3

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu Facultatea de ŞtiinŃe Economice

CENTRUL DE DOCTORAT ÎN ECONOMIE

Suport curs

Coordonator: prof.univ.dr. Dan Popescu 2007

4

Cursul se bazează pe cartea Economie politică, Popescu Dan (coordonator), Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” din Sibiu, Editura Continent, Editura Alma Mater, 2000, ISBN 973-99945-0-4 Autori: Livia Ilie cap. 2, 3, 8 Silvia Mărginean cap. 1, 7 Răzvan Şerbu cap. 5 Cristina Tănăsescu cap. 2,3, 4, 6, 9 Tileagă Cosmin cap. 2,5 Ilie Moga cap. 6 Coordonator format ID – conf.univ.dr. Răzan Şerbu Coordonatorul lucrării – prof.univ.dr. Dan Popescu

5

Cap. 1 ECONOMIA ŞI ŞTIINłA ECONOMICĂ

Obiective: � Prezentarea şi însuşirea noŃiunilor generale despre economie şi ştiinŃa economică . � Prezentarea noŃiunilor fundamentale specifice economiei de piaŃă libere. � Oferirea de exemple de probleme şi exerciŃii generale şi specifice domeniului. � Propunerea spre rezolvare a mai multor exerciŃii particularizate domeniului,

întrebări şi probleme pentru a fixa cunoştinŃele dobândite în acest capitol. � Prezentarea unei bibliografii selective. Rezumat:

Acest capitol realizează o introducere în tainele economiei. După o scurtă istorie a constituirii economiei politice, urmează o descriere succintă a obiectului şi metodei acestei ştiinŃe. Sunt introduse mai apoi noŃiuni de bază pentru un economist: nevoi, resurse, raritate si curba posibilităŃilor de producŃie.

În cea de-a doua parte a acestui capitol studenŃii fac cunoştiinŃă cu o serie de caracteristici generale ale economiei de schimb şi economiei de piaŃă contemporană Cuvinte cheie:

♦ economie politică ♦ obiectul economiei politice ♦ metoda economiei politice ♦ nevoi ♦ resurse ♦ cost de oportunitate, curba posibilităŃilor de producŃie ♦ economia naturală ♦ economia de schimb ♦ economia de piaŃă

1.1. Obiectul şi metoda economiei politice

Istoria constituirii economiei politice demonstrează că primele idei economice n-

au venit dinspre “profesionişti” ai domeniului, ci dinspre filosofi, istorici, moralişti, matematicieni, clerici, etc. ŞtiinŃa economică s-a născut în cadrul filozofiei, şi poate tocmai această apropiere încurajează din ce în ce mai mulŃi tineri absolvenŃi ai liceelor cu profil uman să urmeze cursurile universitare sau post universitare în domeniul economic.

Dincolo de ideile de mare valoare întâlnite astfel în antichitate, pe urmă în Evul Mediu – envizajarea şi analiza unor categorii precum valoare, preŃ, productivitate, diviziunea muncii, venit, salariu, etc - putem data originile economiei politice moderne la 1776, anul în care Adam Smith a publicat lucrarea “AvuŃia naŃiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei”. Termenul de economie politică apare prima dată la Antoine de

6

Montchrestien, în 1615, cu peste 150 de ani înainte, în titlul lucrării sale “Tratat de economie politică închinat regelui şi reginei – mamă”. Cuvântului economie folosit până atunci i s–a adăugat cel de politică, cu semnificaŃia de organizare socială (de la polis = cetate). De fapt “economie politică” – “oikos” (economie, în sens de organizare), “nomos” (principii), “polis” (cetate), în greaca veche.

Multă vreme, ştiinŃa economică s-a identificat cu economia politică. Odată cu creşterea complexităŃii vieŃii economice, cu adâncirea şi diversificarea interdependenŃelor economice ca şi a progreselor înregistrate în cercetarea economică, operează şi aici un proces de diviziune a muncii. Economia politică rămâne axul în jurul căruia gravitează un număr în creştere de discipline ce îşi propun să studieze o anumită parte a realităŃii. cuprinzând o varietate largă de subiecte.

Trebuie să amintim că Premiile Nobel pentru Economie au fost instituite în anul 1969 cu ocazia Centenarului Băncii NaŃionale a Suediei şi sunt subvenŃionate de către aceasta. Dintre laureaŃii premiului Nobel pentru Economie îi amintim pe primii 8:

1969 Ragnar Anton Kittil Frisch şi Jan Tinbergen "Pentru descoperirea şi utilizarea modelelor dinamice în analiza proceselor economice"

1970 Paul A. Samuelson "Pentru lucrări ştiinŃifice prin care a dezvoltat o teorie economică statică şi dinamică şi pentru participarea activă la ridicarea nivelului analizei în ştiinŃele economice"

1971 Simon Kuznets "Pentru explicaŃiile sale în legătură cu creşterea economică, bazate pe experienŃa sa vastă, explicaŃii care au condus la perspective vaste in structurile economice şi sociale şi au condus procesele de dezvoltare"

1972 John Richard Hicks şi Kenneth Arrow "Pentru lucrările sale deschizătoare de drumuri în teoria generală a echilibrului economic şi în teoria bunăstării"

1973 Wassily Leontief "Pentru elaborarea metodei Input-Output, ca şi pentru folosirea acesteia la rezolvarea unor probleme importante de economie"

1974 Gunnar Myrdal şi Friedrich Hayek "Pentru lucrările sale deschizătoare de drumuri în domeniul teoriei banilor şi teoriei conjuncturii şi analizelor amănunŃite ale dependenŃei alternative de relaŃiile economice, sociale şi instituŃionale"

1975 Leonid Kantorovich şi Tjalling Koopmans "Pentru contribuŃia acestora la teoria folosirii optimale a resurselor"

1976 Milton Friedman "Pentru contribuŃia acestora la analiza consumului, la istoria banilor şi teoria banilor, cât şi pentru o clarificare a complexităŃii politicii de stabilizare1"

Obiectul economiei politice cuprinde: a) studiul bogăŃiei materiale – aceasta se regăseşte chiar în titlul lucrării de

căpâtâi a lui Adam Smith, părinte al economiei politice moderne, aşa cum precizam mai sus;

b) ştiinŃa schimbului marfar – potivit neoclasicilor, problemele formării preŃurilor, ale diferitelor tipuri de piaŃă devin chestiuni fundamentale ale cunoaşterii economice;

c) viaŃa economică abordată ca întreg – după Virgil Madgearu2 unitatea de analiză în economia politică îmbracă mai multe ipostaze succesive sau concomitente, începând cu gospodăria individuală până la economia mondială;

1 Wikipedia – Enciclopedia Liberă www.wikipedia.org

7

d) relaŃiile economice ce se stabilesc între oameni în procesele de producŃie, repartiŃie, schimb şi consum.

Fiecare dintre acestea sunt analizate la nivel microeconomic, macroeconomic şi mondoeconomic. La nivel microeconomic, economia politică studiază comportamentul individual al diferiŃilor agenŃi economici (gospodării, firme, industrii) precum şi relaŃiile dintre ele, în cadrul producŃiei, schimbului, distribuŃiei şi consumului de bunuri şi servicii. Microeconomia răspunde la întrebări de tipul: poate firma A să producă bunul X? Pentru aceasta, trebuie să cunoaştem cererea şi oferta bunului respectiv, nivelul preŃului practicat de concurenŃi, cererea şi oferta pe piaŃa factorilor de producŃie implicaŃi în realizarea bunului X, preŃurile acestora etc. Toate sunt probleme microeconomice.

La nivel macroeconomic, economia politică studiază comportamentul şi evoluŃia unor sectoare întregi ale economiei, evoluŃia, cauzele şi consecinŃele unor fenomene cu care se confruntă economia naŃională (şomaj, inflaŃie, dezvoltare ciclică, etc.), precum şi cu raporturile dintre ele. Macroeconomia răspunde la întrebări de genul: care trebuie să fie ritmul de creştere economică? Pentru a răspunde trebuie cunoscute: nivelul şi structura indicatorilor macroeconomici, raportul dintre consum şi investiŃii, volumul şi structura resurselor disponibile, etc.

Ca oricare altă ştiinŃă, economia politică dispune de o metodă proprie de cercetare. Fiind o ştiinŃă relativ tânără, ea a împrumutat multe instrumente şi tehnici de analiză de la ştiinŃele anterior constituite. Economiştii sunt cei care formulează principii, legi, reguli economice. Acestea servesc practicienilor, politicienilor, oamenilor de afaceri la fundamentarea politicilor economice. Aşadar, există două tipuri de tratare a activităŃii economice:

economia pozitivă: o abordare a economiei care încearcă să înŃeleagă comportamentul şi sistemul de operare, fără a face judecăŃi. Se descrie ceea ce există şi modul cum funcŃionează. Exemplu: de ce depinde salariul muncitorilor necalificaŃi? Ce se va întâmpla dacă este redus impozitul pe profit? Cine va câştiga? cine va pierde?

economia normativă: o abordare a economiei care analizează rezultatele comportamentului economic, le evaluează ca bune sau rele şi poate prescrie anumite moduri de acŃiune. Exemplu: trebuie guvernul să reglementeze preŃul benzinei? Trebuie schimbat impozitul pe venituri pentru a diminua sau creşte veniturile familiilor? Trebuie să protejăm producŃia internă de automobile?

Metoda pentru o ştiinŃă reprezintă de fapt ansamblul concepŃiilor şi procedeelor cu privire la obiectul de studiu al ştiinŃei respective, împreună cu mijloacele de investigaŃie a fenomenelor şi proceselor specifice.

Între metodele şi procedeele folosite în ştiinŃa economică, majoritatea specialiştilor includ: inducŃia şi deducŃia, abstracŃia, analiza şi sinteza, modelarea economico – matematică, metoda istorică, metoda logică, metoda statică şi cea dinamică, experimentul, etc3.

2 Virgil Madgearu (1887-1940) – economist român care a dominat evoluŃia gândirii economice în perioada interbelică, cu preocupări în domeniul structurii şi perspectivei economiei româneşti, industrialismului, conjuncturii economice şi a crizelor, etc. 3 Există opinii potrivit cărora inclusiv clauza “caeteris paribus” - analiza unui fenomen se studiază în ipoteza că toŃi ceilalŃi factori de influenŃă rămân constanŃi – reprezintă o metodă de studiu specifică economiei politice.

8

Dar cum să definim economia politică? Una dintre cele mai cunoscute definiŃii ale economiei politice este următoarea: economia politică studiază producŃia, distribuŃia şi consumul bogăŃiei în societatea umană4. Principala critică adusă acestei definiŃii este legată de aparenta limitare la aspectele pozitive ale bogăŃiei. De exemplu, războiul distruge avuŃia unei naŃiuni, dar este o problemă de alegere şi de alocare a resurselor, prin urmare şi el face parte din acest punct de vedere din obiectul de studiu al economiei politice. De fapt, nici o definiŃie scurtă a economiei politice nu poate acoperi în totalitate obiectul de studiu al acesteia. Ideea de bază care apare însă la majoritatea autorilor este legată de necesitatea optimizării raportului între resursele limitate şi nevoile umane nelimitate.

Sintetizând, putem spune că: Economia politică studiază modul în care societatea foloseşte resursele

limitate pentru a satisface nevoi nelimitate. Prin urmare, în analiza şi caracterizarea activităŃilor economice, ca formă

specifică de acŃiune se porneşte de la om şi trebuinŃele sale. 1.2 Nevoile umane, resurse, raritate si curba posibilităŃilor de producŃie

Nevoile umane constau în dorinŃele, aşteptările, aspiraŃiile oamenilor de a-şi însuşi bunuri, toate acestea devenind nevoi efective (reale) în funcŃie de gradul dezvoltării economice la un moment dat, precum şi de nivelul de cultură şi civilizaŃie a popoarelor şi indivizilor.

Majoritatea autorilor consideră că nevoile se caracterizează prin următoarele caracteristici: sunt nelimitate ca număr; sunt limitate în capacitate – satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei cantităŃi date dintr-un bun material sau serviciu; sunt concurente – unele nevoi se extind în detrimentul altora, se înlocuiesc între ele; sunt complementare – există nevoi ce evoluează în sensuri identice; orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere.

Activitatea umană presupune utilizarea de resurse specifice, în cantităŃi determinate şi de calitate adecvată.

Resursele reprezintă toate elementele furnizate de natură sau de generaŃiile anterioare, ce pot fi folosite direct sau indirect pentru a satisface nevoile umane.

Resursele se clasifică astfel: 1. resurse primare şi derivate; 2. resurse materiale şi umane. Legea rarităŃii resurselor: volumul, structurile şi calitatea resurselor economice

şi bunurilor se modifică mai încet decât volumul, structurile şi intensitatea nevoilor umane.

Raritatea resurselor face ca orice alegere a unui agent economic să însemne, în acelaşi timp, sacrificarea unor şanse potenŃiale. De exemplu, dacă o persoană alocă o parte mai mare din resursele de care dispune pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, atunci, în mod obligatoriu îi rămân mai puŃine resurse pentru satisfacerea nevoilor spirituale. Costul de oportunitate reprezintă valoarea bunurilor alternative sacrificate pentru a alege un anumit bun spre a fi consumat sau produs. Costul alegerii este costul (valoarea) celei mai bune alternative sacrificate.

4 Graham Bannock, R.E. Baxter, Evan Davis, Dictionary of Economics, Penguin Books, Fifth Edition, 1992, p. 130

9

Costul de oportunitate are ca punct de plecare necesitatea alegerii dintre mai multe variante posibile cu care se confruntă orice agent economic. Alegerea unei variante implică renunŃarea la celelalte posibilităŃi; prin urmare, costul de oportunitate este costul renunŃării. Acesta este analizat pe baza curbei posibilităŃilor de producŃie.

Curba posibilităŃilor de producŃie (CPP) constituie o reprezentare grafică a cantităŃii maxime dintr-un bun sau serviciu pe care o economie o poate produce reducând producŃia altui bun sau serviciu şi folosind resursele economisite pentru producŃia primului bun. Având în vedere că se referă la cantitatea maximă ce poate fi produsă, ea se mai numeşte şi frontiera posibilităŃilor de producŃie (FPP). De exemplu, o economie are de ales între a produce două bunuri X şi Y (automobile şi pâine). Dacă toate resursele ar fi folosite pentru producerea bunului X, ar rezulta o cantitate totală de 1000 automobile. Dacă toate resursele ar fi folosite pentru producerea bunului Y, cantitatea maximă rezultată ar fi 12 mil.tone pâine. Curba posibilităŃilor de producŃie va fi dată de totalitatea combinaŃiilor posibile dintre cele două bunuri. Fiecare dintre aceste combinaŃii va fi un punct pe frontiera posibilităŃilor de producŃie, care poate fi reprezentată pe un grafic în care pe Ox avem producŃia de automobile, iar pe Oy producŃia de pâine. Curba posibilităŃilor de producŃie este în mod normal concavă, datorită faptului că rata de substituŃie tehnică scade, pe măsură ce un bun este produs în cantităŃi mai mari5.

O economie eficientă va avea o infinitate de posibilităŃi de producŃie, corespunzătoare combinaŃiilor posibile dintre cele două bunuri, combinaŃii care se vor regăsi toate pe CPP. Orice punct aflat în interiorul acestei curbe reprezintă o subutilizare a resurselor, în timp ce toate punctele situate în afara ei reprezintă o imposibilitate, datorită faptului că nu există suficiente resurse pentru realizarea combinaŃiilor respective.

În exemplul anterior, să presupunem că se ia decizia de creştere a cantităŃii produse din X de la 400 la 500 de bucăŃi. EficienŃa acestei acŃiuni se analizează prin calcularea costului de oportunitate. Pornind de la curba ipotetică a posibilităŃilor de producŃie prezentată în figura 1.1. vom analiza efectul creşterii cantităŃii din X (automobile) asupra cantităŃii produse din bunul Y (pâine). Într-o societate eficientă, creşterea cantităŃii din X de la 400 la 500 de bucăŃi va fi reprezentată de mişcarea din punctul A în punctul B. Din moment ce creşte cantitatea din X vor rămâne mai puŃine resurse umane şi materiale pentru producerea bunului Y şi, în acest exemplu creşterea cu 100 de bucăŃi a bunului X va reduce producŃia lui Y cu 2 milioane tone. Cu alte cuvinte, indiferent care va fi costul propriu-zis, costul de oportunitate al creşterii bunului X este echivalent cu renunŃarea la 2 milioane tone de pâine.

Aşa cum am precizat, am pornit de la presupunerea că economia este eficientă, iar extinderea cantităŃii din X este comparată cu cea mai bună alternativă de utilizare a resurselor. Se poate spune însă că acest cost nu este în realitate de 2 milioane tone, pentru că în punctul de plecare exista şomaj (respectiv resurse umane neutilizate), economia fiind în punctul C din figura 1.1. Prin urmare, deplasarea din C în B înseamnă o mai bună utilizare a resurselor, deci nu există nici un cost real al creşterii cantităŃii din X. RaŃionamentul, nu este corect din punct de vedere economic. Dacă există şomaj, acesta poate fi redus fără a creşte în mod necesar cantitatea din X şi trebuie studiate variantele posibile pentru a lua decizia corectă. Utilizarea conceptului de cost de oportunitate presupune compararea punctelor de pe frontiera posibilităŃilor de producŃie pentru a calcula efectele economice ale unei decizii.

5 Vezi Capitolul 5, Factorii de producŃie. Combinarea factorilor de producŃie

10

Ca orice model de analiză, FPP şi costul de oportunitate simplifică la maximum

realităŃile economice, dar pe baza lui au fost formulate unele concluzii importante cu privire la problema alegerii la nivel individual şi naŃional – statal. De exemplu, modelul CPP este utilizat în explicarea procesului de creştere economică: orice modificare a resurselor disponibile dintr-o societate poate fi ilustrată de o deplasare spre dreapta sau spre stânga a frontierei posibilităŃilor de producŃie. În cazul creşterii economice curba se deplasează spre dreapta, în timp ce deplasarea spre stânga a FPP corespunde perioadelor de recesiune economică.

400 500 1000 Automobile (buc.)

Bunul Y (mil.buc)

12 11 9

Fig.1.1. Frontiera posibilităŃilor de producŃie. Costul de oportunitate

11

1.3. Economia de schimb şi economia de piaŃă contemporană. Caracteristici generale

Orice sistem economic are drept obiectiv fundamental satisfacerea trebuinŃelor, în

contextul comportamentului raŃional al indivizilor care urmăresc maximizarea rezultatelor obŃinute concomitent cu minimizarea consumului de resurse. Satisfacerea nevoilor umane se realizează fie din producŃie proprie, prin autoconsum, fie apelând la produsele altora, obŃinute prin intermediul schimbului. Autoconsumul desemnează procesul de utilizare a rezultatelor propriei activităŃi pentru satisfacerea nevoilor. Schimbul înseamnă înstrăinarea rezultatelor activităŃii economice, primind în contraprestaŃie alte bunuri necesare, inclusiv monedă.

Satisfacerea trebuinŃelor prin autoconsum şi prin intermediul schimbului au coexistat şi coexistă, dar, în timp, raportul dintre ele s-a modificat în favoarea schimbului. Celor două modalităŃi de satisfacere a nevoilor le corespund două forme diferite de organizare şi desfăşurare a activităŃii economice: economia naturală şi economia de schimb.

Economia naturală reprezintă acea formă de organizare şi desfăşurare a activităŃii economice în care nevoile sunt satisfăcute prin autoconsum. Economia de schimb desemnează acea formă de organizare şi desfăşurare a activităŃii economice în care agenŃii economici produc bunuri în vederea vânzării, obŃinând în schimbul lor altele, necesare satisfacerii trebuinŃelor. Economia de schimb reprezintă forma universală de organizare şi funcŃionare a activităŃii în lumea contemporană.

Realitatea economică nu poate fi delimitată rigid, în economie naturală şi economie de schimb. Aceste forme de economie coexistă. De aceea, aprecierea unei realităŃi economice ca fiind organizată ca economie naturală sau economie de schimb se face după criteriul preponderenŃei.

Economia de schimb prezintă anumite trăsături generale6: a) Specializarea agenŃilor economici: economia de schimb are la bază

diviziunea socială a muncii, care generează agenŃi economici specializaŃi. Specializarea agenŃilor economici într-un anumit domeniu concret poate avea numeroase determinări (tradiŃia, experienŃa, întâmplarea etc.), dar motivul principal îl constituie interesul, avantajul obŃinut dintr-o activitate în raport cu alta. Deciziile de specializare se întemeiază, conştient sau intuitiv, pe teoria avantajului relativ (comparativ).

b) Autonomia şi independenŃa agenŃilor economici: ca trăsătură a economiei de schimb, aceasta presupune că agenŃii economici sunt abilitaŃi cu dreptul de decizie. Autonomia cea mai largă se realizează în condiŃiile proprietăŃii particulare.

c) Activitatea economică gravitează în jurul pieŃei: datorită diviziunii muncii şi specializării agenŃilor economici, fiecare este dependent de bunurile furnizate de alŃii. Între producŃie şi consum se interpune schimbul, piaŃa devenind instituŃia centrală în jurul căreia gravitează întreaga activitate economică.

d) Monetarizarea economiei: ea concretizează faptul că “banii reprezintă alături de capital şi de specializare cel de-al treilea aspect major al vieŃii economice moderne. Fluxul de bani reprezintă sângele care irigă sistemul economic … şi etalonul de măsură a valorilor” (P.A. Samuelson, “Economics”). ImportanŃa banilor

6 Economie politică, ASE Bucureşti, Editura Economică, 1995, p. 44-52

12

în economia contemporană poate fi ilustrată cu ajutorul funcŃiilor acestora. În prezent, specialiştii sintetizează cel puŃin trei funcŃii:

FuncŃia de mijloc de schimb – este principala funcŃie a banilor şi constă în aceea că moneda este intermediarul schimbului. Ei sunt mijloc de schimb universal, fiind prezenŃi în orice tranzacŃie şi având acceptabilitate generală într-un spaŃiu monetar.

FuncŃia de mijloc de măsură a activităŃii economice – moneda naŃională reprezintă etalonul general de măsură a activităŃii economice, iar instrumentul concret al măsurării monetare este preŃul.

FuncŃia de rezervă de valoare – veniturile monetare necheltuite pot fi reŃinute de poseor ca rezervă pentru economii şi consumuri viitoare.

În opiniile a numeroşi autori, banii contemporani îndeplinesc şi alte funcŃii: mijloc de plată, mijloc de tezaurizare, factor de putere economică pentru emitent şi deŃinător, etc.

e) TranzacŃiile între agenŃii economici sunt bilaterale de piaŃă: în cadrul economiei de schimb între subiecŃii economici se derulează în permanenŃă fluxuri (tranzacŃii) de bunuri (inclusiv monetare). Distingem tranzacŃii unilaterale, de transfer (donaŃii, impozite, taxe, despăgubiri) şi tranzacŃii bilaterale – mişcări reciproce, biunivoce de bunuri între doi agenŃi economici.

f) Bunurile îmbracă forma de marfă: în economia de schimb majoritatea bunurilor devin bunuri comerciale. Marfa este un bun economic care serveşte producŃiei sau satisfacerii nevoilor de viaŃă ale oamenilor, destinat vânzării – cumpărării prin tranzacŃii bilaterale de piaŃă.

1.4. Economia de piaŃă

În lume există în prezent o mare varietate de tipuri specifice de organizare şi

reglare a activităŃii economice, dar sistemul economiei de piaŃă a devenit predominant în lumea contemporană. Între economia de piaŃă şi economia de schimb se pune adesea semnul egal, datorită faptului că prima păstrează majoritatea trăsăturilor caracteristice enumerate în paragraful anterior. În principiu, economia de piaŃă este considerată o formă evoluată (forma modernă) a economiei de schimb. Ea este opusul economiei centralizate, de comandă, aşa cum econonomia de schimb este opusul celei naturale. Economia de piaŃă este un mecanism complex de coordonare a oamenilor, activităŃilor şi firmelor printr-un sistem de pieŃe şi preŃuri.

Pilonii acesteia sunt piaŃa şi preŃurile PiaŃa este un mecanism prin intermediul căruia se realizează legătura dintre cumpărători şi vânzători în vederea stabilirii preŃului şi cantităŃii pentru un anumit bun sau serviciu. PreŃurile coordonează deciziile producătorilor şi consumatorilor, constituindu-se într-un barometru extrem de sensibil al economiei. PreŃurile mari tind să contribuie la reducerea volumului achiziŃiilor efectuate de consumatori şi să încurajeze producŃia. PreŃurile mici încurajează consumul şi descurajează producŃia.

În literatura de specialitate nu există un consens în privinŃa celei mai adecvate denumiri pentru acest tip de organizare economică, fiind folosiŃi termenii de capitalism, economie modernă, economie de piaŃă sau chiar economie de schimb (vezi DicŃionar enciclopedic, Ed. Enciclopedică, 1996). Astfel, capitalismul este definit de Penguin

13

Dictionary of Economics drept sistemul economic şi social în care indivizii sunt liberi să aibă în proprietate mijloacele de producŃie şi să îŃi maximizeze profitul şi în care alocarea resurselor este determinată de piaŃă. Economia de piaŃă liberă este văzută ca sistem economic în care alocarea resurselor este determinată în exclusivitate de cerere şi de ofertă ce interacŃionează pe pieŃe libere. DefiniŃia este extrem de strictă, având în vedere că în majoritatea Ńărilor există limite ale libertăŃii pieŃelor. În mod curent, este văzută ca sinonimă cu capitalismul.

Există autori care consideră că la sfârşit de secol XX, omenirea a păşit dincolo de era capitalistă. Astfel, Peter Drucker în Societatea postcapitalistă7 consideră că în secolul XXI resursa economică de bază nu mai este capitalul (nici resursele naturale, nici munca, ci cunoaşterea), ceea ce face improprie folosirea termenului de capitalism pentru acest tip de societate. Autorul numeşte noul sistem economic “postcapitalism”; deşi nu este vorba de o negare a valorilor fundamentale ale capitalismului, se înregistrează o deplasare a centrului de greutate, de pe capital pe resursa informaŃională.

Indiferent de denumirea utilizată, principalele trăsături ale economiei de piaŃă sunt considerate următoarele:

1. raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în producerea bunurilor;

2. preŃurile se formează în mod liber pe piaŃă; nivelul şi dinamica preŃului reprezintă barometrul de apreciere a stării sistemului şi sursa de fundamentare a deciziei fiecărui producător şi consumator.

3. este o economie multipolară, în care există deci numeroase centre de decizie autonome, legate printr-o complexă reŃea de interdependenŃe.

4. există un pluralism al formelor de proprietate, în care proprietatea privată are rolul esenŃial; subiecŃii fiecărei forme de proprietate îşi asumă în mod autonom şi pe deplin dreptul de a decide în condiŃii de risc şi incertitudine, suportând integral consecinŃele acestora.

5. economia de piaŃă este motivată şi condusă de concurenŃă – mâna invizibilă a pieŃei – care determină utilizarea raŃională a resurselor umane şi materiale, prin eliminarea risipei.

6. relaŃiile dintre operatorii economici îmbracă forma tranzacŃiilor de piaŃă, bilaterale, libere şi directe; fiecare agent economic, ghidat de interesul personal îşi alege în mod liber partenerii de tranzacŃii economice, iar acŃiunile pe care le întreprinde se bazează exclusiv pe criterii de raŃionalitate economică.

7. aceste relaŃii se realizează în cadrului unui sistem generalizat de pieŃe; 8. statul este prezent în economie, el veghează la respectarea regulilor şi asupra

instituŃiilor juridice şi economice; statul este un agent economic ca oricare altul, cumpărător şi producător, care respectă integral regulile economiei de piaŃă.

În explicarea mecanismului de funcŃionare a economiei de piaŃă se porneşte de la cele trei întrebări fundamentale ale economiei: ce să se producă, cum şi pentru cine. Deşi nu există un singur centru de decizie, în economie există coordonare, iar din urmărirea intereselor individuale rezultă o bună satisfacere a intereselor sociale. Cheia acestui mecanism o constituie preŃurile, care îndeplinesc cel puŃin trei funcŃii8: transmit

7 Peter F. Drucker, Societatea postcapitalistă, Editura Image, 1999 8 Milton & Rose Friedman, Liber să alegi, Editura ALL, 1998, p.11

14

informaŃii; conduc la adoptarea celor mai puŃin costisitoare metode de producŃie; hotărăsc cine şi cât să ia din produs – repartizarea venitului.

Dincolo de elementele particulare, specifice fiecărei Ńări, se poate vorbi de existenŃa unor tipuri concrete de economie de piaŃă. Delimitarea acestora se face în raport cu diferite criterii ca: gradul de intervenŃie a statului, implicarea acestuia în mecanismele pieŃei, rolul şi funcŃiile pe care le îndeplineşte piaŃa, curentul care are un rol mai mare în adoptarea politicii economice guvernamentale, etc. Una dintre cele mai cunoscute tipologii este următoarea: tipul anglo – saxon; tipul vest- european; tipul paternalist de piaŃă; tipul social de piaŃă; tipul nordic; economiile orientate spre exterior.

O altă tipologie cunoscută este cea a specialistului francez Michel Albert9, care distinge tipul neoamerican şi tipul renan de economie de piaŃă. Primul ar fi specific pentru SUA, Marea Britanie, Australia, Ńările nou industrializate din Asia, etc. Cel de-al doilea are ca reprezentanŃi principali Germania, ElveŃia, Olanda, Suedia, Japonia şi Austria. Se apreciază că ambele modele sunt emanaŃie a sistemului capitalist şi a liberalismului, dar au la bază sisteme de valori opuse în ce priveşte rolul statului în societate, modul de abordare a sistemului de securitate socială, relaŃia firmă – salariat, rolul pieŃelor, etc. Faptul că vreme de 50 de ani lupta s-a dus între două sisteme diametral opuse – comunism şi capitalism – a dus la neglijarea diferenŃelor existente între Ńările cu economie de piaŃă dezvoltată, iar faptul că după 1990 “pentru prima dată în istorie, capitalismul a învins cu adevărat” aduce în prim – plan necesitatea opŃiunii pentru una sau alta dintre variantele existente.

Procesul de transformare prin care trec economiile naŃionale şi economia în ansamblul ei, arată că nu doar economiile foste socialiste se află în prezent în plin proces de tranziŃie10.

Studiu de caz:

AnalizaŃi modul în care se regăsesc principalele trăsături ale economiei de piaŃă în realitatea economică românească la început de mileniu trei.

Teme de analizat:

1. AnalizaŃi locul pe care îl ocupă resursele umane în dezvoltarea economică,

pornind de la următoarea afirmaŃie a lui Peter Drucker: “Resursa economică de bază – mijlocul de producŃie, pentru a utiliza termenul economistului – nu mai este capitalul, şi nici resursele naturale, nici munca. Ea este şi va fi cunoaşterea.”

2. AnalizaŃi locul pe care îl ocupă economia politică în sistemul ştiinŃelor economice.

9 Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, 1994 10 vezi capitolul “TranziŃia economiei româneşti la economia de piaŃă”

15

Teste de evaluare: SETUL 1

1. Fie următorul tabel ce reprezintă determinarea renunŃării datorate rarităŃii resurselor

ProducŃie CD-uri

ProducŃie web-cam

Timp petrecut (în ore)

Număr de produse Timp petrecut (în ore)

Număr de produse

0 1 2 3 4

0 4 7 9 10

4 3 2 1 0

20 18 14 8 0

Un angajat (a cărui randament este reprezentat în fig. prezentată) al firmei

EUROSHOP lucrează o oră pentru a realiza CD-uri şi 3 ore pentru realizarea web-cam. a) Care este costul de oportunitate pentru realizarea unui CD dacă s-ar consuma a

doua oră pentru producerea CD-ului (în defavoarea unei ore dedicată producerii de web-cam-uri)?

b) Care este valoarea în dolari a acestui cost de oportunitate dacă un web-cam s-ar vinde cu 120 lei noi?

c) Dacă un bax de CD-uri s-ar vinde cu 250 lei noi, câte ore ar trebui să se producă CD-uri pentru a se maximiza profitul (în condiŃiile în care timpul de lucru ar fi limitat la cele 4 ore din tabel)

SOLUłIE : a) Lucrând a doua oră pentru producerea de CD-uri se realizează 3 CD-uri mai

mult, dar 4 camere web mai puŃin. Deci costul de oportunitate în a produce CD-uri în a doua oră este de 4/3 camere web. Aceasta înseamnă că în cea de-a 2 oră pentru fiecare bax de CD-uri realizat angajatul renunŃă la producerea 4/3 camere web.

b) Dacă preŃul unei camere web are să fie 120 lei noi, atunci costul de oportunitate este 160 lei noi = 120 lei noi x 4/3 camere web

c) Costul de oportunitate pentru bax de CD-uri, exprimat în lei noi dacă s-ar continua şi a treia oră să se producă CD-uri ar fi 360 lei noi = 3x 120 lei noi, iar pentru o a patra ora în producerea de CD-uri este 960 lei noi = 8x120 lei noi. Aşadar pentru maximizarea venitului muncitorul ar trebui să realizeze CD-uri în primele 2 ore deoarece fiecare bax de CD-uri produs valorează 250 lei noi şi aduce mai mulŃi bani decât costul de oportunitate (dacă s-ar produce camere web). Dar situaŃia se schimbă pentru cea de a treia şi a patra oră când costul de oportunitate pentru un bax de CD-uri depăşeşte 250 lei noi (360 lei noi, respectiv 960 lei noi). Aşadar aceste ultime două ore este recomandabil să se producă camere web.

16

2. Tabelul următor prezintă posibilităŃile de producŃie pentru o întreprindere ce produce fier şi oŃel. În coloanele A, B, C, D, sunt valorile alternativelor de producŃie pentru fiecare metal ce poate fi produs (exprimate în tone).

A B C D

OŃel (tone) 0 6 10 12 Fier (tone) 18 12 6 0

a. ReprezentaŃi curba posibilităŃilor de producŃie pentru această întreprindere. b. Presupunând că întreprinderea creşte producŃia de oŃel şi trece din alternativa

B în alternativa C. Care este costul de oportunitate al fiecărei tone de oŃel exprimat în tone de fier. Dacă presupunem că fierul se vinde cu 500 lei noi pentru o tonă, care este costul de oportunitate în dolari a unei tone de oŃel. Acesta va fi preŃul maxim sau minim pe care o firmă va trebui să-l fixeze pentru a produce oŃel?

c. Presupunând că noua tehnologie permite firmelor să producă de două ori mai mult oŃel decât este reprezentat în tabel, fără ca aceasta să afecteze producŃia de fier. ReprezentaŃi grafic noua curbă a posibilităŃilor de producŃie. Cum va influenŃa costul de oportunitate a producerii 12 tone de oŃel?

SOLUłIE: a. Curba posibilităŃilor este reprezentată astfel:

17

b. Trecerea de la alternativa B la alternativa C, este reprezentată pe grafic de punctele B şi C. Întreprinderea obŃine 4 tone de oŃel în plus, dar 6 tone mai puŃin de fier. Costul de oportunitate pentru o tonă de oŃel este de 6/4 sau de 1,5 tone de fier pentru una de oŃel. În termeni monetari 1,5 tone de fier s-ar putea vinde cu 1,5x 500 lei noi = 750 lei noi. Deci întreprinderea va cere minim 750 lei noi pentru o tonă de oŃel în această combinaŃie de producŃie pentru a acoperii costul de oportunitate.

c.

d. Noua curbă a posibilităŃilor de producŃie notată cu RR’ indică o scădere a costului de oportunitate pentru oŃel, în vreme ce costul de oportunitate pentru fier creşte. IniŃial 12 tone de oŃel presupuneau o renunŃare la 18 tone de fier, acum 12 tone de oŃel necesită o renunŃare la doar 6 tone de fier.

3.Un artizan poate realiza într-o oră, o oală de lut sau poate manufactura 6 căni.

a) Care este costul de oportunitate al unui oale? b)Dacă presupunem că artizanul devine de două ori mai eficient şi reuşeşte să producă într-o oră douăsprezece căni sau două oale, cum se modifică preŃul de oportunitate al unei oale de lut? c) Ce ar putea cauza o creştere a costului de oportunitate pentru o oală de lut?

SOLUłIE:

a) Costul de oportunitate al unei oale este de 6 căni. b) Costul de oportunitate al unei oale rămâne de 6 căni. c) Pentru a înregistra o creştere a costului de oportunitate, trebuie să se înregistreze o

creştere relativă a eficienŃei de a produce coşuri. De exemplu dacă băştinaşul ar

18

produce într-o oră două oale sau 16 căni atunci costul de oportunitate al unei oale ar creşte la 8 căni. De aceea se mai foloseşte şi termenul de costuri relative în loc de costuri de oportunitate.

Bibliografie:

***, Economie politică, ASE Bucureşti, Editura Economică, 1995, p. 13-66 Michel Albert, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, 1994 Dumitru Ciucur, Ilie Gavrilă, Constantin Popescu, Economie politică, Editura Economică, 1999, p. 15-92 NiŃă Dobrotă, Economie politică, Editura Economică, 1995, p. 17-77 Milton & Rose Friedman, Liber să alegi, Editura ALL, 1998, p.7-31 Ion Ignat, Neculai Clipa, Ion PohoaŃă, Gheorghe LuŃac, Economie politică, Editura Economică, 1998, p. 27-44 Israel M. Kirzner, Perspectiva economică, Editura ALL, 1996 Dan Popescu, Dinamica ideilor economice, Editura Continent, 1998, studiul Profesorul Gromoslav Mladenatz despre metoda “Economiei Politice”

19

Cap. 2 CEREREA

Obiective:

� Prezentarea noŃiunilor generale despre cerere .

� Prezentarea grafică a cererii şi noŃiunii de elasticitate a cererii.

� Prezentarea funcŃiei cererii şi a factorilor care o influenŃează.

Rezumat:

Acest al doilea capitol tratează cererea de produse şi servicii ce nu reprezintă numai atributul în exclusivitate al consumului, ci ea poate fi influenŃată de firme în limite decente şi raŃionale spre un beneficiu al consumatorilor şi spre cel al firmei.După o definire a cererii şi a legii cererii este realizată o reprezentarea grafică şi sunt prezentaŃi factorii cererii, care determină modificarea cererii pe piaŃa unui bun. În cotinuare sunt descrise excepŃiile care nu verifică legea generală a cererii, aşa numitele „paradoxuri” ce poartă numele economiştilor ce le-au descoperit Giffen, Veblen şi Rugină. În ultima parte a acestui capitol este tratată elasticitatea cererii şi factorii care determină această elasticitatea cererii funcŃie de preŃ. Cunoaşterea problematicii cererii în general şi a elasticităŃii cererii în special este de o importanŃă deosebită pentru luarea deciziilor de către managementul firmei.

Cuvinte cheie:

♦ Cerere ♦ Legea generală a cererii ♦ Cerere solvabilă ♦ Efect de substituire ♦ Efect de venit ♦ Paradoxul Giffen ♦ Modificarea cantităŃii cerute ♦ Modificarea cererii ♦ Factorii sau condiŃiile cererii ♦ Elasticitatea cererii ♦ Elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ ♦ Elasticitate punct ♦ Elasticitate arc ♦ Elasticitate încrucişată ♦ Elasticitatea cererii în funcŃie de venit

20

“Cheia principală a reuşitei în afaceri este buna apreciere a nevoilor consumatorului. Orice eroare de apreciere costă scump…Într-o economie de piaŃă, cea care dă semnalul producŃiei este cererea solvabilă. De aceea, este de dorit ca piaŃa să fie lăsată să funcŃioneze liber…Totuşi, libera alegere a consumatorului este limitată de stat, de producători şi de alŃi consumatori.” (Michel Didier)

2.1 Cererea – definiŃie, factori de influenŃă Finalitatea activităŃii economice o reprezintă satisfacerea tuturor nevoilor de

consum. În spiritul acestei axiome, activitatea de producŃie, toate deciziile întreprinzătorilor sunt determinate de nevoia de consum şi au ca finalitate satisfacerea acestei nevoi. Satisfacerea nevoii de consum presupune cunoaşterea nevoii respective, consumatorul fiind în general o fiinŃă labilă, cu un comportament neprevăzut şi greu de anticipat. Tocmai în întâmpinarea preferinŃelor acestui consumator trebuie asigurată desfăşurarea activităŃii. Conform cerinŃelor economiei de piaŃă, nu mai este valabilă sintagma “produc şi vând”, în speŃă “vând ceea ce produc”, ci este valabilă sintagma “produc ceea ce se cere”. Managementul de firmă include ca segment important şi depistarea posibilităŃilor de vânzare, ca punct nodal pentru articularea imediată a producŃiei cu aceste posibilităŃi. Cererea de produse şi servicii nu reprezintă numai atributul în exclusivitate al consumului, ci ea poate fi influenŃată de firme în limite decente şi raŃionale spre un beneficiu al consumatorilor şi spre cel al firmei. Modelul cerere – ofertă constituie unul din cele mia importante instrumente manageriale deoarece îl asistă pe manager în previzionarea schimbărilor ce pot să apară în preŃul produselor sau resurselor.

Dar ce este cererea? O firmă ce produce un bun X ar dori să obŃină informaŃii cu privire la impactul pe care îl are o politică de preŃ asupra cererii pentru bunul X. În acest scop, firma va întreprinde o cercetare de piaŃă pentru a determina ce cantitate din produsul X sunt dispuşi consumatorii să cumpere în fiecare an la preŃuri alternative. MenŃinând toate celelalte elemente constante (caeteris paribus) cantitatea din bunul X pe care consumatorii sunt dispuşi să o cumpere scade pe măsură ce preŃul creşte. Acest principiu fundamental este cunoscut sub denumirea de legea cererii – preŃul şi cantitatea sunt într-o relaŃie inversă:

1) creşterea preŃului unui anumit bun determină reducerea cantităŃii cerute din bunul respectiv, caeteris paribus;

2) reducerea preŃului unui anumit bun determină creşterea cantităŃii cerute din bunul respectiv, caeteris paribus.

Prin urmare, cantitatea cerută este funcŃie descrescătoare de preŃul său, însă acest rezultat nu este valabil decât în condiŃiile “caeteris paribus”, adică toate celelalte elemente – în special preŃul altor bunuri, venitul consumatorului, climatul economic şi social-politic – rămân constante. Există două motive importante care explică relaŃia negativă dintre preŃ şi cantitatea cerută:

1. efectul de substituire: în cazul creşterii unui bun are loc substituirea acestuia de către un alt bun, al cărui preŃ nu a crescut, şi

2. efectul de venit: o creştere a preŃului, reducând puterea de cumpărare a individului (când toate celelalte condiŃii rămân neschimbate) determină o reducere într-o şi mai mare măsură a cererii pentru bunul devenit relativ mai scump.

21

PreŃ (P) A P1

P2 B Q1 Q2 Cantitate cerută (Q)

Figura. 1. Curba cererii. Deaplasarea de-a lungul curbei cererii.

Aceasta reprezintă curba cererii. Ea este descrescătoare deoarece reflectă legea

cererii şi condiŃia caeteris paribus. Când construim graficul curbei cererii pentru un bun totul se menŃine constant, cu excepŃia preŃului bunului respectiv. Deplasarea de-a lungul curbei cererii (de exemplu, din punctul A în punctul B) se numeşte modificarea cantităŃii cerute (vezi fig. 1).

Economiştii recunosc că există şi alte variabile (în afara preŃului bunului) care influenŃează cererea pentru un anumit produs. Toate aceste “alte variabile” poartă denumirea de factorii care determină cererea. Ori de câte ori unul din aceşti factori se modifică are loc o modificare a cererii (întreaga curbă a cererii se deplasează). O deplasare spre dreapta înseamnă o creştere a cererii, iar o deplasare spre stânga o scădere a cererii.

PreŃ P C2

C1

C3

Q3 Q1 Q2 Cantitate cerută

Figura 2. Deplasarea curbei cererii.

Prin urmare, cererea reprezintă cantităŃile dintr-o anumită marfă pe care

consumatorii sunt dispuşi să le cumpere într-o anumită perioadă de timp, la diverse niveluri ale preŃului. Deci, cererea este formată din toate perechile preŃ – cantitate cerută (P, Q).

Însă, trebuie menŃionat, în acest context, că cererea care se manifestă pe piaŃă, în măsura în care se fundamentează pe veniturile băneşti de care dispun consumatorii, se regăseşte în cererea solvabilă.

22

Cererea poate să fie abordată fie ca cerere pentru un produs anume, care desemnează ansamblul produselor substituibile ce pot fi cumpărate la un preŃ într-o anumită perioadă şi ca cerere a unui agent economic, ce desemnează cantitatea de bunuri diverse ce poate fi cumpărată la un anume preŃ şi într-o anumită perioadă de către agentul economic respectiv.

De asemenea, cererea poate fi privită ca cerere individuală pentru un produs singular sau totală ce însumează cererile individuale pentru un anumit produs.

În afara preŃului de vânzare al unui bun, există şi alŃi factori sau condiŃii ale cererii, care determină modificarea cererii pe piaŃa unui bun. Aceştia sunt:

a. Veniturile băneşti ale consumatorilor.

Veniturile afectează abilitatea consumatorilor de a cumpăra un bun. O modificare a veniturilor influenŃează cantitatea dintr-un bun pe care consumatorii sunt dispuşi să o cumpere la diverse niveluri ale preŃului. Grafic, o schimbare a veniturilor deplasează întreaga curbă a cererii (fig. 2). Problema care se pune este dacă o creştere a venitului deplasează curba cererii spre stânga sau spre dreapta. Aceasta depinde de modelele de consum ale consumatorilor. Astfel, facem distincŃie între două categorii de bunuri:

• bunuri normale (de exemplu: blugi LeviStrauss, transportul cu avionul) În cazul acestor bunuri, când veniturile cresc, cererea creşte, deci, se deplasează

spre dreapta. (în fig.2, deplasarea de la 1C la 2C ). Pe măsură ce veniturile cresc, consumatorii cumpără mai mult la fiecare nivel al preŃului, şi invers. Pe măsură ce veniturile scad, cererea se deplasează spre stânga (în fig. 2, deplasarea de la 1C la 3C ).

• bunuri inferioare (de exemplu: blugi obişnuiŃi, transportul cu autobuzul) În cazul acestor bunuri, când veniturile cresc, cererea scade, deci se deplasează

spre stânga (în fig. 2, deplasarea de la 1C la 3C ). Pe măsură ce veniturile cresc,

consumatorii cumpără mai puŃin din acel bun la diverse niveluri ale preŃului şi invers. A nu se înŃelege că un bun inferior este un bun cu o calitate scăzută.

b. PreŃurile altor bunuri (relaŃionate cu bunul analizat)

În cazul bunurilor substituibile (care se pot înlocui reciproc în consum), creşterea

preŃului pentru un astfel de bun determină creşterea cererii pentru un alt bun la care preŃul nu s-a modificat. De exemplu, creşterea preŃului pentru Coca-Cola determină consumatorii să substituie acest produs cu Pepsi-Cola, deci cererea acestuia din urmă creşte.

În cazul bunurilor complementare (care se consumă împreună), creşterea preŃului pentru un astfel de bun determină reducerea cererii pentru celălalt bun, „caeteris paribus”. De exemplu, dacă preŃul computerelor creşte, scade cererea pentru componentele soft.

c. PopulaŃia

Cererea este influenŃată de modificările care apar în mărimea şi structura

populaŃiei. Creşterea dimensiunilor populaŃiei va deplasa cererea pentru un anumit produs spre dreapta (cererea creşte). Este de fapt, trendul ce s-a observat în cerere de-a lungul

23

anilor. Dar, nu numai mărimea populaŃiei are o influenŃă, ci şi structura acesteia. De exemplu, creşterea numărului de consumatori cu vârste între 30 – 40 de ani va determina creşterea cererii pentru locuinŃe, iar o sporire a numărului pensionarilor sau celor de vârsta a treia, va avea ca efect o creştere a cererii pentru servicii medicale.

d. Publicitatea şi preferinŃele consumatorilor

Nivelul publicităŃii are o influenŃă directă asupra cererii: o creştere a cheltuielilor

cu publicitatea deplasează cererea spre dreapta. Există două modalităŃi de interpretare. Ca urmare a publicităŃii, consumatorii cumpără mai mult la acelaşi preŃ sau cumpără aceleaşi cantităŃi la un preŃ mai mare. Deplasarea spre dreapta a cererii are loc deoarece prin publicitate consumatorii sunt informaŃi despre existenŃa şi calitatea produsului respectiv (publicitate informativă) sau preferinŃele consumatorilor se modifică în urma publicităŃii (publicitate persuasivă).

e. Aşteptările consumatorilor

Este în special cazul produselor durabile şi a celor care pot fi depozitate. Dacă

consumatorii se aşteaptă ca preŃul autoturismelor, de exemplu, să fie semnificativ mai mare în anul următor, cererea actuală pentru autoturisme va creşte. „A cumpăra un autoturism astăzi” este un substitut pentru „a cumpăra un autoturism anul viitor”.

Dacă se aşteaptă ca preŃul televizoarelor să scadă în anul următor, consumatorii pot amâna cumpărarea, astfel că cererea prezentă pentru televizoare scade. Repararea televizorului vechi poate fi un substitut pentru cumpărarea unui televizor nou.

f. Caracteristicile produsului: calitate, performanŃă, garanŃii, servicii post-

vânzare, design, facilităŃi la vânzare. Cererea pentru un produs este cu atât mai mare cu cât acesta prezintă caracteristicile dorite de consumator. În industriile în care firmele concurente oferă produse diferenŃiate (cu caracteristici distincte) cererea pentru produsul unei anumite firme este funcŃie de modul în care consumatorii percep caracteristicile acestui produs faŃă de caracteristicile produselor concurente.

g. AlŃi factori. Orice variabile care afectează dorinŃa sau abilitatea

consumatorului de a cumpăra un anumit bun este un potenŃial factor de influenŃă a cererii. Există deci pe de o parte preŃul bunului care determină cantitatea cerută şi deci o

deplasare de-a lungul curbei cererii, dar pe de altă parte toŃi ceilalŃi factori analizaŃi mai sus (engl. „demand shifters”) care determină cererea, adică deplasează întreaga curbă a cererii. Toate aceste elemente se reflectă în funcŃia cererii. FuncŃia cererii pentru un bun X ( xcQ / ) descrie cât va fi cumpărat din X la niveluri diferite ale tuturor celorlalŃi factori.

