UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII …digilib.utcb.ro/repository/ccn/pdf/zamfirmarin.pdfTabelul 2.2. Caracteristicile fizice şi hidrofizice ale solurilor (p. 27) Tabelul 2.3

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII

BUCUREŞTI

FACULTATEA DE HIDROTEHNICĂ

Ing. Marin D. ZAMFIR

TEZĂ DE DOCTORAT

STABILIREA SOLUŢIILOR DE REABILITARE A UNUI

SISTEM HIDROTEHNIC PENTRU IRIGAŢII

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. univ. dr. ing. Ion M. NICOLAESCU

Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice

BUCUREŞTI

2011

C U P R I N S

Capitolul 1. INTRODUCERE. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE LUCRĂRII 10

Capitolul 2. CONDIŢIILE NATURALE ŞI FUNCŢIONALE ALE SISTEMULUI

HIDROTEHNIC DE IRIGAŢII TITU-OGREZENI 23

2.1. Date generale 23

2.1.1. Amplasamentul sistemului hidrotehnic Titu-Ogrezeni 23

2.2. Caracterizarea cadrului natural 25

2.2.1. Studii geomorfologice şi topografice 25

2.2.2. Studii geotehnice şi hidrogeologice 25

2.2.3. Studii hidrogeologice 25

2.2.4. Studii hidrografice 26

2.2.5. Studii pedologice 26

2.2.6. Studii climatice 27

2.3. Descrierea lucrărilor din sistemul hidrotehnic Titu-Ogrezeni 27

2.3.1. Lucrări de priză 27

2.3.2. Canale de aducţiune şi distribuţie 29

2.3.3. Staţii de punere sub presiune 34

2.3.4. Amenajări interioare de irigaţii 36

Capitolul 3. METODOLOGIA DE CALCUL PENTRU DETERMINAREA

PARAMETRILOR TEHNICI ŞI ECONOMICI AI UNUI SISTEM HIDROTEHNIC

PENTRU IRIGAŢII 39

3.1. Definirea noţiunii de randament şi de randament al folosirii apei într-un sistem de

irigaţii 39

3.1.1. Sarcina utilă a sistemului de irigaţie (V r

0 ) 39

3.1.2. Sarcina brută a sistemului de irigaţie (VT ) 42

3.1.3. Randamentul folosirii apei în sistem 43

3.1.3.1. Consideraţii asupra valorilor randamentelor parţiale şi a pierderilor de apă prin infiltaţii

din canale 46

3.2. Definirea gradului de utilizare a sistemului de irigaţii şi influenţa asupra randamentului de

folosire a apei 48

3.3. Energia electrică necesară pompării apei în sistem. Randamentul de utilizare a

energiei de către o staţie de pompare 52

3.4. Gradul minim de funcţionare profitabilă (Gp) 54

Capitolul 4. STUDIUL EVOLUŢIEI CLIMATICE A ZONEI SISTEMULUI HIDROTEHNIC

DE IRIGAŢII TITU-OGREZENI PRIN ANALIZA DEFICITULUI CLIMATIC 57

4.1. Evoluţia climatică la nivelul ţării şi scenarii privind schimbările climatice viitoare 57

4.2. Caracterizarea climatică a zonei sistemului 58

4.2.1. Evoluţia regimului termic 58

4.2.2. Evoluţia regimului pluviometric 62

4.2.3. Regimul eolian 65

4.3. Definirea deficitului climatic şi metodologia de calcul 66

4.4. Tendinţa de evoluţie a deficitului climatic în fiecare lună a sezonului cald, pe perioada

1966-2008 75

4.5. Prognoza evoluţiei deficitului climatic 91

Capitolul 5. REACTUALIZAREA NECESARULUI NET DE APĂ DE IRIGAŢII,

LA PROBABILITATEA DE 50% ŞI 80% 93

Capitolul 6. EVALUAREA EFECTELOR CREATE PRIN IMPLEMENTAREA

SOLUŢIILOR DE REABILITARE ŞI MODERNIZARE ÎN SISTEMUL

HIDROTEHNI TITU-OGREZENI 98

6.1. Stabilirea parametrilor tehnici de funcţionare a sistemului hidrotehnic pentru irigaţii în

etapa actuală şi după modernizare 99

6.1.1. Starea actuală a sistemului de irigaţii Titu-Ogrezeni 99

6.1.1.1. Cauzele principale ale neutilizării sistemului 100

6.1.1.1.1. Analiză privind gradul de fărămiţare a terenului irigat din sistemul Titu-

Ogrezeni 101

6.1.1.2. Consideraţii asupra randamentului de folosire a apei în sistem în funcţie de gradul de

utilizare al sistemului 110

6.1.2. Modificarea randamentelor de utilizare a apei şi efectele datorate lucrărilor de

modernizare 118

6.2. Evaluarea efectelor lucrărilor de reabilitare-modernizare asupra economiei de apă 120

6.3. Evaluarea efectelor lucrărilor de reabilitare-modernizare asupra economiei de energie pentru

pomparea apei 125

6.4. Strategia de abordare în execuţie a lucrărilor de reabilitare-modernizare în sistemul

hidrotehnic Titu-Ogrezeni 129

6.4.1. Lucrările de reducere a pierderilor de apă 129

6.4.2. Lucrările de creştere a randamentului de funcţionare al staţiilor de punere sub

presiune 130

Capitolul 7. STABILIREA GRADULUI MINIM DE UTILIZARE NECESAR

FUNCŢIONĂRII PROFITABILE A SISTEMULUI HIDROTEHNIC DE IRIGAŢII

TITU-OGREZENI 132

7.1. Stabilirea gradului minim necesar funcţionării profitabile a sistemului în etapa actuală

(Ga

p ) 135

7.2. Stabilirea gradului minim necesar funcţionării profitabile a sistemului după execuţia

lucrărilordereabilitare-modernizare (Gm

p ) 137

7.3. Concluzii asupra gradului minim de funcţionare profitabilă a sistemului de irigaţii

Titu-Ogrezeni 141

Capitolul 8. CONCLUZII ŞI PROPUNERI 143

Capitolul 9. CONTRIBUŢII ADUSE PRIN TEZĂ 149

GLOSAR DE TERMENI 150

LISTA SIMBOLURILOR ŞI A UNITĂŢILOR DE MĂSURĂ 153

BIBLIOGRAFIA CONSULTATĂ 156

LISTA TABELELOR

Tabelul 2.1. Structura suprafeţelor amenajate în sistemul hidrotehnic Titu-Ogrezeni (p. 23)

Tabelul 2.2. Caracteristicile fizice şi hidrofizice ale solurilor (p. 27)

Tabelul 2.3. Parametrii reţelei hidrotehnice de aducţiune şi distribuţie a apei în sistemul hidrotehnic

Titu-Ogrezeni (p. 31)

Tabelul 2.4. Tipurile de construcţii hidrotehnice pe canalele de aducţiune (p. 33)

Tabelul 2.5. Caracteristicile tehnice ale staţiilor de punere sub presiune din sistemul hidrotehnic

Titu-Ogrezeni (p. 35)

Tabelul 2.6. Date tehnice privind ploturile de irigaţii din sistemul hidrotehnic Titu-Ogrezeni (p.37)

Tabelul 3.1. Relaţii de calcul a diferitelor categorii de randamente în sistemele de irigatii (p. 44)

Tabelul 3.2. Pierderile specifice (pk) după stabilizarea procesului de infiltraţie (p. 47)

Tabelul 4.1. Datele anuale şi lunare ale regimului termic la staţia meteorologică Titu în perioada

1966-2008 (p. 59)

Tabelul 4.2. Temperaturi medii multianuale şi anotimpuale (1966-2008) la staţia meteorologică Titu

(p. 61)

Tabelul 4.3. Frecvenţa temperaturilor superioare mediei anuale şi lunare la staţia meteorologică Titu

în perioada 1966-2008 (p. 62)

Tabelul 4.4. Datele anuale şi lunare ale regimului pluviometric la staţia meteorologică Titu în

perioada 1966-2008 (p. 63)

Tabelul 4.5. Frecvenţa precipitaţiilor superioare mediei anuale şi lunare la staţia meteorologică Titu

în perioada 1966-2008 (p. 65)

Tabelul 4.6. Frecvenţa şi viteza vântului la staţia meteorologică Titu (1985-2007) (p. 66)

Tabelul 4.7. Coeficienţi de luminozitate (p. 68)

Tabelul 4.8. Temperaturile medii lunare (tji) în perioada 1966-2008 la staţia meteorologică Titu (p.

68)

Tabelul 4.9. Precipitaţii medii lunare şi anuale (mm) în perioada 1966-2008 la staţia meteorologică

Titu (p. 69)

Tabelul 4.10. Valorile calculate (ETpji) şi (Δji) în perioada 1966-2008 (N = 43) şi calculele de

probabilitate la staţia meteorologică Titu (p. 72)

Tabelul 4.11. Determinarea parametrilor climatici (ETp, P şi Δ) pe lunile sezonului de vegetaţie (IV-

IX) la probabilitatea de 80% (p. 74)

Tabelul 5.1. Structura planului de cultură şi valorile coeficienţilor dc şi ds (p. 95)

Tabelul 5.2. Norme de irigaţie lunare pentru probabilitatea de 80% la staţia meteorologică Titu (p.

96)

Tabelul 5.3. Norme de irigaţie lunare pentru probabilitatea de 50% la staţia meteorologică Titu (p.

97)

Tabelul 6.1. Structura suprafeţelor pe forme de proprietate în sistemul Titu-Ogrezeni înainte de anul

1990 (p. 101)

Tabelul 6.2. Structura suprafeţelor pe forme de proprietate în sistemul Titu-Ogrezeni pentru perioada

2000÷2003 (p. 102)

Tabelul 6.3. Structura exploataţiilor agricole (p. 102)

Tabelul 6.4. Proprietarii de terenuri pe suprafaţa deservită de antena A13/plot SPP 25 – OUAI

Răstoaca - în anul 2002 (p. 103)

Tabelul 6.5. Structura culturilor în sistemul Titu-Ogrezeni/judeţul Dâmboviţa conform PE şi în anul

2008 (p. 106)

Tabelul 6.6. Proprietarii de terenuri şi structura de culturi pe suprafaţa deservită de antena A1/plot

SPP 29 în anul 1994 (p. 107)

Tabelul 6.7. Randamente de utilizare a apei în sistem (ηs) în funcţie de gradul de utilizare (G) (p.

110)

Tabelul 6.8. Situaţia suprafeţelor irigate (udarea I) în sistemul Titu-Ogrezeni/judeţul Dâmboviţa în

perioada 1989-2004 (p. 112)

Tabelul 6.9. Debite specifice (l/s . ha) (după I. Nicolaescu, 1992 ) (p. 114)

Tabelul 6.10. Parametrii principali ai utilizării apei de irigaţii în etapa actuală (a), după modernizare

(m) şi economia de apă (c) în sistemul hidrotehnic de irigaţii Titu-Ogrezeni (p. 117)

Tabelul 6.11. Repartiţia debitelor specifice în prezent (a), după modernizare (m) şi economia de apă

realizată (c) (p. 119)

Tabelul 6.12. Valorile parametrilor tehnici ai sistemului în etapa actuală şi după modernizare (p.

121)

Tabelul 6.13. Economia de apă datorată introducerii soluţiilor de reabilitare-modernizare în

amenajările interioare ale sistemului de irigaţii Titu-Ogrezeni (varianta V1) (p. 122)

Tabelul 6.14. Economia de apă datorată introducerii soluţiilor de reabilitare-modernizare numai pe

reţeaua hidrotehnică de aducţiune-distribuţie a sistemului de irigaţii Titu-Ogrezeni (varianta V2) (p.

123)

Tabelul 6.15. Economia de apă datorată introducerii soluţiilor de reabilitare-modernizare pe întreg

circuitul apei de la sursă la rezervorul de sol activ al culturilor agricole (varianta V3) (p. 124)

Tabelul 6.16. Influenţa lucrărilor de reabilitare-modernizare datorat creşterii randamentului de

folosire a apei (ηH) în sistem asupra consumului de energie la probabilitatea de 50% şi grad de

utilizare G = 1 (varianta VE1) (p. 127)

Tabelul 6.17. Influenţa lucrărilor de reabilitare-modernizare de creştere a randamentului de pompare

(ηp) asupra consumului de energie la probabilitatea de 50% şi grad de utilizare G = 1 (varianta VE2)

(p. 128)

Tabelul 6.18. Influenţa lucrărilor de reabilitare-modernizare privind majorarea randamentului de

utilizare a apei (ηH) şi a celui de pompare (ηp) asupra consumului de energie la probabilitatea de 50%

şi grad de utilizare G = 1 (varianta VE3) (p. 129)

Tabelul 6.19. Acţiuni potenţiale care ar putea fi aplicate pentru reabilitarea şi modernizarea

sistemului (p. 131)

Tabelul 7.1. Evaluarea cheltuielilor anuale datorate irigării culturilor (p. 132)

Tabelul 7.2. Cheltuielile cu irigaţiile (p. 134)

Tabelul 7.3. Parametrii de funcţionare ai sistemului în etapa actuală şi după executarea lucrărilor de

reabilitare-modernizare (p. 135)

Tabelul 7.4. Variaţia gradului de funcţionare profitabilă a sistemului Titu-Ogrezeni în etapa actuală

(Ga

p ) (p. 135)

Tabelul 7.5. Variaţia gradului de funcţionare profitabilă a sistemului Titu-Ogrezeni după execuţia

lucărilor de reabilitare-modernizare în varianta V1 (p. 137)





Tabelul 7.8. Rezultatele determinării gradului de funcţionare profitabilă a sistemului de irigaţii Titu-

Ogrezeni în condiţiile actuale (Ga

p ) şi după executarea lucrărilor de reabilitare-modernizare (Gm

p ) (p.

140)

LISTA FIGURILOR

Fig. 1.1. Repartiţia amenajărilor de irigaţii în funcţie de indicele climatic (P/ETp) (p. 16)

Fig. 2.1. Sistemul hidrotehnic pentru irigaţii Titu-Ogrezeni (p. 24)

Fig. 3.1. Schema generală a circulaţiei apei într-un sistem hidrotehnic pentru irigaţii (p. 40)

Fig. 3.2. Elementele componente ale stabilirii randamentului de folosire a apei într-un sistem

hidrotehnic pentru irigaţii (p. 42)

Fig. 4.1. Evoluţia temperaturii medii anuale la staţia meteorologică Titu în perioada 1966-2008 (p.

60)

Fig. 4.2. Evoluţia precipitaţiilor medii anuale la staţia meteorologică Titu în perioada 1966-2008 (p.

64)

Fig. 4.3. Diagrama de împrăştiere şi evoluţia precipitaţiilor, a evapotranspiraţiei potenţiale şi a

deficitului climatic în lunile sezonului de irigaţie pe perioada 1966-2008 (p. 74)

Fig. 4.4. Evoluţia deficitului climatic în lunile sezonului de irigaţie pe perioada 1966-2008 (p. 75)

Fig. 4.5. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna aprilie, pe

perioada 1966-2008 şi prognoza până în anul 2100 la staţia meteorologică Titu (p. 78)

Fig. 4.6. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna aprilie, pe


Fig. 4.7. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna mai, pe perioada

1966-2008 şi prognoza până în anul 2100 la staţia meteorologică Titu (p. 81)

Fig. 4.8. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna mai, pe perioada


Fig. 4.9. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna iunie, pe perioada


Fig. 4.10. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna iunie, pe


Fig. 4.11. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna iulie, pe


Fig. 4.12. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna iulie, pe


Fig. 4.13. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna august, pe


Fig. 4.14. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna august, pe


Fig. 4.15. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna septembrie, pe


Fig. 4.16. Diagrama de împrăştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna septembrie, pe


Fig. 5.1. Variaţia debitelor specifice q (l/s . ha) în lunile sezonului de vegetaţie la probabilităţile de

calcul de 80% şi 50% (p. 97)

Fig. 6.1. Influenţa gradului de utilizare asupra randamentului de folosire a apei în sistemul Titu-

Ogrezeni (p. 111)

Fig. 6.2. Pierderi de apă specifice (qke) în reţeaua hidrotehnică pentru 13 sisteme de irigaţii (p. 115)

Fig. 6.3. Evoluţia pierderilor de apă pe durata sezonului de irigaţii (pe cele trei categorii – qke, q1, q2)

în etapa actuală (A) (p. 116)

Fig. 6.4. Evoluţia pierderilor de apă pe durata sezonului de irigatii (pe cele trei categorii – qke, q1, q2)

după modernizare (B) (p. 119)

Fig. 6.5. Dinamica randamentului total al sistemului în faza actual (η a

s ) şi după modernizare

(η m

s ), clusiv a volumului de apă economisit (ΔV) în urma modernizării (p. 120)

Fig. 7.1. Variaţia gradului (Gp) pentru fiecare cultură, în funcţie de norma anuală de irigaţie (M0) în

etapa actuală (p. 136)

Fig. 7.2. Variaţia gradului de utilizare eficientă a sistemului (Gm

p ) în condiţiile modificărilor în

amenajarea interioară a randamentului de folosire a apei şi a celui de transport (p. 139)

Fig. 7.3. Variaţia gradului de utilizare eficientă a sistemului ca valoare medie ponderată, în condiţiile

modificărilor din amenajarea interioară (p. 140)

10

CAPITOLUL 1.

INTRODUCERE. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE LUCRĂRII

Irigaţia constituie una din cele mai vechi practici agricole ce a determinat, în timp, crearea şi

continuitatea civilizaţiilor în diferite zone ale globului, situate de-a lungul marilor fluvii, concomitent

cu dezvoltarea ştiinţei şi culturii. Astfel, irigaţia se practică de 8000 de ani de-a lungul Nilului, de

6000 de ani între Tigru şi Eufrat, de circa 5000 de ani de-a lungul Indusului şi a Râului Galben, de

2000 de ani în Peru.

Creşterea populaţiei globului a impus şi creşterea suprafeţei irigate, ca o necesitate a siguranţei de

hrană şi a condiţiilor de viaţă.

Întrucât irigaţia implică în mod inevitabil cele trei resurse principale-dar cu caracter limitat-ale

existenţei umane (pământ, apă şi energie), l-au determinat pe N.D.Gulathy (1904-1978) să afirme:

„Irigaţia, în multe ţări este o artă veche ca şi civilizaţia, însă, pentru lumea întreagă ea este o

ştiinţă modernă-ştiinţa supravieţuirii”.

Academicianul român Mircea Maliţa, scria în 1977 în cartea intitulată „ Zidul şi iedera” (Editura

Cartea Românească):

„ Babilonul a fost mai mult decât o ţară, strângând sub semnul său o mare aglomeraţie de

populaţii, de meserii şi de schimburi comerciale. El este un produs al primei experienţe agrare a

omenirii, care prin minunea irigaţiei a îmbogăţit subit pe oamenii acestor locuri, unde este situat

paradisul.Totul devine clar, paradisul este o arie irigată, supusă unei cultivări harnice, simbol

atemporal al succesului acestei întreprinderi.”

Situaţia amenajărilor de irigaţii pe glob

La sfârsitul secolului al XVIII-lea în lume existau 8 mil. ha amenajate pentru irigaţii.

Aceasta a crescut însă semnificativ în ultimele cinci decenii, când s-a dublat, ajungând de la 139

mil. ha în 1961 la 243 mil. ha în 1990 dintre care 119 mil. ha în ţările dezvoltate, la 271 mil. ha în

anul 2000, pentru ca în anul 2007 să ajungă la peste 277 mil. ha1, reprezentând cca. 18% din

suprafaţa de peste 1500 mil. ha ce se cultivă în prezent, distribuită astfel pe zone geografice, în

următoarele procente:

- Asia 70%

- America de Nord şi Centrală 11%

1 Brown,Lester. (1992), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO), (2002).

11

- Europa 9%

- Africa 5%

- America de Sud 4%

- Oceania 1%

În conformitate cu publicaţiile statistice2 de pe suprafaţa irigată se obţine 45% din producţia agricolă

mondială, ceea ce înseamnă că producţia pe hectarul irigat este în medie de peste 3 ori mai mare

decât producţia obţinută pe hectarul neirigat.

Acest volum al producţiei agricole se obţine însă cu angajarea a cca. 30% din populaţia rurală şi cu un

consum de apă ce reprezintă aproximativ 70-80% şi în unele ţări chiar de până la 90% din consumul

total de apă din râuri. Faptul că populaţia globului este în continuă creştere, iar resursele sunt

limitate,face ca omenirea să se afle la o răscruce de drumuri, prevestind apariţia unei crize.

În perioada 1950-2000 populaţia globului s-a triplat. Populaţia globului era de 6,1 miliarde locuitori

în anul 2000, de 6,389 miliarde locuitori în anul 2004 şi se estimează că va fi de:

7,8 miliarde locuitori în anul 2025

8,1 miliarde locuitori în anul 2030

9,3 miliarde locuitori în anul 2050.

Astfel, în raportul Comisiei Mondiale a Apei (World Water Commision, 2000) se menţionează:

„ Orice fiinţă umană, acum şi în viitor, ar trebui să aibă acces sigur la apă de băut, protecţie

sanitară corespunzătoare, hrană şi energie suficientă,la un cost rezonabil. Nu realizăm aceste

cerinţe azi şi suntem pe un drum care duce spre o criză ce va pune probleme în viitor, pentru o mare

parte a umanităţii.”

Apa este considerată aşa cum au specificat în lucrările lor ( M.Botzan, 1959: N.D. Gulathy,

1955) „...viaţa şi sângele pământului. Unde este apă este şi viaţă, unde apa lipseşte, este moarte..”.

În acest context, relaţia-irigaţie, resurse limitate de apă şi asigurarea condiţiilor de viaţă pentru o

populaţie în continuă creştere- îmbracă un caracter complex şi dificil, cu atât mai mult cu cât în

prezent o populaţie de 840 milioane de locuitori ai Terrei suferă de foame (H.Plusquellec, 2002).

Comunitatea internaţională a creat mai multe organisme şi a iniţiat o serie de acţiuni pentru

gospodărirea resurselor de apă şi compensarea lipsei de apă în multe părţi ale lumii. Dintre

organismele specializate ce au fost create se menţionează:

2 Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) şi Comisia Internaţională pentru Irigaţii şi

Drenaje (ICID), (2001).

12

● Consiliul Mondial al Apei (World Water Council – WWC);

● Parteneriatul Global pentru Apă (Global Water Partnership – GWP);

● Institutul Internaţional al Gospodăririi Apei (Internaţional Water Management Institute –

IWMI);

● Forumul Internaţional al Apei (World Water Forum – WWF), ş.a.

Pe baza ipotezei că populaţia globului va creşte cu 30% în 2025, în lucrările Forumului Internaţional

al Apei ţinut la Haga în martie 2000 cu tema „ Viziune globală asupra apei, vieţii şi mediului în

secolul 21”, au fost analizate în această ipoteză mai multe scenarii pentru garantarea hranei şi a

condiţiilor de viaţă prin:

- extinderea suprafeţei irigate;

- creşterea masivă a producţiei de hrană în agricultura neirigată (rainfed agriculture);

- creşterea eficienţei apei;

- acceptarea publică a culturilor modificate genetic.

Până în prezent, chiar dacă sunt opinii foarte diferite între experţi, faptul că irigaţia va trebui să

participe în mod substanţial la asigurarea creşterii producţiei de hrană este acceptat cu un larg

consens. În cadrul acestui scenariu au fost analizate trei modele de corelare a creşterii cerinţei de

hrană cu cel al apei necesare irigaţiei la nivelul unei populaţii de cca. 8 miliarde locuitori în 2025.

Din cele trei modele rezultă că suprafaţa irigată a globului ar trebui să crească cu 15-22%, ceea ce

înseamnă ca aceasta să ajungă la 312-330 milioane ha în jurul anului 2025. Atingerea acestei

suprafeţe arată că ritmul mediu anual de creştere este sub 1% ( 0,6% între anii 2000-2005), fiind sub

ritmul realizat în ultimul deceniu al secolului trecut de 1,22% şi mult mai mic decât ritmul mediu

anual ce a avut valoarea maximă de peste 2,5% în deceniul 1970-1980.

Se constată astfel un declin continuu al investiţiilor alocate pentru extinderea suprafeţei irigate pe

glob, proces ce este determinat de următoarele cauze:

● concurenţa asupra resurselor de apă dintre agricultură, dezvoltare urbană, industrie şi

cerinţele de protecţia mediului a redus disponibilitatea pentru irigaţii. Există deja râuri ale căror

debite sunt exploatate în totalitate, ca de exemplu : Colorado în SUA, Fluviul Galben în China,

Gedovari şi Krishna în India;

● investiţia specifică în noile amenajări este de 2-3 ori mai mare decât în cele realizate anterior;

● majoritatea investiţiilor sunt alocate pentru reabilitarea şi modernizarea amenajărilor

existente, în vederea reducerii consumului de apă, energie, forţă de muncă şi ameliorarea condiţiilor

de mediu, costurile specifice fiind considerabil mai mici decât cele necesare extinderii pe noi

suprafeţe;

13

● acţiunile de protecţie a mediului au descurajat băncile internaţionale de dezvoltare pentru a

investi în baraje şi sisteme de irigaţii. Aceste organisme şi-au focalizat acţiunile pentru protecţia

mediului, privatizare şi ameliorarea sărăciei, dar fără îmbunătăţirea infrastructurii tradiţionale, cum

sunt irigaţiile;

● percepţia că eficienţa redusă a agriculturii irigate din ţările în curs de dezvoltare se datorează

deficienţelor de management şi a politicilor de organizare instuţională, creează falsa impresie că în

irigaţii trebuie să se aloce investiţii puţine.

În urma analizei celor prezentate de organismele mondiale cu privire la rolul pe care trebuie să-l

îndeplinească agricultura irigată în asigurarea hranei şi a condiţiilor de viaţă pentru o populaţie în

continuă creştere, se desprind unele constatări importante cu aplicabilitate şi în cazul României.

Astfel, creşterea eficienţei agriculturii irigate se poate realiza prin:

a) mărirea randamentului de folosire a apei de irigaţii (m3 apă/ kg produs);

b) distribuţia corectă a apei la utilizatori;

c) asigurarea unor servicii de calitate utilizatorilor;

d) îmbunătăţirea însuşirii culturilor irigate prin modificări genetice, ş.a.

În consecinţă, realizarea acestor obiective se bazează pe respectarea următoarelor principii:

1. perfecţionarea criteriilor de management a sistemului de irigaţii, prin creşterea participării

utilizatorilor de apă;

2. aplicarea tehnologiilor agricole de mare performanţă a culturilor irigate, selectate după

cerinţa de piaţă şi a preţurilor de vânzare;

3. asigurarea condiţiilor de protecţie a factorilor de mediu pe durata de viaţă a funcţionării

sistemului de irigaţii.

Situaţia sistemelor de irigaţii în România

Cele 3,0 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, situează ţara noastră printre primele din

Europa, ca mărime a suprafeţei amenajate raportată la suprafaţa agricolă. Ţinând cont de calitatea

resurselor naturale şi umane, punerea în valoare a acestei infrastructuri- realizată cu mari eforturi- ar

putea conduce la o agricultură irigată de mare randament, cu mari beneficii în economia naţională.

În acest sens, fundamentarea unei strategii de folosire eficientă a sistemelor de irigaţii cu stabilitate în

timp, trebuie bazată pe cunoaşterea parametrilor reali de natură tehnică, economică, socială şi de

mediu, implicit disponibilitatea resurselor (apă, sol, climă şi energie) pentru fiecare sistem

hidrotehnic.

14

Se poate afirma că, atât proiectarea cât şi realizarea acestor sisteme au avut la bază concepţia

modernă în care, cea mai mare parte a amenajărilor interioare este constituită dintr-o reţea de

conducte îngropate pusă sub presiune de o staţie de pompare, apa putând fi preluată de la hidranţi

prin cuplarea instalaţiilor de udare prin aspersiune sau brazde.

În acelaşi timp, trebuie relevate şi însuşirile negative ale sistemelor, determinate în principal de către

condiţiile impuse şi specifice economiei centralizate. Aceste neajunsuri sunt următoarele:

1. existenţa sistemelor hidrotehnice cu suprafeţe mari, determină un regim de exploatare rigid a

căror dificultate în reglarea şi controlul debitelor creşte cu mărirea suprafeţei şi implicit cu

dezvoltarea reţelei hidrotehnice de aducţiune şi distribuţie a apei. Faptul că irigaţia la noi are

încă un caracter de completare a aportului precipitaţiilor, determină mai multe porniri şi opriri în

perioada de vegetaţie a culturilor, cu cheltuielile suplimentare aferente;

2. consumul energiei electrice pentru pomparea apei în reţeaua hidrotehnică a sistemelor

este considerabil de mare (în medie peste 50% din cheltuielile reale ale apei distribuită la

hidrant). Acesta este efectul alimentării sistemelor din Dunăre (cca. 75% din suprafaţa

amenajată), care pompează apa în schema hidrotehnică ce traversează lunca îndiguită şi apoi este

pompată pe una sau mai multe terase ale Câmpiei Române. Este adevărat că au fost uneori şi

situaţii impuse de poziţia sursei de apă singulare (cazul unor sisteme din Dobrogea). Din păcate,

nu s-a ţinut cont de soluţiile propuse de specialiştii noştri cu un secol în urmă, care prevedeau în

principal, utilizarea alimentării gravitaţionale a reţelelor hidrotehnice prin realizarea derivaţiilor

care să colecteze apa din râurile interioare, cum ar fi proiectul inginerilor Gioia (1873), V. Chiru

(1905), V. Roşu (1907) sau A. Davidescu (1912);

3. aproximativ 50% din lungimea reţelelor hidrotehnice de aducţiune şi distribuţie sunt insuficient

impermeabilizate.

La această situaţie s-a ajuns datorită măsurilor impuse de reducerea investiţiilor pe durata execuţiei,

faţă de valoarea aprobată la lansarea proiectelor în care era prevazută şi investiţia pentru lucrările de

impermeabilizare. Volumele mari de apă care se pierd în sistemele de irigaţii generează două efecte

negative:

- efectul economic, determinat atât de valoarea volumelor de apă prelevate din sursă şi pierdute,

cât şi de valoarea energiei electrice de pompare consumată pentru vehicularea volumelor de apă

pierdute pe suprafaţa de serviciu a fiecărei staţii de pompare. Cele două categorii de cheltuieli sporesc

considerabil costul real al apei furnizate utilizatorilor;

- impactul negativ asupra factorilor de mediu, îndeosebi asupra solului şi apei, ce accelerează

procesul de transport şi dispersie a poluanţilor.

15

4. concepţia funcţională a sistemelor de irigaţii în condiţiile economiei centralizate, având ca

utilizatori ferme agricole cooperatiste sau de stat. Trecerea la economia de piaţă şi cedarea dreptului

de proprietate asupra terenurilor din suprafeţele amenajate pentru irigaţii a determinat creşterea de

sute de ori a numărului de beneficiari, ceea ce a făcut aproape imposibilă relaţia contractuală şi

funcţională dintre furnizorul de apă şi utilizatori. De asenenea, relaţia dintre utilizator şi furnizorul de

apă s-a înrăutăţit şi datorită lipsei de echipament şi instalaţii de udare.

În aceste condiţii, gradul de folosire a sistemelor de irigaţii a scăzut dramatic de la 60-90% înainte de

1990 la 20-30% în ultimii 18 ani, în ciuda numeroaselor forme de subvenţionare (apă, energie etc.)

instrumentate, fapt ce atestă un interes relativ redus din partea agricultorilor pentru utilizarea lor.

Toate acestea reprezintă motive serioase pentru reconsiderarea rolului şi importanţei sistemelor de

irigaţii în agricultură.

De fapt, agricultura irigată reprezintă o componentă majoră a proiectelor de dezvoltare durabilă a

spaţiului rural situat în zone secetoase.

Această situaţie a nefuncţionării la capacitatea proiectată a sistemelor de irigaţii a creat condiţii

pentru vandalizarea unor componente de infrastructură, dar şi funcţionarea cu randamente tehnice de

utilizare a apei şi energiei de pompare la valori foarte mici.

Evident, toate aceste considerente determină ca în anumite condiţii (consum mare de energie, pierderi

mari de apă, grad redus de utilizare, agricultură de subzistenţă, ş.a.), valoarea reală a apei furnizate

unor utilizatori ar putea creşte peste limita minimă de asigurare a eficienţei economice, în situaţia

reducerii sau anulării subvenţiilor. Existenţa acestor condiţii a creat falsa opinie în rândul unor

specialişti că irigaţia nu ar putea fi rentabilă în România.

Se neglijează însă faptul că perimetrele amenajate pentru irigaţii sunt amplasate în regiunile cele mai

secetoase ale ţării, în zonele semiaride şi uscat-subumede (fig.1.1).

Mai mult decât atât, modificările climatice la nivel global se manifestă şi pe teritoriul României,

relevând clar tendinţa de deşertificare şi degradare a terenurilor.

Astfel, în ultimul deceniu, comparativ cu valorile medii înregistrate pe 100 de ani, temperatura medie

multianuală a crescut cu 0,2-0,60C, iar precipitaţiile anuale au scăzut cu 10-50mm3.

Ţinând cont de scenariile elaborate de către organismele internaţionale de specialitate,

3

Raportul Global de Evaluare - AR 3, AR 4 al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC)

(2001, 2007)

16

Fig.1.1. Repartiţia amenajărilor de irigaţii în funcţie de indicele climatic (P/ETp)

Sis

tem

Tit

u-O

gre

zen

i

17

necesarul net al apei de irigaţii ar putea creşte în condiţiile ţării noastre (faţă de cel actual) cu 50-100

mm/ha/an în jurul anului 2050 (Nicolaescu I, 1995).

În confruntarea cu procesul de aridizare, irigaţia va trebui să aibă un rol prioritar, deşi condiţiile vor fi

mult mai restrictive sub aspectul disponibilităţii resurselor de apă, pământ, energie şi a protecţiei

mediului.

Reabilitarea şi reforma irigaţiilor în România

Încă de la începutul anilor '90, Banca Mondială s-a implicat in furnizarea de sprijin României,

în vederea restructurării sectorului agriculturii, prin intermediul Proiectului de Reabilitare şi Reformă

a Irigaţiilor (PRRI). Într-o primă fază, în perioada 1992-1994 a fost elaborat un studiu referitor la

irigaţii şi desecări-drenaje4 (IDS), ce a avut ca obiectiv evaluarea viabilităţii irigaţiilor şi pregătirea

unei propuneri de program de investiţii în domeniu pe zece ani, urmat în 1997 de un studiu de

fezabilitate mai detaliat ce a abordat şi problema tarifelor pentru apa de irigaţie, concentrându-se

asupra câtorva sisteme de irigaţii pilot. Neconstituind o surpriză, rezultatele studiului IDS au relevat

faptul că numai aproximativ 50% din cele 3,2 milioane hectare amenajate cu infrastructură de irigaţii

pot fi considerate ca fiind viabile, luând în considerare caracterul complementar al irigaţiilor,

înălţimea de pompare foarte mare din multe sisteme de irigaţii şi gradul redus de utilizare a irigaţiilor.

Proiectul „Reabilitarea şi Reforma Sectorului de Irigaţii” este un proiect al Guvernului

României, finanţat dintr-un împrumut de la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

şi coordonat de Ministerul Agriculturii, Pădurii si Dezvoltării Rurale prin Unitatea de Management al

Proiectului.

Costul total al Proiectului este estimat la 102,947 milioane de dolari S.U.A. şi va fi finanţat după cum

urmează:

împrumutul BIRD 80,000 mil. SUA (77,7 1%)

Guvernul României, de la bugetul de

stat, prin bugetul Ministerului

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale 20,622 mil. SUA (20,03%)

Comunităţile locale (Organizaţii ale

Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii) 2,325 mil. SUA (2,26%)

4 Studiu pentru irigaţii şi drenaje în România. Raport tehnic, economic şi de viabilitate financiară.Firma Binnie şi

Parteners în asociere cu Hundingb Technical Services Ltd.(Anglia) şi ISPIF-SA, 1995.

