoculării antigenelor salivare în timpul înŃepăturilor la câini şi pisici infestate cu purici. Din acest motiv cel de al doilea studiu vast s-a concentrat asupra infestaŃiei cu purici, prevalenŃa diferitelor specii de purici la câine şi pisică precum şi la implicarea acestora în sănătatea animalelor infestate.

Studiul morfologic prin SEM a celor mai frecvente două specii de purice, respectiv Ctenocephalides felis felis şi Ctenocephalides canis a fost efectuat cu scopul unei analize morfologice, tridimensionale şi cu o descrierea amănunŃită şi comparativă a celor două specii de purice.

Deşi de cele mai multe ori diagnosticul DAIP se pune prin coroborarea datelor anamnetice, clinice şi pe baza reactivităŃii la tratament în Cap. 4 s-a încercat aplicarea unor metode noi de diagnostic imunologic în dermatopatiile alergice la câine şi pisică. Testul intradermic efectuat printre altele şi cu extract total de Ctenocephalides spp. şi testul alergologic in vitro ajută foarte mult la precizarea diagnosticului dermatologic definitiv atât la câine cât şi la pisică.

Ultimul capitol cuprinde două studii mai mici: primul constând în testarea unui produs pe bază de piretroide cu o aplicabilitate foarte bună în tratamentul infestaŃiei cu purici şi a DAIP-ului la câine iar în cel de al doilea studiu s-a testat eficacitatea unei terapi de desensibilizare la câini suferinzi de dermatita atopică.

4

Obiectivele lucrării

Prima parte a tezei constituie o sinteză a celor mai recente date din literatura de specialitate despre infestaŃia cu purici şi despre dermatita alergică la înŃepătura de purice la câine şi pisică: etiopatogeneză, diagnostic şi aspecte de strategie terapeutică şi profilactică ale acestor afecŃiuni.

Primul studiu epidemiologic a avut ca obiective evaluarea frecvenŃei şi prevalenŃei infestaŃiilor cu purici la câine şi pisică precum şi determinarea incidenŃei globale a cazurilor de DAIP, DAT şi a altor dermatopatii la câini şi pisici consultate. Cercetările calitative şi cantitative asupra populaŃiei de purici de la câini şi pisici au fost întreprinse cu scopul evaluării nivelului de infestare a câinilor şi pisicilor cu purici şi a densităŃii populaŃiei acestora pe corpul animalelor infestate din zone diferite ale Transilvaniei şi din oraşul Lisabona. În acelaşi timp s-a urmărit stabilirea influenŃei habitatului animalelor asupra nivelului de infestare cu purici, stabilirea prevalenŃei speciilor de purice la câine şi pisică, stabilirea variaŃiei numărului de purici în funcŃie de habitat şi de sezon şi identificarea eventualelor dermatopatii având drept cauză primară infestaŃia cu purici. Scopul diagnosticului alergologic nu este de a confirma un diagnostic de DAIP, DAT, DHA sau o asocierea între acestea ci de a putea face o alegere terapeutică corectă (evitarea alergenului: purici şi alte insecte, polen, mucegaiuri, alergeni alimentari, alimentaŃie hipoalergenică, imunoterapie, doar tratament simptomatologic). De aceea în cel de al patrulea studiu din cadrul acestei teze ne-am preocupat cu aplicabilitatea testului intradermic, al celui serologic şi histopatologic ca şi examene paraclinice uzuale în diagnosticul diferenŃial a DAIP de alte dermatopatii alergice la câine şi pisică. S-a încercat stabilirea eventualelor corelaŃii între starea de sănătate a câinilor şi rezultatele testului intradermic, serologic şi histopatologic precum şi eventualele corelaŃii între prezenŃa puricilor pe animale, localizarea diferitelor leziuni şi rezultatele testelor intradermic şi serologic

În ultimul studiu au fost intreprinse două studii mai mici: primul a avut ca şi scop evaluarea eficacităŃii antiectoparazitare a noii molecule de permetrină, conŃinută de pipeta EXspot spot on iar cel de al doilea studiu a testat eficacitatea soluŃiilor de desensibilizare (Spectrum Laboratories) la câini cu dermatită atopică cu sau fără reactivitate serică la antigenul de purice precum a urmărit şi momentul de instalare a toleranŃei imunologice la aceşti câini.

Cercetările s-au desfăşurat în cadrul următoarelor universităŃi precum şi în cadrul unor unităŃi medical veterinare private de animale de companie:

• Universitatea de ŞtiinŃe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Romania: elaborarea metodologiei, identificarea morfologică cu încadrarea taxonomică a puricilor şi evaluarea histopatologică a probelor de piele;

• Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Biologie, Centrul de Electronomicroscopie: analiza SEM a speciilor de purice;

5

• Universitatea Tehnică din Lisabona, Portugalia: însuşirea şi practicarea tehnicilor de imunodiagnostic (IDT, test serologic);

• Cabinete medical veterinare din judeŃele: Cluj, Mureş, Oradea şi Sibiu: recoltarea probelor biologice, efectuarea tehnicilor de imunodiagnostic la pacienŃi suferinzi de dermatopatii alergice şi efectuarea terapiei de desensibilizare la câini cu dermatită atopică.

CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE PRIVIND PREVALENłA INFESTAłIEI CU

PURICI ŞI A DERMATITELOR ALERGICE LA CÂINE ŞI PISICĂ

Studiul de faŃă a avut scopul să evalueze frecvenŃa şi prevalenŃa infestaŃiilor cu purici şi a diferitelor dermatopatii alergice la câine şi pisică. Datele epidemiologice au fost obŃinute prin sinteza rezultatelor a mai multor studii efectuate pe o perioadă de 3 ani şi 3 luni, între octombrie 2004 şi decembrie 2008, cuprinzând şase zone de lucru.

Metodele de lucru au cuprins mai multe etape: examinare clinică şi dermatologică completă, recoltarea diferitelor probe biologice pentru examene complementare: imediate şi specifice.

Rezultate. Studiile efectuate cu scopul elaborării prezentei teze de doctorat includ un lot experimental format dintr-un număr total de 405 câini şi 123 pisici consultaŃi, diagnosticaŃi şi trataŃi din patru judeŃe ale României respectiv judeŃele: Bihor, Cluj, Mureş şi Sibiu şi din oraşul Lisabona cu împrejurimi.

InfestaŃia cu purici la câini a avut o prevalenŃă de 77,5 % urmată de dermatita atopică cu un procent de 32,6% şi de dermatita alergică la înŃepătura de purice cu o frecvenŃă de 67/405. 53/405 de câini au fost afectaŃi de dermatita iritativă la înŃepătura de purice cu o prevalenŃă de 13,1% iar dermatita de hipersensibilizare alimentară (DHA) a fost diagnosticată la doar 10/405 câini.

PrevalenŃa diferitelor dermatopatii şi a infestaŃiei cu purici la pisici a avut aproximativ aceleaşi valori ca şi la câini şi anume: la un număr de 68/123 (54,5%) pisici a fost prezentă infestaŃia cu purici, urmată de DAT cu o frecvenŃă de 37 pisici (30,1%) şi apoi de DAIP cu o prevalenŃă de 25,2%. La 16 pisici a fost diagnosticată DIIP-ul cu o prevalenŃă de 13,1% exact ca şi la câini iar dermatita de hipersensibilizare alimentară a fost diagnosticată la doar 5/123 pisici cu o prevalenŃă de 4,1%.

PrevalenŃa cea mai mare (19,7%) DAIP-ului a fost înregistrată la grupul de câini în vârstă de peste 5 ani (n=26/132). Există o diferenŃă statistic semnificativă (p<0,001) între cele trei habitate în ceea ce priveşte infestaŃia cu purici la câini, respectiv câinii sunt 100% infestaŃi în mediul rural, 77,6 % în mediul suburban şi 77,0% în mediul urban.

CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE PRIVIND SPECIILE DE PURICE DE LA

6

CÂINE ŞI PISICĂ DIN CENTRUL TRANSILVANIEI ŞI DIN LISABONA

Cel de al doilea mare studiu epidemiologic a avut ca scop evaluarea nivelului de infestare a câinilor şi pisicilor cu purici şi a densităŃii populaŃiei acestora pe corpul animalelor infestate din zone diferite ale Transilvaniei şi din oraşul Lisabona, stabilirea influenŃei habitatului animalelor asupra nivelului de infestare cu purici precum şi stabilirea prevalenŃei speciilor de purice la câine şi pisică. Obiectivele acestui studiu au fost realizate prin recoltarea de probe biologice, în perioada octombrie 2004 şi noiembrie 2008, de la câini şi pisici din cele 6 zone de lucru.

Metoda de lucru pentru o examinare minuŃioasă a pacienŃilor şi pentru o colectare cât mai sigură şi eficientă a diferitelor specii de purice din blana animalelor a respectat următoarele etape: -examenul macroscop al pielii cu ochiul liber şi cu ajutorul unei lupe pentru evidenŃierea eventualelor leziuni ale pielii, purici, fecale de purici, diferite forme evolutive (ouă, larve, nimfe) şi alŃi paraziŃi (căpuşe, păduchi) şi pieptănarea blănii animalelor, după metoda Zakson şi col. (1995), cu ajutorul piaptănului de purice, începând de la baza urechii prin regiunea dorso-lombo-sacrală, inclusiv regiunea cozii, axial şi a abdomenului inferior timp de minimum 10 minute.

Rezultate. InfestaŃia cu purici fost diagnosticată la un număr de 314 câini (77,53%) şi 68 de pisici (55,28%) din număr total de 405 de câini şi 123 de pisici examinate. Există o diferenŃă statistic semnificativă (p<0.001) între numărul câinilor şi pisicilor cu nivel mediu de infestare faŃă de cei cu un nivel mic de infestare, cei mai mulŃi câini şi pisici au avut pe corpul lor doar maximum 5 purici. Numărul mai scăzut a puricilor pe corpul câinilor cu blană lungă poate fi explicat prin faptul că pieptănarea cu piaptănul de purice foarte fin folosit cu scopul prinderii puricilor este îngreunată de lungimea blănii. Numărul câinilor infestaŃi cu purici a fost semnificativ mai mare (p<0.01) în mediul suburban reprezentat de câini crescuŃi şi ŃinuŃi afară, liberi în diferite curŃi şi grădini faŃă de câinii din case şi apartamente şi mai ales faŃă de mediul rural.

Indicatorul densităŃii populaŃionale a puricilor în funcŃie de gazdă se poate calcula după formula prezentată de Cabrita (2004). Luând în considerare faptul că de la cei 314 câini infestaŃi s-a colectat un număr total de 1575 de purici indicele pulicid global la câini este egal cu:

nr. total purici/ nr. animale infestate = sifonapteri pe gazdă 1575/314 = 5, 01 purici pe câine

De la grupul de 68 de pisici infestate natural cu purici s- a recoltat un număr total de 270 de purici astfel indicele pulicid global este egal cu:

270/68 = 3,97 purici pe pisică InfestaŃia naturală cu purici la grupul de pisici a fost provocată de cele două specii de purice majore de la câini şi anume: de C f. felis care a avut o prevalenŃă de 48,8% şi de C. canis cu o prevalenŃă de doar 6,5%. C. f. felis a fost cea mai frecventă specie de purice şi a fost găsită la un număr de 210/314 câini având o prevalenŃă de 52%, urmat de C.canis la un număr de 88/314 câini cu o prevalenŃă de 21,8% şi de P. irritans la 19/314 câini cu o prevalenŃă de 4,7% iar specia E.

7

gallinaceae a avut un singur reprezentant. De la 236/314 de câini (75,1%) cei mai mulŃi purici s-au colectat din regiunea dorso-lombo-sacrală şi perineală, iar la pisici din zona capului şi gâtului înregistrând o prevalenŃă de 55,9%. Valoare coeficientului de corelaŃie fost egală cu r=0,45095 ceea ce dovedeşte existenŃa unei corelaŃii acceptabile între prezenŃa puricilor pe câini şi a leziunilor primare şi secundare care apar mai ales în regiunile frecvent populate de purici. Din numărul total de 68/123 pisici infestate mai mult de jumătate dintre acestea şi anume 61,8% dintre animale au prezentat diferite leziuni primare şi secundare în mai multe regiuni corporale.

STUDIUL MORFOLOGIC AL SPECIILOR DE PURICE DIN GENUL CTENOCEPHALIDES SPP. PRIN ELECTRONOMICROSCOPIE

Scopul acestui studiu a fost efectuarea unei analize morfologice, tridimensionale, cu descrierea amănunŃită şi comparativă a celor două specii de purice, Ctenocephalides canis şi Ctenocephalides felis felis.

Probele de Ctenocephalides felis felis şi Ctenocephalides canis au fost pregătite pentru examinare prin parcurgerea următoarelor etape:

• Uscare la punct critic, efectuată în cazul insectelor cu corp chitinos • Evaporare prin vacuum • Acoperirea probelor cu metal (argint ) Rezultate. Puricii sunt insecte fără aripi, cu un corp compresat lateral, dimensiunile

cuprinse între 1,5 - 8 mm lungime (femela fiind mai mare decât masculul) şi format din trei segmente: cap, torace şi abdomen iar pe faŃa ventrală a toracelui se găsesc trei perechi de membre.

Ctenocephalides felis felis: are capul cel mai alungit dintre speciile acestui gen şi de cel puŃin două ori mai lung decât larg, cu o frunte convexă şi cu multe crestături. La nivelul ctenidiei genale care este formată din 8 spini pe fiecare parte, primul spin este egal cu al doilea (lungime ≈ 150µm), iar la nivelul ctenidiei protoracice are unul sau doi spini în plus faŃă de Ctenocephalides canis.

Puncte de diferenŃiere între specii există pe marginea dorsală a tibiei posterioare (lungime ≈ 500µm), mai ales de la nivelul celei de al treia perechi de membre. În această zonă se găsesc 4 până la 5 crestături pentru Ńepi iar între crestătura postmediană şi cea apicală se găseşte un singur spin.

Ctenocephalides canis: are capul mai rotunjit decât C f. felis şi mai lat decât lung. Fosele antenare au margini mai lărgite faŃă de cele de la C. f felis. Ctenidia genală este formată din 7- 8 spini (lungimea (≈ 67µm) iar primul spin este mai scurt (≈ 100µm) decât cel de al doilea (≈ 135µm). Palpii labiali sunt mai lungi decât cei maxilari. Ctenidia protoracică are unul sau doi spini mai puŃini faŃă de C. f. felis. C canis are pe tot corpul mai puŃini spini şi mai fini decât C. f. Felis. Tibia posterioară (lungime ≈ 550µm) este mai lungă decât la C. f. felis de la toate cele trei perechi de membre, având 6 până la 8 crestături pentru Ńepi iar între crestătura postmediană şi cea apicală se găsesc două seturi de spini cu

8

lungimea cuprinsă între ≈ 70 - 100 µm. DiferenŃierea sexelor în cadrul genului Ctenocephalides spp. se bazează pe aspectele

ultimului segment abdominal. La mascul organul copulator este reprezentat de un proces larg numit şi clasper,

situat postero-ventral cu o lungime de ≈ 176 µm şi lăŃime de ≈ 81µm, având suprafaŃa acoperită cu 8-10 spini puternici la C. f. felis şi 9-14 spini la C. canis. La femele, atât faŃa dorsală cât şi cea ventrală a ultimului segment abdominal este convexă şi acoperită cu câte 8- 9 spini puternici, pe când la mascul, faŃa dorsală este aproape plată, iar cea ventrală mult încurbată. În plus, masculul prezintă un aparat copulator complex, situat postero-ventral.