....).,,,,,,(/ EPopVAAPPfQ yxyxxc = unde xP - preŃul bunului X, yP - preŃul

bunului Y relaŃionat cu X, xA - cheltuieli de publicitate pentru X, yA - cheltuieli de

publicitate pentru Y, V – veniturile consumatorilor, Pop. – populaŃie, E – aşteptările consumatorilor.

FuncŃia cererii poate să ia forme foarte diferite. Cea mai simplă, dar totuşi utilă, este forma liniară.

24

EPopVAAPPQ yxyxxc ⋅+⋅+⋅+⋅+⋅+⋅+⋅+= 76543210/ αααααααα

CoeficienŃii iα sunt numere fixe, iar semnul „+” sau „-„ reflectă relaŃia directă sau

inversă dintre xcQ / şi factorul respectiv. De exemplu, 1α este întotdeuna negativ deoarece

între xP şi xcQ / este o relaŃie inversă: când xP creşte xcQ / scade şi reciproc. În schimb,

un semn pozitiv pentru 2α semnifică o relaŃie directă între yP şi xcQ / , respectiv bunurile

X şi Y sunt substituibile, iar un semn negativ pentru 2α , semnifică faptul că bunurile X şi Y sunt complementare.

Având funcŃia cererii xcQ / şi înlocuind toŃi factorii (mai puŃin xP ) cu valori date

se obŃine curba cererii, respectiv o relaŃie P-Q, caeteris paribus. Curba cererii (fig.1) reflectă:

- cantităŃile pe care consumatorii sunt dispuşi să le cumpere la diverse niveluri ale preŃului

- preŃurile pe care consumatorii sunt dispuşi să le plătească pentru a achiziŃiona diverse cantităŃi din X. Pentru a achiziŃiona cantităŃi mai mari din X consumatorii sunt dispuşi să plătească tot mai puŃin.

Paradoxul Giffen Legea generală a cererii se verifică în cazul bunurilor normale, precum şi în cazul

majorităŃii bunurilor inferioare. În categoria bunurilor normale sunt incluse bunurile a căror cerere creşte odată cu sporirea veniturilor, iar în categoria bunurilor inferioare sunt incluse bunurile a căror cerere se reduse odată cu mărirea veniturilor. În cazul unor populaŃii cu venit scăzut există anumite bunuri şi, în special cele de strictă necesitate, dar considerate de către consumator „inferioare”, cum ar fi cartofii, carnea cu os şi grăsime, pâinea neagră etc., la care creşterea preŃului nu mai determină reducerea cererii sau consumului lor, ci, dimpotrivă, sporirea acestuia. Din ce motive? Puterea de cumpărare a consumatorilor săraci fiind limitată, creşterea preŃului la produsele de strictă necesitate îi obligă să renunŃe la consumul altor bunuri, de mai bună calitate dar mai scumpe, şi să le înlocuiască cu cele inferioare, dar oricum relativ mai ieftine, chiar dacă şi preŃul lor a crescut. Prin urmare, cererea creşte când preŃul creşte. Când nivelul de trai se îmbunătăŃeşte prin creşterea veniturilor, consumatorul îşi va diminua cererea pentru aceste bunuri inferioare în favoarea bunurilor normale.

Acest comportament aparent paradoxal este denumit „Paradoxul Giffen”, după numele economistului englez care a constatat o astfel de situaŃie în Irlanda secolului al XIX lea, unde ca urmare a creşterii generale a preŃurilor produselor agricole din cauza unei recolte proaste, Ńăranii, sărăciŃi, şi-au orientat resursele lor limitate spre procurarea cartofilor, mărind astfel cererea pentru ei, cu toate că şi preŃul acestora se ridicase.

Aceste excepŃii de la regula de manifestare a cererii nu infirmă veridicitatea legii generale a cererii, situaŃiile prezentate întâlnindu-se destul de rar în comportamentul consumatorilor, iar ponderea pe piaŃă a bunurilor respective este nesemnificativă.

Există unele situaŃii care numai aparent contrazic legea generală a cererii. Astfel, există posibilitatea ca unii cumpărători să achiziŃioneze mai mult de la unele firme, chiar dacă acestea practică preŃuri mai mari, pe motivul unei economii de timp. În această situaŃie, legea cererii se verifică, deoarece în preŃul plătit este inclus şi costul de oportunitate (timpul economisit). De asemenea, în situaŃia în care preŃul şi calitatea

25

bunului sunt în relaŃie directă, creşterea preŃului poate fi însoŃită de o sporire a cantităŃii cerute, deoarece diferenŃa de preŃ va fi compensată de diferenŃa de calitate câştigată.

Paradoxul Veblen

Asemenea paradoxului Giffen acest comportament prezentat de economistul şi

sociologistul de origine norvegiană Thorstein Veblen surprinde un exemplu ce nu respectă legea cererii. Astfel este prezentat comportamentul atipic al indivizilor şi grupurilor de indivizi ce prin varii motive (nu de cele mai puŃine ori neortodoxe) au reuşit să pătrundă în rândul grupului social superior „peste noapte”. Atitudinea surprinsă la aceştia este una prin care ei încearcă să etaleze cât mai strident situaŃia materială şi noul lor statut social. Îşi cumpără bunuri ale căror preŃuri cresc şi de obicei sunt preferate produsele sau serviciile ale căror preŃuri cresc cel mai rapid şi refuză cumpărarea de bunuri ale căror preŃuri s-au redus pentru a devenii mai accesibile unui număr mai mare de cumpărători. Această atitudine atât de des întâlnită în societatea românească în perioada de tranziŃie mai poartă numele şi de „snob effect”.

Paradoxul Rugină

Vom prezenta în cele ce urmează un paradox al cererii remarcat de profesorul

emerit Anghel Rugina. În special în perioada de inflaŃie, iar Ńara noastră a cunoscut din plin acest fenomen după anii ’89, când economia se întâlneşte cu un grad ridicat de dezechilibre curba cererii va prezenta un curs anormal.

Fig.1 Curba frântă a cererii – paraoxul Rugină

În “Principia Oeconomica” Anghel Rugină remarcă aceste curbe frânte sau anormale şi identifică motivul astfel: De la un anumit nivel creştere preŃurilor este însoŃită de o extindere a cererii ca măsură de apărare a cumpărătorului de creşterile însemnate de preŃ estimate a se înregistra în viitorul apropiat.

preŃ

cantitate

26

Elasticitatea cererii – definiŃie, forme, factori de influenŃă

În timp, pe termen scurt/lung, cererea cunoaşte numeroase schimbări, ca urmare a

modificării factorilor. Analiza impactului modificărilor în aceşti factori, pe care am realizat-o până acum, a fost una calitativă şi nu cantitativă. Am indicat doar direcŃiile de deplasare a cererii, dar nu şi magnitudinea.

Unii factori sunt sub controlul managerilor, alŃii nu, dar afectează cererea. A putea previziona cât mai exact cererea presupune ca firma să fie capabilă să măsoare impactul modificărilor factorilor asupra cererii. Cea mai utilizată metodă de a măsura reacŃia, senzitivitatea cererii la modificarea oricărei variabile este elasticitatea. Modificarea mărimii cererii în funcŃie de factorii care o determină poartă numele de elasticitatea cererii. Ea se măsoară printr-un coeficient denumit coeficientul de elasticitate al cererii, şi indică gradul, procentul modificării cererii în funcŃie de schimbarea preŃului sau a altor condiŃii (factori) ale cererii, caeteris paribus.

factorunuiarelativăaModificare

cerutecantitatiiarelativăaModificareEc =

Elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ

RelaŃia dintre preŃul produsului şi volumul vânzărilor este foarte importantă

pentru firme, ca bază în politica de preŃuri, în stabilirea strategiilor de vânzare, astfel încât firma să obŃină profitul maxim.

Considerăm curbele cererii pentru două bunuri X şi Y.

P P1

P2 Cx

x1 x2 Qx

P P1

P2 Cy

y1 y2 Qy

27

Panta negativă a ambelor curbe arată că dacă preŃul lui X şi al lui Y scade, cantitatea cerută din X şi Y creşte. Observăm că dacă preŃul lui X, respectiv al lui Y scade în aceeaşi măsură, modificarea cantităŃii cerute a lui X este mai mare decât variaŃia cantităŃii cerute din Y. Cu alte cuvinte, cererea pentru bunul X este mai sensibilă la modificarea preŃului, decât cererea pentru bunul Y. Sau, în limbaj economic, putem spune că elasticitatea cererii lui X în funcŃie de preŃ este mai mare decât elasticitatea cererii lui Y.

Forma generală a coeficientului elasticităŃii cererii funcŃie de preŃ este următoarea:

00

0

0

100

100

%

%/

P

P

Q

Q

P

PQ

Q

P

Q

pretuluiarelativaaModificare

cerutecantitatiiarelativaaModificarepEc

∆÷

∆−=

⋅∆

⋅∆

−=∆∆

−=−=

Ca urmare a manifestării legii cererii, la o modificare a preŃului (creştere sau scădere) cantitatea cerută reacŃionează în sens invers (scădere, respectiv, creştere). Semnul minus din formula coeficientului de elasticitate a cererii funcŃie de preŃ are tocmai menirea de a anula semnul minus pe care l-ar avea raportul în virtutea legii cererii.

Deosebit de important este faptul că elasticitatea nu depinde de unitatea de măsură folosită; ea calculează variaŃiile în procente. Un alt avantaj al folosirii procentelor este acela că facilitează comparaŃiile între bunuri.

În funcŃie de valoarea coeficientului, există următoarele forme ale cererii: cerere elastică, când 1/ >pEc , adică o modificare a preŃului cu un procent

determină o modificare în sens opus a cantităŃii cerute cu un procent mai mare; cerere inelastică, când 1/ <pEc , adică la o modificare a preŃului cu un procent

are loc o modificare în sens opus a cantităŃii cerute cu un procent mai mic; cerere cu elasticitate unitară, când 1/ =pEc , adică unei modificări a preŃului

cu un procent îi corespunde o modificare în sens opus a cantităŃii cerute cu acelaşi procent;

cerere perfect elastică, când ∞→pEc / , adică unei modificări infime a preŃului îi corespunde o modificare semnificativă în sens opus a cantităŃii cerute;

cerere perfect inelastică, când 0/ =pEc , adică indiferent de modificarea preŃului, cantitatea cerută nu se modifică.

Elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ poate fi calculată în două moduri: ca

elasticitate arc şi ca elasticitate punct. A. Elasticitatea arc. Se calculează elasticitatea între două puncte A şi B de pe

curba cererii. Calculul se bazează pe media aritmetică a celor două valori ale preŃului şi a celor două valori ale cantităŃii cerute, astfel:

22

/1010 PP

PQQ

QpEc

+∆

÷+∆

−=

Elasticitatea arc se foloseşte atunci când există date puŃine (este o aproximaŃie). Cu cât cele două puncte A şi B sunt mai îndepărtate cu atât este mai slabă aproximaŃia, deoarece prin 2 puncte pot trece curbe ale cererii diferite. Pentru a putea folosi elasticitatea arc cele două puncte trebuie să fie suficient de apropiate. Deoarece

28

elasticitatea este diferită în fiecare punct de pe curba cererii, elasticitatea arc măsoară media elasticităŃii pe intervalul respectiv (AB).

B. Elasticitatea punct. Pe baza acestui mod de calcul se poate determina elasticitatea în fiecare punct de pe curba cererii. Elasticitatea punct elimină imprecizia, măsurând reacŃia cererii la cea mai mică modificare a preŃului. Este definită prin:

P

P

Q

QpEc

∆÷

∆−=/ , unde P∆ este o variaŃie foarte mică a preŃului, care tinde spre 0,

astfel încât, practic, rămânem în acelaşi punct de pe curba cererii. Formula elasticităŃii

punct mai poate fi scrisă şi Q

P

P

QpEc ⋅

∆∆

−=/ .

Deoarece condiŃia pentru a determina elasticitatea într-un punct este ca variaŃia

preŃului să tindă la zero, P

Q

P

QP ∂

∂=

∆∆

→∆ 0lim , adică este derivata parŃială a lui Q în funcŃie de

P.

Deci Q

P

P

QpEc ⋅

∂∂

−=/

Panta cererii se calculează ca raport între P∆ şi Q∆ ; prin urmare, coeficientul

elasticităŃii cererii funcŃie de preŃ are forma: Q

P

drepteipantapEc ⋅−=

1/ .

Deci, nu există identitate între panta curbei cererii şi elasticitate. În situaŃia în care curba cererii este liniară, panta este constantă, iar elasticitatea variază în funcŃie de raportul corespunzător fiecărui punct de pe curba cererii. În fapt, pentru o funcŃie liniară a cererii, cererea este elastică la preŃuri mari şi inelastică la preŃuri mici. De exemplu, dacă

101

/,0 <=⋅−==Q

P

pantapEcP . Pentru preŃuri apropiate de zero, cererea este

inelastică. Când preŃurile cresc, Q scade şi raportul Q

P, respectiv elasticitatea cresc. Deci,

elasticitatea variază direct proporŃional cu preŃul. Cunoaşterea formei de elasticitate prezintă importanŃă în procesul

decizional, întrucât permite determinarea evoluŃiei venitului total încasat. Iar venitul total este funcŃie de elasticitatea cererii, pentru că în mod normal, cererea are o curbă descrescătoare. Când preŃul creşte, cantitatea cerută scade şi invers. Aşadar, nu putem spune cum va fi afectat venitul total de schimbarea în preŃ, dacă nu cunoaştem elasticitatea.

1/ >pEc 1/ <pEc 1/ =pEc

P creşte VT scade VT creste VT constante P scade VT creşte VT scade VT constante

1) În cazul unei cereri elastice, reducerea preŃului, de exemplu, determină

creşterea cantităŃii cerute cu un procent mai mare, ceea ce determină ca venitul total să crească (este cazul bunurilor de lux/superioare, a căror cantitate cerută creşte dacă preŃul lor scade, astfel încât volumul valoric al vânzărilor creşte).

29

2) În cazul unei cereri inelastice, reducerea preŃului determină sporirea cantităŃii cerute cu un procent mai mic, deci venitul total scade (este cazul bunurilor normale de strictă necesitate, a căror cantitate cerută deşi creşte când preŃul scade, suma valorică a vânzărilor scade).

EvoluŃia venitului total funcŃie de elasticitate poate fi evidenŃiată şi grafic astfel: P P0 M

P1 N Cy

y0 y1 Qy

P P0 A

P1 B Cx

x0 x1 Qx

(a) cazul unei cereri elastice (b) cazul unei cereri inelastice

În cazul cererii elastice (a) presupunem că preŃul se reduce de la 0P la 1P . Venitul

iniŃial este AOXariaPXPVT 00000 =⋅= , iar venitul final este BOXariaPXPVT 11111 =⋅= .

Din compararea celor două arii observăm că 01 VTVT > , deci VT creşte (cererea este

elastică, deci modificarea cantităŃii cerute este mai mare decât cea a preŃului). În cazul unei cereri inelastice (b), o reducere a preŃului de la 0P la 1P , determină

o modificare a cantităŃii cerute mai mică decât cea a preŃului, astfel încât venitul total scade: NOYariaPYPVTMOYariaPYPVT 1111100000 =⋅=>=⋅= .

Elasticitatea încrucişată

Relevă reacŃia cererii unui bun X la modificarea preŃului unui bun Y relaŃionat cu

X, caeteris paribus. Se calculează cu ajutorul coeficientului: y

y

x

x

P

P

Q

QyEx

∆÷

∆=, .

În funcŃie de valoarea acestui coeficient, 2 bunuri X şi Y pot fi: a) bunuri substituibile (concurente) atunci când o creştere a preŃului lui Y, de

exemplu, determină o creştere a cantităŃii cerute din X, deci 0, >yEx (de exemplu: Cocacola, Pepsicola)

b) bunuri complementare (se consumă împreună), atunci când o creştere a preŃului lui Y, de exemplu, determină o scădere a cantităŃii cerute din X, deci 0, <yEx (exemplu: autoturisme şi benzină).

c) bunuri independente, atunci când modificarea preŃului unuia dintre bunuri nu are nici o influenŃă asupra cantităŃii cerute din celălalt bun, 0, =yEx .

30

Cu cât valoarea absolută a acestui coeficient este mai mare, cu atât relaŃia dintre cele două bunuri este mai puternică.

Elasticitatea cererii în funcŃie de venit

Măsoară reacŃia cererii la modificarea venitului consumatorilor. Se poate

evidenŃia prin coeficientul elasticităŃii cererii în funcŃie de venit:

V

V

Q

QvEc

∆÷

∆=/ ,

în condiŃiile în care ceilalŃi factori care determină cererea pentru marfa X rămân constanŃi (caeteris paribus). În funcŃie de modul în care cererea pentru un anumit bun reacŃionează la modificarea venitului consumatorilor, bunurile se pot clasifica în:

1) bunuri inferioare, când 0/ <vEc (la o creştere a venitului are loc o reducere a cererii pentru bunul X)

2) bunuri normale, când 1/0 ≤< vEc , adică cererea creşte într-o proporŃie mai mică sau egală cu proporŃia creşterii venitului. Engel estima că pe măsura creşterii venitului, ponderea cheltuielilor cu alimentele scade în bugetul familiei, în timp ce ponderea cheltuielilor cu îmbrăcămintea şi locuinŃa rămâne constantă.

3) bunuri superioare, când 1/ >vEc (cererea creşte într-o proporŃie mai mare decât creşterea venitului).

Factorii care determină elasticitatea cererii funcŃie de preŃ 1. existenŃa bunurilor substituibile este cel mai important factor de influenŃă a

elasticităŃii. Cu cât un bun are mai multe substitute cu atât elasticitatea cererii funcŃie de preŃ este mai mare. De exemplu, cererea pentru pasta de dinŃi Colgate este elastică; insulina, pe de altă parte, nu are substituenŃi şi va avea o cerere inelastică. NoŃiunea de substitut are două aspecte: fie sunt produse diferite ce satisfac aceeaşi nevoie (unt, margarină), fie este vorba de acelaşi produs realizat de firme diferite (concurente). De aceea, este foarte important ca produsul să se diferenŃieze pentru a avea cât mai puŃine substitute, astfel încât elasticitatea să scadă. Nu este însă suficient să existe substitute pentru ca elasticitatea să fie mare. Trebuie să existe şi un acces uşor şi rapid la produsele substitute. În situaŃia în care consumatorii nu pot să aibă acces uşor la produsele substitut ei nu pot reacŃiona la modificarea preŃului bunului respectiv, deci cererea este inelastică sau elasticitatea este slabă.

2. timpul În general, pe termen scurt cererea este inelastică, iar pe termen lung cererea este

elastică. Cu cât consumatorul are mai mult timp la dispoziŃie pentru a reacŃiona cu atât cererea este mai elastică. Timpul permite consumatorilor să găsească produse substitut.

3. ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii

Cu cât ponderea respectivă este mai ridicată, cu atât coeficientul elasticităŃii cererii funcŃie de preŃ este mai mare. De exemplu, cheltuielile pentru bunurile alimentare au o pondere mult mai mare în totalul cheltuielilor persoanelor cu venituri reduse (coeficientul elasticităŃii cererii pentru bunurile alimentare este mai mare pentru persoanele cu venituri mici).

31

4. gradul de necesitate în consum Nivelul coeficientului elasticităŃii cererii pentru bunurile de lux (superioare/mai

puŃin urgente), în funcŃie de preŃul acestora este mai mare decât al celui pentru bunurile de strictă necesitate. De regulă, bunurile de lux au o cerere elastică, iar cererea pentru bunurile vitale este inelastică.

5. gradul de saturare al pieŃei Când piaŃa unui bun este saturată cererea este inelastică. Este inutil să se reducă

preŃul pentru a stimula cererea. Din contră, pentru o piaŃă care nu a ajuns la saturare cererea este elastică. Întrebări şi probleme:

♦ Într-o perioadă de doi ani, preŃul televizoarelor a crescut cu 5 procente în

timp ce preŃul celorlalte bunuri au crescut cu 12 procente. În aceeaşi perioadă au fost vândute mai multe televizoare. Această situaŃie vine să întărească sau să contrazică legea cererii?

SOLUłIE: PreŃul relativ al televizorului a coborât pe o perioadă de 2 ani (cu 7 procente) şi mai multe televizoare au fost cerute. Acest lucru susŃine legea cererii.

♦ De ce un producător, pentru a-şi maximiza profitul, întotdeuna va creşte preŃul în condiŃiile unei cereri inelastice?

♦ Care dintre factorii de mai jos determină creşterea sau scăderea cantităŃii cerute la acelaşi nivel al preŃului?

a) posibilităŃile de stocare a bunurilor; b) preferinŃele cumpărătorilor; c) costul producŃiei; d) factori demografici; e) previziunile privind evoluŃia pieŃei.

♦ Creşte sau scade? PreŃul pentru un bun creşte când cererea ........ Pentru bunurile inferioare, când venitul scade, cantitatea cerută .......... În condiŃiile unei cereri elastice, când preŃul creşte, venitul total ..........

♦ Presupunem următoarea ecuaŃie a cererii P = a – bQ. Prin calcule aflaŃi punctul de elasticitate unitară.

Bibliografie:

NiŃă Dobrotă, „Economie politică”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997 Arthur Thompson, „Economics of the Firm”, Theory and Practice, Fifth Edition, 1989 Robert H. Frank, „Microeconomics and behavior”, Second Edition, McGraw-Hill, 1994 Gilbert Abraham-Frois, „Economia politică”, Ed. Humanitas, 1998 Paul Heyne, „Modul economic de gândire”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991 Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, „Economie politică”, Ed. Teora, 2000 Geoffrey Whitehead, „Economia”, Ed. Sedona, Timişoara, 1997

32

Cap. 3 OFERTA Obiective:

� Prezentarea noŃiunilor generale despre ofertă şi legea ofertei.

� Prezentarea grafică a ofertei şi noŃiunii de elasticitate a ofertei.

� Prezentarea funcŃiei ofertei şi a factorilor care o influenŃează.

� Oferirea de exemple de probleme şi exerciŃii generale şi specifice ofertei şi

elasticităŃii acesteia.

� Propunerea spre rezolvare a mai multor exerciŃii particularizate ofertei, întrebări şi

probleme.

� Prezentarea unei bibliografii selective, individualizate pentru acest capitol.

Rezumat:

Acest al treilea capitol tratează cererea de produse şi servicii ce nu reprezintă numai atributul în exclusivitate al consumului, ci ea poate fi influenŃată de firme în limite decente şi raŃionale spre un beneficiu al consumatorilor şi spre cel al firmei.După o definire a ofertei şi a legii ofertei este realizată o reprezentarea grafică şi sunt prezentaŃi factorii ofertei, care determină modificarea ofertei pe piaŃa unui bun. În cotinuare sunt descrise excepŃiile care nu verifică legea generală a ofertei, aşa numitele „paradoxuri” ce poartă numele economiştilor ce le-au descoperit King şi Rugină. În ultima parte a acestui capitol este tratată elasticitatea ofertei şi factorii care determină această elasticitate a ofertei funcŃie de preŃ. La fel ca şi în cazul cererii problematica ofertei şi cunoaşterea ei în general şi a elasticităŃii ofertei în special poate fi un element definitoriu pentru un management de succes al unei companii.

Cuvinte cheie:

♦ oferta ♦ legea ofertei ♦ modificarea cantităŃii oferite ♦ modificarea ofertei ♦ condiŃiile sau factorii ofertei ♦ elasticitatea ofertei ♦ echilibrul pieŃei ♦ surplus sau penurie de produse

33

3.1. Oferta – definiŃie, factori de influenŃă Activitatea de producŃie are ca finalitate satisfacerea nevoii de consum. Ori,

managementului de firmă îi revine ca segment primordial tocmai depistarea posibilităŃilor de vânzare în legătură directă cu cererea care se manifestă pe piaŃă. În capitolul anterior am analizat cererea, care reprezintă doar o latură a forŃelor pieŃei, cealaltă latură este oferta.

Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preŃului şi cantitatea oferită constituie conŃinutul legii generale a ofertei. Corespunzător acestei legi:

a) creşterea preŃului determină creşterea cantităŃii oferite, caeteris paribus; b) reducerea preŃului determină reducerea cantităŃii oferite, caeteris

paribus. Prin urmare, curba cererii are o formă crescătoare. Producătorii sunt dispuşi să

producă mai mult la preŃuri mai mari decât la preŃuri mai mici. Oferta, ca şi cererea, poate fi privită ca ofertă a unui bun, a unei ramuri, a

unei firme şi ca ofertă totală de piaŃă. Curba ofertei unui producător evidenŃiază cantitatea de bunuri pe care un agent

economic este dispus să o ofere într-o anumită perioadă de timp, la diferite niveluri ale preŃurilor, caeteris paribus. Cu alte cuvinte, ea arată care este preŃul la care ofertantul este dispus să vândă diferite cantităŃi dintr-un bun oarecare, într-un interval de timp. Similar, curba ofertei pentru întreaga piaŃă sintetizează cantităŃile totale dintr-un bun pe care toŃi producătorii din piaŃa respectivă sunt dispuşi să le producă la niveluri alternative ale preŃului, caeteris paribus. Când reprezentăm grafic curba ofertei, menŃinem toate elementele constante, cu excepŃia preŃului produsului respectiv.

Forma curbei arată clar că, dacă preŃul bunurilor creşte, ofertanŃii sunt dispuşi să

aducă mai multe bunuri pe piaŃă şi invers, dacă preŃul scade, ofertanŃii sunt dispuşi să aducă mai puŃine bunuri pe piaŃă. Deplasarea de-a lungul curbei ofertei (de exemplu, din punctul A în punctul B) se numeşte modificarea cantităŃii oferite (Figura 1). Deci, o

Figura 1. Curba ofertei Figura 2. Deplasarea curbei ofertei

P P O1 B O0 A O2 0 Q 0 Q

34

modificare a preŃului bunului determină o modificare a cantităŃii oferite şi nu a ofertei, caeteris paribus.

Economiştii recunosc că există şi alte variabile (în afara preŃului bunului) care influenŃează oferta pentru un anumit produs. Toate aceste „alte variabile” poată denumirea de factori care determină oferta. În situaŃia în care unul din aceşti factori (oricare alt factor în afară de preŃ) se modifică are loc o modificare a ofertei (întreaga curbă a ofertei se deplasează, Figura 2). O deplasare spre dreapta semnifică o creştere a ofertei, de la O 0 la O 2 (la acelaşi nivel de preŃ ofertanŃii sunt dispuşi să ofere mai mult),

iar o deplasare spre stânga semnifică o scădere a ofertei, de la O 0 la O1(la acelaşi nivel

de preŃ ofertanŃii sunt dispuşi să ofere mai puŃin). Prin urmare, oferta reprezintă cantităŃile dintr-un anumit bun pe care

producătorii sunt dispuşi să le ofere spre vânzare într-o anumită perioadă de timp, la diverse niveluri ale preŃului. Deci, oferta este formată din toate perechile preŃ-cantitate oferită (P, Q).

Curba ofertei reprezintă expresia grafică a relaŃiei existente între cantitatea oferită dintr-un bun, într-o anumită perioadă de timp şi preŃul bunului respectiv. Desigur, cantitatea oferită depinde şi de alŃi factori ca, de exemplu, costul de producŃie, preŃul altor bunuri, preŃul factorilor, tehnologia, numărul de ofertanŃi, perspectivele pieŃei, evenimentele social-politice şi naturale. Aceşti factori determină modificarea cantităŃii oferite la acelaşi nivel al preŃului, deplasând curba ofertei, şi poartă denumirea de condiŃiile sau factorii ofertei.

1) Costul de producŃie. Între nivelul costului şi cantitatea oferită există o relaŃie negativă. Când costurile de producŃie sunt mai mici decât preŃul de piaŃă al unui bun, atunci pentru producători este profitabil să ofere o cantitate mai mare din bunul respectiv. Când costurile de producŃie sunt mai mari decât preŃul pieŃei, firmele produc o cantitate mai mică, se orientează spre producŃia altor bunuri, sau, pur şi simplu, îşi încetează activitatea. Sau, în general, cu cât profitul unitar este mai mare (diferenŃa între preŃ şi cost) cu atât producătorii sunt stimulaŃi să producă mai mult pentru a câştiga profituri mai mari, şi invers.

2) PreŃul factorilor de producŃie. PreŃurile factorilor de producŃie – muncă, energie, utilaje etc. – au o mare influenŃă asupra costurilor, în condiŃiile în care producŃia se menŃine la un anumit nivel. Dacă preŃul factorilor de producŃie scade, ofertanŃii vor produce mai multe bunuri, curba ofertei pentru produsul respectiv înregistrând o deplasare spre dreapta. Invers, dacă preŃul unuia sau mai multor factori de producŃie creşte, atunci va spori costul de producŃie şi ofertantul nu va fi dispus să producă cantităŃi mari din produsul respectiv. În consecinŃă, curba ofertei se va deplasa spre stânga. De exemplu, creşterea bruscă a preŃului petrolului în anii 70 i-a determinat pe furnizorii de energie să majoreze preŃurile, fapt ce a contribuit la creşterea costurilor de producŃie şi la reducerea ofertei.

3) Tehnologia. Introducerea în procesele productive a unor tehnologii moderne are ca efect creşterea productivităŃii muncii şi, implicit, diminuarea costului producŃiei. În acest caz, curba ofertei se va deplasa spre dreapta, deoarece producătorii au posibilitatea să producă mai multe bunuri. Dacă se înregistrează o scădere a productivităŃii muncii, aceasta va antrena o creştere a costurilor, şi evident efectul asupra ofertei de bunuri va fi negativ.

35

4) Substituibilitatea producŃiei. Când preŃul unui produs substituibil creşte, oferta unui alt produs substituibil scade. Acesta este cazul firmelor ce dispun de tehnologii ce pot fi folosite pentru a produce bunuri diferite, sau atunci când procesul tehnologic poate fi adaptat rapid să producă un alt bun. De exemplu, firmele constructoare de autoturisme produc mai multe modele în aceeaşi fabrică. Dacă se observă o creştere a cererii pentru unul din modele – ceea ce duce la majorarea preŃului acestuia – atunci se vor folosi pentru fabricarea modelului respectiv mai multe linii de asamblare, iar oferta celorlalte modele va scădea. Totodată, din producŃia unor bunuri principale (de bază) rezultă o serie de produse secundare din a căror vânzare se pot obŃine venituri cu o pondere importantă în veniturile totale ale firmei.

5) Numărul de ofertanŃi. Curba ofertei totale, care cuprinde toŃi producătorii ce realizează acelaşi produs, se va deplasa spre dreapta (oferta creşte) dacă în industria respectivă vor intra noi firme, şi invers.

6) Taxele şi subvenŃiile. Majorarea taxelor are ca efect reducerea ofertei, deoarece pentru a oferi aceeaşi cantitate de bunuri (ca înainte de aplicarea unei taxe noi), ofertantul trebuie să obŃină de la cumpărător o sumă mai mare (corespunzător taxei). Acordarea unor subvenŃii bugetare producătorilor conduce la sporirea ofertei, celelalte condiŃii rămânând neschimbate, întrucât la acelaşi preŃ de piaŃă cantitatea oferită este mai mare, producătorii primind în plus şi subvenŃia, sau aceeaşi cantitate poate fi oferită la un preŃ mai mic deoarece diferenŃa de preŃ este subvenŃionată.

7) Perspectivele pieŃei sau previziunile privind evoluŃia preŃului: aşteptarea unui preŃ mare în viitor are ca efect reducerea ofertei prezente; previziunea unor scăderi de preŃ în viitor, dimpotrivă, va duce la creşterea ofertei prezente. “A produce şi a vinde în prezent” şi “a produce şi a vinde în viitor” sunt substitute în producŃie.

8) Evenimentele social-politice şi naturale. ProducŃia oricărui bun presupune anumite condiŃii social-politice şi naturale. Cadrul social-politic şi juridic prezintă o importanŃă deosebită pentru asigurarea oricărei activităŃi economice. În unele domenii de activitate (agricultură, construcŃii, industria minieră etc.) importante sunt şi condiŃiile naturale. În condiŃii social-politice şi naturale favorabile, ceilalŃi factori rămânând neschimbaŃi, oferta creşte, iar o înrăutăŃire a unora sau altora din aceste condiŃii va determina o reducere a ofertei.

9) AlŃi factori. Orice variabile care afectează disponibilitatea producătorului de a oferi un anumit bun, este un potenŃial factor de influenŃă a ofertei. Există deci, pe de o parte preŃul bunului care determină cantitatea oferită şi deci o

deplasare de-a lungul curbei ofertei, şi pe de altă parte toŃi ceilalŃi factori analizaŃi mai sus care determină oferta, adică deplasează întreaga curbă a ofertei. Toate aceste elemente se reflectă în funcŃia ofertei. FuncŃia ofertei pentru un bun X descrie cât va fi oferit din X (Q X ) la niveluri diferite ale preŃului bunului X (P X ) şi la niveluri diferite ale tuturor

celorlalŃi factori:

)mindet,( ofertaaercarefactoriiPfQ XX =

36

Paradoxul King Acest paradox surpride comportamentul producătorilor agricoli mici şi mijlocii

care angajeajă credite pe scară largă. Aceste credite sunt menite să-i sprijine în organizarea şi realizarea producŃiei agricole. Factorul ce determină apariŃia acestui paradox îl reprezintă scăderea preŃului la produsele agricole. Acest fenomen nedorit de producători şi faptul că ei au de returnat creditele băncilor de unde s-au împrumutat, toate acestea conduc la o extindere a ofertei pentru a se recupera sumele necesare rambursării creditului. În acest caz oferta este reprezentată de o curbă cu pantă negativă.

Paradoxul Rugină

Un alt paradox evidenŃiat de emeritul profesor Anghel Rugină se petrece cu oferta

dintr-o economie grav dezechilibrată, cu o pronunŃată inflaŃie pe termen lung. În aceste economii oferta ia forma unei curbe frânte sau anormale. De la un anumit nivel creşterea preŃurilor nu mai aduce o creştere a cantităŃii oferite, deoarece întreprinzătorii preferă să stocheze produsul în aşteptarea unor preŃuri mai favorabile în perspectiva unor creşteri semnificative ale preŃului.

3.2. Elasticitatea ofertei Elasticitatea ofertei pune în evidenŃă gradul modificării ofertei în funcŃie de

schimbarea preŃului sau a oricăreia din condiŃiile ofertei. Elasticitatea poate fi determinată cu ajutorul coeficientului elasticităŃii ofertei.

Acest coeficient se determină ca raport între modificarea relativă a cantităŃii oferite şi modificarea relativă a unui factor.

preŃ

cantitate

37

Elasticitatea ofertei în funcŃie de preŃ

Coeficientul de elasticitate a ofertei funcŃie de preŃ se determină prin raportarea

modificării relative a cantităŃilor oferite la modificarea relativă a preŃului de vânzare.

0

0

00 Q

P

P

Q

P

P

Q

QEop ∗

∆∆

=∆

÷∆

= sau P

QEop

%

%

∆∆

=

În funcŃie de nivelul coeficientului, formele ofertei se prezintă astfel: a) oferta elastică, când 1>Eop , adică la o modificare a preŃului cu un

procent, cantitatea oferită se modifică cu un procent mai mare; b) oferta inelastică, când 1<Eop , adică procentul modificării ofertei

este mai mic decât procentul modificării preŃului; c) oferta cu elasticitate unitară, când 1=Eop , adică la o modificare a

preŃului cu un procent, cantitatea oferită se modifică cu acelaşi procent; d) oferta perfect elastică, când ∞→Eop , la un preŃ dat oferta poate

să crească la infinit (caz ipotetic) e) oferta perfect inelastică, când 0=Eop , la orice modificare a

preŃului oferta nu se modifică. Panta ofertei se calculează ca raport între P∆ şi Q∆ ; prin urmare coeficientul

elasticităŃii ofertei funcŃie de preŃ are forma: Q

P

oferteipantaEop ⋅=

1.

Deci, nu există identitate între panta ofertei şi elasticitate. În situaŃia în care curba

ofertei este liniară, panta este constantă, iar elasticitatea variază în funcŃie de raportul Q

P

corespunzător fiecărui punct de pe curba ofertei. În fapt, pentru o funcŃie liniară a ofertei, oferta este elastică la preŃuri mari şi inelastică la preŃuri mici. Deci, elasticitatea variază direct proporŃional cu preŃul.

În cazul în care variaŃia preŃului este foarte mică, tinde spre 0, avem

P

Q

P

Q

P ∂∂

=∆∆

→∆lim

0

, adică derivata parŃială a lui Q în funcŃie de P. Deci, Q

P

P

QEop ⋅

∂∂

= .

Factorii care determină elasticitatea ofertei: Elasticitatea ofertei prezintă o importanŃă deosebită în procesul decizional,

deoarece în funcŃie de evoluŃia preŃului de pe piaŃa fiecărui bun, veniturile încasate depind atât de elasticitatea cererii, cât şi de posibilităŃile de adaptare a ofertei la această evoluŃie. Elasticitatea ofertei este determinată de o serie de factori, cum ar fi:

1. costul producŃiei: când se înregistrează o creştere a costului elasticitatea ofertei scade, iar atunci când costul scade are loc o creştere a elasticităŃii ofertei;

2. posibilităŃile de stocare a bunurilor şi costurile aferente acesteia. Dacă bunurile pot fi depozitate şi păstrate o perioadă de timp,

38

elasticitatea ofertei acestora în funcŃie de preŃ creşte şi invers, în cazul în care posibilităŃile de stocare sunt reduse sau lipsesc. Cheltuielile aferente stocării şi păstrării (cheltuieli de depozitare, chirii, salarii, cheltuieli legate de pierderea – prin depreciere sau schimbare a modei – nivelului calitativ al bunurilor stocate, etc.) se adaugă la costul produsului, astfel încât costul total se măreşte şi deci elasticitatea ofertei se reduce.

3. perioada de timp de la modificarea preŃului. Dacă preŃul de pe piaŃa bunului x se majorează, iar celelalte condiŃii ale ofertei rămân constante, forma elasticităŃii ofertei depinde de durata perioadei de timp care a trecut de la modificarea preŃului. În acest sens distingem trei perioade de timp: a) perioada pieŃei; b) o perioadă scurtă de timp; c) o perioadă lungă de timp.

a) Perioada pieŃei se caracterizează printr-o durată foarte scurtă de timp de la modificarea preŃului bunului, ca urmare a creşterii cererii, perioadă în care ofertanŃii se găsesc în imposibilitatea sporirii producŃiei, oferta fiind perfect inelastică.

b) Perioada scurtă de timp imprimă ofertei un caracter inelastic. În această perioadă, în condiŃiile creşterii preŃului bunului, ca rezultat al creşterii cererii, există posibilitatea sporirii, în anumite limite, a cantităŃii oferite prin utilizarea unui volum mai mare de resurse disponibile.

c) Perioada lungă de timp asigură posibilitatea unei oferte elastice a bunului. Într-o asemenea situaŃie producătorii pot spori cantitatea factorilor de producŃie implicaŃi în producerea bunului, printr-un proces investiŃional susŃinut, în scopul lărgirii capacităŃilor de producŃie existente sau prin intrarea de noi firme în industria bunului respectiv, ca urmare a creşterii cererii şi, în final, a preŃului.

3.3. Echilibrul pieŃei

PreŃul într-o piaŃă concurenŃială este determinat prin interacŃiunea tuturor

cumpărătorilor şi vânzătorilor de pe piaŃă. Deci, preŃul unui bun se determină prin interacŃiunea dintre curba cererii şi curba ofertei de pe piaŃa respectivă. (Figura 3)

39

Când preŃul pe piaŃă este P i , cumpărătorii sunt dispuşi să achiziŃioneze Q i iar

producătorii sunt dispuşi să ofere Q j , ceea ce înseamnă că pe piaŃă va fi un surplus de

produse (Q j - Q i ) datorită preŃului ridicat. Cantitatea ce se va tranzacŃiona pe piaŃă va fi

Q i .ForŃele pieŃei vor acŃiona asupra reducerii preŃului pentru a spori cantitatea cerută şi a

reduce cantitatea oferită. Când preŃul pe piaŃă este P j , situaŃia este inversă: cumpărătorii sunt dispuşi să

achiziŃioneze Q j , iar producătorii sunt dispuşi să ofere Q i , ceea ce înseamnă că pe piaŃă

va fi penurie de produse (Q j - Q i ), datorită preŃului scăzut. Cantitatea ce se va

tranzacŃiona pe piaŃă va fi Q i . ForŃele pieŃei vor acŃiona asupra creşterii preŃului pentru

a spori cantitatea oferită şi a reduce cantitatea cerută. Astfel piaŃa este în echilibru când preŃul este P e , corespunzător intersecŃiei curbei

cererii şi a curbei ofertei. În acest punct de echilibru,cantitatea oferită este egală cu cantitatea cerută (Q e ), iar cantitatea tranzacŃionată va fi tot Q e , cantitate ce este mai

mare decât în celelalte două cazuri anterioare (cantitatea tranzacŃionată era Q i ). Deci, în

situaŃia de echilibru consumatorul este în cea mai bună situaŃie, fiind cel mai satisfăcut. P e este un preŃ competitiv, astfel încât nu există nici surplus,nici penurie. ForŃele pieŃei

sunt în echilibru în punctul E: nu există nici o tendinŃă a preŃului de a creşte sau scădea.

Figura 3. Echilibrul pieŃei

P C Surplus D Oferta Pi E Pe A B Pj Penurie Cerere 0 Qi Qe Q j Q

40

Studiu de caz:

Este corectă afirmaŃia: „o recoltă bună determină reducerea veniturilor

agricultorilor.”? ArgumentaŃi.

Întrebări şi probleme: 1. RăspundeŃi cu “ADEVĂRAT” SAU ”FALS”

a. Cantitatea cerută este diferită de cantitatea cumpărată?

b. Cantitatea oferită este egală cu cantitatea vândută?

c. Există o diferenŃă între raritate şi lipsă?

d. Poate exista un surplus a unui bun rar ?

e. Cererea poate să se schimbe când preŃul se schimbă?

f. Când există o penurie pe piaŃă, preŃul respectivului bun nu se va schimba?

g. Un individ cumpără mai mult dintr-un bun când preŃul acestuia scade ?

h. Într-un grafic cerere-ofertă, cantitatea care va fi cumpărată şi cea care va fi vânduta la acelaşi preŃ se află la intersecŃia curbelor cererii cu oferta?

SOLUłIE:

a) ADEVĂRAT b) FALS c) ADEVĂRAT d) ADEVĂRAT e) ADEVĂRAT f) FALS g) ADEVĂRAT h) ADEVĂRAT

2. Tabelul de mai jos arată costul cererii şi al ofertei de haine în oraşul Sibiu.

a) Care este preŃul de echilibru al hainelor? Se înregistrează un surplus sau un deficit de haine?

b) La ce preŃ vor fi majoritatea hainelor vândute? c) La un preŃ de 40 lei noi pe piaŃa hainelor din Sibiu câte haine vor fi

vândute şi cumpărate?Există vreun deficit sau surplus de haine?

41

d) Dar dacă pe piaŃă preŃul ar fi forŃat să atingă 80 lei noi. Câte haine vor fi vândute şi câte cumpărate? Există un deficit sau surplus de haine în acest caz?

PreŃ/bucată

(lei noi) Cantitatea

cerută de haine Cantitatea

oferită de haine 80 lei noi 70 lei noi 60 lei noi 50 lei noi 40 lei noi

50 60 70 80 90

110 90 70 50 30

SOLUłIE :

a. 60 lei noi. La preŃul de echilibru, nu se va înregistra nici o lipsă nici un surplus de haine . Cumpărătorii vor dori să achiziŃioneze 70 de unităŃi, iar producătorii doresc să vândă 70 de unităŃi. Cumpărătorii şi producătorii primesc ce doresc.

b. la preŃul de 60 lei noi. Cumpărătorii vor cumpăra mai puŃin la un preŃ mai mare. Producătorii vor vinde mai puŃin la un preŃ mai mic. PreŃul de clarificare a pieŃei va maximiza schimbul.

c. 30 de jachete vor fi cumpărate şi vândute. Cumpărătorii vor să cumpere 90 de jachete, dar producătorii vor să vândă doar 30. Schimbul are loc la cel mai mic dintre cele 2 numere. Deci va apărea un surplus de 60 de jachete dorite a fi cumpărate la acest preŃ (90-30).

d. 50 de jachete vor fi cumpărate şi vândute. Cumpărătorii vor să cumpere 50 de jachete, pe când producătorii vor să vândă 110. Schimbul are loc la cel mai mic dintre cele 2 numere. Deci va apărea un surplus de 60 de jachete ce vor să fie vândute (110-50).

3. Este următoarea afirmaŃie corectă? “PreŃul caselor este atât de ridicat încât

există un deficit de ofertă. Nu toată lumea care îşi doreşte o casă va fi în stare să-şi cumpere una”.

SOLUłIE:

AfirmaŃia generalizată este incorectă. La un preŃ de echilibru, nu va exista o lipsă din moment ce toŃi cumpărătorii ce vor case la preŃul predominant (fie el şi unul ridicat) le vor primi până ce piaŃa imobiliară atinge un alt preŃ de echilibru.

4. Fixarea forŃată a preŃului sub preŃul de echilibru poate rezulta într-o lungă

linie de aşteptare încât preŃul efectiv al bunului rămâne la fel sau eventual creşte. De exemplu, într-un campus universitar, costul de oportunitate pentru o oră de aşteptare în conformitate cu preŃul este de 10 lei noi pe oră pentru toŃi studenŃii. Universitatea alocă 1000 de locuri la un meci pentru studenŃi. Dacă se vând pe o piaŃă concurenŃială, preŃul de echilibru va fi 40 lei noi. Oricum, Universitatea oferă bilete gratuite şi marcate astfel încât să nu poată fi revândute (acest rezultat este de fapt un preŃ efectiv de 0 lei noi).Colegiul împarte biletele, şi fiecare persoană aşteaptă în linie. Pentru cât timp va exista linia de aşteptare şi câte ore vor fi nevoiŃi oamenii să aştepte în linie dacă cel care cere cel de-al 1000-lea loc “plăteşte” în timp beneficiul lor pentru un loc la joc?

42

SOLUłIE: Din moment ce preŃul de echilibru este de 40 lei noi, cumpărătorul celui de-al

1000-lea bilet îl consideră la preŃul de 40 lei noi şi este de acord să aştepte 4 ore la coadă pentru el (plătind de fapt 40 lei noi cât costă). Deci 1000 de persoane vor trebui să aştepte la coadă 4 ore sau mai mult.

5. Cum aştepŃi ca un salariu minim (care este deasupra salariului reglat de piaŃă)

să afecteze condiŃiile de lucru şi pregătirea suplimentara a angajaŃilor? SOLUłIE: Un salariul minim împiedică angajatorii să ofere salarii mai mici iar restul să-l

compenseze cu antrenamente şi condiŃii bune de lucru, în consecinŃă, angajatorii, obligaŃi să plătească un salar minim mai mare decât ar plăti ei, vor renunŃa la antrenamente (prin angajarea de personal cu experienŃă) şi vor fi mai puŃin interesaŃi de condiŃiile de muncă. Un studiu a arătat că salariu minim de fapt a făcut ca lucrătorii să piardă mai mult, cu antrenamentul şi condiŃiile de muncă, decât au câştigat cu salarii mai mari.

6. Există 100 de doritori, şi fiecare ar plăti 1000 lei noi pentru un bun

(presupunând că nimănui nu-i trebuie un al doilea bun la fel). Sunt 200 de vânzători: 150 dintre ei pot produce şi vinde o cerere la 50 lei noi pe unitate, iar celelalte 50 la 100 lei noi. Care va fi preŃul pieŃei pentru un doritor?Care este efectul?

SOLUłIE: PreŃul pieŃei este de 50 lei noi. La preŃuri mai mari, vor fi producători care nu

vor avea cerere şi vor coborî preŃul. La 50 lei noi, nu se mai fac reduceri de preŃ. Acest rezultat conduce spre eficienŃă, deoarece acei producători cu cel mai mic preŃ ,au să fie şi cei care îşi vor vinde produsele.

7. Presupunem că angajaŃilor nu le place sa angajezi muncitori necalificat şi să

sufere o pierdere în ceea ce priveşte satisfacŃia personală echivalentă cu 50є pe oră pentru fiecare oră pe care ei angajează un muncitor necalificat. Cum poate un muncitor necalificat să deŃină o slujbă la un patron? în acest caz, care ar fi efectul ca un salar minim prin lege să crească cu 50є la unui salariul de muncitor necalificat?

SOLUłIE: Muncitorii necalificaŃi pot să se angajeze dacă muncesc cu 50є mai puŃin pe oră

decât ceilalŃi lucrători. Acest lucru va compensa lucrătorii care dezagrează lucrătorii necalificaŃi. Un salar minim ce previne lucrătorii necalificaŃi să accepte salarii mai mici pentru a lucra, va reduce şansele lor de angajare.

8. Când preŃul schiurilor va creşte, ce se va întâmpla cu cererea pentru clăpari? SOLUłIE : Schiurile şi clăparii sunt bunuri complementare ceea ce conduce la o

scădere a cererii şi pentru clăpari.

43

9. Dacă cererea globală pentru grâu creşte şi în acelaşi timp fermierii găsesc o metodă mai ieftină de creştere a grâului, ce se va întâmpla cu preŃurile grâului, dar cu producŃia?