18

Perioada de implementare a proiectului de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin

Unitatea de Management a Proiectului, este 2004 – 2011. Proiectul a început activitatea în luna

iulie 2003, având patru componente:

Componenta 1. Reabilitarea sistemelor de irigaţii evaluată la un cost total de 94,077 de milioane

de dolari SUA cuprinde:

(a) Reabilitareainfrastructuriiprincipale

Prin infrastructura principală de irigaţii apa este preluată din sursă si transportată până la staţiile de

pompare de punere sub presiune şi este formată din priza de apă (gravitaţională sau staţie de

pompare de alimentare), staţii de repompare, reţeaua de canale de aducţiune şi distribuţie a apei.

Suprafaţa supusă reabilitării este de 100000 ha.

(b) Reabilitarea staţiilor de pompare principale ( de alimentare şi de repompare)

În cadrul acestei componente se propune reabilitarea echipamentelor hidromecanice şi

electrice din 20 staţii de pompare de alimentare deteriorate care alimentează sisteme de irigaţii

viabile economic care desevesc suprafaţa de 400000ha.

Au fost stabilite criteriile de selecţie a acestor staţii de pompare, care includ, printre altele,

înălţimea redusă de pompare şi o cerere semnificativă de apă în sistemele de irigaţii deservite.

(c) Echipamente de măsurarea volumelor de apă

Proiectul va sprijini instalarea de contoare de apă în SPP-urile care aparţin OUAI-urilor care au

contract incheiat cu ANIF pentru livrarea apei de irigaţie.

În acest scop se va elabora un studiu tehnic care să evalueaze problemele tehnice şi să recomande

tipurile de debitmetre corespunzătoare şi modalitatea de instalare a acestora în funcţie de

condiţiile concrete din staţiile de punere sub presiune.

(d) Echipament de monitorizare si control

Pentru creşterea randamentului de transport a apei, este necesară reducerea pierderilor de apă în

exploatare prin introducerea unui sistem de monitorizare şi control pentru distribuţia automată a

debitelor de apă în reţeaua de canale precum şi în exploatarea staţiilor de pompare. Un astfel

de sistem, comandat de un calculator central va conduce la reducerea pierderilor de apă

în exploatare şi luarea deciziilor în timp real. Sistemul de monitorizare şi control va fi integrat în

proiectele tehnice şi va fi instalat odată cu reabilitarea infrastructurii principale din sistemele de

irigaţii care acoperă suprafaţa de 100000 ha.

(e) Reabilitarea infrastructurii amenajărilor interioare

Prin această subcomponentă se va răspunde cererii OUAI, pe baza angajamentului de a

19

contribui cu fonduri pentru:

• reabilitarea infrastructurii deţinute de aproximativ 106 OUAI- uri pentru o suprafaţă

de aproximativ 4 ploturi pentru fiecare OUAI (proiectare, SPP-uri şi reţeaua de conducte);

• îmbunătăţirea managementului irigaţiei (comunicarea şi supravegherea lucrărilor în câmp,

echipament de udare şi dotarea cu tehnică de calcul şi soft ).

OUAI vor participa la implementarea acestei subcomponente prin asigurarea fondurilor necesare în

proporţie de 5-10%.

Rezultate estimate:

● creşterea randamentului hidraulic şi energetic;

● îmbunătăţirea distribuţiei apei;

● reducerea costurilor de exploatare, întreţinere şi reparaţii.

Componenta 2. Sprijin pentru reforma instituţională a sectorului de îmbunatăţiri funciare

evaluată la un cost total de 3,056 milioane de dolari SUA cuprinde:

(a) Sprijin pentru restructurarea SNIF şi sprijinirea ANIF pentru funcţionarea iniţială;

(b) Sprijin pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

(c) Analiza economică a sectorului de irigaţii;

(d) Instruirea utilizatorilor în ceea ce priveşte utilizarea raţională a substanţelor agrochimice,

reducerea poluării şi protecţia mediului înconjurător;

(e) Sprijin pentru OUAI.

Componenta 3. Tehnologii pentru reducerea consumului energetic în managementul

irigaţiei în amenajările interioare evaluată la un cost total de 1,138 milioane de dolari SUA

cuprinde:

a) elaborarea unui studiu tehnic pentru găsirea soluţiilor de economisire a energiei prin utilizarea

agregatelor de pompare de presiune joasă şi a echipamentului de udare de joasă presiune, prezentarea

de noi tehnologii şi confirmarea avantajelor economice;

b) pregătirea specificaţiilor tehnice pentru noile echipamente precum şi a documentelor de

achiziţie a acestora;

c) instalarea echipamentului în două câmpuri demonstrative.

Componenta 4. Administrarea proiectului evaluată la un cost total de 4,676 milioane de dolari

SUA cuprinde:

a) Managementul Proiectului;

b) Monitorizarea impactului proiectului din punct de vedere socio-economic;

c) Monitorizarea impactului asupra mediului.

20

Stadiul implementării Proiectului de Reabilitare

Nr.

crt.

Faza

de

proiect

Sistemele de

irigaţie

Capacităţi

(ha)

Valori

investiţie

(mil.Euro)

Componenta

proiectului

Obiective

realizate

0 1 2 3 4 5 6

1

faza I

Sadova

Corabia

40310

51,520

1.a şi b ● Stăvilar:1buc(RO)

● staţii de pompare : 3 buc

(L1, PN, PS)

● reabilitare canale de

irigaţie şi desecare: 374

km

1.c ● dotarea SPP cu

debitmetre: 22 buc

1.e

● reabilitarea

infrasructurii de irigaţii la

15 OUAI

2.e ● achiziţionarea a:

• 695 instalaţii de udare

pentru 80 OUAI;

• 72 echipamente IT

pentru 72 OUAI;

• 150 mijloace de

transport pentru 100

OUAI

2.c ● analiza viabilităţii

economice a 375 sisteme

de irigaţii

2 Terasa

Nicoreşti

Tecuci

11031 9,516 1.a şi b

● staţii de pompare: 1 buc.

● reabilitare reţea canale

desecare: 18,4 km

1.c ● dotarea SPP cu

debitmetre: 14 buc.

3 faza II Terasa

Brăilei,

Terasa

Viziru,

Câmpia

Covurlui –

parţial, Şag

Fântânele şi

Şemlac

Pereg

100000

-

-

-

Conform analizei „Strategia Investiţiilor în Sectorul Irigaţiilor”, Raport Final Octombrie 2009 dată

de UMP- RRSI fondurile investite în aceste sisteme au ajuns la 25,538 mil. EURO, 40% fiind

alocate sistemului Sadova Corabia, 16% în Terasa Nicoreşti Tecuci, 34% către Terasa Viziru şi 10%

în Terasa Brăila. Evaluarea lucrărilor prevăzute în procesul de reabilitare-modernizare s-a făcut pe

21

bază de indici specifici exprimaţi în EURO/ha. S-a considerat că în 50% din sistemele gravitaţionale,

va fi utilizat echipament de udare prin aspersiune. Echiparea cu instalaţii de udare a amenajărilor

de irigaţii reabilitate se realizează:

- 50% cu instalaţii cu mutare manuală

- 50% cu instalaţii autodeplasabile

Preţurile unitare sunt:

- staţii de pompare: 100€/ ha

- infrastructura, inclusiv SPP- uri şi amenajarea interioară: 300 €/ ha

- infrastructura, exclusiv SPP- uri dar cu amenajare interioară: 150 €/ ha

- echipament de aspersiune:

- 230 €/ ha în sisteme irigate prin pompare;

- 115 €/ ha în sisteme gravitaţionale.

Costurile de reabilitare pot varia între 340 € per hectar pentru sisteme gravitaţionale şi 630 €5 per

hectar pentru sistemele de irigaţie alimentate prin pompare.

În contextul celor expuse, lucrarea va răspunde la următoarele obiective cu aplicaţii în sistemul

hidrotehnic Titu-Ogrezeni:

1. Studiul evoluţiei climatice a zonei sistemului hidrotehnic de irigaţii Titu-Ogrezeni prin

analiza deficitului climatic;

2. Determinarea necesarului net al apei de irigaţie pe durata de vegetaţie a fiecărei culturi la

diferite probabilităţi de calcul (50...80%), pentru staţia meteorologică Titu

3. Stabilirea soluţiilor de reabilitare-modernizare a sistemului şi estimarea performanţelor

acestuia după implementarea soluţiilor;

4. Stabilirea ordinii de introducere a soluţiilor de reabilitare-modernizare în funcţie de

economia de apă, energie şi de protecţia factorilor de mediu;

5. Determinarea cerinţei minime de apă care justifică economic punerea în funcţiune a

sistemului, atât în condiţiile actuale cât şi după introducerea progresivă a soluţiilor de

reabilitare-modernizare.

Structurată pe nouă capitole, teza de doctorat tratează în principal problema fundamentală a

sistemelor de irigaţii: reducerea pierderilor de apă, a energiei la pomparea apei şi a protecţiei

mediului, soluţia radicală fiind reabilitarea şi modernizarea acestora.

5 Roelofsen Ben. PRRI- Analiza economică a sectorului de irigaţii, (2008).

22

În primul capitol se prezintă situaţia amenajărilor de irigaţii de pe glob şi din ţară,

neajunsurile sistemelor de irigaţii, obiectivele tezei.

Capitolul al doilea se referă la condiţiile naturale şi funcţionale ale sistemului: amplasamentul,

caracterizarea cadrului natural şi prezentarea lucrărilor din sistem.

Cel de al treilea capitol prezintă metodologia de calcul pentru determinarea parametrilor

tehnici şi economici ai unui sistem hidrotehnic de irigaţii.

Capitolul patru este consacrat prezentării particularităţilor climatice a zonei amenajate, prin

analiza datelor asupra dinamicii temperaturii atmosferice, precipitaţiilor, evapotranspiraţiei

potenţiale şi a deficitului climatic. Este prezentată tendinţa de evoluţie a deficitului climatic,folosind

extrapolarea datelor culese de la staţia meteorogică de influenţă asupra sistemului.

Capitolul al cincilea este destinat reactualizării necesarului net de apă pentru irigaţii la

probabilitatea de 50% şi 80%, folosind ca metodă de calcul metoda asigurării deficitului climatic.

În capitolul şase sunt analizate în diverse variante efectele lucrărilor de reabilitare-

modernizare asupra economiei de apă şi energiei pentru pomparea apei. Este prezentată stategia de

abordare în execuţia lucrărilor de reabilitare-modernizare.

În capitolul şapte se analizează gradul minim necesar funcţionării profitabile pentru două

stări ale sistemului: etapa actuală, fără lucrări de reabilitare-modernizare şi după execuţia lucrărilor

de reabilitare.

În capitolul opt, sunt prezentate concluziile generale desprinse din lucrare, evidenţiindu-se, pe

scurt, elementele cele mai importante.

În capitolul nouă, sunt prezentate contribuţiile personale aduse prin teză.

În final lucrarea mai cuprinde glosar de termeni, lista simbolurilor şi unităţilor de măsură şi

bibliografia consultată .

Aspectele teoretice din această teză de doctorat sunt justificate şi demonstrate de un număr de 49

tabele, 29 figuri şi 12 imagini foto.

Precizez că, aproape în întrgime, conţinutul prezentei lucrări se bazează pe investigaţii şi prelucrări,

înglobând întreaga paletă de aspecte, începând cu fundamentarea oportunităţii amenajării, modul de

realizare şi modul cum s-a comportat. Subliniez faptul că pentru actualul stadiu al amenajării,

prioritară este acţiunea de retehnologizare a acesteia, pentru a deveni funcţională, la parametrii pe cât

posibil mai apropiaţi de exigenţele tehnicii mondiale din domeniu.

23

CAPITOLUL 2.

CONDIŢIILE NATURALE ŞI FUNCŢIONALE ALE SISTEMULUI

HIDROTEHNIC DE IRIGAŢII TITU-OGREZENI

2.1. Date generale

Sistemul hidrotehnic Titu – Ogrezeni a avut ca scop inţial rezolvarea în complex a lucrărilor

de îmbunătăţiri funciare şi agropedoameliorative, pentru punerea în eficienţă maximă a teritoriului

din zonă prin îmbunătăţirea potenţialului productiv al solului şi folosirea raţională a forţei de muncă.

Capacităţile propuse şi realizate sunt :

Tabelul 2.1. Structura suprafaţelor amenajate în sistemul hidrotehnic Titu-Ogrezeni

- ha -

Nr.

crt.

Denumire

capacitate

Total suprafaţă

din care:

Judeţul Dâmboviţa Judeţul Giurgiu

propusă realizată Supr.

propusă

Supr.

realizată

Supr.

propusă

Supr.

realizată

1 irigaţii 42815 40647 24470 23546 18345 17101

2 desecări 36640 24459 21400 12675 15240 11784

3 drenaje 3328 353 3328 353 - -

Lucrările au fost realizate în perioada 1983 – 1990.

2.1.1. Amplasamentul sistemului hidrotehnic Titu-Ogrezeni

Sistemul hidrotehnic Titu-Ogrezeni (fig. 2.1) este amplasat în bazinul mijlociu al râului

Argeş, având următoarea delimitare:

- la vest : drumul dintre localităţile Broşteni-Petreşti;

- la sud-vest : râul Neajlov între localităţile Broşteni şi Bucşani;

- la sud : drumul Bucşani-Podişor, malul stâng al lacului Grădinari pe valea Ilfovăţ, intravilanul

Hobaia-Ogrezeni şi canalul ICAB pană la comuna Ciorogârla;

- la nord-est : râul Ciorogârla între comunele Ciorogârla şi Lunguleţu, apoi pe D.N. Bucureşti-Piteşti

şi calea ferată Bucureşti-Piteşti până la comuna Mogoşani.

24

25

Sistemul este situat în judeţele Dâmboviţa şi Giurgiu, fiind cuprins în afara perimetrelor

construibile ale localităţilor Petreşti, Vişina, Ulieşti, Corbii Mari, Mogoşani, Mătăsaru, Produleşti,

Costeşti Vale, Titu, Odobeşti, Lunguleţu, Brezoaiele, Potlogi, Poiana, din judeţul Dâmboviţa si ale

localităţilor Vânătorii Mici, Crevedia Mare, Bucşani, Ogrezeni, Găiseni, Floreşti, Stoeneşti, Ulmi,

Joiţa, Bolintin Deal, Bolintin Vale şi Ciorogârla, din judeţul Giurgiu.

2.2 . Caracterizarea cadrului natural

2.2.1. Studii geomorfologice şi topografice

Perimetrul studiat face parte din formaţiunea geomorfologică Câmpia Română-districtul

Câmpia Titului. Forma predominantă ca relief este cea de luncă formată de albiile majore ale râurilor

Argeş, Ciorogârla şi Sabar cu afluenţii săi, terasele şi câmpia ocupând o suprafaţă relativ mică.

Microrelieful din luncă este alcătuit din forme mai ridicate intercalate cu zone joase de privaluri şi

foste albii ale văilor interioare părăsite, care prezintă exces de umiditate permanentă.

2.2.2. Studii geotehnice şi hidrogeologice

Din punct de vedere geotehnic, suprafaţa studiată este caracterizată prin prezenţa generală a

straturilor de sedimente grosiere formate din nisipuri cu pietriş de râu şi bolovănişuri acoperite de

stratul sedimentar format din pământuri cu textură mai fină, formate din nisipuri argiloase, prafuri

nisipoase, argile prăfoase si argile a căror grosime variază intre 1,5m si 5m, ocupând peste 80% din

zonă şi situate în partea de sud a sistemului.

2.2.3. Studii hidrogeologice

Raionarea nivelului apei freatice, s-a făcut pentru intervalele de 0-1 m, 1-2 m, 2-5 m şi peste 5

m, în următoarele procente din suprafaţa sistemului:

0-1 m cca. 8%

1-2 m cca. 35%

2-5 m cca. 43%

peste 5 m cca. 14%

În partea de sud a sistemului, pe zona de terasă unde predomină solurile brun-roşcate, apar depresiuni

închise şi crovuri în care stagnează apa provenită din precipitaţii datorită permeabilităţii reduse a

straturilor de suprafaţă. Apa freatică în aceste zone se află sub 5 m.

Alimentarea pânzei freatice se face în principal din infiltraţiile precipitaţiilor căzute şi din viiturile

râurilor Dâmboviţa, Sabar şi Argeş, acolo unde albiile acestora interceptează straturile permeabile cu

material grosier din pietriş, nisip, bolovăniş. Direcţia scurgerii apei subterane este de la nord-est spre

26

sud-est, având pante cuprinse între 0,9-1,5‰ în perimetrul din stânga râului Argeş, de 1,5-3,0‰ în

perimetrul din dreapta Argeşului şi de 2,2-4,5‰ în perimetrul de la sud de pădurea Căscioarele.

2.2.4. Studii hidrografice

Reţeaua hidrografică din perimetrul Titu-Ogrezeni-Jugureni-Corbi Mari face parte din bazinul

hidrografic al râului Argeş. Principalele cursuri de apă din zonă sunt :

Râul Argeş traversează suprafaţa luată în studiu pe toată lungimea de la nord-vest la sud-est (cca 41

km). Este cursul de apă principal din zonă, care prin lucrările de regularizare a scurgerii şi

acumulările de apă din amonte asigură volumele de apă pentru irigarea suprafeţei amenajate. În

partea de nord-est a sistemului există o serie de pâraie torenţiale care au bazinele de recepţie situate

în zona colinară. Acestea sunt:

- Tinoasa

- Sabar

- Spălătura

- Şuţa

- Bai

Prin lucrările hidrotehnice de regularizare a scurgerilor care s-au executat, sau se vor executa

(derivaţiile de ape mari Găieşti, Miuleşti, Brezoaiele), majoritatea acestor pâraie torenţiale sunt

captate şi conduse direct în râul Argeş. Au rămas în continuare două pâraie care vor avea scurgerea în

regim natural şi anume : pârâul Spălătura cu debitul maxim de viitură la asigurarea de 5% –31 m³/s

şi pârâul Bai cu 32 m³/s.

2.2.5. Studii pedologice

În perimetrul sistemului Titu-Ogrezeni predomină două grupe mari de soluri :

a) soluri brun-roşcate – pe 29 % din suprafaţă. Aceste soluri sunt caracterizate printr-o

textură în general fină cu drenaj intern mai dificil. Reacţia este slab acidă, iar conţinutul în humus are

valori mijlocii.

b) soluri aluviale – ocupă cea mai mare parte a suprafeţei studiate 67 % din totalul

perimetrului. Au un drenaj natural bun, cu reacţie medie uşor acidă, cu conţinut mediu de humus.

c) restul suprafeţei (cca. 4 %) sunt soluri gleice de mlaştină, situate în zonele joase cu albii

părăsite şi depresiuni închise.

Din punct de vedere al pretabilităţii la irigaţii solurile se clasifică în 4 clase.

Introducerea irigaţiilor a impus executarea în prealabil a unei reţele eficiente de desecare şi drenaj,

care să menţină nivelul freatic coborât la 1,5–2 m, cât şi măsuri şi lucrări complexe

agropedoameliorative de corectare a însuşirilor hidrofizice ale solului. Caracteristicile fizice şi

hidrofizice sunt prezentate în tabelul 2.2.

27

Tabelul 2.2. Caracteristicile fizice şi hidrofizice ale solurilor

Nr.

crt.

Tip de sol Clase de pretabilitate Caracteristici fizice şi hidrofizice pe

adâncimea H= 0,5m

DA (t/m3) CC (% msu) CO (% msu)

1 Brun-

roşcat

I 1.42 24,3 10,2

2 Aluvial II 1,43 23,5 8,5

3 Brun-

roşcat

III 1,53 20 7

4 Brun-

roşcat

IV 1,39 27,5 13,5

2.2.6. Studii climatice

Caracterizarea climatică a suprafeţei sistemului pentru faza de proiectare s-a făcut pe baza

datelor obţinute de la staţiile meteorologice Titu şi Bucureşti-Filaret pe un şir de 45 de ani (1934–

1978). Pentru reactualizarea necesarului de apă au fost utilizate datele înregistrate la staţia

meteorologică Titu pe un şir de 43 de ani (1966-2008).

Clima este temperat continentală cu o temperatură medie multianuală de 10,3°C. Temperaturile

extreme variază între + 40,6°C şi - 27,5°C. Cantitatea de precipitaţii medii multianuale este de 503,53

mm cu mari variaţii de la un an la altul (314,8÷1028,6 mm/an).

2.3. Descrierea lucrărilor din sistemul Titu-Ogrezeni

Lucrările executate în sistemul hidrotehnic Titu – Ogrezeni, constau din :

- lucrări de priză;

- canale de aducţiune şi distribuţie;

- staţii de punere sub presiune;

- reţele de conducte îngropate;

- canale de desecare şi drenuri;

- lucrări de regularizare.

2.3.1. Lucrări de priză

Alimentarea cu apă a sistemului se realizează gravitaţional din râul Argeş, prin execuţia

barajului priză, amplasat în zona localităţii Zăvoiu Orbului, judeţul Dâmboviţa. Acumularea are un

volum util de 50 mil. m³, creată prin execuţia unui baraj din beton cu înălţimea de 18 m prevăzut cu 6

deschideri de 16 m echipate cu stavile segment acţionate electric (foto nr. 1).

28

Foto nr. 1. Barajul priză Zăvoiul Orbului

Priza asigură captarea unui debit maxim de 19,64 m³/s, din care se derivă 7,19 m³/s pe malul

drept şi 12,45 m³/s pe malul stâng prin canalele CA1 şi respectiv CA2. Captarea apei pentru irigaţii se

realizează prin patru deschideri echipate cu stavile plane 2,5 x 2,2 m, cu acţionare electrică (foto nr.

2).

Foto nr. 2. Priza pentru irigaţii a barajului Zăvoiul Orbului

Priza se continuă cu un canal de aducţiune pe o lungime de 50 m la capătul căruia printr-un

nod de 2 stăvilare se realizează distribuţia debitelor în cele două canale de aducţiune CA1 şi CA2

(foto nr. 3).

Corp baraj

Disipator energie

29

Foto nr. 3. Distrbuţia debitelor pe canalele de aducţiune CA1 şi CA2

Pentru spălarea aluviunilor ce se depun în dreptul captării s-au prevăzut două deschideri de spălare de

câte 5 m, echipate cu stavile plane de 5 x 4,5 m (foto nr. 4).

Foto nr. 4. Casetele pentru spălarea aluviunilor

2.3.2. Canale de aducţiune şi distribuţie

Reţeaua de canale de aducţiune şi distribuţie a apei de irigaţii din sistem, a fost executată

pentru a alimenta cu apă staţiile de punere sub presiune, având în acelaşi timp şi rolul de colectare a

reţelei de desecare în zonele pe care le traversează. Reţeaua canalelor de aducţiune şi distribuţie

pentru irigaţii, totalizează o lungime de 89,572 km fiind formată din :

Canalul de aducţiune CA1, alimentează suprafaţa amenajată pe malul drept al râului Argeş de

13930 ha, cu un debit total de 7,19 m³/s, din care direct 11157 ha, iar prin intermediul canalelor

distribuitoare, următoarele suprafeţe :

● canalul CD 3 = 1830 ha

● canalul CD 4 = 943 ha

CA2

CA1

30

Canalul de aducţiune CA1 traversează suprafaţa amenajată pe malul drept al râului Argeş pe o

lungime de 41,615 km (19,22 km în judeţul Dâmboviţa şi 22,39 km în judeţul Giurgiu). având o bună

parte traseul paralel cu autostrada Bucureşti–Piteşti, pe care o traversează la km 21+235, ocolind pe

la sud masivul de pădure Căscioarele pe care o tranzitează pe un tronson de 2925 m (km 36+825 –

km 39+750) cu o conductă îngropată din beton armat DN 1500 mm. Canalul este căptuşit pe o

lungime de 31,700 km, totalizând o suprafaţă de 231000 m², impermeabilizarea fiind realizată cu dale

mari din beton armat cu plasă STM; dalele au dimensiuni de 2,5 x 1,0 x 0,06 m, iar rostuirea s-a

executat cu mastic bituminos tip ASROBIT.

Canalul de aducţiune CA2, alimentează suprafaţa de 28885 ha, amplasată pe malul stâng al

râului Argeş, cu un debit de 12,45 m³/s, din care, prin derivarea în pârâul Sabar a unui debit de 4,22

m³/s, se irigă suprafaţa de 9684 ha, zona fiind situată de-a lungul Sabarului şi cea cuprinsă între Sabar

şi Argeş. Canalul are o lungime totală de 45,327 km, din care 30,670 km în judeţul Dâmboviţa şi

14,657 km în judeţul Giurgiu (foto nr. 5.).

Foto nr. 5. Canalul de aducţiune CA2 în tronsonul km 0+050

Canalul de aducţiune CA2 este căptuşit pe o lungime de 37,059 km cu dale mari prefabricate,

fiind executate următoarele tipuri de căptuşeli :

- dale mari prefabricate, 2,50 x 1,50 x 0,06, rostuite pe tronsoanele cu nivel freatic sub cota

fundului – 23,059 km;

- dale mari prefabricate şi nerostuite în zonele unde nivelul freatic este mai sus decât nivelul

normal al apei din canal – 14 km. Suprafaţa impermeabilizată este de 311500 m².

Canalele de aducţiune CD3 şi CD4 au lungimea de 1300 ml şi respectiv 1330 ml. Prin

intermediul acestor canale se alimentează staţiile de punere sub presiune SPP13, 13a, 13b şi SPP 14

transportând debite de 1,3 m³/s şi respectiv 0,75m³/s.

În tabelul 2.3 sunt prezentaţi parametrii reţelei de aducţiune şi transport din sistemul hidrotehnic Titu

– Ogrezeni iar în tabelul 2.4 tipurile de construcţii hidrotehnice din reţeaua de aducţiune şi

distribuţie.

31

Tabelul 2.3. Parametrii reţelei hidrotehnice de aducţiune şi distibuţie a apei în

sistemul hidrotehnic Titu-Ogrezeni

Canal aducţiune CA 1

Denumire

canal

Lungime

bief (m)

Tip căptuşeală Stare

canal

Observaţii asupra stării

actuale Supr. de infiltr.

(m2)

0 1 2 3 4 5

tr. 1 972

dale 50x50x6

nerostuite

dalat ▪ pereu degradat:

-rosturi depărtate şi afectate

de vegetaţie

- dale sparte sau alunecate de

pe taluz

▪ secţiunea colmatată şi

infestată de vegetaţie

9195

tr. 2 3111 dale 2,5x1x0,06

rostuite cu mastic

bituminos tip

ASROBIT



de vegetaţie


pe taluz

23332

tr. 3 7002 dale

2,5x1x0,06 rostuite

cu mastic

bituminos tip

ASROBIT

dalat bună 45637

tr. 4 8140 dale 2,5x1x0,06

rostuite cu mastic

bituminos tip

ASROBIT



de vegetaţie


pe taluz

50476

tr. 5 9550 dale 2,5x1x0,06

rostuite cu mastic

bituminos tip

ASROBIT

dalat bună

54800

tr. 6

8050

-

nedalat

▪ secţiune modificată:

- eroziuni ale taluzelor

-colmatări şi dezvoltarea

vegetaţiei acvatice

40250

tr. 7 2925 conductă tuburi

Bucov Dn=1400

mm

- secţiune colmatată 6435

tr. 8

1865 - nedalat ▪ secţiune modificată:




8393

32

Canal aducţiune CA 2

0 1 2 3 4 5

tr. 1 8052 dale 2,5x1x0,06

rostuite cu mastic

bituminos tip

ASROBIT



de vegetaţie

- dale sparte sau alunecate

de pe taluz

90897

tr. 2 2458 - nedalat ▪ secţiune

modificată:




29496

tr. 3 7236 dale 2,5x1x0,06

rostuite cu mastic

bituminos tip

ASROBIT



de vegetaţie


pe taluz

64521

tr. 4 1001 - nedalat ▪ secţiune modificată:




8508

tr. 5 2973 dale 2,5x1x0,06

rostuite cu mastic

bituminos tip

ASROBIT



de vegetaţie


pe taluz

25968





27851

tr. 7 14297 dale 2,5x1x0,06

rostuite cu mastic

bituminos tip

ASROBIT



de vegetaţie


pe taluz

102042





9446

tr. 9 4519 dale 2,5x1x0,06

rostuite cu mastic

bituminos tip

ASROBIT



de vegetaţie


pe taluz

20018

1. Total lungime canale de aducţiune şi distribuţie = 89572 ml din care :

- canale impermeabilizate = 68777 ml;

- canale necăptuşite = 20795 ml.

33

2. Suprafaţa totală de infiltraţie raportată la suprafaţa netă amenajată este de 15,19 m2/ ha din care:

- 12,14 m2/ha de canal căptuşit;

- 3,05 m2/ha de canal necăptuşit.

Tabelul 2.4. Tipurile de construcţii hidrotehnice pe canalele de aducţiune

Nr.

crt.

Denumire construcţii hidrotehnice

Praguri deversoare

cu goliri de fund şi

poduri din fâşii

Praguri deversoare cu

goliri de fund şi

pasarelă

Sifoane Podeţe

tubulare

Căderi Deversoare

laterale

Stăvilare Traversări

de conducte

1/CA1 8 5 3 13 11 4 - 6

2/CA2 7 11 5 20 20 5 1 9

În schema de mai jos şi în imaginile foto sunt prezentate câteva tipuri de construcţii hidrotehnice de

pe reţeaua de aducţiune:

Foto nr. 6. Podeţul tubular P2 cu 3 fire Foto nr. 7. Pragul deversor cu golirde

Dn 2000 mm pe CA2 fund şi pasarelă de acces PRG1/SPP15

34

Foto nr. 8. Pragul deversor cu golire de Foto nr. 9. Sifonul S3 pe CA2

fund şi pod din fâşii PRG 7/SPP 23

2.3.3. Staţii de punere sub presiune

Staţiile de punere sub presiune, realizează pomparea apei în reţeaua de conducte îngropate din

cadrul ploturilor de irigaţii. Sunt executate 51 staţii de punere sub presiune, din care 29 de staţii în

judeţul Dâmboviţa şi 22 staţii în judeţul Giurgiu (foto nr.11 şi 12)

Foto nr. 11. Staţia de punere sub presiune Foto nr. 12. Staţia de punere sub presiune SPP

27- OUAI APA RECE SPP 25-OUAI RĂSTOACA

Staţiile sunt cu cuvă umedă fără suprastructură, echipate cu pompe verticale de tip MA şi MV,

acţionate cu electromotoare cu puteri între 55 şi 2oo Kw, totalizând pe întreg sistemul o putere

instalată de 30450 Kw.

Staţiile sunt amplasate pe malurile canalelor de aducţiune CA1 şi CA2, şi pe pârâurile interioare,

realizându-se alimentarea cu apă prin 1, 2, 3 fire conducte din beton armat care fac legătura între

canal şi cuva staţiei. Refularea se face într-un colector îngropat sau suprateran, racordat la conductele

principale ale ploturilor de irigaţiii. Staţiile de pompare sunt prevăzute cu hidrofoare de 30 m³.

În tabelul 2.5 sunt prezentate caracteristicile staţiilor de punere sub presiune.

35

Tabelul 2.5. Caracteristicile tehnice ale staţiilor de punere sub presiune din sistemul

hidrotehnic Titu-Ogrezeni

Nr

crt

Denumire

staţie

Sursa de

alimentare

Nr. şi tip agregate

de pompare (buc)

Înălţimea de

pompare

(mca)

Puterea

instalată

(KW)

Debit

staţie

(l/s)

Suprafaţa

deservită

(ha)

Puterea

instalată

specifică

(kw/ha)

0 1 2 3 4 5 6 7 8

1 SPP 1+2 CA 1 6 MV 253 + 4 MA 200 60 1425 1188 1844 0,77

2 SPP 3 CA 1 5 MV 253 + 4 MA 200 60 1225 1018 1513 0,81

3 SPP 4 CA 1 2 MV 253 + 3 MA 200 58 550 475 664 0,83

4 SPP 5 CA 1 5 MV 253 + 3 MA 200 59 1030 924 1325 0,78

5 SPP 6 CA 1 2 MV 253 + 2 MA 200 58 335 374 403 0,83

6 SPP 7 CA 1 4 MV 253 + 2 MA 200 59 755 784 925 0,82

7 SPP 8 CA 1 3 MV 253 + 2 MA 200 60 604 635 633 0,95

8 SPP 9 CA 1 3 MV 253 + 2 MA 200 59 608 588 846 0,72

9 SPP 9a CA 1 2 MV 253 + 2 MA 250 55 308 224 350 0,88

10 SPP 10 CA 1 2 MV 253 + 3 MA 200 57 403 446 567 0,71

11 SPP 11 CA 1 3 MV 253 + 3 MA 200 59 513 573 800 0,64

12 SPP 12 CA 1 4 MV 253 + 2 MA 200 59 568 630 772 0,74

13 SPP 12a CA 1 2 MV 253 + 2 MA 200 58 348 370 390 0,89

14 SPP 13 CD 3 4 MV 253 + 3 MA 200 60 823 820 1038 0,79

15 SPP 13a CD 3 4 MA 200 58 238 220 282 0,84

16 SPP 13b CD 3 2 MV 253 + 3 MA 200 58 403 416 510 0,79

17 SPP 14 CD 4 3 MV 253 + 4 MA 200 63 718 694 943 0,76

18 SPP 15 CA 2 2 MV 253 + 2 MA 200 57 335 374 436 0,77

19 SPP 16b CA 2 4 MA 200 59 231 220 258 0,89

20 SPP 16a p.Tinoasa I 2 MV 253 + 2 MA 200 55 341 412 354 0,96

21 SPP 16c p.Tinoasa I 3 MV 253 + 2 MA 200 57 517 563 689 0,75

22 SAM VI CA 2 2 MA 200 57 110 118 157 0,70

23 SPP 17a CA 2 4 MA 200 57 231 264 356 0,65

24 SPP 18 CA 2 2 MV 253 + 2 MA 200 59 385 404 396 0,97

25 SPP 20 CA 2 4 MA 200 58 225 220 354 1,00

26 SAM IX CA 2 2 MA 200 57 110 108 109 0,76

27 SPP 23 CA 2 5 MV 253 + 3 MA 200 60 970 956 1279 0,76

28 SPP 24 CA 2 5 MV 253 + 3 MA 200 60 970 944 1282 0,76

29 SPP 26 CA 2 6 MV 253 + 3 MA 200 57 962 1116 1417 0,68

30 SPP 28 CA 2 7 MV 253 + 5 MA 200 62 1400 1372 1773 0,79

31 SPP 30 CA 2 6 MV 253 + 3 MA 200 57 1130 1149 1476 0,77

32 SPP 32 CA 2 3 MV 253 + 2 MA 200 58 445 582 689 0,65

33 SPP 33 CA 2 4 MV 253 + 3 MA 200 61 823 829 777 1,06

34 SPP 35 p. SABAR 3 MV 253 + 2 MA 200 61 590 307 715 0,83

35 SPP 36 CA 2 5 MV 253 + 4 MA 200 60 1038 1047 1047 0,99

36 SPP 38 CA 2 5 MV 253 + 3 MA 200 60 983 984 1080 0,91

37 SPP 40 CA 2 6 MV 253 + 4 MA 200 61 1196 1182 1592 0,75

38 SPP 41 CA 2 6 MV 253 + 2 MA 200 60 1088 1034 819 1,33

39 SPP 42 CA 2 4 MV 253 + 2 MA 200 57 550 672 802 0,67

40 SPP 19 p. SABAR 2 MV 253 + 3 MA 200 59 496 475 649 0,76

41 SPP 21 p. SABAR 4 MA 200 58 225 248 276 0,82

42 SPP 22 p. SABAR 3 MV 253 + 3 MA 200 64 650 636 807 0,81

43 SPP 25 p.SABAR 4 MV 253 + 3 MA 200 60 810 768 1058 0,77

44 SPP 27 p. Apa Rece 6 MV 253 + 4 MA 200 63 1275 1136 1436 0,89

45 SPP 29 p. SABAR 4 MV 253 + 2 MA 200 66,5 955 816 590 1,62

36

0 1 2 3 4 5 6 7 8

46 SPP 31 p. SABAR 4 MV 253 + 3 MA 200 64 823 783 1068 0,77

47 SPP 34 p. SABAR 2 MV 253 + 2 MA 200 59 440 452 616 0,71

48 SPP 37 p. SABAR 3 MV 253 +2 MA 200 62 550 581 575 0,96

49 SPP 39 p. SABAR 3 MV 253 + 3 MA 200 61 663 725 728 0,91

50 SPP 43 p. SABAR 3 MV 253 + 2 MA 200 57 568 532 784 0,72

51 SPP 17 p. Tinoasa II 2 MV 253 + 2 MA 200 58 385 410 398 0,97

Total 33424 32798 40647 0,82

infrastructura transferată către OUAI Răstoaca S = 1410 ha

infrastructura transferată către OUAI Apa Rece S = 1436 ha

2.3.4. Amenajările interioare de irigaţii

Amenajarea interioară cuprinde 52 ploturi de irigaţii, din care :

- 50 ploturi moderne, cu staţii de punere sub presiune centralizate şi reţea de conducte îngropate

dimensionată telescopat ;

- 2 ploturi cu staţii cu agregate monofilare.