VALOAREA DE DIAGNOSTIC A TESTELOR INTRADERMIC ŞI SEROLOGIC ŞI

A EXAMENULUI HISTOPATOLOGIC ÎN DIAGNOSTICUL DAIP

Obiective urmărite: studiul incidenŃei dermatitei alergice la înŃepătura de purice asociată sau nu cu alte dermatopatii alergice la câine şi pisică, aplicabilitatea testului intradermic, al celui serologic şi histopatologic ca şi examene paraclinice uzuale în diagnosticul diferenŃial a DAIP de alte dermatopatii alergice la câine şi pisică şi stabilirea unor corelaŃii între localizarea diferitelor leziuni şi rezultatele testelor intradermic şi serologic.

În perioada octombrie 2004- decembrie 2008 în cele şase zone de lucru prezentate în CAP. 2., au fost examinaŃi un număr total de 405 câini şi 123 pisici din care s-au selectat un număr de 76 câini şi 17 pisici cu diferite leziuni care sugerau evoluŃia unor dermatopatii alergice.

Studiul prezentat în acest capitol se referă la cei 76 câini la care s-a efectuat testul intradermic, la cei 17 câini care au fost examinaŃi histopatologic precum şi la cele 17 pisici testate doar intradermic cu scopul stabilirii unui diagnostic dermatologic. Testul serologic a fost efectuat doar la un număr de 20 de câini din cei 76 cu diferite leziuni primare şi secundare.

Rezultate. Cel mai mare număr de câini (n=31), statitistic semnificativ (p<0,001) a manifestat semnele clinice doar odată pe an începând cu debutul sezonului cald şi creşterea riscului de infestare cu purici. FrecvenŃa statistic semnificativă mai mare (p<0,001) a avut pruritul de intensitate medie care a fost observat la 51,3% dintre câini şi la 64,7% dintre pisici. Leziunile primare reprezentate de eritem şi papula au fost prezente la toŃi cei 76 câini şi la un număr de 16 pisici. Alopecia difuză a fost identificată la majoritatea câinilor (78,9%) şi la toate cele 17 pisici testate.

La câini hot-spot-ul apare sub forma unei leziune profunde şi a fost identificată la un număr de 6/76 câini atât în regiunea cefalică cât şi în regiunea dorso-lombo-sacrală iar la 2/76 câini doar în regiunea dorso- lombo- sacrală. La un număr de 23/76 câini trei regiuni corporale au fost statistic semnificativ (p<0,001) mai afectate decât alte zone

9

corporale şi anume: regiunea capului şi gâtului, zona axilară-înghinală şi regiunea dorso-lombo-sacrală-perineală cu o prevalenŃă de 30,3%.

ToŃi cei 17/17 indivizi din grupul de pisici au avut leziuni primare şi secundare în două regiuni corporale: 70,58% dintre pisici a fost afectată regiunea capului-gâtului inclusiv joncŃiunile cutaneo-mucoase, respectiv zonele peribucală, periorbitară iar la 29,42% dintre pisici a fost afectată zona axială-înghinală şi regiunea dorso-lombo-sacrală.

Rezultatele examenului histopatologic (de la 17 câini) au fost următoarele: la un număr de 9 câini tabloul histopatologic a fost dominat de leziuni acute respectiv de eozinofile şi mastocite care se concentrează în jurul vaselor superficiale dermice producând o dermatită perivasculară superficială localizată până la difuză, cu microabcese eozinofilice, eozinofile amestecate cu limfocite şi macrofage, un aspect de ulceraŃie, degenerare colagenică, edem epidermal şi necroză, acantoză neregulată cu focare de spongioză, crustizare serocelulară şi paracheratoză neuniformă. La doi câini a fost descris tabloul histopatologic al dermatitei alergice cronice respectiv la nivelul epidermului hipercheratoză şi paracheratoză de diverse grade, spongioză, eroziuni, ulcere, la nivelul dermului hiperplazia stratului papilar, infiltrat inflamator cu plasmocite, mastocite, neutrofile, eozinofile.

Rezultatele IDT-ului. Din numărul total de 76 câini 57/76 (75,0%) au reacŃionat pozitiv la acarienii de praf Dermatophagoides farinae şi Dermatophagoides pteronyssinus, la acarianul de făină (Acarus siro) şi la cei doi acarieni de depozitare (Tyrophagus putrescentiae şi Lepidoglyphus destructor).

Polenul de iarbă de la plante cum este golomăŃul, pirul gros, flocoşica, timoftica şi viŃelarul a provocat reacŃii cutanate pozitive la un număr de 36/76 câini cu o prevalenŃă de 47,4%. Un număr de 23/76 câini au avut reacŃii pozitive la polenul provenit de la arbori (arin negru, mesteacăn, alun, stejar, fag, ulm) şi au înregistrat o prevalenŃă de 30,3%. Mixtura de polen de buruiană (pelinul negru, urzica mare, păpădie, pătlagina) a provocat reacŃii pozitive la un număr de 51/76 de câini cu o prevalenŃă de 67,1%, urmată de o reactivitate crescută la alergenul de purice (Ctenocephalides spp.) cu o prevalenŃă de 51,3%.

Există o corelaŃie acceptabilă, r=0,33612 între mediul de provenienŃă a câinilor şi reactivitatea cutanată la extractele provenite de la insecte din genurile: Aedes spp., Musca spp., Periplanata spp. Câinii proveniŃi din mediul suburban au reacŃionat într-un număr mai mare la aceste extracte decât câinii din case/apartamente. Zona interdigitală a fost de 6 ori mai afectată la câini decât alte regiuni corporale la câini cu reacŃii pozitive la mixturi de polen.

Din numărul total de 17 pisici cele mai multe reacŃii pozitive (n=13) s-au semnalat la acarienii de praf şi de depozitare reprezentaŃi de Dermatophagoides farinae, Dermatophagoides pteronyssimus, Acarus siro, Lepidoglyphus destructor, Tyrophagus putrescentiae, înregistrând o prevalenŃă de 76,15%. Un număr de 12/17 pisici au avut reacŃii pozitive cutanate imediate la extractul total de purice şi la mixtura de miceŃi cu o prevalenŃă de 70,6%.

Dintre mixturile de polen cele mai multe reacŃii pozitive au fost semnalate la polenul de iarbă la un număr de 11/17 pisici, cu o prevalenŃă de 64,7%, urmate de mixtura de polen

10

de buruiană şi de mixtura de polen de arbori. La polenul de buruiană au reacŃionat un număr de 8/17 pisici, înregistrând o prevalenŃă de 47,1% iar la polenul de arbori doar 7/17 pisici cu o prevalenŃă de 41,2%.

La extractul total de purice s-au înregistrat un număr total de 12 reacŃii pozitive din care: 10/17 pisici au dezvoltat o reacŃie pozitivă imediată la 15 min şi 2 pisici o reacŃie pozitivă întârziată la 24 de ore.

PrezenŃa puricilor pe corpul pisicilor a influenŃat pozitiv reactivitatea cutanată şi anume un număr de 7/17 pisici au avut o infestaŃie mică cu purici şi au dezvoltat reacŃii pozitive imediate la antigenul de purice, iar o pisică infestată cu purici a avut o reacŃie întârziată la extractul de purice la 24 de ore după inculare.

A existat o corelaŃie acceptabilă între prezenŃa leziunilor în regiunea capului-gâtului şi reactivitatea cutanată la extractul total de purice precum şi între localizarea leziunilor sugestive unei dermatite alergice la nivelul joncŃiunilor cutaneo-mucoase şi reactivitatea pisicilor la diferiŃi acarieni (de praf, de depozitare, de făină) şi la mixturi de polen (iarbă, arbori, buruiană).