SOLUłIE :

ProducŃia de grâu va creşte, dar efectul asupra preŃului nu va putea fi previzionat.

10. În anii 1990 preŃul noilor case (ajustate la inflaŃie) a crescut şi de asemenea

şi cantitatea construită. Dacă numai una din curbe s-a deplasat pentru a cauza acest rezultat,care este ea atunci :cererea sau oferta ?

Cum s-a modificat şi ce motive ar fi putut cauza această modificare ? SOLUłIE: Când preŃul şi cantitatea s-au schimbat în aceeaşi direcŃie, aceasta s-a datorat

modificării curbei cererii care s-a mişcat de-a lungul curbei ofertei. Acest fenomen s-a petrecut datorită creşterii cererii ce a condus la creşterea preŃului şi cantităŃii. Cel mai probabil aceasta s-a datorat creşterii în venituri ale populaŃiei pe fondul unei creşteri economice.

11. Cum se modifică veniturile totale când oferta creşte în condiŃiile cererii pentru bunurile de strictă necesitate?

12. ExplicaŃi influenŃa factorului timp în modificarea elasticităŃii ofertei. 13. AlegeŃi varianta corectă:

a. dacă oferta creşte şi cererea scade, preŃul de echilibru va creşte;

b. o perioadă scurtă de timp de la modificarea preŃului bunului A, imprimă ofertei un caracter inelastic.

c. O creştere în ofertă va determina creşterea cantităŃii de echilibru, numai în cazul în care cererea nu este inelastică.

14. Fie funcŃia cererii de forma: P = 12 – 2Q, iar funcŃia ofertei de forma: P = 4Q. Cum va fi afectat preŃul şi cantitatea de echilibru, dacă se impune o taxă de 6 u.m., asupra fiecărei unităŃi produse?

Bibliografie

NiŃă Dobrotă, „Economie politică”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997 Arthur Thompson, „Economics of the Firm”, Theory and Practice, Fifth Edition, 1989 Robert H. Frank, „Microeconomics and behavior”, Second Edition, McGraw-Hill, 1994 Gilbert Abraham-Frois, „Economia politică”, Ed. Humanitas, 1998 Paul Heyne, „Modul economic de gândire”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991 Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, „Economie politică”, Ed. Teora, 2000 Geoffrey Whitehead, „Economia”, Ed. Sedona, Timişoara, 1997

44

Cap. 4 COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

Obiective: � Prezentarea noŃiunilor despre utilitate şi sensul general al acesteia.

� Prezentarea grafică a utilităŃii şi modalităŃii de abordare cardinală şi ordinală.

� Oferirea de exemple de probleme şi exerciŃii generale şi specifice utilităŃii.

� Propunerea spre rezolvare a mai multor exerciŃii particularizate utilităŃii, întrebări

şi probleme.

� Prezentarea unei bibliografii selective, individualizate pentru acest capitol.

Rezumat: Conform unui principiu fundamental al scolii neoclasice: „Orice om caută plăcerea şi evită osteneala. Visează în toate împrejurările să obŃină maximum uneia cu mimimum alteia”. Sensul general al utilităŃii constă în capacitatea unui bun economic de a satisface o nevoie. Fiecare individ apreciază mărimea utilităŃii în funcŃie de nevoile sale, de intensitatea trebuinŃelor. Consumatorul este pus astfel în faŃa unor alegeri, pe care noi încercăm în acest capitol să le cuantificăm. În acest sens vă veŃi întâlnii cu o abordare cardinală şi ordinală a utilităŃii. În continuare întâlnim conturată noŃiunea de curbă de indiferenŃă, rată marginală de substituŃie şi constrîngerea bugetară. Cuvinte cheie:

♦ utilitate economică ♦ utilitate totală ♦ utilitate marginală ♦ măsurare cardinală şi ordinală a utilităŃii ♦ legea utilităŃii marginale descrescânde ♦ echilibrul consumatorului ♦ program de consum ♦ curbe de indiferenŃă ♦ rata marginală de substituŃie ♦ constrângerea bugetară ♦ curba preŃ – consum ♦ curba venit – consum

45

Orice individ consumator se confruntă cu problema alegerii. El se află în situaŃia

de a alege acea combinaŃie de bunuri de consum care răspunde cel mai bine multiplelor sale nevoi, însă în condiŃii restrictive. Conceptul care exprimă capacitatea de a se crea satisfacŃie prin folosirea bunurilor este cel de utilitate economică iar, în condiŃiile economiei de piaŃă, principiul maximizării satisfacŃiei consumatorului se transformă în principiu al maximizării utilităŃii.

Sensul general al utilităŃii constă în capacitatea unui bun economic de a satisface o nevoie. Utilitatea economică se măsoară prin intensitatea nevoii. Fiecare individ apreciază mărimea utilităŃii în funcŃie de nevoile sale, de intensitatea trebuinŃelor. Utilitatea economică măsoară satisfacŃia, plăcerea pe care o resimte un individ prin consumul unei cantităŃi determinate dintr-un bun economic. Utilitatea în sens economic are un caracter subiectiv în măsura în care stă în puterea individului să aprecieze dacă un bun oarecare este util şi cât de mare este utilitatea sa. Nu există un sistem de criterii obiective determinate de apreciere a utilităŃii sau nonutilităŃii unui bun. Fiecare bun poate cunoaşte grade diferite de utilitate pentru un individ. În plus, persoane diferite pot cumpăra acelaşi produs pentru diferite motive şi utilizări. Utilitatea unui bun poate varia în spaŃiu şi timp.

4.1. ConcepŃia clasică şi neoclasică de abordare a utilităŃii economice.

Problemele utilităŃii economice au făcut obiectul unor ample analize cu precădere

din partea economiştilor din secolul XIX: S. Jevons, C. Menger, L. Walras, iar apoi E. von Wieser, E. von Bohm-Bawerk, V. Pareto, Ph. Wicksteed, F.Z. Edgeworth, A. Marshall, J. Bates Clark. IniŃial, adepŃii şcolii clasice porneau de la bunurile existente şi proprietăŃile lor şi operau cu mărimi cardinale pentru măsurarea utilităŃii. Potrivit concepŃiei clasice, bunurile identice au pentru persoane diferite aceeaşi utilitate economică, în măsura în care sunt necesare, indiferent de intensitatea nevoilor, de cantitatea consumată şi de sacrificiul făcut pentru obŃinerea lor, astfel încât unităŃile

nxxx ,....,, 21 dintr-un bun omogen au utilităŃile individuale nuuu ,.....,, 21 egale între ele,

utilitatea totală a întregii cantităŃi fiind un ∗ . Utilitatea, în sensul economiştilor clasici, acea însuşire a unui produs de a

satisface o trebuinŃă umană, este părăsită ca noŃiune generală de către neoclasici. “Orice om caută plăcerea şi evită osteneala. Visează în toate împrejurările să obŃină maximum uneia cu mimimum alteia” – iată un principiu fundamental al şcolii neoclasice. Se subliniază că utilitatea fiecărei unităŃi dintr-un bun depinde de necesitatea “actuală şi imediată” pe care trebuie s-o satisfacă unitatea respectivă din acel bun. Un individ, pe măsură ce consumă dintr-un bun, are o satisfacŃie, produsă de creşterea consumului, tot mai mică, aceasta putând căpăta chiar valori negative. Există întotdeuna o unitate dintr-un stoc de bunuri (o cantitate limitată de bunuri) care este ultima şi care satisface nevoia cea mai puŃin importantă, acută. Utilitatea ultimei unităŃi din stoc este utilitatea marginală. Care utilitate conferă unui bun valoare? Utilitatea cărei unităŃi determină valoarea bunului? UnităŃile dintr-un stoc de bunuri aflat la dispoziŃia subiectului economic nu sunt acreditate cu aceaşi mărime de utilitate, utilitatea individuală este diferită (descrescătoare). Dintre utilităŃile individuale ale unui bun, valoarea utilităŃii este dată de

46

valoarea marginală a acesteia, datorită faptului că cel ce înstrăinează un bun (o cantitate) înstrăinează unităŃile sau dozele cu utilitatea cea mai mică (utilitatea marginală).

4.2. Abordarea cardinală a utilităŃii. Echilibrul consumatorului

4.2.1. Utilitatea totală, utilitatea marginală. Legea utilităŃii marginale descrescânde

Utilitatea economică reprezintă nivelul de satisfacŃie pe care un individ îl obŃine

din consumul unui bun sau desfăşurarea unei activităŃi. Utilitatea totală a unui bun x, măsoară satisfacŃia globală pe care individul o obŃine prin consumarea unei anumite cantităŃi din acest bun. FuncŃia utilităŃii totale este de forma: U=f(x), ce reflectă relaŃia cantitativă dintre satisfacŃia obŃinută şi cantitatea consumată din bunul x.

Utilitatea marginală măsoară satisfacŃia obŃinută (modificarea utilităŃii totale)

prin consumul unei cantităŃi suplimentare dintr-un anumit bun: Q

UtUmg

∆∆

= .

De exemplu, utilitatea marginală asociată cu creşterea consumului de la 0 la 10 unităŃi poate să fie 9, de la 10 la 20 unităŃi poate să fie 7, iar de la 20 la 30 unităŃi poate să fie 5. Aceste valori sunt în concordanŃă cu principiul utilităŃii marginale descrescânde: pe măsură ce se consumă dintr-un bun, satisfacŃia resimŃită tinde să scadă. Să considerăm de exemplu, consumul de biscuiŃi: utilitatea marginală scade după primul sau al doilea pachet şi poate să devină negativă după al treilea pachet de biscuiŃi.

Pentru a studia evoluŃia utilităŃii totale şi a utilităŃii marginale considerăm datele următoare, reprezentate apoi în grafic:

Cantitate consumată

(Q)

Ut Umg

0 0 - 1 6 6 2 11 5 3 14 3 4 15 1 5 15 0 6 14 -1

Din grafic se observă că utilitatea marginală scade şi devine 0 pentru acelaşi nivel al consumului pentru care utilitatea totală este maximă. Punctul în care utilitatea

Q

Umg

Ut

Umg

Prag de saturatie

47

marginală are valoarea 0 se numeşte prag de saturaŃie. După acest punct, respectiv pentru valori negative ale utilităŃii marginale, ne confruntăm cu zona de insatisfacŃie (consumul unei unităŃi suplimentare dintr-un anumit bun nu mai provoacă nici o plăcere, satisfacŃie). Trebuie să ştim ce se întâmplă cu utilitatea marginală când Q∆ devine din ce

în ce mai mic, tinde spre 0. Atunci, dQ

dUtUmg = (în termenii calculului diferenŃial,

utilitatea marginală este prima derivată a funcŃiei utilităŃii totale).Când utilitatea totală este la cel mai înalt punct, panta utilităŃii totale este 0 (pentru că tangenta la graficul funcŃiei utilităŃii totale în acest punct este orizontală).

ObservaŃii la grafic: 1) când 0>Umg , utilitatea totală creşte, dar cu o rată descrescătoare; 2) utilitatea totală este maximă, când 0=Umg ; 3) când 0<Umg , 0>Ut dar înregistrează o scădere; 4) suma utilităŃilor marginale reprezintă utilitatea totală.

Aprecierea utilităŃii are un caracter eminamente subiectiv, ea fiind diferită de la un individ la altul. În plus, acelaşi individ apreciază că unităŃi din acelaşi bun au utilitate economică diferită în funcŃie de cantitatea şi momentul când acestea îi sunt disponibile. Intensitatea unei plăceri (nevoi) descreşte progresiv până la saturare, pe măsură ce respectiva nevoie este satisfăcută continuu şi neîntrerupt. Deci unităŃile nxxx ,.....,, 21 din

bunul x au utilităŃile individuale nuuu ,.....,, 21 diferite, pozitive, dar descrescânde.

Acesta este principiul intensităŃii descrescânde a nevoilor, formulat de Heinrich Gossen în 1843, generalizat sub forma utilităŃii marginale descrescânde: când cantitatea consumată dintr-un bun creşte, utilitatea suplimentară (marginală) scade până la 0, corespunzător pragului de saturaŃie (saŃietate).

4.2.2 Echilibrul consumatorului - maximizarea utilităŃii Consumatorul raŃional, în scopul satisfacerii numeroaselor sale nevoi, va alege

acele combinaŃii de bunuri care-i pot oferi satisfacŃia maximă, bineînŃeles în condiŃiile dispunerii de o sumă dată, venitul său. Utilitatea maximă obŃinută prin cheltuirea sumei de care dispune se va atinge atunci când utilitatea marginală a unei unităŃi monetare cheltuite pentru procurarea bunului x devine egală cu utilitatea marginală a unei unităŃi monetare cheltuite pentru obŃinerea bunului y. Deci structura bunurilor cumpărate este optimă atunci când utilitatea marginală pe unitate monetare cheltuită este aceeaşi pentru toate bunurile cumpărate. Aceasta se calculează raportând utilitatea marginală la preŃul bunului. CondiŃia de echilibru a consumatorului devine:

y

y

x

x

P

Umg

P

Umg= , unde yx UmgUmg , reprezintă utilitatea marginală a lui x,

respectiv y, iar yx PP , reprezintă preŃurile unitare ale bunurilor x, respectiv y.

Când utilităŃile marginale ale unităŃii monetare cheltuite pentru diferite bunuri sunt diferite, satisfacŃia totală poate fi mărită, diminuând achiziŃionarea bunurilor unde satisfacŃia obŃinută este mai mică şi mărind cheltuielile cu achiziŃionarea bunurilor unde satisfacŃia obŃinută este mai mare.

48

În concluzie, pentru a maximiza satisfacŃia, consumatorii trebuie să obŃină o cantitate echivalentă de satisfacŃie de la ultimul leu alocat pentru fiecare dintre bunurile pe care ei le aleg să le cumpere. Unii consumatori, probabil, reuşesc în obŃinerea satisfacŃiei maxime în condiŃiile venitului dat de care dispun. TradiŃiile, obiceiurile, imperfecta cunoaştere a preŃurilor produselor şi a calităŃii acestora, dorinŃa de varietate, presiunile exercitate de timp, puterea persuasivă a publicităŃii determină consumatorii să cumpere bunuri de care nu pot fi în totalitate satisfăcuŃi.

Abordarea cardinală a utilităŃii, în ciuda soluŃiilor viabile aduse în rezolvarea

problemei valorii, are o limită şi anume faptul că indivizii sunt capabili să-şi ierarhizeze bunurile de care au nevoie în ordinea preferinŃelor lor, fără a atribui însă fiecăreia un indice cantitativ. Acest lucru este reflectat în continuare de măsurarea ordinală a utilităŃii.

4.3. Abordarea ordinală a utilităŃii

Dat fiind numărul mare de bunuri şi servicii pe care economia le pune la

dispoziŃie şi dată fiind diversitatea de gusturi, cum putem descrie preferinŃele consumatorului într-o formă coerentă? O modalitate constă în a analiza preferinŃele (alegerile) în termenii comparaŃiilor între coşurile bunurilor de consum. Teoria alegerii, a comportamentului raŃional al consumatorului porneşte de la următoarele axiome:

a) axioma comparaŃiei sau a ordinii complete: consumatorul poate compara şi ordona toate programele de consum. Astfel, între programul A şi B, el îl poate prefera pe A, îl poate prefera pe B sau poate fi indiferent între cele două.

b) axioma tranzitivităŃii: dacă un consumator preferă varianta A variantei B, iar varianta B este preferată variantei C, atunci A este preferată variantei C.

c) axioma cantităŃii sau a non-saturaŃiei constă în faptul că indivizii preferă întotdeuna mai mult din orice bun decât mai puŃin (opŃiunea pentru cea mai mare cantitate).

d) axioma convexităŃii forte se referă la faptul că un consumator preferă combinaŃii echilibrate între bunuri, în locul celor extremale (foarte mult dintr-un bun şi foarte puŃin sau deloc din altul).

Programul de consum (coşul bunurilor de consum) reprezintă o combinaŃie a unor anumite cantităŃi din bunuri diferite care îi asigură unui consumator dat o anumită utilitate. Programele de consum ale unui consumator pot fi influenŃate de: nivelul de cultură şi civilizaŃie, gradul de informare, statutul social şi situaŃia familială, cantitatea bunurilor la care individul are acces etc.

4.3.1 Curba de indiferenŃă Instrumentul folosit în măsurarea ordinală a utilităŃii este curba de indiferenŃă

sau curba de izoutilitate (isos = aceeaşi; phelimitas = plăcere, satisfacŃie), introdusă şi tratată pentru prima dată de Vilfredo Pareto (1848-1923) şi dezvoltată apoi de Hicks, Debreu, Allais etc. Fiind date două bunuri x şi y, curba de indiferenŃă constă în toate combinaŃiile posibile din cele două bunuri, care furnizează consumatorului acelaşi nivel de satisfacŃie. Fie graficul 2.1. în care axa orizontală măsoară numărul de unităŃi din x

49

achiziŃionate în fiecare săptămână, iar axa verticală măsoară numărul de unităŃi din y. Programele de consum A şi B sunt echivalente, întrucât consumatorul obŃine acelaşi nivel de satisfacŃie. Programul C îi asigură consumatorului o utilitate mai mare, C fiind preferat combinaŃiilor A şi B.

Curbele de indiferenŃă din figură sunt descrescătoare de la stânga la dreapta. Pentru a demonstra acest lucru să presupunem - curba de indiferenŃă crescătoare de la A la C. Această presupunere contrazice axioma cantităŃii (a opŃiunii pentru cea mai mare cantitate). În exemplul nostru, programul de consum C permite achiziŃionarea unui număr mai mare de unităŃi atât din x cât şi din y decât A, deci va fi preferat lui A. Rezultă că cele două programe de consum nu se pot situa pe aceeaşi curbă de indiferenŃă. De fapt, orice program de consum deasupra şi la dreapta curbei de indiferenŃă U1 este preferat oricărui program situat pe curba U1.

Pentru acelaşi individ pot exista o infinitate de curbe de indiferenŃă, fiecare corespunzând unui nivel de satisfacŃie diferit, deci fiecare exprimând programe de consum echivalente. Ansamblul acestor curbe de indiferenŃă este denumit harta curbelor de indiferenŃă. Curba de indiferenŃă U3 generează cel mai înalt nivel de satisfacŃie, urmată de U2 şi U1. Deci, curbele de indiferenŃă au un nivel de utilitate cu atât mai ridicat cu cât sunt mai îndepărtate de originea sistemului de coordonate.

O altă trăsătură importantă a curbelor de indiferenŃă este faptul că ele nu se pot intersecta. Aceasta se poate demonstra (fig. 2.2.) prin metoda reducerii la absurd: dacă A şi B se află pe aceeaşi curbă de indiferenŃă U1, consumatorul este indiferent între cele 2 coşuri. Pe de altă parte, programele de consum A şi D se află pe aceeaşi curbă U2, oferind aceeaşi satisfacŃie. Fals, întrucât programul B este preferat lui D. Astfel intersectarea curbelor contrazice axioma cantităŃii, sau a opŃiunii pentru cea mai mare cantitate.

y

x

U2

U1

C

A

B

U3

y

x

U2

U1

D

A

B

Figura 2.1 Figura 2.2

50

4.3.2. Rata marginală de substituŃie (RMS) Fie curba de indiferenŃă din figura 3.

y

x

16

10

4

6

3

4 1 2 3 5

C D E

A

B

Pornind din A spre B, observăm că individul doreşte să renunŃe la 6 unităŃi din y

pentru a obŃine încă o unitate din x, rămânând pe aceeaşi curbă de indiferenŃă. De la coşul de bunuri B la C, el doreşte să renunŃe numai la 4 unităŃi din y pentru a obŃine o unitate din x, iar de la C la D, va renunŃa la 2 unităŃi din y pentru o unitate din x. Deci pe măsură ce consumă mai mult din y şi mai puŃin din x, va renunŃa la mai mult din y pentru a obŃine mai mult din x. Sau, pe măsură ce un consumator deŃine mai mult din x, va renunŃa la tot mai puŃin y pentru mai mult x. Pentru a cuantifica cantitatea dintr-un bun la care un consumator va renunŃa pentru a obŃine mai mult din alt bun, folosim rata marginală de substituŃie (RMS). Rata marginală de substituŃie constă în raportul dintre cantitatea dintr-un bun (y) la care consumatorul este dispus să renunŃe în schimbul unei cantităŃi suplimentare din alt bun (x), astfel încât nivelul utilităŃii totale să rămână neschimbat:

x

yRMS

∆∆

−= , unde xy ∆∆ , reprezintă modificarea cantităŃii din y, respectiv din x.

Semnul negativ este folosit prin convenŃie, pentru a obŃine valori pozitive ale RMS (variaŃiile celor două cantităŃi sunt de sensuri contrarii). De notat că RMS, în orice punct, este egală cu panta curbei de indiferenŃă în acel punct. De-a lungul unei curbe de indiferenŃă, RMS este descrescătoare, deci curba de indiferenŃă este convexă. Pentru bunurile infinit divizibile, deci pentru o variaŃie infinit de mică a lui x, RMS sau panta într-un punct al curbei (sau panta dreptei tangente la curbă în acel punct) reprezintă

derivata lui y în raport cu x: dx

dyRMS −= .

4.3.3. Constrângerea bugetară O hartă a curbelor de indiferenŃă descrie preferinŃele consumatorului pentru

variate combinaŃii de bunuri şi servicii. Dar preferinŃele nu explică în totalitate comportamentul consumatorului. Alegerile individuale sunt afectate de posibilităŃile consumatorului de a procura bunurile respective, posibilităŃi care sunt limitate, constituind pentru individ constrângeri sau restricŃii exogene (se impun individului în

51

momentul alegerii). Cele mai importante dintre acestea sunt: venitul disponibil destinat consumului şi preŃurile bunurilor.

Alocarea unui venit disponibil V în scopul achiziŃionării bunurilor x şi y se face conform relaŃiei:

yx yPxPV +=

unde yx PP , reprezintă preŃul lui x, respectiv y, iar yx yPxP , reprezintă suma de

bani cheltuită pentru achiziŃionarea bunului x, respectiv y. RelaŃia de mai sus poartă numele de linia bugetului sau linia venitului disponibil şi desemnează ansamblul combinaŃiilor dintre bunurile x şi y pentru care întreaga sumă cheltuită pentru procurarea respectivelor bunuri este egală cu venitul. Putem reprezenta grafic linia bugetului, găsind intersecŃiile cu axele de coordonate. Dacă venitul este alocat în totalitate pentru achiziŃionarea bunului x (deci y=0), pe axa abscisei vom determina cantitatea maximă

consumată din x, xP

Vx = , iar dacă venitul este alocat în totalitate pentru achiziŃionarea

bunului y (deci x=0), pe axa ordonatei vom determina cantitatea maximă consumată din

y: yP

Vy = .

y

yP

V

xP

V x

Folosind ecuaŃia bugetului, putem deduce care este cantitatea din y la care trebuie

să se renunŃe pentru a se consuma mai mult din x: yy

x

P

Vx

P

Py +−= . Aceasta este ecuaŃia

unei drepte, a cărei pantă este y

x

P

P− . Totodată din calcul obŃinem panta dreptei

y

xx

y P

P

V

P

P

V

x

ytg −=−=

∆∆

== )(α .

4.3.4. Alegerea consumatorului. Echilibrul consumatorului Consumatorul raŃional va face alegerea de consum astfel încât să-şi maximizeze

satisfacŃia pe care o poate obŃine în condiŃiile constrângerii bugetare. Maximizarea utilităŃii programului de consum trebuie să satisfacă două condiŃii: mai întâi, acesta trebuie să fie localizat pe linia bugetului (numai în aceste condiŃii întregul venit disponibil este direcŃionat pentru achiziŃionarea celor 2 bunuri). În al doilea rând,

52

maximizarea utilităŃii programului de consum trebuie să dea consumatorului combinaŃia de bunuri şi servicii care îi oferă satisfacŃia cea mai mare. Putem ilustra grafic soluŃia problemei alegerii optime a consumatorului. Fie 3 curbe de indiferenŃă ce descriu preferinŃele consumatorului pentru bunurile x şi y.

y

x

U2 U1

D

A B

U3

Să observăm că punctul B de pe U1 nu este alegerea optimă, întrucât o realocare a

venitului în care se cheltuieşte mai mult pentru x şi mai puŃin pentru y poate creşte satisfacŃia consumatorului. În A, consumatorul cheltuieşte aceeaşi sumă de bani şi obŃine un nivel mai ridicat de satisfacŃie asociat cu 2U . Să notăm că programele la dreapta şi mai sus de U2, ca D de pe U3, realizează un nivel mai înalt de satisfacŃie, dar nu poate fi achiziŃionat în condiŃiile venitului disponibil dat. Rezultă că A maximizează satisfacŃia consumatorului. A reprezintă punctul de tangenŃă dintre U2 şi linia bugetului; în A, panta liniei bugetului este egală cu panta curbei de indiferenŃă (= - RMS), iar panta liniei bugetului (am arătat mai sus) este egală cu raportul preŃurilor. Deci atunci când consumatorii îşi maximizează satisfacŃia, RMS este egală cu raportul dintre preŃurile bunurilor. Pentru ca utilitatea totală să fie maximă trebuie ca derivata utilităŃii să fie egală

cu 0. Avem: dx

dy

U

UdyUdxUUyxU

y

xyx −=

′

′⇒=′+′⇒=′⇔= 00max),( sau

dx

dy

Umg

Umg

y

x −= RMS= . Aşadar, condiŃia de maximizare a utilităŃii este: y

x

y

x

P

P

Umg

Umg= sau

y

y

x

x

P

Umg

P

Umg= . Deci maximizarea utilităŃii este obŃinută când venitul este alocat astfel

încât utilitatea marginală pe unitate monetară cheltuită este la fel pentru toate bunurile.

Întrebări şi probleme:

1. Ce reprezintă utilitatea economică şi cum se poate determina nivelul său? 2. Cum se rezolvă problema alegerii optimale a consumatorului sau a echilibrului

acestuia în cadrul abordării ordinale a utilităŃii? 3. O băcănie are spaŃiu de rafturi limitat. Fiecare gamă de produse generează un profit anual pe metrul pătrat al spaŃiului de rafturi. Dacă spaŃiul de rafturi alocat oricărui produs este mărit (creşte), beneficiul marginal (ex. suplimentul la profitul anual total) scade.

CâŃi m² ar trebui să aloce patronul fiecărui produs?

53

SoluŃie: Ultimul m² alocat fiecărui produs ar trebui să aibă acelaşi beneficiu marginal

(ex. ar trebui să adauge aceeaşi sumă la profitul magazinului). Presupunând că ultimul m² alocat supei aduce 100 lei noi la profitul magazinului, în timp ce ultimul m² alocat prăjiturilor adaugă 80 lei noi. Magazinul ar trebui să extindă spaŃiul pentru supă şi să micşoreze spaŃiul pentru prăjituri. De exemplu, un m² adăugat spaŃiului pentru supă luat din spaŃiul alocat prăjiturilor ar mării profitul magazinului cu 20 lei noi.

4. O afacere are regula de a nu împrumuta bani dar, în schimb, îşi generează

capitalul reinvestind profiturile. Are astfel o cantitate limitată de capital pentru a fi investită în multe proiecte. Fiecare leu investit adăugat într-un proiect va produce un anumit beneficiu anual dar de obicei această rată a beneficiului pe leu marginal investit tinde sa scadă cu cât este mai mult investit. Cât ar trebui sa investească firma în fiecare proiect?

SoluŃie: Ultimul leu din fiecare proiect ar trebui să aibă acelaşi beneficiu

marginal. Dacă ultimul leu din proiectul A aduce 10% return în timp ce proiectul B aduce 25%, fonduri din proiectul A ar trebui conduse spre proiectul B.

5. Un administrator al unei afaceri are timp limitat. Fiecare oră adăugată oricărei

sarcini are un anumit beneficiu marginal pentru administrator. De obicei cu cât timp mai mult este adăugat unei sarcini în mod particular, beneficiul ei marginal scade. Când va avea administratorul cel mai bun mod de folosinŃă al timpului său? Vor avea cele mai valoroase sarcini cel mai mult timp alocat lor?

SoluŃie: Cea mai bună folosinŃă a timpului va avea loc când beneficiul marginal al ultimei ore alocată fiecărei sarcini este aceeaşi. Totuşi acest lucru nu implică alocarea celui mai mult timp sarcinilor valoroase. De exemplu, presupunem că sarcina A are beneficiul marginal pe prima oră de 1000lei, iar pe a doua oră 1leu şi nici un beneficiu marginal după asta. Sarcina B are beneficiul marginal 3lei, 2lei şi 1lei pentru prima, a doua şi respectiv a treia oră. Cu 5 ore, administratorul ar trebui sa aloce 2 ore sarcinii A si 3 ore sarcinii B. Deci chiar dacă sarcina A are un beneficiu total mai ridicat(1001lei) ar trebui să i se aloce mai puŃin timp.

6. Mary cumpăra un Cadillac în loc de un Chevrolet. Cadillac-ul costă exact de

două ori mai mult decât un Chevrolet. Ce concluzie putem noi să luăm în legătura cu utilitatea marginală de a deŃine un Cadillac în comparaŃie cu deŃinerea unui Chevrolet.

SoluŃie: Pentru Mary utilitatea marginală a deŃinerii unui Cadillac este de 2 ori mai mare

7. Mary evaluează un meci de golf pe lună la 40 $. Un al doilea meci pe lună la

30 $, al treilea meci la 20 $, al patrulea meci la 15 $ şi al cincilea meci la 5 $. Ea nu va juca niciodată mai mult de cinci ori pe lună chiar dacă golful ar fi gratis. Dacă fiecare meci costă 25 $, câte jocuri va juca ea? Dacă în schimb ar putea merge la clubul de golf, plătind rate lunare şi să joace “gratis”, cât ar fi ea dispusă să plătească în rate lunare cel mult?

54

SoluŃie: La preŃul de 25 de dolari Mary o să joace 2 jocuri . O să fie dispusă să plătească 90 $ abonament pe lună

8. Alex consumă doar 2 bunuri carne şi cartofi în egală măsură. La acest nivel curent de consum, utilitatea marginală a cartofului este 12 si a cărnii este 30. Carnea costă 6 lei kilogramul, şi cartoful costă 3 lei. Face Alex tot ce este mai bine? Dacă nu, cum poate face el să schimbe cheltuielile pentru a fi mai bine?

SoluŃie: În acest tip de problemă se sugerează folosirea următorului tabel:

Articol Carne Cartof Utilitatea marginală 30 utilitate 12 utilitate PreŃ 6 lei 3 lei Utilitatea marginală/preŃ 5 4

Dacă numerele din ultima linie nu sunt egale Alex nu acŃionează în cel mai bun

mod. El ar trebui sa cheltuiască mai mult pe carne şi mai puŃin pe cartof. În acest caz dacă cheltuie un leu în plus pe carne şi un leu în minus pe cartof, el îşi creşte utilitatea cu 1 utilitate. El ar trebui să continue să facă astfel până când va obŃine egalitate .

9. Oricare două puncte de pe o curbă de indiferenŃă dată reprezintă:

a. punctele optime de consum; b. combinaŃii ale bunurilor pe care consumatorul le poate procura şi care îi aduc

aceeaşi utilitate totală; c. lipsa de preferinŃe a consumatorului pentru bunurile pe care le achiziŃionează.

10. Un consumator ce cumpără două bunuri va fi în echilibru dacă: a. raportul utilităŃilor marginale ale bunurilor este mai mare decât raportul preŃurilor; b. raportul utilităŃilor marginale ale bunurilor este mai mic decât raportul preŃurilor; c. raportul utilităŃilor marginale ale celor două bunuri este egal cu 1; d. raportul utilităŃilor marginale ale bunurilor este egal cu raportul preŃurilor; e. sunt întrunite alte condiŃii decât cele de la a-d. 11. Aprecierea utilităŃii unui bun, pentru un individ, se face după o funcŃie de forma:

U(X, Y) = 3X + 2Y. La început, individul consumă 5 unităŃi din bunul X şi 5 unităŃi din bunul Y. Dacă

ulterior, consumul bunului X creşte la 7 unităŃi, câte unităŃi din Y va consuma individul pentru a obŃine acelaşi grad de satisfacŃie?

12. Utilitatea economică:

a) este aceeaşi pentru toŃi consumatorii unui bun; b) diferă de la un consumator la altul, dar nu se modifică în timp; c) are caracter subiectiv;

55

d) în condiŃii date de loc şi de timp va fi apreciată identic de majoritatea consumatorilor.

13. Dacă u1 este utilitatea primei unităŃi consumate dintr-un bun economic, iar

u2 utilitatea celei de-a doua unităŃi consumate în continuare: a) u1 < u2; b) u1 = u2; c) u1 > u2; d) u1 ≤ u2. 14. DiferenŃa dintre utilitatea totală resimŃită de un consumator după

suplimentarea consumului şi cea înregistrată înainte de creşterea consumului defineşte utilitatea:

a) marginală; b) totală; c) individuală; d) cardinală. 15.Utilitatea totală coincide cu cea marginală: a) pentru prima unitate consumată; b) numai în cazul consumatorului iraŃional; c) la nivelul ultimei unităŃi consumate; d) la nivelul pragului de saturaŃie.

16.Se dau datele:

Napolitane consumate 0 1 2 3 4 5 6 Utilitatea totală 0 7 11 13 14 14 13

Care ar fi utilitatea marginală obŃinută prin consumarea celei de a 4-a napolitane?

a) 0; b) 1; c) -1; d) 2. 17.Fie PA preŃul bunului A şi PB preŃul bunului B, iar Umg utilitatea marginală. Un consumator obŃine maxim de satisfacŃie prin consumarea bunurilor achiziŃionate cu venitul disponibil atunci când: a) UmgA + UmgB = maxim; b) UmgA/PA = UmgB/PB; c) UmgA/UmgB = PA/PB; d) UmgA + UmgB = minim.

56

Bibliografie:

NiŃă Dobrotă, „Economie politică”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997 Arthur Thompson, „Economics of the Firm”, Theory and Practice, Fifth Edition, 1989 Robert H. Frank, „Microeconomics and behavior”, Second Edition, McGraw-Hill, 1994 Gilbert Abraham-Frois, „Economia politică”, Ed. Humanitas, 1998 Paul Heyne, „Modul economic de gândire”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991 Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, „Economie politică”, Ed. Teora, 2000 Geoffrey Whitehead, „Economia”, Ed. Sedona, Timişoara, 1997

57

Cap. 5 FACTORII DE PRODUCłIE. COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCłIE.

Obiective:

� Prezentarea noŃiunilor generale despre factorii de producŃie, clasici şi

a factorilor de producŃie distincŃi în economiile moderne.

� Însuşirea noŃiunilor de combinare şi substituire a factorilor de

producŃie.

� Prezentarea funcŃiei de producŃie.

Rezumat:

Acest capitol tratează factorii de producŃie, atât factorii clasici, munca,

natura şi capitalul cât şi neofactorii de producŃie resursele informaŃionale, abilitatea întreprinzătorului şi progresului tehnic. Cuvinte cheie :

♦ Factor de producŃie ♦ Factori originari ♦ Munca ♦ Natura ♦ Capitalul ♦ Progres tehnic ♦ Resurse informaŃionale ♦ Abilitatea întreprinzătorului ♦ Productivitate medie şi marginală ♦ Substituirea factorilor de producŃie ♦ Divizibilitate ♦ Adaptabilitate ♦ Izocuante ♦ Izocosturi ♦ FuncŃii de producŃie ♦ Rata marginală de substituŃie

58

5.1. Caracterizarea generală a factorilor de producŃie clasici şi a neofactorilor.

Desfăşurarea oricărui proces de producŃie presupune prezenŃa în interacŃiune a mai multor factori, care în starea lor potenŃială se numesc resurse şi anume: resurse materiale şi energetice; resurse financiare; resurse de muncă; resurse organizatorice şi de conducere; resurse ştiinŃifico-tehnice şi tehnologice; resurse de timp şi spaŃiu.

“FACTOR DE PRODUCłIE”, CONCEPT, SISTEM GENERAL

NoŃiunea de factor de producŃie cuprinde totalitatea elementelor care participă la

producerea de bunuri şi servicii şi reprezintă forma economica pe care o îmbracă resursele, adică premisele activităŃii economice de producŃie.

Dacă privim evolutiv activitatea productivă, observăm că la începuturile dezvoltării societăŃii se foloseau doi factori de producŃie: munca şi natura (pământul) motiv pentru care aceşti factori poartă denumirea de factori primari, originari sau primordiali. Aceşti factori de producŃie au fost predominanŃi în cea mai mare parte a istorie civilizaŃiei materiale (civilizaŃia producŃiei agricole). Mult mai târziu, în a doua jumătatea a sec. XVIII şi începutul sec. XIX a apărut şi s-a impus un nou şi viguros factor de producŃie – capitalul. ApariŃia acestui factor este legată de producŃia maşinistă şi de forma industrială de organizare a producŃiei, ceea ce determină naşterea unui nou sistem economic cunoscut sub denumirea de capitalism, sau, ulterior, de economie de piaŃă. Elaborarea categoriei de factori de producŃie şi o primă grupare a lor datează de la începutul sec. XIX şi o datorăm economistului francez Jean Baptiste Say. Conturarea acestui concept este strâns legată de teoria repartiŃiei după care fiecare factor de producŃie primeşte o recompensă în funcŃie de serviciile aduse în procesul de producŃie: munca primeşte salariul, pământul – renta, iar capitalul - profitul.

Pe măsura dezvoltării societăŃii se constată tendinŃa de diversificare a factorilor de producŃie, celor trei factori clasici adăugându-li-se:

- progresul tehnic, - resursele informaŃionale, - abilitatea întreprinzătorului (se referă la capacitatea de a

combina în cea mai eficientă proporŃie factorii de producŃie, la creativitatea şi iniŃiativa de a produce bunuri şi a descoperi noi căi de comercializare a acestora, la asumarea riscului de a întreprinde acŃiuni economice). Se consideră că această orientare corespunde realităŃii contemporane întrucât dezvoltarea economico-socială este condiŃionată, într-o măsură tot mai mare de aplicarea cuceririlor ştiinŃei şi tehnicii în producŃie precum şi de calitatea întreprinzătorului.

În felul acesta s-a creat teoria neofactorilor de producŃie care pune în evidenŃă faptul că vechea clasificare a factorilor şi aria lor de cuprindere nu mai sunt satisfăcătoare. Această teorie include noi categorii de factori cum sunt: capitalul uman, resursele informaŃionale, potenŃialul creativităŃii ştiinŃifice şi tehnologice etc. Diversitatea factorilor implicaŃi în activitatea economică şi cerinŃele eficienŃei economiei de schimb reclamă analiza şi structurarea lor pe grupe cât mai omogene.

59

Astfel: a) după conŃinutul, respectiv natura factorilor activităŃii economice se disting

factori umani, factori economici, factori tehnici, factori sociali; b) după modul de acŃiune, deosebim factori direcŃi şi factori indirecŃi; c) după sfera de cuprindere se grupează în factori comuni (prezenŃi în

orice fel de producŃie) şi factori specifici întâlniŃi numai în unele procese. Indiferent de modul de clasificare a resurselor atrase în circuitul economic - în

manieră clasică sau în cea a teorie neofactorilor - important este ca analiza şi interpretarea lor să fie dinamice prospective, urmărindu-se determinările cantitative şi deopotrivă calitative.

5.1.1. Munca În sistemul factorilor de producŃie, munca ocupă primul şi cel mai important loc,

prin intermediul ei realizându-se combinarea şi utilizarea eficientă a celorlalŃi factori de producŃie. Munca a fost apreciată de Adam Smith ca: “sursă unica a avuŃiei naŃiunilor” iar de J. M. Keynes ca “cea care produce totul”. Prin munca fizica si intelectuala pe care o depune în toate sferele reproductiei sociale, el este creatorul tuturor bunurilor materiale si serviciilor indiferent de natura si destinatia lor. În aceaşi lucrare “Avutia natiunilor”, Adam Smith chiar în primele rânduri ale lucrarii sale arata: “Munca anuala a oricarei natiuni constituie fondul care dintotdeauna o aprovizioneaza cu toate lucrurile necesare si de înlesnire a traiului, pe care le consuma anual si care constau fie din produsul imediat al acestei munci, fie din ceea ce se cumpara cu acest produs de la alte natiuni”.

Munca – factor de producŃie primar originar, comun tuturor genurilor de activităŃi sociale – reprezintă activitatea conştientă, specific umană prin care oamenii utilizând uneltele şi instrumentele adecvate îşi valorifică aptitudinile, cunoştinŃele şi experienŃa pe care le posedă, în vederea producerii bunurilor în vederea satisfacerii trebuinŃelor lor imediate şi de perspectivă. Raportată la scara timpului, munca apare ca un factor de producŃie neregenerabil.

În cadrul sistemului factorilor de producŃie, factorul uman are o maximă importanŃă deoarece omul este creatorul tuturor bunurilor materiale, precum şi al celorlalŃi factori de producŃie în acelaşi timp el fiind şi beneficiarul rezultatelor producŃiei. În acest context analiza forŃei de muncă se impune în a fi făcută în complexitate atât sub aspect cantitativ cât şi structural şi calitativ, dar şi al rezultatelor obŃinute prin utilizarea sa.

Aspectul cantitativ impune abordarea categoriei de resurse de forŃă de muncă ca ansamblu a capacităŃilor umane de care dispune o Ńară la un moment dat şi care sunt atrase sau pot fi atrase în prestarea unei activităŃi sociale utile.

Dinamica resurselor forŃelor de muncă, analizată prin prisma componentelor acestora este influenŃată de o serie de factori dintre care enumerăm11: a) sporul natural al populaŃiei, ca diferenŃă sau raport între natalitate şi mortalitate; b) sporul migratoriu al populaŃiei, diferenŃă sau raport între imigranŃi şi emigranŃi; c) creşterea populaŃiei apte de muncă şi îndeosebi, a populaŃiei ocupate în cadrul populaŃiei totale prin îmbunătăŃirea

11 Iancu A, Tratat de economie, vol I, Editura Economică, Bucureşti, 1993, p.175

60

stării sănătăŃii ei şi creşterea duratei medii de viaŃă; d) măsuri de natură tehnică socială, juridică privind atragerea în activitate a tuturor persoanelor apte de muncă.

Calitatea resurselor de muncă se află în strânsă relaŃie de dependenŃă cu nivelul său de cultură generală şi instruire profesională. Ambele aspecte, expresia unor eforturi deosebite depuse de familie şi societate, au ca efect potenŃarea aptitudinilor fizice şi intelectuale ale omului.

Calitatea resurselor de muncă se reflectă în nivelul pregătirii lor, în nivelul calificării forŃei de muncă şi în preocuparea existentă pentru ridicarea calificării, pentru perfecŃionare. Acest lucru este firesc deoarece aplicarea în practică a ultimilor realizări ale ştiinŃei şi tehnicii presupun lucrători cu o temeinică pregătire profesională, cu un larg orizont cultural, în stare să mânuiască şi să stăpânească instrumentele moderne ale producŃiei. În aceste condiŃii calificarea se prezintă ca o condiŃie şi premisă esenŃială a producŃiei moderne, factor esenŃial al sporirii eficienŃei muncii sociale.

Deci calitatea muncii analizată prioritar prin intermediul calificării, pune în evidenŃă amplificarea resurselor de muncă de care dispune societatea, ea fiind condiŃie de bază a creşterii productivităŃii muncii.

5.1.2. Natura

Natura are un rol central în activitatea economică întrucât îi oferă mediul de desfăşurare, substanŃa materială şi condiŃiile primare de producŃie, precum şi forŃa motrică potenŃială (resursele primare de energie).

Prin natură, ca factor de producŃie primar, înŃelegem totalitatea resurselor brute preexistente care pot fi utilizate la crearea bunurilor şi serviciilor.

Factorul natural al producŃiei cuprinde pământul (solul), apa, aerul, clima, energia, pădurile, mineralele etc.

Din rândul elementelor naturale se detaşează ca importanŃă pământul. În actualitate rolul acestui factor nu este considerat perimat, cu amendamentul că

studiile scientiste preferă să Ńină seama mai mult de implicarea celorlalŃi factori mai calculabili. Deopotrivă acest factor este considerat în sensul său larg, ceea ce înseamnă:

- recunoaşterea caracterului inepuizabil şi neconsumabil al factorului pământ, ca o caracteristică ce îl deosebeşte în special de factorul capital;

- includerea, alături de ceea ce reprezintă terenul propriu zis de desfăşurare a producŃie, a bogăŃiilor solului şi subsolului;

- în fine, inepuizabilitatea fundamentală a pământului este asociată limitării resurselor naturale, de la care porneşte economia atât ca activitate, cât şi ca studiu şi politică.

În agricultură pământul reprezintă principalul factor al procesului de producŃie. Sortimentul, mărimea, calitatea şi eficienŃa economică a producŃiei agricole sunt direct dependente de mărimea suprafeŃei utilizate, de însuşirile calitative ale solului şi de capacitatea productivă a acestuia. În condiŃiile caracterului limitat al pământului şi ale sporirii nevoii de bunuri agro-alimentare, una din problemele controversate ale teoriei economice este aşa numita lege a randamentelor descrescânde, conform căreia rezultatul marginal (producŃia obŃinută la fiecare cantitate suplimentară de factori adăugaŃi) se

61

diminuează. Teza a fost folosită şi de Malthus pentru a demonstra creşterea mai rapidă a populaŃiei în comparaŃie cu mijloacele de subzistenŃă.

Având în vedere rolul şi importanŃa sa, o însemnătate mare o prezintă problema evaluării economice a terenului agricol, respectiv a stabilirea valorii economice a pământului, deoarece ca orice bun şi pământul are utilitate şi preŃ. Evaluarea economica a pământului trebuie să răspundă unor cerinŃe legate de: cunoaşterea contribuŃiei sale la procesul creşterii economice; stabilirea unor limite şi normative ştiinŃifice privind utilizarea raŃională şi eficientă a fiecărei suprafeŃe de teren.

În evaluarea economică a pământului, se folosesc mai multe metode. Astfel în condiŃiile existenŃei rentei funciare, preŃul pământului este renta capitalizată adică o sumă de bani care depusă la bancă aduce o dobândă anuală egală cu renta anuală însuşită de către proprietarul funciar de la arendaşi pe baza contractului de arendare. După această metodă formula de calcul este:

Pp =R/d Unde Pp = preŃul pământului, R = renta în unităŃi monetare d = rata dobânzii

5.1.3. Capitalul In sens economic capitalul – factor de producŃie reprezintă totalitatea bunurilor

economice acumulate şi reproductibile, care, prin asociere cu ceilalŃi factori de producŃie participă la producerea de noi bunuri economice în scopul obŃinerii unui profit.

Capitalul este clasificat din mai multe puncte de vedere. Prezintă importanŃă următoarea structură :

Capitalul real are o valoare de sine stătătoare, concretizată in bunuri de producŃie, fabrici, uzine, mine etc. şi care funcŃionează în activitatea economică.

Capitalul nominal nu are o valoare reală de sine stătătoare şi nu funcŃionează în activitatea economică ci constituie un titlu de proprietate asupra unor valori reale şi dă dreptul de a însuşi venit.

Componenta principală a capitalului real o reprezintă capitalul tehnic, respectiv totalitatea bunurilor reproductibile capabile să crească eficacitatea muncii şi să aducă un venit proprietarului său.

După modul specific în care se consumă şi se înlocuiesc, elementele capitalului tehnic se grupează în: capital fix şi capital circulant. Delimitarea celor două componente are la bază criterii legate de : transmiterea valorii acestora în cadrul procesului de producŃie; modul în care se consumă, sub aspect material, în cadrul procesului de producŃie ; modul de înlocuire al fiecăruia etc.

62

Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului tehnic care participă la mai multe cicluri de producŃie, păstrându-şi forma materială, transferându-si valoarea în mod treptat

prin utilizare. Uzura capitalului fix îmbracă formele: a) uzura fizică determinată de acŃiunea

factorilor naturali precum şi de procesul folosirii capitalului fix; b) uzura morală determinată de acŃiunea progresului ştiinŃifico-tehnic Ńi tehnologic.

Structura capitalului fix cuprinde: a) construcŃii care formează condiŃiile generale ale desfăşurării procesului de producŃie; b) echipamentele de producŃie care reprezintă componenta principală activă a capitalului fix, determinând capacitatea de producŃie al unei întreprinderi.

Capitalul circulant reprezintă acea parte a capitalului tehnic care este transformată în procesul de producŃie schimbându-şi forma naturală, nu poate servi decât un singur ciclu de producŃie, îşi transmite în întregime, dintr-o dată valoarea asupra noului produs. Se prezintă sub formele(elementele): stocurile de materii prime şi materiale pentru producŃie; combustibil; energie; producŃie neterminată ;producŃie finită şi semifabricatele destinate vânzării; etc.

Capitalul circulant are un grad de mobilitate şi lichiditate mai mare decât capitalul fix. În orice moment, întreprinderea dispune de capitalul necesar pentru desfăşurarea activităŃii ei, care îmbracă trei forme: bani, bunuri-capital, marfă12.

Fluxul circular al capitalului cuprinde trei stadii:

12 Hicks J.R., Value and Capital, Claredon Press, Oxford, 1965, p.78

- construcŃii( clădiri, hale, etc.) Capital fix

Capital - echipamente de producŃie Capital tehnic real CAPITALUL FACTOR Capital circulant - materii prime, materiale DE PRODUCłIE Capital - energie natural

- combustibili

Capital nominal - semifabricate (titluri de proprietate)

63

Stadiul 1 reprezintă procesul prin care capitalul bănesc e utilizat pentru procurare de factori de producŃie: capital fix, capital circulant, muncă (plata salariilor), transformându-se în capital productiv;

Stadiul 2 constă în utilizarea şi transformarea capitalului productiv, in combinaŃie cu ceilalŃi factori de producŃie, în bunuri sau servicii destinate vânzării ca mărfuri pe piaŃă;

Stadiul 3 îl constituie trecerea capitalului din forma marfă în forma bănească de la care s-a pornit iniŃial însă cu un spor cantitativ reprezentând valoarea adăugată.