Conform documentaţiei de proiectare la faza PE suprafaţa sistemului este organizată în ploturi, având

următoarele dimensiuni :

- 24 ploturi mici cu suprafaţa < 750 ha respectiv 11878 ha, reprezentând 29,2 %;

- 11 ploturi medii-mici cu suprafaţa cuprinsă între 750 ha şi 1000 ha, respectiv 9115 ha, reprezentând

22,4 %;

- 12 ploturi medii cu suprafaţa cuprinsă între 1000 ha şi 1500 ha, respectiv 14510 ha, reprezentând

35,7 %;

- 3 ploturi mari cu suprafaţa > 1500 ha, respectiv 4878 ha, reprezentând 12%;

- 2 ploturi monofilare cu suprafaţa de 266 ha reprezentând 0,7 %.

Schema tip a plotului în cazul schemei moderne este formată din 2 conducte principale, de o parte şi

alta a staţiei de punere sub presiune şi antene amplasate la distanţa de 800 m. Pe antene sunt

amplasaţi hidranţi din 72 în 72 m, cu diametrul de 100 mm. Metoda de udare utilizată este

aspersiunea. Elementele tehnice ale udării prin aspersiune sunt :

- instalaţie IIAM 100 cu mutare manuală echipată cu aspersor ASJ 1M;

- pluviometrie: 6 mm/oră;

- duză: 7 mm;

- presiune de lucru: 2,5 bari;

- debit aspersor: 0,725 l/s;

- schema de udare: 18 x 24m.

37

Ploturile monofilare sunt deservite de două agregate de pompare de tip MA 200.

În tabelul 2.6 sunt prezentate date tehnice referitoare la amenajarea interioară.

Tabelul 2.6. Date tehnice privind ploturile de irigaţii din sistemul hidrotehnic

Titu – Ogrezeni

Nr crt. Denumire plot Suptafaţa

plotului(ha)

Sursa de

alimentare

Tipul plotului

0 1 2 3 4

1 Plot 1 1004 CA 1 mediu – centralizat cu SPP

2 Plot 2 840 CA 1 mediu-mic – centralizat cu SPP

3 Plot 3 1513 CA 1 mare – centralizat cu SPP

4 Plot 4 664 CA 1 mic – centralizat cu SPP






10 Plot 9a 350 CA 1 mic – centralizat cu SPP





15 Plot 13 1038 CD 3 mediu – centralizat cu SPP

16 Plot 13a 282 CD 3 mic – centralizat cu SPP

17 Plot 13b 510 CD 3 mic – centralizat cu SPP

18 Plot 14 943 CD 4 mediu-mic – centralizat cu SPP


20 Plot 16b 258 CA 2 mic – centralizat cu SPP

21 Plot 16a 354 p. TINOASA I mic – centralizat cu SPP

22 Plot 16c 689 p. TINOASA I mic – centralizat cu SPP

23 Plot SAM VI 157 CA 2 monofilar cu SPP




27 Plot SAM IX 109 CA2 monofilar cu SPP

28 Plot 23 1279 CA2 mediu – centralizat cu SPP







35 Plot 34 616 p. SABAR mic – centralizat cu SPP


38

0 1 2 3 4








44 Plot 22 807 p. SABAR mediu-mic – centralizat cu SPP

45 Plot 25 1058 p. SABAR mediu – centralizat cu SPP

46 Plot 27 1436 p.APA RECE mediu – centralizat cu SPP


48 Plot 31 1068 p. SABAR mediu – centralizat cu SPP



51 Plot 43 784 p. SABAR mediu-mic – centralizat cu SPP

52 Plot 17 398 p. TINOASA II mic – centralizat cu SPP

TOTAL 40647

infrastructura transferată către OUAI Răstoaca S = 1410 ha

infrastructura transferată către OUAI Apa Rece S = 1436 ha

39

CAPITOLUL 3.

METODOLOGIA DE CALCUL PENTRU DETERMINAREA

PARAMETRILOR TEHNICI ŞI ECONOMICI AI UNUI SISTEM

HIDROTEHNIC PENTRU IRIGAŢII

3.1. Definirea noţiunii de randament şi de randament al folosirii apei într-un sistem de

irigaţii

Analizat prin teoria sistemelor tehnice, randamentul este raportul dintre valoarea unei mărimi

scalare care satisface o lege de conservare (energie, putere, masă etc.) cedată de un sistem tehnic sub

formă utilă (ieşire) şi valoarea aceleeaşi mărimi absorbite de acest sistem (intrare). De subliniat

faptul că, în orice sistem tehnic, mărimea scalară îşi reduce inevitabil valoarea de la intrare la ieşire,

fenomen ce se supune legilor fundamentale ale conservării masei şi energiei. Această diferenţă

constituie ,,pierderile” mărimii analizate într-un anumit sistem. Astfel, dacă valoarea mărimii scalare

este la ieşire (E), iar la intrare (I), în care E < I, rezultă că randamentul (η) se exprimă prin relaţia:

I

Eη <1 1.3

Dacă se analizează pe durata (t) a unei perioade de timp (ciclu de udare, lună, sezon) pe traseul

parcurs de apă de la priza sistemului până ce apa se acumulează în rezervorul activ de sol al

culturilor, se constată de-a lungul traseului hidraulic (priză-plantă), patru secţiuni caracteristice (fig.

3.1):

- secţiunea (1), prin care se realizează accesul apei în sistem;

- secţiunea (2), constituită din totalitatea secţiunilor prin care se realizează accesul apei în amenajările

interioare;

- secţiunea (3), constituită din totalitatea secţiunilor prin care se realizează alimentarea cu apă a

echipamentelor şi instalaţiilor de aplicare a udărilor;

- secţiunea (4), ce reprezintă suprafaţa cultivată prin care se realizează alimentarea rezervorului activ

de sol cu apa preluată din sursa sistemului. Aici, de fapt se produce procesul propriu-zis de irigare a

culturilor – proces ce constituie sarcina întregului sistem de irigaţii.

3.1.1. Sarcina utilă a sistemului de irigaţie (V r

0 )

Valoarea volumului de apă ce trece prin secţiunea (4) este o mărime dinamică în timp.

Aceasta poate avea valoare minimă aproape de zero (dacă beneficiarii de teren nu cer apă) şi ar

40

SURSA DE APĂ

SECŢIUNI

CARACTERISTICE

REŢEAUA

HIDROTEHNICĂ

AMENAJĂRILE INTERIOARE

FUNCŢIA Captare → transport → Captare apă din reţeaua hidrotehnică Irigarea culturilor prin

aplicarea udărilor

CIRCUITULUI distribuţie apă la (gravitaţional sau pompare) → - transferul apei din reţeaua

HIDRAULIC amenajările interioare transport apă la lucrările, amenajărilor interioare şi

echipamentele şi instalaţiile de înmagazinarea acesteia în

udare rezervorul activ de sol

LUCRĂRI, Lucrări priză, canale, Captare apă din reţeaua Lucrări provizorii

(canale,rigole, brazde),

INSTALAŢII ŞI racordare biefuri, noduri, hidrotehnică (gravitaţional sau echipamente şi instalaţii

pentru aplicarea

ECHIPAMENTE DE hidrotehnice, canale de pompare) pentru alimentarea udărilor prin :

TRANSPORT colectare şi evacuare, amenajărilor interioare de tip: • scurgere la suprafaţă:

HIDRAULIC staţii de pompare (de • clasic (canale, jgheaburi, ş.a); - canale provizorii, stavile mobile,

bază, repompare) • modern (SPP + conducte îngropate) sifoane, tuburi, etc.

- conducte mobile cu orificii.

• aspersiune :

- instalaţii de tip staţionar;

- instalaţii autodeplasabile

cu tambur şi futtun,

deplasare lineară,

mişcare pivotantă.

• metode localizate:

- picurare, microaspersiune;

- tuburi perforate, irigare

subterană.

DD

PIERDERI fenomene Infiltraţie (exfiltraţie), Sunt generate de cauze similare cu cele Sunt specifice metodelor

DE APĂ procese de udare.

evaporaţie, accidente, din reţeaua hidrotehnică, depinzând Pierderile au loc prin:

nesincronizarea esenţial de tipul amenajării interioare. • evaporaţia apei în

debitelor intrate cu atmosferă.

cele consummate în • scurgeri de pe suprafaţa

amenajările interioare udată (drenaj extern);

+ volume de umplere • percolarea apei infiltrate

a reţelei ( pierderi sub adâncimea stratului

tehnologice, etc.) radicular active (drenaj

intern).

volum în Vke ↓ V2 ↓ V1 ↓ timp

VOLUME

TRANZITATE →VT = Vr

0 +(Vke+V2+V1) → Vr

0 + (V2 + V1 ) → Vr

0 + ( V1)

ÎN TIMP

Fig. 3.1. Schema generală a circulaţiei apei într-un sistem hidrotehnic pentru irigaţii

- Hidranţi, stavile, grupuri

mobile de pompare -

echipamente şi instalaţii de

udare

Rezervorul activ de sol al

culturilor irigate Rw(t)

B

C

D

E

A Priză

sistem

Intrări în

amenajările

interioare (ploturi)

1 2 3 4

41

putea atinge limita maximă, dacă s-ar iriga toată suprafaţa netă a sistemului (S) cu norma de irigare

anuală corespunzătoare probabilităţii de 80%. De remarcat că limita maximă rămâne o valoare mai

mult teoretică decât practică, întrucât chiar în sistemele amplasate în zonele aride rareori se întâmplă

ca aceasta să fie atinsă şi asta, se explică printr-o serie de cauze mai mult sau mai puţin obiective

(socio-economice, tehnice, protecţie a mediului ş.a). Astfel, într-o perioadă de timp (T), se introduce

în rezervorul activ un volum de apă (V r

0 ) ce este considerat a fi consumat integral prin procesul de

evapotranspiraţie a culturilor – volum ce contribuie (împreună cu celelalte verigi tehnologice:

îngrăşare, tratamente fito-sanitare, calitatea seminţei, etc.) la obţinerea sporului de producţie agricolă

(biomasă). În funcţie de durata de timp (T), volumul net realizat (V r

0 ) poate avea diferite valori:

• pentru T = Tcu (durata ciclului de udare), în luna j (IV…IX):

i

Nr msV

1

0'

0 (m3/sistem şi ciclu) 1.2.3

• pentru una din lunile sezonului de vegetaţie (j):

i

Nr MsV

1

0'

0 (m3/sistem şi luna j) 2.2.3

• pentru întreg sezonul de vegetaţie dintr-un an agricol:

j

IX

IV

N

ir msV

1

0'

0 (m3/sistem şi sezon) 3.2.3

în care:

- suprafaţa ocupată de cultura (i) în sistem şi care a fost efectiv irigată (ha/sistem) ≤ s;

s – suprafaţa totală ocupată de cultura (i) în sistem (ha/sistem);

- norma netă de udare aplicată la cultura (i) în luna (j) (m3/ha.ciclu);

- norma netă lunară de irigare aplicată culturii (i) în luna (j) (m3/ha.luna j);

N – numărul culturilor ce ocupă suprafaţa totală a sistemului (S).

N

isS

1

sezonsistem

ha >

N

s

1

' 3.3

Rezultă de aici că, volumul net realizat (V r

0 ) – constituie sarcina utilă ce a fost realizată la

nivelul sistemului – sarcină a cărei mărime variază considerabil în funcţie de: durata de referinţă (T),

mărimea suprafeţelor (s,s’), numărul culturilor (N), normele efectiv aplicate (de udare, de irigare) în

diferite luni ale sezonului de vegetaţie(j). În accepţiunea noţiunii de randament al folosirii apei într-un

sistem de irigaţii, mărimea de ieşire (E) nu poate fi alta decât sarcina utilă (V r

0 ).

42

3.1.2. Sarcina brută a sistemului de irigaţie (VT)

Pe traseul parcurs de apă de la sursă până la plantă se înregistrează pierderi de apă distribuite

între secţiunile caracteristice.

Analizate în sensul transportului hidraulic se pot distinge următoarele volume ce se pierd în timpul

(T) de funcţionare a sistemului (fig. 3.2) :

SECŢIUNI

CARACTERISTICE

Reţeaua Reţeaua de transport apă Lucrări provizorii,echipamente

hidrotehnică în amenajarea interioară şi instalaţii de udare

VOLUME

PIERDUTE ÎN

ACEEAŞI PERIOADĂ

DE TIMP

VOLUME VT = Vr

0 + (Vke + V2 + V1) Vai = Vr

0 + (V2 + V1) Vbu = Vr

0 + (V1)

TRANZITATE

PRIN SECŢIUNILE

CARACTERISTICE Volumul total (VT) introdus Volumul intrat în amenajările Volumul brut intrat în

ÎN ACEEAŞI în sistem sau volumul la interioare echipamentele

PERIOADĂ DE TIMP priza sistemului şi instalaţiile de udare

RANDAMENTE

PARŢIALE =

Randament transport apă în Randament pentru aplicarea

reţeaua amenajării interioare udărilor

Randament transport apă Randamentul de folosire a apei în amenajările interioare

în reţeaua hidrotehnică

RANDAMENT

TOTAL

( GLOBAL)

Fig. 3.2. Elementele componente ale stabilirii randamentului de folosire a apei într-un sistem

hidrotehnic pentru irigaţii

B

C

D

E

- hidranţi, stavile, grupuri

mobile de pompare -

echipamente şi instalaţii de

udare

Rezervorul activ de sol al

culturilor irigate Rw(t)

A

Priză

sistem

Intrări în amenajările

interioare (ploturi)

1 2 3 4

Ve V2 V1

43

Vke – volumul de apă pierdut în întreaga reţea hidrotehnică prin infiltraţie (simbol k), evaporaţie şi

neconcordanţa dintre debitele introduse şi cele consumate în regim de exploatare (simbol e);

V2 – volumul de apă pierdut în amenajările interioare, adică pe reţeaua de transport a apei de la

intrarea în amenajarea interioară până la cea de alimentare a echipamentelor şi instalaţiilor de

udare. Volumul (V2) depinde de tipul de amenajare interioară ;

V1 – volumul de apă pierdut în câmp, cu aplicarea udărilor. Acest volum depinde strict de metoda de

udare, echipamentul şi instalaţiile cu care se aplică udările în câmp;

Astfel, sarcina brută a sistemului (VT) rezultă din legea continuităţii, adică:

120 VVVVV ker

T 4.3

în care: 12 VVVke - volumul total al apei pierdute în sistem de la priză la plantă, pe durata(T).

3.1.3. Randamentul folosirii apei în sistem

Aplicând noţiunea de randament I

Eη asupra volumelor de apă intrate (I) şi ieşite (E) pe un

tronson hidraulic aflat între două secţiuni caracteristice (1…4), se pot defini patru randamente

parţiale şi anume:

1. randamentul de aplicare a udărilo r(ηu) :

10

0

VV

Vη

r

r

u 5.3

2. randamentul de transport al apei în reţeaua amenajării interioare (ηr):

210

10

VVV

VVη

r

r

r 6.3

3. randamentul de folosire a apei în amenajarea interioară (ηai):

210

0

VVV

Vη

r

r

ai 7.3

4. randamentul de transport al apei în reţeaua hidrotehnică a sistemului (ηt):

T

r

tV

VVVη 210 8.3

În final, rezultă randamentul folosirii apei în sistem sau randamentul total (global):

120

00

VVVV

V

V

Vη

ker

r

T

r

s 9.3

Stabilirea relaţiilor de calcul între randamentul total (ηs) şi randamentele parţiale se face în mai multe

variante de analiză, în funcţie de durata de funcţionare (T), de tipurile de amenajare interioară şi unele

44

ipoteze de calcul referitoare la cunoaşterea parametrilor implicaţi în relaţiile elaborate. În mod

sistematizat relaţiile obţinute se prezintă în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. Relaţii de calcul a diferitelor tipuri de randamente în sistemele de irigaţii

Relaţia de definire a

randamentului

Tip de amenajare interioară

1) Modern (SPP + conducte

îngropate)

2) Clasic (reţele deschise: canale din

pământ, jgheaburi

rV0 , uη , rη , keV = valori

cunoscute şi considerate

constant pe durata (T)

rV0 , uη , 2V , keV = valori cunoscute şi

considerate constant pe durata (T)

1. randamentul de aplicare a

udărilor:

10

0

VV

Vη

r

r

u

11

01u

r

ηVV

11

01u

r

ηVV

2. randamentul de transport apă în

reţeaua amenajărilor interioare:

210

10

VVV

VVη

r

r

r

110

2ru

r

ηη

VV

ru

r

V

Vη

η

0

21

1

3. randamentul de folosire a apei

în amenajarea interioară:

210

0

VVV

Vη

r

r

ai

11

021ru

r

ηηVVV

ru

ai

V

V

η

η

0

21

1

ruai ηηη

ruai ηηη

4. randamentul de transport apă în

reţeaua hidrotehnică:

210

210

VVVV

VVVη

ker

r

t

air

ket

ηV

Vη

0

1

1

20

1

1

Vη

V

Vη

u

r

ket

5. randamentul total de

folosire a apei în sistem:

120

0

VVVV

Vη

ker

r

s

r

ke

ai

s

V

V

η

η

0

1

1

r

ke

ur

ke

ai

s

V

VV

ηV

V

η

η

0

2

0

1

1

1

1

trutais ηηηηηη

20

1

Vη

V

V

ηη

u

r

ke

ais

120 VVVVV ker

T

u

r

Tη

VV 0

trutais ηηηηηη

45

Pentru exprimarea debitelor specifice (q) corespunzătoare diverselor categorii de pierderi s-au utilizat

următoarele relaţii:

012 qqqqq keb 10.3

ss

ke ηη

qq 10 11.3

11

01uη

qq 12.3

ru

r

ηη

ηqq

102 13.3

1

0

1 ruke

t ηηq

qη 14.3

1

0

1

q

q

ηηη ke

rus 15.3

unde:

bq - debitul specific la priza sistemului (l/s.ha);

TS

Vq b

b4,86

16.3

0q - debitul net specific de irigare al culturilor (l/s.ha):

T

mq

4,86

00 17.3

S – suprafaţa net irigabilă (ha);

0m – norma netă de irigare (m3/ha) în perioada T (zile);

keq – debitul specific pierdut în reţeaua hidrotehnică de aducţiune şi distribuţie (l/s.ha);

1q – debitul specific pierdut la aplicarea udărilor (l/s.ha);

2q – debitul specific pierdut în reţeaua amenajării interioare (l/s.ha).

46

3.1.3.1. Consideraţii asupra valorilor randamentelor parţiale şi a pierderilor de apă prin

infiltraţii din canale

Randamentul de aplicare a udărilor în câmp (ηu), variază într-un domeniu foarte larg, în funcţie de :

metoda de udare, parametrii reali ai tehnicii de udare (debite, intensităţi, durate, etc), instalaţiile de

aplicare a udărilor, priceperea, abilitatea şi disponibilitatea forţei de muncă implicată în aplicarea

udărilor, ş.a.

Randamentul de transport al apei în amenajarea interioară (ηr), variază cu tipul de amenajare:

- pentru amenajările moderne (SPP + conducte îngropate), randamentul (ηr) este în general de 90-

98% în funcţie de calitatea execuţiei şi a întreţinerii reţelei de conducte îngropate. Numai

măsurătorile directe asupra randamentului (ηr) pot evidenţia corect valorile reale ale acestuia; fără

măsurători operaţia este de evaluare, ceea ce implică acceptarea unor erori;

- pentru amenajările interioare de tip clasic se impune măsurarea cât mai corectă a volumului (V2). În

cazul canalelor neimpermeabilizate în terenuri cu permeabilitate medie, randamentul (ηr) poate să

scadă sub 50%.

Randamentul de transport al apei în reţeaua hidrotehnică a sistemului (ηt) este influenţat de

volumul de apă pierdut prin infiltraţii şi exploatare (Vke). În acest sens, măsurătorile directe sunt de

neînlocuit. Numai în lipsa măsurătorilor se poate apela la anumite relaţii de calcul ce au caracter

estimativ.

Evaluarea pierderilor de apă prin infiltraţii din canale

Reducerea pierderilor de apă de irigaţii a constituit o preocupare continuă a specialiştilor, indiferent

de stadiul de dezvoltare a tehnicii şi de mărimea sistemelor de irigaţii. Aceasta este dictată, pe de o

parte de efectele negative ale infiltraţiilor (procese de înmlăştinire, salinizare, tasări, consumuri

suplimentare de apă şi energie, etc.), iar pe de altă parte de noile condiţii de realizare şi exploatare a

sistemelor de irigaţii (automatizarea, reducerea consumurilor de apă şi energie).

Trecând peste modelele teoretice de calcul a pierderilor de apă prin infiltraţii din canale se expune cel

mai simplu mod de evaluare a volumului (Vke), în ipoteza cunoaşterii pierderilor specifice (pk):

Vke [m3/T] = pk (l/m

2 . zi). Sk (m

2). T (zile)

Vke = T . r

x

kk Sp

1

. 18.3

în care:

Vke – volumul pierdut prin infiltraţie în reţeaua hidrotehnică a sistemului [m3/T (zile)];

(pk)r – pierderea specifică prin infiltraţie [ suprafaţă de infiltraţie] pe bieful (r);

(Sk)r – suprafaţa totală de infiltraţie a apei [m2/bieful (r)];

47

x – numărul total al biefurilor din care este constituită reţeaua hidrotehnică a sistemului

analizat;

T – durata de analiză [zile].

Pierderile de apă prin infiltraţie urmează alura cunoscută a vitezei de infiltraţie: la început se

înregistrează pierderi foarte mari iar apoi fenomenul se stabilizează într-o anumită perioadă de timp

(de la câteva zile pânǎ la una – douǎ sǎptǎmâni)

În tabelul 3.2 se prezintă mărimea pierderilor de apă prin infiltraţie stabilizate din canalele

necăptuşite, în diferite situaţii de textură şi adâncime a apei subterane, respectiv pierderile de apă prin

exfiltraţie în funcţie de natura căptuşelii, pentru canalele căptuşite.

Tabelul 3.2. Pierderile specifice (pk) după stabilizarea procesului de infiltraţie

Tip de impermeabilizare pk (l/m2. zi)

1. Canale din pămnt necăptuşite (după FAO 1988)

- pământuri nisipoase cu pietriş

>670

- pământuri nisipoase >500

- roci vulcanice cu nisipuri >300

- lut nisipos 200

- argilă sau lut argilos > 100

2. Canale căptuşite (dupa ICITID, 1986)

2.1. dale mici de beton (50x50x5 cm)

- rostuite cu mortar de ciment

300

- rostuite cu chituri de etanşare >7 0

2.2. dale mari din beton (300 x 100 x 6 cm)


200


2.3. cu beton simplu turnat cu maşini (Racho)


100


2.4. căptuşeli din folii de PVC cu grosimea de 0,5 -0,8

mm, lestate:

- cu dale mici

>3 5

- cu dale mari >3 5

48

3.2. Definirea gradului de utilizare a sistemului de irigaţii şi influenţa asupra

randamentului de folosire a apei

La stabilirea gradului de utilizare a unui sistem se definesc următorii parametrii:

● S = suprafaţa maximă ce poate fi cultivată şi irigată (ha);

● C1, C2,...CI,...CN = culturile agricole ce se folosesc în sistem;

● i = denumirea culturii(i) din totalul celor (N) culturi cuprinse pe suprafaţa (S);

● si = mărimea suprafeţei (ha) acoperită de cultura (i);

● (Mi)j = norma de irigare netă (m3/ha) a culturii (i), în luna(j).

Pe durata întregului sezon de irigaţii (aprilie-septembrie) sistemul de irigaţii trebuie să asigure

înmagazinarea în stratul radicular activ al culturii (i), a unui volum net de apă egal cu:

IX

IVj

jiiiMsV0 (m

3/an/cultura i) 19.3

sau, pentru toate culturile din sistem, trebuie administrat volumul net:

IX

IVj

ji

N

i

i MsV

1

0 (m3/an/sistem) 20.3

În acest mod, norma de irigare anuală de valoare medie ponderată cu structura planului de

cultură(M0), devine:

N

i

iMs

SS

VM

1

00

0

1 (m

3/ha. an) 21.3

în care:

Ix

IVj

jiiMM 0 (m

3/ha . an .cultura)

Astfel, mărimea (M0) poate fi considerată ca un element de calcul al parametrului de sarcină al

sistemului pentru asigurarea sporului de producţie agricolă prin intervenţia irigaţiei. În ipoteza că

structura culturilor rămâne stabilă pe durata de serviciu a sistemului construit, parametrul(M0) este o

mărime variabilă din cel puţin două cauze:

● variaţia continuă a condiţiilor climatice (diurnă, lunară, anuală) ce influenţează intensitatea

procesului de evapotranspiraţie;

● cerinţa reală de apă a beneficiarilor de teren din sistem, care oscilează cu conjuctura socio-

economică a zonei. Astfel, cerinţa de apă este redusă în prezent, datorită condiţiilor fărămiţării

suprafeţelor agricole ca formă de proprietate. Mai exact, relaţia furnizor de apă-consumator, a devenit

imposibil de controlat.

Ţinând cont de cele expuse, se pune problema de a stabili o valoare de referinţă a parametrului de

sarcină a sistemului de irigaţii. Această valoare nu poate fi decât norma medie ponderată anuală

49

corespunzătoare probabilităţii de calcul egală cu 50%, ce se apropie de media multianuală a sarcinii

sistemului (M050%

). Deşi această valoare a fost stabilită în faza de proiectare a sistemului de irigaţii,

se impune reactualizarea acestei mărimi ţinând seama de schimbările climatice, a structurii

culturilor agricole, a numeroase cercetări efectuate, etc.

Din experienţa ţărilor cu tradiţie în irigaţii, numai în situaţii critice de secetă s-a irigat întreaga

suprafaţă a sistemului,în rest, suprafaţa real irigată (S′) a fost mult mai mică decât (S).

În urma celor stabilite, revenind la relaţia (3.20) se poate accepta:

N

iMsMSV

1

%500

%500

%500

1.21.3

Astfel, sarcina de referinţă a sistemului se poate exprima prin una din cele două mărimi stabile: M050%

sau V050%

.

În condiţii practice, sistemul de irigaţii realizează anual un volum net ( care este de regulă mai

mic decât (V050%

) sau, în perioada de secetă, poate fi egal sau poate depăşi sarcina proprie de

referinţă.

Se defineşte astfel gradul de utilizare al sistemului (G) ca fiind măsura în care acesta, în timp

real, satisface sau depăşeşte sarcina proprie de referinţă, adică:

%50

0

0

V

VG

r

22.3

sau: is

ii

i

N

i

P

i

GGM

M

S

S

Ms

Ms

G i

0

'0

1

%500

1

'0

'

1.22.3

în care:

P- numărul culturilor ce au fost irigate şi care poate fi egal sau mai mic decât N (P ≤ N);

s′ - suprafaţa culturii (i) ce a fost efectiv irigată, ce poate fi egală sau diferită de (s);

'0i

M – norma netă de irigaţie anuală, aplicată pentru cultura (i);

rV0 - volumul net de apă distribuit în rezervorul activ de sol al culturilor agricole din sistem;

%500

%500 MSV 23.3

Plecând de la relaţia (3.22) de definire a gradului de funcţionare (G) ca raport al volumelor

nete, se constată că acesta este egal cu produsul a două grade parţiale şi anume:

-j

is

S

SG

j defineşte gradul de folosire la irigare a suprafeţei totale ocupate de cultura j, unde

≤ ;

50

-j

iM

MG i

j

0

0 defineşte gradul de irigare a suprafeţei efectiv irigate,

în care: jjMM

i 00

Trecând la generalizarea conceptului pentru o suprafaţă totală N

jSS

1

0 ocupată cu (N) culturi, se

obţine:

N

j

N

ji

N

j

N

j

MS

MS

v

v

G

ii

1

0

1

0

1

0

1

0

24.3

Calculând valorile medii ponderate ale normelor nete de irigaţii cu suprafaţa culturilor, se determină

gradul de irigare ( :

N

ji

N

j

N

j

N

ji

N

j

N

j

ji

N

ji

i

S

S

MS

MS

S

MS

S

MS

M

MG

i

i

i

1

1

1

0

1

0

1

1

0

1

0

0

0 1.24.3

Întrucât gradul de folosire la irigaţii a suprafeţei totale se exprimă prin:

0

1

1

1

S

S

S

S

G

N

ji

N

j

N

j

s 2.24.3

rezultă, prin înlocuirea relaţiilor (3.24.1) şi (3.24.2) în (3.22.1) că :

is GGG 25.3

Cu alte cuvinte, gradul de funcţionare (G) a unei suprafeţe amenajată pentru irigaţii ( ocupată de

(N) culturi, depinde nu numai de mărimea suprafeţei efectiv irigate( ) dar şi de gradul de irigare al

acesteia ( .

În aplicarea acestui concept sunt de notat valorile maxime ale celor trei grade:

a) , întrucât N

jiS

1

≤ 0S ;

b) %50

0

%800max

M

MGi poate atinge valori > 1, atunci când intensitatea secetei impune ca norma de

irigaţie să depăşească valoarea cu probabilitatea de 50%. Valorile cu probabilitatea de 50% reprezintă

cea mai mare stabilitate în timp, deoarece acestea se suprapun cu valorile medii multianuale.

51

Întrucât sistemele au fost dimensionate să facă faţă cerinţei de apă pentru irigaţii până la

probabilitatea de 80%, rezultă că valoarea maximă poate fi atinsă în domeniul (1,20.........1,4), funcţie

de zona pedoclimatică şi structura culturilor:

%500

%800max

M

MGi ≤ 1,20........1,40

c) G = Gs Gi poate atinge valoarea maximă atunci când Gs = 1 iar , Gi =G max

i adică:

G = G max

i

d) G = 0 → sistemul nu este pus în funcţiune pe durata unui an agricol.

La nivelul oricărei suprafeţe amenajate, gradul de utilizare (G) influenţează considerabil

randamentele de transport a apei în reţeaua amenajării interioare, în reţeaua hidrotehnică şi în final

randamentul sistemului, în sensul că acestea se reduc odată cu scăderea gradului de utilizare.

Pe lângă alţi parametrii, randamentul sistemului este influenţat şi de către gradul real de utilizare a

sistemului (G) ce se exprimă în funcţie de volumul apei contractat cu beneficiarii de teren.

Pentru a pune în evidenţă acest parametru foarte util în regimul de exploatare se pleacă de la

ecuaţia generală a randamentului sistemului (I. Nicolaescu, 1987):

r

ke

rur

ke

ai

s

V

V

ηηV

V

η

η

00

1

1

1

1 26.3

în care:

uη şi rη – se calculează ca valori medii ponderate cu suprafeţele amenajărilor interioare şi pot fi

considerate ca valori stabile pe durata de calcul (T);

keV – volumul de apă pierdut prin infiltraţie şi volumul de apă al pierderilor tehnologice pe

durata de exploatare a reţelei hidrotehnice din care se alimentează amenajările interioare. Acest

parametru poate fi considerat constant pe durata de timp analizat (T) pentru o perioadă de funcţionare

continuă de peste 15 zile;

De regulă, analiza randamentului (ηs) poate fi efectuată pentru (T) egal cu o lună sau pe întreg

sezonul de funcţionare al sistemului.

Dacă volumul de apă pierdut într-o lună este (vke) şi se acceptă ipoteza că acesta rămâne

constant pe întreaga durată de funcţionare a sistemului, variaţia randamentului sistemului (ηs) devine:

SMG

Tv

ηη

ηke

ru

s

%500

1

1 27.3

în care:

kev - volumul lunar de apă pierdut în reţeaua hidrotehnică de aducţiune-distribuţie (m3/lună şi

sistem);

52

T – durata de funcţionare a sistemului (luni);

%500M - norma de irigare anuală medie ponderată cu probabilitatea de 50% (m

3/ha şi an);

S – suprafaţa maximă ce poate fi cultivată şi irigată în sistem (ha).

Este de notat importanţa parametrului (vke) asupra valorii randamentului (ηs):

în ipoteza teoretică kev = 0, randamentul sistemului rus ηηη şi nu mai depinde de ceilalţi parametrii.

De aici se subliniază importanţa indubitabilă a lucrărilor de modernizare a reţelei hidrotehnice din

sistem: impermeabilizare, înlocuirea canalelor cu conducte, automatizarea şi dispecerizarea

funcţionării reţelei hidrotehnice.

3.3. Energia electrică necesară pompării apei în sistem. Randamentul de utilizare a

energiei de către o staţie de pompare

Indiferent de rolul funcţional al staţiei de pompare(de alimentare în reţeaua de aducţiune: SPA,

SRP, sau de punere sub presiune SPP), puterea electrică necesară pompării unui volum de apă, într-o

anumită perioadă de funcţionare(T) sau intr-o anumită lună, se exprimă cu relaţia:

T

SM

tη

e

η

HQP

fH

s

p

031081,9 28.3

sau:

Sqtη

eP

fH

s0

3104,86 29.3

în care:

Hη

SqQ 0 30.3

T

Mq

4,86

00 31.3

p

sη

He 725,2 32.3

în care:

P – puterea electrică consumată de staţie (kw);

Q – debitul vehiculat de staţie (l/s);

H – înălţimea totală de pompare (m);

pη – randamentul de funcţionare al staţiei, ca raport între puterea hidraulică dezvoltată şi

puterea electrică consumată;

53

ft – durata zilnică de funcţionare a staţiei (ore/zi);

S – suprafaţa de serviciu a staţiei (ha);

0M – norma netă de irigare lunară la asigurarea de 50% (m3/ha∙lună);

T – durata lunii de calcul (zile/lună);

0q – debitul specific hidromodul (l/s∙ha);

Hη – randamentul de folosire a apei pe suprafaţa de serviciu, corespunzător gradului de utilizare

G=1;

se – consumul specific de energie al staţiei pentru a pompa un volum de 1000 m3 apă sub

sarcina (H) cu randamentul ( pη ) (kwh/1000m3)

Este evident că orice staţie de pompare cu o anumită suprafaţă de serviciu, constituie o

anumită unitate funcţională distinctă şi care, se caracterizează prin parametrii reali actuali sau prin

parametrii potenţiali. De menţionat că aceste valori pot suporta modificări în timp, determinate de

nivelul tehnologic şi economic specific anumitor etape, imprimând procesului de modernizare un

caracter de cvasipermanenţă.

Astfel acceptând că (S şi tf) reprezintă parametrii stabili ai unei staţii de pompare, există o putere

hidraulică utilă de valoare minimă (Po) care ar fi atinsă prin lucrări succesive de modernizare:

ft

HSqP24

1081,9 03

0 33.3

sau:

f

st

eSqP1

104,86 03

0 34.3

în care:

Hes 725,2 (kwh/1000 m3 sub sarcina H

*).