Rezultatele testului serologic Cea mai mare reactivitate serică, respectiv la toŃi cei 20/20 de câini testaŃi a fost

obŃinută la următorii alergeni: polen de la ierburi (firuŃa, golomăŃ, obsiga, pir), de la buruieni (păpădie, pătlagina, urzica, iarba pârloagelor etc.), de la diferiŃi arbori (arin negru, ulm, stejar, fag), de la mucegaiuri din genurile Aspergillus, Alternaria, Candida etc., înregistrându-se o prevalenŃă de 100%.

La acarienii de praf (Dermatophagoides farianae, Dermatophagoides pteronyssimus şa.) au reacŃionat 90% dintre câini, la alergenii de interior, reprezentaŃi de materiale din lână, bumbac, iută şi sintetice dar şi de prezenŃa fumului de Ńigară în mediul intern un număr de 12/20 câini, cu o prevalenŃă de 60%.

Reactivitatea serică la antigenul de purice a fost semnalată la un număr de 7/20 câini, cu o prevalenŃă de 35%.

Nu există diferenŃă de reactivitate serologică între câinii cu habitat exterior şi cei cu habitat interior în ceea ce priveşte titrul de anticorpi la unul dintre mixturile de polen (arbori, buruiană, iarbă) şi la alergeni alimentari.

Ceea mai mare reactivitate serologică la diferite alimente a fost înregistrată la carnea de pui (n=18/20), urmată de fulgi de ovăz (n=13/20), ouă (n=11/20), arpacaş (n=10/20), chiar şi de roşii (n=10/20).

Nu s-a putut stabili nici o corelaŃie directă între localizarea leziunilor primare şi secundare în diferite regiuni corporale şi reactivitatea serică a celor 20 de câini testaŃi serologic.

Diagnosticul dermatologic definitiv a fost stabilit pe baza datelor anamnetice, clinice şi a rezultatelor testului intradermic ca şi a celui serologic la grupul de 76 câini şi de 17 pisici astfel: 81,6% dintre câini suferă de dermatită atopică şi doar 18,4% dintre câini de dermatită alergică la înŃepătura de purice. 82,4% dintre pisici au fost diagnosticate cu dermatită atopică şi doar 17,6% cu dermatită alergică la înŃepătura de purice.

11

TESTAREA UNEI NOI MOLECULE DE PERMETRINĂ PROD COM. EXSPOT ÎN

INFESTAłIA CU PURICI LA CÂINE

Scopul studiului a fost evaluarea eficacităŃii antiectoparazitare- contra puricilor în principal- a noii molecule de permetrină, conŃinută de pipeta EXspot spot on.

Studiul a fost desfăşurat în perioada 01 noiembrie-1 decembrie 2004 pe trei loturi de câini la care s-a efectuat o deparazitare externă prin aplicarea pipetei EXspot.

Înainte de tratament s-a recurs doar la o apreciere a nivelului de infestare astfel: infestaŃie mică sub 5 purici, infestaŃie medie 6-20 de purici, infestaŃie mare peste 20 de purici. Înainte de tratament s-au mai identificat şi leziuni primare, secundare în diferite regiuni corporale.

Pipeta EXspot s-a aplicat local prin îndepărtarea firelor de păr din regiunea cefalică, la câinii de sub 15 kg greutate corporală; a doua pipetă în cazul câinilor cu o greutate corporală mai mare de 15 kg s-a aplicat în regiunea dorso-lombară prin picurare într-un punct direct pe piele. În mediul exterior (cuşti şi culoarul) din azilul de câini nu s- a aplicat nici un insecticid doar o curăŃire mecanică riguroasă.

Rezultate. Nivelul infestaŃiilor naturale cu purici la cei 15 câini a fost următoarea: un număr de 13/15 câini, reprezentând 79,6% din numărul total de câini cu purici au avut o infestaŃie de nivel mediu (între 6-20 de purici per animal) şi doar 2/15 câini au avut o infestaŃie mică (până la max.5 purici/animal) înregistrând o prevalenŃă de 15,3%. La examenul clinic şi dermatologic pe lângă infestaŃia naturală cu purici s-au identificat leziuni primare (prurit, papule, eritem) şi secundare (cruste, seboree grasă) la 2 câini din loturile 1 şi 2 în regiunea dorso-lombo-sacrală.

La controlul post-terapeutic de la 6 ore s-au observat prezenŃa puricilor morŃi mai ales în regiunea dorso-lombară iar cei vii s-au identificat în majoritatea cazurilor pe faŃa internă a coapsei şi în regiunea abdominală inferioară în schimb la 24 de ore numai purici morŃi au fost recoltate.

Efiacitatea pipetei EXspot a fost stabilită prin numărarea paraziŃilor morŃi recoltaŃi la controalele postterapeutice. La 6 ore după aplicare din numărul total de 48 de purici un număr de 36 de purici (80%) au fost morŃi iar restul de 20% (12 purici) vii. La 24 de ore s-au recoltat doar 7 purici morŃi. Astfel s-a stabilit o eficacitate de 80% a produsul Ex spot la 6 ore postterapeutic şi 90-100% la 24 de ore. La controalele din zilele a 10-a şi a 28-a eficacitatea a rămas 100%.

Puricii recoltaŃi de la cele două loturi de câini postterapeutic au fost identificaŃi şi încadraŃi taxonomic în următoarele două specii principale de purici care parazitează la câine: 74,55% Ctenocephalides felis felis şi 25,45% Ctenocephalides canis.

12

STUDIUL CLINIC AL TERAPIEI DE DESENSIBILIZARE LA CÂINI SUFERINZI

DE DERMATITĂ ATOPICĂ

Obiective urmărite: testarea eficacităŃii soluŃiilor de desensibilizare (Spectrum Laboratories) la câini cu dermatită atopică cu sau fără reactivitate serică la antigenul de purice, urmărirea momentului de instalare a toleranŃei imunologice, evaluarea eficacităŃii terapiei de desensibilizare ca metodă eficientă de control a dermatitei atopice la câini.

Structura lotului de 15 câini supuşi unei terapii de hiposensibilizare a fost alcătuită din câini proveniŃi din două zone principale de lucru şi anume: 10 câini dintre pacienŃii unui cabinet medical veterinar din oraşul Oradea şi 5 câini dintre pacienŃii unui cabinet medical veterinar din oraşul Sighişoara

CompoziŃia standard a celor 15 soluŃii de desensibilizare a fost următoarea: Dermatophagoides farinae, Dermatophagoides pteronyssinus, Acarus siro, Tyrophagus putrescentiae, Lepidoglyphus destructor, mixtura de polen de arbori, ierburi şi buruiană precum şi mixtura de miceŃi.

Protocolul terapeutic a fost unul recomandat de producătorul soluŃiilor de desensibilizare şi a constat în administrarea (subcutanată) timp de 9 luni a celor trei soluŃii de desensibilizare cu concentraŃii diferite. Toate cele trei soluŃii au fost administrate în doze şi intervale de administrare în ordine crescătoare.

Rezultate. Datele anamnetice adunate înainte de începerea terapiei de hiposensibilizare au relatat despre faptul că cel mai mare număr de câini (n=11), statitistic semnificativ (p<0.001) mai mare, cu o prevalenŃă de 73,3% a manifestat semnele clinice pe tot parcursul anului fără nici o sezonalitate. Majoritatea câinilor au fost la primul episod dermatologic care a durat de la 2 luni până la 2 ani.

ToleranŃa imunologică respectiv controlul pruritului şi dispariŃia semnelor clinice a fost obŃinută la un singur câine (6,66%) în timpul adminstrării soluŃiei A (verde) cu o concentraŃie de 1:720 U de alergeni, în săptămâna a 6-a de terapie. 20% din grupul de câini respectiv un număr de trei câini s-au desensibilizat în timpul administrării soluŃiei C (roşie) având cea mai mare concentraŃie de 1:60 U. Cel mai mare număr de câini 11/15 (73,34%) au devenit toleranŃi imunologic în timpul administrării soluŃiei B (albastre) având o concentraŃie de 1:180 U alergeni în următoarea ordine: 2/11 câini în săptămâna a 14-a, 4/11 câini în săptămâna a 16-a, 3/11 câini în săptămâna a 19-a şi 2/11 câini în săptămâna 23.