Trecerea succesivă a capitalului prin cele trei stadii şi forme funcŃionale corespunzătoare poartă denumirea de flux circular al capitalului.

Fluxul circular al capitalului nu se întrerupe o dată cu efectuarea unui circuit. Reluarea permanentă a acestei mişcări constituie rotaŃia capitalului.

Timpul de rotaŃie reprezintă timpul necesar parcurgerii unui circuit complet. Numărul de rotaŃii efectuate de capital într-o perioadă dată (de obicei un an) constituie viteza de rotaŃie a capitalului.

Accelerarea vitezei de rotaŃie este condiŃionată de promovarea de către întreprindere a unor măsuri tehnico-organizatorice şi manageriale în toate stadiile fluxului circular al capitalului. Cu cât viteza de rotaŃie are valori mai mari cu atât eficienŃa capitalului creşte.

5.1.4. Neofactorii de producŃie Progresul tehnic şi ştiinŃific s-a impus, ca factor de producŃie distinct, în

economiile moderne. Cercetarea ştiinŃifică oferă producŃiei informaŃia, respectiv cunoştinŃele fără de care nu se pot crea elementele constitutive ale factorului de producŃie capital şi nici bunurile şi serviciile care să corespundă trebuinŃelor lumii contemporane. Aplicarea rezultatelor ştiinŃifice în producŃie se realizează sub forma noilor tehnologii, ceea ce capătă denumirea generică de progres tehnic.

În general progresul tehnic relevă ansamblul realizărilor cunoaşterii umane prin care activitatea economică, în totalitatea sa, devine mai eficientă. În comparaŃie cu alte revoluŃii în ştiinŃă şi tehnică, cea actuală marchează un salt uriaş în toate domeniile cunoaşterii umane; ea include tot frontul ştiinŃelor şi afectează concomitent toŃi factorii de producŃie.

În unitate organică cu progresul ştiinŃifico-tehnic se află şi resursele informaŃionale. Ele reprezintă cunoştinŃele ştiinŃifice pe care omul le obŃine prin cercetarea naturii şi vieŃii economico-sociale precum şi prin activitatea curentă de producŃie, desfăşurată în toate domeniile.

În producŃie, împreună cu celelalte elemente dar integrată acestora, informaŃia devine un factor de producŃie alături de materie şi energie, în şi prin acestea. Astfel, din punct de vedere al informaŃiei orice bun nu este altceva decât un suport material al unei cantităŃi mai mici sau mai mari de informaŃie. Produsul este cu atât mai valoros cu cât el, ca şi suport material, conŃine o cantitate mai mare de informaŃie.

În raport cu celelalte arătate putem sublinia faptul că în sistemul economic informaŃia are următoarele funcŃii:

64

a) de element cognitiv ce amplifică potenŃialul şi eficienŃa celorlalŃi factori de producŃie;

b) element de legătură între toate elementele sistemului economic influenŃate de adâncirea diviziunii sociale a muncii;

c) element important de reglare a tuturor sistemelor, inclusiv la nivel micro-economic.

Ca orice bun produs prin muncă, informaŃia devine un element al avuŃiei naŃionale, dar cu unele proprietăŃi speciale:

nu se consumă şi nu se uzează prin folosire; se acumulează şi se îmbogăŃeşte în timp, devenind din ce în ce mai eficientă; după ce se amortizează sub aspect economic devine o resursă inepuizabilă; nu e pierde decât dacă i se distruge suportul material; deşi se uzează (moral) aceasta nu este totală, informaŃia operativă devenind

informaŃie statistico-istorică vitală, în continuare ea intrând în stocul informaŃional social şi altele

Abilitatea întreprinzătorului reprezintă un neo-factor de producŃie propriu sistemelor economice bazate pe concurenŃă şi libera iniŃiativă.

În general, prin întreprinzător este înŃeles acel tip de subiect al activităŃii economice, care fie că iniŃiază o nouă afacere, fie că, în cadrul unei afaceri în desfăşurare, iniŃiază un proces de schimbare radicală.

David Hyman defineşte spiritul întreprinzător drept “abilitatea de a crea produse şi procese şi de a organiza crearea de produse şi servicii”

Ca factor de producŃie, abilitatea întreprinzătorului reprezintă un element decisiv de progres, în măsura în care economia contemporană este bazată prin excelenŃă pe inovare tehnologică şi pe dinamica schimbărilor calitative.

5.2. Combinarea şi substituirea factorilor de producŃie. FuncŃia de producŃie.

5.2.1 Combinarea factorilor de producŃie Problema combinării factorilor economici nu este nouă în literatura economică

fapt demonstrat de studiile realizate de Anne Robert Jacques Turgot şi David Ricardo care s-au preocupat încă din acele vremuri în scrierile lor, de relaŃia dintre resurse şi producŃie .

FuncŃia principală a întreprinderii, în orice tip de organizare se vădeşte a fi combinarea factorilor. Obiectivul şi rezultatul competenŃei şi abilităŃii întreprinătorului este reprezentat de utilizarea raŃională, eficientă a factorilor de producŃie, existând astfel în permanenŃă preocuparea de a găsi acele combinaŃii de factori din a căror folosire să obŃină avantaje cât mai mari şi mai sigure. În funcŃie de natura activităŃii economice întreprinzătorul iniŃiază procesul economic prin combinarea factorilor de producŃie disponibili şi transformarea lor în alte bunuri şi servicii.

ProducŃia va rămâne o problema economica chiar dacă factorii economici si cei tehnici se întrepatrund şi se interconditionează reciproc. Dintre toate combinaŃiile tehnice

65

posibile, întreprinzatorul trebuie să aleagă pe cea care este cel mai convenabilă din punct de vedere economic. Combinarea cea mai eficientă din punct de vedere economic va fi direct influenŃată de preŃurile la care sunt achiziŃionaŃi de pe piaŃă factorii de producŃie, iar în această situaŃie întreprinzatorul va alege aceea variantă care va asigura cel mai mic cost de producŃie.

Combinarea factorilor de producŃie reprezintă operaŃiunea tehnico-economică inerentă oricărei activităŃi de producŃie, care desemnează modul specific de unire a factorilor de producŃie în vederea obŃinerii de noi bunuri şi servicii13.

Procesul de combinare al factorilor de producŃie este subordonat criteriilor de raŃionalitate economică. Aceasta înseamnă obŃinerea unui anumit volum de rezultate cu consumuri minime de factori sau altfel spus, obŃinerea unor rezultate maxime cu un consum determinat de factori de producŃie.

Combinarea factorilor de producŃie mai are şi o determinare tehnică impusă de diviziunea muncii, respectiv de natura şi dimensiunile activităŃii desfăşurate. Din punct de vedere tehnic, combinarea factorilor de producŃie presupune unirea resurselor de muncă de o anumită structură şi calificare cu elemente de capital tehnic adecvate domeniului respectiv de activitate.

5.2.2. Substituirea factorilor de producŃie Substituirea are un caracter universal şi reprezintă prima lege a combinării.

Substituibilitatea desemnează posibilitatea de a înlocui o cantitate dată dintr-un factor de producŃie, cu o cantitate dată dintr-un alt factor de producŃie, în condiŃiile menŃinerii aceluiaşi volum al producŃiei. Proprietatea de substituibilitate decurge din compatibilitatea caracteristicilor tehnice de utilizare a factorilor de producŃie care permit înlocuirea, în anumite proporŃii, a unui factor de producŃie cu altul în condiŃiile obŃinerii aceloraşi rezultate economice.

În acŃiunea de combinare sau substituire a factorilor, managerul porneşte de la următoarele premise14:

���� caracterul limitat al factorilor supuşi combinării ���� caracteristicile şi specificul activităŃii proiectate - divizibilitate

- diversitate - compatibilitate - adaptabilitate - complementaritate

���� conjunctura pieŃelor bunurilor de capital şi a muncii Atât combinarea cât şi substituirea factorilor de producŃie sunt posibile datorită

divizibilităŃii şi adaptabilităŃii acestora. Divizibilitatea unui factor de producŃie, a unui bun, în general, constă în

posibilitatea de a fi împărŃit în unităŃi simple, omogene, fără a fi afectată calitatea şi utilizarea factorului respectiv. Din punct de vedere tehnico-economic divizibilitatea nu

13 Nechita V., Economie Politică, Editura "Porto Franco, GalaŃi", 1995, p.46 14 Stănescu Ileana, Coralia Angelescu, Economie Politică, Editura Oscar Print,

Bucureşti 2002

66

este o însuşire comună, egală pentru toate bunurile sau toŃi factorii de producŃie; există bunuri cu divizibilitate perfectă, corespunzător nevoilor reale (pâine,cărbune, apă, etc.), după cum există bunuri cu divizibilitate dificilă sau chiar imposibilă (agregate complexe, organisme biologice etc.).

Adaptabilitatea este proprietatea de asociere a unei unităŃi dintr-un factor de producŃie divizibil cu una sau mai multe unităŃi divizate dintr-un alt factor de producŃie.

Divizibilitatea şi adaptabilitatea asigură şi complementaritatea factorilor de producŃie, adică posibilitatea de asociere a unei cantităŃi date dintr-un factor cu o cantitate fixă dintr-un alt factor de producŃie. Substituibilitatea şi complementaritatea stau la baza combinării factorilor de producŃie, respectiv, la baza raporturilor cantitative, calitative şi structurale dintre diferiŃii factori care participă la obŃinerea unui bun economic.

Decizia de combinare şi substituire a factorilor de producŃie se întemeiază pe criterii economice concretizate în parametrii de eficienŃă cum sunt: productivitatea marginală a factorilor de producŃie, rata marginală de substituire a factorilor, coeficienŃii de elasticitate a producŃiei în raport cu factorii.

Productivitatea marginală a fiecărui factor de producŃie ( )xw exprimă relaŃia

dintre creşterea producŃiei (Q) şi creşterea unui factor ( )∆ix până la limita tehnică

permisă de combinaŃia cu ceilalŃi factori al căror consum rămâne neschimbat. Deci, productivitatea marginală măsoară sporul de producŃie obŃinut prin creşterea cu o unitate a factorului respectiv, ceilalŃi rămânând constanŃi.

Rata marginală de substituire a factorilor RMSi/j reprezintă cantitatea

suplimentară dintr-un anumit factor de producŃie ( )∆ix necesară pentru a compensa

scăderea producŃiei ce ar surveni ca urmare a reducerii ( )−∆

jx utilizării altui factor.

Dacă se presupune că o anumită producŃie depinde de doi factori i jx x si , rata

marginală de substituire RMSi/j măsoară numărul de unităŃi din factorul ix necesare

pentru a înlocui o unitate din factorul jx , astfel încât să se obŃină acelaşi volum al producŃiei15.

Dacă se notează: W ' xi - productivitatea marginală a factorului Xi W' xj - productivitatea marginală a factorului Xj ∆Q - variaŃia producŃiei ∆X i - variaŃia factorului X i (creştere) ∆X j - variaŃia factorului X j (scădere) RMSi/j - rata marginală de substituire a factorului j de către factorului i

15 PohoanŃă Ion, Doctrine economice universale, vol 1-2, Editura "Gh. Zane", Iaşi

1993-1995

67

RMSi/j = - j

i

X

X

∆

∆

Atunci se stabilesc relaŃiile:

xii

ixi

xji

W x x W

W x

Q Q

Q QW xj

' '

'

;

;'

= =

= =

∆∆

∆∆

∆∆

∆∆

de unde

de unde jx

Cum producŃia rămâne neschimbată în cazul substituirii factorilor rezultă:

i j

i

j xi xj

xj

xi RMS x

x W W

w

w

Q Q / /

' '

= − = − = − ∆

∆ ∆ ∆

Deci, rata marginală de substituire RMSi/j = - j

i

X

X

∆

∆se află în raport invers

proporŃional cu productivităŃile marginale ale factorilor de producŃie care se înlocuiesc unul cu altul. Deoarece schimbul bunurilor ce se obŃine dintr-o activitate reprezintă rezultatul influenŃei conjugate a mai multor factori este necesară măsurarea modificărilor producŃiei în raport cu schimbările multiple şi nesincrone ale factorilor, interdependenŃă cunoscută sub denumirea de elasticitate a producŃiei în raport cu factorii.

În funcŃie de productivitatea marginală a factorilor care se înlocuiesc reciproc, rata marginală de substituire (RMS) are trei moduri de manifestare16:

� situaŃia în care productivitatea marginală a factorului înlocuit este în creştere, şi atunci cantitatea din factorul substituit necesară pentruu a compensa lipsa unei unităŃi din factorul înlocuit este tot mai redusă

� situaŃia în care productivitatea marginală a ambilor factori nu se modifică, adică atunci când cantitatea din factorul substituit rămâne constatntă

� situaŃia în care randamentul marginal al factorului substituit este în scădere, atunci cantitatea necesară din factorul înlocuit pentru a compensa diminuarea rezultatelor ca urmare a reducerii factorului substituit cu o unitate este tot mai mare În realitate, având un obiectiv proiectat cu anticipaŃie, orice agent economic va

căuta să înlocuiască factori sau eforturi mai mari cu factori/eforturi mai reduse pentru a obŃine rezultatul dorit.

Coeficientul de elasticitate a producŃiei în raport cu factorii (Ei) arată cu cât influenŃează creşterea unui factor asupra sporului de producŃie şi se calculează ca raport

16 Stănescu Ileana, Coralia Angelescu, Economie Politică, Editura Oscar Print,

Bucureşti 2002

68

între creşterea relativă (procentuală) a producŃiei

∆Q

Q

şi creşterea relativă (procentuală)

a factorului

∆i

i

xx

, deci arată cu cât poate spori producŃia ca urmare a influenŃei creşterii

cu un procent a unui factor. Calculat după formula

ii

i i i

xi

xi

E xx x x

WW

Q

Q

Q Q= = =∆ ∆ ∆

∆/ / '

nivelul coeficientului de elasticitate apare ca raport între productivitatea marginală şi productivitatea medie a factorului de producŃie care se modifică. Prin urmare, coeficienŃii de elasticitate exprimă gradul de intensitate a influenŃei modificării factorilor asupra modificării producŃiei, iar cunoaşterea lor este importantă pentru studiile de analiză economică şi de previziune.

5.2.3 FuncŃia de producŃie Legătura dintre factorii de producŃie aflaŃi în procesul de combinare, şi rezultatele ce se obŃin, se poate exprima matematic printr-o funcŃie de producŃie. Această funcŃie reprezintă o legătură tehnică dintre cantitatea de factori de producŃie necesară (input) şi volumul de activitate(output). Dacă presupunem ca factori de producŃie muncă(L) şi capital tehnic (K) într-un proces de producŃie care are final obŃinerea unei anumite cantităŃi dintr-un bun (Q), putem stabili formula matematică următoare:

Y = f (L,K) Pentru a realiza reprezentarea grafică din figura 5.1 vom considera această funcŃie

de producŃie cu două inputuri, pe termen scurt, şi factorul capital îl considerăm input fix. Pe măsură ce factorul capital este fix, iar firma utilizează în cantităŃi suplimentare factorul muncă nivelul producŃiei creşte la început cu o rată crescătoare pe zona 0-A, şi apoi continuă creşterea pe zona2 cu rate descrescătoare. ProducŃia atinge un nivel maxim în punctul D, după care saturaŃia îşi face efectul şi folosirea în surplus a resursei muncă conduce la reducerea productivităŃii.

Productivitatea marginală a muncii reprezintă sporul de producŃiei obŃinut prin creşterea cu o unitate a factorului muncă. Comportamentul şi deciziile producătorului sunt influenŃate şi de evoluŃia producŃiei fizice care fiind influenŃate de modul specific de combinare al factorilor de producŃie, care în cazul nostru unul este fix şi celălalt variabil. Observăm în figura prezentată că producŃia parcurge 3 zone17

17 Sloman Jh. , Econimics, Second Edition, Pretice Hall/-Harvester Wheatsheaf,

New York, 1995, p.79

69

A

C

D

A'C'

D'

ZONA 1

ZONA 2

ZONA 3

Y

L

L

���Y

L

0

Figura 5.1 Zonele de producŃie

Zona1 corespunde unei creşteri mai rapide a producŃiei pe fondul unui volum mai

redus al factorului variabil muncă Zona 2 se suprapune cu creştere tot mai lentă a producŃiei totale şi cu un volum

mai ridicat al factorului variabil care însă are o contribuŃie tot mai slabă la creşterea producŃiei

Zona 3 corespunde spaŃiului în care producŃia totală atinge nivelul maxim şi apoi începe să scadă deoarece consumarea în contiuare a factorului variabil conduce la saturare .Datorită acestor cauze, curba producŃiei totale este descrescătoare în această zonă

Rezultanta analizei acestor zone ne conduce spre rezultanta conform căreia agentul economic nu poate rămâne în zona 1 sau 3 ci el trebuie să se situeze în zona 2 pentru a corespunde decizilor raŃionale.

70

5.2.4 Isocuanta sau curba indiferenŃei producătorului În exemplul anterior am considerat unul din factori fix, dar de cele mai multe ori

se folosesc doi sau mai mulŃi factori variabili, şi asta ar presupune o reprezentare grafică prin curba indiferenŃei producătoruluisau isocuantă18. Isocoanta reprezintă diferite combinaŃii şi raporturi între doi factori, muncă şi capital, care permit realizarea aceluiaşi volum al producŃiei(Fig.5.2.). Curbele de indeferenŃă conferă informaŃii tehnice despre modaliatatea cum pot fi combinaŃi factorul muncă şi factorul capital, şi cu ce cantitate din aceşti factori pot fi obŃinute diferite niveluri ale producŃiei şi în acelaşi timp cum poate fi realizată înlocuirea lor reciprocă.

A

B

C

k3

k2

k1

L1 L2 L3 qo

sensul mãririi productiei,

Figura 5.2. Curbele de indeferenŃă ale producătorului (isocuante) Punctele "A", "B" şi "C" de pe curba indiferenŃei reprezintă combinaŃii ale

factorilor de producŃie cu care se obŃine un volum egal al producŃiei. Pentru diferite niveluri de producŃie proiectate se pot trasa o infinitate de isocuante, fiecare corespunzând unui anumit volum al producŃiei Q.

5.2.5. Constrângerea bugetară; izocosturi InformaŃiile care le oferă curbele de indeferenŃă sunt necesare şi importante, însă,

ele nu sunt suficiente pentru ca a permite întreprinzătorului să ia o decizie finală asupra volumului de activitate pe care doreşte să-l organizeze. Se vădeşte astfel nevoia de estimare în preŃuri a necesarului de factori dar şi rezultatelor posibil de atins deoarece

18 "isos" - termen ce provine din limba greacă şi înseamnă egal, la fel

71

optimizarea unui proces din punct de vedere tehnic nu se identifică implicit cu optimizarea lui din punct de vedere economic.

Pentru a reprezenta comportamentul raŃional al întreprinzătorului care presupune identificarea proceselor eficiente, vom considera în exemplul următor, o firmă care îşi poate modifica volumul de muncă şi capitalul care îl foloseşte. Notăm preŃurile unitare ale acestor factori de producŃie cu PL pentru factorul muncă, PK pentru factorul capital şi nivelul de producŃie care doreşte să-l producă cu QO. ProducŃia QO se poate obŃine printr-o infinitate de combinaŃii a factorilor muncă şi capital. Dar firma trebuie să aleagă acea combinaŃie de factori productivi care să îi permită minimizarea costului de producŃie total:

CT = PL. L+ PK

. K cu restricŃia Q(L,K) = Qo Vom transforma această ecuaŃie în aşa fel încât să-l exprimăm pe K în funcŃie de

L, cum este şi cazul pentru izocoante:

=> PK. K = CT - PL

. L

=> K

L

P

xLPCTK

−=

LP

P

P

CTK

K

L

K

−= .

Observăm că avem o ecuaŃie de forma k = ax+b adică a unei drepte (pe care o

numim dreapta izocost) a cărei pantă este -PL / PK . Dreapta de izocost este reprezentată (Fig. 5.3.) de ansamblul combinaŃiilor de

capital şi de muncă posibile pentru un cost total dat şi pentru un preŃ dat al factorilor de producŃie folosiŃi în proces. Ea este uşor de trasat, asemănător dreptei bugetare căutând cele două puncte extreme, cantitatea maximă de muncă pe care o putem cumpăra cu un cost dat (CT) şi care este egală cu CT/PL şi apoi cantitatea maximă a capitalului ce se poate cumpăra în limita unui cost dat, care este egală cu CT/ PK .

72

L

K

CT2

CT1

CT0

CT0

CT0

CT1

CT2

CT1CT2

PK

PK

PK

PK

PL PL

PL

PL

panta dreptei

Fig 5.3. Dreptele de izocost Fiecare dreaptă a izocostului se caracterizează prin faptul că în toate punctele sale,

costul de producŃie al firmei este acelaş şi cu căt se deplasează originea axelor spre dreapta, cu atît creşte costul de producŃie total. Alegerea de către întreprinzător a unei combinaŃii optimale din punct de vedere tehnic şi economic se poate realiza prin două variante:

i) minimizarea costului pentru un nivel dat al producŃiei ii) maximizarea producŃiei în limitele bugetului disponibil În figura 5.4 izocoanta care corespunde nivelului de producŃie Qo va intersecta un

număr mare de izocosturi. Agentul economic va trebui să să combine factorii de producŃie în aşa fel încât să minimizeze cît mai mult costurile de producŃi încît să obŃină producŃia dorită.În acest sens el trebuie să aleagă punctul în care izocoanta intersectează izocostul cel mai aproape de origine, adică acel izocost la care ea este tangentă.

73

Munca (L)

Capital (K)

PK

PL

panta dreptei

E

Qo

0

A

B

Figura 5.4 CondiŃia de optim Starea optimă se asigură atunci când izocoanta este tangentă la dreapta de izocost,

adică matematic panta izocostului să fie egală cu panta tangentei la izocoantă, deci raportul dintre productivitatea marginală a factorilor ce se combină între preŃul muncii (PL) şi cel al capitalului (PK) este egal cu raportul dintre preŃul lor de procurare, adică rata marginală de substituire este egală cu raportul preŃurilor factorilor:

PL = Productivitatea marginală fizică a muncii . = Wmg L PK Productivitatea marginală fizică a capitalului Wmg K RMS = Wmg L / Wmg K, condiŃia de optim poate fi scrisă:

Wmg L = Wmg K PL PK

Ceea ce înseamnă că produsul marginal fizic pe unitatea monetară obŃinut cu ultima unitatea monetară cheltuită trebuie să fie acelaşi, oricare ar fi factorul productiv ales să fie achiziŃionat cu această unitate monetară.

74

Întrebări şi probleme:

1. În capitalul fix al unei firme nu se includ: a) combustibilul şi materiile prime consumate pentru realizarea producŃiei; b) spaŃiile de depozitare; c) mijloacele de transport; d) clădirile în care se desfăşoară activitatea de producŃie.

2. Factorul muncă implică două aspecte: unul de ordin cantitativ şi altul de ordin calitativ. MenŃionaŃi latura cantitativă:

a) durata muncii; b) nivelul de pregătire profesională; c) volumul cunoştinŃelor generale; d) aptitudinile fizice.

3. Natura ca factor de producŃie cuprinde: a) pământul; b) apa; c) resursele minerale; d) toate răspunsurile sunt corecte.

4. Pământul este un factor de producŃie: a) limitat; b) nelimitat; c) degradabil; d) nedegradabil.

A (a,b) B (a,c) C (c,d) D (b,d)

5. Capitalul reprezintă: a) ansamblul bunurilor produse prin muncă; b) ansamblul bunurilor produse prin muncă şi utilizate pentru obŃinerea altor

bunuri; c) ansamblul bunurilor produse prin muncă şi utilizate pentru obŃinerea altor

bunuri şi servicii destinate vânzării; d) ansamblul bunurilor utilizate pentru obŃinerea altor bunuri şi servicii destinate

vânzării.

6. Este factor de producŃie derivat: a) munca; b) apa; c) pământul; d) nici un răspuns nu este corect.

7. Capitalul circulant: a) se amortizează;

75

b) este profund transformat în cursul procesului de producŃie; c) se înlocuieşte după mai mulŃi ani de utilizare; d) are ca şi componentă, printre altele, combustibilul.

A (a,b) B (b,c) C (c,d) D (b,d)

8. Factorul activ şi determinant al producŃiei, în lipsa căruia nu poate exista activitate economică este:

a) capitalul; b) pământul; c) natura; d) munca.

9. Fac parte din categoria factorilor de producŃie primari:

a) munca; b) pământul; c) clima, aerul; d) capitalul.

A (a,b) B (a,d) C (c,d) D (a,b,c)

10. Factorul de producŃie capital: a) este format din bunuri eterogene şi reproductibile; b) nu este utilizat decât în activitatea de producŃie; c) provine din procese de producŃie anterioare; d) satisface indirect nevoile de consum ale oamenilor.

A (a,c,d) B (a,b,c) C (a,d) D(c,d)

11. Care din următoarele resurse sunt considerate factori de producŃie: a) resursele atrase şi utilizate în activitatea de producŃie; b) exclusiv resursele naturale care prin intervenŃia muncii sporesc capacitatea de

producere a bunurilor economice; c) partea din resursele economice, ca elemente de bază care intră în producŃia

bunurilor şi serviciilor; d) resursele derivate care sunt folosite pentru producerea altor bunuri

economice.

A (a) B (b) C (a,c,d) D (b,d)

12. Care din următoarele aspecte delimitează capitalul fix de cel circulant: a) numărul de cicluri de producŃie la care participă; b) cadrul de desfăşurare a activităŃii de producŃie; c) perioada după care se înlocuiesc; d) modalitatea de transmitere a valorii sale asupra noului produs.

76

A (a,d) B (c,d) C (a,c,d) D (b,c,d)

13. Cauzele uzurii fizice a capitalului fix sunt: a) utilizarea îndelungată; b) folosirea integrală sau parŃială a capacităŃii de producŃie; c) progresul tehnic; d) apariŃia unor bunuri similare, dar la un preŃ inferior.

A (a,b) B (b,c) C (c,d) D (b,d)

14. O caracteristică a componentelor capitalului fix este rigiditatea în utilizare, aceasta putând fi explicată astfel:

a) componentele capitalului fix îşi menŃin forma materială; b) elementele capitalului fix pot fi folosite în activităŃi diferite doar în anumite

limite; c) capitalul fix determină capacitatea de producŃie; d) capitalul fix îşi transferă valoarea asupra noului produs treptat prin utilizare.

15. Nu sunt factori de producŃie: a) calculatoarele unei firme; b) calculatorul personal al unui angajat al firmei; c) clădirile unei firme; d) instalaŃia electrică a unei firme.

16. Uzura morală: a) reprezintă un proces firesc; b) se poate datora şi acŃiunii destructive a agenŃilor naturali; c) se produce concomitent pentru toate componentele capitalului fix; d) poate apărea şi după încheierea duratei normate de funcŃionare a capitalului

fix.

17. InformaŃia: a) nu contribuie la creşterea raŃionalităŃii economice; b) este o componentă a activelor intangibile ale firmei; c) acŃionează indirect, dar nu şi direct asupra proceselor de producŃie; d) include inovaŃii, rapoarte de marketing, desene tehnice.

A (b,d) B (c,d) C (a,c) D (a,b,c)

18. Factorul de producŃie muncă: a) nu se manifestă ca factor de producŃie activ; b) are ca scop obŃinerea de bunuri şi servicii necesare satisfacerii trebuinŃelor

umane; c) este un factor de producŃie originar; d) presupune în majoritatea activităŃilor economice numai consum de energie

intelectuală.

77

A (a,b,c,d) B (b,c) C (b,c,d) D (a,d)

19. Latura cantitativă a factorului muncă se referă la:

a) volumul resurselor de muncă; b) volumul cunoştinŃelor generale; c) nivelul de pregătire profesională; d) durata muncii.

A (a,c) B (a,d) C (b,d) D (c,d)

20. Factorul de producŃie pământ: a) este un factor derivat; b) accentuează caracterul limitat al celorlalŃi factori de producŃie; c) include apa şi fenomenele naturale; d) impune creşterea preocupărilor pentru protejarea sa.

A (a,b,c,d) B (b,c) C (b,d) D (b,c,d)

21. In categoria capitalului real putem include: a) clădirile întreprinderilor; b) hârtiile de valoare; c) activele financiare; d) capitalul circulant.

A (a,c) B (b,c) C (a,d) D(a,c,d)

22. Caracterul limitat al factorilor de producŃie: a) presupune numai preocuparea pentru sporirea cantităŃii de factori utilizaŃi; b) impune creşterea calităŃii acestora printr-o utilizare eficientă; c) se referă numai la cei tradiŃionali; d) se va accentua în timp pentru toate categoriile de factori de producŃie.

23. Care dintre următoarele afirmaŃii sunt adevărate: a) totalitatea resurselor economice reprezintă factori de producŃie; b) toŃi factorii de producŃie provin din resurse; c) resursele şi factorii de producŃie sunt două concepte sinonime; d) totalitatea resurselor economice atrase şi consumate în procesul de producŃie

reprezintă factori de producŃie.

A (b,d) B (a,b) C (c,d) D (b,c) 24. Un program informatic reprezintă:

a) element de capital circulant; b) element de capital fix; c) element component al capitalului tehnic; d) element de intrare în procesul de producŃie (factor de producŃie).

78

A (a,b,c) B (a,b,d) C (a,c,d) D (b,c,d)

25. Care din următoarele elemente sunt incluse în capitalul circulant:

a) semifabricatele şi producŃia finită destinate vânzării; b) profitul şi salariile firmei; c) combustibilul şi energia; d) titlurile de proprietate.

A (a,b) B (b,c) C (a,d) D (a,c) 26. Forma bănească a uzurii capitalului fix este:

a) productivitatea marginală a capitalului; b) costul producŃiei; c) amortizarea; d) rata amortizării.

27. Care sunt cei mai importanŃi factori de producŃie? 28. Ce înŃelegeŃi prin combinarea factorilor de producŃie? 29. Ce reprezintă rata marginală de substituŃie? 30. Ce este productivitatea marginală?

79

Temă de seminar:

1. Munca – factor activ şi determinant al producŃiei.TendinŃe ale formării şi ocupării resurselor de muncă în România.

2. ImportanŃa capitalului ca factor de producŃie.Modificări în structura capitalului din economia noastră, în perioada de tranziŃie a Romaniei la economia de piaŃă.

3. InformaŃia – neofactor de producŃie şi priecŃii ale acesteia în economia modernă

4. ComparaŃi următoarele patru categorii de venituri: a) renta funciară, b) chiria pentru un mijloc de producŃie, c) randamentul unui mijloc de producŃie, d) rata reală a dobânzii. DaŃi câte un exemplu pentru fiecare.

Bibliografice :

P.A. Samuelson, “Economics” Teora, 2000 Gilbert Abraham – Frois, “Economie Politique”, ED. Economics, Paris, 1988 J.M. Keynes, “Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970 G. Whitehead, “Economia”, Editura Sedona Timişoara, 1997 xxx “Economie politică ”, A.S.E. Bucureşti, 1995 V.A. Munteanu “Economie Politică”, vol 1, Editura Iaşi 1994 Liviu C. Andrei, “Econome Politică şi politici economice”, Editura Economică 1999 www.ecoline5.homepage.com, www.free2all.homepage.com Michel Didier, “Economia.Regulile jocului “, Ed. Humanitas Bucureşti, 1994 Paul Samuelson, William Nordhaus, “Economie Politică “,Ed. Teora 2000 Ion Ignat, Ion PohoaŃă, Neculai Clipa,Gheorghe LuŃac, “Economie Politică”, Ed. Economică 2004 Constantin Popescu, Dumitru Ciucur, Ion Popescu, “TranziŃia la economia umană”. Ed. Economică 2003

80

Cap. 6 VENITURILE FACTORILOR DE PRODUCłIE DOBÂNDA, PROFITUL ŞI RENTA

Obiective:

� Prezentarea noŃiunilor generale despre dobândă, profit şi rentă ca venituri ale factorilor de producŃie capital, muncă respectiv natură.

� Însuşirea noŃiunilor de dobândă simplă şi compusă, nominală şi reală, rentă diferenŃială şi rentă de monopol, şi profit legitim şi profit neligitim.

� Oferirea de exemple de probleme şi exerciŃii generale şi specifice veniturilor factorilor de producŃie.

Rezumat:

Acest capitol tratează veiturile factorilor de producŃie. Este definită

dobânda, profitul şi renta şi evaluate formele în care acestea se întâlnesc în viata economică.Se pune de asemenea accent pe calculul dobânzii, atât celei simple dar cu predilecŃie pe calculul dobânzii compuse. De asemenea în acest capitol sunt tratate funcŃiile de bază ale profitului, funcŃii atât de importante pentru întreprindere şi întreprinzător. În partea finală a acestui capitol este tratată modalitatea de calcul economic pentru preŃul pământului, şi a cauzelor ce conduc la un trend crescător pentru acest preŃ. Cuvinte cheie:

� dobândă simplă, compusă; � riscul nerambursării; � profit legitim, � nelegitim � dobândă reală şi nominală. � Rentă economică � Rentă absolută � Rentă diferenŃială � Rentă de monopol � PreŃul pământului

În economiile moderne de piata, dobânda si profitul reprezintă forme de venit pentru subiecŃii economici. ObŃinerea acestora este determinată de existenŃa pieŃei capitalului, pieŃei monetare, şi de a pieŃei bunurilor şi serviciilor. Deşi sunt tratate împreuna în literatura de specialitate, dobanda şi prfitul sunt realitaŃi distincte, fiecare cu rolul său deosebit de important în înŃelegerea fenomenului în care funcŃionează o economie de piaŃă în general.

81

6.1 Dobânda

6.1.1 Forme ale dobânzii.

Dobânda poate fi caracterizata ca un fenomen complex cu numeroase implicaŃii în

activitatea economică, conferindu-i o importanŃă deosebită atât pe tarâm teoretic, cât si practic, cu o mare capacitate de a sintetiya starea şi tendinŃa unei economii.

Dobânda este deci, parte a profitului pe care întreprinzătorul debitor (banca, ori persoană fizică sau juridică) sub forma de plată la scadenŃa stabilită anterior, pentru un împrumut în baza contractului de credit incheiat întrecei doi parteneri.19

Prin urmare, dobanda este rezultanta unor relaŃii economice intre diferiŃi subiecŃi, ce se desfăşoară pe piaŃa. Ea constituie un venit pentru proprietarul unui capital antrenat intr-o activitate economică oarecare sub formă de excedent, în raport cu suma ( capitalul ) avansată.

Într-o economie de piaŃă mărimea dobânzii este rezultatul acŃiunii conjugate a cererii şi ofertei, pentru capitalul împrumutat şi a concurenŃei pe piaŃa. Pentru cel care oferă banii (creditor), dobânda este o recompensă pentru pierderea venitului pe care l-ar fi obŃinut din investirea capitalului împrumutat.

Dobânda se exprimă cu ajutorul a doi indicatori: 1. suma absolută (D) ; 2. rata dobânzii anuale (venit anual) , exprimata în procente (d) .20

100•=C

Dd

unde : C = capitalul (suma) avansat

� 100

CdD •=

Aceşti doi indicatori exprimă numai mărimea dobânzii simple, adică plata pentru serviciul adus de capitalul împrumutat, în condiŃiile necapitalizării dobânzii. În realitate dobânda simplă este mai rar întâlnită, dar ea reprezintă punctul de pornire pentru calculul dobânzii compuse, care presupune o capitalizare a dobânzii, calculându-se dobândă la dobândă.

sau: n

nn dCSCSD )1( +==>−= ; unde

d = rata dobânzii anuale n = numărul de ani

nS = capital propriu plus dobânda

nS = suma ce revine proprietarului după n ani de folosire a capitalului

avansat (C) + dobânda cuvenită pe n ani.

19 DicŃionarul complet al economiei de piaŃă, Soc. „InformaŃia” Bucureşti 1994, pg 131 20 Economie Politică, Editura Economică, Bucureşti 1995, pg 264

82

Dobânda compusa se aplica deseori in activitatea băncilor comerciale, a instituŃiilor financiare, a caselor de economii.

Pentru înŃelegerea cazului, sa luam un exemplu: - un capital împrumutat (avansat)= 1000 lei; - capitalul se va folosi 10 ani; - rata dobânzii= 5%.

Deoarece dobânda anuala cuvenită este capitalizată, dobânda totală pentru cei 10

ani se determină astfel : 10

00 )51(1000 +=nS

89,628.162889,11000 =•=nS lei

89,628100089,628.1 =−=D lei Dobânda astfel cuvenită proprietarului capitalului avansat este venitul obtinut

pentru serviciul prestat în condiŃii normale. Dacă utiliyarea capitalului respectiv se produce în condiŃii de risc, acesta este acoperit de plăŃi suplimentare care majorează suma primită de proprietar.

Prin urmare, dobânda totală cuprinde compensaŃia pentru risc, plata unor servicii şi dobânda netă. CompensaŃia pentru risc se pretinde de proprietar în eventualitatea insolvabilităŃii voluntare sau involuntare a celor care au utilizat capitalul, precum şi a reducerii valorii monedei naŃionale. Nivelul dobânzii se stabileşte, deci, în procent faŃă de valoarea împrumutului primit şi poate fi influenŃat prin mijlocirea taxei de rescont a băncii centrale (respectiv a B.N.R.) .

Pe lângă dobânda simplă sau compusă, literatura de specialitate cunoaşte şi dobânda fixă sau variabilă, care se percepe periodic, în funcŃie de condiŃiile pieŃei.

În loc de concluzie se poate afirma că dobânda este un surplus plătit proprietarului peste mărimea capitalului utilizat şi reprezintă o formă de venit care se poate exprima numai printr-o economie de piaŃă şi numai în activităŃile care sunt eficiente, unde se produce mai mult decât se cheltuieşte. Desigur, aceasta ar trebui să fie starea normală, proprie oricărei economii de piaŃă modernă, altfel, dobânda îşi pierde din raŃiunea ei de a fi.

6.1.2. Factorii care determina nivelul dobânzii Ca un element al contractului intervenit intre proprietarul capitalului şi cel care

solicită împrumutul, nivelul dobânzii este acceptat de cei doi ca urmare a negocierii de durata sau a uneia operative. Fiecare dintre părŃi doreşte să aibă, în contextul acceptării soluŃiei anumite orientări care să motiveze şi să justifice decizia adoptată. Se pune deci, problema discernerii si considerării factorilor cu audienŃă şi acceptabilitate generală.

Un prim factor îl constituie productivitatea capitalului (o anumită productivitate a capitalului), adică o anumită rată a profitului, aflate intr-o dinamică determinată de evoluŃii şi conjuncturi.

83

Întreprinzătorul, atunci când îşi propune să împrumute un capital suplimentar, trebuie să evalueze realist posibilităŃile de profitabilitate (dimensiunile profitului), întrucât el va trebui să stimuleze corespunzător deŃinătorul de capital.

Astfel, contractul încheiat care include ca un element semnificativ nivelul dobânzii, este de fapt un acord între cele două părŃi interesate, sau altfel spus un compromis intre acestea. Angajându-se în a plăti o anumită dobândă, întreprinzătorul admite o anumită diminuare a profitului său net.

Prin urmare: Profitul total = Dobândă + Profit net De exemplu: 20 = 5+15 20 = 8+12 20 = 11+9 20 = 10+10 ş.a.m.d. Rezultă că productivitatea capitalului poate fi diferită de la o etapă la alta, fapt

perceptibil de ambele părŃi care îşi vor stabili poziŃii în consecinŃă. Compromisul sau maniera de a ajunge la înŃelegere trebuie să persiste în relaŃiile

dintre cele două părŃi, asigurându-se astfel permanenŃa condiŃilor de mişcare a capitalului. Dacă se ia în considerare numai interesul celui ce economiseşte, dezvoltând la

acesta simŃul de economisire, se creează premisele menŃinerii şi creşterii ritmului de dezvoltare economică.

Pe de altă parte, deŃinătorii de capitaluri suplimentare, trebuie să aprecieze gradul real de productivitate al acestuia, atunci când îşi formulează pretenŃiile cu privire la dobânzi, creând condiŃii ca întrprinzătorii să continue să existe şi să poată astfel fructifica şi în viitor capitalul oferit.

Evitent, aceste poziŃii nu se mainfestă ca atitudini personale, ci ca o sumă a lor, în relaŃiile pe care cele două părŃi le întreŃin pe pieŃele de capital.

Ca urmare a celor prezentate mai sus se desprinde uşor faptul că la perioade date, nivelul dobânzii reflectă şi exprimă nivelul de productivitate a capitalului de care este strâns legat.

Un al doilea factor general ce determină nivelul dobânzii îl constituie lichiditatea. Independent de orice alte condiŃii, proprietarul capitalului preferă acea formă de

împrumut care să îi asigure lichiditatea, apelându-se la termene scurte. Dacă se procedează la o angajare mai îndelungată a resurselor şi implicit orice

diminuare a lichidităŃilor însoŃită de o creştere a sumelor plătite ca dobânzi, duce la o creştere a nivelului dobânzii.

Stabilirea nivelului dobânzii în cadrul contractului încheiat între cele două părŃi este deci şi o expresie a compromisului între proprietarii capitalului care doresc o cât mai ridicată lichiditate şi întreprinzătorii interesaŃi în a plăti o dobândă cât mai mică.

Un al treilea factor general ce determină nivelul dobânzii îl reprezintă riscul

rambursării. Rambursarea la termen este o condiŃie esenŃială a contractului încheiat între cele

două părŃi. Ea constituie de asemenea o cerinŃă generală ce poate fi asigurată, dacă

84

fiecare întreprinzător şi-a luat toate măsurile necesare de evitare şi acoperire a acestui risc.

Aceste cerinŃe, în general acceptate conduc la separarea elementelor de structură a dobânzii în:

a) dobânda pură care este costul utilizării capitalului; b) sumele plătite pentru recuperarea riscului nerambursării, respectiv pentru

acoperirea pagubelor suferite pe această cale. O asemenea considerare a riscului şi a soluŃiilor de acoperire motivează o politică

personală a proprietarilor de capital (inclusiv a celor care-l au în folosinŃă, adică băncile) în domeniul dobânzilor, orientată după gradul de risc şi funcŃie de condiŃiile reale pe care le are fiecare întreprinzător ce a solicitat un împrumut.

În acest sens, semnificativ este faptul că deponenŃii care asigură partea cea mai însemnată a resurselor băncilor (de exemplu) sunt, în majoritatea Ńărilor, asigurate prin instituŃii speciale cu privire la redobândirea integrală a sumelor depuse. Evident, plăŃile pentru asigurarea depozitelor deponenŃilor constituie un cost pentru instituŃiile specializate ( bănci ) , dar este totodată şi un element de cost al creditului.

Al patrulea factor, esenŃial în determinarea nivelului dobânzii îl constituie raportul dintre oferta si cererea de capital.

Oferta de capital este condiŃionată, în primul rând de nivelul economisirii în Ńara respectivă, de opŃiunile populaŃiei de a economisi, în funcŃie şi de condiŃiile existente. Nivelul economisirii este stimulat bineînŃeles şi de nivelul dobânzii, dar oricare ar fi el, există un nivel dat al economisirii. Determinat de preferinŃele oamenilor de a economisi este şi nivelul individual al câştigurilor şi implicit, nivelul şi preferinŃele către consum.

De asemenea, stabilitatea economică şi politică are un rol important în încurajarea constituirii capitalului. Fenomenele de instabilitate politică şi de dezechilibru economic (exemplu inflaŃia), diminuează nivelul economisirii şi influenŃează negativ dimensiunile resurselor de formarea a capitalului.

Cererea de capital este intercondiŃionată de trei poli importanŃi: guvernul, firmele şi persoanele care solicită împrumut, deopotrivă influenŃaŃi de evoluŃia activităŃii economice si tendinŃele de dezvoltare a investiŃiilor.

Aşa cum s-a precizat anterior, nivelul dobânzii astfel determinat este dobânda de bază, la care se mai adaugă evident factorul de risc, care majorează acest nivel diferenŃiat pe fiecare din solicitanŃii împrumutului.

Trebuie remarcat faptul că nivelul dobânzilor, în dimensiunile sale din fiecare etapă, are o influenŃă majoră asupra economiei, afectând dezvoltarea şi expansiunea sa, cheltuielile de consum si investiŃiile.

6.1.3 Dobânda nominală şi dobânda reală Aprecierile cu privire la nivelul dobânzii pot fi valabile numai când stabilitatea

monetară asigură la expirarea termenului contractului, recuperarea integrală a valorii avansate, respectiv o putere de cumpărare echivalentă momentului acordării împrumutului. Perioada caracterizată prin permanente, intense şi generalizate fenomene inflaŃioniste influenŃează evident acest proces şi accentuează tot mai tare riscul eroziunii capitalurilor. Acest risc cuprinde pierderile pe care proprietarul capitalurilor le-ar suferi

85

prin faptul că valoarea reală (la momentul de referinŃă) a ratelor de rambursare a împrumutului nu ar acoperi integral capitalul împrumutat, evaluat în aceiaşi termeni.

În aceste situaŃii, proprietarii capitalurilor nu renunŃă a-şi valorifica disponibilităŃile prin împrumuturi, dar vor căuta prin condiŃiile contractuale să-şi asigure compensaŃiile corespunzătoare pentru pierderile suferite prin deprecierea monedei, prin ridicarea nivelului dobânzii ş.a.m.d.

Deci, în condiŃiile procesului inflaŃionist se desprinde concluzia potrivit căreia rata dobânzii implică două ipostaze:

a) dobânda nominală exprimată ca atare (prin rata curentă de piaŃă); b) dobânda reală, exprimată ca diferenŃă între dobânda nominală şi gradul de

eroziune a capitalului, determinat de evoluŃia procesului inflaŃionist. Se desprinde concluzia că dobânda reală este direct proporŃională cu dobânda

nominală, şi invers proporŃională cu gradul de depreciere al monedei.

Aşadar, rata dobânzii reale = 1inflatiei rata1

nominale dobanzii rata1−

++

De exemplu : c) dacă rata inflaŃiei este de 5% şi rata dobânzii este de 15%, vom avea o rată a

dobânzii reale 0952,010952,1105,1

15,11

05,01

15,01=−=−=−

++

respectiv 9,52%

EvoluŃiile dobânzii reale în lumea contemporană, după cum o demonstrează statisticile în domeniu, merg către dispariŃia diferenŃelor dintre dobânda nominală şi dobânda reală.

6.2. Profitul - rezultat al activităŃii economice

Profitul reprezintă câştigul realizat sub formă bănească dintr-o acŃiune, operaŃie

sau exercitarea unei activităŃi. El se determină ca diferenŃă între ceea ce se încasează şi ceea ce se plăteşte în activitatea economică sau ca diferenŃă între preŃul de vânzare şi costul produsului ( serviciului ) provenit din activitatea respectivă.

Cuvântul „profit” este de origine latină şi provine de la verbul „proficere” care înseamnă a progresa, a da rezultate, care în cele din urmă a căpătat semnificaŃia de a da sau a aduce profit. Prin aceasta se explică faptul că profitul este considerat venit sau o formă a venitului. De felul cum este folosit cuvântul profit, se poate desprinde faptul că are şi multe înŃelesuri. După unii specialişti în domeniu, numeroasele sale accepŃiuni sunt contradictorii, excluzându-se una pe cealaltă. În cele din urmă se ajunge la concluzia că ele reflectă în fond trei modalităŃi majore21 de a concepe profitul.

Prima modalitate se opreşte la punctul de vedere oficial (legislativ, juridic) şi statistic cal profitului, care decurge din semnificaŃia termenului latin original. Potrivit acestuia, profitul mai este cunoscut si sub denumirea de beneficiu şi se determină, după cum s-a mai spus, ca diferenŃă intre veniturile şi costurile firmei. Ca urmare, profitul poate fi considerat un avantaj realizat sub formă bănească dintr-o acŃiune, operaŃie sau activitate economică. Orice firmă care nu obŃine profit, nu poate progresa şi nu se poate

21 Economie Politică, Editura Economică Bucureşti 1995, pg 279

86

dezvolta. Lipsa profitului îi face pe subiecŃii economici să rămână cu activitatea neschimbată „îngheŃată” la aceiaşi parametrii, iar în cele din urmă degradându-se.

În acest context, toate activităŃile lucrative într-o economie de piaŃă trebuie să aibă ca scop obŃinerea de profit. Acesta reprezintă suma ce se impozitează. LegislaŃia în domeniu, şi statisticile oficiale, publicate în diferite Ńări, reflectă (cu mici deosebiri) această concepŃie. Tot aici se fac deosebiri între activităŃile firmelor, profitul fiind o categorie generală , în afara căreia nu există nici o altă formă de venit. Este limpede, că se face distincŃie între firme şi activităŃi economice care obŃin profit şi care nu-l pot obŃine.

Problema cea mai importantă care se pune este determinarea corectă a mărimii profitului, a legalităŃii lui şi nu de ce o firmă poate obŃine profit şi alta nu.

Potrivit metodologiilor oficiale, aşa cum rezultă din reglementările în vigoare în fiecare Ńară, profitul reprezintă o sumă globală, care teoretic şi practic este formată din două componente22:

• profitul legitim sau legal; • profitul nelegitim sau nelegal.