În acest context, definind că randamentul actual de utilizare a energiei (ηe) de către o staţie, reprezintă

raportul dintre puterea hidraulică utilă (Po) şi puterea electrică actuală (P), se obţine:

hpHE ηηηP

Pη 0 35.3

Această relaţie arată că o staţie de pompare utilizează energia electică cu un randament (ηE) care este

în funcţie, atât de randamentele proprii ale staţiei (ηP şi ηh), dar şi de randamentul cu care se foloseşte

apa (ηH) pe suprafaţa de serviciu a acesteia.

54

3.4. Gradul minim de funcţionare profitabilă ( Gp )

La un grad redus de utilizare sistemul de irigaţii nu aduce profit iar subvenţiile acordate nu se

justifică. Se pune astfel problema, ca la un grad redus de folosinţă (adică la o cerinţă redusă de apă în

sistem), acesta să nu fie pus în funcţiune, întrucât nu generează profit.

Pentru punerea în evidenţă a acestui prag minim economic s-a introdus noţiunea de grad de utilizare

profitabilă sau eficientă a funcţionării sistemului (Gp), prin care se înţelege valoarea minimă reală a

cerinţei de apă a beneficiarilor din sistem de la care, efectul aplicării irigaţiei începe să creeze profit

prin creşterea producţiei agricole, adică:

CH

B>1 36.3

în care:

B – reprezintă venitul brut anual obţinut prin vânzarea producţiei suplimentare datorate irigării

culturilor, considerat la poarta fermei sau producătorului, (€/ha);

CH – reprezintă suma tuturor cheltuielilor aferente obţinerii producţiei suplimentare (€/ha).

Determinarea gradului de utilizare eficientă trebuie efectuată în ipoteza subvenţiilor nule necesare

exploatării unui sistem de irigaţii ce se află într-o anumită stare, caracterizată prin valoarea

performanţelor funcţionale: ηs, ηai, ηp, vke, es, S, M050%

, T, structura culturilor, ş. a. Eficienţa

economică a sistemului este în funcţie de:

● sporul de producţie (ΔP) asigurat prin aplicarea normei nete de irigare anuală (M0) a fiecărei

culturi şi pentru întregul plan de culturi irigate;

● totalitatea cheltuielilor efectuate în scopul obţinerii sporului de producţie pentru fiecare

cultură (CH) cuprinsă în structura planului de culturi irigate a sistemului.

Prin valorificarea sporului de producţie agricolă se obţine venitul brut (B) iar prin

scăderea cheltuielilor totale (CH) din acesta, se obţine profitul net. În componenţa cheltuielilor

totale, trebuie să se includă şi cheltuielile induse de funcţionarea sistemului pentru aducerea

apei din sursă şi înmagazinarea acesteia în sistemul radicular activ al culturilor ce se irigă.

Aceste cheltuieli sunt specifice sistemului de irigaţie şi depind de:

● parametrii reali de funcţionare ai acestuia;

● durata de funcţionare anuală;

● gradul de utilizare al acestuia, care influenţează randamentul de folosire a apei şi al energiei

de pompare.

Introducând noţiunea de grad profitabil de utilizare a sistemului (Gp) se crează relaţiile:

B = ΔP ∙ Cv sau B = Gp ∙ α ∙ M0β

∙ Cv (3.37)

55

CH = Ca + (Cf+Cau) + CE (3.38)

Ci = Cf + Cau , cheltuieli aferente irigării, cu excepţia celor de pompare a apei (CE)(3.39)

ΔP – producţia suplimentară obţinută la irigarea unei culturi ca valoare medie multianuală,

corespunzătoare aplicării normei de irigaţii M050%

(kg/ha);

Cv – preţul de valorificare a producţiei agricole (€/kg);

Ca – suma cheltuielilor agricole aferente sporului de producţie obţinut în regim irigat pentru o

cultură: cantitate de sămânţă, îngrăşăminte, recoltat, transport, ş. a. (€/ha);

Cau – cheltuielile anuale efectuate cu aplicarea udărilor pe durata sezonului de irigaţii (€/ha);

Cf – cheltuielile anuale de întreţinere- reparaţii şi exploatare ale sistemului (€/ha);

Ci =Cf+Cau – au fost considerate cheltuieli constante la nivelul sistemului (€/ha);

CE – cheltuieli ce exprimă consumul de energie electrică folosit la pomparea apei de la sursă la

cultura agricolă, ce asigură aplicarea normei nete de irigaţie a culturii M050%

(€/ha);

Se demonstrează că valoarea de stabilire a cheltuielilor (CE) este:

1

%500

3%500

1

10

MSG

Tv

η

MGpeCE

p

ke

ai

pes sau S

Tv

η

GMpeCE ke

ai

pes

%500

310 40.3

în care: es – consumul specific de energie necesar pompării apei în sistem (kwh/1000 m3 apă

pompată);

pe – costul energiei electrice (€/kwh).

Revenind la relaţia (3.36) şi înlocuind expresiile (3.37), (3.38), (3.39) şi (3.40) se obţine forma finală

a relaţiei ce exprimă gradul minim profitabil al sistemului:

13

00

13

10

10

rues

β

v

keesia

p

ηηMpeMCα

STvpeCCG 41.3

în care: pG – gradul minim de funcţionare profitabilă a sistemului de irigaţii;

0M – norma netă de irigare anuală a unei culturi la asigurarea de 50% [m3/ha];

α, β – sunt parametrii funcţiei ce exprimă sporul de producţie al unei culturi (ΔP) cu norma

netă de irigaţie anuală (M0), adică: βMαPΔ 0 .

Din exprimarea gradului minim (Gp) în conformitate cu relaţia (3.41) rezultă:

- un sistem este mai eficient cu cât gradul minim (Gp) este mai mic;

- pentru un sistem la care gradul real de utilizare (G) este mai mic decât gradul minim de

utilizare profitabilă (Gp) nu există o justificare tehnico-economică pentru a pune în funcţiune acest

sistem.

56

- gradul real de utilizare poate fi evaluat în fiecare an în baza structurii planului de culturi

agricole şi a contractelor perfectate între sistem şi beneficiarii de teren. În situaţia în care G < pG ,

sistemul nu trebuie pus în funcţiune, chiar dacă există subvenţii de la stat, întrucât aduce pagube,

prin faptul că beneficiile create prin irigaţii nu acoperă cheltuielile;

- pentru ca parametrul (Gp) să se reducă trebuie ca expresia numărătorului să fie minimă iar a

numitorului maximă, adică:

1310 STvpeCC keesia → minim

13

00 10 rues

β

v ηηMpeMCα → maxim

Pentru atingerea acestui deziderat sunt necesare trei categorii de intervenţii:

● cele de ordin agricol, presupun reducerea cheltuielilor suplimentare (Ca) şi creşterea

suprafeţei cu culturi rentabile (cu spor maxim de producţie în regim irigat şi preţ mare de

valorificare);

● cele de ordin hidroameliorativ: prin lucrări de reabilitare-modernizare care să conducă la

creşterea randamentului de folosire a apei (ηt, ηr, ηu)max şi a randamentului de pompare care să

diminueze consumul specific (es)min;

● cele de restucturare instituţională: înfiinţarea organizaţiilor utilizatorilor de apă şi a unor

exploataţii agricole viabile (cu suprafaţă modulată cu a instalaţiilor moderne de irigare începând

cu minimum 25 ha), pentru a spori solicitarea sistemului de irigaţie.

57

CAPITOLUL 4.

STUDIUL EVOLUŢIEI CLIMATICE A ZONEI SISTEMULUI

HIDROTEHNIC DE IRIGAŢII TITU-OGREZENI PRIN ANALIZA

DEFICITULUI CLIMATIC

Clima

Organizaţia Mondială a Meteorologiei oferea, în 1984, următoarea definiţie: “Clima

reprezintă sinteza condiţiilor de vreme dintr-o anumită zonă, pe baza şirurilor lungi de observaţie

(minimum 30 de ani de referinţă) ale variabilelor atmosferice”. Cel mai bine poate fi înţeleasă ca

media schimbărilor de temperatură anuale combinată cu media precipitaţiilor dintr-o anumită zonă

geografică. Datele climatice din ultimul secol evidenţiază o încălzire progresivă a atmosferei şi o

reducere semnificativă a cantităţilor de precipitaţii, elemente considerate limitative pentru dezvoltarea

şi productivitatea culturilor agricole, precum şi utilizarea resurselor de apă. Astăzi, schimbările

climatice produse la nivel global, asociate cu amplificarea poluării, defrişările sau cu schimbările de

peisaj, au determinat o amplificare a procesului de uscăciune. Ca urmare unele zone cu risc ridicat la

secetă tind să fie afectate de aridizare şi chiar de deşertificare (dispariţia covorului vegetal şi

degradarea solului).

4.1. Evoluţia climatică la nivelul ţării şi scenarii privind schimbările climatice viitoare

Analiza variaţiei multianuale a precipitaţiilor anuale pe teritoriul României indică apariţia

după anul 1980 a unei serii de ani secetoşi, datorată diminuării cantităţilor de precipitaţii, coroborată

cu tendinţa de creştere a temperaturii medii anuale, în special în Câmpia Română6. În România, la

nivelul secolului XX, temperatura medie anuală pe ţară a crescut cu 0,30C în aproape întreg

teritoriul, din punct de vedere sezonier constatându-se încălziri semnificative îndeosebi în anotimpul

de iarnă şi de vară. Diminuarea volumului de precipitaţii din ultimii ani a condus la scăderea

exagerată a debitelor pe majoritatea râurilor ţării şi, în special, în sudul şi sud-estul României, în

contextul unei acţiuni conjugate a unui complex de factori, şi anume:

▪ scăderea cantităţilor anuale de precipitaţii dupa anul 1980;

▪ creşterea temperaturii medii anuale a aerului, care a determinat intensificarea evaporaţiei şi

evapotranspiraţiei.

Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, ţinându-se

seama de condiţiile regionale: creşterea temperaturii va fi mai pronunţată în timpul verii, în timp ce în

6 *** Clima României, 2008, Editura Academiei Române, Bucureşti.

58

nord-vestul Europei creşterea cea mai pronunţată se aşteaptă în timpul iernii.

După estimările prezentate în AR3 şi AR4 al IPCC7, în România se aşteaptă o creştere a temperaturii

medii anuale faţă de perioada 1980-1990 similare întregii Europe, existând diferenţe mici între

rezultatele modelelor în ceea ce priveşte primele decenii ale secolului XXI şi mai mari în ceea ce

priveşte sfârşitul secolului:

▪ între 0,50C şi 1,5

0C pentru perioada 2020-2029;

▪ între 2,00C şi 5,0

0C pentru perioada 2090-2099, în funcţie de scenariu (de exemplu, între 2,0

0C şi

2,50C în cazul scenariului care prevede cea mai scăzută creştere a temperaturii medii globale şi între

4,00C şi 5,0

0C în cazul scenariului cu cea mai pronunţată creştere a temperaturii).

Din punct de vedere pluviometric, peste 90% din modelele climatice prognozează pentru

perioada 2090-2099 secete pronunţate în timpul verii în zona României, în special în sud şi sud-est

(cu abateri negative faţă de perioada 1980-1990 mai mari de 20%). În ceea ce priveşte precipitaţiile

din timpul iernii, abaterile sunt mai mici şi incertitudinea este mai mare.

Evaluarea impactului este dificilă din punct de vedere spaţial, estimându-se o creştere a nivelului

oceanului planetar cu 20-140 cm, extinderea zonelor aride şi modificarea distribuirii precipitaţiilor cu

până la 20%.

4.2. Caracterizarea climatică a zonei sistemului

S-a abordat analiza regimului termic şi pluviometric la Staţia meteorologică Titu în perioada

1966 - 2008 (43 ani), din care s-a desprins ca principală constatare – în ce priveşte evoluţia

temperaturii medii anuale – că aceasta a înregistrat o tendinţă de creştere, mai evidentă în intervalul

1990-2008. Datele meteorologice au fost puse la dispoziţie de Staţia meteorologică Titu, amplasată la

altitudinea de 159,03 m, fiind semnificativă pentru zona de câmpie joasă, respectiv Câmpia Titului.

S-au calculat mediile anuale şi multianuale pentru anii şi lunile calendaristice, ceea ce a permis şi o

interpretare statistică a datelor.

4.2.1. Evoluţia regimului termic

Datele medii anuale consemnează o temperatură medie de 10,3°C (tabelul 4.1 şi fig. 4.1), cu

amplitudini de la 9,1ºC în 1980 şi 1985, 9,2ºC în 1976 şi 1978, 9,3ºC în 1969 şi 1973 la 12,1ºC în

2007, 11,6ºC în 1994 şi 2002.

Se poate aprecia, că în perioada 1966-2008 la staţia meteorologică Titu regimul termic a evoluat în

general spre o încălzire evidentă.

Datele medii pe lunile calendaristice (tabelul 4.1) arată că temperaturile medii cele mai

7 Raportul Global de Evaluare - AR 3, AR 4 al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC)

59

ridicate s-au înregistrat în lunile iulie (21,78ºC), august (20,93ºC) şi iunie (20,06ºC), iar cele mai

scăzute în ianuarie (-2,03ºC), decembrie (-0,33ºC) şi februarie (-0,06ºC).

Tabelul 4.1. Datele anuale şi lunare ale regimului termic la staţia meteorologică Titu în

perioada 1966-2008

Perioada Media Amplitudini

valori minime valori maxime Date medii anuale (ºC)

1966-2008

(43 ani)

10,3

9,1 (1980 şi 1985) 12,1 (2007)

9,2 (1976 şi 1978) 11,6 (1994 şi 2002)

9,3 (1969 şi 1973) 11,5 (2000) Date medii pe lunile caracteristice (ºC)

Ianuarie

-2,03

-7,1 (1985) 3,7 (2007)

-6,3 (1969) 2,2 (1994)

-5,4 (1967) 1,3 (1983)

Februarie

-0,06

-8,7 (1985) 5,6 (2002)

-3,9 (2003) 4,6 (1977)

-3,8 (1976) 4,3 (1966 şi 1995)

Martie

4,62

-0,6 (1987) 8,9 (1990)

-0,5 (1996) 8,4 (2002)

-0,3 (1969) 7,9 (2008)

Aprilie

10,86

7,0 (1997) 13,9 (2000)

8,2 (1974) 13,5 (1968)

8,7 (1982 şi 1984) 13,4 (1972)

Mai

16,58

13,3 (1991) 20,6 (2003)

13,8 (1980) 19,5 (1968)

14,1 (1978) 19,4 (1996)

Iunie

20,06

17,9 (1976) 22,8 (2007)

18,2 (1966 şi 1984) 22,6 (2003)

18,4 (1967) 22,0 (1999)

Iulie

21,78

19,1 (1979) 25,4 (2007)

19,8 (1969) 24,0 (1988)

19,9 (1984) 23,8 (2002)

August

20,93

17,1 (1976) 23,6 (2003)

18,7 (1984) 23,5 (1992 şi 2008)

19,2 (1978 şi 1980) 23,2 (2007)

Septembrie

16,21

14,0 (1996) 20,2 (1994)

14,2 (1997) 18,8 (1975)

14,5 (1972) 18,7 (1987)

Octombrie

10,49

8,0 (1979) 14,3 (1966)

8,1 (1997) 13,0 (1984)

8,4 (1988) 12,6 (2001)

Noiembrie

4,49

-0,6 (1988) 8,3 (2000)

-0,5 (1993) 7,4 (1969)

0,5 (1995) 7,1 (2002)

Decembrie

-0,33

-5,8 (1998) 3,0 (1982)

-4,6 (2002) 2,3 (1979)

-3,4 (1977 şi 2001) 2,2 (2002)

60

Temperatura medie a aerului oscilează şi în funcţie de anotimp. Iarna temperatura medie este de -

0,81°C, primăvara de 10,68°C, iar vara de 20,92°C. Anotimpul de toamnă se caracterizează prin

valori termice de 10,39°C.

Temperaturile medii lunare au un mers ascendent începând cu luna ianuarie (luna cea mai rece) până

în luna iulie (luna cea mai caldă), după care descresc (tabelul 4.2).

61

Tabelul 4.2. Temperaturi medii multianuale şi anotimpuale (1966-2008) la staţia

meteorologică Titu

Valori medii lunare multianuale

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

t°C -

2,03

-

0,06

4,62 10,86 16,58 20,06 21,78 20,93 16,21 10,49 4,49 -

0,33

Valori medii anotimpuale

iarna primăvara vara toamna

- 0,81 10,68 20,92 10,39

Media multianuală Maxima/data Minima/data

10,3 40,6/24.07.2007 -27,5/26.01.2000

Temperaturile maxime şi minime absolute reflectă caracterul continental accentuat al climei.

În perioada de observaţie, maxima absolută a fost de 40,6°C, la 24 iulie 2007. Temperaturile minime

coboară frecvent sub -20°C. Minima absolută înregistrată în timpul perioadei de observaţie a fost de -

27,5°C la 26 ianuarie 2000.

Frecvenţa temperaturilor superioare mediei

Pentru a evidenţia perioada cea mai evidentă de creştere a regimului termic, s-a întocmit tabelul 4.3

privind frecvenţa temperaturilor superioare mediei din a căror analiză se desprinde:

- temperaturile medii anuale au fost afectate în sens pozitiv prin contribuţia valorilor superioare

mediei în special în perioada anilor 2001-2008 (100%);

- temperaturile medii ale lunilor au fost afectate în general tot în perioada 2001-2008, dar şi în

perioada anterioară 1991-2000: iulie 88% - 70%; octombrie 88% - 80%; martie, aprilie 75% - 50%;

august şi noiembrie 75% - 60%.

62

Tabelul 4.3. Frecvenţa temperaturilor superioare mediei anuale şi lunare la staţia

meteorologică Titu în perioada 1966-2008

Specificare 1966÷1970

(5 ani)

1971÷1980

(10 ani)

1981÷1990

(10 ani)

1991÷2000

(10 ani)

2001÷2008

(8 ani)

Date anuale (nr. ani / %)

Anii 3 (60) 1 (10) 2 (20) 3 (30) 8 (100)

Date pe lunile calendaristice (nr. ani / %)

Ianuarie 2 (40) 4 (40) 5 (50) 4 (40) 3 (38)

Februarie 2 (40) 5 (50) 3 (30) 6 (60) 5 (63)

Martie 3 (60) 6 (60) 4 (40) 5 (50) 6 (75)

Aprilie 3 (60) 3 (30) 4 (40) 5 (50) 6 (75)

Mai 2 (40) 5 (50) 4 (40) 5 (50) 5 (63)

Iunie 1 (20) 3 (30) 4 (40) 8 (80) 5 (63)

Iulie 2 (40) 1 (10) 3 (30) 7 (70) 7 (88)

August 2 (40) 2 (20) 4 (40) 6 (60) 6 (75)

Septembrie 2 (40) 4 (40) 7 (70) 2 (20) 4 (50)

Octombrie 2 (40) 3 (30) 5 (50) 8 (80) 7 (88)

Noiembrie 5 (100) 4 (40) 2 (20) 6 (60) 6 (75)

Decembrie 2 (40) 8 (80) 5 (50) 6 (60) 4 (50)

4.2.2. Evoluţia regimului pluviometric

Precipitaţiile atmosferice reprezintă cele mai importante elemente climatice, deoarece

evoluţia lor influenţează circulaţia locală şi generală a apei în natură, ca şi creşterea vegetaţiei şi

acumularea rezervelor de apă în stratele acvifere.

Precipitaţiile medii multianuale la staţia meteorologică Titu în perioada 1966-2008 au

valoarea de 503,53 mm, amplitudinile situându-se de la 262,33 mm în1992, 306,75 mm în 2000,

316,85 mm în 2005 la 857,16 mm în 2005, 793,83 mm în 1969 şi 715,08 mm în 1966 (tabelul 4.4 şi

fig. 4.2).

Faţă de media multianuală se pot înregistra variaţii ale cantităţii de precipitaţii de la un an la altul. În

anii secetoşi, valoarea ei poate scădea sub 350 mm /an. Astfel, în anul 1992 s-a înregistrat o valoare

de 314,8 mm / an.

Spre deosebire de anii secetoşi s-au înregistrat în unii ani valori de aproape două ori media

multianuală. Aşa s-au înregistrat în anii 1969 (952,6, mm), 2005 (1028,6 mm).

63

Tabelul 4.4. Datele anuale şi lunare ale regimului pluviometric la staţia meteorologică Titu în

perioada 1966-2008

Perioada Media Amplitudini

valori minime valori maxime

Date medii anuale (mm)

1966-2008

503,53

262,33 (1992) 857,16 (2005)

306,75 (2000) 793,83 (1969)

316,75 (1985) 715,08 (1966)

Date medii pe lunile calendaristice (mm)

Ianuarie

35,53

1,4 (1992) 128,5 (1966)

2,2 (1993) 86,7 (1979)

3,1 (1989) 71,3 (1990)

Februarie

41,16

0,4 (1994) 129,3(1969)

4,0 (2008) 94,3 (1970)

5,2 (1998) 74,1 (1971)

Martie

38,03

4,4 (1972) 107,1 (1973)

5,7 (1983) 91,0 (1966)

8,1 (1976) 82,6 (1969 şi 1970)

Aprilie

48,42

3,2 (1968) 154,7(1997)

4,4 (2007) 103,6 (2008)

14,5 (1995) 101,6 (1970)

Mai

60,43

8,5 (2000) 147,9 (1971)

11,2 (1988) 116,5 (1991)

11,7 (1968 şi 1969) 116,2 (1975)

Iunie

72,10

28,8 (1990) 228,5 (2001)

30,6 (2003) 189,1 (1969)

32,0 (2007) 171,7 (1979)

Iulie

75,90

9,8 (1977) 228,5 (2001)

15,0 (2007) 200,3 (1975)

23,2 (1989 şi 1996) 192,5 (1979)

August

64,38

0,2 (2008) 207,2 (1997)

5,8 (1992) 163,8 (2005)

14,5 (1988) 132,8 (1977)

Septembrie

52,86

8,0 (1992) 199,6 (2005)

9,4 (1991) 146,4 (1972)

10,9 (1975) 130,5 (1971)

Octombrie

38,60

0,0 (1969 şi2000) 195,3 (1972)

0,6 (1990) 102,7 (2003)

5,1 (1984) 93,1 (2002)

Noiembrie

47,80

2,0 (1986) 166,8 (1966)

5,8 (1994) 114,0 (1987)

7,2 (1992) 113,8 (1976)

Decembrie

38,92

0,6 (1975) 180,6 (1969)

4,1 (1972) 99,6 (1974)

6,9 (2000) 87,3 (1980)

64

Distribuţia lunară şi anotimpuală

Cantităţile medii lunare prezintă valori diferite de la o lună la alta în funcţie de circulaţia generală a

atmosferei şi de interacţiunea acesteia cu condiţiile fizico-geografice locale.

Pentru perioada analizată (1966-2008), din tabelul 4.4 se constată că cea mai ploioasă lună a fost luna

iulie (75,90 mm). Precipitaţii bogate s-au mai înregistrat şi în lunile iunie (72,10 mm) şi august

(64,38 mm). Valorile cele mai scăzute s-au înregistrat în lunile ianuarie (35,53 mm), martie (38,03

mm), şi octombrie (38,60 mm).

În ceea ce priveşte distribuţia precipitaţiilor pe anotimpuri se constată că cele mai mari cantităţi de

precipitaţii cad vara (212,38 mm) şi primăvara (146,88 mm). Pentru perioada analizată se constată

valori de peste 130 mm şi în anotimpul de toamnă (139,26 mm. Iarna cade cea mai redusă cantitate

de precipitaţii (114,72 mm).

Frecvenţa precipitaţiilor superioare mediei (tabelul 4.5) a înregistrat o distribuţie diferită de

la o perioadă la alta:

- precipitaţiile medii anuale superioare mediei s-au notat în proporţie de 50% în perioada 2001 –

2008, când şi pentru unele din lunile calendaristice au fost înregistrate valori de 75% (septembrie),

50% (ianuarie, martie, aprilie, octombrie şi noiembrie).

65

Tabelul 4.5. Frecvenţa precipitaţiilor superioare mediei anuale şi lunare la staţia meteorologică

Titu în perioada 1966-2008

Specificare 1966÷1970

(5 ani)

1971÷1980

(10 ani)

1981÷1990

(10 ani)

1991÷2000

(10 ani)

2001÷2008

(8 ani)

Date anuale (nr. ani / %)

Anii 2 (40) 5 (50) 1 (10) 3 (30) 4 (50)

Date pe lunile calendaristice (nr. ani / %)

Ianuarie 4 (80) 3 (30) 5 (50) 2 (20) 4 (50)

Februarie 3 (60) 4 (40) 3 (30) 1 (10) 1 (10)

Martie 3 (60) 4 (40) 4 (40) 3 (30) 4 (50)

Aprilie 2 (40) 7 (70) 4 (40) 4 (40) 4 (50)

Mai 2 (40) 6 (60) 2 (20) 4 (40) 3 (38)

Iunie 2 (40) 5 (50) 2 (20) 4 (40) 2 (25)

Iulie 3 (60) 5 (50) 2 (20) 3 (30) 3 (28)

August 3 (60) 5 (50) 4 (40) 2 (20) 3 (28)

Septembrie 2 (40) 3 (30) 0 5 (50) 6 (75)

Octombrie 1 (20) 5 (50) 2 (20) 5 (50) 4 (50)

Noiembrie 3 (60) 3 (30) 3 (30) 3 (30) 4 (50)

Decembrie 4 (80) 3 (30) 4 (40) 5 (50) 3 (28)

Faţă de cele prezentate se poate concluziona, că pe zona sistemului hidrotehnic Titu-Ogrezeni în

perioada ultimilor 43 de ani (1966-2008):

• regimul termic anual, cu o valoare medie de 10,3ºC, a evoluat în general spre o încălzire

evidentă, aspect concretizat îndeosebi în intervalul ultimilor ani (2001-2008);

• lunile calendaristice ce au înregistrat cele mai ridicate creşteri ale valorilor termice au

fost în primul rând cele de vară (iunie, iulie, august), dar şi luna ianuarie;

• regimul pluviometric cu o medie anuală de 503,53 mm se poate considera în general

staţionar, dar şi cu amplitudini imprevizibile.

4.2.3. Regimul eolian

Regimul vântului este determinat atât de particularităţile circulaţiei generale a atmosferei, cât şi

de particularităţile suprafeţei active. Se constată, astfel, că la staţia Titu frecvenţa cea mai mare o au

vânturile din nord- est (21,4%), urmate de vânturile din sud- vest (13,1%) şi cele din vest (11,5%).

Celelalte vânturi care bat din alte direcţii au frecvenţe cuprinse între 1,3% (sud) şi 7,0% (est) [(tabelul

4.6)]. Vânturile din direcţiile dominante au şi vitezele cele mai mari, valorile medii ale vitezei acestor

vânturi fiind de 3,8 m/s pentru vânturile de nord- est, de 2,9 m/s pentru vânturile de sud- vest, şi

valori între 1,1 m/s şi 2,8 m/s pentru celelalte vânturi.

66

Viteza vântului prezintă importanţă în alegerea schemei de udare. Dimensiunile schemei de udare se

stabilesc astfel încât să aibă stabilitatea corespunzătoare regimului eolian pentru a fi realizată

uniformitatea maximă a apei aspersate. Corelarea schemei de udare cu viteza medie a vântului se face

prin alegerea duzei aspersorului şi a presiunii la duză. În raport cu direcţia dominantă a vântului,

instalaţiile de aspersiune se amplasează pe cât posibil perpendicular cu aceasta. La adaptarea

schemelor de udare trebuie să se ţină cont de viteza vântului la nivelul aspersorului, acesta

amplasându-se pe cât posibil peste nivelul culturilor ce se udă pentru a evita regimul turbulent al

vântului.

Tabelul 4.6. Frecvenţa şi viteza vântului la staţia meteorologică Titu (1985-2007)

Frecvenţa medie (%) Viteza medie (m/s)

N NE E SE S SV V NV Calm N NE E SE S SV V NV

3,2 21,4 7,0 2,5 1,3 13,1 11,5 3,9 35,9 1,4 3,8 3,4 1,8 1,1 2,9 2,8 1,7

4.3. Definirea deficitului climatic şi metodologia de calcul

Consumul total al apei din sol reprezintă suma pierderilor neproductive prin evaporaţie de la

suprafaţa solului şi a consumului productiv, prin transpiraţia plantelor cultivate [Σ(e + t)], într-o

anumită perioadă de timp, fiind identic cu termenul climatologic de evapotranspiraţie. Pe terenurile

irigate, cu umiditatea solului, în condiţii optime, acoperite cu culturi uniforme dense, consumul total

al apei din sol are valori maxime şi coincide cu termenul de evapotranspiraţie potenţială (ETp).

Deficitul climatic se determină prin comparaţia dintre consumul total de apă (evapotranspiraţia

potenţială) şi umiditatea asigurată în sol prin precipitaţii şi aport freatic:

fp APETΔ 1.4

Procesul de evapotranspiraţie are un caracter continuu dinamic şi de o mare complexitate, fiind

determinat în principal de către:

▪ stadiul de vegetaţie al plantei, având ca parametrii de evaluare adâncimea sistemului radicular

activ şi suprafaţa totală a frunzelor prin care are loc procesul de evaporaţie;

▪ starea atmosferei, determinată de mărimea unor parametrii cu un profund caracter dinamic şi

aleator: radiaţia solară, temperatura aerului, viteza vântului şi gradul de turbulenţă, deficitul de

saturaţie al vaporilor de apă şi precipitaţiile;

▪ starea solului în raport cu apa şi planta.

67

Complexitatea procesului de evapotranspiraţie face foarte dificilă atât măsurarea cât şi exprimarea

cantitativă şi calitativă a acestuia. În funcţie de diversele structuri ştiinţifice ce au efectuat cercetări

asupra acestui proces, au fost elaborate multe metode specifice condiţiilor locale.În condiţiile

pedoclimatice ale unui amplasament – pentru o cultură, pe durata unei luni calendaristice din

perioada de vegetaţie, într-un şir de ani consecutivi (10-25 ani) – se determină prin măsurători

directe:

- parametrii atmosferei: precipitaţiile căzute, temperatura, radiaţia solară, vântul, ş.a.;

- rezerva de apă existentă în stratul activ de sol la începutul lunii;

- rezerva de apă existentă în stratul activ de sol la sfârşitul lunii;

- norma de irigaţie, aplicată prin udări, pentru a menţine rezerva de apă din sol în domeniul cuprins

între plafonul minim şi capacitatea de câmp;

- suma precipitaţiilor căzute în luna respectivă cu valori ≥ 5mm/ploaie;

- evapotranspiraţia reală optimă a culturii.

Din multitudinea relaţiilor de calcul a evapotranspiraţiei potenţiale (ETp) ce apelează la

parametrii climatici, în România s-a adoptat ecuaţia Thornthwaite, ce utilizează valorile medii ale

temperaturilor lunare şi latitudinea staţiei meteorologice:

i

a

ji

ji kI

tETp

1016

lunaha

mm 2.4

unde:

- jiETp - este evapotranspiraţia potenţială pentru luna de calcul (j) din anul (i);

- jit - este temperatura medie (oC) a fiecărei luni de calcul (j) din anul (i);

- I - este indicele termic al zonei în care se află staţia meteorologică şi suprafaţa amenajată pentru

irigaţii calculat cu relaţia:

514,112

1

12

1 5

j

j

njj

j

nj

tiI (valabilă pentru njt >0) 3.4

Valorile parametrilor (a) şi (I) sunt constante pentru o staţie meteorologică şi o durată de ani

de observaţie(N).Semnificaţia termenilor din relaţia (4.3) este următoarea:

- in este indicele termic al lunii (j), ale cărei valori sunt funcţie de temperatura medie multianuală a

aerului în această lună (tnj);

- tn este temperatura medie multianuală a fiecărei luni de calcul (I - XII), sau normala lunii de calcul,

oC;

- a este un parametru empiric determinat de relaţia:

68

723 10492390017920077175,6 IIIa 4.4

- ki este coeficient de luminozitate, corespunzător poziţiei geografice a staţiei meteorologice.

Valorile (ki) se stabilesc din tabelul 4.7.

Tabelul 4.7. Coeficienţi de luminozitate

Luna Latitudine nordică

42˚ 43˚ 44˚ 45˚ 46˚ 47˚ 48˚ 49˚ 50˚

I 0,82 0,81 0,81 0,80 0,79 0,77 0,76 0,75 0,74

II 0,82 0,82 0,82 0,81 0,81 0,80 0,80 0,79 0,78

III 1,03 1,02 1,02 1,01 1,02 1,02 1,02 1,02 1,02

IV 1,12 1,12 1,13 1,13 1,13 1,14 1,14 1,14 1,15

V 1,26 1,26 1,27 1,28 1,29 1,30 1,31 1,32 1,33

VI 1,27 1,28 1,29 1,29 1,31 1,32 1,33 1,34 1,36

VII 1,28 1,29 1,30 1,31 1,32 1,33 1,34 1,35 1,37

VIII 1,19 1,20 1,20 1,21 1,22 1,22 1,23 1,24 1,25

IX 1,04 1,04 1,04 1,04 1,04 1,04 1,05 1,05 1,06

X 0,95 0,95 0,95 0,94 0,94 0,93 0,93 0,93 0,92

XI 0,82 0,81 0,80 0,79 0,79 0,78 0,77 0,76 0,76

XII 0,79 0,77 0,76 0,75 0,74 0,73 0,72 0,71 0,70

Pentru calculul evapotranspiraţiei potenţiale ETp se determină:

- temperatura medie multianuală tn , (oC) pentru fiecare lună din perioada de (N) ani;

- indicele termic în luna (j) : inj= (tnj/5)1,514

pentru tnj > 0;

- indicele termic al zonei, din relaţia (4.3) : njiI ;

- parametrul empiric „a” , conform relaţiei (4.4).

Pentru a ajunge la rezultate cât de cât concludente, studiul s-a desfăşurat pe o perioadă îndelungată de

timp, 43 ani, respectiv 1966-2008. În tabelele 4.8 şi 4.9 sunt prezentate valorile temperaturilor medii

lunare şi precipitaţiilor medii lunare pe perioada 1966-2008.