Singurul câine la care terapia de desensibilizare a avut o eficacitate de 90-99%, chiar în timpul administrării soluŃiei A, a provenit dintr-un mediu urban reprezentat de interiorul unui apartament. SoluŃia C a fost eficace doar la un număr de 3/15 câini, toŃi trei provenind dintr-un mediu strict urban reprezentat de apartament. Nu s-a putut stabili nici o corelaŃie pozitivă (p= 0.123- 0.533) între instalarea toleranŃei imunologice la cei 15 câini supuşi administrării celor trei soluŃii de hiposensibilizare şi habitatul câinilor.

Terapia de hiposensibilizare a înregistrat o eficacitate de 90-99% la un singur pacient. La 11/15 câini terapia de desensibilizare a avut o eficacitate de 70-80% deoarece atât pruritul cât şi evoluŃia leziunilor a fost controlată fără ca un câine să recidiveze la controlul postterapeutic de 6 luni.

13

Terapia de desensibilizare a înregistrat o eficacitate de 50-60% la un număr de 2/15 câini la care pruritul a fost controlat iar leziunile primare şi secundare au dispărut după prima administrare a soluŃiei C, respectiv între săptămâna 28. Cea mai slabă eficacitate a terapiei (30-40%) a fost înregistrată la un câine la care pruritul a fost controlat în săptămâna a 28-a iar leziunile primare şi secundare au persistat foarte slab chiar şi după cea de a doa administrare a soluŃiei C, respectiv în săptămâna 31. Un control riguros şi eficient al puricilor a fost aplicat obligatoriu la toŃi cei 15 câini supuşi terapiei deşi doar un număr de 5/15 au avut o reactivitate serică la purice.

Concluzii finale

Cercetările epidemiologice cantitative şi calitative asupra prevalenŃei infestaŃiei cu

purici şi a diferitelor dermatopatii alergice, de la câini şi pisici, din cele şase zone de lucru, au condus la următoarele concluzii:

• InfestaŃia cu purici are o prevalenŃă de 77,53% la câini şi de 55,28% la pisici; • Există o diferenŃă semnificativă statistic a prevalenŃei infestaŃiei cu purici la câine şi

pisică între mediul urban (72,0%,), suburban (77,6%) şi rural (100%); • Cea mai prevalentă specie de purice atât la câine cât şi la pisică a fost C. f. felis,

urmată de C.canis; • Locurile cele mai frecvent populate de către purici la câine şi pisică au fost

reprezentate de regiunea dorso-lombo-sacrală-perineală şi de regiunile capului şi gâtului;

• Studiul SEM al speciilor de purice oferă o descrierea detaliată, uşoară şi spectaculoasă a morfologiei generale a puricilor din genul Ctenocephalides spp.;

• Dermatita piotraumatică (hot- spot) a fost identificată la un număr de 8/76 câini; • La examenul bioptatului perilezional s-au evidenŃiat leziuni comune dermatitelor

alergice şi fără valoare de diagnostic; • 51,3% dintre câini şi 70,6% dintre pisici au reacŃionat pozitiv la extractul total de

purice; • PrezenŃa puricilor pe pisici a influenŃat pozitiv reactivitatea cutanată şi există o

corelaŃie acceptabilă (r=0,37702) între prezenŃa leziunilor în regiunea capului- gâtului şi reactivitatea cutanată la extractul total de purice;

• 95% dintre câini au avut un titru de anticorpi crescut la diferite cărnuri iar un număr de 18/20 câini au reacŃionat pozitiv la grupul de alimente reprezentat: de ouă, fulgi de ovăz, lapte, soia, cartofi, roşii;

• Reactivitatea serică la antigenul de purice a fost semnalată la 35% dintre câinii testaŃi;

• Există o corelaŃie acceptabilă (k=0,468) între rezultatele IDT-ului şi a testului serologic în ceea ce priveşte reactivitatea serică la antigenul de purice;

• După stabilirea diagnosticului dermatologic definitiv prevalenŃa dermatopatiilor alergice a fost următoarea:

14

- 81,6% dintre câini şi 82,4% dintre pisici au fost diagnosticaŃi cu dermatită atopică; - 18,4% dintre câini şi 17,6% dintre pisici cu dermatită alergică la înŃepătura de purice;

• Eficacitatea maximă al produsului EXspot aplicat la interval de 28 de zile, se obŃine cu condiŃia tratării mediului ambiant, în paralel, cu un insecticid remanent, la un interval de 7-10 zile;

• Eficacitatea terapiei de desensibilizare a fost următoarea: - 90-99% la un câine

- 70-80% la 11 câini - 50-60% la 2 câini - 30-40 la un câine.

Concluzia noastră după efectuarea celor patru studii mari de epidemiologie din

această teză de doctorat ar fi că singura modalitate eficientă de tratare şi prevenire a DAIP-ului constituie prevenirea hrănirii puricilor. Pentru atingerea acestor scopuri trebuie să cunoaştem bine biologia, epidemiologia puricilor, caracteristicile insecticidelor şi IGR-lor disponibile, deoarece cunoaşterea acestora constituie baza programului de eradicare a puricilor.

Foarte mulŃi câini nu au parte de un control eficient al diferitelor dermatopatii (alergice sau de altă natură) de aceea testarea şi punerea în practică a unor noi metode de diagnostic şi a unor strategii noi de terape este o adevărată necesitate.

Testul intradermic este un test alergologic accesibil, convenabil, sigur şi rapid în schimb pentru precizarea unui diagnostic de dermatită atopică cu identificarea aeroalergenilor în cauză este nevoie şi de un test serologic (ELISA). Stabilirea alergenilor din cauză (purice, acarieni de praf, polen etc.), elaborarea precum şi iniŃierea unei terapii de desensibilizare cât mai devreme asigură o eficacitate mai bună a terapiei şi şanse mai bune de vindecare clinică şi control al acestor dermatopatii alergice.

15

UNIVERSITY OF AGRICULTURAL SCIENCE

AND VETERINARY MEDICINE DOCTORAL SCHOOL

FACULTY OF VETERINARY MEDICINE

NAGY ÁGNES

SUMMARY OF PH.D THESIS

RESEARCHES REGARDING THE ETHYOPATHOGENESIS,

IMMUNODIAGNOSIS, THERAPEUTICAL AND PROPHILACTICAL

STRATEGIES IN THE DOG AND CAT FLEA ALLERGIC DERMATITIS

SCIENTIFIC COORDINATOR

PROF. UNIV. DR. Alexandru Pop

Cluj-Napoca

2009

16

SUMMARY OF PH.D. THESIS

I. CURRENT STATE OF KNOWLEDGE IN THE AREA OF THE RESEARCH

The flea is the most common ectoparasite in dogs and cats depend on the host because of the blood feeding obicei and it is an wingless insect with three pait of legs adapted for jumping (Krämer şi col. 2001).

The most frequent flea species in Romania and all over the world in dogs and cats are: Ctenocephalides felis felis and Ctenocephalides canis. This flea species are parasiting in companion animals, they have a direct patogenity by producing iritative and allergic dermatitis in the host and an indirect patogenity by transmiting pathogen agents (Rinaldi şi col. 2007).

C.f. felis and C. canis are playing a very important role in transmiting some infectious and parasitic diseases like: Dipylidum caninum from the dog to the human and:

- bacteria: Bartonella haenselae, Rickettsia spp., Yersinia pestis - viral: viral encefalitis, limfocit coriomeningitis.