Profitul legitim reprezintă suma realizată în contextul respectării prevederilor

legale pe parcursul întregii activităŃi, inclusiv a prevederilor legate de metodologia de calcul. Atât pentru organele oficiale cât şi pentru subiecŃii economici este de dorit ca diferenŃa dintre venituri şi costuri să reprezinte profitul, pentru a înlătura orice alte aspecte neplăcute ce decurg din nerespectarea legalităŃii. Privite lucrurile din punct de vedere moral-social, acesta este profitul normal şi orice profit obŃinut pe alte căi decât cele legale nu i se cuvine celui ce-l dobândeşte

Profitul nelegitim se realizează prin încălcarea deliberată sau nu a prevederilor

legale. Acestea se referă la: înregistrare nejustificată a costurilor, atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise de lege, sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor, duble înregistrări etc. FuncŃie de situaŃia dată şi de faptul că un asemenea fenomen este depistat de autorităŃile oficiale sau de parteneri înşelaŃi, suma astfel determinată poate fi preluată la bugetul statului sau restituită celor păgubiŃi. Totuşi, practica a demonstrat că în mute cazuri, firmele îşi însuşesc profituri nelegale şi nici nu sunt „descoperite” de organele legale, dar acest risc planează asupra lor timp îndelungat, până în momentul prescrierii încălcării legalităŃii, dacă legile în vigoare au o asemenea prevedere. Dacă nu, încălcarea legislaŃiei în domeniu atrage după sine oricând, măsurile corespunzătoare.

Conform legilor din fiecare Ńară, profitul este impozabil. UnităŃile economice deŃinătoare de profit pot dispune de el numai după plata impozitului.

Uneori, după afirmaŃia unor specialişti, sfera profitului firmei se extinde asupra tuturor rezultatelor financiare. În cele din urmă, profitul reprezintă o formă a profitului net, care rămâne la dispoziŃia firmelor. Spunem acest lucru, deoarece profitul stă pe de o parte la baza asigurării resurselor pentru autofinanŃarea agenŃilor economici, iar pe de altă parte asigură resursele pentru cointeresarea lucrătorilor. Privit din acest unghi, profitul se autonomizează ca formă a produsului net tocmai din raŃiuni economice.

22 Academician N.N. Constantinescu, Reforma economică. În folosul cui?, Editura Economică, Bucureşti, 1993

87

Profitul se creează din munca lucrătorilor productivi, în ramurile de producŃie, iar realizarea lui efectivă are loc în sfera circulaŃiei, când se realizează de fapt valoarea mărfii. Prin urmare, profitul se realizează efectiv când sortimentele şi calitatea bunurilor răspund cererii solvabile. Dacă bunurile nu corespund necesităŃilor consumatorilor, ele nu se vând, iar profitul nu se formează.

Profitul îndeplineşte rolul de pârghie principală şi instrument de conducere a subiecŃilor economici şi de stimulare materială a lucrătorilor în desfăşurarea unei activităŃi eficiente. El este, aşa cum susŃin unii specialişti „motorul esenŃial al societăŃii”.23

Mărimea şi dinamica profitului reflectă în mod sintetic calitatea întregii activităŃi economice (de producŃie sau prestări servicii), reprezentând principalul indicator calitativ. Profitul joacă rolul de indicator economic calitativ, după Jean Fourastie, dacă acesta se formează „într-o oarecare atmosferă economică, în care costurile sunt corect calculate, unde preŃurile rezultă dintr-o piaŃă liberă, unde preŃurile de vânzare se formează fără a fi impuse de stat”.24

După unele teorii, profitul poate fi: • profit brut care rezultă ca diferenŃă între cifra de afaceri şi remuneraŃia

aporturilor productive, altele decât cele ale întreprinzătorilor; • profit minimal sau profit necesar care este egal cu suma remuneraŃiilor

minimale ale diferitelor aporturi productive ale întreprinzătorului şi acelea la care el renunŃă (la aportul său);

• profit pur care este egal cu eventualele diferenŃe pozitive între profitul brut şi profitul minimal.

Profitul minimal apare ca un agregat a trei remuneraŃii distincte:

� dobânda la capital, care se calculează după rata în vigoare pe piaŃa monetară şi piaŃa imobiliară;

� salariul de conducere, care reprezintă acea evaluare prin analogie după care întreprinzătorul se pune în serviciul unei terŃe persoane;

� recompense de iniŃiativă, care constituie o apreciere subiectivă a remunerării necesare pentru a accepta consecinŃele pe care le comportă faptul de a-şi asuma iniŃiativele economice. 25

Între funcŃiile principale ale profitului, amintim:

a) FuncŃia de orientare generală a activităŃii economice. Datorită obŃinerii profitului din activităŃile economice desfăşurate, oamenii sunt incitaŃi în luarea deciziilor de dezvoltare a activităŃilor respective. Când se speră că se obŃine câştig dintr-o anumită direcŃie, capitalurile şi forŃa de muncă se orientează spre aceasta. Deci, activitatea economică se îndreaptă în acest sens favorabil consumatorilor realizându-se o producŃie crescândă, la un consum de asemenea în creştere.

b) FuncŃia ca sursă principală de autofinanŃare. Profitul permite degajarea surselor necesare dezvoltării economice, finanŃarea opŃiunilor riscante care deschid calea

23 Jean Fourastie`, “La realite economique” Paris, 1978, pg197 24 Jean Fourastie`, “La realite economique” Paris, 1978, pg184 25 Economie Politică, Editura Porto-Franco , GalaŃi, 1992 Pg151

88

viitorului. Există o strânsă legătură intre deciziile de investiŃii şi existenŃa surselor proprii. Partea de profit care alimentează autofinanŃarea, pare a fi o condiŃie fundamentală a dezvoltării firmelor în general.

c) FuncŃia ca instrument de stimulare economică. După efectuarea prelevărilor privitoare asupra profitului brut, ca de exemplu, dobânzile privind capitalul, dobânzile bancare ş.a, ceea ce rămâne se repartizează astfel:

♦ pentru autofinanŃarea firmei; ♦ pentru stimulente materiale; ♦ pentru nevoi socio-culturale;

d) FuncŃia ca mijloc de control al eficacităŃii firmei şi a muncii membrilor acesteia. Personalul firmelor are dreptul la o parte din profitul obŃinut, fiind incitat deci în reducerea costurilor de producŃie.

e) FuncŃia de indicator sintetic al activităŃii economice. Gradul de rentabilitate al unei firme se calculează cu ajutorul ratei profitului, care este raportul dintre profitul obŃinut de o firmă într-o perioadă dată şi costul de producŃie:

100⋅=p

p C

PR

Prin urmare, rata profitului reflectă măsura în care unitatea economică reuşeşte să valorifice toŃi factorii care concură la obŃinerea profitului, în special mărimea volumului producŃiei, reducerea costului de producŃie, îmbunătăŃirea calităŃii produselor, accelerarea vitezei de rotaŃie a capitalului.

Aşa după cum s-a mai spus, profitul este una din categoriile economice cele mai controversate din ştiinŃa economică. Pentru aceasta, trebuie subliniat că literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a teoriilor privitoare la profit.

Astfel, Adam Smith consideră că profitul este un scăzământ din produsul muncii muncitorului, un produs al muncii neplătite. El numeşte profit ceea ce este produs net. A arătat în mod just că salariul şi profitul sunt categorii economice generate de legi diferite, că mărimea profirului nu depinde de cantitatea de muncă cheltuită de capitalist, ci de mărimea capitalului acestuia.

David Ricardo a înlăturat inconsecvenŃele lui Adam Smith în explicarea originii profitului şi a afirmat în mod clar ideea că izvorul acesteia îl constituie o parte din munca muncitorului, care este însuşită de capitalist.

Pentru D. Ricardo este absolut natural ca o parte din valoarea creată de muncitori să fie însuşită de capitalişti sub formă de profit. El a respins părerea lui Smith despre venituri ca sursă a valorii potrivit căruia în capitalism salariul si profitul pot creşte simultan. Ricardo a arătat ca nu e posibilă creşterea unuia decât pe seama celuilalt.

J.B. Say a respins explicaŃia dată de A. Smith şi D. Ricardo profitului ca fiind un scăzământ din munca muncitorului salariat26.

El a analizat profitul aşa cum se prezintă sub forma dobânzii şi a beneficiului întreprinzătorului pe care le-a rupt de profit şi le-a explicat prin izvoare diferite. Dobânda este considerată de către el ca un venit al capitalului, un rezultat al serviciilor săvârşite de capital, iar beneficiul întreprinzătorului ca o plată a muncii, o recompensă pentru riscul şi talentul acestuia.

26

Economie Politică, Editura Porto-Franco , GalaŃi, 1992 pg154

89

6.3. Renta Munca şi natura sunt factorii de producŃie originari. Pământul, ca principal

factor natural constituie punctul iniŃial al întregii activităŃi economice. ActivităŃile de producŃie sunt legate într-o formă sau alta de factorul pământ, deoarece el oferă atât substanŃa şi condiŃiile materiale primare ale producŃiei, cât şi resursele primare de energie.

Resursele naturale constituie o componentă esenŃială a factorului natural de producŃie. Ele au un rol important în asigurarea bazei de materii prime şi energie necesare desfăşurării întregii activităŃi economice.

După caracterul reproducerii şi duratei folosirii lor, resursele naturale se clasifică în neregenerabile sau epuizabile (zăcămintele de combustibili fosili, mineralele metalifere şi nemetalifere etc.) şi regenerabile (solul, apa, fondul cinegetic etc.). Din punct de vedere al posibilităŃilor de recuperare sau de reutilizare în procesele de producŃie şi de consum resursele naturale pot fi: recuperabile, în care sunt cuprinse o gamă largă de materii prime; parŃial recuperabile în care se includ cele biologice; nerecuperabile care cuprind în special resursele folosite în scopuri energetice.

6.3.1. Teorii cu privire la natura rentei – secvenŃe în timp şi spaŃiu

Prin rentă se înŃelege în general, un venit pe care îl aduce cu regularitate un bun

imobiliar (teren agricol, clădiri) sau mobiliar (capital sub formă bănească sau hârtii de valoare) şi care nu este legat de o activitate productivă a proprietarului acestora.

Unii teoreticieni au explicat şi explică renta pornind de la forma de proprietate asupra pământului, ca factor originar de producŃie. Apărută din timpuri străvechi, renta desemnează ceea ce pretinde şi încasează proprietarul funciar de la utilizatorul pământului, indiferent de forma de realizare: în muncă, în produse sau în bani. De aici, ideea de venit fără muncă.

AlŃii şi-au concentrat atenŃia asupra comportamentelor specifice ale agenŃilor economici pe piaŃa terenurilor, ca una din pieŃele factorilor de producŃie ce stă la baza raportului dintre cererea şi oferta de resurse naturale, îndeosebi agro-alimentare.

Aceste linii principial metodologice de explicare a naturii rentei pot fi concretizate prin ceea ce marii gânditori au fundamentat şi susŃinut în operele lor economice. William Petty arăta în lucrarea sa: “renta funciară reprezintă surplusul obŃinut de pe un teren oarecare, după ce din venitul obŃinut s-au scăzut cheltuielile cu întreŃinerea lucrătorului agricol şi celelalte cheltuieli de exploatare a terenului; mărimea rentei, respectiv preŃul pământului, se află într-o legătură directă cu cererea şi oferta de produse agricole, sporirea cererii mărind preŃul cerealelor şi nivelul rentei.”

Francois Quesnay a pornit în explicarea rentei de la faptul că lucrătorul agricol produce mai multe bunuri decât consumă el însuşi. Astfel ajunge la concluzia că numai munca agricolă creează valoare şi produs net - respectiv rentă.

Adam Smith (părintele economiei politice ca ştiinŃă) considera că renta este preŃul plătit pentru folosirea pământului ca factor de producŃie.

David Ricardo considera că “renta este partea din produsul pământului care se plăteşte proprietarului funciar pentru că acesta cedează dreptul de folosire a forŃelor originare şi indestructibile ale solului”.

90

Renumitul profesor francez şi autorul formulei trinitare (conform căreia muncii îi revine salariul, capitalului – profitul, pământului – renta), J. B. Say susŃinea: “renta este o recompensă pentru serviciile aduse de pământ”.

Karl Marx a preluat teze ale concepŃiei clasice şi a explicat formarea rentei pe baza valorii-muncă şi plusvalorii, considerând-o ca fiind surplusul de plusvaloare, peste profitul mijlociu, creat de muncitorii agricoli şi însuşit de proprietarii funciari, pe baza dreptului de proprietate asupra pământului.

Şcoala marginalistă, apărută la sfârşitul secolului al-XIX-lea, a acordat o atenŃie specială problemelor rentei. A considerat că renta se formează pe baza randamentelor neproporŃionale şi a productivităŃii factorilor de producŃie. În plus, această şcoală de gândire extinde teoria rentei asupra tuturor domeniilor de activitate.

În Ńara noastră, preocupările teoretice în legătură cu renta datează din secolul trecut (Ion Ionescu de la Brad, P.S.Aurelian), dar ele s-au intensificat, cu deosebire, în perioada interbelică. Profesorul Virgil Madgearu realizează cea mai profundă analiză a teoriei ricardiene asupra rentei şi explică modalităŃile de formare a ei în agricultura românească (aprecia că renta diferenŃială îşi datorează existenŃa, legii fertilităŃii descrescânde a solului).

În economia contemporană, majoritatea şcolilor şi curentelor de gândire susŃin valabilitatea universală a rentei, caracterul ei de fenomen comun tuturor formelor de activitate economică şi nu numai agriculturii.

Renta reprezintă venitul ce revine posesorului (proprietarului) oricărui factor de producŃie, a cărui ofertă este rigidă sau foarte puŃin elastică; este venitul ce revine proprietarului pentru transferarea dreptului de folosinŃă şi de uzufruct a unor factori de producŃie cu însuşiri speciale către alte persoane.

Rigiditatea ofertei are cauze multiple: naturale, tehnologice, economice, sociale. În sens restrâns, renta este venitul pentru dreptul de folosinŃă al unui factor care

are doar o singură utilizare posibilă. În sens larg, renta reprezintă încasarea pentru cedarea folosirii oricărui factor de producŃie, a cărui ofertă este perfect inelastică în raport cu preŃul. La baza formării rentei se află legea randamentelor neproporŃionale.

Renta economică constă din venitul realizat de către deŃinătorul unui factor, a cărui ofertă totală este inelastică şi insensibilă la ridicarea preŃului de vânzare. Cu cât oferta totală este mai rigidă cu atât renta economică este mai mare.

Mecanismul de formare a rentei are la bază legea randamentelor neproporŃionale, iar realizarea ei presupune existenŃa simultană a următoarelor condiŃii: bunul să fie limitat cantitativ, să nu poată fi substituit cu un alt bun, cel puŃin o anumită perioadă; oferta lui să fie limitată în raport cu cererea. ConŃinutul legii randamentelor neproporŃionale constă în aceea că, atunci când se combină unul sau mai mulŃi factori constanŃi cu un alt factor, variabil, cantităŃile adiŃionale din acest ultim factor determină, într-o primă etapă, mărirea producŃiei, apoi, producŃia suplimentară aferentă cantităŃii adiŃionale din factorul variabil îşi încetineşte creşterea, pentru ca, în faza următoare, sporul producŃiei să fie tot mai redus, iar, în final, chiar să scadă.

Dacă oferta este inelastică, factorii de producŃie pot determina obŃinerea rentei economice şi, cu cât este mai mare inelasticitatea ofertei, cu atât va creşte partea din recompensă ce va îmbrăca forma de rentă. Deci, cu cât oferta totală este mai rigidă cu atât renta economică este mai mare.

91

6.3.2. Forme de rentă Renta funciară este un venit ce revine proprietarului funciar în virtutea dreptului

de proprietate asupra terenului. Renta minieră, din industria extractivă, încasată de proprietarii minelor,

sondelor, se datorează diferenŃei de conŃinut în substanŃă utilă a zăcământului sau de poziŃie.

Renta în construcŃii este în funcŃie de diferenŃa de calitate, de poziŃie, de raportul dintre cererea şi oferta pentru terenuri destinate construcŃiilor.

Renta de monopol , venit excedentar încasat de întreprinzătorii care dispun şi folosesc factori de producŃie cu însuşiri excepŃionale, rari şi nesubstituibili, de la utilizarea cărora sunt excluşi ceilalŃi.

Renta de abilitate reprezintă un venit suplimentar obŃinut ca urmare a aptitudinilor şi calităŃilor excepŃionale pe care le are un individ.

Renta consumatorului (denumită iniŃial, de către A. Marshall, surplus al consumatorului) este un plus de venit rezultat din preŃul, mai ridicat, pe care consumatorul ar fi dispus să-l plătească pentru a cumpăra marfa dorită, faŃă de preŃul plătit în realitate, mai redus.

Renta producătorului sau surplusul producătorului este câştigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care pot să-şi vândă marfa la un preŃ superior celui pe care îl estimaseră anticipat.

Renta conjuncturală, comercială şi industrială, este renta legată de folosirea unor împrejurări favorabile, care permit obŃinerea de câştiguri suplimentare.

Renta funciară şi formele ei Limitată iniŃial la terenurile agricole, extinsă apoi la exploatările miniere,

terenurile din construcŃii, la activitatea consumatorului, a vânzătorului, de abilitate, de raritate, industrială sau comercială, conjuncturală etc., renta este generalizată astăzi la orice bun cu calităŃi deosebite folosit în activitatea economică.

Ricardo a arătat că acelaşi produs agricol – de exemplu grâul, sacii cu grâu – se obŃine funcŃie de împrejurări, de condiŃii diferite, pe un teren fertil cu muncă uşoară, sau cu îngrăşăminte şi muncă grea pe un teren mai rău. Pe piaŃă, însă, preŃul de vânzare al sacului de grâu este acelaşi chiar dacă costul fiecărui sac este diferit. Acest preŃ va reprezenta – scria Ricardo – acoperirea cheltuielilor chiar pentru producătorul cel mai puŃin norocos, cel care a produs grâul în condiŃiile cele mai puŃin favorabile şi acest grâu grâu fiind indinspensabil consumatorilor. Aşadar renta – în cazul în speŃă al rentei diferenŃiale – se datorează nu atât dărniciei naturii, ci tocmai zgârceniei ei, neproducându-se la fel pe toate suprafeŃele. Au rămas în acest sens celebre cuvintele lui Ricardo: „nu renta determină preŃul grâului, ci preŃul grâului determină renta”.

Mai târziu, se punea sub semnul îndoielii semnificaŃia ideii potrivit căreia renta se datorează „zgârceniei pământului”. Dimpotrivă, s-a subliniat şi se subliniază adeseori, „renta” este rezultanta tuturor cauzelor de progres social. În condiŃiile moderne, sporirea populaŃiei, „dar şi o creştere a bogăŃiei, ordinii şi siguranŃei, progresul ştiinŃei, dezvoltarea mijloacelor de transport”, sunt cele care fac ca valoarea pământului să crească. Prin urmare, se obŃine rentă de pe toate pământurile.

92

Ch. Gide sublinia în acest sens cel puŃin trei caracteristici ale pământului care îl disting de alte bogăŃii. Anume: a) pământul „răspunde nevoii celei mai esenŃiale a neamului omenesc”, celei a alimentaŃiei; b) el are o durată, teoretic, perpetuă, „mai lungă decât cea posibilă a umanităŃii”; c) se află într-o „cantitate” limitată. Limitată pentru fiecare categorie de culturi, limitată pentru fiecare naŃiune, limitată pentru populaŃia globului pământesc. Iată de ce, mai subliniază Ch. Gide, „urcarea progresivă şi nedefinită a valorii pământului apare ca o fatalitate de neînlăturat.”

Renta funciară îşi are originea în raritatea terenurilor fertile, respectiv în insuficienŃa ofertei de produse agricole de a satisface cererea în creştere. Oferta inelastică (datorită limitării naturale a pământului) faŃă de cererea în creştere şi inegalitatea randamentelor diferitelor parcele stau la baza formării rentei funciare şi a explicării mărimii ei. PreŃul ridicat al produselor agricole (în comparaŃie cu cel ce ar rezulta din confruntarea liberă a forŃelor pieŃei) asigură realizarea unui excedent de venit peste profitul normal, venit ce revine proprietarului terenului sub forma rentei funciare.

Producerea unui produs net suplimentar şi transformarea lui în rentă funciară au loc ca urmare a unor condiŃii specifice: monopolul proprietăŃii private asupra pământului, mecanismul formării preŃurilor, deosebirile dintre compoziŃia organică a capitalului investit în agricultură şi în industrie. Rolul, locul şi interacŃiunea acestor factori determină diferite forme de rentă funciară: renta diferenŃială, absolută şi de monopol.

Renta diferenŃială este renta ce provine din diferenŃa de fertilitate a pământului, ca şi din avantajele ce decurg din apropierea zonelor agricole faŃă de pieŃele de desfacere.

Renta absolută este renta însuşită de proprietarii funciari de pe toate terenurile, indiferent de fertilitate şi poziŃie faŃă de piaŃă.

Renta de monopol se obŃine din preŃul de monopol al anumitor produse agricole ce se cultivă în condiŃii de climă şi sol cu totul speciale şi care sunt nereproductibile.

Renta funciară constituie deci, un venit ce revine proprietarului în virtutea dreptului pe care-l deŃine asupra factorului de producŃie rar (inelastic), venit încasat în condiŃiile unei cereri mai mari decât oferta de produse agricole.

6.3.3. PreŃul pământului

În economia de piaŃă, pământul constituie obiect al schimbului, prin vânzare –

cumpărare. În legătură cu aceasta se ridică problema preŃului la care pământul poate fi vândut şi cumpărat.

PreŃul pământului reprezintă suma de bani primită în schimbul cedării dreptului de proprietate asupra pământului.

PreŃul pământului se calculează astfel: PreŃul pământului = R/d’, unde R – renta, d’ – rata dobânzii. Să presupunem că o anumită parcelă de pământ, dată în arendă, aduce

proprietarului ei un venit anual de 1000 u.m. PreŃul de vânzare al acestei parcele va trebui să fie egal cu suma care, depusă la bancă, va aduce o dobândă egală cu 1000 u.m. Dacă rata dobânzii este de 5%, atunci preŃul pământului va fi egal cu 20.000 u.m. De aceea, preŃul pământului este denumit rentă funciară capitalizată, adică acea rentă care, fiind transformată în capital, aduce deŃinătorului banilor respectivi un venit egal sub formă de dobândă.

93

Mărimea şi evoluŃia preŃului pământului se află sub influenŃa mai multor factori cu acŃiune directă sau indirectă:

� Cererea şi oferta de terenuri agricole: limitarea naturală a pământului conferă ofertei totale de terenuri un caracter inelastic, rigid, de indiferenŃă la variaŃia preŃului. Drept rmare, preŃul pământului evoluează, în principal, în raport cu mişcarea cererii agenŃilor dispuşi să facă investiŃii în terenuri. De exemplu, pe fondul ofertei totale rigide, pentru unele categorii de terenuri şi utilităŃi agricole, pot exista fluctuaŃii ale ofertei, după cum proprietarii sunt interesaŃi, sau nu, să-şi păstreze proprietatea asupra terenurilor pe care le deŃin;

� Cererea şi oferta de produse agricole: sporirea cererii pentru produsele agricole stimulează cererea de pământ şi ridică preŃul acestuia, pentru că oferta de pământ este inelastică.;

� Mărimea şi evoluŃia rentei: cu cât renta plătită propietarului este mai mare, cu atât preŃul pământului pretins de acesta, când decide să vândă, este mai ridicat. De fapt, renta şi preŃul pământului se condiŃionează reciproc;

� Posibilitatea folosirii alternative a pământului: suprafeŃele de teren sunt susceptibile pentru diferite utilizări (agricultură, silvicultură, construcŃii, urbanism, căi de comunicaŃii, turism etc.). FolosinŃa care asigură preŃul cel mai ridicat influenŃează preŃul pământului ;

� Rata dobânzii bancare: preŃul pământului se află în raport invers proporŃional cu această rată. Depunerea la bancă a disponibilităŃilor băneşti este o alternativă la cumpărarea de terenuri şi invers.

� Ameliorarea poziŃiei terenurilor agricole, ca urmare a realizării de infrastructuri care oferă posibilităŃi mai bune de exploatare a terenurilor, chiar dacă proprietarul nu a avut nici o contribuŃie la executarea lor, influenŃează preŃul pământului.

Analiza preŃului terenurilor agricole pe termen lung relevă un trend crescător.

PreŃurile servesc drept indicator al rarităŃii: ele transmit producătorilor semnale referitoare la raritatea relativă a unor factori de producŃie, ajutându-i să aleagă combinaŃia cea mai potrivită pentru înzestrarea cu factori de care dispune societatea. Creşterea substanŃială a preŃului pământului în ultimii ani în toate Ńările se explică prin sporirea considerabilă a investiŃiilor efectuate pentru echiparea tehnică a terenurilor şi a sporirii cererii pentru pământ, în timp ce oferta rămâne în continuare, rigidă.

Întrebări şi probleme: Profitul reprezintă pentru întreprinzători:

a) o motivaŃie exclusiv subiectivă; b) o dovadă a utilităŃii activităŃii acestuia; c) excedentul costurilor de producŃie şi de desfacere a bunurilor peste încasările

realizate; d) câştigul net, sub formă bănească obŃinut din exercitarea unei activităŃi.

A (a,b) B (b,c) C (b,d) D (c,d)

94

Profitul suplimentar (supraprofitul) este considerat a fi: a) parte din profitul normal; b) profit rămas după plata impozitelor; c) profit obŃinut ca urmare a cazurilor de concurenŃă imperfectă; d) profitul care-l motivează pe întreprinzător să-şi desfăşoare activitatea într-un

anumit domeniu. Profitul este venitul ce revine posesorului:

a) tuturor factorilor de producŃie; b) de capital; c) de pământ; d) forŃei de muncă.

IdentificaŃi care dintre variante exprimă o funcŃie a profitului. a) accelerează viteza de rotaŃie a banilor; b) asigură motivarea deciziilor privind producŃia; c) stimulează concurenŃa; d) antrenează indivizi la acceptarea riscului.

A (a,b,c) B (a,c,d) C (c,d) D (b,c,d) Proftul legitim se defineşte ca:

a) sumă între cost şi venit; b) diferenŃa dintre profit şi costul fix; c) suma dintre profitul brut şi cel nelegitim; d) toate răspunsurile de mai sus sunt incorecte.

Cât este rata anuală a dobânzii, dacă după 3 ani de la depunerea unei sume de 10.000 u.m., un deponent are un depozit la bancă de 13.310 u.m.?

a) 0,10%; b) 1,331%; c) 10%; d) 33,10%.

Pentru un credit de 10.000.000 u.m. cu durata de 90 de zile, se plăteşte o dobândă de 60000 u.m. Rata dobânzii este:

a) 24%; b) 30%; c) 35%; d) 40%.

PrecizaŃi factorii care influenŃează rata dobânzii: a) risc; b) starea economiei; c) cererea şi oferta de credit; d) a, b, c.

Adevărat sau fals?

a. Renta reprezintă venitul ce revine posesorului oricărui factor de producŃie, a cărui ofertă este elastică.

b. Cererea de produse agricole este inelastică.

95

Cum se modifică renta, în situaŃia în care cererea de terenuri agricole creşte? a) scade; b) creşte c) nu se modifică.

Temă de seminar: Cunoscându-se diferitele nivele ale ratelor dobânzilor aplicate de unităŃile bancare

dintr-o localitate (ex. Sibiu), să se efectueze un studiu în vederea alegerii unei variante optime, pentru obŃinerea unui credit pe termen scurt (ex. un an), de către o firmă de producŃie în scopul relansării activităŃii sale.

Studiu de caz:

1. ComentaŃi definiŃia dată de David Ricardo rentei funciare, ca plată făcută proprietarului pentru „folosirea forŃelor originare şi indestructibile ale solului”.

2. În scopul relansării producŃiei pentru export, o firmă procedează la solicitarea

de credite bancare. Capitalul împrumutat este de un milion $. Suma primită o va folosi 5 ani, iar nivelul ratei dobânzii va fi de 15%. Să se determine dobânda ce va trebui achitată băncii finanŃatoare, în condiŃiile în care anual se înregistrează oficial o rată a inflaŃiei de 10%.

Bibliografie:

Gilbert Abraham-Frois, „Economia politică”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994 NiŃă Dobrotă, „Economie politică”, Ed. Economică, 1995 Galbraith J.K., „ŞtiinŃa economică şi interesul public”, Ed. Politică, Bucureşti, 1982 Dan Popescu, „Cetatea liberă – studii şi însemnări economice”, Ed. Continent, 2000 Paul A. Samuelson, D. Nordhaus, „Economie politică”, Ed. Teora, 2000 Colectiv autori - DicŃionarul complet al economiei de piaŃă, Soc. „InformaŃia” Bucureşti 1994 Colectiv autori - Economie Politică, Editura Economică, Bucureşti 1995 Jean Fourastie - “La realite economique” Paris, 1978 Economie Politică, Editura Porto-Franco , GalaŃi, 1992 Victor Stoica - Modul economic de gândire, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1998 N.N. Constantinescu, Reforma economică. În folosul cui?, Editura Economică, 1993

96

Cap. 7 COSTURILE DE PRODUCłIE

Obiective:

� Prezentarea noŃiunilor generale a conceptului de costuri de producŃie. � Prezentarea unei analize a costurilor de producŃie şi a relaŃiei cost-

producŃie pe termen scurt şi pe termen lung. � Însuşirea noŃiunilor de cost fix, variabil, total, mediu şi marginal. � Oferirea de exemple de probleme şi exerciŃii generale şi specifice

costurilor de producŃie.

Rezumat: Acest capitol tratează conceptul de costuri de producŃie. Sunt definite în

cadrul capitolului toate categoriile de costuri, fixe, variabile, totale, medii şi marginale. De asemenea în acest capitol se realizează o reprezentare grafică a costurilor pe termen scurt. În partea finală a acestui capitol este tratată relaŃia cost producŃie pe termen lung. Cuvinte cheie:

♦ Costul de producŃie ♦ Cost economic şi cost contabil ♦ Cost de oportunitate ♦ Costuri globale: fixe, variabile, totale ♦ Costuri medii ♦ Cost marginal ♦ Costul mediu pe termen lung

7.1. Conceptul de cost de producŃie

Aşa cum am văzut în capitolul 5, producŃia unei firme este rezultatul combinării factorilor de producŃie – muncă, natură, capital. Între intrările şi ieşirile unui proces de producŃie există o relaŃie funcŃională – funcŃia de producŃie – care arată modul în care depind rezultatele unei firme de factorii de producŃie folosiŃi şi de combinarea acestora. Odată stabilită cantitatea de bunuri pe care o poate obŃine şi apoi vinde pe piaŃă la un anumit preŃ, agentul economic va fi interesat de evaluarea monetară a consumurilor de factori de producŃie, întrucât obiectivul său principal este maximizarea profitului. Aceasta se poate realiza prin minimizarea cheltuielilor cu factorii de producŃie prin găsirea combinaŃiei optime de inputuri ce permite acest lucru, pe de o parte şi prin găsirea nivelului producŃiei care minimizează costul, pe de altă parte.

97

Punctul de plecare în realizarea acestui obiectiv îl constituie definirea costului. În cea mai comună accepŃiune, costul de producŃie reprezintă cheltuielile băneşti făcute cu achiziŃionarea factorilor de producŃie.

Dincolo de această definiŃie relativ simplă, literatura economică abordează diferite aspecte ale conceptului de cost de producŃie.

În primul rând, se face distincŃia între costul contabil şi cel economic. Costul contabil reprezintă ansamblul cheltuielilor măsurabile în bani pe care agentul economic le suportă efectiv pentru plata materiilor prime, combustibilului, achiziŃionarea şi apoi amortizarea capitalului fix, plata obligaŃiilor fiscale etc. Aşadar, costul contabil include cheltuielile explicite pe care firma le face pentru achiziŃionarea de la alŃi agenŃi economici a factorilor de producŃie necesari.

Pe lângă acestea, există consumuri aferente factorilor de producŃie proprii, care în general nu au o expresie monetară şi din această cauză nu apar în costul contabil. Ele sunt cuprinse în costul economic, un concept mai larg, care presupune includerea în costurile unei firme şi a sumelor pe care aceasta le-ar fi plătit pentru achiziŃionarea unor factori pe care îi are în proprietate. Costul economic este cel care ar trebui luat în considerare atunci când este judecată rentabilitatea unui agent economic. De exemplu, o firmă mică al cărei proprietar lucrează 8-10 ore pe zi, fără a-şi plăti un salariu înregistrează la sfârşitul anului un profit de 30 de milioane lei. Dacă din acesta am scădea un salariu lunar de 2 milioane de lei cu care ar fi trebuit plătit patronul (dacă ar fi angajat pe altcineva să efectueze munca respectivă) firma nu ar fi înregistrat decât un profit de 6 milioane lei. Desigur, exemplul este oarecum simplificator dar el ilustrează situaŃia în care profiturile unei firme pot fi supra sau subevaluate din cauza utilizării concepŃiei contabile în locul celei economice.

De asemenea, se foloseşte conceptul de cost relevant27. Deşi costul poate fi definit în numeroase moduri, definiŃia corectă sau potrivită variază de la o situaŃie la alta. Costul care trebuie folosit într-o situaŃie dată se defineşte ca fiind costul relevant. Acesta reprezintă orice cost care influenŃează efectiv o situaŃie de luare a deciziilor sau trebuie folosit într-un proces decizional. Pentru deciziile manageriale, abordarea istorică a costurilor – ca sume cheltuite în trecut pentru un bun – poate fi nepotrivită. De obicei, costurile curente şi viitoare sunt mai relevante decât cheltuielile istorice. De exemplu, să considerăm o firmă de construcŃii care are 10 tone de fier beton cumpărate la preŃul de 6 milioane lei/tonă. PreŃul fierului beton s-a dublat. Dacă firma urmează să construiască o clădire, la ce cost ar trebui să socotească fierul beton? La 6 mil. lei pe tonă (costul istoric) sau la 12 mil. lei pe tonă (costul curent)? Răspunsul este: costul curent. Pentru a înlocui materialul pe care îl foloseşte, firma va trebui să plătească 12 mil. lei/tonă sau îl poate vinde la acelaşi preŃ dacă preferă să nu construiască clădirea în discuŃie. Deci, costul relevant al fierului beton este de 12 milioane/tonă. Costul lui contabil rămâne de 6 milioane/tonă.

În prezent sunt tot mai numeroase firmele care înregistrează profit datorită faptului că beneficiază de anumite externalităŃi: de exemplu, poluarea neinclusă în costuri îi preocupă tot mai mult pe economişti. Se vorbeşte de costuri sociale şi psihice asociate cu activitatea productivă a unei firme, costuri ce nu sunt în totalitate reflectate în contabilitatea firmei. Costurile sociale sunt cele legate de poluare, zgomot, iar cele

27 James L. Pappas, Mark Hirrschey, Managerial Economics, 5Th Edition, The Dryden Press, 1987

98

psihice sunt cele legate de insatisfacŃia mentală pe care o pot resimŃi angajaŃii unei firme ce lucrează în condiŃii de stres, monotonie etc.

Un alt concept, costul de oportunitate este chiar mai larg decât cel de cost economic prezentat mai sus. El are ca punct de plecare necesitatea alegerii dintre mai multe variante posibile cu care se confruntă orice agent economic în condiŃiile rarităŃii resurselor. Alegerea unei variante implică renunŃarea la celelalte posibilităŃi; prin urmare, costul de oportunitate este costul renunŃării. Acesta este analizat pe baza curbei posibilităŃilor de producŃie. Utilizarea conceptului de cost de oportunitate presupune compararea punctelor de pe frontiera posibilităŃilor de producŃie pentru a calcula efectele economice ale unei decizii. Costul de oportunitate este dat de cea mai bună posibilitate de utilizare a unei resurse.

Cu cât o piaŃă se apropie mai mult de concurenŃa perfectă, cu atât preŃul de echilibru va fi mai aproape de costul de oportunitate. Conceptul este utilizat cu succes şi în analiza alegerilor care se fac în afara pieŃelor obişnuite (de exemplu pentru calcularea costului educaŃiei, timpului liber etc.).

Între agenŃii economici există diferenŃe semnificative în privinŃa costului realizării aceloraşi produse, provenite în principal din modul de combinare a factorilor de producŃie, dar şi din influenŃa altor factori ce pot fi clasificaŃi în28: a) factori generali: condiŃiile naturale, localizarea firmei, natura producŃiei; b) factori tehnico – organizatorici: volumul producŃiei (mărimea firmei), dotarea tehnică, organizarea producŃiei; c) factori conjuncturali: ciclul economic, politica economică, monetară, fiscală, mediul social – politic etc.

7.2. Analiza costurilor

Elementul esenŃial în această operaŃiune îl constituie relaŃia existentă între

costurile de producŃie şi evoluŃia producŃiei într-o perioadă de timp. O funcŃie a costului va indica nivelul acestuia pentru diferite niveluri ale producŃiei. Altfel spus:

Costul = f (Q)

ProducŃia este, la rândul ei o funcŃie care ilustreză modul în care au fost folosiŃi

factorii de producŃie. Reamintim că funcŃia de producŃie reprezintă o relaŃie tehnico – economică între intrările (input - urile) şi ieşirile (output - urile) unui proces de producŃie. Ea ne arată cum variază Q ca urmare a modificării factorilor de producŃie utilizaŃi.

Pentru a putea analiza comportamentul producŃiei în raport cu factorii de producŃie utilizaŃi, facem distincŃia între termen lung şi termen scurt. Termen lung este cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru a modifica valoarea tuturor factorilor de producŃie utilizaŃi într-un proces de producŃie. Termen scurt este cea mai lungă perioadă de timp în care cel puŃin unul dintre factorii de producŃie utilizaŃi într-un proces productiv nu poate fi schimbat.

Din moment ce funcŃia de producŃie arată relaŃia între fluxurile de intrare şi cele de ieşire, odată cunoscute preŃurile input-urilor, pot fi calculate costurile29. Acestea

28 Erwin Hutira, Emil Dinga, “Teorie economică generală”, Editura Hyperion XXI, Bucureşti 1994, p.95 29 Reamintim că: funcŃia producŃiei totale: Q = f(Ff, Fv); producŃia medie: PM = Q/Fv; producŃia marginală (produsul fizic marginal): reprezintă modificarea producŃiei generată de schimbarea cu o unitate a

99

depind de: a) forma funcŃiei de producŃie – determină forma funcŃiei costurilor; b) preŃurile factorilor de producŃie – determină nivelul costurilor.

7.2.1. RelaŃia cost – producŃie pe termen scurt Pe termen scurt, toate costurile pot fi clasificate în fixe şi variabile. Costurile fixe

sunt cele care nu depind de volumul producŃiei, iar cele variabile sunt cele care se modifică în funcŃie de evoluŃia producŃiei. Avem:

1. Costuri globale: reprezintă costurile implicate de realizarea unui volum de producŃie dat. Ele se împart în:

a. Costuri fixe globale (CF): sunt acele costuri care pe termen scurt nu depind de volumul producŃiei. În această categorie intră cheltuielile cu chiria, iluminatul general, amortizarea utilajelor, salariile personalului administrativ, asigurări, etc. Costurile fixe vor fi aceleaşi, indiferent dacă o firmă are o producŃie egală cu zero sau funcŃionează la capacitate maximă. Tabelul 6.1. prezintă structura costurilor globale,medii şi marginale într-o firmă (exemplu ipotetic); se observă că în coloana corespunzătoare costurilor fixe este trecută aceeaşi valoare, indiferent de valoarea producŃiei.

b. Costuri variabile globale: sunt acele costuri care pe termen scurt depind de volumul producŃiei. În această categorie intră: cheltuielile cu materii prime, materiale, combustibil şi energie pentru fabricaŃie, salarii directe, etc. Orice modificare – creştere sau scădere a producŃiei – determină modificarea în acelaşi sens a costurilor variabile. În exemplul ales CV creşte de la 0 la 715000 mii lei. De reŃinut că întotdeauna, atunci când Q = 0 avem CV = 0.

c. Costuri totale globale: reprezintă suma costurilor fixe şi variabile generate de realizarea unui anumit volum al producŃiei. Termenul de total se referă la includerea în această categorie atât a costurilor ce nu depind de volumul producŃiei (CF), cât şi a celor care depind de volumul producŃiei (CV).

Termenul de global se referă la faptul că se iau în calcul costurile implicate de realizarea întregului volum de producŃie.

CT = CF + CV Se observă în tabelul 6.1. că creşterea lui CT este aceeaşi cu creşterea lui CV.

Matematic, ∆CT = CT1 – CT0 = (CF1 + CV1) – (CF0 + CV0) CF1 = CF0 = CF, deci ∆CT = CV1 – CV0 = ∆CV

Tabelul 7.1. Structura costurilor globale, medii şi marginale

Q (unit.)

CF (mii lei)

CV (mii lei)

CT (mii lei)

CFM CVM CTM Cmg

0 1 2 3

20000 20000 20000 20000

0 40000 65000 85000

20000 60000 85000

105000

- 20000 10000 6666,7

- 40000 32500

28333,3

- 60000 42500 35000

- 40000 25000 20000

factorului de producŃie variabil - Pmg = ∆Q/∆Fv – funcŃie discretă; Pmg = ∂f(Ff, Fv)/ ∂Fv – funcŃie continuă (vezi capitolul V), unde Ff – factor fix, Fv – factor variabil.

100

4 5 6 7 8 9

10

20000 20000 20000 20000 20000 20000 20000

115000 165000 235000 305000 435000 565000 715000

135000 185000 255000 325000 455000 585000 735000

5000 4000

3333,3 2857,1

2500 2222,2

2000

28750 33000

39166,7 43571,4

54375 62777,8

71500

33750 37000 42500

46571,5 56875 65000 73500

30000 50000 70000 70000

130000 130000 150000

Abordarea costurilor globale se poate realiza şi din altă perspectivă: aceea a

factorilor de producŃie care generează costurile. Aşa cum am văzut, consumul factorilor de producŃie în expresie bănească reprezintă costul de producŃie. În funcŃie de factorul care le generează, vom distinge costuri materiale (implicate de consumul de capital) şi costuri salariale (implicate de consumul factorului muncă). Fiecare dintre acestea pot fi la rândul lor fixe sau variabile. Astfel, avem costuri fixe materiale (cu amortizarea capitalului fix, combustibil pentru încălzit, energie pentru iluminat general, etc.) şi costuri variabile materiale (cu materiile prime, energia şi combustibilul pentru fabricaŃie). De asemenea, avem costuri fixe salariale (salariile indirecte, ale personalului administrativ) şi costuri variabile salariale (salariile directe ale personalului implicat în producŃie). Schematic, tipologia costurilor pe termen scurt este prezentată în fig. 6.1.

2. Costuri medii (unitare sau pe unitatea de produs) reprezintă costurile

implicate de realizarea unei singure unităŃi de producŃie, fie că este bucată, kg, etc. În funcŃie de tipologia costurilor globale vom distinge şi aici:

a. Costuri fixe medii (CFM) – reprezintă costurile fixe pe unitatea de producŃie. Costul fix mediu scade pe măsură ce creşte producŃia, devenind neglijabil când volumul producŃiei este suficient de mare.

Formula de calcul este următoarea:

Figura 6.1. Costurile pe termen scurt

Costuri fixe materiale

Costuri fixe salariale

Costuri variabile materiale

Costuri variabile salariale

Costuri materiale

Costuri salariale

Costuri fixe

Costuri variabile

Costuri totale

Costuri totale

CFMCF

Q=

101

b. Costuri variabile medii (CVM) reprezintă costurile variabile pe unitatea de producŃie. Din definiŃia costurilor variabile ştim că ele evoluează în acelaşi sens cu producŃia. RelaŃia de dependenŃă poate avea însă diferite forme. Astfel, CV şi Q pot evolua direct proporŃional (în cazul randamentelor constante) ceea ce înseamnă că o anumită creştere a lui Q generează creşterea în aceeaşi măsură a lui CV – de exemplu, dublarea producŃiei duce la dublarea cheltuielilor cu materii prime, materiale, etc. În această situaŃie CVM rămâne constant. Un alt caz este cel al randamentelor descrescătoare, în care creşterea lui Q într-o anumită măsură duce la creşterea costului variabil într-o măsură mai mare: de exemplu, dublarea producŃiei implică o creştere de 2,5 ori a costului variabil. CVM va avea în acest caz o tendinŃă crescătoare. Ultima variantă posibilă este cea a randamentelor crescătoare, când costurile variabile cresc mai încet decât producŃia sau altfel spus, o creştere a factorilor variabili utilizaŃi determină o creştere mai mare a producŃiei: dublarea lui Q implică o creştere de 1,5 ori a costurilor variabile. În acest caz, CVM va avea o tendinŃă descrescătoare. Pentru funcŃia de producŃie de gradul trei (cazul tipic) costurile variabile vor trece succesiv prin cele trei stadii amintite, în următoarea ordine: randamente crescătoare, randamente constante şi randamente descrescătoare. Este vorba de o creştere iniŃială a productivităŃii factorilor de producŃie utilizaŃi, după care creşterea producŃiei este însoŃită de scăderea productivităŃii.

c. Costurile totale medii (CTM) reprezintă costul fiecărei unităŃi de producŃie şi el se poate calcula fie ca raport între costul total şi producŃie, fie ca sumă a costurilor fixe medii şi a costurilor variabile medii.

3. Costurile marginale: reprezintă creşterea costului total generată de creşterea producŃiei într-o unitate de timp. Acesta este unul dintre cele mai importante concepte utilizate la nivel de firmă, fiind un instrument eficient în aprecierea oportunităŃii creşterii producŃiei, prin comparaŃia cu costul mediu sau cu preŃul de vânzare. Astfel, dacă o firmă produce 7 unităŃi cu 43571,4 lei pe bucată, iar producerea unei unităŃi suplimentare o va costa 130000 lei, este foarte probabil că firma nu va fi interesată de această creştere a producŃiei (tabelul 6.1). Dimpotrivă, dacă firma produce 3 unităŃi la un cost mediu de 35000 lei şi o unitate suplimentară o costă 30000 lei, probabil că va opta pentru creşterea producŃiei. Desigur, analiza poate continua cu luarea în considerare a preŃului de vânzare, a cererii sau a altor parametri, ceea ce poate duce la schimbarea opŃiunilor. Costul marginal este însă primul element luat în calcul în deciziile de modificare a producŃiei.

Costul marginal poate fi abordat în două moduri:

Costul marginal discret: reprezintă sporul de cost generat de creşterea cu o unitate a producŃiei.

Costul marginal continuu: în cazul în care costul total este o funcŃie continuă de producŃie, costul marginal va apărea ca derivata costului total în raport cu producŃia:

CTMCT

QCFM CVM= = +

CmgCT

Q

CV

Q= =∆∆

∆∆

CmgdCT

dQ

dCV

dQ= =

102

7.2.2. Reprezentarea grafică a costurilor pe termen scurt

Într-un sistem de coordonate în care pe Ox avem cantitatea de produse, Q, exprimată în unităŃi fizice, iar pe Oy avem costurile exprimate în unităŃi monetare, reprezentările grafice ale costurilor pe termen scurt pentru forma cea mai generală a funcŃiei de producŃie – funcŃie de gradul 3 – vor avea următoarele trăsături:

a. Costurile globale

Costul fix (CF) este o dreaptă paralelă cu Ox, care nu pleacă din origine ci dintr-un punct oarecare de pe Oy, care va fi cu atât mai sus cu cât costurile fixe sunt mai mari (Figura 6.2).

Costul variabil (CV): forma costului variabil depinde de forma funcŃiei de producŃie, iar nivelul acestuia de preŃurile factorilor, deoarece costul variabil se calculează ca produs între factorii de producŃie folosiŃi şi preŃul acestor factori. Prin urmare, pentru diferite funcŃii de producŃie vom avea diferite forme ale costului variabil. Un caz particular este cel în care CV creşte direct proporŃional cu producŃia, reprezentarea grafică fiind o dreaptă. Cel mai apropiat de situaŃia reală este însă cazul în care iniŃial CV creşte mai încet decât Q, trece printr-un punct de creştere minimă (punctul de inflexiune, corespunzător celui mai mic ritm de creştere) şi urmează o creştere mai rapidă decât producŃia (fig. 6.2.). Indiferent de forma costului variabil, punctul de plecare al graficului său este originea, pentru că pentru Q = 0, CV = 0.

Costul total (CT) are aceeaşi formă cu CV, nivelul acestuia fiind mai mare cu valoarea corespunzătoare costurilor fixe. Aşadar, punctul de plecare va fi acelaşi cu al lui CF, fluctuaŃiile costului total reproducând variaŃiile curbei costului variabil.

b. Costurile medii

Costul fix mediu (CFM): graficul costului mediu este o hiperbolă echilateră.

Când Q tinde la 0, CFM = CF/0, tinde la infinit, iar când Q tinde la infinit, CFM=CF/∞, tinde la 0. Se observă că, pe măsură ce cantitatea produsă creşte, CFM scade.

Costul variabil mediu (CVM): curba costului variabil mediu este în formă de U, cu punctul de minim corespunzător punctului de inflexiune al curbei costului variabil; atâta timp cât costul variabil creşte mai încet decât Q, CVM scade, iar atunci când CV creşte mai repede decât Q, CVM creşte.

Costul total mediu (CTM): are aceeaşi formă cu CVM; costul total mediu are minimul mai sus şi mai la dreapta decât costul variabil mediu.

Costul marginal (Cmg): în mod obişnuit, curba costului marginal este o curbă în U, descrescătoare în zona randamentelor crescătoare, când costurile cresc mai încet decât rezultatele, crescătoare în zona randamentelor descrescătoare. Punctul de minim corespunde punctului de inflexiune al costului total, punct de schimbare a randamentelor, şi este mai jos şi la stânga minimelor CVM şi CTM.