Tabelul 4.8. Temperaturile medii lunare (tji) în perioada 1966-2008 la staţia meteorologică

Titu

Anul Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

1966 -2,0 4,3 5,4 12,6 16,0 18,2 22,0 21,2 15,9 14,3 5,8 -0,4

1967 -5,4 -1,8 5,6 10,4 16,4 18,4 22,2 21,7 17,8 12,2 6,0 -0,4

1968 -3,5 1,2 4,4 13,5 19,5 21,2 21,6 19,7 16,8 10,0 6,1 -1,6

1969 -6,3 -2,1 -0,3 9,7 18,7 18,8 19,8 20,6 16,2 9,7 7,4 0,0

1970 -1,5 -0,6 5,2 12,3 14,6 19,4 21,7 20,0 15,5 8,9 6,2 1,2

1971 -0,1 1,2 3,5 10,0 16,7 19,5 20,3 21,2 14,6 8,7 4,3 1,7

1972 -2,8 0,2 4,7 13,4 16,6 21,4 21,9 20,4 14,5 8,6 5,4 0,0

69

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

1973 -3,3 1,4 2,7 10,8 16,7 19,2 20,9 19,4 16,4 9,4 2,0 -3,0

1974 -4,2 1,8 4,7 8,2 15,1 18,8 20,9 21,7 17,1 11,4 3,6 1,5

1975 0,4 -0,2 6,9 12,0 17,2 20,4 21,4 20,2 18,8 10,6 2,2 -0,3

1976 -0,3 -3,8 2,7 11,0 15,6 17,9 20,8 17,1 15,1 9,3 5,8 0,2

1977 -1,8 4,6 5,9 10,2 15,8 18,8 21,7 20,4 14,6 9,0 7,0 -3,4

1978 -3,0 -1,5 5,4 10,0 14,1 18,9 20,8 19,2 14,6 9,9 3,0 0,0

1979 -3,5 -0,8 6,2 9,6 17,1 21,2 19,1 19,6 17,0 8,0 5,5 2,3

1980 -5,2 -1,2 2,5 9,4 13,8 19,2 21,0 19,2 15,1 11,4 3,9 0,0

1981 -2,2 -1,6 3,5 10,1 14,7 21,6 20,5 20,1 16,5 12,1 3,7 1,2

1982 -3,2 -2,3 3,5 8,7 17,2 20,2 20,2 20,5 18,3 11,0 2,9 3,0

1983 1,3 -0,5 6,0 12,4 17,5 18,7 21,8 19,9 16,9 9,4 1,2 -1,6

1984 0,7 -0,9 3,1 8,7 16,3 18,2 19,9 18,7 17,4 13,0 4,0 -1,2

1985 -7,1 -8,7 0,9 12,3 18,4 19,4 21,4 21,5 15,8 9,4 4,1 1,5

1986 0,5 -3,2 3,4 12,9 17,8 19,8 20,1 21,7 16,5 9,8 3,6 -2,7

1987 -4,8 -0,7 -0,6 8,8 14,3 20,7 23,5 19,8 18,6 9,2 5,8 -0,6

1988 0,8 0,3 4,9 9,1 15,9 20,1 24,0 21,4 16,6 8,4 -0,6 -0,7

1989 -0,4 2,9 7,7 12,9 15,3 18,6 21,2 21,9 16,0 10,9 3,7 -0,3

1990 -4,7 3,0 8,9 10,6 15,8 19,6 21,6 20,8 15,1 10,7 6,6 1,1

1991 -0,3 -3,6 4,5 9,5 13,3 20,1 22,1 20,1 16,2 10,5 4,5 -3,0

1992 -2,4 0,0 5,7 10,9 15,1 19,9 21,4 23,5 15,4 11,2 5,6 -2,3

1993 -1,3 -2,6 1,8 9,7 17,0 20,2 20,9 21,0 15,6 12,2 -0,5 0,8

1994 2,2 0,8 7,3 12,2 17,5 20,3 22,2 22,0 20,2 10,5 3,8 0,2

1995 -2,6 4,3 5,2 10,6 15,6 19,2 23,3 20,8 15,6 10,4 0,5 -1,9

1996 -2,8 -3,5 -0,5 10,0 19,4 21,9 22,1 20,8 14,0 10,6 6,7 0,1

1997 -3,7 0,4 4,3 7,0 17,7 21,1 20,9 19,8 14,2 8,1 4,7 0,3

1998 -0,8 2,2 4,3 13,0 16,2 21,3 22,9 22,3 15,1 11,0 2,5 -5,8

1999 0,0 0,6 6,1 11,7 15,7 22,0 23,7 21,6 17,5 10,8 4,5 1,6

2000 -5,3 1,6 5,5 13,9 18,2 21,6 23,0 23,0 15,5 10,5 8,3 2,2

2001 1,0 2,2 7,5 10,9 16,8 19,0 23,3 23,0 16,8 12,6 3,8 -3,4

2002 -2,4 5,6 8,4 10,2 18,5 21,8 23,8 20,8 16,1 10,5 7,1 -4,6

2003 -1,5 -3,9 2,5 9,9 20,6 22,6 22,6 23,6 15,7 9,3 6,7 -0,5

2004 -2,8 0,6 6,0 11,5 15,1 19,7 22,2 20,9 16,5 11,8 6,1 1,4

2005 0,8 -2,2 3,5 10,9 17,4 18,9 21,6 21,0 16,6 10,7 4,5 1,2

2006 -3,6 -1,2 4,7 11,8 16,4 20,2 22,7 21,2 17,0 12,3 6,5 1,3

2007 3,7 2,9 7,3 12,0 18,7 22,8 25,4 23,2 15,8 11,2 3,2 -1,4

2008 -3,2 2,3 7,9 12,4 16,5 21,5 22,2 23,5 15,7 11,6 5,3 1,9

k 0,81 0,82 1,02 1,13 1,27 1,29 1,30 1,20 1,04 0,95 0,80 0,76

tnji -2,03 -0,06 4,62 10,87 16,97 20,05 21,78 20,93 16,21 10,49 4,48 -0,33

inji 0 0 0,886 3,240 6,360 8,187 9,280 8,706 5,934 3,070 0,846 0

I=46,509

a=1,22

Tabelul 4.9. Precipitaţii medii lunare şi anuale (mm) în perioada 1966-2008 la staţia

meteorologică Titu

Anii Luna Suma

anuală

Media

anuală I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

1966 128,5 24,4 91,0 40,1 36,1 71,1 108,3 52,6 38,8 28,2 166,8 72,2 858,1 71,5

1967 26,4 20,2 17,0 75,9 91,8 94,2 36,4 45,9 63,9 52,4 20,3 48,0 592,4 49,3

1968 54,2 44,8 8,2 3,2 11,7 32,6 32,1 127,5 80,3 19,1 100,0 52,9 566,6 47,2

1969 62,6 129,3 82,6 31,4 11,7 189,1 93,0 124,8 32,5 - 15,0 180,6 952,6 79,3

1970 50,4 94,3 82,6 101,6 109,6 67,5 112,9 89,5 11,9 20,3 51,6 32,8 825,0 68,7

1971 20,8 74,1 68,7 36,1 147,9 32,4 74,5 111,7 130,5 44,4 31,1 8,0 780,2 65,0

1972 10,1 35,1 4,4 26,9 105,0 51,4 101,8 96,6 146,4 195,3 37,7 4,1 814,8 67,9

1973 30,3 55,8 107,1 65,1 52,6 65,9 67,4 43,2 24,0 8,3 59,5 20,1 599,3 49,9

70

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

1974 15,2 11,1 32,4 50,3 51,7 76,5 140,8 18,7 37,1 56,7 25,9 99,6 616,0 51,3

1975 21,3 19,2 17,3 55,8 116,2 117,8 200,3 50,2 10,9 56,9 99,8 0,6 766,3 63,8

1976 42,6 14,8 8,1 59,0 32,3 36,7 64,8 105,7 42,3 44,2 113,8 40,3 607,6 50,3

1977 19,4 38,1 17,3 80,0 58,0 75,7 9,8 132,8 40,3 10,2 20,7 11,9 514,2 42,8

1978 9,3 52,2 59,4 34,7 104,8 86,4 29,8 19,2 100,7 15,3 22,9 18,4 553,1 46,0

1979 86,7 18,0 20,6 54,9 84,2 171,7 192,5 78,9 16,3 34,6 33,6 24,7 816,7 68,0

1980 50,7 8,2 45,9 60,2 79,6 53,7 86,8 39,4 27,0 24,6 38,3 87,3 601,7 50,1

1981 69,3 44,4 46,0 41,0 53,5 41,5 32,1 41,8 35,9 18,5 35,0 52,3 511,3 42,6

1982 8,2 16,0 28,2 31,3 11,2 41,2 89,2 61,3 42,8 11,2 21,7 23,6 385,9 32,1

1983 4,2 25,7 5,7 24,5 36,7 131,5 49,8 78,6 18,8 12,9 27,0 21,9 437,3 36,4

1984 62,8 55,8 74,3 59,0 52,0 66,8 43,9 80,3 18,2 5,1 46,4 18,3 582,9 48,5

1985 44,4 21,6 12,8 19,9 43,7 37,5 68,8 37,6 23,0 6,9 53,1 12,8 380,1 31,6

1986 31,3 48,8 12,3 16,3 20,5 76,4 64,8 88,6 22,0 44,9 2,0 34,7 462,6 38,5

1987 30,9 35,1 14,9 74,4 104,6 35,9 25,7 32,8 17,1 28,2 114,0 40,6 554,2 46,1

1988 36,6 38,1 79,0 83,0 89,9 48,4 78,2 14,5 40,6 35,7 43,1 34,0 621,1 51,7

1989 3,1 10,0 12,8 49,7 51,7 66,0 23,2 29,6 25,8 48,5 96,5 28,7 445,6 37,1

1990 71,3 14,4 41,8 20,9 18,4 28,8 37,7 97,9 37,5 0,6 25,5 11,5 406,3 33,8

1991 6,0 25,9 11,1 86,1 116,5 111,8 166,4 29,4 9,4 87,7 27,0 26,1 703,4 58,6

1992 1,4 18,7 28,4 23,8 39,5 86,3 60,7 5,8 8,0 14,5 7,2 20,5 314,8 26,2

1993 2,2 19,5 71,8 16,0 109,2 59,1 50,8 33,1 24,2 27,3 56,7 23,0 492,9 41,0

1994 24,2 0,4 11,5 41,8 17,5 119,7 156,0 36,7 16,8 70,5 5,8 46,3 547,2 45,6

1995 33,9 22,7 36,0 14,5 56,7 40,0 41,4 31,3 88,9 19,4 111,3 61,9 558,0 46,5

1996 61,4 57,0 16,8 55,0 48,2 89,9 23,2 40,6 65,8 7,4 45,1 43,2 553,6 46,1

1997 10,3 20,4 61,0 154,7 70,1 41,4 96,6 207,2 13,1 61,9 46,2 70,6 853,5 71,1

1998 64,4 5,2 37,9 19,1 86,4 48,7 51,8 38,3 119,0 51,8 49,8 20,8 593,2 49,4

1999 26,0 15,9 26,7 79,5 59,0 42,3 73,3 119,8 75,3 61,3 11,9 62,7 653,7 54,4

2000 29,9 34,2 20,6 18,1 8,5 62,8 47,3 22,7 104,5 - 10,6 6,9 368,1 30,6

2001 19,6 39,2 73,4 46,0 21,9 228,5 59,1 40,0 44,4 9,4 22,2 12,0 615,7 51,3

2002 18,3 20,6 10,9 29,5 11,5 60,0 175,4 42,9 65,4 93,1 63,0 77,7 668,3 55,6

2003 48,7 17,1 43,3 52,8 38,1 30,6 31,9 29,3 111,7 102,7 69,1 51,8 627,1 52,2

2004 47,1 22,3 33,8 41,4 110,0 50,6 69,5 47,9 54,7 26,0 58,3 32,2 593,8 49,4

2005 45,5 54,7 24,6 50,2 72,4 121,7 149,2 163,8 199,6 61,4 47,6 37,9 1028,6 85,7

2006 40,8 20,7 60,5 50,6 46,4 45,2 42,8 100,8 87,8 36,0 20,0 16.8 568,4 47,3

2007 31,6 18,7 68,7 4,4 88,8 32,0 15,0 78,8 35,4 78,8 78,7 53,0 583,9 48,6

2008 26,3 4,0 8,3 103,6 22,8 33,0 89,0 0,2 64,4 28,0 23,9 30,3 433,8 36,1

După cum se cunoaşte din statistica matematica şi teoria probabilităţii, în calculele de probabilitate

sunt necesare perioade mari de timp (>25 ani). Nivelul de precizie în calculele de probabilitate creşte

cu numărul de observaţii din şirul analizat.

Este de notat că factorii climatici ce guvernează procesul de consum prin evapotranspiraţie

sunt integraţi în deficitul climatic Δ=ETp - P, ce variază lunar pe întreg şirul de ani (N). Dar, la

aceeaşi stare de deficit climatic (Δ) fiecare cultură este influenţată diferit atât ca ritm de consum (ETr)

cât şi prin norma de irigaţie necesară (Mo. De aceea, probabilitatea de calcul se aplică numai pentru a

stabili valoarea Δ=ETp - P la cele două nivele:

71

- probabilitatea de nedepăşire a deficitului de 80%, cu valorile distribuite pe lunile IV-IX,

necesară dimensionării hidraulice şi constructive a sistemului pentru luna cu consumul maxim al apei

de irigaţii (iulie) şi a verificării volumului la sursă;

- probabilitatea de nedepăşire a deficitului de 50%, cu valorile distribuite pe lunile IV-IX,

necesară bazei de calcul a eficienţei tehnico-economice a investiţiei, construirii şi echipării

sistemului, precum şi a parametrilor multianuali de exploatare: consum net de apă pentru irigaţii,

consum mediu de energie pentru pomparea apei, cheltuieli medii multianuale de întreţinere şi

reparaţii.

În vederea determinării parametrilor la probabilităţile de calcul se parcurg două etape :

- etapa I, în care se stabilesc parametrii (ETp, P, Δ) pentru fiecare lună a şirului de (N) ani

analizaţi;

Se întocmeşte tabelul 4.10. În partea dreaptă a tabelului se execută calcule necesare stabilirii

valorilor asigurate ale celor trei parametrii (ETp, P, Δ) şi anume :

în coloana (19) se trece suma algebrică a deficitului climatic în perioada aprilie – septembrie, a

fiecărui an, în ordine cronologică i

IX

IV

ji ΔΔ ;

în coloana (20) se trece anul cronologic, copiind coloana (0);

în coloana (21) se numerotează şirul cronologic 1,....N;

în coloana (22) se trece valoarea probabilităţii de nedepăşire (An) corespunzătoare anului (i)

calculată cu relaţia empirică a lui Cegodaev :

,%4,0

7,0100

N

iNAni

5.4

72

Tabelul 4.10. Valorile calculate (ETPji ) şi (Δji) în perioada 1966-2008 (N=43) şi calculele de

probabilitate la staţia meteorologică Titu

Calcule de probabilitate

Anul Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Sumă

deficit

Anul

cronol.

Nr.

crt.

Asig.

(%)

Sumă

deficit

ordonat

Anul

identif

ETp P Δ ETp P Δ ETp P Δ ETp P Δ ETp P Δ ETp P Δ

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

1966 60,9 40,1 20,8 91,6 36,1 55,5 108,9 71,1 37,8 138,5 108,3 30,2 122,3 52,6 69,7 74,5 38,8 35,7 249,7 1966 1 98,4 432,7 2007

1967 48,0 75,9 -27,9 94,2 91,8 2,4 110,6 94,2 16,4 139,9 36,4 103,5 125,8 45,9 79,9 85,7 63,9 21,8 196,1 1967 2 96,1 398,1 2000

1968 66,1 3,2 62,9 116,6 11,7 104,9 131,4 32,6 98,8 135,2 32,1 103,1 111,9 127,5 -15,6 79,7 80,3 -0,6 353,5 1968 3 93,8 389,2 1985

1969 44,4 31,4 13,0 110,9 11,7 99,2 113,3 189,1 -75,8 121,8 93,0 28,8 118,1 124,8 -6,7 76,2 32,5 43,7 102,2 1969 4 91,4 377,7 1992

1970 59,1 101,6 -42,5 82,0 109,6 -27,6 117,8 67,5 50,3 136,2 112,9 23,3 113,9 89,5 24,4 72,2 11,9 60,3 88,2 1970 5 89,1 373,9 2003

1971 45,9 36,1 9,8 96,7 147,9 -51,2 118,4 32,4 86,0 125,4 74,5 50,9 122,3 111,7 10,6 67,2 130,5 -63,3 42,8 1971 6 86,9 353,5 1968

1972 65,6 26,9 38,7 95,9 105,0 -9,1 132,7 51,4 81,3 137,7 101,8 35,9 116,7 96,6 20,1 66,6 146,4 -79,8 87,1 1972 7 84,5 350,1 1989

1973 50,4 65,1 -14,7 96,7 52,6 44,1 116,4 65,9 50,5 130,0 67,4 62,6 109,6 43,2 66,4 77,5 24,0 53,5 262,4 1973 8 82,2 342,4 1990

1974 35,9 50,3 -14,4 85,5 51,7 33,8 113,3 76,5 36,8 130,0 140,8 -10,8 125,8 18,7 107,1 81,5 37,1 44,4 196,9 1974 9 80,0 337,0 1981

1975 57,4 55,8 1,6 100,1 116,2 -16,1 125,4 117,8 7,6 133,7 200,3 -66,6 115,0 50,2 64,8 91,3 10,9 80,4 71,7 1975 10 77,6 327,5 2008

1976 51,5 59,0 -7,5 88,8 32,3 56,5 106,9 36,7 70,2 129,1 64,8 64,3 94,1 105,7 -11,6 70,0 42,3 27,7 199,6 1976 11 75,3 327,4 1986

1977 47,0 80,0 -33,0 90,4 58,0 32,4 113,3 75,7 37,6 136,2 9,8 126,4 116,7 132,8 -16,1 67,2 40,3 26,9 174,2 1977 12 73,0 322,1 1995

1978 45,9 34,7 11,2 78,6 104,8 -26,2 113,9 86,4 27,5 129,1 29,8 99,3 108,3 19,2 89,1 67,2 100,7 -33,5 167,4 1978 13 70,8 316,1 1982

1979 43,5 54,9 -11,4 99,5 84,2 15,3 131,4 171,7 -40,3 116,7 192,5 -75,8 110,8 78,9 31,9 81,0 16,3 64,7 -15,6 1979 14 68,4 308,9 1987

1980 42,6 60,2 -17,6 76,6 79,6 -3,0 116,4 53,7 62,7 131,0 86,8 44,2 108,3 39,4 68,9 70,1 27,0 43,1 198,3 1980 15 66,1 298,3 1993

1981 46,4 41,0 5,4 82,7 53,5 29,2 134,2 41,5 92,7 127,1 32,1 95,0 114,4 41,8 72,6 78,0 35,9 42,1 337,0 1981 16 63,8 297,6 1996

1982 38,8 31,3 7,5 100,1 11,2 88,9 123,6 41,2 82,4 124,6 89,2 35,4 117,3 61,3 56,0 88,7 42,8 45,9 316,1 1982 17 61,5 270,2 1998

1983 59,8 24,5 35,3 102,2 36,7 65,5 112,7 131,5 -18,8 137,1 49,8 87,3 113,1 78,6 34,5 80,2 18,8 61,4 265,2 1983 18 59,2 265,2 1983

1984 38,8 59,0 -20,2 94,0 52,0 42,0 109,0 66,8 42,2 122,5 43,9 78,6 104,8 80,3 24,5 83,2 18,2 65,0 232,1 1984 19 56,9 264,2 1994

1985 59,1 17,9 41,2 108,9 43,7 65,2 117,8 37,5 80,3 133,7 68,8 64,9 124,2 37,6 86,6 74,0 23,0 51,0 389,2 1985 20 54,6 262,4 1973

1986 62,7 16,3 46,4 104,6 20,5 84,1 120,9 76,4 44,5 124,0 64,8 59,2 125,8 88,6 37,2 78,0 22,0 56,0 327,4 1986 21 52,3 256,2 1988

1987 39,2 74,4 -35,2 79,8 104,6 -24,8 127,6 35,9 91,7 150,0 25,7 124,3 112,5 32,8 79,7 90,3 17,1 73,2 308,9 1987 22 50,0 255,1 2002

1988 41,0 83,0 -42,0 91,0 89,9 1,1 123,0 48,4 74,6 153,9 78,2 75,7 123,4 14,5 108,9 78,5 40,6 37,9 256,2 1988 23 47,7 249,7 1966

1989 62,7 49,7 13,0 86,8 51,7 35,1 112,1 66,0 46,1 132,4 23,2 109,2 127,1 29,6 97,5 75,0 25,8 49,2 350,1 1989 24 45,3 248,1 2006

1990 49,3 20,9 28,4 90,4 18,4 72,0 119,5 28,8 90,7 135,2 37,7 97,5 119,2 97,9 21,3 70,0 37,5 32,5 342,4 1990 25 43,1 232,1 1984

1991 43,2 86,1 -42,9 73,1 116,5 -43,4 123,0 111,8 11,2 139,1 166,4 -27,3 114,4 29,4 85,0 76,2 9,4 66,8 49,4 1991 26 40,8 224,1 2004

1992 50,9 23,8 27,1 85,5 39,5 46,0 121,6 86,3 35,3 133,7 60,7 73,0 138,4 5,8 132,6 71,7 8,0 63,7 377,7 1992 27 38,4 199,6 1976

1993 44,4 16,0 28,4 99,0 109,2 -10,2 123,6 59,1 64,5 130,0 50,8 79,2 121,0 33,1 87,9 72,7 24,2 48,5 298,3 1993 28 36,2 198,3 1980

1994 58,3 41,8 16,5 102,2 17,5 84,7 124,6 119,7 4,9 140,0 156,0 -16,0 127,9 36,7 91,2 99,7 16,8 82,9 264,2 1994 29 33,9 196,9 1974

1995 49,3 14,5 34,8 88,8 56,7 32,1 116,4 40,0 76,4 148,5 41,4 107,1 119,2 31,3 87,9 72,7 88,9 -16,2 322,1 1995 30 31,6 196,1 1967

1996 45,9 55,0 -9,1 115,8 48,2 67,6 136,6 89,9 46,7 139,1 23,3 115,9 119,2 40,6 78,6 63,7 65,8 -2,1 297,6 1996 31 29,2 194,5 1999

1997 29,8 154,7 -124,9 103,8 70,1 33,7 130,6 41,4 89,2 130,0 96,6 33,4 112,5 207,2 -94,7 64,9 13,1 51,8 -11,5 1997 32 26,9 186,7 2001

1998 63,4 19,1 44,3 93,1 86,4 6,7 432,1 48,7 83,4 145,1 51,8 93,3 129,8 38,3 91,5 70,0 119,0 -49,0 270,2 1998 33 24,7 174,2 1977

1999 55,8 79,5 -23,7 89,8 59,0 30,8 137,4 42,3 95,1 151,8 73,3 78,5 125,2 119,8 5,4 83,7 75,3 8,4 194,5 1999 34 22,3 167,4 1978

2000 68,7 18,1 50,6 107,3 8,5 98,8 134,2 62,8 71,4 146,4 47,3 99,1 135,2 22,7 112,5 72,2 106,5 -34,3 398,1 2000 35 20,0 102,2 1969

2001 50,9 46,0 4,9 97,3 21,9 75,4 115,0 228,5 -113,5 148,5 59,1 89,4 135,2 40,0 95,2 79,7 44,4 35,3 186,7 2001 36 17,7 88,2 1970

2002 47,0 29,5 17,5 109,5 11,5 98,0 136,0 60,0 76,0 152,4 175,4 -23,0 119,2 42,9 76,3 75,7 65,4 10,3 255,1 2002 37 15,4 87,1 1972

2003 45,5 52,8 -7,3 125,0 38,1 86,9 142,0 30,6 111,4 143,1 31,9 111,2 139,2 29,3 109,9 73,5 111,7 -38,2 373,9 2003 38 13,1 71,7 1975

2004 54,4 41,4 13,0 85,5 110,0 -24,5 120,3 50,6 69,7 140,0 69,5 70,5 120,0 47,9 72,1 78,0 54,7 23,3 224,1 2004 39 10,8 49,4 1991

2005 50,9 50,2 0,7 101,6 72,4 29,2 113,9 121,7 -7,8 135,2 149,2 -14,0 121,0 163,8 -42,8 78,5 199,6 -121,1 -155,8 2005 40 8,5 42,8 1971

2006 56,4 50,6 5,8 94,7 46,4 48,3 123,6 45,2 78,4 143,7 42,8 100,9 122,3 100,8 21,5 81,0 87,8 -6,8 248,1 2006 41 6,2 -11,5 1997

2007 57,4 4,4 53,0 110,9 88,8 22,1 143,4 32,0 111,4 164,9 15,0 149,9 136,5 78,8 57,7 74,0 35,4 38,6 432,7 2007 42 3,9 -15,6 1979

2008 59,8 103,6 -43,8 95,3 22,8 72,5 133,5 33,0 100,5 140,0 89,0 51,0 138,4 0,2 138,2 73,5 64,4 9,1 327,5 2008 43 1,6 -155,8 2005

Media 51,0 48,4 2,6 95,8 60,4 35,4 122,7 72,1 50,6 136,8 75,9 60,9 120,3 64,3 56,0 76,4 52,9 23,5

Notă: ETp, P şi Δ (mm/ha∙lună)

∎ în coloana (23) se trec valorile (Δi) din coloana (19) în ordine descrescătoare :

.....minmax ii ΔΔ Simultan se completează coloana (24), indentificând anul corespunzător valorii

(Δi) din coloana (23).

■ având valorile celor trei parametrii climatici (ETp, P şi ∆) în perioada aprilie-septembrie, a fiecărui

an, se întocmeşte graficul evoluţiei precipitaţiilor, evapotranspiraţiei potenţiale şi a deficitului

climatic (fig. 4.3) pe întregul şir cronologic al anilor de studiu (1966-2008) şi graficul evoluţiei

lunare a deficitului climatic pe perioada sezonului de vegetaţie (fig. 4.4).

73

Din cele două grafice, utilizând corelaţii lineare între evoluţia parametrilor menţionaţi şi timp, se

constată următoarele:

- în sezonul cald, există o tendinţă de creştere a deficitului climatic (∆) în timp, depăşind media

anuală în jurul deceniului IX – X al secolului XX. Aceasta trebuie reţinută ca o confirmare a faptului

că în zonă există o tendinţă de accentuare a secetei globale pe durata sezonului de irigaţii;

- evoluţia deficitului climatic este diferită pe lunile din perioada caldă (fig. 4.4). Din acest grafic

rezultă că tendinţa cea mai mare de creştere a deficitului se manifestă în luna iulie, apoi în lunile

august, iunie şi mai. În luna aprilie, deficitul climatic se află în regim relativ staţionar, iar în luna

septembrie apare o tendinţă evidentă de scădere a deficitului. Tot din acest grafic rezultă şi

intensitatea necesităţii irigaţiei: iulie, august,iunie,mai, aprilie şi septembrie.

- etapa II, în care se stabilesc parametrii (ETp, P, Δ) pentru fiecare lună la probabilitatea de:

a) – 80%

din coloana (22) a tabelului 4.10, în jurul valorii de 80% se iau 5 valori succesive peste 80% şi 5

valori succesive sub 80%, rezultând astfel un număr total de 11 valori;

la fiecare asigurare din cele 11 valori (i) rezultă în coloana (23) a aceluiaşi tabel o anumită

valoarei

IX

IV

jΔ ;

se ia ficare valoarei

IX

IV

jΔ din coloana (23) şi se identifică în coloana (19), apoi se introduc toate

valorile anului respectiv în tabelul 4.11;

se calculează media aritmetică a şirului de (11) valori pentru parametri (ETp, P, Δ) în fiecare lună

(j) a sezonului cald (IV – IX) ce corespund asigurării An ≈ 80%.

b) – 50%

♦ în vederea reducerii volumului de calcul, pentru asigurarea de 50% se acceptă valorile medii

multianuale rezultate din tabelul 4.10, ultima linie.

74

Tabelul 4.11. Determinarea parametrilor climatici (ETp, P şi Δ) pe lunile sezonului de

vegetaţie (IV – IX) la probabilitatea de 80 %

Nr

crt Asig. An

%

Anul Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie

ETp P Δ ETp P Δ ETp P Δ ETp P Δ ETp P Δ ETp P Δ

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

1 91,4 377,8 1992 50,9 23,8 27,1 85,5 39,5 46,0 121,6 86,3 35,3 133,7 60,7 73,0 138,4 5,8 132,6 71,7 8,0 63,7

2 89,1 373,9 2003 45,5 52,8 -7,3 125,0 38,1 86,9 142,0 30,6 111,4 143,1 31,9 111,2 139,2 29,3 109,9 73,5 111,7 -38,2

3 86,9 353,5 1968 66,1 3,2 62,9 116,6 11,7 104,9 131,4 32,6 98,8 135,2 32,1 103,1 111,9 127,5 -15,6 79,7 80,3 -0,6

4 84,5 350,1 1989 62,7 49,7 13,0 86,8 51,7 35,1 112,1 66,0 46,1 132,4 23,2 109,2 127,1 29,6 97,5 75,0 25,8 49,2

5 82,2 342,4 1990 49,3 20,9 28,4 90,4 18,4 72,0 119,5 28,8 90,7 135,2 37,7 97,5 119,2 97,9 21,3 70,0 37,5 32,5

6 80,0 337,0 1981 46,4 41,0 5,4 82,7 53,5 29,2 134,2 41,5 92,7 127,1 32,1 95,0 114,4 41,8 72,6 78,0 35,9 42,1

7 77,6 327,5 2008 59,8 103,6 -43,8 95,3 22,8 72,5 133,5 33,0 100,5 140,0 89,0 51,0 138,4 0,2 138,2 73,5 64,4 9,1

8 75,3 327,4 1986 62,7 16,3 46,4 104,6 20,5 84,1 120,9 76,4 44,5 124,0 64,8 59,2 125,8 88,6 37,2 78,0 22,0 56,0

9 73,0 322,1 1995 49,3 14,5 34,8 88,8 56,7 32,1 116,4 40,0 76,4 148,5 41,4 107,1 119,2 31,3 87,9 72,7 88,9 -16,2

10 70,8 316,1 1982 38,8 31,3 7,5 100,1 11,2 88,9 123,6 41,2 82,4 124,6 89,2 35,4 117,3 61,3 56,0 88,7 42,8 45,9

11 68,4 308,9 1987 39,2 74,4 -35,2 79,8 104,6 -24,8 127,6 35,9 91,7 150,0 25,7 124,3 112,5 32,8 79,7 90,3 17,1 73,2

media 51,9 39,2 12,7 96,0 39,0 57,0 125,7 46,6 79,1 135,8 48,0 87,8 123,9 49,6 74,3 77,3 48,5 28,8

Notă: ETp, P şi Δ (mm/ha∙lună)

75

4.4. Tendinţa de evoluţie a deficitului climatic în fiecare lună a sezonului cald, pe

perioada 1966-2008

Evoluţia climatică a zonei a fost evidenţiată prin analiza datelor de la staţia meteorologică

Titu pe o durată de 43 ani (1966-2008) asupra dinamicii evapotranspiraţiei potenţiale, a precipitaţiilor

căzute şi a deficitului climatic.

Este certă tendinţa de creştere a deficitului climatic şi de aici creşterea in viitor a necesităţii

irigaţiilor,cu precădere în lunile iunie, iulie şi august. Se desprind următoarele aspecte:

■ Din punct de vedere termic, zona poate fi caracterizată ca normală; se constată o creştere a

temperaturii medii anuale începând cu anul 1990 (peste 10°C).

■ Din punct de vedere pluviometric, în perioada 1966-2008, s-a evidenţiat alternanţa anilor

excedentari în precipitaţii (cantităţi anuale mai mari de 800 mm) cu ani deficitari în precipitaţii

(cantităţi anuale mai mici de 500 mm).

76

Pentru a avea o apreciere asupra distribuţiei deficitului climatic pe perioada 1966-2008, în

lunile sezonului de irigaţie, se realizează diagrama de împrăştiere a valorilor ∆j, de fapt

reprezentarea într-un sistem de axe a punctelor având coordonatele x şi y. Abscisele punctelor, Xi, i =

1,…,n, sunt date ca o serie separată, dar sunt aceleaşi pentru toate seriile Y. Analiza vizuală a

organizării şi formei norului de puncte obţinut poate oferi indicii importante asupra relaţiei dintre

variabile.

Ca instrument de lucru a fost utilizat programul Excel. Programul permite determinarea curbei ce

evidenţiază tendinţa de ordonare a rezultatelor experimentale, folosind metode statistice.

Pentru a sintetiza modul în care schimbările deficitului climatic sunt asociate cu timpul,

metoda matematică utilizată este "metoda celor mai mici pătrate" (Legendre,1806). Aplicată în cazul

nostru, asocierea dintre X şi Y este reprezentată printr-o dreaptă trasată printre punctele diagramei de

împrăştiere. Termenul comun pentru dreapta estimată este acela de dreapta de regresie.

Utilitatea dreptei de regresiei este aceea că serveşte ca bază pentru predicţia valorilor lui Y asociate

valorilor lui X.

Având acest set de parametrii climatici, apare problema găsirii unui model care să aproximeze cel

mai bine tendinţa de evoluţie a datelor sub forma unor ecuaţii parametrice. Acest model este modelul

funcţiei lineare de tipul y = a + bx.

Pentru a obţine un asemenea grafic, în primul pas al utilitarului Insert > Chart (activat şi din bara de

unelte Standard), se alege tipul XY(Scatter). În figura alăturată sunt prezentate subtipurile

disponibile de diagrame X-Y:

Determinarea ecuaţiei funcţiei matematice alese s-a realizat, având ca instrument de lucru programul

Excel – Meniul Hartă(Chart Meniu) –Opţiunea Adăugare curbă de tendinţă (Add trendline).

Acesta permite figurarea pe grafic a trendului variabilei selectate. Există mai multe tipuri de modele

77

pentru calcularea tendinţei datelor, dar opţiunea nu este activă decât pentru anumite serii de date

numerice. Fişa Add Trendline Type permite selectarea modelului utilizat pentru determinarea

tendinţei generale a seriei numerice:

Din analiza şirului cronologic al anilor de calcul, sub aspectul deficitului climatic se pun în evidenţă

următoarele:

* - în luna aprilie a sezonului de vegetaţie, în 60,5% din perioada de observaţii valorile deficitului

climatic sunt pozitive (în 53,5% din ani valorile deficitului climatic sunt cuprinse între 0÷50 mm iar

în 7% valorile sunt plasate între 50÷100 mm) , fiind necesară aplicarea udărilor, iar în 39,5% din ani

deficitul climatic prezintă valori negative (37% în intervalul cuprins între 0 şi -50 mm iar 2,5% sunt

cuprinse între -100 şi -150 mm) şi nu sunt necesare irigaţii (fig. 4.5 şi 4.6);

78

Fig. 4.5. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna aprilie, pe

perioada 1966-2008 şi prognoza pânǎ în anul 2100 la staţia meteorologicǎ Titu

Anii Valori (-Δ)

înregistrate

Anii Valori (-Δ)

prognozate

1974 -14,4 2010 -45,2

1976 -7,5 2015 -46,2

1977 -33,0 2020 -51,1

1979 -11,4 2030 -57,1

1980 -17,6 2040 -63,0

1984 -20,2 2050 -69,0

1987 -35,2 2060 -74,9

1988 -42,0 2070 -80,9

1991 -42,9 2080 -86,9

1996 -9,1 2090 -92,8

1997 -124,9 2100 -98,8

1999 -23,7

2003 -7,3

2008 -43,8

79

Fig. 4.6. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna aprilie,

pe perioada 1966-2008 şi prognoza pânǎ în anul 2100 la staţia meteorologicǎ Titu

Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii

Valori (+Δ)

prognozate

1966 20,8 1990 28,4 2010 23,8

1968 62,9 1992 27,1 2015 23,6

1969 13,0 1993 28,4 2020 23,5

1971 9,8 1994 16,5 2030 23,3

1972 38,7 1995 34,8 2040 23,0

1975 1,6 1998 44,3 2050 22,8

1978 11,2 2000 50,6 2060 22,5

1981 5,4 2001 4,9 2070 22,3

1982 7,5 2002 17,5 2080 22,1

1983 35,3 2004 13,0 2090 21,8

1985 41,2 2005 0,7 2100 21,6

1986 46,4 2006 5,8

1989 13,0 2007 53,0

* - în luna mai a sezonului de vegetaţie, în 76,8% din ani se înregistrează valori pozitive ale

deficitului climatic (valori cuprinse între 0÷50 mm în 39,5% din ani; în 35% din ani valorile sunt

cuprinse în intervalul 50÷100 mm, iar în intervalul 100÷150 mm se situează 2,3%), fiind necesară

80

aplicarea irigaţiilor, iar în 23,2% din ani cantităţile de precipitaţii depăşesc valorile evapotranspiraţiei

potenţiale (valori cuprinse între 0 şi -50 mm în 20,9% din ani; în 2,3 % din ani valorile sunt cuprinse

în intervalul -50 ÷ -100 mm) nefiind necesare udări (fig. 4.7 şi 4.8);

* - în luna iunie, valorile deficitului climatic sunt pozitive în 88,4% din anii studiaţi (valori

cuprinse între 0÷50 mm în 30,2% din ani; în 51,2% din ani valorile sunt cuprinse în intervalul

50÷100 mm, iar în intervalul 100÷150 mm se situează 7%), ceea ce impune necesitatea aplicării

udărilor, iar în 11,6% din ani se înregistrează căderi importante de precipitaţii (valori ale deficitului

cuprinse între 0 şi -50 mm în 7% din ani; în 2,3 % din ani valorile sunt cuprinse în intervalul -50 ÷ -

100 mm, precum şi în intervalul -100 ÷ -150 mm ) şi nu sunt necesare udări (fig. 4.9 şi 4.10);

* - în luna iulie deficitul climatic înregistrează valori pozitive în 83,7% din anii studiaţi (valori

cuprinse între 0÷50 mm în 16,3% din ani; în 44,2% din ani valorile sunt cuprinse în intervalul

50÷100 mm, iar în intervalul 100÷150 mm se situează 23,2%) iar în 16,3% din ani, valorile sunt

negative (valori ale deficitului cuprinse între 0 şi -50 mm în 11,6% din ani; în 4,7 % din ani valorile

sunt cuprinse în intervalul -50 ÷ -100 mm) şi nu este necesar aplicarea udărilor (fig. 4.11 şi 4.12);

∗ - în luna august a sezonului de vegetaţie, în 86,1% din perioada de observaţii valorile

deficitului climatic sunt pozitive (în 23,2% din ani valorile deficitului climatic sunt cuprinse între

0÷50 mm , în 48,9% valorile sunt plasate între 50÷100 mm iar în intervalul 100÷150 mm se

situează 14%) , fiind necesară aplicarea udărilor, iar în 13,9% din ani deficitul climatic prezintă valori

negative (11,6% în intervalul cuprins între 0 şi -50 mm iar 2,3% sunt cuprinse între -50 ÷ -100 mm)

şi nu sunt necesare irigaţii (fig. 4.13 şi 4.14);

* - în luna septembrie, 74,4% din anii studiaţi prezintă valori pozitive ale deficitului climatic

(valori cuprinse între 0÷50 mm în 44,2% din ani; în 30,2% din ani valorile sunt cuprinse în

intervalul 50÷100 mm), ceea ce impune aplicarea irigaţiilor iar în 25,6 % din ani deficitul climatic

prezintă valori negative (18,6% în intervalul cuprins între 0 şi -50 mm;4,7% sunt cuprinse între -50 ÷

-100 mm iar 2,3% sunt cuprinse între -50 ÷ -100 mm şi nu sunt necesare irigaţii) (fig. 4.15 şi 4.16).