In most of the countries Ctenocephalides felis felis is the most frequent ethyologic agent beside C. canis and Pulex iritans producing the flea allergic dermatitis in dogs and cats (Cosoroabă, 2000).

The salivary antigens are in the salivary gland of the flea. This antigens are not some proteins they are just some molecule with a 10000 D weight which will combine with the dermic collagen and will induce the hypersensibility reaction. This hapten is a normal component of the C. felis, C. canis, Pulex irritans flea saliva that’s why appers crossreaction between the flea species (Solcan şi col, 2003).

The flea allergic dermatitis (FAD) is an erythematous and pruritic dermatitis present in dogs and cats, induced by flea bites which will need a dermatologic consultation from the specialists (Scott şi col, 2001).

In the classic form of the FAD lesions are concentrated on a triangular area in the dorso-lumbo-sacral body region, where flea are present most of the time. Lesions can be find on the internal face of the hind legs, inferior abdomen and in the inghinal and anal region. (Rhodes, 2002).

The positive diagnosis of FAD is based on the historical findings, clinical examination , the presence of the fleas (of their’s feaces) on the skin. The most important aspect of the FAD diagnosis is the healing of the skin lesions after a rigorous flea control strategy on the animal and its environment (Jasmin, 2002).

The differential diagnosis of different allergic skin diseases in based on the results of the IST and the results of the in vitro test (Guaguère şi col, 2008).

The FAD therapy includes: a symptomatic treatment of the pruritus, the control of

17

the fleas on the host and in the environment, the treatment of the complications (bacterial and fungi infections) and the last but not least the hiposensibilisation trial (Karsai şi col. 1999).

The prophylactic and therapeutic strategy should be different for each patient in function of the dermatitis gravity and the owner possibilities (especialy finantial ones). An efficient therapy not consist in the applications of the most expenciv products ci in a correct applications of them knowing the biology of the fleas and the particularity of the products (Mircean şi Cozma, 2007).

II. ORIGINAL RESEARCHES

The second part of this phD thesis is structured in four major chapter and in six

sections. For a better understanding of the thesis subjects we based our studies on the relationsheep cause-effect and the solutions. The first study is an epidemiological research about the prevalence and the frequence of the flea infestation and of the different allergic skin diseases in dogs and cats in six working zones. FAD is caused by the flea bites that is why the second big study was concentrated about the epidemiology and prevalence of the most frequent flea species founded in dogs and cats in different parts of the Transilvania and in the Portugal capital, Lisbon. We studied the relationsheep between the level of the flea infestation and its implication in the skin health of the animals.

The electronomicroscopicaly morphologic study of the two most frequent fleas species from dogs and cats, Ctenocephalides felis felis şi Ctenocephalides canis had the purpose to analise the very fine and tridimensional morphology and to compare the two fleas species.

In most of the cases the diagnosis of the FAD is based on the history and the clinical finding that is why in the Chapter 4. we tested if some immunological diagnosis methods are aplicable. The intradermal skin test performed with 21 different allergens and the in vitro (ELISA) can help to differentiate different allergic skin diseases in dogs and cats.

The last chapter includes two smaller studies: the first study has the purpose to test the effectivness of an new permetri molecule contained by the Exspot product and the last study has the purpose to test the effectivness of the Spectrum Laboratories desensibilisation vaccine in 15 atopic dogs.

Objectives

The first part of the thesis is a synthesis of the flea infestation and FAD most recent aspects from the international literature regarding the ethyopatogenesis, diagnostic and the new therapeutical, prophylactical strategies of this afections.

The first epidemiological study had the purpose to evaluate the frequence and the prevalence of the dog and cat flea infestation and the FAD, AD and other skin diseases. A qualitative and quantitative research was performed to evaluate the dog and cat

18

flea population in different part of Transilvania, to establish the infestation level of the examind animals and to determine the density of the flea population on the host. In the same time we troyed to establish the influence of the habitat and the environment temperature about the flea infestation level. The purpose of the alergologic diagnosis is not to confirm a diagnosis of FAD or AD. This test should be determine the implication of the aeroallergens in the development of the skin disease and it should establish the right therapeutical choice (flea control, hipoalergenic diete, imunoterapy or just simptomatic therapy. That is why the fourth study from this thesis was concetrated to the aplicability of the intradermal skin test, the serological test and the De histopathologycal examination in the differential diagnosis of FAD from other allergic skin diseases. This study has also the purpose to establish some correlation between the health status of dogs and cats, the results of the IST, serological and histopathological results and the localisation of the skin lesions.

The last study of this thesis contain two smaller studies: the first had as objective the evaluation the effectivness of an permetrine based flea product, the EXspot spot on product. In the second study the Spectrum Laboratories hiposensibilisation vaccine were tested in 15 atopic dogs.

The researches were performed within few Universities and smal animal practices:

• University of the Agriculture Sciences and Veterinary Medicine, Cluj-Napoca, Romania: the elaboration of this thesis methodology, the morphologycal identification of the collected flea species and the histopathological examination;

• University Babeş-Bolyai, Biology Faculty, Electron Microscopy Centrum: the electron microscopy analises of the two main flea species;

• Technic University, Lisabona, Portugal: attribute and practice the imunological methods (IST, serological test);

• Small animal practices from Cluj, Mureş, Oradea and Sibiu counties: the collection of the flea samples, performing the IST and the in vitro test in dogs and cat with different skin diseases.

EPIDEMIOLOGICAL RESEARCHES REGARDING THE PREVALENCE OF

THE DOG AND CAT FLEA INFESTATION AND DIFFERENT ALERGIC SKIN

DISEASES

This study had the purpose to purpose to evaluate the frequence and the prevalence of the dog and cat flea infestation and the FAD, AD and other skin diseases. The epidemiological dates were obtained from the sinteza of a three years period researches, from October 2004 untill Decembrie 2008 in six different working zones.

The methodology consist in a clinical and dermatological examination, in collection of the biological samples, in some immediat and special examns.

Results. There were examnd a number of 405 dogs and 123 cats from four counties of Romania: Bihor, Cluj, Mureş, Sibiu and from Lisbona with surroundings.

19

The flea infestation had a prevalence of 77,5 % followed by the atopic dermatitis with a prevalence of 32,6% and FAD which affected 67/405 dogs. 53/405 dogs had a flea irritative dermatitis and 13,1% procent of dogs a food allergy. The prevalence of flea infestation had almost the same values as in dogs: 54,5% of the cats were flea infested, 30,1% had atopic dermatitis, 25,2% suffered from FAD, 13,1% from flea irritative dermatitis and 4,1% had food allergy. The highest prevalence of the FAD was registred in dogs with age more than 5 years. There was a statistical difference between flea infested dogs from the urban, suburban and rural habitats: dogs were infested 100% in the rural zones, 77,6 % in the suburban and 77,0% in the urban zones.

EPIDEMIOLOGICAL RESEARCHES CONCERNING THE FLEA POPULATION

FROM THE CENTRAL PART OF TRANSILVANIA AND FROM LISBON

A qualitative and quantitative research was performed to evaluate the dog and cat flea population in different part of Transilvania, to establish the infestation level of the examind animals and to determine the density of the flea population on the host. In the same time we troyed to establish the influence of the habitat and the environment temperature about the flea infestation level. This objectives were performed between October 2004 and November 2008 by collecting flea samples from dogs and cats.

The methodology consist in: macroscopic examination of the skin to identify flea, other parasites (tick, mites), flea feaces, other evoluting forms (eggs, larva, nimph) and skin lesions. The coat of the animals was brushed according Zakson and all. (1995) method, with a fine teeth flea from the base of the ears untill the dorso-lumbo-sacral region, including the axial, caudal and abdominal zones during 10 minutes.