103

a)

a) Cost mediu şi cost

C

C

C

Figura 7.2. Costurile globale şi medii

104

c. Raportul cost marginal – costuri medii

Curbele CVM şi CTM se intersectează cu costul marginal în punctele lor de minim. Deci, pentru CVM = Cmg, costul variabil mediu este minim şi pentru CTM = Cmg, costul total mediu este minim. Acest lucru se poate explica astfel: atâta timp cât curba costului marginal este sub costul mediu, acesta din urmă scade; când curba costului marginal este deasupra costului mediu, acesta din urmă creşte. Intuitiv: costul marginal reprezintă costul ultimei unităŃi produse; dacă la costul total adăugăm un număr mai mic decât media, media scade, şi invers. În concluzie, pentru Cmg<CTM (curba lui Cmg este sub cea a costului mediu), CTM este descrescător, iar pentru Cmg>CTM, CTM este crescător. IntersecŃia corespunde punctului minim al costului mediu. Aşadar, creşterea producŃiei este eficientă până în momentul în care curbele CTM şi Cmg se întâlnesc (toate costurile medii scad)

7.2.3. RelaŃia cost – producŃie pe termen lung

CMTL F

D B

ProducŃia pe o perioadă de timp

Figura 6.3. Costurile medii pe termen scurt pentru diferite dimensiuni ale întreprinderii

Q1 Q2

CM3

CM2

CM1

Optimul

Cost mediu pe termen scurt (mărime mică)

Cost mediu pe termen mediu (mărime medie)

Cost mediu pe termen lung (mărime mare)

Cost mediu

105

Întrucât pe termen lung toŃi factorii de producŃie sunt variabili, o firmă are posibilitatea de a face orice modificare a tehnologiei şi factorilor de producŃie pentru a realiza volumul dorit de bunuri şi servicii la cel mai mic cost posibil. Acesta este de altfel şi obiectivul oricărei firme pe termen lung. Aşadar, pe termen lung nu există input-uri fixe, ceea ce înseamnă că nu vom mai avea împărŃirea costurilor în fixe şi variabile. Pentru analiza costului se mai ia în considerare doar curba costului mediu pe termen lung (CMTL).

Să presupunem că o întreprindere trebuie să aleagă una dintre următoarele mărimi: mică, medie şi mare. Costurile medii pe termen scurt pentru fiecare dintre aceste mărimi sunt prezentate în fig.6.3.

Oricare ar fi mărimea firmei în prezent, pe termen lung ea se poate modifica astfel încât să atingă oricare dintre aceste trei niveluri. Alegerea mărimii este condiŃionată de estimarea capacităŃii de producŃie necesară pentru satisfacerea cererii. De exemplu, dacă se anticipează o cerere de Q1 produse firma va alege dimensiunea mică, întrucât este varianta cu cel mai mic cost mediu. Dacă se anticipează o cantitate cerută Q2, costul mediu cel mai mic poate fi obŃinut de întreprindere la dimensiunea medie. Dacă se cere o cantitate Q3, costul mediu va fi acelaşi şi pentru o întreprindere de dimensiune medie şi pentru una mare. Firma va alege mărimea în funcŃie de trendul cererii consumatorului: dacă tendinŃa este crescătoare, se va alege dimensiunea mare.

PorŃiunea ABCDEF din cele trei curbe pe termen scurt este curba costului mediu pe termen lung şi arată costul mediu minim posibil pentru a produce o cantitate de produse, când toŃi factorii de producŃie sunt variabili şi se poate alege orice mărime a întreprinderii.

În mod normal, o firmă poate alege din mai multe variante atunci când optează pentru o anumită mărime. Când numărul de posibilităŃi este infinit, curba CMTL înfăşoară curbele costului mediu pe termen scurt, fiind tangentă la fiecare dintre acestea. Se poate observa că nu toate curbele costului mediu pe termen scurt sunt tangente în punctul de minim la curba costului mediu pe termen lung.

106

Curba CMTL reprezintă costul minim pentru producerea oricărei cantităŃi de produse, când firma are timp pentru a optimiza mărimea întreprinderii şi combinarea factorilor de producŃie. Mărimea optimă a firmei, când se realizează combinaŃia cost minim – eficienŃă maximă este aceea tangentă la curba CMTL (fig.6.4.) Aşadar, firma va

alege acea mărime care îi asigură situarea pe acea curbă a costului mediu pe termen scurt care este tangentă la CMTL în punctul său minim.

Forma în U a curbei CMTL are următoarele implicaŃii: până la un anumit nivel al

producŃiei, mărirea dimensiunilor firmei înseamnă creşterea eficienŃei şi micşorarea costurilor unitare; peste acest nivel, creşterea dimensiunilor întreprinderii duce la scăderea eficienŃei şi creşterea costului mediu. Aşadar, firma va înregistra pe rând, economii de scară, randamente constante şi dezeconomii de scară.

Economiile de scară pot avea caracter tehnic sau financiar30. Avantajele tehnice care generează economii de scară sunt: o specializare mai bună - diviziunea muncii poate fi cu atât mai accentuată cu cât capacitatea de producŃie este mai mare; indivizibilitatea unei părŃi a capitalului – achiziŃionarea anumitor utilaje sau dotări importante nu se justifică decât dacă volumul producŃiei este suficient de mare. Aşadar, economiile de scară sunt în primul rând legate de producŃia de masă. În plus, deşi pe termen lung nu putem vorbi de input-uri fixe şi variabile, orice firmă are costuri care pe termen scurt nu depind de volumul producŃiei. Creşterea cantităŃii de produse va genera

30 Gilbert Abraham – Frois, “Economia politică”, Editura Humanitas, 1994, p.158-165

M

SME

M CM2 M

M M

M

ProducŃia Q

CM C

MTL Faza 1 Randamente crescânde Economii de scară

Faza 2 Randamente constante

Faza 3 Randamente descrescânde Dezeconomii de scară

Figura 6.4. Curba CMTL

107

reducerea costurilor fixe medii, şi prin aceasta reducerea costurilor unitare totale, ceea ce constituie pentru firmă un avantaj competitiv. Avantajele financiare ce generează economii de scară sunt: reducerile de preŃuri, bonificaŃiile pentru comenzi importante – care sunt mai uşor obŃinute de o întreprindere mare; reduceri la transport; condiŃii de credit şi de finanŃare mai avantajoase.

Peste o anumită mărime a întreprinderii se vor înregistra dezeconomii de scară. Acestea sunt în principal generate de comunicaŃiile greoaie şi structura administrativă complicată, birocraŃie, etc. În practică ar trebui să întâlnim puŃine cazuri de creştere a costului mediu ca urmare a supradimensionării, întrucât o firmă care se confruntă cu o creştere semnificativă a cererii va opta mai degrabă pentru juxtapunerea unor unităŃi de producŃie ce funcŃionează la nivelul optim, decât pentru mărirea exagerată a unităŃii existente.

Întreprinderile pot fi mărite până în punctul în care se obŃin avantaje maxime în privinŃa economiilor de scară. După ce acest punct a fost atins, economiile de scară mai pot fi obŃinute prin punerea sub un management comun a unui număr de unităŃi de producŃie. Se recurge la integrarea verticală, integrarea orizontală şi diversificarea producŃiei.

Integrarea verticală apare prin unirea sub un management comun a mai multe firme ce realizează operaŃii succesive ale aceluiaşi proces de producŃie: de exemplu, o firmă producătoare de automobile care achiziŃionează sau fuzionează cu alte firme producătoare de subansamble, o moară care se uneşte cu ferme producătoare de grâu şi cu fabrici producătoare de pâine şi produse de panificaŃie. Integrarea orizontală apare prin unirea unui număr de firme ce realizează acelaşi tip de produse – un lanŃ de hoteluri de exemplu. De asemenea, se poate recurge la diversificare, respectiv realizarea unui număr de produse diferite dar legate oarecum între ele prin tehnologia de fabricaŃie, materiile prime folosite sau segmentul de cumpărători căruia li se adresează. Acestă soluŃie este adoptată de numeroase companii multinaŃionale, producătoare de exemplu, în acelaşi timp, de detergenŃi şi alte produse de curăŃat, produse cosmetice, parfumuri etc., sau produse electrocasnice, computere, aparatură audio – video.

În aceste cazuri, economiile de scară provin din reducerea costurilor cu managementul de vârf, utilizarea aceluiaşi canal de distribuŃie pentru mai multe produse, utilizarea aceleiaşi tehnologii pentru a realiza mai multe bunuri. De asemenea, campaniile de promovare globale permit obŃinerea unor rezultate mai bune pentru o unitate monetară cheltuită. O firmă mare îşi permite să angajeze specialişti în cercetare, producŃie, design, ceea ce generează avantaje în lansarea pe piaŃă de noi produse. Capacitatea de a obŃine împrumuturi şi de a creşte capitalul propriu este semnificativ mai mare. Toate aceste procese duc la obŃinerea de economii de scară organizaŃionale.

Aşa cum precizam mai sus, mărirea dimensiunii întreprinderii nu este întotdeauna cea mai bună cale de urmat pentru creşterea eficienŃei şi obŃinerea economiilor de scară. După un anumit punct se vor face simŃite dezeeconomiile de scară, care determină creşterea costurilor pe unitatea de produs. Nu există soluŃii general – valabile pentru dimensionarea unei firme. Fiecare agent economic va căuta să aleagă dimensiunea optimă a întreprinderii sale, cea care îi minimizează costul mediu, atunci când are suficient timp pentru a face acest lucru.

Costul mediu minim este în acelaşi timp o problemă de dimensionare a întreprinderii şi de alegere a celei mai bune combinaŃii de factori de producŃie.

108

Întrebări şi probleme:

1. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată:

a) costul de producŃie influenŃează preŃul de vânzare; b) preŃul de vânzare influenŃează costul de producŃie; c) preŃul de vânzare este, de regulă, mai mic decât costul producŃiei; d) costul fix este întotdeauna mai mare decât costul variabil.

2. Limita inferioară până la care poate coborî preŃul de vânzare al unui bun economic, fără să inducă pierderi este:

a) costul fix mediu; b) costul de producŃie; c) costul variabil mediu; d) costul marginal.

3. Cheltuiala cu amortizarea capitalului fix: a) este mai mică decât consumul de capital circulant; b) este mai mare decât consumul de capital circulant; c) este egală cu consumul de capital circulant; d) este independentă de volumul cheltuielilor cu consumul de capital circulant.

4. Care din următoarele categorii de costuri vor suferi o creştere ca urmare a creşterii producŃiei cu o unitate:

a) costurile variabile; b) costurile fixe; c) atât costurile fixe, cât şi costul total; d) atât costul total, cât şi costurile variabile.

A (a,c) B (a,c,d) C (a,d) D (c,d) 5. Costul fix cuprinde:

a) salariile personalului direct productiv; b) salariile personalului administrativ; c) energia utilizată pentru funcŃionarea utilajelor; d) energia electrică utilizată pentru iluminatul unităŃii. A (a,b) B (b,c) C (c,d) D (b,d)

6. Care sunt factorii de care depinde mărimea costului fix mediu: a) volumul producŃiei; b) costul fix şi volumul producŃiei; c) costul fix; d) variaŃia volumului producŃiei; e) atât de variaŃia costului fix cât şi de variaŃia volumului producŃiei.

7. Care din următoarele corelaŃii sunt imposibile? a. costul total mediu > costul total;

109

b. costul total < costul fix; c. costul fix în perioada curentă = costul fix în perioada de bază; d. costul total = costul fix.

A (a,b) B (b,c) C (c,d) D (a,d)

8. MenŃionaŃi unde se află curba costului total mediu: a) deasupra curbei costului variabil mediu; b) sub curba costului variabil mediu; c) la dreapta curbei costului variabil; d) la stânga curbei costului variabil.

9. Într-o firmă producŃia înregistrată scade cu 40%. Cum se modifică CFM? a) scade cu 60%; b) scade cu 40%; c) creşte cu 66,66%; d) nu se modifică.

10. Cheltuiala cu amortizarea capitalului fix: a) este mai mică decât cheltuielile materiale de producŃie; b) este mai mare decât cheltuielile materiale de producŃie; c) este egală cu cheltuielile materiale de producŃie; d) nu influenŃează costurile materiale.

11. Printre căile de reducere a costurilor nu se numără: a) diminuarea consumului de materiale; b) reducerea cheltuielilor administrative; c) reducerea preŃurilor de vânzare; d) reducerea stocurilor.

12. Costul variabil mediu depinde de: a. costul variabil; b. volumul producŃiei; c. costul total; d. costul total mediu.

13. Care sunt costurile care evoluează întotdeauna în sens invers producŃiei: a) costul fix mediu; b) costul marginal; c) costul variabil mediu; d) costul total.

14. Când volumul producŃiei este zero: a) costul fix este 0; b) costul variabil este 0; c) costul fix este mai mare decât costul variabil; d) costul variabil este mai mare decât costul fix.

15. Costul marginal reflectă: a) cheltuielile suplimentare ocazionate de creşterea cu o unitate a volumului

producŃiei;

110

b) eforturile suplimentare realizate în scopul sporirii cu o persoană a numărului de salariaŃi;

c) gradul de economisire a resurselor folosite; d) capacitatea de a face faŃă cocurenŃei pe piaŃă.

Studiu de caz:

RealizaŃi analiza costurilor pentru o firmă, pornind de la deducerea funcŃiei de

producŃie şi de la costurile istorice ale firmei respective.

Teme de seminar:

1. ExplicaŃi diferenŃele şi raporturile care se stabilesc între costul marginal şi costul unitar. De ce costul marginal este acelaşi, indiferent de baza de calcul pe care o alegem: CV sau CT?

2. De ce pe termen lung toate costurile sunt considerate variabile? 3. AnalizaŃi următoarea afirmaŃie: “În practică ar trebui să întâlnim puŃine

cazuri de creştere a costului mediu ca urmare a supradimensionării”.

Bibliografie:

***, “Economie politică”, ASE Bucureşti, Editura Economică, 1995, p.144-159 ***, “Economia politică – aplicaŃii”, ASE Bucureşti, Editura Economică, 1997, p.93-106 Gilbert Abraham – Frois, “Economie politică”, Editura Humanitas, 1998, p. 141-163 NiŃă Dobrotă, “Economie politică”, Editura Economică, 1995, p. 127-140 Robert Frank, “Microeconomics and behavior”, Second Edition, McGraw-Hill, Inc.1994, p.348-390 C. GogoneaŃă, A. GogoneaŃă, “Economie politică. Teorie micro şi macroeconomică. Politici macroeconomice”, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995, p. 87-92 Ion Ignat, Neculai Clipa, Ion PohoaŃă, Gheorghe LuŃac, “Economie politică”, Editura Economică, 1998, p. 153-173 Paul Samuelson, William Nordhaus, “Econome politică”, Editura Teora, 2000, p.139-158 Cristina Sofonea, Silvia Mărginean, “Economia: un demers pragmatic – teste de economie”, Editura UniversităŃii “Lucian Blaga” din Sibiu, 1999, p. 33-38 Geoffrey Whitehead, “Economia”, Editura Sedona, Timişoara, 1997, p. 53-61 Paul Wonnacott, Ronald Wonnacott, “Study Guide Economics”, Fourth Edition, John Wiley&Sons, 1990, p. 247-260

111

Cap. 8 TIPURI DE PIEłE ŞI MECANISMUL DE FORMARE A PREłULUI

Obiective: � Prezentarea unei tipologii a pieŃelor în funcŃie de concurenŃa şi condiŃiile existente

aici. � Analiza modului în care pieŃele funcŃionează. � Prezentarea grafică a echilibrului pe termen lung şi a intrării şi ieşirii de pe o piaŃă

cu concurenŃă perfectă. � Oferirea de exemple de probleme şi exerciŃii generale şi specifice tipurilor de

concurenŃă întâlnite în economie. � Prezentarea unei bibliografii selective, individualizate pentru acest capitol. Rezumat:

Conform unui principiu fundamental acŃiunea ofertei şi a cererii de produse şi servicii are la bază iniŃiativa liberă generată de proprietatea privată în economia de piaŃă. Sunt tratate în acest sens concurenŃa şi principalele instrumente ale luptei concurenŃiale. De asemenea sunt detaliate şi analizate tipurile de concurenŃă, cea perfectă cu caracteristicile definitorii şi cea imperfectă cu tipologia specifică. Este prezentat în acest capitol problematica maximizării profitului şi găsirii acestei zone de maxim in diferitele tipuri de concurenŃă.

8.1. ConcurenŃa: concept şi rol

AcŃiunea ofertei şi a cererii de produse şi servicii are la bază iniŃiativa liberă

generată de proprietatea privată în economia de piaŃă. Fenomenul activ pe care se întemeiază libera iniŃiativă este aşadar concurenŃa într-un mediu adecvat, anume creat.

ConcurenŃa reprezintă o trăsătură esenŃială a economiei de piaŃă, este o situaŃie pe o piaŃă, în care firmele producătoare (vânzătorii) îşi dispută patronajul cumpărătorilor pentru a-şi atinge un anumit obiectiv de afaceri (exemplu: profituri, vânzări şi/sau un segment de piaŃă, etc.).

În acest context, concurenŃa este echivalată cu “rivalitatea”. Prin urmare, rivalitatea concurenŃială dintre firme poată să apară când există doi sau mai mulŃi producători de acelaşi bun, aceeaşi lucrare sau serviciu, pe aceeaşi piaŃă. Ea se poate produce (are loc) în domeniile: preŃului, calităŃii, serviciului sau o combinaŃie a acestora cu factorii pe care clienŃii pot să o evalueze.

Datorită cadrului concurenŃial diferit şi a particularităŃilor diverselor pieŃe, subiecŃii de proprietate au un comportament de asemenea diferit. Dacă producătorii vizează în primul rând marja profitului, în acelaşi timp consumatorii îşi orientează opŃiunile spre bunurile şi serviciile oferite de aceştia. Astfel, firmele producătoare se orientează spre producerea acelor bunuri cerute şi dorite de consumatori cu costuri cât mai reduse posibil, în condiŃiile în care concurenŃa poate rezolva producătorilor profiturile aşteptate, iar consumatorilor satisfacerea necesităŃilor.

112

ConcurenŃa este considerată ca un proces important prin care firmele sunt silite să devină eficiente şi să ofere o gamă largă de produse şi servicii la preŃuri şi tarife cât mai reduse (mici). Aceasta are consecinŃe imediate asupra creşterii bunăstării consumatorului, firmele angajându-se într-un proces continuu de inovare şi sprijinind totodată schimbările şi progresul tehnic. Totodată, concurenŃa este o confruntare deschisă, în cadrul căreia vânzătorii şi cumpărătorii au ca scop îmbunătăŃirea situaŃiei lor pe piaŃă, folosindu-se de strategii şi acŃiuni adecvate în vederea tatonării şi testării forŃelor pieŃei. Pentru aceasta, concurenŃa poate să îndeplinească condiŃiile unui garant al tuturor subiecŃilor participanŃi la viaŃa economică.

Principalele instrumente31 ale luptei concurenŃiale sunt atât de natură economică, cât şi de natură extraeconomică. Căile economice prin care se poate lupta firma producătoare sunt: ridicarea calităŃii bunurilor, reducerea preŃurilor de vânzare şi a costurilor sub cele ale concurenŃilor, acordarea diverselor facilităŃi clienŃilor. Instrumentele de natură extraeconomică cuprind: furnizarea de informaŃii generale pentru toŃi clienŃii, sponsorizarea unor acŃiuni sociale de interes local sau naŃional, presiuni morale speculându-se de unii subiecŃi economici în confruntarea cu concurenŃii lor, în situaŃiile critice (războaie, crize) şi eludând chiar legile statului.

Ca urmare a instrumentelor de luptă folosite, concurenŃa cunoaşte două laturi importante: una loială şi alta neloială.

ConcurenŃa loială se înfăptuieşte atunci când vânzătorii se folosesc de unele din instrumentele de luptă nediscriminatorii în condiŃiile accesului liber pe piaŃă şi cunoscând toate mijloacele de reglementare a relaŃiilor vânzător-cumpărător.

Practica a demonstrat că în afaceri se pot întâlni şi situaŃii când o firmă sau grupe de firme se angajează pentru a restrânge concurenŃa interfirme în vederea menŃinerii sau întăririi poziŃiei lor relative pe piaŃă şi a profiturilor, fără a furniza neapărat mărfuri şi servicii cu costuri mai mici sau de calitate superioară. În aceste condiŃii, apare cealaltă latură a concurenŃei, şi anume, concurenŃa neloială, incorectă sau nelegală cum îi mai spun unii specialişti.

EsenŃa concurenŃei constă în cele din urmă în încercări din partea firmelor de a câştiga un avantaj asupra rivalilor. Totuşi, limitele acceptabile ale practicilor de afaceri pot fi depăşite dacă firmele pun la cale limitarea artificială a concurenŃei nu bazat pe avantaje ci pe exploatarea poziŃiei lor pe piaŃă, dezavantajând concurenŃii, clienŃii sau furnizorii, ceea ce poate duce la practicarea unor preŃuri înalte, reducerea producŃiei, micşorarea sortimentului, pierderea eficienŃei economice şi alocarea greşită a resurselor (sau combinaŃii de astfel de procedee). Datorită apariŃiei acestor practici de afaceri de natură extraeconomică, calificate drept anticoncurenŃiale, în Ńările cu economie de piaŃă, legiuitorul a adoptat reglementări speciale care încriminează asemenea acte, dar şi acestea pot fi diferite de la Ńară la Ńară.

Prin funcŃiile ei generale, concurenŃa îndeplineşte un rol foarte important în economia de piaŃă. Ea poate fi apreciată ca o lege economică ce stimulează progresul tehnic, inovarea, progresul economic în general, contribuie la reducerea preŃurilor de vânzare, nefiind de accord cu scumpirea produselor. Deci, mecanismul concurenŃial are virtuŃi incontestabile şi care diferă de la o perioadă la alta, de la o Ńară la alta, de la o piaŃă la alta. Prin urmare, se conturează mai multe tipuri de concurenŃă ca o rezultantă a factorilor şi condiŃiilor existente pe piaŃă şi anume:

31 Economie Politică, Editura Economică, 1995, p. 178.

113

− numărul şi puterea economică a firmelor participante la tranzacŃii; − gradul de diferenŃiere a bunului care satisface o anumită nevoie

umană; − facilităŃile acordate sau restricŃiile ridicate în calea celor care

intenŃionează să intre într-o ramură pe o anumită piaŃă; − gradul de transparenŃă a pieŃei; − raportul dintre cererea şi oferta de bunuri; − complexitatea şi funcŃionaliatea reŃelei pieŃelor într-o Ńară sau alta; − conjunctura politică internă şi internaŃională.

8.2. Structura concurenŃei Un rol important în cercetarea pieŃei unui produs îl are structura concurenŃei:

gradul de concentrare a producŃiei - dacă sunt mulŃi sau puŃini vânzători în industria analizată - şi, de asemenea, gradul de diversificare a produselor - dacă produsele sunt identice sau diferenŃiate.

Termenii de “mulŃi” sau “puŃini” nu sunt definiŃi, în primul rând, de numărul de firme, ci mai ales de interacŃiunea dintre ele. Spunem că sunt mulŃi vânzători atunci când nici o firmă nu are un volum suficient de mare de afacere. Fiecare firmă este nesemnificativă în contextul pieŃei. În contrast, spunem că sunt puŃini vânzători ori de câte ori acŃiunile oricărei firme sunt observate de rivali, iar aceştia reacŃionează. Sunt suficient de puŃini, astfel încât firmele consideră că este absolut necesar să observe îndeaproape mişcările rivalilor, şi destul de mari relativ la dimensiunea pieŃei în care operează. Cazul extrem este monopolul.

Produsele vânzătorilor sunt considerate a fi identice ori de câte ori consumatorii nu au preferinŃe pentru produsul unei anumite firme. Este, în special, cazul unor produse care sunt realizate printr-un proces de producŃie ce conferă anumite calităŃi comensurabile şi care nu depind de firma producătoare. În asemenea cazuri produsele tind să fie perfect substituibile. De exemplu: bumbac, acid sulfuric, gaz natural, ciment, etc.

Când produsele firmelor au mărci diferite şi fiecare marcă are trasături distincte, atunci acestea nu sunt perfect substituibile, iar cumpărătorii pot prefera produsele unei anumite firme. DiferenŃierea se realizează întotdeauna în mintea cumpărătorului, iar diferenŃele percepute pot fi reale (performanŃă, design, servicii, etc.) sau inventate (marcă, ambalaj, publicitate, etc.). Variatele mărci de vinuri, maşini, cosmetice, televizoare, etc. sunt exemple de produse diferenŃiate.

8.2.1. Tipuri de concurenŃă Analiza modului în care pieŃele funcŃionează depinde de faptul dacă sunt multe

sau puŃine firme şi dacă produsele sunt identice sau diferenŃiate. Astfel, există patru modele principale ale pieŃei:

� ConcurenŃa perfectă: mulŃi vânzători de produse standardizate. � ConcurenŃă monopolistică: mulŃi vânzători de produse diferenŃiate.

114

� Oligopolul: câŃiva vânzători de produse standardizate sau diferenŃiate.

� Monopolul: un singur vânzător al unui produs pentru care nu există substitute.

Vânzători Produs MulŃi PuŃini Identic DiferenŃiat

ConcurenŃă perfectă X X ConcurenŃă monopolistică X X

Oligopol X X X Monopol 1 X

Ne putem întreba, aşa cum se întreba Cournot în 1838, dacă o competiŃie între trei

comercianŃi este mai bună decât între doi, sau de ce cei doi (sau trei) nu se unesc într-un monopol. Dar nu putem decât să ne eschivăm de la un răspuns exact. Pentru a se ocoli astfel de întrebări, economiştii au adus în discuŃie un grad extrem de concurenŃă – concurenŃa perfectă.

Există câteva cerinŃe pentru o concurenŃă perfectă. În primul rând, cea mai importantă condiŃie este ca firma cea mai mare să deŃină o

parte nesemnificativă din vânzările industriei, ceea ce este echivalent cu existenŃa unui număr mare de firme în industria respectivă – atomicitate perfectă. Nu există nici o specificaŃie anume cât trebuie să fie cota de piaŃă a unei firme în condiŃiile unei concurenŃe perfecte, însă, firma cea mai mare poate fi cu atât mai mare cu cât cererea industriei este mai elastică şi cu cât sunt mai permisive condiŃiile de intrare în industrie pentru noile firme.

Ca un corolar inevitabil al primei condiŃii, se poate spune că firmele acŃionează independent. Numărul mare de firme sugerează, de asemenea, că o concurenŃă perfectă este şi impersonală. În termeni economici, averea oricăreia dintre firme este independentă de ceea ce li se întâmplă celorlalte. Prin urmare, esenŃa concurenŃei perfecte nu este rivalitatea puternică, ci mai degrabă, dispersia totală a puterii de a influenŃa comportamentul pieŃei.

În al doilea rând, toŃi participanŃii din cadrul pieŃei sunt perfect informaŃi. Această condiŃie apare ca fiind opusă celei precedente. Ipoteza că toate firmele acŃionează independent serveşte la a le Ńine separat şi astfel în număr mare, pe când ipoteza informaŃiei perfecte este necesară pentru a Ńine toate părŃile împreună în aceeaşi piaŃă.

Toate aceste condiŃii sunt suficiente pentru a asigura existenŃa unui preŃ unic într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă, iar acest preŃ poate fi afectat doar nesemnificativ de acŃiunile oricăruia dintre vânzători sau cumpărători. Astfel, concurenŃa perfectă poate fi definită în forma echivalentă: curba cererii oricărui vânzător este infinit elastică.

În al treilea rând, la aceste condiŃii de bază putem adăuga şi divizibilitatea bunurilor. Dacă bunurile nu sunt divizibile şi se pot tranzacŃiona cantităŃi întregi, atunci

115

există posibilitatea ca discontinuităŃi minore să se dezvolte şi să acorde putere de piaŃă unor firme.32

Toate condiŃiile prezentate mai sus aparŃin unei singure pieŃe şi vorbim despre o concurenŃă de piaŃă. Atâta timp cât ne interesează doar prezenŃa sau absenŃa puterii de monopol este suficient să analizăm o singură piaŃă. Este posibil totuşi să extindem condiŃiile concurenŃei, astfel încât să asigure o alocare optimă a resurselor, specificând natura mişcării resurselor între pieŃe şi industrii. Conceptul lărgit este denumit concurenŃă industrială33.

Prin urmare, trebuie adăugate alte două condiŃii. Astfel, în al patrulea rând, resursele sunt mobile între diversele lor utilizări34.

Totuşi, o serie de bariere au fost ridicate în faŃa mobilităŃii resurselor, cum ar fi: patentele, licenŃele, franchizele, etc. Ele sunt practic incompatibile cu concurenŃa.

În al cincilea rând, trebuie lărgit conceptul de informaŃie completă pentru a include şi informaŃiile pe care proprietarii resurselor trebuie să le aibă în legătură cu randamentele lor în utilizări alternative. Altfel spus, ignoranŃa este o barieră în mişcarea profitabilă a resurselor.

8.2.2. Factorul timp şi concurenŃa ConcurenŃa industrială (concurenŃa ce include şi mobilitatea resurselor) are şi o

dimensiune temporală. Este nevoie de timp pentru a transfera resursele dintr-un domeniu neprofitabil. De asemenea, este nevoie de timp pentru a intra într-o altă industrie (timp pentru informare, timp pentru constituirea firmei, etc.). EnunŃuri similare se pot face şi în legătură cu mobilitatea forŃei de muncă, atât în termeni geografici, cât şi ocupaŃionali. Timpul este un factor în completarea informaŃiei. Este nevoie de timp pentru a identifica industriile sau locurile de muncă cele mai remunerative sau pentru a lua cunoştinŃă de preŃurile şi calitatea produselor oferite de diverşi vânzători.

Pe termen scurt, capitalul încorporat în echipamente nu poate fi transferat pentru alte utilizări fără cheltuieli suplimentare. DiferenŃele de randament pentru o anumită resursă în diferite utilizări pot fi foarte mari pe termen scurt (deoarece poate fi costisitoare transferarea într-un alt domeniu), dar scad la un nivel minim determinat de costul celei mai eficiente metode de mişcare a resurselor. În literatura economică există credinŃa că aceste costuri minime sunt foarte mici relativ la randamentele furnizate, astfel încât imprecizia generată de neglijarea lor este nesemnificativă. Această credinŃă a permis economiştilor să postuleze ca instantanee şi gratuită mobilitatea în cazul concurenŃei perfecte. Este de preferat însă a spune că diferenŃele minime în randamentul resurselor sunt atinse doar pe termen lung.

ConcurenŃa de piaŃă nu este aşa intim legată de timp (cum este concurenŃa industrială). InformaŃia cuiva despre preŃul cerut şi oferit se îmbunătăŃeşte într-o oarecare măsură prin studiul pieŃei – proces ce consumă timp -, dar schimbarea condiŃiilor cererii şi ofertei determină schimbarea preŃului şi astfel vechea informaŃie devine inutilă.

32 Edgeworth, F. Y., Mathematical Psychics, 1881, London School Reprints of Scarce Works in Economics, 1932. 33 Stigler, G., The Organization of Industry, Richard D. Irwin, 1969, p.7. 34 Pentru ca o resursă să fie utilizată eficient ea trebuie să fie egal productivă în toate utilizările ei (dacă productivitatea ei marginală este mai mică într-o utilizare decât în alta, efectul nu a fost maximizat).

116

8.2.3. Teoria preŃurilor competitive Structura competitivă a unei industrii determină stabilirea unor preŃuri

competitive. PreŃurile competitive se caracterizează prin două proprietăŃi35: � lichidarea pieŃei (engl. clearing markets), ceea ce înseamnă că oferta

existentă este distribuită eficient; � egalizarea recompenselor (veniturilor) resurselor, adică orientarea

eficientă a producŃiei. Un preŃ competitiv este determinat de raportul cerere – ofertă, adică de ansamblul

cumpărătorilor şi vânzătorilor, şi el nu poate fi influenŃat în mod evident de un singur cumpărător sau de un singur vânzător. Deoarece fiecare cumpărător poate cumpăra cât doreşte la preŃul pieŃei, nu există nici linii de aşteptare, nici cerere nesatisfăcută. Similar, fiecare vânzător poate vinde cât doreşte la preŃul pieŃei, astfel încât nu rămân decât stocurile care sunt Ńinute în mod voluntar pentru perioada următoare.

Astfel, preŃul competitiv lichidează (“curăŃă”) piaŃa, adică egalează cantităŃile oferite cu cele dorite de cumpărători.

Ori de câte ori sesizăm linii de aşteptare persistente, ştim cu precizie că preŃul este Ńinut sub nivelul la care piaŃa “se curăŃă” şi care este denumit în mod natural un preŃ de echilibru. Ori de câte ori vom depista stocuri în exces la vânzători, vom aprecia că preŃul este peste nivelul de echilibru.

ImportanŃa preŃurilor care lichidează piaŃa provine din aceea că este metoda prin care bunurile şi serviciile ajung la cei care au cel mai urgent nevoie de ele. Când preŃul este prea mic, anumiŃi cumpărători care acordă o valoare mai mică bunului îl achiziŃionează, în timp ce alŃii care îi acordă o valoare mai mare nu reuşesc să-l cumpere. În mod similar, când preŃul este prea mare, bunuri pe care cumpărătorii ar fi bucuroşi să le cumpere la un preŃ mai mic rămân nevândute.

Un element de definire a concurenŃei industriale este acela că orice resursă va aduce într-o industrie aceeaşi recompensă ca în alte industrii. Proprietarii factorilor de producŃie vor abandona industriile neatractive şi vor penetra doar industriile profitabile. Egalizarea recompenselor implică şi faptul că preŃul bunurilor şi serviciilor este egal cu costul marginal de producŃie. Dacă preŃul ar depăşi costul, resursele ar penetra industria respectivă pentru a beneficia de acest avantaj şi astfel vor reduce preŃul şi poate chiar vor mări costul, iar dacă preŃul este sub cost, resursele vor părăsi industria şi astfel preŃul va creşte, iar costul se va reduce.

Egalitatea productivităŃilor marginale ale unei resurse pentru toate utilizările sale este condiŃia unei producŃii eficiente.

Totuşi, utilizările alternative ale unei resurse depind de timpul disponibil pentru o nouă repartizare a ei. Acest principiu este în concordanŃă cu observaŃiile empirice36 şi furnizează bazele pentru teoria clasică (standard) a preŃurilor competitive pe termen scurt şi pe termen lung (teoria marshalliană)37.

35 Stigler, G., The Organization of Industry, Richard D. Irwin, 1969, p. 9. 36 ObservaŃiile empirice demonstrează că dimensiunile de operare ale unei fabrici se pot modifica într-un timp mai scurt comparativ cu timpul necesar construirii unei fabrici noi sau uzării uneia existente. 37 Marshall, A., Principles of Economics, 8th Edition, New York, Macmillan Co., 1922.

117

Pe termen scurt38 singura metodă pentru a varia nivelul producŃiei (a rezultatelor) este de a utiliza o capacitate de producŃie dată mai mult sau mai puŃin intensiv. Factorii variabili de producŃie (munca, materiile prime, materialele, etc) sunt singurele resurse cu utilizări alternative efective într-o astfel de perioadă şi, prin urmare, doar recompensele pentru serviciile lor intră în compunerea costului marginal.

Pe termen lung39 toate resursele sunt variabile cantitativ şi astfel recompensele solicitate pentru serviciile lor participă la determinarea costului marginal.

Aparatul de studiu marshallian permite simplificări utile în teoria preŃurilor, dar numai dacă ipoteza subînŃeleasă este îndeplinită: ajustările pe termen lung ale unei firme au o magnitudine neglijabilă pe termen scurt, şi prin urmare nu trebuie luate în considerare, iar ajustările pe termen scurt nu afectează semnificativ costurile pe termen lung. Dacă aceste condiŃii nu sunt îndeplinite40, analiza pe termen scurt va necesita o cercetare explicită a repercusiunilor pe termen lung a deciziilor de pe termen scurt.

Deşi lipsa unei coordonări comportamentale a indivizilor într-o piaŃă competitivă a determinat mulŃi cercetători să avanseze ideea imposibilităŃii unui echilibru stabil, analiza economică modernă face din echilibru partea centrală a teoriei preŃurilor şi alocării resurselor. PrezenŃa ordinii şi continuităŃii în pieŃe, compuse din mulŃi cumpărători şi vânzători ce acŃionează independent, a fost stabilită atât teoretic cât şi empiric.

Principalul obstacol în a accepta echilibrul competitiv este credinŃa că, în mod necesar, indivizii ce acŃionează independent fie vor subestima, fie vor supraestima modificările preŃurilor, producŃiei, etc. De exemplu, dacă o creştere a cererii presupune o mărire a capacităŃii industriei cu 10%, cum se va realiza cu precizie acest obiectiv atunci când numeroase firme îşi modifică independent dimensiunile unităŃilor de producŃie?

În fapt problema este falsă, întrucât nu se poate aprecia exact creşterea cererii viitoare. În acest caz, răspunsul este acela că există suficientă informaŃie disponibilă care poate orienta deciziile firmelor independente. Pe de o parte, există informaŃie curentă legată de deciziile de investiŃie ale diverselor firme, dezvoltarea produselor şi a producŃiei – informaŃie ce se poate obŃine de la proprii distribuitori, clienŃi, furnizori, publicaŃii de specialitate, etc. -, iar, pe de altă parte, există comportamentul trecut al industriei (de exemplu, în situaŃia în care creşteri anterioare ale producŃiei au fost realizate parŃial prin intrarea unor noi firme în industrie, acest factor este de luat în considerare în prezent în procesul decizional).

8.3. PiaŃa cu concurenŃă perfectă

Când se studiază legea gravitaŃiei în fizică, se analizează în primul rând ce se

întâmplă în vid. Vidul perfect nu există, dar judecând ce se întâmplă dacă arunci un obiect într-un vid perfect, analiza devine mai uşoară. La fel şi în economie. Echivalentul vidului perfect este concurenŃa perfectă. Primul care a studiat concurenŃa perfectă a fost

38 Termen scurt înseamnă perioada de timp în care nu se poate modifica apreciabil numărul unităŃilor fizice de producŃie. 39 Termen lung înseamnă perioada de timp în care întreprinzătorul poate lua orice decizie, inclusiv aceea de a părăsi o industrie şi de a penetra o industrie nouă. 40 De exemplu, disponibilizarea personalului pe termen scurt poate determina creşterea salariilor pe termen lung.

118

E. Wicksell41. În condiŃiile concurenŃei perfecte mâna invizibilă a pieŃei operează nestingherită.

Se poate sintetiza că modelul concurenŃei perfecte sau atomiste are următoarele caracteristici:

� atomicitate: un număr mare de vânzători şi cumpărători, fiecare fiind ‘mic’ comparativ cu piaŃa, astfel încât nici unul nu poate influenŃa preŃul pieŃei.

� omogenitate: fiecare firmă de pe piaŃa respectivă realizează un produs omogen (identic). Din această cauză, nici o firmă nu poate stabili un preŃ mai mare decât firmele concurente, deoarece diferenŃa de preŃ este sigurul motiv pentru care un cumpărător cumpără de la o firmă sau alta.

� fluiditate: toate resursele sunt complet mobile. Sunt bariere minime de intrare şi ieşire a firmelor de pe piaŃă. Practic intrarea şi ieşirea de pe piaŃă sunt instantanee şi fără costuri.

� transparenŃă: vânzătorii şi cumpărătorii au o informaŃie perfectă asupra pieŃei, astfel încât deciziile se iau în condiŃii de certitudine. Evident, aceste condiŃii sunt atât de exigente încât nici o piaŃă reală nu le poate

îndeplini. Doar câteva pieŃe (de exemplu, cele pentru materii prime sau pentru anumite titluri financiare) se apropie de primele trei condiŃii, fără a o îndeplini însă pe ultima – transparenŃă. Totuşi, studiul pieŃei cu concurenŃă perfectă are valoare, deoarece obŃinem informaŃii despre modul în care funcŃionează pieŃele care au un număr mare de firme cu dimensiuni relative mici şi care vând produse identice.

Luate împreună, caracteristicile concurenŃei perfecte relevă că nici o firmă nu poate influenŃa preŃul produsului. Fiecare firmă vinde un produs identic cu al celorlalte (deci, produse perfect substituibile), în condiŃiile în care există informaŃie perfectă (consumatorii cunosc calitatea şi preŃul produselor fiecărei firme).

Deoarece nu există costuri de tranzacŃie (cum ar fi costul deplasării la locul vânzării), cumpărătorii vor achiziŃiona doar produsele care sunt la cel mai mic preŃ.

Astfel, într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă toate firmele practică acelaşi preŃ pentru produs, şi acest preŃ este determinat de interacŃiunea dintre toŃi cumpărătorii şi toŃi vânzătorii de pe piaŃă. Deci, firma care acŃionează într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă preia preŃul stabilit pe piaŃă (engl. “price taker”). Prin urmare, curba cererii pentru o astfel de firmă se apropie de elasticitatea perfectă. Firma nu poate să vândă nimic dacă stabileşte un preŃ peste cel al pieŃei, deoarece cumpărătorii se vor orienta spre celelalte firme. Dacă firma vinde la un preŃ mai mic decât cel stabilit de piaŃă, atunci cantitatea cerută pentru produsul ei tinde spre infinit. Firma nu are însă nici un motiv să vândă sub preŃul pieŃei, deoarece fiecare firmă poate să-şi vândă întreaga producŃie la preŃul pieŃei, fără să aibă nici o influenŃă asupra preŃului. PreŃul pieŃei este în afara controlului firmei.

În Figura 1 sunt prezentate curbele cererii pentru o firmă şi pentru întreaga piaŃă (industrie).

În partea stângă este prezentată piaŃa, unde preŃul de echilibru, P e , este determinat

de intersecŃia dintre curba cererii şi curba ofertei. Din punctul de vedere al firmei, aceasta poate să vândă cât vrea la preŃul P e . De aceea, curba cererii pentru o firmă ce acŃionează

41 Emile James, Histoire de la penssee economique au XXe siecle, Presses Univeritaires de France, Paris 1955

119

pe o piaŃă cu concurenŃă perfectă este o dreaptă orizontală, deci este perfect elastică,

deoarece variaŃii ale nivelului producŃiei firmei nu au un efect sesizabil asupra preŃului. O curbă a cererii perfect elastică nu înseamnă, în fapt, că firma poate vinde o cantitate infinită la preŃul pieŃei. Mai degrabă, înseamnă că variaŃiile în nivelul producŃiei pe care le poate realiza o firmă nu afectează preŃul, întrucât efectul lor în producŃia totală a industriei este neglijabil.

Această caracteristică face ca decizia unei firme în stabilirea preŃului să fie simplă: vinde la preŃul la care vând toate firmele din industria respectivă.

Tot ce mai rămâne de determinat este cât trebuie produs pentru a maximiza profitul. O firmă într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă ajustează doar cantitatea produsă, ca răspuns la modificările preŃului care a fost determinat pe piaŃă.

Pentru a maximiza profitul pe termen scurt, managerul unei firme trebuie să considere ca fiind date input-urile fixe şi să determine cât să producă Ńinând cont de input-urile variabile pe care le are sub control.

În condiŃiile concurenŃei perfecte, cererea pe care o înregistrează o firmă (C f )

este o linie orizontală la nivelul preŃului pieŃei, P e .

C f = P e

Deoarece orice unitate suplimentară din produs poate fi vândută la acelaşi preŃ, venitul marginal este o constantă ( P e ), iar relaŃia dintre venitul total (VT) şi cantitate (Q)

este de tip linear, panta dreptei fiind chiar venitul marginal (Vm). Matematic, venitul marginal este derivata funcŃiei venitului.

VT = P e x Q

Firma

PreŃ (mii lei) PreŃ

(mii lei)

Pe=50

Cantitate (milioane tone) Cantitate

(mii tone)

1000

PiaŃa

Cerere

Ofertă

Cf =Pe

Figura 1. Echilibrul pe piaŃa cu concurenŃă perfectă

10

120

Vm = dQ

dVT = P e

Vm = P e = C f

Profitul (π) este diferenŃa dintre venitul total şi costul total (CT). π = VT – CT

Geometric, profitul este distanŃa pe verticală dintre linia venitului total şi curba

costului total (Figura 2).

Profitul este maxim acolo unde distanŃa este cea mai mare, adică acolo unde panta curbei costului este egală cu panta dreptei venitului. Panta curbei costului este derivata funcŃiei costului, adică este costul marginal (Cm), iar panta dreptei venitului este venitul marginal (Vm). Deci, profitul este maxim acolo unde Cm = Vm, adică: Cm = P e

În concluzie, pentru a maximiza profitul, o firmă care acŃionează într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă trebuie să producă acel nivel al producŃiei (Q * ) la care costul marginal este egal cu preŃul pieŃei.

În unele situaŃii, pierderile pe termen scurt sunt inevitabile. De aceea, este necesar să precizăm că procedeele de minimizare a pierderilor pe termen scurt sunt similare cu cele de maximizare a profiturilor. Dacă pierderile se menŃin pe termen lung, cea mai bună opŃiune pentru firmă este ieşirea de pe piaŃa respectivă.

În concluzie, pentru a maximiza profiturile sau a minimiza pierderile, o firmă într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă trebuie să producă în zona în care costul marginal este în

CT VT

Lei

Profitul maxim

Panta venitului=Vm

Panta costului=Cm

Q* Cantitate

Figura 2 Maximizarea profitului într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă

121

creştere, acolo unde P e = Cm, dacă P e este mai mare sau egal cu CVM. În fapt, pentru

situaŃia de egalitate (P e = CVM), firma nici nu câştigă, nici nu pierde, deci profitul

economic este zero. În situaŃia în care P e este mai mic decât CVM, firma trebuie să

înceteze să mai producă. Deci, se pot sintetiza două reguli de bază: Regula 1. O firmă nu ar trebui să producă deloc dacă, pentru orice nivel al

producŃiei, costul variabil total depăşeşte venitul total provenit din vânzare sau, în mod echivalent, dacă costul variabil mediu depăşeşte preŃul la care pot fi vândute produsele. PreŃul la care o firmă îşi acoperă exact costul variabil mediu (şi, prin urmare, îi este indiferent dacă produce sau nu) se numeşte preŃul de închidere (engl. “shut-down price”).

Regula 2. Dacă, în conformitate cu Regula 1, firma este în avantaj să producă,

întrebarea este: cât anume? Trebuie să producă la acel nivel al producŃiei pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal.

Elementele cheie între situaŃiile unei pieŃe cu concurenŃă perfectă pe termen lung faŃă de cele pe termen scurt sunt intrările şi ieşirile firmelor de pe piaŃă (care sunt libere în condiŃiile concurenŃei perfecte).

Pe termen scurt, firmele pot să obŃină profituri sau să înregistreze pierderi, sau, pur şi simplu, să fie în situaŃia de a-şi acoperi integral costurile (când P e = minimul

costului total mediu). Deoarece costurile includ şi costul de oportunitate al capitalului, firmele care se află în punctul în care obŃin profit economic zero, înregistrează în fapt un profit normal similar altor oportunităŃi, şi prin urmare nu vor părăsi industria respectivă. De asemenea, nici alte firme nu vor fi stimulate să intre în industria respectivă, deoarece pot obŃine acelaşi randament al capitalului în altă industrie. Însă, dacă există profituri economice (încasări mai mari decât costurile, inclusiv costul de oportunitate al capitalului), atunci noi firme vor intra pe piaŃă pentru a beneficia de un astfel de profit.

Similar, dacă există pierderi economice, firmele vor părăsi industria pentru a avea rezultate mai bune altundeva.

ExistenŃa profiturilor într-o industrie competitivă reprezintă un semnal de intrare pentru noi firme; industria se extinde mărind oferta (deplasarea curbei ofertei spre dreapta, de la O 0 la O 1 ) şi reducând preŃul până când profitul devine zero.

Pierderile într-o industrie competitivă sunt un semnal de ieşire de pe piaŃă; industria se contractă reducând oferta (deplasarea curbei spre stânga, de la O 0 la O 2 ) şi

mărind preŃul până când firmele rămase ajung să-şi acopere toate costurile (profitul economic este zero) (Figura 3).

122

În concluzie, echilibrul pe termen lung într-o industrie competitivă apare când firmele obŃin profit economic zero (Figura 4). PreŃul pieŃei care corespunde situaŃiei de echilibru pe termen lung, P e , se numeşte preŃ-prag (engl. “breakeven price”) şi este preŃul la care

toate costurile, inclusiv costul de oportunitate al capitalului, sunt acoperite, iar firma este dispusă să rămână în industrie (firma nu este stimulată să părăsească industria şi nici alte firme nu sunt stimulate să pătrundă în industrie).

Toate aceste elemente ne ajută să sintetizăm cele patru condiŃii ale echilibrului pe termen lung într-o piaŃă cu concurenŃă perfectă, şi anume:

� Firmele existente trebuie să-şi maximizeze profiturile în condiŃiile

O2 PreŃ

Cantitate Cantitate

PreŃ Ieşire

Intrare

Intrare

Ieşire

O1

P0

P1

Cerere

Cf =P2

Cf =P0

Cf =P1

PiaŃa

Firma

Figura 3 Intrarea şi ieşirea de pe o piaŃă cu concurenŃă perfectă

Lei

CTM

Cf

=P =V

Q* Cantitate

Figura 4. Echilibrul competitiv pe termen lung

Punct de echilibru pe termen lung

123

unui capital dat. Aceasta este echivalent cu egalitatea dintre costul marginal pe termen scurt şi preŃul pieŃei. PreŃul pieŃei reflectă valoarea pentru societate a unei unităŃi suplimentare de produs. Această evaluare se bazează pe preferinŃele tuturor consumatorilor de pe piaŃă. Costul marginal reflectă costul pentru societate pentru a produce o unitate suplimentară de produs. Aceste cheltuieli reprezintă resursele ce trebuie disponibilizate dintr-un alt sector al economiei pentru a putea produce mai mult în industria în discuŃie.

� Firmele existente nu trebuie să înregistreze pierderi. Dacă au pierderi, ele încetează să mai producă şi astfel dimensiunea industriei se reduce în timp.

� Firmele existente nu trebuie să obŃină profituri. Dacă obŃin profituri, noi firme vor penetra industria şi dimensiunea acesteia va creşte în timp (este vorba de profituri economice).