81

Fig. 4.7. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna mai, pe


Anii Valori (-Δ)

înregistrate

Anii Valori (-Δ)

prognozate

1970 -27,6 2010 -21,9

1971 -51,2 2015 -21,7

1972 -9,1 2020 -21,4

1975 -16,1 2030 -20,8

1978 -26,2 2040 -20,2

1980 -3,0 2050 -19,7

1987 -24,8 2060 -19,1

1991 -43,4 2070 -18,5

1993 -10,2 2080 -17,9

2004 -24,5 2090 -17,3

2100 -16,7

82

Fig. 4.8. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna mai, pe


Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii

Valori(+Δ)

prognozate

1966 55,5 1983 65,5 1997 33,7 2010 55,3

1967 2,4 1984 42,0 1998 6,7 2015 55,7

1968 104,9 1985 65,2 1999 30,8 2020 56,1

1969 99,2 1986 84,1 2000 98,8 2030 56,9

1973 44,1 1988 1,1 2001 75,4 2040 57,7

1974 33,8 1989 35,1 2002 98,0 2050 58,5

1976 56,5 1990 72,0 2003 86,9 2060 59,2

1977 32,4 1992 46,0 2005 29,2 2070 60,0

1979 15,3 1994 84,7 2006 48,3 2080 60,8

1981 29,2 1995 32,1 2007 22,1 2090 61,6

1982 88,9 1996 67,6 2008 72,5 2100 62,4

83

Fig. 4.9. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna iunie, pe


Anii Valori (-Δ)

înregistrate

Anii Valori (-Δ)

prognozate

1969 -75,8 2010 -47,9

1979 -40,3 2015 -47,2

1983 -18,8 2020 -46,4

2001 -113,5 2030 -45,0

2005 -7,8 2040 -43,5

2050 -42,0

2060 -40,6

2070 --39,1

2080 -37,6

2090 -36,2

2100 -34,7

84

Fig. 4.10. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna iunie, pe


Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori(+Δ)

prognozate

1966 37,8 1988 74,6 2010 85,0

1967 16,4 1989 46,1 2015 89,6

1968 98,8 1990 90,7 2020 94,1

1970 50,3 1991 11,2 2030 103,3

1971 89,0 1992 35,3 2040 112,2

1972 81,3 1993 64,5 2050 121,5

1973 50,5 1994 4,9 2060 130,6

1974 36,8 1995 76,4 2070 139,7

1975 7,6 1996 46,7 2080 148,8

1976 70,2 1997 89,2 2090 158,0

1977 37,6 1998 83,4 2100 167,1

1978 27,5 1999 95,1

1980 62,7 2000 71,4

1981 92.7 2002 76,0

1982 82,4 2003 111,4

1984 42,2 2004 69,7

1985 80,3 2006 78,4

1986 44,5 2007 111,4

1987 91,7 2008 100,5

85

Fig. 4.11. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna iulie, pe


Anii Valori (-Δ)

înregistrate

Anii Valori (-Δ)

prognozate

1974 -10,8 2010 -9,2

1975 -66,6 2015 -3,6

1979 -75,8 2020 1,9

1991 -27,3 2030 13,2

1994 -16,0 2040 24,4

2002 -23,0 2050 35,7

2005 -14,0 2060 46,9

2070 58,1

2080 69,4

2090 80,6

2100 91,9

86

Fig. 4.12. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna iulie, pe


Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori (+Δ)

prognozate

1966 30,2 1987 124,3 2010 101,9

1967 103,5 1988 75,7 2015 106,8

1968 103,1 1989 109,2 2020 111,7

1969 28,8 1990 97,5 2030 121,4

1970 23,3 1992 73,0 2040 131,2

1971 50,9 1993 79,2 2050 140,9

1972 35,9 1995 107,1 2060 150,7

1973 62,6 1996 115,9 2070 160,5

1976 64,3 1997 33,4 2080 170,2

1977 126,4 1998 93,3 2090 180,0

1978 99,3 1999 78,5 2100 189,7

1980 44,2 2000 99,1

1981 95,0 2001 89,4

1982 35,4 2003 111,2

1983 87,3 2004 70,5

1984 78,6 2006 100,9

1985 64,9 2007 149,9

1986 59,2 2008 51,0

87

Fig. 4.13. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna august,

pe perioada 1966 -2008 şi prognoza pânǎ în anul 2100 la staţia meteorologicǎ Titu

Anii Valori (-Δ)

înregistrate

Anii Valori (-Δ)

prognozate

1968 -15,6 2010 -77,5

1969 -6,7 2015 -85,7

1976 -11,6 2020 -94,0

1977 -16,1 2030 -110,5

1997 -94,7 2040 -127,0

2005 -42,8 2050 -143,5

2060 -160,1

2070 -176,6

2080 -193,1

2090 -209,6

2100 -226,1

88

Fig. 4.14. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna august, pe


Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori (+Δ)

prognozate

1966 69,7 1989 97,5 2010 89,4

1967 79,9 1990 21,3 2015 93,7

1970 24,4 1991 85,0 2020 98,1

1971 10,6 1992 132,6 2030 106,8

1972 20,1 1993 87,9 2040 115,5

1973 66,4 1994 91,2 2050 124,1

1974 107,1 1995 87,9 2060 132,8

1975 64,8 1996 78,6 2070 141,5

1978 89,1 1998 91,5 2080 150,2

1979 31,9 1999 5,4 2090 158,9

1980 68,9 2000 112,5 2100 167,6

1981 72,6 2001 95,2

1982 56,0 2002 76,3

1983 34,5 2003 109,9

1984 24,5 2004 72,1

1985 86,6 2006 21,5

1986 37,2 2007 57,7

1987 79,7 2008 138,2

1988 108,9

89

Fig. 4.15. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic negativ (-Δ) în luna

septembrie, pe perioada 1966-2008 şi prognoza pânǎ în anul 2100 la staţia meteorologică Titu

Anii Valori (-Δ)

înregistrate

Anii Valori (-Δ)

prognozate

1968 -0,6 2010 -41,5

1971 -63,3 2015 -41,8

1972 -79,8 2020 -42,0

1978 -33,5 2030 -42,5

1995 -16,2 2040 -43,0

1996 -2,1 2050 -43,6

1998 -49,0 2060 -44,1

2000 -34,3 2070 -44,7

2003 -38,2 2080 -45,2

2005 -121,1 2090 -45,7

2006 -6,8 2100 -46,2

90

Fig. 4.16. Diagrama de împrǎştiere, evoluţia deficitului climatic pozitiv (+Δ) în luna

septembrie, pe perioada 1966-2008 şi prognoza pânǎ în anul 2100 la staţia meteorologică

Titu

Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori (+Δ)

înregistrate

Anii Valori (+Δ)

prognozate

1966 35,7 1986 56,0 2010 35,0

1967 21,8 1987 73,2 2015 32,8

1969 43,7 1988 37,9 2020 30,7

1970 60,3 1989 49,2 2030 26,4

1973 53,5 1990 32,5 2040 22,0

1974 44,4 1991 66,8 2050 17,7

1975 80,4 1992 63,7 2060 13,4

1976 27,7 1993 48,5 2070 9,1

1977 26,9 1994 82,9 2080 4,8

1979 64,7 1997 51,8 2090 0,4

1980 43,1 1999 8,4 2100 -3,9

1981 42,1 2001 35,3

1982 45,9 2002 10,3

91

4.5. Prognoza evoluţiei deficitului climatic

În EXCEL, prognoza a fost realizată cu funcţia FORECAST, pentru perioada 2009-2100.

Prognoza făcută reprezintă doar o estimare a realităţii, cu atât mai corectă cu cât modelul a fost mai

bine ales. A fost utilizat modelul liniar care explorează predicţia valorilor viitoare ale deficitului

climatic, printr-o relaţie lineară cu un număr de valori anterioare:

Pentru a reprezenta dreapta de regresie se alege diagrama prin puncte, în care pe post de Y, se vor

reprezenta valorile previzionate, corespunzătoare X-ilor vechi. Astfel, se realizează previziune pe

valorile lui X vechi, pentru care deja se cunosc valorile lui Y şi în acest fel se compară valorile

previzionate ale lui Y cu valorile observate ale lui Y.

Concluzii:

■ Prelucrarea datelor de la staţia meteorologică Titu pentru perioada 1966-2008 pune în evidenţă

modificările climatice ce au avut loc în ultimii 25-30 de ani:

- Astfel, din cei 11 ani ce au fost selectaţi pentru probabilitatea de 80% a deficitului climatic (Δ), un

număr de 6 ani sunt din perioada 1989 -2008;

- De asemenea, în intervalul probabilităţii de 70-99%, al aceluiaşi parametru (Δ), din cei 13 ani ce

acoperă acest domeniu, un număr de 8 ani sunt cuprinşi în perioada 1989-2007. Întrucât necesarul de

apă pentru irigaţii (M0) creşte odată cu probabilitatea de calcul a deficitului (Δ), această grupare a

anilor de după 1989 evidenţiază clar declanşarea procesului de aridizare în zona sistemului şi

creşterea interesului pentru irigaţii. Tendinţa de aridizare a climatului local este pusă în evidenţă

şi de datele referitoare la necesarul de apă de irigaţie pe plan de cultură mediu ponderat cu

probabilitatea de calcul de 80% care a fost mai mare cu 1075 m3/ha decât la faza de întocmire a

documentaţiei de proiectare;

■ Previziunea realizată pentru perioada 2010-2100, având la bază valorile pozitive ale

deficitului climatic din perioada de observaţii 1966-2008 arată o tendinţă evident crescătoare,

92

îndeosebi în lunile iulie, iunie şi august. Şi în luna mai deficitul climatic pozitiv prezintă tendinţă de

creştere, însă indicele mediu de creştere anual a trendului este mai mic. Prin urmare în aceste luni se

impune aplicarea irigaţiilor.

În luna aprilie a perioadei există o uşoară scădere a deficitului climatic pozitiv, însă în luna

septembrie tendinţa este evident descrescătoare, cu un indice mediu de trend anual mare, ceea ce

conduce la valori negative în anul 2100 şi neaplicarea irigaţiilor.

Pentru valori ale deficitului climatic negative înregistrate în perioada de observaţii 1966-2008,

linia de tendinţă este evident crescătoare în luna iulie, valorile devenind pozitive începănd cu anul

2020, fiind necesare irigaţiile. În celelalte luni, deficitul climatic păstrează valorile negative.

93

CAPITOLUL 5.

REACTUALIZAREA NECESARULUI NET DE APĂ PENTRU IRIGAŢII , LA

PROBABILITATEA DE 50% ŞI 80%

Normele nete de irigaţie se referă la un plan de cultură de pe suprafaţa sistemului de irigaţii.

Sistemul trebuie să asigure prin irigaţii, compensarea deficitului de apă a culturilor în luna de consum

maxim prin evapotranspiraţie la 80% grad de probabilitate. Aceasta înseamnă că, prin calculul

necesarului de apă de irigaţii corespunzător unui plan de cultură să se stabilească norma medie

ponderată de irigare cu probabilitate de 80% în luna iulie (M080%

). Pentru dimensionarea corectă şi

exploatarea eficientă în timp real a sistemului de irigaţii, sunt necesare valorile asigurate ale normelor

nete lunare pentru irigarea culturilor (M0) şi consumul real prin evapotranspiraţie (ETr).

Metoda de calcul utilizată se bazează pe analiza probabilităţii de calcul a deficitului climatic lunar şi

pe perioada caldă ca un parametru comun tuturor culturilor.

Baza de calcul pentru determinarea consumului real prin evapotranspiraţie o constituie ecuaţiile

bilanţului hidrologic al apei în sol aplicate pentru o cultură, pe durata unei luni:

Ecuaţia bilanţului utilizată în câmpurile experimentale:

MPRΔETR0 1.5

Ecuaţia corectată a bilanţului prin introducerea coeficienţilor (cv) şi (ηa):

MηcPRΔET avr 2.5

- ETR0 este consumul lunar real prin evapotranspiraţie al unei culturi, obţinut prin ecuaţia (5.1);

- ETr este consumul lunar real prin evapotranspiraţie al unei culturi, obţinut prin ecuaţia corectată

(5.2);

- ΔR = (Ri – Rf) este variaţia rezervei de apă a solului pe perioada de bilanţ;

- Ri este rezerva iniţială de apă în sol, la începutul lunii de calcul;

- Rf este rezerva finală de apă în sol, la sfârşitul lunii de calcul;

- M este norma lunară brută de irigaţie măsurată volumetric şi aplicată în câmpurile experimentale

ICITID;

- Mo este norma lunară de irigaţie netă, consumată integral prin evapotranspiraţie;

- ηa este randamentul cu care a fost aplicată norma (M) în câmpurile experimentale;

- P - precipitaţiile lunare brute, căzute şi înregistrate la o staţie meteorologică sau câmp de cercetare

(>5mm/ploaie);

- Pu - precipitaţiile lunare utile, consumate integral prin procesul de evapotranspiraţie;

94

- cv este coeficientul de valorificare a precipitaţiilor căzute;

Având date climatice de la staţia meteorologică Titu, de influenţă asupra sistemului de irigaţii Titu-

Ogrezeni, s-a apelat la „deficitul climatic” (Δ=ETp-P) pentru exprimarea celor doi parametrii de

calcul (Mo şi ETr);

ΔkPETkM p0 3.5

ΔλPETλET pr 4.5

Apelând la coeficienţii dc, ds, ηa, cv şi α, s-a demonstrat că cei doi parametrii (k) şi (λ) au următoarele

expresii:

α

αddηk sc

a1

1 5.5

α

αcddkλ vsc

1 6.5

- ds este coeficientul de sol, coeficient ce arată cota de participare a apei din sol la acoperirea

consumului prin evapotranspiraţie calculat în câmpurile experimentale ICITID (ETRo)

- dc este coeficientul de cultură. Se menţionează că (ds) şi(dc) sunt coeficienţi a căror valori rezultă

din datele publicate în literatura noastră de specialitate 8:

p

cET

ETRd 0

, pc

cETd

RΔd

pET

Pα = coeficient de ariditate sau umezeală a lui Thornthwaite

Pentru determinarea normelor lunare de irigaţii la probabilitatea de 80% şi 50% se parcurg

următoarele etape:

a) Structura planului de cultură şi stabilirea coeficienţilor de cultură (dc) şi de sol (ds)

corespunzători staţiei meteorologice Titu; datele sunt prezentate în tabelul 5.1:

b) Calculul normei lunare de irigaţie la probabilitatea de 80% este dat în tabelul 5.2 şi conţine:

→ valorile parametrilor climatici (ETp, P şi ∆) pentru fiecare lună se află în ultima linie a tabelului

4.11 (valorile medii) şi sunt aceleaşi pentru toate culturile;

8 Ion, Nicolaescu. (2007). Proiectarea amenajărilor interioare dintr-un sistem de irigaţii.

95

Tabelul 5.1. Structura planului de cultură şi valorile coeficienţilor dc şi ds

Nr.

crt.

Cultura Ponderea

din

suprafaţă

%

ds dc

IV V VI VII VIII IX

1 Porumb

boabe

25 0,0912 1,42 1,02 1,02 1,36 1,23 1,05

2 Grâu-orz 25 0,2100 2,58 1,48 1,09 - - -

3 Soia 5 0,1132 1,19 1,15 1,09 1,49 1,23 1,04

4 Sfeclă-zahăr 5 0,0922 1,34 1,01 1,19 1,30 1,44 0,90

5 Floarea-

soarelui

5 0,1234 1,51 1,11 1,24 1,25 1,43 0,65

6 Lucernă 15 0,1060 1,83 1,22 1,13 1,38 1,43 1,23

7 Fasole 3 0,1666 1,00 0,92 1,05 1,22 0,75 0,65

8 Cartofi 7 0,0739 1,42 0,98 1,16 1,33 1,06 0,65

9 Legume 10 0,0500 0,94 1,28 1,27 1,10 0,70 0,60

10 Porumb

siloz

25 0,00 - - - 0,92 1,20 1,39

→ se determină coeficientul p

j

jET

Pα , pentru fiecare lună (j) din sezonul de vegetaţie;

→ utilizând relaţia (5.5) se calculează parametrul (kij) pentru fiecare cultură (i) în luna de calcul (j);

(pentru kij≤0, nu se irigă; 00ijM );

→ utilizând relaţia jij ΔkMij0 se calculează norma de irigaţie lunară pentru o cultură (i) şi lună

(j);

→ după calculul normelor tuturor culturilor ce se irigă într-o lună (j) se calculează norma de irigaţie

lunară ca medie ponderată pe planul de cultură i ∈ (1 . . .10), pentru luna j:

100

10...2

1

0

0 ..

i

i

i ij

pondjmed

Mp

M jlunaha

mm

→ debitul specific în luna (j), rezultă din relaţia:

luna

zileT

lunaha

mmM

has

lq

pondjmed

j

64,8

..0

96

Tabelul 5.2. Norme de irigaţie lunare pentru probabilitatea de 80% la staţia meteorologică

Titu

Nr

crt

Cultura

P%

APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE

ΣM0 mm

ETp P α Δ ETp P α Δ ETp P α Δ ETp P α Δ ETp P α Δ ETp P α Δ

51,9 39,2 0,75 12,7 96,0 39,0 0,41 57,0 125,

7

46,6 0,3

7

79,1 135,8 48,0 0,35 87,8 123,

9

49,6 0,40 74,3 77,3 48,5 0,63 28,8

dc ds K Mo dc ds K Mo dc ds K Mo dc ds K Mo dc ds K Mo dc ds K Mo

1 Porumb boabe 25 1,42 0,0912 1,95 24,76 1,02 0,0912 0,79 45,03 1,02 0,0912 0,80 63,28 1,36 0,0912 1,23 107,99 1,23 0,0912 1,08 80,24 1,05 0,0912 0,79 22,75 344,05

2 Grâu- orz 25 2,58 0,2100 4,64 58,93 1,48 0,2100 1,16 66,12 1,09 0,2100 0,70 55,37 - - - - - - - - - - - - 180,42

3 Soia 5 1,19 0,1132 1,10 13,97 1,15 0,1132 0,93 53,01 1,09 0,1132 0,85 67,23 1,49 0,1132 1,35 118,53 1,23 0,1132 1,04 77,27 1,04 0,1132 0,71 20,45 350,46

4 Sfeclă de zahăr 5 1,34 0,0922 0,68 21,33 1,01 0,0922 0,77 43,89 1,19 0,0922 1,02 80,68 1,30 0,0922 1,15 100,97 1,44 0,0922 1,36 101,05 0,90 0,0922 0,45 12,96 360,88

5 Floarea

soarelui

5 1,51 0,1234 2,07 26,29 1,11 0,1234 0,86 49,02 1,24 0,1234 1,02 80,68 1,25 0,1234 1,03 90,43 1,43 0,1234 1,28 95,10 0,65 0,1234 0 0 341,52

6 Lucernă 15 1,83 0,1060 3,19 40,51 1,22 0,1060 1,04 59,28 1,13 0,1060 0,91 71,98 1,38 0,1060 1,22 107,11 1,43 0,1060 1,32 98,08 1,23 0,1060 1,14 32,83 409,79

7 Fasole 3 1,00 0,1666 0,30 3,81 0,92 0,1666 0,54 30,78 1,05 0,1666 0,72 56,95 1,22 0,1666 0,92 80,77 0,75 0,1666 0,33 24,51 0,65 0,1666 0 0 196,82

8 Cartofi 7 1,42 0,0739 2,03 25,78 0,98 0,0739 0,76 43,32 1,16 0,0739 1,00 79,10 1,33 0,0739 1,22 107,11 1,06 0,0739 0,87 64,64 0,65 0,0739 0 0 319,95

9 Porumb siloz 25 - - - - - - - - - - - - 0,92 0 0,79 69,36 1,20 0 1,20 89,16 1,39 0 1,85 53,88 212,40

10 Legume 10 0,94 0,0500 0,52 6,60 1,28 0,0500 1,22 69,54 1,27 0,0500 1,20 94,92 1,10 0,0500 0,96 84,29 0,70 0,0500 0,40 29,72 0,60 0,0500 0 0 285,07

Mo medie

ponderată(mm)

32,65 54,90 68,62 94,25 78,96 26,90 356,28

Debit specific (l/s ha) 0,126 0,205 0,265 0,352 0,295 0,104

c) Calculul normei lunare de irigaţie la probabilitatea de 50%, se face în tabelul 5.3:

→ valorile parametrilor climatici (ETp, P şi ∆) sunt valorile determinate la probabilitatea de 50%,

(ultima linie a tabelului 4.10);

→ datele se introduc în tabelul 5.3 (având structura identică cu tabelul 5.2)

d) Reprezentarea grafică a variaţiei debitelor specifice (q) în lunile sezonului de vegetaţie la

probabilitatea de 80% şi 50% (fig.5.1).

Din analiza datelor din tabelul 5.2 (pentru probabilitatea de 80%) se constată următoarele:

- norma de irigaţie anuală pe total plan de cultură este de 3563 m3/ha faţă de valoarea de 2488

m3/ha utilizată în PE (1982), diferenţă justificată prin utilizarea datelor climatice din altă perioadă

(1934-1978);

- norma de irigare netă medie ponderată în luna cu consum maxim (iulie) este de 943 m3/ha

faţă de valoarea utilizată la dimensionarea sistemului, egală cu 882 m3/ha. Există o diferenţă între

debitul specific reactualizat de 0,352 l/s.ha faţă de cel considerat iniţial de 0,330 l/s.ha.

97

Tabelul 5.3. Norme de irigaţie lunare pentru probabilitatea de 50% la staţia meteorologică

Titu

Nr crt

Cultura

P%

APRILIE MAI IUNIE IULIE AUGUST SEPTEMBRIE

ΣM0 mm ETp P α Δ ETp P α Δ ETp P α Δ ETp P α Δ ETp P α Δ ETp P α Δ

51,0 48,4 0,95 2,6 95,8 60,4 0,63 35,4 122,7 72,1 0,59 50,6 136,8 75,9 0,55 60,9 120,3 64,3 0,53 56,0 76,4 52,9 0,69 23,5

dc ds K Mo dc ds K Mo dc ds K Mo dc ds K Mo dc ds K Mo dc ds K Mo

1 Porumb boabe 25 1,42 0,0912 6,13 15,94 1,02 0,0912 0,72 25,49 1,02 0,0912 0,74 37,44 1,36 0,0912 1,37 83,43 1,23 0,0912 1,13 65,04 1,05 0,0912 0,77 18,09 243,67

2 Grâu- orz 25 2,58 0,2100 19,59 50,93 1,48 0,2100 1,31 46,37 1,09 0,2100 0,60 30,36 - - - - - - - - - - - - 127,66

3 Soia 5 1,19 0,1132 1,89 4,91 1,15 0,1132 0,95 33,63 1,09 0,1132 0,83 42,00 1,49 0,1132 1,54 93,79 1,23 0,1132 1,07 59,92 1,04 0,1132 0,67 15,74 249,99

4 Sfeclă de zahăr 5 1,34 0,0922 4,80 12,48 1,01 0,0922 0,70 24,78 1,19 0,0922 1,07 54,14 1,30 0,0922 1,26 76,73 1,44 0,0922 1,49 83,44 0,90 0,0922 0,37 8,69 260,26

5 Floarea soarelui 5 1,51 0,1234 6,72 17,47 1,11 0,1234 0,83 29,38 1,24 0,1234 1,09 55,15 1,25 0,1234 1,09 66,38 1,43 0,1234 1,38 77,28 0,65 0,1234 0 0 245,66

6 Lucernă 15 1,83 0,1060 12,35 32,11 1,22 0,1060 1,12 39,65 1,13 0,1060 0,92 46,55 1,38 0,1060 1,37 83,43 1,43 0,1060 1,43 80,08 1,23 0,1060 1,19 27,97 309,79

7 Fasole 3 1,00 0,1666 0 0 0,92 0,1666 0,33 11,68 1,05 0,1666 0,63 31,88 1,22 0,1666 0,93 56,64 0,75 0,1666 0,18 10,08 0,65 0,1666 0 0 110,28

8 Cartofi 7 1,42 0,0739 6,57 17,08 0,98 0,0739 0,67 23,72 1.16 0,0739 1,06 53,64 1,33 0,0739 1.36 82,82 1,06 0,0739 0,86 48,16 0,65 0,0739 0 0 225,42

9 Porumb siloz 25 - - - - - - - - - - - - 0,92 0 0,74 45,07 1,20 0 1,28 71,68 1,39 0 2,03 47,70 164,45

10 Legume 10 0,94 0,0500 0 0 1,28 0,0500 1,43 50,62 1,27 0,0500 1,35 68,31 1,10 0,0500 0,99 60,29 0,70 0,0500 0,26 14,56 0,60 0,0500 0 0 193,78

Mo medie ponderată (mm) 24,47 35,37 43,03 70,01 61,91 21,86 257,26

Debit specific

(l/s ∙ ha)

0,094 0,132 0,166 0,261 0,231 0,084

Fig. 5.1. Variaţia debitelor specifice q (l/s. ha) în lunile sezonului de vegetaţie la asigurările de

80% şi 50%

98

CAPITOLUL 6.

EVALUAREA EFECTELOR CREATE PRIN IMPLEMENTAREA

SOLUŢIILOR DE REABILITARE ŞI MODERNIZARE ÎN SISTEMUL

HIDROTEHNIC TITU-OGREZENI

Sistemele de irigaţii executate până în 1990, la nivelul posibilităţilor tehnico- economice şi a

bazei materiale asigurate în acele condiţii, sunt uzate fizic şi moral, iar la unele dintre acestea nu au

fost executate toate lucrările proiectate. Pornind de la această realitate, este necesar ca în perioada

imediat următoare, în sistemele de irigaţii să fie realizate lucrări de reabilitare şi modernizare, în

vederea utilizării lor cu eficienţă maximă.

În acest sens, lucrarea prezintă analiza, aplicată sistemului hidrotehnic de irigaţii Titu-Ogrezeni în

vederea evaluării efectelor lucrărilor de reabilitare şi modernizare.

Deşi realizat într-o concepţie modernă (alimentare gravitaţională, staţii de punere sub presiune

şi reţea de conducte îngropate) sistemul analizat prezintă în funcţiune o serie de deficienţe, dintre care

se menţionează următoarele:

- gradul redus de funcţionare, determinat de lipsa cererii de apă a beneficiarilor de teren şi a

echipamentului mobil de udare;

- lipsa soluţiilor şi a mijloacelor tehnice de asigurare a irigaţiei la nivelul fermelor mici

privatizate;

- înregistrarea unor pierderi mari de apă de-a lungul traseului parcurs de aceasta de la sursa

sistemului până la plantă;

- exploatarea sistemului în regim funcţional este dificilă datorită contolului limitat asupra

circulaţiei apei, creat atât de lipsa mijloacelor de gestiune a apei cât şi a celor de automatizare

şi dispecerizare.

În vederea eliminării deficienţelor menţionate, modernizarea şi reabilitarea sistemului reprezintă

acţiunea majoră de punere în valoare a acestui sistem.

În general, prin reabilitarea şi modernizarea sistemelor de irigaţii se urmăreşte:

- economia şi conservarea resurselor de apă şi energie de pompare;

- protecţia factorilor de mediu (sol, apă ş.a);

- exploatarea sistemelor în condiţii de eficienţă tehnică şi economică.

Se reţine şi definiţia dată de FAO (1997) asupra modernizării sistemului de irigaţii prin care se

înţelege:

„ Procesul de ridicare a performanţelor tehnice şi manageriale ale sistemelor de irigaţii, în

combinaţie cu reformele instituţionale – dacă sunt necesare – cu obiectivul de îmbunătăţire a

99

folosirii resurselor (apă, forţă de muncă, economice, mediu) şi a serviciului de livrare a apei la

ferme”.

Soluţiile de reabilitare – modernizare sunt cunoscute în general, reprezentând nivelul ştiinţific,

tehnologic şi economic atins într-o anumită etapă, atât pe plan naţional cât şi mondial. Acestea diferă

însă substanţial de la un sistem la altul, atât ca pondere cât şi ca prioritate în execuţie, întrucât depind

de o mulţime de factori tehnici, economici, sociali şi de protecţie a mediului.

Obiectivele analizei:

a) stabilirea parametrilor tehnici de funcţionare a sistemului hidrotehnic pentru irigaţii în etapa

actuală şi după modernizare;

b) evaluarea efectelor tehnice ale lucrărilor de reabilitare şi modernizare;

c) lucrările necesare pentru reabilitarea şi modernizarea sistemului.

6.1. STABILIREA PARAMETRILOR TEHNICI DE FUNCŢIONARE A

SISTEMULUI HIDROTEHNIC PENTRU IRIGAŢII ÎN ETAPA ACTUALĂ ŞI

DUPĂ MODERNIZARE

6.1.1. Starea tehnică actuală a sistemului de irigaţii Titu-Ogrezeni

Din cauza unor condiţii obiective (lipsa de fonduri financiare, lipsa pieţei de desfacere a

produselor agricole), dar şi subiective, agricultorii au devenit dezinteresaţi privind utilizarea

irigaţiilor, ajungându-se la un grad foarte redus de utilizare a amenajărilor (medie 10-30%) în ultimii

ani. În 2009, un an reper în sectorul irigaţiilor din ultimii 5 ani, gradul de utilizare mediu a fost de

28%9, raportat la suprafaţa sistemelor care au funcţionat. Din experienţa analizelor economice privind

viabilitatea amenajărilor de irigaţii a rezultat că, în general, gradul de utilizare al acestora trebuie să

fie de cel puţin 70%, în scopul atingerii unui nivel minim de profitabilitate10.

Exploatarea sistemului de irigaţii Titu-Ogrezeni, cu o suprafaţă netă de 40647 ha, se face în prezent

cu mari pierderi de apă şi energie, în principal datorită pierderilor provocate de deteriorarea

impermeabilizărilor canalelor, datorită defecţiunilor nodurilor hidrotehnice şi a uzurii fizice şi morale

a echipamentelor hidromecanice şi electrice din staţiile de punere sub presiune.

Din punct de vedere administrativ sistemul hidrotehnic de irigaţii Titu-Ogrezeni este situat în

Judeţele Dâmboviţa şi Giurgiu şi se află în adminisrarea ANIF RA sucursalele Argeş-Buzău şi

Olt-Argeş, unitatăţile de administrare Dâmboviţa şi Ilfov.

9 PRRSI. Strategia Investiţiilor în Sectorul Irigaţiilor, Raport Final Octombrie 2009

10 PRRSI. Analiza Economică a Sectorului de Irigaţii, Raport Final Mai 2008

100

Astfel nu se realizează o exploatare raţională şi unitară a amenajării, de la priza sistemului şi până la

ultimele ploturi de irigaţie.

Datorită neîndeplinirii criteriilor cumulative stabilite prin Normele metodologice nr.

1872/2005, de aplicare a Legii îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, cu modificările şi completările

ulterioare s-a retras recunoaşterea de utilitate publică deoarece:

- cererea de livrare de apă pentru irigaţii, nu acoperă cel puţin 20% din suprafaţa deservită de

punctele de livrare a apei pentru irigaţii;

- sursele de finanţare pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea amenajării nu sunt asigurate;

- gradul mediu de utilizare în ultimii 5 ani (2000-2004) a fost de 7% faţă de 50% prevăzut de lege;

- utilizatorii de apă nu pot asigura aportul financiar de cel puţin 20% din costurile de întreţinere şi

reparaţii şi de cel puţin 10% din costurile de exploatare.

Din suprafaţa netă de 40647 ha propusă pentru reabilitare , numai 2836 ha se află în administrarea

OUAI.

Viabilitatea tehnică, economică şi financiară a amenajării a fost apreciată ca foarte bună , fiind

atestată de concluziile studiului efectuat în intervalul 1993-1994 de firmele Binnie şi Partners,

Hunding Technical Services Ltd. (Anglia) şi ISPIF-SA.

În prezent datorită vechimii sistemului, executat în perioada 1983-1989 şi neutilizat la capacitatea

proiectată din anul 2004, infrasructura s-a deteriorat şi pierderile de apă ce se produc prin infiltraţii,

evaporaţie şi datorită exploatării sunt semnificativ mai mari, respectiv randamentul sistemului a

scăzut de la 85% la cca. 58%.

6.1.1.1. Cauzele principale ale neutilizării sistemului

În vederea identificării unor măsuri reale de reactivare a sistemului de irigaţii Titu-Ogrezeni, s-

a considerat necesară o analiză a situaţiei în teren împreună cu reprezentanţii factorilor implicaţi în

sectorul irigaţiilor. În acest sens, s-au stabilit întîlniri cu reprezentanţii ai ANIF, DADR, Primăriilor,

OUAI-urilor, precum şi cu fermierii din zona sistemului. Întâlnirile au adus o contribuţie majoră la

identificarea cauzelor nefuncţionării sistemului, precum şi la structurarea măsurilor ce se impun în

cazul demarării unor acţiuni de reabilitare şi modernizare a sistemului.

În ordinea importanţei, cauzele neutilizării acestui sistem sunt:

a) Aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 a reconstituit dreptul de proprietate asupra

terenurilor, dar a provocat şi o fărămiţare a proprietăţii agricole, cu influenţe negative asupra

sistemului de irigaţii.A rezultat astfel fragmentarea terenurilor agricole în parcele cu suprafeţe mici

de ordinul a 0,2....2,0 ha, cu tendinţă de accentuare în cazul partajelor succesoriale. Aplicarea Legii

fondului funciar nr. 18/1991 nu a ţinut seama de modul de amplasare a lucrărilor din ploturile de

101

irigaţii, nerespectându-se prevederile din regulamentele de exploatare, în raport cu poziţionarea

tarlalelor şi parcelelor. Au apărut mii de proprietari, care î nseamnă mii de utilizatori ai irigaţiilor.