Results. Flea infestation was found in 314 dogs (77,53%) and 68 cats (55,28%) from the total number of 405 consulted dogs and 123 examnd cats. There exist a major statistic (p<0.001) difference between the number of dogs and cats with a moderate flea infestation level and animals with low flea infestation level, most of dogs and cats has a low flea infestation level with maximum 5 flea per host. The lenght of the coat influenced the number of the collected flea, less fleas were collected from dogs with a long coat then from other dogs.

The number of the flea infested dogs was more higher in the (p<0.01) suburban area then in dogs from the urban and rural area.

The density of the flea population depend on the host was calculated using the formula from Cabrita (2004):

total no of fleas/total no of infested animals=sifonapteri/host 1575/314 = 5, 01 flea/dog

270/68 = 3,97 flea/cat The natural flea infestation in cats was provocated in 48,8% procent of the cases by C f. felis and just in 6,5% of cats by C. canis. The most prevalent flea species from dogs with 52% was C. f. felis followed by C.canis with 21,8%, 4,7% P. irritans and just one sample of E. Gallinaceae.

20

The highest number of fleas were found in a number of 236/314 de câini (75,1%) in the dorso-lumbo-sacral-perineal region and in 55,9% of the cats from the head and neck region. There exists a good correlation between the presence of the fleas on the host and the presence of some primary ans secondary skin lesions in the flea populated regions.

MORPHOLOGIC STUDY OF DOG AND CAT FLEA SPECIES BY SCANNING

ELECTRON MICROSCOPY

The purpose of this study was to make a detailed morphologic study of the two most frequent flea species from the dog, Ctenocephalides canis and Ctenocephalides felis felis, by scanning electron microscopy (SEM).

The flea samples processing included the following phases: - Critical point drying - Vacuum evaporator usage and metal coating - Qualitative elemental analysis by SEM. The examination devices were

represented by Scanning Electron Microscopes (SEM): TESLA BS 340 and Jeol JSM 5510 LV with Elemental Analysis System (EDX) and Inca 300.

Results. Fleas are wingless insects with laterally compressed body of about 1, 5- 8 mm length. Like all insects they possess six legs and three body segments (head, thorax and abdomen). The flea is a dark brown in color, wingless and possesses a laterally compressed chitineous abdomen.

The body of Ctenocephalides felis felis, equiped with numerous stout bristles, is flattened laterally for ease of movement between the hairs of the host. Note small size of head (lenght ≈ 150µm), with a head capsule high, narrow and cunneate, in relation to long powerful hind legs allowing jumps of up to 30cm horizontally and 20cm vertically.

Compound eyes are absent and the head is showing small round ocellus (simple eye). The mouthparts of the flea are modified for piercing and sucking – between two maxillary palps are seen two maxilary lances. One antenna is lying in a deep lateral groove to the right of the eye and behind the eyes fleas have antennae in the antennal fossa. The antennal fossa divides the head into anterior and posterior parts. The abdomen of the adult flea includes 10 segments. In species belong to Ctenocephalides spp. there are a number of large spines on the head and the thorax knows as combs or ctenidia. These ctenidia belong to one of the three sets of characteristics in morphological taxonomy for identifying fleas.

The best distinction between the two main two flea species in dog is the fact that: Ctenocephalides felis felis (cat flea) front is more oblique than in any other known

form of the genus. Genal comb normally with 8 spines each side, of which the first have usually the same length then the second. The dorsal margin of the hind tibia from all 6 legs has 4 to 5 teeth.

Ctenocephalides canis (dog flea) front strongly rounded in both sexes; head length

21

is equal with the height. Bristles are more numerous than in other species. Genal comb on each side is with 7 or 8 spines and the first spine is shorter than the second. The dorsal margin of the hind tibia from all 6 legs has 6 to 8 teeth.

The sexual differentiation of Ctenocephalides spp. is based on the aspect of the last abdominal segment. The terminalia of male holotype has a large process of clasper with 8- 10 bristles on the outer surface.

The apex of abdomen of female paratype has 8- 9 bristles along apical and ventral margins.

THE DIAGNOSTIC VALUE OF THE INTRADERMAL, SEROLOGICAL TEST

AND HISTOPHATOLOGICAL EXAMINATION IN THE DIAGNOSIS OF FAD

Objectives: to test the aplicability of the intradermal skin test, the serological test and the de histopathologycal examination in the differential diagnosis of FAD from other allergic skin diseases. This study has also the purpose to establish some correlation between the health status of dogs and cats, the results of the IST, serological and histopathological results and the localisation of the skin lesions.

During October 2004 and December 2008 in the six working zones 405 dogs and 123 cats were examend. 76 dogs and 17 cats with different allergic skin diseases suggesting lesions were selected for intradermal, serological and histopathological test.

Results. The bigest number of dogs (n=31), with a major statitistical difference (p<0,001) manifeste the clinical signs just once per year with the begining od the harmer sezon and with the appearence of the flea infestations. 51,3% of dogs and 64,7% of the cat group present a moderate pruritus beside other skin lesions. The primary lesions were represented by eryithema and papules in all dog and cat group. Diffuse alopecia were observed in 78,9% of dogs and in the all 17 cats.

The tipical hot-spot lesion were observed in 6/76 dogs in the cephalic region and in the dorso-lumbo-sacral region, in 2/76 dogs just in the cephalic region. The most frequnet body regions with skin lesion were represented in 23/76 dogs by the head and neck region, the axialar-inguinal region and by the dorso-lumbo-sacral region with a prevalence of 30,3%.

All the 17 cats had different primary and secondary skin lesions: 70,58% of them had this lesions in the head and neck region, 29,42% of them in the axialar-inguinal region and by the dorso-lumbo-sacral region.

Results of the histopathological examination (from the 17 dogs) was as follows: in the skin samples form 9 dogs we found acute lesions of an allergic skin diseases: eosinofiles, mastocites concentrated around the superficiale dermic blod vessels, producing a superficial perivascular dermatitis from a localised to a diffuse form. We found some eosinofilic microabscess, eosinofiles with limfocites, ulceration, collagenis degeneration, necrosis, acanthosis and paracheratosis. In two dogs we described cronic lesions of an allergic skin diseases represented by epidermal hipercheratosis and paracheratosis, spongiosis, ulceration, plasmocites, mastocites, neutrofiles, eosinofiles.

22

Results of the IST. 57/76 (75,0%) of the tested dogs had positive cutaneous reaction to the dust mites like: Dermatophagoides farinae and Dermatophagoides pteronyssinus, Acarus siro, Tyrophagus putrescentiae and Lepidoglyphus destructor.

The positive cutaneous reactivity to the grasses was found in 36/76 dogs with a 47,4% prevalence. 23/76 dogs reacted to the trees pollens with a 30,3% prevalence and 67,1% of dogs to the weed pollens. 51/76 dogs had positive cutaneous reactions to the whole flea extract (Ctenocephalides spp.) with a 51,3% prevalence.

There was established a good correlation between the cutaneous reactivity of the dogs to the Aedes spp., Musca spp., Periplanata spp. extracts and the habitat of the animales: dogs form the suburban area reacted more intens then other dogs from the urban area. The interdigital zone of the allergic dogs was 6 times more affected in animals who reacted to the pollen mixtures.

Most of the cats (n=13) had positive cutaneous reactions to the dust mites like Dermatophagoides farinae, Dermatophagoides pteronyssimus, Acarus siro, Lepidoglyphus destructor, Tyrophagus putrescentiae and it record 76,15% prevalence. A number of 12/17 cats had positive reactions to the whole flea extract and to the fungi mixture with 70,6% prevalence.

The highest reactivity to different pollen mixture was recorded to the grass pollen from 11/17 cats witha a 64,7% prevalence followed by the weed pollens 8/17 cats and by the trees pollens from 7/17 cats.

10/17 cats had immediate positive cutaneous reaction to the whole flea extract and just 2 of them had delayed cutaneous reaction at the 24 reading.