� Firmele existente nu trebuie să fie capabile să-şi sporească profiturile prin modificarea capacităŃilor de producŃie. Aceasta implică faptul că firmele se află în punctul de minim de pe curba costului mediu pe termen lung42 (Figura 5).

Dacă într-o economie ar exista numai pieŃe perfect competitive, atunci în această

economie ar exista multe firme şi mulŃi consumatori. Firmele ar prelua preŃul pieŃei şi ar răspunde semnalelor primite de pe piaŃă. Nici o firmă sau consumator nu ar avea vreo putere pe piaŃă şi vor avea o atitudine pasivă de ajustare a cantităŃilor la nevoile pieŃei. SituaŃiile de surplus sau penurie de produse pe piaŃă ar fi reglate prin reacŃiile pieŃei şi nu prin politici publice. Nu ar fi necesare agenŃii de reglementare sau birocraŃie pentru a lua decizii. Dacă nu ar exista guvernanŃi pentru a lua astfel de decizii, nici mita nu ar fi necesară pentru a le influenŃa deciziile.

Într-o lume a concurenŃei perfecte, nici firmele private, nici oficialităŃile nu pot dobândi putere economică. Mecanismul pieŃei, ca o mână invizibilă, determină alocarea resurselor între utilizări competitive.

42 Nivelul producŃiei pentru care costul mediu pe termen lung este minim este cunoscut sub numele de scara eficientă minimă de operare a firmei (engl. “minimum efficient scale”).

124

Politicile economice şi sociale ar fi mult mai simple într-o economie cu concurenŃă perfectă. Deşi sistemul preŃurilor adesea alocă resursele în mod similar concurenŃei perfecte, şi deşi anumite pieŃe chiar se apropie de acest model, în lumea reală numeroase grupuri (marile firme, sindicatele, guvernul) deŃin putere în diverse pieŃe.

Modelul concurenŃei perfecte şi raŃionamentele ce se pot baza pe acesta sunt extrem de folositoare. Este un model simplu ce poate fi utilizat ca primă abordare de justificare sau previziune a efectelor unui eveniment produs în lumea reală. Sunt sute de exemple din lumea reală ce pot fi pătrunse cu ajutorul modelului concurenŃei perfecte.

Mai există alte două motive pentru care acest model este important: • Oferă o înŃelegere a modului în care mâna invizibilă orientează

interesul individual către interesul social. • Oferă un standard după care se judecă sistemele economice.

8.4. PiaŃa cu concurenŃă monopolistică

În lumea reală, produsele firmelor concurente nu sunt standardizate (perfect

substituibile). Mai degrabă, ele sunt diferenŃiate într-o oarecare măsură, fiind substitute apropiate (de exemplu, piaŃa berii, a hamburgerilor, etc). Este un fapt obişnuit ca firmele să depună un efort considerabil pentru a realiza produse cu atribute distincte sau pentru a-şi face produsele unice prin publicitate, ambalare, mărci, servicii post-vânzare, etc.

CTMTL

Lei

CTMTS

Cm

Cf = Pe = Vm

Q Cantitate

P*

Figura 5. O firmă într-o industrie pe termen lung

Punct de echilibru pe termen lung

125

Caracteristicile pieŃei cu concurenŃă monopolistică sunt:

� Produsele nu sunt identice. Fiecare firmă oferă produse-versiuni care nu sunt perfect substituibile, dar sunt substitute apropiate 43. Fiecare firmă are “monopolul” asupra propriei versiuni de produs, dar este un monopol limitat. Deoarece produsele nu sunt perfect substituibile, fiecare firmă, într-o piaŃă cu concurenŃă monopolistică, va prezenta o curbă a cererii descrescătoare, şi nu orizontală ca în cazul concurenŃei perfecte. Pentru a putea vinde mai mult într-o astfel de piaŃă, o firmă trebuie să reducă preŃul. DiferenŃa de preŃ ce se poate realiza în asemenea condiŃii este funcŃie de succesul firmei de a crea în mintea consumatorului loialitate faŃă de marcă şi firmă. Acest lucru este destul de dificil, având în vedere apropierea care există între produse.

� MulŃi vânzători şi cumpărători. Ca şi în cazul concurenŃei perfecte, în piaŃa cu concurenŃă monopolistică există un număr suficient de mare de firme, de dimensiuni mici, atât în mărimi absolute cât şi relative, astfel că nici una dintre ele nu are o capacitate de producŃie prin care să contribuie cu o parte semnificativă la oferta totală. Există aşa de multe firme pe piaŃă încât fiecare ignoră posibilele reacŃii ale rivalilor atunci când ia decizii în privinŃa preŃului sau a nivelului producŃiei. Firmele iau decizii pe baza propriei cereri şi a propriului cost şi nu iau în considerare interdependenŃa între propriile decizii şi cele ale altor firme. Acesta este elementul cheie ce diferenŃiază structura de piaŃă a concurenŃei monopolistice de cea a oligopolului.

� Intrarea pe o astfel de piaŃă tinde să fie uşoară, deşi este mai dificilă decât pe o

piaŃă cu concurenŃă perfectă. Intrarea este mai costisitoare având în vedere necesitatea diferenŃierii produselor şi a creării loialităŃii faŃă de marcă.

� Pe lângă concurenŃa bazată pe preŃ (o firmă într-o astfel de piaŃă are o curbă a

cererii descrescătoare, care Ńine seama de legea cererii), o altă caracteristică a pieŃei cu concurenŃă monopolistică este şi prezenŃa unei concurenŃe ce nu se bazează pe preŃ. În afară de preŃ, rivalitatea se bazează şi pe performanŃele produselor, calitatea lor, serviciile oferite alături de produse, condiŃiile de vânzare, promovarea.

Deci, această structură de piaŃă este similară concurenŃei perfecte prin aceea că

există multe firme, iar intrarea şi ieşirea de pe piaŃă sunt libere. Totuşi, diferă de concurenŃa perfectă într-un aspect foarte important: în timp ce firmele în condiŃiile concurenŃei perfecte vând produse omogene şi preiau preŃul pieŃei, firmele în condiŃiile concurenŃei monopolistice oferă produse diferenŃiate şi deŃin o anumită putere în stabilirea preŃului.

DiferenŃierea produselor determină şi este în acelaşi timp accentuată de publicitate şi mărci de produs şi oferă fiecărei firme o anumită putere de monopol asupra produsului

43 De exemplu, dacă preŃul unui hamburger McDonald creşte, unii consumatori vor substitui acest hamburger cu unul produs de o altă firmă, dar vor exista consumatori care vor continua să cumpere hamburgeri McDonald, ei rămânând loiali acestei mărci.

126

propriu. Fiecare firmă poate creşte preŃul fără a pierde din clienŃi (chiar şi în situaŃia în care firmele concurente nu modifică preŃul). Aceasta este partea monopolistică a teoriei. Totuşi, puterea de monopol a fiecărei firme este sever restricŃionată, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. RestricŃia pe termen scurt provine din existenŃa produselor similare vândute de competiŃie (ceea ce este echivalent cu o curbă a cererii foarte elastică). RestricŃia pe termen lung se leagă de intrarea liberă pe piaŃă. Aceste restricŃii conŃin partea de concurenŃă a teoriei.

Pentru a influenŃa volumul vânzărilor, o firmă care operează într-o piaŃă cu concurenŃă monopolistică poate opta pentru una sau toate dintre următoarele strategii:

a) poate schimba preŃul (ceea ce este echivalent cu o deplasare de-a lungul curbei cererii);

b) poate încorpora în produs atribute distinctive: performanŃă, calitate, servicii, etc., adică poate diferenŃia produsul în termeni reali (ceea ce este echivalent cu o deplasare a curbei cererii);

c) poate aborda tactici de marketing şi promovare pentru a capta atenŃia şi interesul consumatorului, deci poate realiza o diferenŃiere promoŃională (de asemenea echivalent cu o deplasare a curbei cererii). O firmă într-o piaŃă cu concurenŃă monopolistică va încerca să producă un nivel al

producŃiei, Q * , pentru care profitul să fie maxim. CondiŃia de maximizare a profitului este, aşa cum s-a demonstrat anterior, acolo unde venitul marginal este egal cu costul marginal (Vm = Cm).

Curba cererii unei firme într-o piaŃă cu concurenŃă monopolistică este descrescătoare, dar lent descrescătoare (cererea are o elasticitate ridicată deoarece sunt multe produse substitut) şi, dacă o considerăm lineară, este de forma P = a – bQ.

Prin urmare, funcŃia venitului total (VT = P x Q) este VT = aQ - bQ 2 . Venitul

marginal este derivata de ordinul întâi a funcŃiei venitului total (Vm = dQ

dVT), în acest

caz: Vm = a – 2bQ, ceea ce înseamnă că venitul marginal se va situa sub curba cererii şi va avea panta de două ori mai mare (Figura 6). Curbele cererii şi venitului marginal se bazează pe cererea pentru produsul unei firme individuale şi nu pe cererea pieŃei. Întrucât produsele firmelor sunt diferenŃiate este dificil de determinat curba cererii pieŃei. Pentru a obŃine profitul maxim pe termen scurt, firma trebuie să producă Q * (pentru care Vm = Cm). Pentru a putea vinde Q * , firma trebuie să solicite preŃul P * (corespunzător curbei cererii). Profitul este reprezentat de aria haşurată: [P * - CTM(Q * )] x Q * .

127

Aşa cum rezultă şi din Figura 6, în situaŃia în care curba cererii intersectează curba costului total mediu (CTM), firma obŃine profituri economice (peste costul de oportunitate al capitalului). Dacă firmele obŃin profituri pe termen scurt, noi firme vor intra pe piaŃă pe termen lung (intrarea fiind liberă) pentru a beneficia de aceste profituri. BineînŃeles, dacă firmele existente înregistrează pierderi (atunci când curba cererii este sub curba costului total mediu, şi deci nu o intersectează), pe termen lung unele dintre ele vor părăsi industria.

Pe măsură ce noi firme pătrund pe piaŃă, firmele existente vor pierde o parte din cota de piaŃă, ceea ce din punct de vedere geometric se traduce printr-o deplasare a dreptei cererii spre stânga; însă, atâta timp cât ea intersectează curba CTM, firmele continuă să obŃină profituri, dar acestea vor fi tot mai mici. Intrările au loc până când curba cererii este tangentă curbei CTM. În acest punct, profitul economic este zero şi nu mai există nici un interes pentru alte firme să intre în industrie.

JudecăŃi similare se fac în situaŃii de pierderi, când unele firme părăsesc industria determinând creşterea cererii pentru produsul unei firme (deplasarea spre dreapta a curbei cererii) până în momentul în care profitul economic este zero.

Figura 6 Maximizarea profitului în condiŃiile concurenŃei monopolistice

Cerere

Lei

CTM

Cm

Cantitate

P*

CMT(Q*)

128

Echilibrul pe termen lung într-o piaŃă cu concurenŃă monopolistică este caracterizat în Figura 7. Fiecare firmă înregistrează profit economic zero, dar percepe un

preŃ mai mare decât costul marginal. PreŃul este egal cu un CTM mai mare decât CTM minim, fapt ce determină un nivel al producŃiei mai mic decât cel cerut de societate şi oferit în condiŃiile concurenŃei perfecte.

În esenŃă, consumatorii sunt dispuşi să plătească peste cost pentru fiecare unitate de produs. De asemenea, deoarece preŃul depăşeşte punctul minim al curbei CTM, firma nu beneficiază integral de avantajul economiilor de scară ( firma are exces de capacitate) sau acesta este preŃul pe care societatea îl plăteşte pentru a avea o varietate a produselor.

În concurenŃa monopolistică mărfurile sunt produse la un punct în care costul total este în scădere, în contrast cu concurenŃa perfectă unde se produce la costul minim.

Pe lângă variaŃia preŃurilor sau a caracteristicilor calitative ale produselor, firmele pot, de asemenea, să varieze cheltuielile pentru promovare pentru a obŃine profituri mai mari. ActivităŃile promoŃionale generează două tipuri de beneficii.

În primul rând, curba cererii grupului de produse poate fi deplasată spre dreapta. Acest avantaj general determină practic un dezavantaj pentru alte grupuri de produse. Ca rezultat, preŃul de piaŃă va fi mai mare (cel puŃin până la penetrarea pe piaŃă a altor competitori). Acest efect general de creştere a cererii pe care îl are promovarea este o sursă majoră pentru stimularea activităŃii promoŃionale atunci când piaŃa este mai puternic concentrată, cum este cazul oligopolului sau monopolului. Cu cât numărul firmelor dintr-o industrie este mai mare, cu atât mai difuz va fi efectul campaniei de promovare a unei firme. În contrast, în situaŃia unui monopol sau a unui oligopol foarte concentrat, firmele vor fi mult mai înclinate să iniŃieze o campanie de promovare, cu

Cerere

PreŃ

CTM

Cm

Q* Cantitate

P*

Figura 7 Echilibrul pe termen lung în condiŃiile concurenŃei monopolistice

Echilibrul pe termen lung

129

speranŃa extinderii cererii pentru clasa generală de produse din care firma satisface o parte însemnată.

În al doilea rând, cererea pentru produsul unei firme se deplasează spre dreapta, în detrimentul altor firme ce oferă produse similare. Strategia de promovare este abordată atâta timp cât există oportunitate pentru diferenŃierea produselor.

8.5. Monopolul

În ciuda deosebitei semnificaŃii sociale şi politice, monopolul nu a ocupat

niciodată o nişă sigură în teoria economică. Economiştii “timpurii”, impresionaŃi de predominanŃa liberei concurenŃe şi a întreprinderilor de dimensiuni mici, au privit monopolurile ca pe fenomene izolate. Dezvoltarea în SUA, Marea Britanie, Germania a marilor combinate chimice, petroliere, siderurgice, de ciment, nu au prea stimulat examinarea întreprinderilor de dimensiuni mari.

Monopolul este o structură de piaŃă caracterizată de o firmă ce realizează un produs diferenŃiat într-o piaŃă cu bariere de intrare semnificative. Deoarece nu există substitute apropiate, curba cererii unui monopolist va avea o pantă negativă accentuată (mai accentuată ca în cazul concurenŃei monopolistice).

Monopolul este extrema opusă concurenŃei perfecte. Aşa cum structurile de piaŃă cu concurenŃă perfectă sunt rare, şi pieŃele cu monopol pur sunt rare. Toate bunurile şi serviciile au substitute mai mult sau mai puŃin apropiate. Cu cât mai depărtate sunt substitutele, cu atât mai aproape este piaŃa de monopolul pur.

Pentru a determina dacă o piaŃă este caracterizată ca fiind un monopol este important să se specifice piaŃa relevantă44 a produsului.

Faptul că firma este singura furnizoare a produsului îi conferă o putere mai mare pe piaŃă decât într-o situaŃie competitivă. Totuşi, monopolul nu are o putere nelimitată. Deoarece există un singur producător pe piaŃă, curba cererii pieŃei este identică cu cea a monopolului. Această situaŃie este opusă concurenŃei perfecte unde curba cererii unei firme este perfect elastică. În absenŃa oricărei reglementări, monopolul este liber să stabilească orice preŃ, dar acest lucru nu înseamnă că va fi şi capabil să vândă cât vrea (la preŃul stabilit). Consumatorii decid cât cumpără. Ei cumpără mai mult cu cât preŃul este mai mic. Monopolul este deci restricŃionat de consumatori să aleagă doar acele perechi preŃ – cantitate ce se găsesc pe curba cererii. Monopolul poate stabili fie preŃul, fie cantitatea, dar nu pe amândouă.

Deci, prin ce se caracterizează monopolul? Caracteristicile sunt: � o firmă producătoare a unui produs specific; � inexistenŃa unor substitute apropiate (coeficientul de elasticitate

încrucişată este redus); � inexistenŃa competitorilor în piaŃa relevantă; � bariere de intrare semnificative.

De ce nu are monopolul competitori? De unde vine puterea de piaŃă a monopolului? Există diverse surse de putere de naturi diferite: tehnologice, legale,

44 De exemplu, singura staŃie de benzină dintr-un oraş mic aflată la câteva zeci de km de cea mai apropiată benzinărie este un monopol în oraşul respectiv. Dar, într-un oraş mare sunt, de obicei, multe staŃii de benzină şi piaŃa nu mai este un monopol.

130

sociale, economice, politice. Acestea creează bariere de intrare ce opresc alte firme să pătrundă pe piaŃă. Dintre principalele surse de putere precizăm câteva:

� Patent sau copyright. DeŃinerea unui patent sau a unui copyright împiedică alte firme să producă acelaşi produs. Este o barieră legală pentru un număr de ani, timp în care firma poate avea statut de monopol. Pentru a încuraja cercetarea, guvernele oferă patente inovaŃiilor tehnologice.

� LicenŃă sau franchiză. Dacă o firmă obŃine o licenŃă sau o franchiză pentru a fi unicul producător pentru o anumită arie, de exemplu, ea va avea o poziŃie de monopol.

� Controlul resurselor critice. O firmă ce controlează una sau mai multe resurse necesare procesului de producŃie prezintă un avantaj natural ce o pune în situaŃia de monopol.

� Economiile de scară. Există situaŃii când cel mai mic cost unitar şi, prin urmare, cel mai redus preŃ pentru consumatori se obŃine doar dacă o singură firmă satisface cererea pieŃei pentru produsul respectiv. Dacă existenŃa costurilor unitare substanŃial mai mari pentru firmele de dimensiuni mici sau medii împiedică intrarea noilor firme, consumatorii sunt într-o situaŃie mai bună dacă există o singură firmă producătoare de dimensiuni mari. Deşi din punct de vedere tehnic poate fi posibil să existe două, trei sau mai multe firme, este ineficient din punct de vedere economic să existe mai mult de una. Cât de mare trebuie să fie o firmă pentru a fi capabilă să beneficieze integral de economiile de scară? Răspunsul depinde de dimensiunile cererii pentru industria respectivă într-o anumită Ńară şi de tipul de tehnologie folosit. Economii de scop. Economiile de scop există atunci când costul total al producerii a două produse în cadrul aceleiaşi firme este mai mic decât în situaŃia în care aceste produse ar fi realizate în firme separate. Când există economii de scop, realizarea unei producŃii eficiente presupune ca firma să producă în acelaşi timp produse diferite. Economiile de scop încurajează existenŃa unor firme “mari”, situaŃie în care există un acces mai uşor la pieŃele de capital. Întrucât firmele mici obŃin mult mai greu fonduri, costul mai ridicat al capitalului este o barieră de intrare. În cazuri extreme, economiile de scop pot duce la crearea puterii de monopol.

� Reglementări. Atunci când condiŃiile favorizează monopolul natural, guvernul reglementează prin legi activitatea acestora, oferind drepturi exclusive monopolului pentru o anumită regiune, dar impunându-i şi o protecŃie a consumatorilor.

� DiferenŃierea produsului. ExistenŃa unei puternice diferenŃieri a produsului poate împiedica noi firme să pătrundă pe piaŃă, consumatorii crezând în superioritatea produsului oferit de firma monopol, manifestându-se o loialitate a consumatorului faŃă de marca respectivă. DiferenŃierea poate fi rezultatul unor extinse campanii publicitare, al căror cost foarte ridicat poate reprezenta o barieră pentru noile firme.

� Capitaluri iniŃiale mari. În unele industrii, intrarea presupune crearea capacităŃii de producŃie care poate fi extrem de costisitoare şi greu de susŃinut financiar. De exemplu, nevoia de capitaluri foarte mari reprezintă o

131

barieră de intrare în industria aluminiului unde construirea unei capacităŃi minime de producŃie se ridică la aproximativ 1,8 milioane $.

� Avantajul primului venit. Adesea primul intrat pe piaŃă dobândeşte avantaje greu de depăşit de alte firme: acces la resurse de calitate la preŃuri preferenŃiale, poziŃionare aproape de consumatori în vadurile comerciale cele mai atractive, etc.

� Bariere la ieşire. O firmă este dispusă să intre pe o piaŃă numai dacă are posibilitatea să şi iasă de pe piaŃă. ExistenŃa barierelor la ieşire constituie în fapt bariere de intrare. De exemplu, imposibilitatea vânzării sau convertirii capacităŃilor de producŃie pentru un alt proces tehnologic reprezintă un motiv suficient pentru a evita penetrarea pieŃei respective.

132

Având în vedere care sunt sursele de putere pe piaŃă, ne punem întrebarea: cum utilizează managerul monopolului puterea acestuia pentru a maximiza profitul?Curba cererii pentru un monopol pur este aceeaşi cu a industriei, întrucât firma reprezintă întreaga industrie. Deoarece monopolul se supune legii cererii (cantitatea cerută creşte pe măsură ce preŃul scade), curba cererii este de tip linear, descrescătoare, elastică la niveluri mari ale preŃului şi inelastică la niveluri mici. Venitul marginal (care este derivata curbei venitului total) este, aşa cum s-a mai demonstrat pentru cazul unei cereri lineare descrescătoare, o dreaptă situată sub dreapta cererii cu o pantă de două ori mai mare

Lei

Elastic

Cantitate

P0

Figura 8 Curbele cererii, venitului total şi venitului marginal în cazul monopolului

Q0 Cantitate

VT

Inelastic

Elasticitate unitară

VT maxim=P0 * Q0

Elastic

Inelastic

133

(Figura 8). Întrucât firma este industria, monopolul stabileşte preŃul (engl. “price maker”). El este capabil să influenŃeze termenii tranzacŃiei, dar are totuşi o putere limitată, întrucât se supune legii cererii (curba cererii este descrescătoare). CondiŃia de maximizare a profitului (π) este şi în acest caz venitul marginal egal cu costul marginal (Cm = Vm)45. Aşa cum rezultă din Figura 9 profitul maxim este reprezentat de aria haşurată. Monopolul trebuie să producă Q M (acolo unde Cm = Vm). Pentru a putea vinde

această cantitate el trebuie să solicite un preŃ P M (corespunzător curbei cererii). Toată această analiză ne ajută să combatem anumite mituri în ceea ce priveşte

monopolul:

• Monopolul nu poate stabili un preŃ foarte mare întrucât se supune legii cererii. Monopolul nu poate hotărâ şi asupra preŃului şi asupra cantităŃii. A stabili un preŃ peste P M înseamnă o diminuare a profitului. PreŃul optim al monopolului este suficient de mare pentru a maximiza profitul şi suficient de redus pentru a determina cumpărătorii să achiziŃioneze cantitatea care maximizează profitul (Q M ).

• Curba cererii monopolului nu este inelastică. O curbă a cererii descrescătoare este elastică în partea superioară şi inelastică în partea inferioară. Curbele lineare sunt jumătate elastice, jumătate inelastice. Nivelul producŃiei care maximizează profitul monopolului se va situa întotdeauna în partea elastică (superioară) a curbei cererii. Deoarece Cm = Vm, iar Cm>0 şi Vm>0. După cum se observă în Figura 8 Vm>0 în porŃiunea elastică (superioară) a cererii.

45 π = VT – CT. O funcŃie are maxim acolo unde derivata de ordinul întâi este zero.

Figura 9 Maximizarea profitului în condiŃiile monopolului

Vm

Cerere

Lei

CTM

Cm

QM Cantitate

PM

Profit maxim

CMT(QM)

134

• Profiturile nu sunt exorbitante. Pe de o parte, există posibilitatea ca cererea să fie insuficientă în condiŃiile preŃului stabilit de monopol. Pe de altă parte, lipsa rivalilor reduce disponibilitatea de a lucra eficient şi de a menŃine sub control costurile. IneficienŃa şi lipsa controlului pot eroda profitul.

Putem desprinde câteva concluzii comparând monopolul cu concurenŃa perfectă:

PreŃul de piaŃă este mai mare într-o piaŃă de tip monopol decât într-o piaŃă competitivă.

CantităŃile ce se oferă sunt mai mici în condiŃiile monopolului. EficienŃa input-urilor este mai mică în condiŃiile monopolului.

ConcurenŃa determină firmele să opereze eficient (aproape de minimul curbei costului mediu pe termen lung, unde eficienŃa este maximă). Monopoliştii nu sunt în situaŃia de a opera sub imperiul eficienŃei, neavând rivali.

Monopolul are puterea de piaŃă să impună preŃul. Fiind singurul vânzător pe piaŃă pentru un produs care nu are substitute apropiate, monopolul este într-o poziŃie mai bună decât o firmă în mediu concurenŃial şi poate stabili preŃul. Monopolul este cazul extrem de “creator de preŃ”, iar concurenŃa perfectă este cazul extrem de firmă ce “preia preŃul”.

Analiza demonstrează că monopolul poate obŃine profituri economice, iar

existenŃa barierelor de intrare împiedică alte firme să pătrundă pe piaŃă. Profiturile de monopol persistă atâta timp cât se păstrează puterea pe piaŃă.

Pe termen lung, monopolul va încerca să modifice scara de operare şi caracteristicile produsului pentru a mări profitabilitatea. Creşteri ale cererii vor determina creşteri prompte ale capacităŃii de producŃie, atâta timp cât sunt previziuni favorabile ale profitului. Scăderi ale cererii vor determina reduceri în dimensiunea firmei sau închiderea unităŃilor de producŃie ineficiente. În general, relaŃia dintre curba cererii şi curba costului mediu pe termen lung determină dacă şi în ce măsură se modifică scara de operare.

În timp ce în condiŃiile concurenŃei perfecte forŃele pieŃei şi concurenŃa determină firmele să construiască capacităŃi de producŃie de scară optimă şi să opereze la punctul minim al curbei costului total pe termen lung, în condiŃiile monopolului nu există astfel de presiuni.

Sectoarele care furnizează servicii esenŃiale pentru funcŃionarea sistemului economic sunt adesea reglementate (de exemplu, serviciile utilitare: distribuŃia de energie electrică, gaz, telecomunicaŃii, etc.).

Există o serie de argumente care justifică procesul de reglementare a unor astfel de monopoluri:

� Argumentul monopolurile naturale. Se afirmă adesea că firmele ce operează în sectorul reglementat sunt monopoluri naturale, indicând tendinŃa de dezvoltare a unui ofertant unic pe o anumită piaŃă. Dacă acesta ar fi cazul, reglementarea nu reprezintă altceva decât confirmarea acestei tendinŃe. PrezenŃa unui singur ofertant pe piaŃă va fi reglementată pentru a se asigura că monopolul nu se va comporta într-un mod caracteristic monopolurilor nereglementate, care tind să stabilească preŃuri mari şi să restricŃioneze practic nivelul producŃiei. ExplicaŃia economică a monopolurilor naturale se regăseşte în economiile de scară. Atâta timp cât prin creşterea cantităŃii produse costul

135

mediu scade, firmele tind să reducă preŃul pentru a stimula cererea. În acest caz, firmele mai puŃin eficiente vor părăsi treptat industria, până când o singură firmă rămâne pe piaŃă. Astfel, forŃele concurenŃei contribuie la dezvoltarea monopolului natural. Economiile de scară, argumentul economic al monopolurilor naturale, ridică o serie de controverse între economişti în domeniul teoriei preŃurilor. De asemenea, analizele empirice ale curbelor costului firmelor din cadrul industriilor reglementate indică faptul că acest argument nu oferă întotdeauna o explicaŃie adecvată pentru reglementare.

� Argumentul duplicării facilităŃilor de producŃie/distribuŃie. Pentru anumite sectoare de activitate este necesară existenŃa unei reŃele fizice de distribuŃie, care să lege furnizorul de beneficiar. Este cazul, de exemplu, al distribuŃiei de energie electrică, gaz sau serviciile telefonice prin cablu. Este de nedorit în fapt o duplicare a reŃelei de distribuŃie (din motive economice, întrucât este costisitoare) pentru a asigura existenŃa competiŃiei.

� Argumentul discriminării preŃurilor. ExistenŃa în unele sectoare a reŃelelor fizice de distribuŃie, face posibil ca monopolul să practice preŃuri diferite pentru consumatori diferiŃi, chiar dacă produsul sau serviciul este identic. Conectarea fizică între furnizor şi consumatori îi împiedică pe cei din urmă să speculeze diferenŃa de preŃ (consumatorii care cumpără la un preŃ mai mic nu pot vinde celor care cumpără la un preŃ mai mare). RaŃiunea pentru reglementare în asemenea situaŃii are în vedere controlul preŃurilor pentru a evitarea eventualelor abuzuri datorate unor astfel de practici discriminatorii. O funcŃie a reglementării este de a urmări ca nici un consumator să nu fie într-o situaŃie dezavantajoasă ca urmare a politicii de discriminare a preŃurilor.

Toate aceste argumente, ca şi altele care încearcă să explice existenŃa

monopolurilor reglementate, nu sunt însă suficiente. Nici un factor sau set de factori nu realizează o distincŃie clară între industriile reglementate şi cele nereglementate.

7.6. Oligopolul

Oligopolul există atunci când piaŃa este dominată de un număr redus de firme

mari ce realizează produse omogene sau diferenŃiate. Fiind câteva, firmele sunt reciproc interdependente, astfel încât fiecare trebuie să ia în considerare posibilele reacŃii ale competitorilor la modificările pe care le face în domeniul preŃurilor, publicităŃii, dezvoltării produselor.

Termenul de “câteva” este destul de vag, întrucât oligopolul acoperă foarte multe situaŃii, tot ce se află între monopolul pur şi competiŃia monopolistică.

Firmele dintr-o industrie oligopolistică realizează produse standardizate sau diferenŃiate. Multe produse industriale – oŃel, zinc, aluminiu, cupru, ciment – sunt în sens fizic standardizate şi sunt produce în condiŃii oligopolistice. Pe de altă parte, multe bunuri de larg consum – detergenŃi, cauciucuri, automobile, Ńigări, ş.a. – se realizează în oligopoluri diferenŃiate.

Cauza principală a existenŃei oligopolurilor o reprezintă barierele de intrare. Ca şi în cazul monopolului ele sunt relevante în a explica acest tip de piaŃă.

136

Astfel, de-a lungul timpului, în multe industrii progresul tehnic a creat economii de scară. La început erau tehnologii primitive, economii de scară reduse şi mulŃi competitori. Pe măsură ce tehnologiile au evoluat şi economiile de scară s-au pronunŃat, firmele mai puŃin agresive au fost nevoite să cedeze locul unor producători mari. Economiile de scară sunt importante într-o serie de industrii, cum ar fi industria cimentului sau cea aeronautică. Atunci când trei-patru firme pot atinge nivele ale producŃiei care să le asigure costuri minime, firmele noi care ar intra pe piaŃă ar avea o cotă de piaŃă mult prea redusă pentru a atinge un nivel similar de eficienŃă, fiind imposibil să supravieŃuiască în calitate de producători cu costuri mari.

O altă barieră de intrare o reprezintă necesarul mare de capital ce trebuie investit pentru a intra în unele industrii – costul fabricii şi a echipamentelor este aşa de mare încât descurajează noile intrări. De exemplu, industriile oŃelului, automobilelor, rafinării petrolului, Ńigaretelor sunt caracterizate printr-un necesar foarte mare de capital. De asemenea, în unele industrii, cum ar fi cea a Ńigărilor, este nevoie de fonduri substanŃiale pentru a promova eventual produsele unei noi firme.

Dreptul de proprietate sau controlul unor materii prime de bază pot explica modelul oligopolist al unor industrii – exemplul industriei aluminiului (materia primă este bauxita).

În alte industrii cum ar fi chimică, electronică, farmaceutică, patentele servesc drept bariere de intrare.

Fenomenul de fuziune a unor firme explică, de asemenea, crearea oligopolurilor. Prin combinarea a două sau mai multe firme care erau concurente, noua firmă ce rezultă va avea o cotă de piaŃă mai mare şi va beneficia de economii de scară substanŃiale. Fuziunea determină de asemenea putere de piaŃă. O firmă care este mai mare, atât în termeni absoluŃi cât şi relativi, are o capacitate mai mare de a controla piaŃa şi preŃul produsului, comparativ cu un competitor mai mic. De asemenea, dimensiunea mare ce rezultă prin fuziune îi dă firmei avantajul de a fi şi „un mare cumpărător” şi poate obŃine un preŃ mai bun pentru factorii de producŃie.

O trăsătură de bază a oligopolului este aceea că fiecare firmă trebuie să Ńină cont

de reacŃiile competitorilor (rivalilor) la propriile acŃiuni. De exemplu, preşedintele companiei Eastman Kodak nu poate spune ce efect va avea o scădere a preŃului asupra profitului, până nu înŃelege cum competitorii, în special Fuji Foto Film, vor răspunde unei asemenea acŃiuni. Astfel, este limpede că un comportament de tip oligopolist are ceva din caracteristicile jocurilor.

Comportamentul oligopolurilor în domeniul preŃurilor are trăsăturile unui joc strategic, cum ar fi: pokerul, şahul sau bridge-ul. Cea mai bună modalitate de a aborda un joc de poker depinde de modalitatea de abordare a rivalilor. Jucătorii trebuie să-şi configureze acŃiunile corespunzător acŃiunilor şi reacŃiilor aşteptate ale rivalilor.

Una din cele mai interesante dezvoltări în teoria oligopolului, în ultimele decenii, a fost apariŃia şi elaborarea teoriei jocurilor, care a îimbogăŃit enorm teoria oligopolului.

În anul 1994, trei teoreticieni ai jocului, John Harsanyi, John Nash şi Reinhard Selten, au câştigat Premiul Nobel în economie. Lucrarea lor a urmărit să prezinte obiectivele şi conceptele teoriei jocurilor şi să arate cum această teorie dă noi valenŃe unor probleme legate de strategia oligopolului, cum ar fi: decizia firmei de a trăda sau nu un acord de tip cartel şi căile prin care firma poate stăvili invadarea pieŃei de către noi

137

competitori. De asemenea, se pot prezenta efectele unei structuri de piaŃă de tip oligopol asupra preŃului şi profiturilor.

Teoria jocurilor urmăreşte să studieze procesul de luare a deciziilor în situaŃiile în care există o combinaŃie de şi cooperare, ca în cazul oligopolului.

Un joc este o situaŃie competitivă în care doi sau mai mulŃi jucători îşi urmăresc propriile interese şi nici un jucător nu poate dicta (stabili) rezultatul.

Un joc este descris în următorii termeni: • jucători ; • regulile jocului ; • informaŃiile ce există în timpul jocului ; • plăŃile ce trebuie făcute.

Aceste elemente, comune tuturor situaŃiilor de conflict, reprezintă caracteristicile

fundamentale ale jocului. Un jucător, care poate fi un individ sau o organizaŃie, este o unitate decizională.

Fiecare jucător are o anumită cantitate de resurse. Regulile jocului descriu modul în care aceste resurse pot fi folosite. O strategie este o specificaŃie completă a acŃiunilor pe care un jucător le poate întreprinde în fiecare situaŃie în cadrul jocului. Rezultatul jocului depinde de strategiile utilizate de fiecare jucător.

În unele jocuri, fiecare jucător are o strategie dominantă – o strategie care este cea mai bună indiferent de strategiile alese de ceilalŃi jucători.

Dilema prizonierului este un tip de joc ce s-a dovedit foarte util în analiza comportamentului oligopolist. În speŃă, ajută să se explice de ce firmele au tendinŃa să trădeze acordurile cartelului. Totuşi, dacă aceast joc este jucat repetat, firmele s-ar putea să nu trădeze.

O firmă se poate angaja într-o varietate de mutări strategice. Unele sperie competitorii, altele nu. Un element important al planificării strategice a firmei este angajamentul. De exemplu, dacă o firmă îşi poate convinge rivalii că este angajată ferm într-o anumită mutare, rivalii pot renunŃa să aplice represalii, deoarece ei sunt convinşi că vor pierde mai mult.

Deşi, deseori firmele îşi sperie rivalii, nu toate sunt credibile. O cale prin care o firmă se face credibilă este să-şi dezvolte reputaŃia de a face ceea ce zice, indiferent de costuri. Firma care face prima mutare este în avantaj.

Efectele oligopolului sunt greu de prezis, dar majoritatea modelelor sugerează că preŃul şi profiturile tind să fie mai mari decât în condiŃiile concurenŃei perfecte.

Să considerăm cazul unui oligopol format din două firme, A şi B (duopol), şi să reprezentăm într-o matrice profiturile ce pot fi obŃinute în funcŃie de politicile şi strategiile de preŃ abordate.

138

PREłUL LUI A

MARE MIC

MARE I 12 12

II 15 6

PREłUL LUI B

MIC III 6 15

IV 8 8

În fiecare cadran sunt prezentate profiturile firmei A (dreapta sus), respectiv ale

firmei B (stânga jos), în funcŃie de strategiile de preŃ asumate de cele două firme. De exemplu, dacă ambele firme adoptă o strategie a preŃurilor mari (cadranul I), fiecare va realiza un profit de 12 miliarde lei, iar dacă firma A practică preŃuri mari şi B preŃuri mici (cadranul III), atunci A va obŃine 6 miliarde lei, iar B 15 miliarde lei. SituaŃia se datorează faptului că B va acapara o cotă de piaŃă mai mare în detrimentul lui A, ca urmare a preŃurilor mai mici.

Datele prezentate în matrice, deşi sunt ipotetice, ele nu sunt arbitrare. Dacă firma B rămâne consecventă unei politici a preŃurilor mari, firma A poate să obŃină profituri mai mari prin adoptarea unor preŃuri mici şi câştigă astfel cotă de piaŃă, pe cheltuiala firmei B. Acelaşi raŃionament se aplică şi dacă firma A este consecventă cu o politică a preŃurilor mari, iar B optează pentru preŃuri mici.

Matricea de mai sus scoate în evidenŃă şi interdependenŃa reciprocă dintre firmele ce acŃionează pe o piaŃă de tip oligopol. Profiturile fiecărei firme depind nu numai de propria strategie de preŃ, ci şi de cea a rivalilor. Astfel, se poate spune că oligopolul există atunci când numărul firmelor într-o industrie este atât de mic încât fiecare trebuie să ia în considerare reacŃiile rivalilor la formularea politicii de preŃ.

Adesea oligopolul conduce la coluziuni, adică un fel de aranjamente formale sau informale pentru a coordona strategiile de preŃ sau pentru a stabili preŃul. Să presupunem că iniŃial ambele firme A şi B adoptă independent strategii ale preŃurilor mari. Fiecare realizează profituri de câte 12 miliarde de lei (cadranul I). Este de observat că oricare dintre cele două firme îşi poate mări profiturile prin trecerea la o strategie a preŃurilor mici (cadranele II si III). Dacă firma A utilizează o strategie a preŃurilor mici contra strategiei preŃurilor mari a lui B, profiturile ei vor creşte la 15 miliarde lei, iar profiturile lui B vor scădea la 6 miliarde lei. Comparând cadranele II şi IV, se observă că, dacă firma A trece la o politică a preŃurilor mici, firma B va fi într-o situaŃie mai bună numai dacă va adopta şi ea preŃuri mici, profiturile crescând de la 6 la 8 miliarde lei.

AcŃiunile independente ale oligopoliştilor conduc la strategii ale preŃurilor mici reciproc “competitive”. Ei concurează pe bază de preŃ, rezultând preŃuri mici şi profituri mici. Acest lucru este benefic pentru consumatori, dar nu pentru oligopolişti, care înregistrează profituri mai mici decât în situaŃia în care toŃi ar utiliza preŃuri mari (cadranul I).

Cum se pot evita profiturile mici din cadranul IV? Răspunsul este să nu stabilească preŃuri competitive sau independente, ci mai degrabă să intre în coluziune.

139

Concret, cele două firme trebuie să fie de accord să stabilească şi să menŃină o politică a preŃurilor mari (cadranul I).

Matricea de mai sus explică şi tendinŃa de trădare a unui aranjament de coliziune. Să presupunem că rezultatul coliziunii îl reprezintă profiturile de câte 12 miliarde lei pentru fiecare din firme. TentaŃia de a trăda acest aranjament apare deoarece oricare din cele două firme poate câştiga mai mult (15 miliarde lei) prin reducerea preŃului (cadranele II sau III).

Întrebări şi probleme: 1. De ce un competitor perfect nu trebuie să-şi facă griji de reacŃia celorlaŃi competitori din piaŃă?

SoluŃie: Un concurent perfect este mai slab cunoscător al pieŃei care nu are o viziune

clară asupra preŃului oricât ar face. Astfel, nu trebuie să-şi facă griji asupra efectelor preŃului şi asupra cum vor acŃiona ceilalŃi.

2. De ce un concurent în situaŃie de monopol nu trebuie să-şi facă griji de reacŃia celorlaŃi?

SoluŃie: Un concureent în situaŃie de monopol ar trebui să-şi facă griji asupra

cumpărătorilor, care cumpăra mai puŃin când ridică preŃul. Oricum însăşi cumpărătorii iau preŃul monopol ca atare. Astfel, nu este un comportament strategic din partea cumpărătorilor. Pe de altă parte, dacă există doar o parte a cumpărătorilor, ei pot refuza să cumpere,în afară de cazul când monopolul permite preŃul în cantitate suficientă. În acest caz, vom avea o afacere.

3. Cum poate o tehnologie inferioară să devină normală?

SoluŃie: Când alegerea tehnologică a fost făcută, oamenii nu ar fi fost conştienŃi de toate beneficiile viitoare şi preŃul alegerii, în consecinŃă, pot să sfârşească cu o tehnologie aleasă, când i se cere comenzile, unor oameni de a le schimba.

4. Atomicitatea ofertei caracterizează : a) concurenŃa monopolistică; b) numai concurenŃa perfectă; c) duopolul; d) monopolul.

5. Bariere mari la intrarea sau ieşirea pe piaŃă a producătorilor există în condiŃiile concurenŃei:

a) de monopson; b) de oligopol: c) de monopol:

140

d) monopolistice.

A (a,b) B (b,c) C (c,d) D (a,d) 6. Să presupunem că o firmă doreşte să vândă un produs la un preŃ superior preŃului

pieŃei, în situaŃia în care firma acŃionează pe o piaŃă cu concurenŃă de tip perfect. În acest sens:

a) cantitatea vândută va fi nulă; b) cantitatea vândută va fi maximă; c) cantitatea vândută nu va fi influenŃată de preŃ, dar va fi diferită de zero; d) cantitatea vândută va fi influenŃată de preŃ, dar nu se poate preciza mărimea

sa.

7. PiaŃa cu concurenŃă de monopson se poate caracteriza prin următoarele: a) oferta este realizată de câŃiva vânzători; b) oferta este realizată de un singur vânzător; c) cererea este realizată de câŃiva cumpărători; d) cererea este realizată de un singur cumpărător.

8. Pe o piaŃă cu concurenŃă imperfectă, pentru un preŃ diferit de preŃul de echilibru,

cantitatea vândută este: a) egală cu media între cantitatea cerută şi cea oferită; b) egală cu diferenŃa dintre cantitatea cerută şi cea oferită; c) egală cu cantitatea corespunzătoare preŃului de echilibru; d) egală cu cea mai mică dintre cantitatea oferită şi cea cerută.

9. Pe o piaŃă de tip monopol o firmă este interesată să mărească preŃul în cazul în care,

pentru o modificare dată de preŃ, cererea este: a) elasticitate unitară; b) inelastică; c) elastică; d) în nici unul din cazurile de mai sus.

10. PiaŃa cu concurenŃă perfectă nu are drept caracteristică:

a) omogenitatea pieŃei; b) atomicitatea perfectă; c) transparenŃa perfectă; d) perfecta mobilitate a factorilor de producŃie.

11. În cazul unei pieŃe cu situaŃie de monopol, prin fixarea preŃului de către monopol:

a) nu se fixează şi cantitatea, aceasta variind în funcŃie de preŃ; b) nu se poate fixa şi cantitatea, aceasta variind în funcŃie de ofertă; c) s-ar putea fixa şi cantitatea, dacă se impun condiŃii suplimentare; d) nu este influenŃată cantitatea existentă în situaŃia anterioară.

12. Care sunt elementele prin care se deosebeşte piaŃa monopolistică de piaŃa cu concurenŃă perfectă:

a) transparenŃă; b) dispariŃia mobilităŃii;

141

c) diferenŃierea produselor; d) intrarea şi ieşirea liberă pe piaŃă.

13. Monopolul nu se caracterizează prin: a) fixarea preŃului; b) atomicitatea ofertei; c) excluderea oricărui concurent; d) un singur vânzător pentru un anumit bun.

14. MenŃionaŃi tipul de piaŃă în care cumpărătorul influenŃează preŃul: a) perfect; b) oligopol; c) monopol; d) monopson.

15. ConcureŃa perfectă : a) se manifestă permanent pe piaŃa produselor alimentare; b) există numai ca tendinŃă pe piaŃa bunurilor de consum; c) se întâlneşte pe pieŃele reglementate legal; d) conduce la practicarea de preŃuri mari.

16. Definirea pieŃei ca spaŃiu economic înseamnă că:

a) piaŃa nu are întotdeauna o determinare geografică; b) piaŃa este o confruntare abstractă între cerere şi ofertă, fără a avea o localizare

fizică; c) segmentarea pieŃei se face numai pe regiuni geografice; d) există întotdeauna o piaŃă locală, regională sau internaŃională.

A (a,b) B (b,c) C (c,d) D (c,d) 17. O firmă care acŃionează într-o anumită ramură a industriei, este monopol, dacă:

a) exclude complet concurenŃa; b) vinde produsele la preŃuri scăzute; c) contribiue cu 60% la producŃia totală a industriei; d) controlează o jumătate din sursele de materii prime.

A (a,b,c,d,) B (a,d) C (a) D (a,b,d)

18. În care din următoarele situaŃii se poate observa posibilitatea cumpărătorilor de a influenŃa preŃul:

a) piaŃa cu concurenŃă perfectă; b) piaŃa cu concurenŃă monopolistică; c) în ambele cazuri menŃionate; d) nici un răspuns nu este corect.

19. Pe care piaŃă concurenŃa dintre producători va urmări atât preŃul cât şi calitatea produselor şi serviciilor oferite?

142

a) piaŃa cu concurenŃă monopolistică; b) piaŃa cu concurenŃă pură; c) piaŃa oligopol; d) nici un răspuns nu este corect.

20. ExistenŃa pe piaŃă a unor restricŃii la ofertă, mai precis accesul pe piaŃă a firmelor este blocat sau restricŃionat, conduce la încadrarea în următorul tip de piaŃă:

a) concurenŃă perfectă; b) concurenŃă monopolistică; c) oligopol; d) monopol;

A (a) B (c) C (d) D (c,d)

21. MenŃionaŃi care din următoarele afirmaŃii sunt adevărate: a) pe piaŃa cu concurenŃă perfectă creşterea cantităŃii oferite de un producător

are efect asupra preŃului; b) monopolul înseamnă existenŃa pe piaŃă a cel puŃin unui vânzător; c) pe piaŃa de oligopol fiecare ofertant Ńine seama de deciziile celorlalŃi; d) pe piaŃa cu concurenŃă monopolistică se remarcă un grad ridicat de satisfacere

a cererii.

A (a,c) B (b,c) C (c,d) D (a,d)

22. Factorii care incită la concurenŃă pot fii următorii: a) profitul; b) introducerea progresului tehnic; c) pluralismul formelor de proprietate; d) monopolul statului în toate domeniile.

Studiu de caz: AnalizaŃi şi stabiliŃi tipul de concurenŃă pentru piaŃa românească a automobilelor. Teme de seminar:

1. concurenŃa perfectă: caracteristici şi condiŃii de echilibru 2. sursele de putere pe piaŃă 3. analizaŃi argumentele care justifică reglementarea unor monopoluri

143

Bibliografie : Economie Politică, Editura Economică, 1995. Edgeworth, F. Y., Mathematical Psychics, 1881, London School Reprints of Scarce Works in Economics, 1932. Stigler, G., The Organization of Industry, Richard D. Irwin, 1969. Marshall, A., Principles of Economics, 8th Edition, New York, Macmillan Co., 1922. Thompson A, Formby J, Economics of the firm, Prentice Hall, 1993 Emile James, Histoire de la penssee economique au XXe siecle, Presses Univeritaires de France, Paris 1955

144

Cap. 9 EXTERNALITĂłI ŞI BUNURI PUBLICE

Obiective: � Prezentarea noŃiunii dr eşec al pieŃelor, situaŃii în care nu este prezentă una sau

mai multe din condiŃiile pieŃei cu concurenŃă perfectă. � Analiza modului în se pot realiza corecŃii în piaŃă. � Prezentarea în detaliu a căilor de corectare a externalităŃilor negative, de

internalizare a externalităŃilor. � Oferirea de exemple de probleme şi exerciŃii generale şi specifice externalităŃilor

şi bunurilor publice. � Prezentarea unei bibliografii selective, individualizate pentru acest capitol. Rezumat:

Dacă cel puŃin una dintre ipotezele concurenŃei perfecte nu este prezentă, atunci pieŃele libere generează alocări ale resurselor care contravin criteriilor eficienŃei. In afara de situaŃia de monopol prezentată în capitolul anterior aici sunt prezentate cele mai cunoscute situaŃii de eşec al pieŃelor, externalităŃile, resursele de folosinŃă comună (oceanul, păşunile comune) şi bunurile publice (apărare naŃională, ordine publică). Sunt identificate apoi căile de corectare a externalităŃilor negative şi este expusă apoi teorema lui Coase.

Cuvinte cheie:

♦ Costuri de excluziune ♦ Costuri tranzacŃionale ♦ Bunuri publice ♦ Bunuri private ♦ ExternalităŃi pozitive şi negative ♦ Cost sociale şi cost privat ♦ Beneficiu social şi privat ♦ Internalizarea externalităŃilor ♦ Teorema lui Coase

Când ipotezele concurenŃei perfecte sunt satisfăcute, pieŃele libere conduc la o alocare eficientă a resurselor. Dacă cel puŃin una dintre ipotezele concurenŃei perfecte nu este prezentă, atunci pieŃele libere generează alocări ale resurselor care contravin criteriilor eficienŃei. SituaŃiile în care pieŃele libere nu conduc la o alocare eficientă a resurselor, generând necesitatea acŃiunii guvernamentale cu rol corector, sunt cunoscute sub denumirea de eşec al pieŃelor. Cele mai cunoscute situaŃii de eşec al pieŃelor sunt monopolul, externalităŃile, resursele de folosinŃă comună (oceanul, păşunile comune), bunurile publice (apărare naŃională, ordine publică).