Cum fiecare proprietar de teren are interesele sale şi optează pentru anumite culturi, fără a exista o

înţelegere în sensul asocierii cu vecinii săi, în fiecare an apare un mozaic de culturi ce ridică serioase

probleme la aplicarea udărilor prin aspersiune, date fiind lăţimile mici ale unor parcele,

necorespunzătoare parametrilor de funcţionare a instalaţiilor de udare existente în exploatare

(instalaţii de udare cu mutare manuală IIAM 100 cu schema de udare 18 × 24 m).

6.1.1.1.1. Analiză privind gradul de fărămiţare a terenului irigat din sistemul Titu-Ogrezeni

În perioada de proiectare a amenajării şi de exploatare până în anul 1990, exploataţiile agricole

din zonă erau reprezentate de întreprinderi agricole de stat, cooperative agricole de producţie şi alţi

deţinători, datele fiind prezentate în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1. Structura suprafeţelor pe forme de proprietate în sistemul Titu-Ogrezeni îninte

de anul 1990

Felul proprietăţii

Suprafaţa - ha -

1987 1988 1989

Proprietate de stat (IAS) 5014 5014 5014

Proprietate cooperatistă (CAP) 36498 36498 36498

Alţi deţinători (IPILF, CLF, CP) 1303 1303 1303

Total suprafaţă 42815 42815 42815

Prin refacerea proprietăţilor funciare, potrivit legilor fondului funciar ( legea nr. 18/1991, legea nr.

169/1997, legea nr. 1/2000, legea nr. 198/2001) au apărut modificări ample în structura fondului

funciar pe forme de proprietate, prezentate în tabelul 6.2.

Situaţia exploataţiilor agricole cu personalitate juridică, a gospodăriilor individuale precum şi

suprafeţele aflate în exploatarea acestora se prezintă astfel (tabelul 6.3):

- din totalul de 10276 exploataţii agricole înregistrate la finele anului 2007, 10271 (99,95%) au fost

exploataţii agricole individuale,cărora le aparţin 97,5% din suprafaţa agricolă utilizată, iar 5 unităţi cu

personalitate juridică au exploatat restul de 2,5% din suprafaţă.

Suprafaţa agricolă medie utilizată a fost de 2,5 ha/exploataţie, 2,43 ha/fermă fiind exploatate în medie

de către fermele individuale şi 128,6 ha/fermă de către unităţile cu personalitate juridică.

102

Prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, fiecărui proprietar i s-a

repartizat suprafeţe de teren într-un singur amplasament, dacă aceasta a fost mai mică, sau în mai

multe amplasamente- pe soluri de calitate diferită- în cazul atribuirii unor suprafeţe mai mari.

Tabelul 6.2. Structura suprafeţelor pe forme de proprietate în sistemul Titu-Ogrezeni pentru

perioada 2000÷2003

Felul proprietăţii

Anii

2000 2001 2002 2003

ha % ha % ha % ha %

1.Sector de stat din care: 5014 11,71 4 0,0093 4 0,0093 4 0,0093

- Societăţi comerciale 11,71 - - - - - -

- Primării - - - - - - - -

- Concesionari - - - - - - - -

- Arendări - - - - - - - -

- Alte unităţi - - 4 - 4 0,0093 4 0,0093

2. Sector privat din care: 37801 88,29 42811 99,99 42811 99,99 42811 99,99

- Asociaţii juridice 643 1,50 653 1,53 653 1,53 653 1,53

- Asociaţii familiale 153 0,36 153 0,36 153 0,36 153 0,36

- Individuale 37005 86,43 42005 98,10 42005 98,10 42005 98,10

Total sistem 42815 100 42815 100 42815 100 42815 100

Tabelul 6.3. Structura exploataţiilor agricole

Statut

juridic

Total

exploataţii

agricole

(număr)

Exploataţii

agricole care

utilizează

suprafaţa

agricolă

(număr)

Suprafaţa

agricolă

utilizată (ha)

Suprafaţa medie utilizată (ha)

pe o

exploataţie

pe o

exploataţie

care utilizează

teren agricol

2002 2007 2002 2007 2002 2007 2002 2007 2002 2007

Total 19369 10276 18488 9880 40674 25689 2,1 2,5 2,2 2,6

Exploataţii

agricole

individuale

19362 10271 18482 9875 40021 25046 2,06 2,43 2,17 2,53

Asociaţii

juridice

7 5 6 5 653 643 93,3 128,6 108,8 128,6

103

Această fragmentare a proprietăţii a avut la bază principiul echităţii privind calitatea solului şi

amplasamentul terenului, în sensul ca, fiecare să primească atât terenuri mai productive cât şi din

cele mai puţin productive. Din punct de vedere organizatoric însă, această concepţie este defavorabilă

unui management agricol eficient, bazat pe existenţa unor exploataţii agricole mari care favorizează

aplicarea unor tehnologii moderne.

Un aspect organizatoric favorabil, care poate determina constituirea de asociaţii agricole, este

amplasarea proprietăţilor perpendicular pe antenă.

În tabelul 6.4 sunt prezentate spre exemplificare repartizarea proprietăţilor şi proprietarii de terenuri

pe suprafeţele deservite în anul 2002 de antena A13 din plotul SPP 25 a cărei infrastructură se află în

proprietatea OUAI Răstoaca.

Tabelul 6.4. Proprietarii de terenuri

pe suprafaţa deservită de antena A 13/ plot SPP 25 – OUAI Răstoaca - în anul 2002

a. Sola 24/212

Nr.

crt.

Numele şi

prenumele

Suprafaţa

(ha)

Lăţime

solă (m)

Nr.

crt.

Numele şi

prenumele

Suprafaţa

(ha)

Lăţime

solă (m)

0 1 2 3 4 5 6 7

1 Oprea Constantin 0,43 43,00 16 Manolache Stan 0,21 56,00

2 Mirică Marin 0,14 13,40 17 Dumitru Nicolae 0,18 52,00

3 Nica Mihai 0,21 19,40 18 Drăghici Marin 0,48 16,00

4 Vlad Petre 0,21 19,40 19 Vasile Stelian 0,44 14,70

5 Stancu Vasile 0,39 36,00 20 Stancu Constantin 0,25 9,30

6 Mirică Marin 0,16 15,50 21 Nedelcu Petre 0,14 4,70

7 Vlad Constantin 0,12 12,00 22 Nedelcu Marin 0,14 4,70

8 Drăghici Nicolae 0,20 19,80 23 Vlad I. Gheorghe 0,25 8,30

9 Nicolae Nicolae 0,13 9,00 24 Mihai C. Dumitru 0,16 5,60

10 Marin Constantin 0,36 44,00 25 Drăghici I. Marin 0,16 5,60

11 Dumitru Nicolae 0,17 24,00 26 Vasile D. Marin 0,16 5,60

12 Marin Constantin 0,16 5,60 27 Drăghici I. Rada 0,25 12,20

13 Năstase Barbu 0,16 5,60 28 Ioniţă St. Zamfira 0,40 20,20

14 Ion Gheorghiţa 0,36 12,80 29 Ioniţă V. Nicolae 0,36 18,20

15 Constantin

Alexandru

0,33 10,80 30 Vasile Stelian 0,43 22,30

31 Ioniţă St. Zamfira 0,24 12,30

104



a. Sola 24/212

continuare

0 1 2 3 4 5 6 7

32 Vasile R. Ion 0,31 11,00 49 Paraschiv G. Ion 0,56 31,30

33 Vlad

M.Gheorghe

0,27 10,00 50 Stancu G. Vasile 0,25 14,00

51 Tudorache G.

Marin

0,12 6,90

34 Marin St. Ioana 0,13 4,70

35 Manolache St.

Alexandra

0,10 2,00 52 Nica Marin 0,25 14,80

53 Păun Nicolae 0,25 15,20

36 Stancu I. Ion 0,12 2,30 54 Badea D. Dobre 0,16 10,50

37 Vlad D. Radu 0,31 11,30 55 Badea D.

Gheorghe

0,16 10,50

38 Manolache I.

Vasile

0,12 4,30

56 Vladu Ion 0,16 10,50

39 Barbu Marin 0,31 11,60 57 Dumitru T.

Nicolae

0,16 10,50

40 Drăghici Nicolae 0,27 10,10

41 Nicolae Aurelian 0,27 10,7 0 58 Mirea Gheorghe 0,84 55,00

42 Pârnău Stan 0,27 10,70 59 Dragomir Mirică 1,38 87,20

43 Miu Vasilica 0,27 10,70 60 Pârvu D. Ion 0,20 13,10

44 Stancu I. Ion 0,39 16,00 61 Pârvu D. Vasile 0,27 17,80

45 Drăghici N.

Dumitru

0,24 10,00 62 Dragomir V. Ion 1,00 70,00

63 Vasile Alexandru 0,30 20,50

46 Marin St. Ioana 0,12 5,60 64 Şerban I. Petre 0,45 32,00

47 Ioniţă M. Nicolae 0,07 3,30 65 Gagionea Petre 0,30 20,50

48 Tărcomnicu

Marin

0,36 17,20

Total suprafaţă sola 24 /212 18,55

105



b. Sola 25/215

0 1 2 3 4 5 6 7

1 Paraschivescu

Nicolae

0,40 40,80 21 Nicolae Radu 0,16 6,90

22 Vlad V. N. Marin 0,58 30,00

23 Radu R. Ion 0,35 15,60

24 Radu Limostin 0,25 11,40

2 Olteanu I. Barbu 0,24 27,20 25 Oprea Radu 0,18 9,20

3 Oprea C. Radu 0,18 12,30 26 Ene Mihail 0,14 7,00

4 Tudorache I.

Marin

0,25 25,70 27 Paraschivescu

Nicolae

0,24 12,00

5 Ion Z. Nicolae 0,12 12,30 28 Petria Nicolae 0,24 7,80

6 Vlad R. Ion 0,06 6,10 29 Păun V. Nicolae 0,36 12,20

7 Ştefan C. Marin 0,15 15,40 30 Tărcomnicu

Marin

0,26 8,90

8 Dobre N. Rada 0,25 25,50 31 Costache R.

Vasile

0,19 6,60

9 Olteanu I. Barbu 0,20 20,40 32 Radu Limostin 0,12 4,40

10 Olteanu I. Ion 0,30 30,60 33 Badea G. Marin 0,12 4,90

11 Negriloaia

Aurelian

0,25 8,40 34 Badea G. Ion 0,12 4,90

35 Stoian C. Ilie 0,11 4,50

12 Petria I. Ion 0,25 8.50 36 Stoian Vasile 0,30 12,30

13 Cârnaru Nicolae 0,25 8,60 37 Stoian C. Ilie 0,19 8,00

14 Stancu N. Aurica 0,25 9,30 38 Ene Mihail 0,19 7,90

15 Petria Nicolae 0,50 18,60 39 Stoian Ilie 0,16 6,80

16 Dobre Anica 0,25 9,40 40 Marin Constantin 0,16 7,00

17 Vlad D.

Alexandru

0,28 10,80 41 Bucur C. Petre 0,17 7,50

42 Neagoe D. Marin 0,20 9,00

18 Vlad C. Dumitru 0,22 8,50 43 Vlad C. Radu 0,19 9,00

19 Stancu D. Mirică 0,50 18.00 44 Radu Z. Sanda 0,08 4,00

20 Vlad C. Ion 0,31 12,00 45 Vlad D. Dumitru 0,34 18,80

106



b. Sola 25/215 continuare

0 1 2 3 4 5 6 7

46 Zideanu Stancu 0,20 9,10 50 Negriloaia Cristea 0,20 9,20

47 Petria P. Ion 0,20 9,10 51 Ştefan Mirică 0,40 18,30

48 Radu R. Ion 0,20 9,10 52 Olteanu Nicolae 0,18 8,30

49 Negriloaia

Aurelian

0,36 16,50 53 Voicu Elena 0,40 18,30

54 Vlad Ion 0,26 12,00

Total suprafaţă sola 25/215 13,26

b) Structura culturilor nu este adecvată obţinerii de profi maxim în regim irigat, ceea ce înseamnă

ca sporul de producţie obţinut nu asigură un profit suplimentar fermierului, dar nici nu acoperă

costurile de exploatare şi de investiţii.

Dacă analizăm situaţia structurii culturilor din anul 2008, conform datelor DADR Dâmboviţa

aceasta se diferenţiază faţă de cea stabilită prin proiectare, fiind exemplificată în tabelul 6.5.

Tabelul 6.5. Structura culturilor în sistemul Titu-Ogrezeni /judeţul Dâmboviţa

conform PE şi în anul 2008

Nr.

crt.

Cultura Suprafeţele din PE (1980) Suprafeţele din 2008

% %

1 Porumb boabe 36,7 34

2 Grâu + orz 41,5 20

3 Floarea soarelui 1,3 4

4 In 0,3 -

5 Sfeclă zahăr 4,5 -

6 Tutun 1,6 -

7 Cartofi 4 6

8 Legume 3 3

9 Furaje 7,1 3

10 Rapiţă - 2

11 Nelucrat - 28

Total 100 100

107

Analizând datele prezentate şi explicaţiile reprezentanţilor primăriilor şi fermierilor date în timpul

deplasărilor în teren se constată următoarele:

- în zona centrală (parţial) şi de nord a sistemului există tradiţie în cultivarea legumelor şi cartofilor,

renumite fiind localităţile Petreşti, Lunguleţu, Crovu, Poiana, Brezoaiele;

- în zona de sud şi de centru, există mult teren necultivat sau dacă este, predomină cerealele;

- explicaţiile în legătură cu suprafeţele necultivate au fost: (a) dezinteresul locuitorilor, (b) vârsta

înaintată a proprietarilor de teren, (c) lipsa resurselor financiare sau costurile ridicate pentru

înfiinţarea culturilor, (d) preţurile mici de valorificare a producţiei;

- cea mai mare suprafaţă este ocupată de porumbul boabe (34%) deoarece fermierii nu reuşesc

toamna eliberarea terenurilor de cultura premergătoare, în vederea înfiinţării culturilor de

cereale păioase;

- fermierii manifestă dezinteres pentru cultivarea plantelor tehnice, în special sfeclă de zahăr şi a altor

culturi profitabile (cartof, porumb-siloz).

Pentru comparaţie este analizată structura culturilor pentru fermierii deserviţi de antena A1 din

plotul SPP 29 în anul 1994 (tabelul 6.6). Se observă orientarea fermierilor spre irigarea culturilor de

câmp, dintre care culturile de prăşitoare deţin un procent foarte ridicat (61%).

Procente semnificative deţin culturile de cartofi (18%); în schimb legumele şi furajele au o pondere

mică (12%).

Tabelul 6.6. Proprietarii de terenuri şi structura de culturi pe suprafaţa deservită de

antena A1/plot SPP 29 în anul 1994

Nr.

crt.

Numele şi prenumele Suprafaţa totală

(ha)

Din care pe culturi:

Grâu Porumb Cartofi Alte culturi

0 1 2 3 4 5 6

1 Zamfir Gheorghe 0,25 - 0,25 - -

2 Corcodel Ştefan 0,50 - 0,50 - -

3 Neacşu Ion 0,75 0,75 - - -

4 Voicu Ion 0,25 - - 0,25 -

5 Marin Alexandru 0,75 - 0,50 0,25 -

6 Matei Vasile 0,25 - 0,15 0,10 -

7 Savu Nicolae 0,75 - 0,25 - 0,50

8 Savu Vasile 0,50 0,50 - - -

108



continuare

0 1 2 3 4 5 6

9 Dobre Gheorghe 0,50 - - 0,50 -

10 Istrate Gheorghe 0,50 - 0,50 - -

11 Păun Ion 1,00 - 1,00 - -

12 Miulescu Caterina 1,00 - 1,00 - -

13 Negrotă Dumitru 0,50 - 0,50 - -

14 Popescu Nicolae 0,50 0,25 0,25 - -

15 Voiculescu Ştefan 1,25 - 1,00 - 0,25

16 Corcodel Grigore 0,75 - - 0,75 -

17 Dumitru Ion 0,78 - - 0,50 0,28

18 Stanciu Gheorghe 1,00 - 0,70 - 0,30

19 Dumitrescu Costel 1,00 - 1,00 - -

20 Dumitrescu Grigore 0,50 - - 0,50 -

21 Radu Toma 0,25 - - 0,25 -

22 Păun Niculina 0,50 - 0,50 - -

23 Stancu Ştefan 0.50 - 0,50 - -

24 Constantin Virginia 1,00 - 0,50 - 0,50

25 Păun Costică 1,00 - 0,50 - 0,50

26 Constantin Gheorghe 0,50 - 0,50 - -

27 Tăsică Aurica 1,00 - - 1,00 -

28 Dobre Nicolae 1,00 - 0,75 - 0,25

29 Georgescu Elisabeta 0,50 - 0,50 - -

30 Constantin Gheorghe 1,00 - 1,00 - -

31 Georgescu Ioana 1,50 - 1,00 0,25 0,25

32 Savu Dumitra 0,25 - 0,25 - -

33 Negrotă Tănase 1,00 0,50 0,25 - 0,25

34 Dumitru Ovidiu 0,50 0,25 0,25 - -

35 Deliu Constantin 0,50 - 0,50 - -

36 Matei Alexandru 0,50 - 0,50 - -

109



continuare

0 1 2 3 4 5 6

37 Dinu Dumitru 1,00 - 1,00 - -

38 Nicolae Constanţa 1,00 - 0,50 0,25 0,25

39 Polizache Constantin 0,50 - - 0,50 -

40 Nicolae Gheorghiţa 0,50 - 0,50 - -

41 Dobre Gheorghe 1,00 - 0,50 0,25 0,25

42 Nica Petre 0,25 - 0,25 - -

Total 29,03 2,25 17,85 5,35 3,58

c) Lipsa capacităţilor economice necesare desfăşurării unei activităţi irigate; prin capacităţi

economice se înţelege disponibilitatea unor mijloace financiare, organizare şi cunoştiinţe tehnologice.

Fermele ce au activat inclusiv pe suprafeţele irigate au trecut după 1990 prin perioade de consolidare,

multe au dispărut (Asociaţia Domniţa Bălaşa Ziduri - 47 ha , Asociaţia 1 Decembrie Crovu – 113 ha,

Agromec Crovu – 173 ha, CLF Potlogi), foarte multe persoane din mediul rural şi-au închipuit că

pot face agricultură, dar această situaţie a condus la degradarea sistemului, care începând cu anul

2005 nu a mai fost utilizat, din considerentele arătate în secţiunea 6.1.1.

d) Lipsa experienţei/tradiţiei în irigaţii

Pentru fermierii care nu au mai irigat în cadrul unui sistem complex de irigaţii, experienţa înseamnă

să deţină un management calificat în aplicarea irigaţiilor, cunoştiinţe tehnologice de irigaţii, dar şi o

oarecare colaborare în aplicarea irigaţiilor, toţi aceşti factori determinanţi lipsind în rândul fermierilor

din sistem.

e) Organizarea fermierilor pe teritoriul sistemului este puţin vizibilă din punct de vedere agricol

fiind caracterizat de un individualism pronunţat în rândul tuturor fermierilor. Nu se cooperează,

fermierii se lasă greu seduşi de metoda colaborării, reacţie explicabilă prin prisma experienţelor

negative de după 1990 când aşa-zise asociaţii au condus la îmbogăţirea liderilor şi nu s-au desfăşurat

pe principii de asociere reale. De asemenea, lipsa unei experienţe de management în asociere din

partea liderilor a contribuit la această reacţie contra asocierii.

f) Design-ul sistemului nu mai corespunde structurilor agricole actuale şi metodelor de udare

solicitate în prezent de către utilizatorii de apă, fermierii individuali cu suprafeţe reduse căutând să

110

dispună de apă în mod individual fără să mai utilizeze sistemul. Astfel fermierii particulari din

Lunguleţu şi Poiana irigă culturile prin utilizarea puţurilor forate realizate cu efort propriu.

6.1.1.2. Consideraţii asupra randamentului de folosire a apei în sistem în funcţie de gradul de

utilizare al sistemului

Pentru aplicarea modelului de calcul descris la capitolul 3, în cazul sistemului hidrotehnic pentru

irigaţii Titu-Ogrezeni au fost folosite următoarele date de calcul:

Volumul lunar de apă pierdut în reţeaua hidrotehnică de aducţiune-distribuţie -vke a fost determinat,

adoptând ca valori specifice ale pierderilor de apă- pke- (tabelul 3.2) mărimile de :

- 800 l/m2 . zi pe biefurile necăptuşite ;

- 60 l/m2 . zi pe tronsoanele impermeabilizate ale reţelei de aducţiune .

Aplicând relaţia de calcul elaborată (3.25) se obţin următoarele valori ale randamentului de utilizare

a apei în sistem (ηs) în funcţie de gradul de utilizare (G):

Tabelul 6.7. Randamente de utilizare a apei în sistem (ηs) în funcţie de gradul de

utilizare (G)

Timp de

funcţionare

T(luni)

Vke

(mil.m3)

G

1,38 1,2 1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2 0,1

3 11,52 65 64 63 63 62 61 60 59 57 55 50 40

4 15,36 64 63 62 61 60 59 58 57 55 51 46 35

5 19,20 64 61 60 60 59 58 56 55 52 48 42 31

Suprafaţa necesar a

fi irigată

(contractată)

(mii ha)

40,6 40,6 40,6 36,6 32,5 28,4 24,4 20,3 16,2 12,2 8,1 4,1

S = 40647 ha; M050%

= 2573 m3/ha; M0

80% = 3563 m

3/ha; vke = 3,84 ∙ 10

6 m

3/ lună;

ηai = ηu ∙ ηr = 0,75∙ 0,90 = 0,675; Gmax = 1,38

111

Fig. 6.1. Influenţa gradului de utilizare asupra randamentului de folosire a apei în sistemul

Titu-Ogrezeni

Din analiza rezultatelor prezentate în tabelul 6.7 şi reprezentate grafic în fig. 6.1, se reţin - pentru

sistemul hidrotehnic Titu-Ogrezeni – următoarele concluzii:

- pentru a obţine performanţele maxime ale sistemului (ηs > 58%) în starea actuală, acesta

trebuie utilizat pe o perioadă de 3-6 luni cu gradul G ≥ 0,50, ceea ce înseamnă realizarea unui volum

net 2573m3/ha × 40647 ha × 0,70 = 73,20 mil. m

3 apă distribuită în stratul activ de sol al

tuturor culturilor ce ocupă întreaga suprafaţă a sistemului. La un randament al sistemului ηs > 58%

rezultă că trebuie introdus în sistem un volum brut de apă de cel puţin 180,31 mil. m3, revenind o

normă brută de irigare de 4400 m3/ha şi an;

- pentru a obţine randamente de utilizare a apei în sistem, ηs ≥ 50% ,sistemul trebuie să

funcţioneze pe o durată de cel puţin 3 luni cu gradul G ≥ 0,30;

- la grade de utilizare G ≤ 0,3 (suprafaţa irigată < 12200 ha) randamentul sistemului scade de la

48% la 28% adică, pierderile de apă sunt de 52% - 72%, valori cu efecte dramatice asupra factorilor

de mediu şi piederi economice importante în activitatea sistemului;

112

- pentru a asigura un randament ηs > 50%, la o durată T = 3 – 4 luni este necesar a avea o cerinţă

de apă din partea beneficiarilor la un grad de utilizare G = 0,3 - 0,8.

Aceasta înseamnă o suprafaţă irigată (contractată) de 12200 -36600 ha pe care se distribuie norma de

irigare M %50

0 = 2470 m3/ha.

Gradul de utilizare al sistemului poate fi exprimat aproximativ şi ca raportul dintre suprafaţa efectiv

irigată (udarea I) şi suprafaţa totală a sistemului. Din analiza datelor prezentate în tabelul 6.8 (date

valabile pentru judeţul Dâmboviţa) se constată o scădere a suprafeţelor pe care s-au aplicat udări,

începând cu 1990 datorită schimbărilor intervenite în structura fondului funciar şi în relaţiile

contractuale cu utilizatorii de apă.

Tabelul 6.8. Situaţia suprafeţelor irigate (udarea I) în sistemul Titu-Ogrezeni/judetul

Dâmboviţa în perioada 1989-2004

Nr.

crt.

Anul Suprafaţa amenajată

(ha)

Suprafaţa irigată

(ha)

Grad de utilizare

(%)

0 1 2 3 4

1 1989 23546 15286 65

2 1990 23546 6263 27

3 1991 23546 651 3

4 1992 23546 1392 6

5 1993 23546 1856 8

6 1994 23546 1248 5

7 1995 23546 945 4

8 1996 23546 2808 12

9 1997 23546 886 4

10 1998 23546 1399 6

11 1999 23546 517 2

12 2000 23546 1602 7

13 2001 23546 648 3

14 2002 23546 1370 6

15 2003 23546 3475 15

16 2004 23546 651 3

113

Ţinând cont de etapa şi starea actuală a economiei naţionale precum şi de experienţa pe plan mondial

se poate accepta în prezent existenţa unui grad de utilizare a acestui sistem G ≥ 0,7 pentru asigurarea

unui randament de utilizare a apei ηs ≥ 60%. Eliminarea acestor efecte negative şi limitarea relaţiei de

dependenţă dintre randamentul sistemului (ηs) cu gradul de utilizare (G), se realizează numai prin

execuţia lucrărilor de reabilitare-modernizare necesare reducerii pierderilor de apă pe întregul traseu

parcurs de apă de la priză la rezervorul de sol al culturilor agricole. În momentul de faţă cantităţile

cele mai mari de apă se pierd în câmp la aplicarea udărilor (20% din debitul specific prelevat la

priză). De asemenea pierderile de apă din exploatare apar în cea mai mare parte datorită necorelării

funcţionării instalaţiilor de udare cu funcţionarea agregatelor de pompare.

În continuare, se prezintă şi importanţa altor parametrii, care exprimă modul de utilizare a apei

în sistemul de irigaţii: - în starea actuală (A); - după modernizare (B); - eficienţa lucrărilor după

modernizare (C).

La baza calculelor au stat următoarele date:

Parametrul Etapa

A (actuală) B (după modernizare)

a) suprafaţa netă ce se poate iriga simultan (ha) 40647 40647

b) perioada anuală de irigare 1apr.-30sept. 1apr.-30sept.

c) norma netă de irigare (mc/ha) 2573 2573

d) debit specific pierdut qke (l/s.ha) 0,0358 0,0059

e) randamentul de aplicare a udărilor ηu (%) 75 90

f) randamentul de transport a apei în reţeaua

amenajării interioare ηr (%)

90 98

Parametrii tehnici au fost analizaţi în context cu rezultatele obţinute prin cercetări de lungă

durată şi necesită următoarele explicaţii:

- debitul specific qke =0,0358l/s.ha reprezintă media ponderată cu suprafaţa sistemului pe perioada

de irigare;

În stabilirea parametrului (qke) este de dorit să se execute măsurătorile directe, necesare pe suprafaţa

fiecărui sistem hidrotehnic, acestea putând fi efectuate şi de către personalul de exploatare al

sistemului. Altfel – în lipsa măsurătorilor directe – se poate apela până la execuţia acestora la datele

din literatura de specialitate.

114

Pentru a înţelege domeniul larg de variaţie a debitului specific (qke) şi importanţa măsurătorilor

directe ale acestui parametru, se prezintă graficul din fig. 6.2, întocmit pe baza unor măsurători mai

vechi (tabelul 6.9) efectuate de către ICITID Băneasa-Giurgiu (Grumeza N. ş.a., 1986) şi prelucrate

ulterior (Nicolaescu I., 1992).

Tabelul 6.9. Debite specifice (l/s ∙ ha)

(după I. Nicolaescu, 1992)

Nr. crt. Sistemul hidrotehnic Debite specifice (l/s ∙ ha)

0 1 2 3

1 Stoeneşti 1,3 0,25

2 Pietroiu-Ştefan cel Mare 0,86 0,24

3 Mihail Kogălniceanu 0,60 0,13

4 Jegălia 0,91 0,13

5 Gălăţui-Călăraşi 0,75 0,12

6 Terasa Viziru 1,26 0,12

7 Cetatea Galicea 0,67 0,11

8 Calafat- Băileşti 0,67 0,11

9 Terasa Brăilei Sud 0,73 0,10

10 Giurgiu-Răzmireşti 0,74 0,09

11 Babadag 0,54 0,08

12 Sadova-Corabia 0,86 0,03

13 Titu-Ogrezeni11 0,28 0,036

- randamentul actual de aplicare a udărilor (ηu=75%) este uşor supraestimat faţă de realitate iar cel

de după modernizare (ηu=90%), este aproape de pragul potenţial prezentat în literatura tehnică (90-

93%)12;

- randamentul de transport al apei în reţeaua amenajării interioare (ηr=90%), corespunde tipului de

amenajare interioară modernă (SPP + reţea de conducte îngropate).

11 Valori estimative obţinute pe baza analizei parametrilor tehnici prezentaţi în lucrare

12 N. Grumeza şi colab. Cercetări privind randamentul reţelei de transport şi distribuţie a apei în sistemele de irigaţii.

Analele ICITID, IV (XV), 1986

115

Fig. 6.2. Pierderi de apă specifice (qke) în reţeaua hidrotehnică pentru 13 sisteme de irigaţii

116

Rezultatele investigaţiilor privind starea actuală a utilizării apei în sistem, sunt evidenţiate în fig.

6.3 şi tabelul 6.10. Se reţin următoarele aspecte importante:

Perioada aprilie mai iunie iulie august septembrie x

Debite

specifice

(l/s ∙ ha)

qb 0,1756 0,2308 0,2823 0,4220 0,3775 0,1608 0,2760∗

q0 0,094 0,132 0,166 0,261 0,231 0,084 0,162∗

∆q 0,0816 0,0988 0,1163 0,1610 0,1465 0,0768 0,114

Fig.6.3. Evoluţia pierderilor de apă pe durata sezonului de irigaţii (pe cele trei categorii – qKE,

q1, q2) în etapa actuală (A)

- randamentul total al sistemului (ηs) are valoarea medie de 58%, maximă de 62% şi minimă de 52-

53% în lunile de primăvară şi toamnă la G = 1.

Pentru alte grade de utilizare (G) şi durate de funcţionare (T) a sistemului se obţin valori ale

randamentului sistemului prezentate în tabelul 6.7.

- pentru a asigura la plante un volum anual de apă egal cu 109,706 milioane m3, trebuie să se

preleveze la priză un volum anual, egal cu 177,33 milioane m3, diferenţa fiind pierdută în

următoarele proporţii: 31% pe canalele de aducţiune,48% la aplicarea udărilor şi 21% în reţeaua

amenajărilor interioare.

Din cele prezentate rezultă două concluzii asupra reducerii pierderilor actuale de apă şi anume:

- acţiunea de modernizare, ce vizează în exclusivitate reducerea pierderilor de apă, trebuie

introdusă în primul rând în câmp, la aplicarea udărilor, apoi pe reţeaua de aducţiune şi în ultima

instanţă pe reţeaua de conducte îngropate a amenajării interioare;

qΔ

qke (aducţiune)

(aducţiune)

(1

qΔ

qaplicarea udărilor)

qΔ

q2 (reţeaua plotului)

117

- până la realizarea soluţiilor de modernizare este necesar ca sistemul să funcţioneze pe cât posibil în

lunile de vară (iunie-august), la randamente (ηs) mai mari de 60%.

Tabelul 6.10. Parametrii principali ai utilizării apei de irigaţii în etapa actuală (a), după

modernizare (b) şi economia de apă (c) în sistemul hidrotehnic

de irigaţii Titu-Ogrezeni la grad de utilizare G = 1

Nr.

crt

Perioada

Parametrii tehnici

aprilie mai iunie iulie august septembrie Parametrii

sintetici

0 1 2 3 4 5 6 7 8

1 Norma netă de irigare∑

(m3/ha)

245 354 430 700 619 219 ∑0 = 2573

m3/ha şi an

2 Debit specific net la plantă

qo (l/s∙ ha)

0,094 0,132 0,166 0,261 0,231 0,084 0,1620∗

A. Parametrii actuali Vo = 109,70 mil.m3/an

3 Debit specific pierdut în reţeaua

hidrotehnică de aducţiune

qke (l/s∙ha)

0,0364

0,0353

0,0364

0,0353

0,0353

0,0364

0,0358∗

4

Randament

(%)

udare ηu 75 75

5 de transport a

apei în reţeaua

am. inter.ηr

90

90

6 de transport în

reţeaua de

aducţiune ηt

79,27

84,71

87,10

91,63

90,65

77,36

85,18∗

7 sistem ηs 53,50 57,18 58,79 61,58 61,85 52,22 57,56∗

8 Debit specific la priză qb (l/s∙ha) 0,1756 0,2308 0,2823 0,4220 0,3775 0,1608 0,2760*

9 Volum total la priză Vb

(milioane m3)

18,50 25,12 29,74 45,94 41,09 16,94 ∑1 = 177,33

(100%)

B. Parametrii după modernizare

10 Debit specific pierdut în reţeaua

hidrotehnică de aducţiune qke

(l/s∙ha)

0,0060

0,0058

0,0060

0,0058

0,0058

0,0060

0,0059∗

11

Randament

(%)

udare ηu 90 90

12 de transport a

apei în reţeaua

am. inter.ηr

98

98

13 de transport în

reţeaua de

aducţiune ηt

94,67

96,27

96,91

98,08

97,83

94,07

96,32∗

14 sistem ηs 83,50 84,91 85,47 86,51 86,29 82,97 84,92∗

15 Debit specific la priză qb

(l/s∙ha)

0,1125 0,1554 0,1942 0,3017 0,2677 0,1012 0,1896∗

16 Volum total la priză Vb

(milioane m3)

11,85 16,92 20,46 32,84 29,14 10,66 ∑2 =121,87

(68,72%)

C. Economie de apă

17 La priza

sistemului

milioane m3 6,65 8,20 9,28 13,10 11,95 6,28 ∑3 =55,46

(31,27%)

18 % din Vb actual 35,95 32,64 31,20 28,52 29,08 37,07

∗) valori medii ponderate cu timpul

118

6.1.2. Modificarea randamentelor de utilizare a apei şi efectele datorate lucrărilor de

modernizare

Analizând datele prezentate în tabelele 6.10 şi 6.11 se reţin următoarele constatări şi concluzii cu

privire la efectele potenţiale ale lucrărilor de modernizare:

- reducerea cu cel puţin 31% a volumului anual de apă actual prelevat din sursa sistemului

de irigaţii, de la 177,33 milioane m3 (100%) la 121,87 milioane m

3 (69%) cu condiţia ca necesarul de

apă de irigaţie al culturilor de 109,7 milioane m3 la probabilitatea de 50% să rămână acelaşi şi după

modernizare.

- volumul de apă economisit prin reducerea pierderilor de apă de 55,46 milioane m3, se

compune din următoarele cote de participare:

• 35%, efectul reducerii pierderilor prin infiltraţii şi cauze tehnologice (qke) de la 0,0358l/s.ha la

0,0059 l/s.ha;

• 42%, efectul creşterii randamentului de aplicare a udării (ηu) de la 75% la 90%;

• 23%, efectul creşterii randamentului de transport a apei în reţeaua amenajării interioare (ηr) de la

90% la 98%.

- modificarea structurii pierderilor de apă obţinută după modernizare se evidenţiază în

tabelul 6.11, fig. 6.4 şi 6.5.

Se constată următoarele:

• reducerea ponderii pierderilor de apă prin infiltraţii şi exploatare (qke) de la 31% la 21%;

• creşterea ponderii pierderilor de apă aferente aplicării udărilor (ηu) de la 48% la 65%;

• reducerea pierderilor de apă din reţeaua amenajării interioare (ηr) de la 21% la 14%.

119

Tabelul 6.11. Repartiţia debitelor specifice în prezent (a), după modernizare (b) şi economia de

apă realizată(c)

Nr.

crt.