The presence of the fleas on the cats body influenced positivally the cutaneous reactivity a number of 8/17 cats with positive reactions to the whole flea extract had a consecutive flea infestation.

There was established a good correlation between the presence of the skin lesions in the head and neck region and the reactivity of the cats to the whole flea extract. In the same time between the localisation of the allergic dermatitis suggesting skin lesions on the level of the mucous- cutaneous jonctions and the positive reaction to the dust mites and to the different pollen mixtures.

Results of the serological test The highest antibody titre was registered from the all 20 tested dogs to the different

pollen mixtures (grasses, weeds, trees) and to the fungi mixtures: Aspergillus, Alternaria, Candida. Just 90% of the dogs reacted to the dust mites (Dermatophagoides farianae, Dermatophagoides pteronyssimus şa.) and to the interne allergens like: cotton, baumwolle, and jute. 60% of the tested dogs had high serum antibody level to the cigarette smoke.

Serological reactivity to the flea antigen was recorded in 7/20 dogs with a 35% prevalence. There was no difference regarding the serological reactivity to pollem mixture and food allergens between dogs from urban zone and from suburban zones.

The highest serum antibody level was registered to the chicken meat (n=18/20), followed by the eggs (n=13/20), (n=11/20), barley (n=10/20) and tomato (n=10/20).

There was no correlation between the localisation of the primary and secondary skin lesions and the serological reactivity of the 20 testd dogs.

23

The final diagnosis was based on the corroboration of the history, the clinical signs, the result of the histopathological examination, the results of the intradermal skin test and serological test: 81,6% of dogs and 82,4% of the cats had atopic dermatitis and 18,4% of the dogs and 17,6% of the cats flea allergic dermatitis.

THE EFFECTIVNESS OF A NEW PERMETHRINE MOLECULE, THE EXSPOT

PRODUCT IN THE TREATMENT OF THE DOG FLEA INFESTATION

The objective of this study was to evaluate the effectivness of an permetrine based flea product, the EXspot spot on product in the dog flea infestation.

This study was performed during November- December 2004 on three different dog groups which were treated with this permetrine based product.

Before the treatment the flea infestation level was evaluated on every dog: < 5 fleas was considered low level, between 6-20 fleas moderate level and >20 fleas a high infestation level. The EXspot spot on product was applicated in the skin, one dropper in the cephalic region for dog below 15 kg body weight and an other dropper in the dorso-lumbo region for dogs over 15 kg body weight. In the enviromnet of the dogs no insecticidal treatment were applicated.

Results. The infestation level of the 15 dogs was as follows: 13/15 dogs, representing 79,6% of the group had a moderate flea infestation level (6-20 flea per animal) and just 2/15 dogs had a low flea infestation with 15,3% prevalence. At the clinical and dermathological exams we identified some primary (pruritus, papules, erythema) and secondary lesions (crusts, seborrea) in the dorso-lumbo-sacral region beside the flea infestation in two dogs from group 1 and 2.

The efficacy of the EXspot dropper was established by counting the number of the death fleas after the treatment at 6 and 24 hour, 10 and 28 days. The 6 hours postterapeutical control revealed a total number of 48 flea: 36 flea were death (80%) and the rest of 20% alive. The 24 hours postterapeutical control revealed just a number of 7 fleas all were death. It was established a 80% efficacy of the Ex spot product at the 6 hours postterapeutical control and an efficacy of 90-100% at 24 hours after treatment, on the 10 and 28 days postterapeutical control the efficacy remained 100%.

The prevalence of the flea species in this three flea infested dog group was as follows: 74,55% Ctenocephalides felis felis and 25,45% Ctenocephalides canis.

THE CLINICAL STUDY OF THE HIPOSENSIBILISATION THERAPY IN

ATOPIC DOGS

Objectives: testing the efficacy of the Spectrum Laboratories desensibilisation vaccines in atopic dogs with or without any serological reactivity to the flea antigen.

The structure of the experimental group had the following component: 10 dogs were from a small animal practice from Oradea and 5 dogs from a small animal practices from

24

Sighişoara. The desensibilisation solution had a standard composition: Dermatophagoides

farinae, Dermatophagoides pteronyssinus, Acarus siro, Tyrophagus putrescentiae, Lepidoglyphus destructor, tress, weeds, grasses pollen mixtures and fungi mixture.

Therapeutical method was recomanded from the Spectrum Laboratories and it consist in the administration of three different solution with different concetration, during 9 mounths.

Results. Before the begining of the treatment all dogs were examnd and the owners were asked about the frequence of the clinical manifestattions. Most of the dogs (n=11), 73,3% of them had the clinical signs allover the year without any sezonalility.

The immunological tolerance meaning a pruritus control and a healing of the skin leasions was obtained in one dog (6,66% of the experimental group) during the administration of the first desensibilisation solution. In 73,34% of dogs the pruritus was controlled during the administration of the second desensibilisation solution and in 20% of dogs during the administration of the third desensibilisation solution with a 1:180 U allergen concetration.

The desensibilisation therapy had just in one dog a 90-99% procent efficacy. This dog was desensitised from the first solution (1:720U allergens) and it was from an internal environment plain with dust mites. Dogs desensitised during solution C were also from an urban habitat. There was no correlation (p= 0.123- 0.533) between the installation of the immunological tolerance and the 15 dogs habitat.

The desensibilisation therapy had an 90-99% efficacy just in one dog, a 70-80% efficacy in 11/15 dogs. All this dogs didn’t relapse with pruritus and with the clinical signs of the atopy at the 6 month control after finishing the therapy.

The desensibilisation therapy had a 50-60% efficacy in a number of 2/15 dogs. In this dogs the pruritus and the clinical signs of the atopy was controlled from the 28-th week of the administrations during solution C. The lowest efficacy (30-40%) was recorded just in in one dog in whom the pruritus wasn’t controlled at all even after the last adminsitration of the solution C. In all dogs we applied a rigurous flea control even if just 5/15 dogs had serum activitz to the flea allergen.

Conclusions

The qualitative and quantitative epidemiological researches about the prevalence of

the dog and cat flea infestation and about the dog and cat allergic skin diseases in six different working zones had the following conclusions:

• 77,53% of dogs and 55,28% of cats had a natural flea infestation; • Most of the dogs had a low flea infestation level (maxim 5 fleas/animal); • The most prevalent flea species in dogs and cats were C. f. felis and C.canis; • The most frequent flea populated body region were in cats and dgos also: the dorso-

lumbo-sacral region and the head/neck region; • The electron microscopy morphological study of the flea species is a very fine,

detailed and spectaculous examination tehnique of the fleas from the

25

Ctenocephalides spp.; • The pyotraumatic dermatits (hot- spot) was identifeid just in 8/76 dogs; • The histophatological examination can differentiate the allergic skin diseases in dogs

and cats; • 51,3% of dogs and 70,6% of the cats had positive cutaneous reactionsto the whole

flea extract; • There was a good correlation between the positive cutaneous reactions of the cats

and the presence of the lesions in the head/ neck region; • 95% of the dogs had a high serum antibody level to different meats and 18/20 dogs

reacted to other alimentary allergens like eggs, milk, potatos, tomato and soya; • The serum reactivity to the flea antigen was present in a 35% of the tested dogs; • There was a very good correlation between (k=0,468) the results of the intradermal

skin test and the results of the serological test; • The definitive dermatological diagnosis was as follows:

- 81,6% of dogs and 82,4% of cats had atopic dermatitis; - 18,4% of dogs and 17,6% of cats had flea allergic dermatitis;

• At the six hours postherapeutical control the efficacy of the product was 80 %, at 24 hours 100%, and at the 10 and 28 days control the efficacy remaines 100%;

• The efficacy of the desensibilisation therapy was: - 90-99% just in one dog

- 70-80% in 11 dogs - 50-60% in 2 dogs - 30-40 just in one dog.