145

9.1. Cauzele eşecului pieŃelor SituaŃiile de eşec al pieŃelor sunt determinate de factori ce Ńin de drepturile de

proprietate asupra bunurilor, precum şi de costurile tranzacŃionale. PiaŃa este o instituŃie în cadrul căreia, concomitent cu schimbul bunurilor, se

schimbă şi drepturile de control al utilizării acestora în decursul unor perioade determinate sau nedeterminate de timp. Schimbul drepturilor de control asupra utilizării bunurilor nu poate exista în afara schimbului drepturilor de proprietate.

Printre factorii care explică eşecul pieŃelor libere în alocarea eficientă a resurselor şi care împiedică valorificarea maximală a posibilităŃilor de schimb avantajos sunt:

� Dificultatea individualizării drepturilor de proprietate; � ExistenŃa unor costuri tranzacŃionale semnificative; � Eşecul negocierii unor acorduri mutual avantajoase de schimb.

Dificultatea individualizării drepturilor de proprietate se datorează unei excluziuni imperfecte sau unui grad redus de transferabilitate.

Excluziunea imperfectă apare, în primul rând, atunci când dreptul de proprietate asupra unui bun nu este deŃinut de către un singur agent economic, ci de către un grup, de regulă foarte mare, de agenŃi. În acest caz, un agent care ar dori să deŃină controlul exclusiv asupra bunului ar trebui să obŃină acordul fiecăruia dintre membrii grupului respectiv, fapt dificil datorită dimensiunilor semnificative ale grupului.

Excluziunea imperfectă se referă, în al doilea rând, la capacitatea redusă de a exclude orice agent economic din sfera potenŃialilor utilizatori ai unui bun.

Costurile acŃiunilor de prevenire, identificare şi pedepsire a utilizării ilegale a unui bun sunt denumite costuri de excluziune.

Costurile tranzacŃionale devenind semnificative, acestea se înscriu ca un alt factor al eşecului pieŃelor. Schimbul necesită informaŃie. În scopul realizării tranzacŃiilor, agenŃii economici efectuează cheltuieli pentru căutarea partenerilor, pentru observarea calităŃii bunului ce face obiectul schimbului, pentru negocierea condiŃiilor tranzacŃiilor etc. Costurile informaŃionale şi tranzacŃionale reprezintă piedici semnificative în derularea schimburilor şi, deci, în atingerea unei alocări eficiente a resurselor prin intermediul pieŃelor libere.

Eşecul negocierii unor acorduri avantajoase de schimb. Eşecul negocierilor se poate datora existenŃei mai multor posibilităŃi în ceea ce priveşte condiŃiile schimbului mutual avantajos. Dacă agenŃii ar fi confruntaŃi cu o singură alternativă privind condiŃiile schimbului, atunci negocierea ar fi fără obiect. În cazul alternativelor multiple însă, negocierile pot fi dificile, iar riscul eşecului ridicat.

9.2. Analiza unor situaŃii de eşec al pieŃelor

I) Bunurile publice sunt bunurile ale căror avantaje se răspândesc în mod

invizibil la nivelul întregii comunităŃi, indiferent dacă indivizii doresc sau nu să achiziŃioneze aceste bunuri. Bunurile private, în schimb, sunt cele care pot fi împărŃite şi furnizate separat diferiŃilor indivizi, fără a genera beneficii sau costuri externe pentru ceilalŃi indivizi. Furnizarea eficientă a bunurilor publice impune adesea intervenŃia statului, în timp ce bunurile private pot fi eficient alocate de către pieŃe.

Aşadar, bunurile publice se caracterizează prin două trăsături importante:

146

� Non-excluziunea: nici o persoană nu poate fi exclusă din sfera consumatorilor potenŃiali ai unui bun public; oricine poate să urmărească programele televiziunii fără a afecta capacitatea altcuiva de a face acelaşi lucru.

� Non-rivalitatea: consumul unui agent economic nu reduce disponibilitatea bunului public pentru alŃi agenŃi.

DemarcaŃia dintre bunurile publice şi cele private are un rol important în delimitarea sectorului public al economiei. Bunurile publice pure se caracterizează prin non-excluziune şi non-rivalitate perfecte. În realitate nu există bunuri publice pure.

Spre deosebire de bunurile publice pure, bunurile private pure se caracterizează prin excluziune şi rivalitate perfecte. Costurile de oportunitate corespunzătoare producŃiei bunurilor private pure sunt reflectate integral de preŃurile pieŃei. De asemenea, consumul bunurilor private generează beneficii numai pentru consumatorul care achiziŃionează bunurile respective. II) ExternalităŃile sunt situaŃiile în care preŃurile pieŃei nu reflectă unele dintre

costurile sau beneficiile asociate producŃiei sau consumului. Costurile sau beneficiile care nu sunt încorporate în preŃurile pieŃei au un caracter extern întrucât nu sunt asociate vânzătorului sau cumpărătorului, ci unei terŃe părŃi.

Cazul cel mai frecvent invocat de externalitate este poluarea. Spre exemplu, o întreprindere producătoare de oŃel achiziŃionează factori de producŃie ale căror costuri determinate de consumul productiv sunt încorporate în preŃul oŃelului. Pe lângă factorii de producŃie reflectaŃi în costuri, întreprinderea mai utilizează aerul curat şi produce poluare. Cu toate acestea, întreprinderea nu compensează persoanele afectate de poluarea aerului. Ca urmare, costul aferent utilizării aerului curat rămâne extern producŃiei de oŃel, nefiind încorporat în preŃul acestuia.

ExternalităŃile pot fi pozitive sau negative. ExternalităŃile negative apar în cazul activităŃilor de producŃie sau de consum ce generează costuri pentru terŃe părŃi. ExternalităŃile pozitive corespund unor activităŃi ce aduc beneficii pentru terŃe părŃi.

Poluarea este un exemplu clar de externalitate negativă. Cazurile de externalităŃi pozitive nu sunt atât de evidente. Un exemplu de externalitate pozitivă se referă la efectele vaccinării: vaccinul aduce beneficii nu numai pentru persoana vaccinată, ci, prin prevenirea epidemiilor, şi pentru întreaga societate. Clasificarea externalităŃilor în pozitive şi negative este relativă deoarece o externalitate negativă dintr-un anumit punct de vedere poate fi pozitivă dintr-un alt punct de vedere. Astfel, o întreprindere poate genera efecte externe negative, prin poluare, cât şi pozitive, prin mărirea gradului de ocupare a mâinii de lucru.

Explicarea externalităŃilor presupune clarificarea a încă două perechi de concepte: cost social şi cost privat şi beneficiu social şi privat.

- Costul social constă din toate costurile (cheltuieli şi şanse sacrificate) suportate de membrii comunităŃii în urma organizării unei anumite activităŃi.

- Costul privat exprimă numai costurile suportate direct de unităŃile implicate în această activitate.

- Beneficiul social însumează toate utilităŃile de care beneficiază membrii unei comunităŃi de pe urma organizării şi desfăşurării unei activităŃi oarecare.

147

- Beneficiul privat include numai avantajele însuşite de subiecŃii implicaŃi direct în activitatea respectivă.

În cazul externalităŃilor pozitive, beneficiile private sunt mai mici decât beneficiul social, acesta din urmă cuprinzând şi pe cele ale terŃelor persoane (beneficii externe). În ce priveşte externalităŃile negative, aici costurile private sunt mai reduse decât cele sociale. Costurile sociale includ şi costuri externe, adică pe cele suportate de terŃi.

Firmele decid să elimine poluarea numai până la nivelul la care beneficiile obŃinute din reducerea suplimentară a poluării (beneficiile marginale private) sunt egale cu costul suplimentar al eliminării poluării (costul marginal al reducerii poluării). Aşadar, într-o economie de piaŃă nereglementată, firmele vor determina cel mai profitabil nivel de poluare pornind de la premisa că beneficiul marginal privat datorat reducerii poluării trebuie să fie egal cu costul marginal al reducerii poluării. Când poluarea este semnificativă, echilibrul privat va determina niveluri ineficiente, înalte de poluare şi un efort prea redus de eliminare a acesteia.

Prin urmare, economiştii caută să determine nivelul eficient din punct de vedere social al poluării prin cântărirea costurilor şi beneficiilor sociale. Mai precis, eficienŃa impune ca beneficiul marginal social rezultat din reducerea poluării să fie egal cu costurile marginale sociale ale acestei reduceri. Egalitatea are loc atunci când beneficiile marginale pentru sănătatea şi patrimoniul naŃiunii, obŃinute prin reducerea poluării cu o unitate, sunt identice cu costurile marginale ale acestei reduceri.

9.3. Politici de corectare a externalităŃilor

Înlăturarea ineficienŃei provocate de externalităŃi se poate face pe calea

internalizării efectelor externe. Internalizarea externalităŃilor negative presupune crearea de instituŃii adecvate şi

adoptarea de reguli de conduită care să-l determine pe producătorul de astfel de efecte să trateze costurile şi veniturile sociale ca şi cum ar fi costuri şi venituri private.

Aşa cum arăta A. C. Pigou, cele mai semnificative căi de internalizare a externalităŃilor sunt legate de intervenŃia corectoare a guvernelor asupra pieŃelor libere. Dintre aceste căi enumerăm:

� Practicarea de amenzi plătite de producătorul de externalităŃi negative (taxe de poluare în funcŃie de daunele externe pe care le produce);

� Acordarea de subvenŃii acelor agenŃi economici care produc externalităŃi pozitive;

� Introducerea de taxe şi impozite care să aducă costurile private la nivelul celor sociale;

� Unirea producătorului de externalitate negativă cu receptorul unui asemenea efect.

Renumitul economist american R. Coase a demonstrat că problema în cauză poate fi soluŃionată fără implicarea autorităŃii statale. Un asemenea gen de internalizare se poate realiza prin tranzacŃii directe între părŃi, dacă sunt îndeplinite condiŃiile:

� O bună definire a drepturilor de proprietate asupra externalităŃilor; � Costul zero al tranzacŃiei drepturilor de proprietate; � Numărul mic al agenŃilor afectaŃi. Teorema lui Coase se bazează pe cîteva ipoteze cum sunt:

148

A) buna definire a drepturilor de proprietate, indiferent de tipul şi structura formelor de proprietate; poate exista fie situaŃia când producătorul deŃine acest drept asupra externalităŃilor, fie situaŃia când receptorul de externalităŃi are dreptul acestora.

B) Alegerea diferitelor forme de organizare a activităŃilor presupune costuri de tranzacŃie, adică costuri de informare asupra partenerului, de desfăşurare a negocierilor şi ajungere la un contract iar apoi, impunerea prevederilor contractuale.

Concluziile analizei situaŃiilor de eşec al pieŃelor se încadrează în teoria

economică a bunăstării. În cadrul acestei teorii se demonstrează că eşecurile pieŃelor conduc la alocări ineficiente ale resurselor, care, la rândul lor, sunt sursa unor pierderi de bunăstare. După cum am observat, există numeroase măsuri prin care guvernele pot corecta ineficienŃele generate de externalităŃi. ExperienŃa ne arată faptul că nu există o abordare ideală, potrivită pentru toate situaŃiile. MulŃi economişti consideră însă că o mai mare utilizare a sistemelor de piaŃă va îmbunătăŃi eficienŃa sistemelor de reglementare.

Întrebări şi probleme: 1. Dacă un bun asigură externalităŃi pozitive, guvernul poate ajuta la stabilirea

unui nivel eficient al producŃiei prin introducerea: a. unei taxe egale cu beneficiul extern; b. unei taxe mai mari decât beneficiul extern; c. unei subvenŃii mai mici decât beneficiul extern; d. unei subvenŃii mai mari decât beneficiul extern; e. nici una din variante nu este corectă.

2. Adevărat sau fals? a. O persoană nu poate fi exclusă de la consumul unui bun public, chiar

dacă altcineva plăteşte pentru el; b. SoluŃia lui Coase de intervenŃie în cazul externalităŃilor negative are în

vedere un număr mare de agenŃi afectaŃi şi evită intervenŃia guvernamentală; c. Non-excluziunea este generată de indivizibilitatea cererii pentru

bunuri publice, iar non-rivalitatea de indivizibilitatea ofertei.

Bibliografie:

Gilbert Abraham-Frois, „Economia politică”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994 NiŃă Dobrotă, „Economie politică”, Ed. Economică, 1995 Galbraith J.K., „ŞtiinŃa economică şi interesul public”, Ed. Politică, Bucureşti, 1982 Dan Popescu, „Cetatea liberă – studii şi însemnări economice”, Ed. Continent, 2000 Paul A. Samuelson, D. Nordhaus, „Economie politică”, Ed. Teora, 2000

149

CUM SE ABORDEAZA UN TEST GRILA? » Principala diferenta intre un test clasic si un test grila este faptul ca in

cazul grilei o problema nefinalizata corect se puncteaza cu zero puncte, deoareca este foarte posibil sa nu puteti alege varianta corecta din grila.

» Nu pierdeti prea mult timp cu o problema la care nu stiti rezolvarea. Aceasta va poate consuma timpul in mod inutil, timp in care ati putea rezolva alte probleme si a acumula alte pucte la fel de utile pentru nota finala!).

» Fiecare problema din cadrul testului se va puncta cu un punct (9 puncte din probleme) si un punct va fi din oficiu. Este bine sa respectati timpul de rezolvare recomandat pentru fiecare test in parte.

» Trebuie deci sa va dezvoltati capacitatea de a lucra si finaliza in mod corect toate calculele.

» Acest lucru nu se poate obtine decit , prin antrenament si perseverenta, fiind preferabil ca acest obicei sa inceapa cit mai devreme (daca este posibil inca din clasa a IX-a de liceu!).

» Atunci cind va faceti temele nu trebuie sa abandonati nici o problema pina cind nu sunteti sigur ca ati finalizat calculele in mod corect.

» In prima parte a lucrarii cititi cu atentie enunturile, formindu-va o impresie generala asupra lor si hotariti in ce ordine abordati subiectele.

» In timpul testului incepeti rezolvarile in ordinea crescatoare a dificultatii problemelor (va da avantajul acumularii de puncte de la problemele mai usoare, si o doza de confort psihologic deoarece ati rezolvat deja o parte din test!).

» Exista probleme la care se pot verifica direct raspunsurile din variantele de la grila in enunt (din ce in ce mai rare in ultima vreme!), sau se pot elimina in mod logic unele dintre variante (lucru citeodata insuficient!).

» Acolo unde nu stiti care este raspunsul corect selectati pe cel care vi se pare cel mai probabil (avind astfel o sansa mai mare de a primi punctul respectiv).

» Incercati intotdeauna sa fiti atenti la nuantele exprimarii din enunt, si incercati sa vedeti intotdeauna logica enuntului. Citeodata este posibil ca din neatentie sa nu intelegeti exact care este cerinta din enunt.

150

» Citeodata pot apare raspunsuri care sa fie eronate dar sa para corecte. De aceea este bine sa va verificati cu mare atentie calculele si sa nu va entuziasmati prea tare atunici cind raspunsul vostru coincide cu una din variante.

» Fiti foarte atenti la a impune toate conditiile de existenta si toate cerintele din enunt pentru a nu obtine raspunsuri incomplete sau gresite!

» Inainte de a finaliza revedeti problemele nerezolvate si laste in urma. Este foarte posibil sa descoperiti ca v-au venit idei de rezolvare la unele dintre ele sau chiar la toate (creierul vostru se preocupa "in background" si de ele in timp ce lucrati la celelalte subiecte daca voi i-ati "trasat sarcina"!).

» La sfirsitul lucrarii verificati din nou toate calculele si abia apoi treceti rezultatele pe formularul de concurs.

» Acolo unde nu ati rezolvat nimic treceti totusi un raspuns oarecare- exista sansa sa-l nimeriti pe cel bun! In orice caz nu lasati raspunsuri necompletate sub nici o forma!

Va dorim succes!

151

Setul 1 de Teste grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii)

1. S.C. Euroshop S.R.L. produce 50 de sisteme de alarmă la un cost de

50.000LEI şi le comercializează la preŃul de 60.000lei. Dacă ar produce a 51-a untate încasările totale ar ajunge la 62.000lei şi costurile totale ar ajunge la 51.500 lei. Producerea celei de-a 51 unitate va aduce :

A. o pierdere de 500 lei B. un profit suplimentar de 500 lei C. o pierdere de 2000 lei D. un profit suplimentar de 2000 lei 2. Care dintre caracteristicile de mai jos le este specifică costurilor variabile: A. se consumă treptat participând la mai multe cicluri de producŃie B. include consumul de factori de producŃie care se modifică în acelaşi sens cu evoluŃia volumului producŃiei C. nu se modifică în funcŃie de volumul producŃiei D. nu influenŃează costul marginal 3. O întreprindere produce în perioada to 200 de bucăŃi, iar costurile totale

reprezintă 12.000 lei. În perioada t1, costurile variabile totale sunt în sumă de 9000 lei, iar producŃia s-a redus cu 10%. Să se determine mărimea costurilor variabile în to, presupunând că evoluŃia producŃiei este egală cu evoluŃia costului variabil.

A. 2100 lei B. 2000 lei C. 1900 lei D. 31000 lei 4. Decizia de sporire al volumului producŃiei este avantajoasă atunci când : A. preŃurile factorilor de producŃie cresc mai accentuat decât creste inflaŃia B. costul marginal înregistrează o creştere mai mare decât cea a venitului marginal C. creşterea venitului suplimentar este mai mare decât creşterea costului suplimentar D. preŃurile factorilor de producŃie rămân constante 5. În situaŃia în care costul de producŃie pentru realizarea unei mărfi creşte,

profitul ce–l va obŃine producătorul va fi mai mare atunci când: A. preŃul de vânzare se micşorează B. preŃul de vânzare creşte C. preŃul de vânzare creşte într-o proporŃie mai mare decât creşterea costului D. o altă firmă concurentă se retrage din piaŃă

152

6. Ştiind că înregistrăm o scădere a productivităŃii muncii cu 10 % pe fondul

creşterii numărului de muncitori cu 25%, va rezulta că: A. producŃia scade cu 15%; B. producŃia creşte cu 15%; C. producŃia scade cu 12,5%; D. producŃia creşte cu 12,5%; 7. O tipografie îşi măreşte factorul muncă cu 3 noi lucrători. Productivitatea

marginală corespunzătoare acestor creşteri succesive este de 20,25,15. Cu cât va spori producŃia realizată prin angajarea celor 3 lucrători?

A. 0 B. 30 C. 20 D. Nici un răspuns nu este corect 8. Productivitatea medie a capitalului la momentul To a fost de 4000 de bucăŃi.

În perioada To-T1 producŃia totală a crescut cu 50%, iar volumul capitalului cu 40%. Să se determine productivitatea marginală a capitalului.

A. 3000 B. 5000 C. 8000 D. 1000 9. În situaŃia în care numărul de muncitori creşte într-o proporŃie mai mică decât

creşterea producŃiei, productivitatea medie a muncii: A. se va diminuat; B. va fi constantă; C. va spori; D. se va dubla. 10. După 3 ani de funcŃionare valoarea rămasă de amortizat a unui echipament de

producŃie este de 7290 lei iar rata anuală de amortizare este de 10 %. Valoarea iniŃială a echipamentului a fost :

A. 7290 B. 10000 C. 21870 D. 100000 11. Capitalul circulant: A. nu participă la un singur ciclu de producŃie B. este format din elemente al căror preŃ se recuperează treptat prin amortizare C. include şi semifabricate D. este afectat de uzura morală 12. Factorul de producŃie pământ:

153

A. este un factor derivat B. accentueazăcaracterul limitat al celorlalŃi factori de producŃie C. include apa şi fenomenele naturale D. nu impune creşterea preocupăarilor pentru protejarea sa 13. Neofactorii: A. nu se diversifică pe măsura dezvoltării ştiinŃei şi tehnicii B. sunt utilizaŃi alături de factorii tradiŃionali C. servesc numai la creşterea pe cale intensivă a producŃiei D. includ întreprinderea, întreprinzătorul, informaŃia, etc. 14. Factorii care influenŃează utilitatea economică sunt: A. veniturile tuturor consumatorilor B. cantitatea consumată din alte bunuri C. nivelul veniturilor producătorilor D. intensitatea nevoilor 15. AlegeŃi varianta adevărată: A. Utilitatea economică are un caracter obiectiv B. Utilitatea economică este aceeaşi pentru toŃi consumatorii raŃionali C. Utilitatea ordinală se exprimă printr-un număr care reprezintă nivelul

satisfacŃiei D. Utilitatea economică are caracter subiectiv 16. Utilitatea totală resimŃită de un elev în consumul primelor 3 ore succcesive de

stat la calculator este 6, 9, 10. Utilitatea marginală a primei ore este: A. 3 B. 6 C. 15 D. 1 17. Utilitatea marginală poate fi zero. A. fals B. adevărat C. doar când este crescătoare D. doar când utilitatea totală este minimă 18. La momentul de timp t1 costurile fixe reprezintă 20% din cheltuielile de

producŃie totale. În anul următor la momentul de timp t2 producŃia creşte, costurile fixe sunt de 8.000 lei iar costurile variabile au sporit cu 115%. Costul variabil la momentul t1 este de:

A. 10.000 lei B. 4.200 lei C. 32.000 lei

154

D. 16.000 lei 19. Economia de schimb este forma de organizare a activităŃii economice în care

nu: a) se produc bunuri finale în vederea vânzării-cumpărării b) s-a dezvoltat proprietatea privată c) se adânceşte diviziunea muncii d) se dezvoltă autoconsumul

20. În situaŃia în care două firme au condiŃii de producŃie identice, şi înregistrează

acelaşi profit, acestea pot avea: A. costurile fixe diferite; B. costurile variabile diferite; C. costuri marginale diferite; D. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect 21. Societate comercială Euroshop produce şi comercializează încălŃăminte, cu

preŃul de 400 lei/pereche. Costurile fixe sunt de 1400 lei iar costul variabil mediu este de 100lei /pereche. Să se determine nivelul producŃiei pentru care se obŃine un profit de 100lei .

A. Q = 3; B. Q = 10; C. Q = 7; D. nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect 22. Cererea satisfăcută coincide cu oferta satisfăcută :

A. la nivelul primei unităŃi consumate B. la nivelul unde se obŃine profit maxim C. la nivelul preŃului de echilibru D. unde decid ofertanŃii

23. Gradul de substituire al bunurilor influenŃează atât elasticitatea cererii, cât şi a

ofertei

A. întotdeauna adevărat B. întotdeauna fals C. adevărat doar în punctul de echilibru al pieŃei D. nici unul din răspunsurile menŃionate

24. Când se înregistrează o cantitate cerută inferioară celei oferite

A. se ajunge la preŃ de echilibru B. există penurie de ofertă C. există exces de ofertă D. poate apărea şi exces de cerere

155

25. PreŃul de echilibru: A. este întotdeauna identic cu preŃul de vânzare B. satisface atât pe vânzător cât şi pe cumpărător C. este fix D. satisface numai pe vânzător

26. În mod normal scăderea preŃului induce :

A. creşterea cantităŃii cerute B. scăderea cantităŃii cerute C. scăderea cantităŃii oferite D. egalizarea cantităŃii cerute cu cea oferită

27. Doar pe principii economice, ce decizie trebuie să ia managerul unei

întreprinderi ce comercializează bunuri a căror cerere este perfect inelastică: A. să reducă preŃul bunului respectiv B. să crească preŃul bunului respectiv C. să menŃină constant preŃul bunului D. indiferent de decizia managerului cumpărătorii vor decide cât să cumpere

28. Dacă preŃul unui bun se reduce şi cheltuielile totale se scad :

A. cererea este elastică B. cererea este inelastică C. cerea are elasticitate unitară D. nici una din variante

29. În situaŃia în care preŃul unei mărfi creşte de la 100 la 120 lei iar cererea

lunară se reduce de la 4000 la 3200, cererea este: A. elastică B. inelastică C. cu elasticitate unitară D. perfect inelastică

30. Datorită creşterii preŃului produsului X, cererea pentru produsul Y s-a

diminuat în aceeaşi măsură cu diminuarea cantităŃii cerute pentru produsul X. În această situaŃie :

A. produsele X şi Y sunt substituibile B. produsele X şi Y sunt complementare C. produsele X şi Y sunt independente D. produsele X şi Y sunt şi substituibile şi complementare

31. Modificarea cantităŃii oferite în mai mare măsură decât modificarea preŃului

corespunde: A. bunurilor cu ofertă inelastică; B. bunurilor cu ofertă de elasticitate unitară; C. bunurilor cu ofertă elastică;

156

D. nici un răspuns nu este corect. 32. Care din enunŃurile de mai jos caracterizează transparenŃa cererii şi ofertei:

A. Număr mare de vânzători şi producători B. Produsele vândute sunt transparente C. Cumpărătorii cunosc toate datele despre ofertă, dar şi comercianŃii cunosc

date despre cerere D. Intrarea şi ieşirea sunt libere în piaŃă

33. SituaŃia prezentă din Ńara noastră de pe piaŃa telefoniei fixe unde acŃionează

doar trei firme există o piaŃă cu concurenŃă: A. perfectă; B. monopol; C. oligopol; D. oligopson.

157

Setul 2 de Teste Grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii)

1. Dacă eşti în timpul unui test de trei ore cu mai multe întrebări, cum trebuie să aloci timpul pentru fiecare întrebare astfel încât la final să obŃii cel mai înalt calificativ! A. trebuie alocat oricât timp până se finalizează fiecare întrebare, chiar dacă vor

rămâne întrebări nerezolvate din cauza scurgerii timpului total alocat testului; B. timpul trebuie alocat, astfel încât ultimul minut alocat fiecărei întrebări să

aducă acelaşi număr de puncte notei finale; C. trebuie alocat mai mult timp primelor întrebări si mai puŃin ultimelor întrebări; D. timpul nu contează 2. Pragul de saturaŃie, se atinge atunci când: A. utilitatea totală este minimă B. utilitatea marginală este zero C. utilitatea totală este medie D. utilitatea marginală este maximă 3. Utilitatea totală poate coincide cu cea marginală: A. fals B. doar la nivelul primei unităŃi consumate C. doar la nivelul ultimei unităŃi consumate D. numai în cazul unui consumator iraŃional

4. AlegeŃi varianta adevărată A. prima unitate consumată este cea mai utilă B. consumul raŃional nu resimte insatisfacŃie de pe urma consumului continuu de

bunuri C. utilitatea totală creşte continuu dacă consumul creşte D. ultima unitate consumată este cea mai utilă 5. Latura cantitativă a factorului muncă se referă la :

A. nivelul de pregătire profesională B. durata muncii C. volumul cunoştinŃelor generale D. calitatea resurselor de muncă

6. Care dintre caracteristicile de urmează pot fi atribuite muncii în calitate de factor de producŃie: A. activitate ce presupune doar un efort fizic B. factor originar C. resursă productivă şi conservabilă

158

D. resursă recuperabilă 7. Neofactorii includ : A. întrprinzătorul B. materiile prime C. munca şi pământul D. informaŃiile 8. Ştiind că timpul necesar pentru asamblarea unui calculator este de 4 ore,

de câŃi lucrători care lucrează câte 8 ore pe zi ar fi nevoie pentru a obŃine 2000 de calculatoare în 20 de zile lucrătoare:

A. 25; B. 50; C. 150; D. nici un răspuns nu este corect 9. Productivitatea marginală a unui factor de producŃie este exprimată prin: A. raportul dintre rezultatul total obŃinut şi totalul factorilor de producŃie; B. cantitatea suplimentară de producŃie obŃinută cu ultima unitate utilizată dintr-

un factor de producŃie C. creşterea producŃiei în condiŃiile reducerilor volumului de factori de

producŃie; D. nici un răspuns nu este corect. 10. Când productivitatea marginală a muncii este egală cu cea medie,

atunci productivitatea medie este : A. maximă; B. minimă; C. crescătoare; D. nici un răspuns nu este corect; 11. În condiŃiile în care numărul de muncitori creşte de la 100 la 125, iar

producŃia firmei scade cu 25%, productivitatea medie a muncii: A. rămâne constantă; B. scade cu 60%; C. creşte cu 60%; D. scade cu 40%. 12.Care din enunŃurile de mai jos definesc costul marginal:

A. cantitatea dintr-un factor de producŃie necesară pentru a asigura creşterea producŃiei cu o unitate

B. sporul de producŃie obŃinut la o cantitate de cheltuială C. cantitatea dintr-un factor de producŃie exprimată în unităŃi naturale, necesară

obŃinerii unui bun sau serviciu

159

D. sporul de cheltuieli necesare pentru creşterea producŃiei cu o unitate 13. Să se calculeze costul fix, cunoscând că pentru obŃinerea cantităŃii de

produse respective s-au efectuat următoarele cheltuieli: - 400 lei chirii - 600 lei cheltuieli cu iluminatul şi încălzitul întreprinderii - 4000 lei pentru materii prime - 1000 lei cheltuieli cu salariile directe - 8000 leipentru materiale - 10% din totalul cheltuielilor reprezintă salarii ale personalului administrative

A. 1800 lei B. 1400 lei C. 14000 lei D. 1000 lei

14. Costurilor fixe le este specifică următoarea caracteristică: A. se consumă integral în cadrul unui singur ciclu de producŃie B. participă la mai multe cicluri de producŃie consumându-se în mod treptat C. reflectă consumurile de factori de producŃie care rămân relativ neschimbate, indiferent de modificarea volumului producŃiei D. constituie unul din termenii formulei de calcul al inflaŃiei 15. La momentul de timp t1 costurile variabile reprezintă 70% din cheltuielile de

producŃie totale. În anul următor la momentul de timp t2 producŃia creşte, costurile fixe sunt de 6.000 lei iar costurile variabile au sporit cu 115%. Costul variabil la momentul t1 este de:

E. 20.000 lei F. 4.200 lei G. 6.000 lei H. 14.000 lei

16. Printre căile de reducere a costurilor variabile se numără: e) diminuarea consumului de materiale; f) reducerea cheltuielilor administrative; g) reducerea preŃurilor de vânzare; h) reducerea stocurilor.

17. Costul variabil pentru o cărămidă este de 5 lei/buc, iar costul fix al

producătorului este de 9000 lei. PreŃul unitar pentru bunurile vândute pe piaŃă de către un producător este de 15 lei. Producătorul obŃine o producŃie de 1.000 buc ce o vinde. Ce profit obŃine?

160

a) 10.000 lei b) 9.000 lei c) 100 lei d) nici un răspuns nu este corect. 18. Un agent comercial ce dispune de 20.000lei, are două alternative. El

poate să-şi depună economiile de 20.000 lei la o bancă ce oferă o rată a dobânzii de 10% pe an, sau poate să-şi desfăşoare activităŃile economice în care este specializat şi în care trebuie să investească 20.000lei şi poate obŃine un profit de 12%, din suma investită anual .Dacă presupunem că agentul economic nu are alte raŃiuni decât cele materiale în luarea deciziei, ce variantă va alege?

A. va investi economiile în activitatea economică în care este specializat B. va depune economiile la bancă C. jumătate din suma de 20.000lei o va investi în activitatea economică iar restul

îi va depune la bancă D. nici una din variantele menŃionate 19. Cererea defineşte: A. ansamblul nevoilor societăŃii B. ansamblul produselor obŃinute de societate. C. defineşte ansamblul cantităŃilor cerute la diferite niveluri de preŃ D. se identifică cu cantitatea cerută 20. Între cerere şi preŃ se poate aprecia că : A. cererea este variabila independentă B. există o interdependenŃă C. preŃul este variabila dependentă D. diminuarea preŃului determină şi diminuarea cantităŃii cerute 21. Elasticitatea cererii A. exprimă sensibilitatea preŃului la modificarea cererii B. se exprimă în funcŃie de preŃul bunului şi cheltuielile consumatorului C. nu se măsoară prin coeficientul de elasticitate a cererii D. se determină în funcŃie de cantitatea cerută şi unul din factorii ce influenŃează cererea 22. PreŃul de echilibru: E. este doar câteodată identic cu preŃul de vânzare F. satisface doar pe cumpărător nu şi pe vânzător G. este fix H. satisface numai pe vânzător 23. Conform legii cererii:

161

A. creşterea preŃului determină creşterea cantităŃii cereute B. scăderea preŃului duce la creşterea cererii C. creşterea cererii determină scăderea preŃului D. scăderea cererii duce la creşterea preŃului

24. Cererea pentru un bun este dependentă în mod direct de :

A. preŃul ofertei existente pe piaŃă B. dorinŃa comercianŃilor de a înregistra profit C. modificarea veniturilor purtătorilor cererii D. cantitatea oferită spre consum

25. O firmă ce comercializează produse, ale căror cerere este perfect

inelastică, pentru a-şi maximiza profiturile va proceda la:

A. creşterea preŃului doar cu o unitate; B. creşterea cu oricâte unităŃi a preŃului; C. scăderea preŃului; D. menŃinerea nemodificată a preŃului;

26. Presupunând că preŃul bunului scade cu 5%, iar veniturile încasate se reduc cu 5%, cererea este :

A. elastică B. inelastică C. cu elsticitate unitară D. perfect inelastică

27. În situaŃia în care preŃul unei mărfi creşte de la 100 la 130 lei iar

cererea lunară se reduce de la 4000 la 3200, cererea este: A. elastică B. inelastică C. cu elasticitate unitară D. perfect inelastică

28.Dacă datorită creşterii preŃului produsului X, cererea pentru produsul Y

a crescut. În această situaŃie :

A. produsele X şi Y sunt substituibile B. produsele X şi Y sunt complementare C. produsele X şi Y sunt independente D. produsele X şi Y sunt şi substituibile şi complementare

162

29. Pe piaŃa unui bun, se dă ecuaŃia ofertei este Qo=140+0,5Po iar a cererii Qc=200-Pc. În această situaŃie, preŃul de echilibru (P) este:

A. 10 B. 20 C. 30 D. 40

a) Se consideră că preŃul bunului X este de 400lei. La acest nivel al preŃului cererea săptămânală este de 20 unităŃi. Care va fi cererea pentru bunul X dacă preŃul creşte la 500lei /bucată, iar coeficientul de elasticitate este egal cu 4.

A. 0 unităŃi B. 10 unităŃi C. 20 unităŃi D. 30 unităŃi

31. Omogenitatea şi atomicitatea ofertei caracterizează : e) piaŃa cu concurenŃa de monopol; f) piaŃa cu concurenŃa perfectă; g) piaŃa cu concurenŃă de duopolul; h) piaŃa cu concurenŃă monopolistică.

32. PiaŃa cu concurenŃă perfectă are drept caracteristică:

A. lipsa atomicităŃii; B. transparenŃa parŃială; C. imobilitate a factorilor de producŃie. D. omogenitatea pieŃei;

33. Care din următoarele afirmaŃii sunt adevărate:

e) monopolul înseamnă existenŃa a doar unui singur cumpărător; f) piaŃa de oligopol presupune ca fiecare ofertant să Ńină seama de deciziile celorlalŃi; g) pe piaŃa cu concurenŃă perfectă creşterea cantităŃii oferite de un producător are efect asupra preŃului; h) pe piaŃa cu concurenŃă de monopol se remarcă un grad ridicat de satisfacere a cererii.

163

164

Setul 3 de Teste Grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii) 1. În situaŃia în care avem următoarea relaŃie a costurilor totale (CT) care depind

de producŃie (Q) conform relaŃiei CT=8+4Q+2Q2 , ce este valoarea costului fix pentru un volum al productiei Q= 2:

A. 4; B. 8 C. 12 D. 16

2. Care dintre următoarele grupări reprezintă bunuri complementare:

A. benzină-motorină B. miere-zahăr C. autoturism-benzină D. gaz metan-lemn

3. În situaŃia în care preŃul unui bun creşte de la 100 la 200 de u.m., iar cantitatea

cerută se reduce de la 500 la 250 de unităŃi, coeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie de preŃ este:

A. 0,4 B. 1 C. 4 D. 0,5

4.Un individ depune la bancă 20 de mii de lei noi la începutul primului an. Ce

sumă va ridica de la această bancă după 3 ani dacă rata dobânzii este de 50% anual ?

A. 47,5 mii lei noi ; B. 47,5 lei noi; C. 67,5 mii lei noi; D. 67,5 lei noi;

5.Care din afirmaŃiile de mai jos sunt adevărate:

a) cererea este dependentă de preŃ; b) cererea depinde şi de costul de producŃie al bunului cerut. c) cererea este cantitatea dintr-un bun ce se doreşte a fi cumpărată la orice nivel al

preŃului; d) cererea provine şi din partea statului;

A(c), B(a,b,c,d), C(a,b), D(a,b,d) 6. Rata nominală a dobânzii este mai mică decât rata reală a dobânzii în situaŃia în care:

165

A. preŃurile scad B. preŃurile cresc C. inflaŃia este 7% D. inflaŃia creşte

7. Ce consecinŃe o să ducă creşterea preŃului unui bun de către producător în

condiŃiile în care cererea pentru respectivul bun este inelastică?

A. lasă neschimbate încasările totale ale acestuia; B. determină reducerea încasărilor acestuia; C. creşterea încasărilor acestuia; D. determină creşterea veniturilor consumatorilor

8. RelaŃia dintre preŃurile bunurilor de consum şi salariul real este:

A. directă B. pozitivă C. de egalitate D. inversă

9. CâŃi bani trebuie să depună la bancă un individ pentru ca, la o rată a dobânzii

de 10 % anual să obŃină după doi ani un câştig de 121 mii lei noi?

A. 100 mii lei noi; B. 141 mii lei noi; C. 10 mii lei noi; D. 146,41 mii lei noi;

10. În accepŃiune economică piaŃa reprezintă: a) locul de manifestare a concurenŃei între agenŃii economici ; b) spaŃiul economic în care acŃionează cumpărătorii c) locul de întâlnire la un moment dat al cererii cu oferta anumitor bunuri şi

servicii; d) spaŃiul economic în care acŃionează vânzătorii ; A(a,b), B(a,b,c,d), C(a,c,d), D(a,b,c) 11. Care dintre următoarele grupări reprezintă bunuri substituibile:

A. schiurile-clăparii B. Coca _cola-Pepsi_cola C. miere-napolitane D. gaz metan-aragazul

166

12. Ce efect se înregistrează pe piaŃa bunurilor de consum pe termen scurt, o creştere a taxelor de import ?

A. creşterea cererii în condiŃiile menŃinerii preŃului. B. reducerea ofertei şi creşterea preŃului; C. creşterea ofertei şi reducerea preŃului; D. creşterea ofertei şi creşterea preŃului;

13. Între principalele căi de reducere a costurilor se enumeră: a. reducerea stocurilor; b. negocierea unor preŃuri de cumpărare a factorilor de producŃie cât mai mici; c. creşterea cheltuielilor administrative; d. reducerea consumului de materiale. A(c), B(a,b,c), C(a,b,d), D(a,d) 14. Unde se va forma noul echilibru dacă se înregistrează o creştere a costului fix

în producerea unui bun, în condiŃiile în care ceilalŃi factori rămân constanŃi:

A. la un preŃ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari; B. la un preŃ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici; C. la un preŃ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică; D. la un preŃ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare;

15. La un moment dat într-o companie se înregistrează un număr de 80 de angajaŃi

şi o productivitatea medie a muncii este de 100 unităŃi.Imediat după aceasta firma respectivă angajeajă încă 20 de muncitori ia producŃia creşte cu 50%,. Productivitatea marginală a muncii este egală cu:

A. 150 unităŃi; B. 200 unităŃi; C. 250 unităŃi; D. 300 unităŃi;

16. O modificarea a preŃului, dacă celelalte ipoteze rămân neschimbate,

determină, în mod normal:

A. modificarea în acelaşi sens a cantităŃii oferite; B. modificarea în acelaşi sens a cantităŃii cerute; C. creşterea cantităŃii oferite; D. scăderea cantităŃii oferite;

17. Costul reprezintă 80% din încasările iniŃiale. Încasările cresc cu 20%, iar

profitul se dublează. În aceste împrejurări, costul total:

A. rămâne constant;

167

B. creşte cu 12%; C. se reduce cu 50%; D. se reduce cu 12,5%;

18. Care elemente reprezintă intrări pentru activitatea firmei :

A. impozitele B. subvenŃiile C. vânzările de bunuri economice D. salariile

19. Pe piaŃa de monopol:

A. oferta este controlată de mai mulŃi producători. B. preŃul este controlat de consumator; C. preŃul este impus de producător; D. există un singur producător şi un singur consumator;

20. Atunci când costurile totale (CT) depind de producŃie (Q) după ecuaŃia

CT=22+3Q, la un nivel al producŃiei Q= 2costul fix mediu este : A. 27; B. 22; C. 11; D. nu se poate preciza din datele problemei.

21. La o firmă, unde lucrează 80 muncitori, cu o productivitate medie a muncii de

15 produse pe un muncitor:

A. fiecare muncitor produce câte 15 de produse; B. toŃi muncitorii produc în total 1200 produse; C. producŃia a crescut de 15 ori D. în medie, un muncitor produce 15 de produse;

22. Pe piaŃa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc= 20 – 2P şi, respectiv, Qo = 2 +P,

(unde Q reprezintă cantitatea, iar P reprezintă preŃul). PreŃul şi cantitatea de echilibru sunt:

A. 8 şi, respectiv, 4; B. 6 şi, respectiv, 10; C. 8 şi, respectiv, 8; D. 6 şi, respectiv, 8;

23. Dacă întreprinderea înregistrează pentru o perioadă de timp un volum al

producŃiei egal cu zero, atunci devine valabilă următoarea relaŃie:

A. CF=0; B. CF=CV;

168

C. CT=CF; D. CT=0;

24. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie de preŃ este un raport între

modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a:

A. taxelor; B. preŃului; C. ofertei; D. venitului;

25. Cantitatea cerută creşte de la 200 unităŃi la 240 unităŃi în condiŃiile în care

preŃul creşte de la 3 mii de lei noi la 4,5 mii lei noi. Cererea din acel bun, în funcŃie de venit, este:

A. elastică; B. inelastică; C. unitară; D. +∞.

26. Cererea şi oferta de telefoane mobile “Nokia 6230i” , sunt reprezentate prin

relaŃiile Qc= 200 – P şi, respectiv, Qo = 20 + P, (unde Q reprezintă cantitatea, iar P reprezintă preŃul). În cazul unui exces de cerere pe piaŃă, preŃul telefoanelor respective este:

A. mai mare decât 80 u.m.; B. egal cu 80 u.m.; C. mai mare decât 90 u.m.; D. mai mic decât 90 u.m.

27. În condiŃiile existenŃei unor preŃuri libere, concurenŃa : a) stimulează progresul economic; b) conduce la diversificarea ofertei. c) dezavantajează pe cei slabi şi avantajează pe cei puternici d) incită agenŃii economici la creativitate; A(a,b,c), B(a,b,d), C(a,b,c,d),D(a,c,d) 28. În Romania 15% din cererea totală de pe piaŃa carburanŃilor este acoperită pe

seama importului iar oferta internă de carburanŃi este asigurată de patru firme. ConcurenŃa în piaŃa romănească a carburanŃilor este :

A. monopolistică; B. de oligopol; C. de monopol; D. oligopson.

169

29. O firmă care acŃionează într-o anumită ramură a industriei, este într-o situaŃie de monopol pur, dacă:

A. deŃine un număr foarte mare de clienŃi B.foloseşte 50% din resursele naturale ale unei Ńări C. exclude parŃial concurenŃa; D. nici una din variantele amintite

30. PreŃul tranzacŃiilor specifice pieŃei monetare ia forma: A. suma depozitului bancar;

B. suma creditului bancar; C. rata de schimb valutar D. rata dobânzii;

31.Banii scripturali pot fi emişi de:

A. doar de băncile centrale, naŃionale; B. toate instituŃiile bancare; C. instituŃiile descentralizate; D. instituŃiile culturale.

32. Pentru un depozit de 10.000 lei pe durata de 90 de zile, ce sume finală se va putea

ridica de la banca a cărei dobândă la depozite este de 20% după cele 90 de zile: a) 12000 lei; b) 11576 lei; c) 10500 lei; d) nici una din variantele anterioare

33. Factorii care influenŃează utilitatea economică sunt:

A. veniturile tuturor consumatorilor B. cantitatea consumată din alte bunuri C. nivelul veniturilor producătorilor D. intensitatea nevoilor

170

Cap. 1 ECONOMIA ŞI ŞTIINłA ECONOMICĂ......................................................... 5 1.1. Obiectul şi metoda economiei politice ......................................................................... 5 1.2 Nevoile umane, resurse, raritate si curba posibilităŃilor de producŃie........................... 8 1.3. Economia de schimb şi economia de piaŃă contemporană. Caracteristici generale ... 11 1.4. Economia de piaŃă ...................................................................................................... 12 Cap. 2 CEREREA ........................................................................................................... 19 2.1 Cererea – definiŃie, factori de influenŃă....................................................................... 20 Paradoxul Veblen .............................................................................................................. 25 Paradoxul Rugină .............................................................................................................. 25 Elasticitatea cererii – definiŃie, forme, factori de influenŃă............................................... 26 Cap. 3 OFERTA .............................................................................................................. 32 3.1. Oferta – definiŃie, factori de influenŃă........................................................................ 33 Paradoxul King.................................................................................................................. 36 Paradoxul Rugină .............................................................................................................. 36 3.2. Elasticitatea ofertei .................................................................................................... 36 3.3. Echilibrul pieŃei .......................................................................................................... 38 Cap. 4 COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI ............................................. 44 4.1. ConcepŃia clasică şi neoclasică de abordare a utilităŃii economice. ........................... 45 4.2. Abordarea cardinală a utilităŃii. Echilibrul consumatorului ....................................... 46

4.2.1. Utilitatea totală, utilitatea marginală. Legea utilităŃii marginale descrescânde.............................................................................................................. 46

4.2.2 Echilibrul consumatorului - maximizarea utilităŃii .............................. 47 4.3. Abordarea ordinală a utilităŃii .................................................................................... 48

4.3.1 Curba de indiferenŃă ............................................................................. 48 4.3.2. Rata marginală de substituŃie (RMS) .................................................. 50 4.3.3. Constrângerea bugetară ....................................................................... 50 4.3.4. Alegerea consumatorului. Echilibrul consumatorului......................... 51

Cap. 5 FACTORII DE PRODUCłIE. .......................................................................... 57 5.1. Caracterizarea generală a factorilor de producŃie....................................................... 58 clasici şi a neofactorilor..................................................................................................... 58

5.1.1. Munca.................................................................................................. 59 5.1.2. Natura .................................................................................................. 60 5.1.3. Capitalul .............................................................................................. 61 5.1.4. Neofactorii de producŃie...................................................................... 63

5.2. Combinarea şi substituirea factorilor de producŃie. ................................................... 64 FuncŃia de producŃie. ......................................................................................................... 64

5.2.1 Combinarea factorilor de producŃie...................................................... 64 5.2.2. Substituirea factorilor de producŃie ..................................................... 65 5.2.3 FuncŃia de producŃie ............................................................................. 68 5.2.4 Isocuanta sau curba indiferenŃei producătorului .................................. 70 5.2.5. Constrângerea bugetară; izocosturi ..................................................... 70

Cap. 6 VENITURILE FACTORILOR DE PRODUCłIE DOBÂNDA, PROFITUL ŞI RENTA ........................................................................................................................ 80 6.1 Dobânda ...................................................................................................................... 81

6.1.1 Forme ale dobânzii. .............................................................................. 81

171

6.1.2. Factorii care determina nivelul dobânzii ............................................. 82 6.1.3 Dobânda nominală şi dobânda reală..................................................... 84

6.2. Profitul - rezultat al activităŃii economice .................................................................. 85 6.3. Renta........................................................................................................................... 89 6.3.1. Teorii cu privire la natura rentei – secvenŃe în timp şi spaŃiu ................................. 89 6.3.2. Forme de rentă......................................................................................................... 91 6.3.3. PreŃul pământului .................................................................................................... 92 Cap. 7 COSTURILE DE PRODUCłIE........................................................................ 96 7.1. Conceptul de cost de producŃie .................................................................................. 96 7.2. Analiza costurilor ....................................................................................................... 98

7.2.1. RelaŃia cost – producŃie pe termen scurt ............................................. 99 7.2.2. Reprezentarea grafică a costurilor pe termen scurt ........................... 102 7.2.3. RelaŃia cost – producŃie pe termen lung............................................ 104

Cap. 8 TIPURI DE PIEłE ŞI MECANISMUL DE FORMARE A PREłULUI ... 111 8.1. ConcurenŃa: concept şi rol........................................................................................ 111 8.2. Structura concurenŃei................................................................................................ 113

8.2.1. Tipuri de concurenŃă.......................................................................... 113 8.2.2. Factorul timp şi concurenŃa ............................................................... 115 8.2.3. Teoria preŃurilor competitive ............................................................ 116

8.3. PiaŃa cu concurenŃă perfectă..................................................................................... 117 8.4. PiaŃa cu concurenŃă monopolistică........................................................................... 124 8.5. Monopolul ................................................................................................................ 129 7.6. Oligopolul................................................................................................................. 135 Cap. 9 EXTERNALITĂłI ŞI BUNURI PUBLICE................................................... 144 9.1. Cauzele eşecului pieŃelor.......................................................................................... 145 9.2. Analiza unor situaŃii de eşec al pieŃelor ................................................................... 145 9.3. Politici de corectare a externalităŃilor....................................................................... 147 CUM SE ABORDEAZA UN TEST GRILA?............................................................. 149 Setul 1 de Teste grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii) .................................................. 151 Setul 2 de Teste Grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii) ................................................. 157 Setul 3 de Teste Grilă de Microeconomie (33 aplicaŃii) ................................................. 164