Faza

Debite specifice (l/s∙ha)

qb qo q1 q2 qke ∆q

0 1 2 3 4 5 6 7

1

Actuală (A)

l/s ∙ha 0,2760 0,1620 0,0540 0,0240 0,0358 0,1140

%qb 100 59 20 8 13 (41)

%∆q × × 48 21 31 100

2

După modernizare

(B)

l/s∙ha 0,1896 0,1620 0,0180 0,0037 0,0059 0,0276

%qb 100 85 10 2 3 (15)

%∆q × × 65 14 21 100

3

Economie de apă

∆qb = qba –qb

m

l/s∙ha 0,0864 × 0,0360 0,0203 0,0299 0,0864

%qba 31 × × × × ×

%∆q 100 × 42 23 35 100

4

Repartiţia debitelor

specifice

priză

sistem

cultură

irigată

Apă pierdută:

la udare în

reţeaua

interioară

pe

aducţiune

Total

Perioada aprilie mai iunie iulie august septembrie x

Debite

specifice

(l/s ∙ ha)

qb 0,1125 0,1554 0,1942 0,3017 0,2677 0,1012 0,1896∗

q0 0,094 0,132 0,166 0,261 0,231 0,084 0,162∗

∆q 0,0185 0,0234 0,0282 0,0407 0,0367 0,0172 0,0276

Fig.6.4. Evoluţia pierderilor de apă pe durata sezonului de irigaţii (pe cele trei categorii – qKE,

q1, q2) după modernizare (B)

qΔ

q2 (reţeaua plotului)

qΔ

q1 (aplicarea udărilor)

qΔ

qke (aducţiune)

120

Perioada aprilie mai iunie iulie august septembrie Σ %

Vb priză

milioane m3

actual 18,50 25,12 29,74 45,94 41,09 16,94 177,33 100

după modernizare 11,85 16,92 20,46 32,84 29,14 10,66 121,87 68,72

Volum (∆V)

economisit

milioane m3

6,65 8,20 9,28 13,10 11,95 6,28 55,46 31,27

% din Vb actual 35,95 32,64 31,20 28,52 29,08 37,07 - -

Fig. 6.5. Dinamica randamentului total al sistemului în faza actuală ( asη ) şi după modernizare

( )msη inclusiv a volumului de apă economisit (∆V) în urma modernizării

∆q = qb−qo; abq − debitul specific actual la priză;

mbq − debitul specific după modernizare la priză;

Din noua structurare a pierderilor de apă ca efect al modernizării se trage concluzia că

parametrul qke prezintă încă potenţial de reducere şi aceasta în context cu faptul că aplicarea

udărilor cu randamente (ηu) mai mari de 90% va fi greu de realizat în perioada imediat următoare.

Dorinţa de reducere a pierderilor de apă prin infiltraţie în sistemele de irigaţii, constituie un prim

obiectiv cu prioritate în modernizare. În acest sens se impune elaborarea strategiei de abordare din

punct de vedere al soluţiilor, al tehnologiilor de execuţie, etc.

6.2. Evaluarea efectelor lucrărilor de reabilitare-modernizare asupra economiei de

apă

Efectele soluţiilor de reabilitare – modernizare au fost analizate în trei variante distincte.

În varianta V1 – soluţii ce vizează economia de apă în amenajările interioare prin sporirea

randamentului de folosire a apei în reţeaua amenajării interioare ηai = ηu ∙ ηr;

VΔ

msη

asη

121

În varianta V2 – soluţii ce vizează economia de apă în reţeaua hidrotehnică de aducţiune-distribuţie,

prin sporirea randamentului de transport al apei (ηt);

În varianta V3 – soluţii ce urmăresc economia maximă de apă în sistem, ca efect cumulat al

soluţiilor din amenajările interioare (V1) şi al celor din reţeaua hidrotehnică (V2)

Variantele de analiză (V1, V2 şi V3) au fost efectuate având datele de bază din tabelul 6.12.

Tabelul 6.12. Valorile parametrilor tehnici ai sistemului în etapa actuală şi după modernizare

Varianta Parametrii modificaţi prin reabilitare-

modernizare (RM)

Valoarea

actuală (a) după RM (m)

V3

V1

Randamentul de aplicare a udărilor ηu (%) 75 90

Randamentul de transport al apei în reţeaua

amenajării interioare ηr (%)

90 98

Randamentu de folosire a apei în amenajarea

interioară ηai (%)

67,5 88,2

V2 Volumul de apă pierdut în reţeaua hidrotehnică

vke (m3/lună/sistem)

3,84×106 0,63×10

6

Suprafaţa sistemului (ha) 40647 40647

Grad de utilizare (G):

∗ la 50%

0,5 0,5

1,0 1,0

∗ la 80% 1,38 1,38

Parametrii

sistemului

Norma netă de irigaţie ca valoare medie

ponderată (m3/ha.T (luni) pentru:

∗ T= 3 luni (1.VI-1.IX) 1749 1749

∗ T= 4 luni (15.V-15.IX) 2036 2036

∗ T= 5 luni(1.V-30.IX) 2322 2322

În varianta V1 – soluţii ce vizează economia de apă în amenajările interioare prin sporirea

randamentului de folosire a apei în reţeaua amenajării interioare ηai = ηu ∙ ηr

Creşterea randamentului de folosire a apei în ploturile de irigaţii ale sistemului (ηai) se asigură prin:

a) reproiectarea elementelor tehnice ale udării prin aspersiune (creşte ηu);

b) acoperirea deficitului de echipament de udare (creşte G şi ηai);

122

c) înlocuirea echipamentelor de udare manuale cu instalaţii moderne care aplică udările pe durata

deplasării (tambur şi furtun, rampe frontale, pivot central, ş. a.) ( creşte G şi ηai);

d) înlocuirea canalelor cu conducte îngropate (creşte ηr);

e) constituirea organizaţiei de utilizare a apei la nivelul plotului – împreună cu efectele favorabile

(a+ b + c + d) – va mări gradul de utilizare a acestuia (G).

Economia de apă în varianta (V1) este de 18,4-21,8% din volumul prelevat la priza

sistemului (conform tabelului 6.13).

Tabelul 6.13. Economia de apă datorată introducerii soluţiilor de reabilitare-modernizare în

amenajările interioare ale sistemului de irigaţii Titu-Ogrezeni

(varianta V1)

Nr.

crt.

Economia

de apă

T (luni) 3 4 5

Mo50%

(m3/ha) 1749 2036 2322

1

∆V

G=0,5

106 m

3/sistem 12,36 14,39 16,41

m3/ha 304 354 404

% din ∗) 19,3 18,8 18,4

2

∆V

G=1,0

106 m

3/sistem 24,72 28,78 32,82

m3/ha 608 708 808

% din ∗) 21,2 20,9 20,7

3

∆V

G=1,38

106 m

3/sistem 34,11 39,71 45,29

m3/ha 839 977 1114

% din ∗) 21,8 21,5 21,3

∗) - volumul actual necesar de prelevat de la priza sistemului

În varianta V2 – soluţii ce vizează economia de apă în reţeaua hidrotehnică de aducţiune-distribuţie,

prin sporirea randamentului de transport al apei (ηt)

Creşterea randamentului de transport al apei în reţeaua hidrotehnică a sistemului (ηt) se realizează

prin următoarele soluţii ce vizează reducerea volumului pierdut (Vke):

a) impermeabilizarea canalelor ce compun reţeaua hidrotehnică;

b) înlocuirea canalelor terminale (ultimele ramificaţii) cu conducte îngropate de joasă presiune;

c) automatizarea şi dispecerizarea funcţionării reţelei hidrotehnice (de la priza sistemului până la

intrarea apei în ploturi).

Economia de apă numai pentru această variantă (V2) este de 6,1-18% din volumul actual

prelevabil la priza sistemului (conform tabelului 6.14).

123

Tabelul 6.14. Economia de apă datorată introducerii soluţiilor de reabilitare-modernizare

numai pe reţeaua hidrotehnică de aducţiune-distribuţie a sistemului de irigaţii

Titu-Ogrezeni

(varianta V2)

Nr.

crt.

Economia de apă

(∆V) pentru:

T (luni) 3 4 5

Mo50%

(m3/ha) 1749 2036 2322

1

G=0,5

106 m

3/sistem 9,63 12,84 16,05

m3/ha 237 316 395

% din ∗) 15,0 16,8 18,0

2

G=1,0

106 m

3/sistem 9,63 12,84 16,05

m3/ha 237 316 395

% din ∗) 8,2 9,3 10,1

3

G=1,38

106m

3/sistem 9,63 12,84 16,05

m3/ha 237 316 395

% din ∗) 6,1 7,0 7,6

∗) - volumul actual necesar de prelevat de la priza sistemului

În varianta V3 – soluţii ce urmăresc economia maximă de apă în sistem, ca efect cumulat al

soluţiilor din amenajările interioare (V1) şi al celor din reţeaua hidrotehnică (V2) (conform tabelului

6.15).

Economia de apă la nivelul potenţialului maxim este de 27,9 -36,4% din volumul actual prelevabil

(Va

p ) la priza sistemului, domeniul fiind influenţat de durata de funcţionare (T) şi gradul real de

utilizare. Aceasta se exprimă prin randamentul sistemului (ηs).

124

Tabelul 6.15. Economia de apă datorată introducerii soluţiilor de reabilitare-modernizare pe

întreg circuitul apei de la sursă la rezervorul de sol activ al culturilor agricole

(varianta V3)

Nr.

crt.

Economia de

apă

T (luni) 3 4 5

Mo50%

( m3/ha) 1742 2036 2322

1

∆V

pentru

G=0,5

106 m

3/sistem 21,99 27,23 33,46

m3/ha 541 670 799

% din ∗) 34,3 35,6 36,4

2

∆V

pentru

G=1,0

106 m

3/sistem 34,35 41,62 48,87

m3/ha 845 1024 1203

% din ∗) 29,4 30,2 30,8

3

∆V

pentru

G=1,38

106 m

3/sistem 43,74 52,55 61,34

m3/ha 1076 1293 1509

% din ∗) 27,9 28,5 28,9

∗) - volumul actual necesar de prelevat

Economia de apă (∆V) s-a calculat la priza sistemului, fiind analizată în funcţie de parametrii

variantelor de studiu, înainte şi după lucrările de reabilitare-modernizare:

msasmpap

ηηGSMVVVΔ

11%50

0

sau:

mkeake

mruaru

vvTηηηη

GSMVΔ11%50

0 1.6

în care:

a – indicele parametrilor în starea actuală a sistemului;

m – indicele parametrilor după realizarea lucrărilor de reabilitare-modernizare în sistem;

pV - volumul de apă la priza sistemului luniTm /3;

VΔ – volumul de apă economisit, ca efect al lucrărilor de reabilitare-modernizare (m3/T(luni)).

De asemenea, economia de apă a fost exprimată şi în procente din volumul prelevat la priza

sistemului în etapa actuală:

10011001ms

as

ap

mp

η

η

V

VVΔ

125

sau:

10011

11

1%50

0

%50

0

ake

aru

mke

mru

vηηT

GSM

vηηT

GSM

VΔ 2.6

Rezultatele obţinute în cele trei variante, permit sublinierea următoarelor concluzii:

- economia minimă de apă rezultă din soluţiile de reabilitare din reţeaua hidrotehnică, între

6,1 şi18% (conform datelor din tabelul 6.14 - varianta V2) din volumele actuale prelevate la priza

sistemului (Vpa);

- economia maximă de apă se obţine atunci când se aplică toate soluţiile de reabilitare –

modernizare (conform datelor din tabelul 6.15 – varianta V3), fiind între 27,9 şi 36,4% din volumul

actual prelevat la priza sistemului(Vpa);

- soluţiile de reabilitare – modernizare în amenajările interioare (conform tabelului 6.13 –

varianta V1) asigură o economie de 18,4-21,8% din volumul actual ( Vpa).

Este de reţinut faptul că, implementarea soluţiilor din varianta aceasta (V2) este strict condiţionată de

evoluţia soluţiilor din varianta(V1) ce asigură obţinerea profitului de către utilizatorii apei de irigaţii.

6.3. Evaluarea efectelor lucrărilor de reabilitare-modernizare asupra economiei de

energie pentru pomparea apei

Această analiză a fost efectuată în trei variante:

• VE1 – ce vizează economia de energie datorată efectului cumulat al variantelor de

reabilitare-modernizare pentru economia de apă (variantaV3);

• VE2- se analizează economia de energie datorată în exclusivitate soluţiilor de reabilitare-

modernizare pentru majorarea randamentului de funcţionare al staţiilor de pompare;

• VE3 – ce estimează efectul cumulat al lucrărilor de reabilitare –modernizare, atât pentru

reducerea pierderilor de apă cât şi a celor din staţiile de pompare (VE1 şi VE2).

Punerea în evidenţă a efectelor lucrărilor de reabilitare-modernizare asupra reducerii consumului de

energie, se face în următoarele condiţii de analiză:

- consumul de apă net pentru irigaţii este cel care corespunde probabilităţii de 50%, cu normele de

irigaţie distribuite lunar;

- gradul de utilizare al sistemului se consideră egal cu 1, pentru a pune în evidenţă potenţialul mediu

economic de energie de pompare.

126

Întrucât în acest sistem de irigaţii nu s-au efectuat măsurători în staţiile de punere sub presiune asupra

performanţelor reale (Q,H,η), în analiză au fost folosite următoarele date de bază:

Parametrul Etapa

actuală (a) după modernizare (m)

1. Suprafaţa netă ce se poate iriga simultan (ha) 40647 40647

2. Perioada anuală de irigare 1 apr.-30 sept. 1 apr.-30 sept.

3. Norma netă de irigare M%50

0 (m3/ha) 2573 2573

4. Debitul specific pierdut în reţeaua hidrotehnică

(l/s.ha)

0,0358 0,0059

5. Randament de aplicare a udărilor ηu (%) 75 90

6. Randament de transport a apei în reţeaua amenajării

interioare ηr (%)

90 98

7. Randamentul de funcţionare SPP ηp (%) 50 75

8. Consum specific de energie la SPP es (kwh/1000 m3) 316 211

9. Înălţimea de pompare medie H (mca) 58 58

10. Randamentul de folosire a apei în sistem ηH (%) 70 88

Astfel, cele 51 de staţii de punere sub presiune sunt echipate cu 306 electopompe, având gama de

variaţie:

- pentru debite (Q) ............................................................... 0,108 - 1,4 m3/s;

- pentru înălţimea de pompare (H) ........................................ 55 - 66,5 mca;

- pentru puterea nominală a motoarelor electrice (P) ............... 55 - 200 kw.

Tipurile de pompe cu care sunt echipate staţiile sunt următoarele:

MA MV

MA 200× (5÷6) MV 253× (2÷3)

Referitor la datele prezentate, se fac următoarele menţiuni:

- valorile actuale privind randamentul de funcţionare a staţiilor de pompare (ηp) reprezintă media

măsurătorilor efectuate în timp, în sistemele noastre de irigaţii;

- valorile actuale ale consumului specific de energie (es) sunt cele utilizate de către ANIF R.A;

- analiza a fost efectuată în ipoteza întregului sistem hidrotehnic cu suprafaţa de 40647 ha, cu sarcina

de a se asigura culturilor o normă de irigare netă de 2573 m3/ha.

127

• În varianta VE1 – care vizează economia de energie prin creşterea randamentului de folosire a

apei (ηH) pe suprafaţa ploturilor de irigaţii, menţinând constante valorile H, es, ηp -rezultatele se

prezintă în tabelul 6.16.

Prin introducerea lucrărilor ce vizează în exclusivitate economia de apă (variantaVE1), rezultă o

economie de energie de 20% din consumul actual.

Tabelul 6.16. Influenţa lucrărilor de reabilitare – modernizare datorat creşterii randamentului

de folosire a apei (ηH) în sistem asupra consumului de energie la probabilitatea de 50% şi grad

de utilizare G=1 (varianta VE1)

Staţia S

ha se

kwh/1000m3

ft

ore/zi

keq

l/s.ha

Puterea după R-M m

tP (kw)

IV V VI VII VIII IX media

SPP

40647

316 20 0,0358 5927 8323 10467 16457 14566 5297 10173

Puterea totală actuală, a

tP

(kw)

7452 10463 13159 20689 18311 6659 12789

Economia de putere kw 1525 2410 2692 4232 3745 1362 2616

m

t

a

t PPPΔ % a

tP 20

20

în care: a

tP - puterea totală actuală;

m

tP - puterea totală după reabilitare-modernizare.

• În varianta VE2 - unde se analizează numai influenţa creşterii randamentului de funcţionare a

staţiilor de pompare (ηp) asupra reducerii consumului de energie – rezultatele se prezintă în tabelul

6.17. Randamentul de folosire a apei pe suprafaţa sistemului rămâne la valoarea actuală [(ηH)a=0,70].

Aplicarea în exclusivitate a lucrărilor de ridicare a randamentului staţiilor de pompare

(varianta VE2) poate aduce o economie de energie de 33% din consumul actual.

Soluţiile principale de reabilitare-modernizare constau din:

• înlocuirea agregatelor (electrice şi de pompare) cu performanţe scăzute;

• automatizarea funcţionării staţiilor de punere sub presiune în corelaţie cu caracteristicile

reţelei, prin utilizarea motoarelor electrice cu turaţie variabilă;

• asigurarea accesoriilor de control electric şi hidraulic cu fiabilitate ridicată;

• reducerea sarcinii de pompare prin introducerea instalaţiilor autodeplasabile de udare cu

funcţionare la presiuni joase, de tip linear, cu tambur şi furtun ce alimentează rampe cu duze, cu pivot

central, ş.a;

128

Tabelul 6.17. Influenţa lucrărilor de reabilitare-modernizare de creştere a randamentului de

pompare (ηp) asupra consumului de energie la probabilitatea de 50% şi

grad de utilizare G=1

(varianta VE2)

Staţia

S

se

kwh/1000 m3

ft

ore/zi

H

mca

m

pη

Puterea după R-M m

tP (kw)

oq (l/s.ha)

0,094 0,132 0,166 0,261 0,231 0,084 0,162


SPP

40647 211 20 58 0,75 4975 6987 8786 13815 12267 4446 8546

Puterea actuală a

tP (kw) 7452 10463 13159 20689 18311 6659 12789

Economia de putere

m

t

a

t PPPΔ

kw 2477 3476 4373 6874 6044 2213 4243

%a

tP 33 33

în care: Pta - puterea totală actuală;

Ptm

- puterea totală după modernizare.

• În varianta VE3 - ce urmăreşte să stabilească economia de energie la pomparea apei în sistem

prin aplicarea ambelor categorii de soluţii de reabilitare-modernizare prin creşterea randamentului de

utilizare a apei cât şi a energiei electrice în pomparea apei (ηH şi ηp) – rezultatele se prezintă în

tabelul 6.18. Varianta VE3 – exprimă analiza potenţialului maxim de reducere a consumului energiei

aferente pompării apei în sistem.

Prin efectul cumulat al lucrărilor de reabilitare-modernizare în sistem, de creştere a

randamentului de folosire a apei şi a celui de pompare (varianta VE3), se poate obţine o economie de

energie de 47% din consumul actual.

129

Tabelul 6.18. Influenţa cumulată a lucrărilor de reabilitare-modernizare privind majorarea

randamentului de utilizare a apei (ηH) şi a celui de pompare (ηP) asupra consumului de energie

la probabilitatea de 50% şi grad de utilizare G =1 (varianta VE3)

Staţia

S

ha

se

Kwh/1000

m3

H mca

ft

ore/zi

mHη

mPη

Puterea după R-M m

tP kw

haslq /0

0,094 0,132 0,166 0,261 0,231 0,084 0,162


SPP

40647 211 58 20 0,88 0,75 3958 5558 6989 10989 9726 3537 6793

Puterea totală actuală kwPat

77452 10463 13159 20689 18311 6659 12789

Economia de putere m

ta

t PPPΔ

kw 3494 4905 6170 9700 8585 3122 5996

atP% 47 47

în care: atP - puterea totală actuală;

mtP - puterea totală după modernizare.

Din analiza celor trei variante, se desprind două concluzii:

1. în situaţia unor resurse financiare limitate, varianta VE1 este cea mai raţională întrucât

lucrările de folosire a apei în sistem pot asigura atât economie de apă (36,4%) cât şi de energie

(20%). Pe lângă efectul economic, această variantă asigură şi protecţia factorilor de mediu;

2. în situaţia unor resurse financiare care să acopere efortul investiţional, varianta VE3 este cea

mai benefică, întrucât asigură economie de apă (36,4%), de energie (47%) şi protecţia factorilor de

mediu.

6.4. Strategia de abordare în execuţie a lucrărilor de reabilitare-modernizare în sistemul

hidrotehnic Titu-Ogrezeni

Din analizele efectuate a rezultat următoarea ordine de implementare a soluţiilor de reabilitare-

modernizare în sistemul hidrotehnic Titu-Ogrezeni:

6.4.1. Lucrările de reducere a pierderilor de apă, exprimate prin creşterea randamentului de

utilizare a apei în amenajările interioare ( ηai ) cât şi a randamentului de transport a apei în reţeaua

hidrotehnică ( ηt ). Acestea constau în:

- reabilitarea sau înlocuirea, după caz, a dispozitivelor de protecţie a reţelei de conducte îngropate;

- lucrări de reabilitare a reţelei de conducte îngropate prin înlocuirea unor piese metalice de imbinare

şi adaptarea vanelor hidrant pentru alimentarea instalaţiilor moderne de udare;

- completarea deficitului de instalaţii de udare;

130

- promovarea instalaţiilor de udare autodeplasabile de tip: cu tambur şi furtun, cu deplasare lineară,

pivot-central;

- aplicarea tehnologiilor agricole minime;

- impermeabilizarea canalelor din reţeaua hidrotehnică utilizând tehnologii moderne în vederea

reducerii substanţiale a pierderilor de apă;

- automatizarea şi dispecerizarea controlului şi distribuţiei apei în reţeaua hidrotehnică;

- măsurarea debitelor şi volumelor distribuite.

Aceste lucrări au prima prioritate prin următoarele avantaje:

- creează o economie de apă de 27,1 – 36,4% din volumul actual, corespunzător diferitelor

grade de utilizare a sistemului (0,5 ≤ G ≤ 1,38) şi duratelor de funcţionare a acestuia (3 luni ≤ T ≤ 5

luni);

- asigură protecţia factorilor de mediu în suprafaţa sistemului şi zonele din aval (sol,apă

freatică şi ape de suprafaţă);

- creează o economie de energie electrică la pomparea apei de 20% din consumul actual;

- reduce dependenţa randamentului de folosire a apei şi energiei cu gradul de utilizare a

sistemului.

6.4.2. Lucrările de creştere a randamentului de funcţionare al staţiilor de punere sub presiune,

asigură o economie de energie de 33% faţă de consumul actual la G =1. Aceste lucrări constau în:

- înlocuirea agregatelor de pompare din staţiile de punere sub presiune cu agregate de randamente

superioare;

- lucrări pentru reducerea rezistenţelor hidraulice pe circuitul hidraulic aspiratie-refulare;

- automatizarea funcţionării agregatelor de pompare şi utilizarea turaţiei variabile pentru reducerea

consumului de energie;

- introducerea echipamentelor de contorizare a apei pompate;

- introducerea de mijloace de monitorizare a parametrilor de funcţionare a agregatelor de pompare.

Tipurile de acţiuni potenţiale pentru reabilitare şi modernizare sunt prezentate sistematizat în

tabelul 6.19.

131

Tabelul 6.19. Acţiuni potenţiale care ar putea fi aplicate pentru reabilitarea şi modernizarea

sistemului

Principalele

propuneri

de

economisire

Codul acţiunii

Acţiuni principale

Parametrul

care trebuie

modificat

Locul de

implementare

Apa de

irigaţie

V1

● îmbunătăţirea metodei de udare sau înlocuirea

acesteia cu una mai performantă

● înlocuirea echipamentelor vechi de udare cu unele

moderne

● adaptarea tehnologiilor agricole la noile metode de

udare sau echipamente

● practicarea sistemului de reutilizare a apei

ηu

amenajarea

interioară o înlocuirea canalelor distribuitoare de sector

necăptuşite cu conducte subterane

o căptuşirea canalelor distribuitoare de sector

o controlul debitelor şi presiunii

ηr

V2

căptuşirea canalelor

înlocuirea canalelor terminale cu conducte

îngropate de joasă presiune

introducerea controlului automat pe reţea

introducerea dispozitivelor moderne de măsurare a

apei

Vke reţeaua de

transport şi

distribuţie a apei

V3 V1 + V2 ηu, ηr, Vke

sistemul de

irigaţii

Energia

de

pompare

VE2

înlocuirea pompelor vechi şi uzate cu agregate

moderne

reducerea pierderilor de sarcină

introducerea automatizării staţiilor de pompare

reducerea presiunii de exploatare în staţiile de

pompare

es

132

CAPITOLUL 7.

STABILIREA GRADULUI MINIM NECESAR FUNCŢIONĂRII

PROFITABILE A SISTEMULUI HIDROTEHNIC DE IRIGAŢII

TITU-OGREZENI

Analiza s-a realizat pentru două stări ale sistemului de irigaţii Titu – Ogrezeni.

- pentru etapa actuală, fără lucrări de reabilitare-modernizare;

- după execuţia lucrărilor de reabilitare-modernizare.

Analiza efectuată pentru cele două situaţii are la bază datele prezentate în tabelele 7.1 şi 7.2

Tabelul 7.1. Evaluarea cheltuielilor anuale datorate irigării culturilor

Nr.

crt.

CULTURA Mo50%

(m3/ha)

α β Cv

(€/kg)13

Ca (€/ha) Ci

(€/ha)

Ca+Ci

(€/ha)

sămânţă îngrăşăminte recoltat

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 Grâu 1277 50 0,54 0,223 70,15 109,82 94,05 111,86 385,88

2 Porumb

boabe

2437 81 0,55 0,215 42,51 82,85 23,82 121,59 270,77

3 Porumb

siloz

1644 234 0,65 0,116 36,74 117,37 290,42 114,94 559,47

4 Soia 2500 29 0,53 0,369 80,70 47,80 35,89 122,13 286,52

5 Floarea

soarelui

2457 298 0,25 0,263 24,91 92,86 37,89 121,77 277,43

6 Sfeclă

zahăr

2603 90 0,72 0,038 78,36 129,26 212,11 122,99 542,72

7 Cartofi 2254 55 0,74 0,855 14760,90 649,79 339,63 120,06 2870,38

8 Lucernă 3098 93 0,72 0,186 150,93 102,03 315,32 127,14 695,42

Cost energie electrică: 0,0828 €/kwh (fără TVA)14

Referitor la termenii folosiţi în acest tabel se fac următoarele menţiuni:

- Cheltuielile agricole suplimentare = Ca, cuprind suma cheltuielilor agricole suplimentare

aferente surplusului de producţie obţinut în regim irigat pentru o cultură: cantitate de sămânţă,

îngrăşăminte chimice, erbicide, pesticide, recoltat, transportat, depozitat ş.a.

13 Sursa: Bursa Cerealelor din Chicago; Date din august 2009

14 Sursa: Eurostat; Date din semestrul 2 – 2009

133

Valorile sunt înscrise în coloanele 6,7 şi 8 ale tabelului 7.1.

- Cheltuielile cu irigaţiile = Ci, cuprind :

a. tariful annual;

b. tariful de livrare;

c. cheltuielile anuale efectuate cu aplicarea udărilor pe durata sezonului de irigaţii.

• tariful anual (lei/ha) va acoperi costurile estimate de intreţinere şi reparaţii a infrastructurii de

irigaţii din domeniul public şi domeniul privat al statului, aflată în administrarea ANIF;

• tariful de livrare al apei de irigatii (lei/1000 mc), va acoperi costul apei, costurile de transport al

apei de la sursă sau priză la punctul de livrare a apei pentru irigaţii prin intermediul infrastructurii de

irigaţii din domeniul public şi domeniul privat al statului, aflată în administrarea ANIF. Costurile de

transport includ cheltuielile administrative şi cele cu energia electrică şi termică pentru pomparea

apei şi cel mult 50% din cele cu salarizarea personalului şi din cheltuielile administrative ale sediului

central, ale sediilor sucursalelor, precum şi alte asemenea cheltuieli;

Tariful anual şi tariful de livrarea a apei pentru irigaţii au fost calculate având la bază„Normele

metodologice privind calculul şi plata tarifelor prin serviciile de imbunătăţiri funciare”, în

conformitate cu prevederile art. 59 din legea nr. 138/2004 şi aprobate prin Ordinul MAPDR nr.

1231/2005 şi publicate în Monitorul Oficial nr.70/25.01.2006.

• cheltuielile cu aplicarea udărilor = Cu, deşi diferă cu cultura, se calculează pentru toate culturile

din sistem, cu relaţia:

haeuro

instalatie

haS

m

M

udare

zileT

zi

oretudare

ora

euro

Cu

u

cuf

/

32,10

%50

0

1.7

în care: 0m – norma de udare (m3/ha∙udare) calculată la stabilirea ciclului de udare Tcu

(zile/ciclu);

%50

0M - norma anuală de irigare medie ponderată (m3/ha∙ an);

uS – suprafaţa de serviciu a instalaţiei de udare de tip IIAM + ASJ -1M (ha).

mo = 720 m3/ha∙udare; Tcu =16zile/ciclu; Su =16ha.

Valorile cheltuielilor cu irigaţiile sunt prezentate detaliat în tabelul 7.2 şi sunt înscrise în coloana 9 a

tabelului 7.1:

134

Tabelul 7.2. Cheltuielile cu irigaţiile

Nr.

crt.

Cultura p

%

∑Mo50%

(m3/ha∙an)

mo

(m3/ha)

Cu

( €/ha)

Tarif

anual

(€/ha)

Tarif

livrare apă

(€/ha)∗

Total

cheltuieli Ci

(col.5+6+7)

(€/ha)

0 1 2 3 4 5 6 7 8 1 Grâu (30) 1277 78,47 22,68 10,71 111,86

2 Porumb boabe 30 2437 78,47 22,68 20,44 121,59

3 Porumb siloz (30) 1644 78,47 22,68 13,79 114,94

4 Soia 5 2500 78,47 22,68 20,98 122,13

5 Floarea soarelui 5 2457 78,47 22,68 20,62 121,77

6 Sfeclă zahăr 5 2603 78,47 22,68 21,84 122,99

7 Cartofi 15 2254 78,47 22,68 18,91 120,06

8 Lucernă 10 3098 78,47 22,68 25,99 127,14

Medii ponderate: 2140 720

∗ Tariful de livrare a apei pentru irigaţii (€/1000 mc) a fost calculat pentru valoarea de 36,08 lei/1000 mc (€ = 4,3 lei) şi transformat în €/ha, funcţie de norma de irigaţie ∑Mo

50%(m

3/ha∙an).

- Preţurile produselor agricole = Cv (€/kg) sunt calculate pe baza preţurilor internaţionale ale

produselor respective..Culturile agricole cu potenţial de generare a unor venituri superioare în regim

irigat sunt porumbul boabe, cartoful. Lucerna prezintă de asemenea un bun potenţial economic în

regim irigat (datorat preţului producţiei). Cele mai slabe culturi din punctul de vedere al veniturilor ce

se obţin in regim irigat, sunt soia şi floarea soarelui. Veniturile economice mari obţinute pe seama

grâului cultivat în regim irigat se datorează preţului crescut al acestei culturi pe plan internaţional.

Sunt prezentaţi în tabelul 7.3 principalii parametrii tehnici de funcţionare ai sistemului în etapa

actuală şi după realizarea lucrărilor de reabilitare şi modernizare.

Referitor la testarea modelului de calcul se fac următoarele precizări:

- modelul a fost aplicat la fiecare cultură, ca şi cum toată suprafaţa sistemului ar fi acoperită numai cu

aceasta. Culturile pot fi astfel selectate, în sensul favorabilităţii, după gradul (Gp);

- gradul de utilizare eficientă a sistemului (Gp), a fost stabilit pentru fiecare cultură în parte dar şi,

pentru o anumită structură optimă a planului de cultură.

135

Tabelul 7.3. Parametrii de funcţionare ai sistemului în etapa actuală şi după executarea

lucrărilor de reabilitare-modernizare

Varianta de RM

pentru economia de:

Parametrii modificaţi prin

reabilitare-modernizare

Valoarea

actuală (a) după RM

(m)

APĂ

V3=V1+V2

V1

Randamentul de aplicare a udărilor

ηu (%)

75 90

Randamentul de transport al apei în

reţeaua am. interioare ηr (%)

90 98

Randamentul de folosire a apei în

amenajarea interioară ηai (%)

67,5 88,2

V2 Volumul de apă pierdut în reţeaua

hidrotehnică vke (m3/lună/sistem)

3,84×106 0,63×10

6

ENERGIE VE2 Randament funcţionare staţii de

punere sub presiune ηSPP (%)

50

(51 staţii)

75

Norma netă de irigaţie ca valoare medie ponderată Mo50%

(m3/ha∙ T

(luni)) pentru:

∗ T =3 luni

2100

2100

∗ T= 4 luni 2800 2800

∗ T= 5 luni 3500 3500

7.1. Stabilirea gradului minim necesar funcţionării profitabile a sistemului în etapa

actuală (Gpa)

Calculul gradului de utilizare profitabilă (Gpa) s-a efectuat în funcţie de norma de irigare anuală (M0)

şi de perioada de funcţionare a sistemului, rezultatele fiind prezentate în tabelul 7.4 şi fig. 7.1.

Tabelul 7.4. Variaţia gradului de funcţionare profitabilă a sistemului Titu – Ogrezeni

în etapa actuală

Cu

ltu

ra

Du

rata

de

fun

cţio

na

re

T =

(lu

ni)

Ca

rto

fi

Sfe

clă

de

zah

ăr

Grâ

u ∗

∗

Po

rum

b

bo

ab

e

So

ia

Po

rum

b

silo

z ∗

Lu

cern

ă

Flo

area

soa

rel

ui

Gra

du

l m

ediu

po

nd

era

t

(Gp)

Mo(m3/ha∙sezon) p (%) 15% 5%

(30%) 30%

5% (30%)

10% 5%

3×700=2100 3 0,21 0,72 0,64 0,26 0,55 0,15 0,17 0,64 0,34

4×700=2800 4 0,17 0,59 0,56 0,20 0,49 0,12 0,14 0,62 0,29

5×700=3500 5 0,15 0,51 0,51 0,20 0,44 0,11 0,12 0,62 0,27

Media aritmetică G

0,18

0,61

0,57

0,22

0,49

0,13

0,14

0,63

0,30

136

Analiza datelor prezentate – pentru etapa actuală – permite stabilirea următoarelor concluzii asupra

gradului de funcţionare profitabilă (Gp) a sistemului Titu-Ogrezeni:

valoarea medie a gradului minim de funcţionare profitabilă (Gpa) a sistemului este de 30%;

gradul (Gpa) scade pe măsură ce durata de funcţionare continuă a sistemului creşte: de la 34%

pentru T=3 luni la 27% pentru T=5 luni;

gradul (Gpa) este influenţat în principal de eficienţa economică a culturii irigate,iar ponderea

cea mai mare a cheltuielilor anuale datorată irigării culturilor o reprezintă cheltuielile agricole

suplimentare (circa 60-80%);

Din datele prezentate în tabelul 7.4 rezultă că profitabilitatea culturilor descreşte odată cu

majorarea gradului de funcţionare profitabilă (Gpa), după cum urmează:

a) porumb siloz + lucernă + cartof Gp = 14 – 18%;

b) porumb boabe + soia Gp = 20 – 50%;

c) grâu + sfeclă de zahăr + floarea soarelui Gp >50%.

exploatarea eficientă a sistemului poate fi realizată prin optimizarea anuală a structurii

planului de cultură şi creşterea gradului real de utilizare a sistemului de peste 50% (în ultimii ani

sistemul nu a funcţionat datorită lipsei de cereri de livrare de apă pentru irigaţii, neacoperirii de către

beneficiari din venituri proprii a cheltuielilor de exploatare,întreţinere şi reparaţii).

137

7.2. Stabilirea gradului minim necesar funcţionării profitabile a sistemului după

execuţia lucrărilor de reabilitare – modernizare (Gpm

)

Determinarea gradului minim de functionare profitabilă a sistemului s-a efectuat după

realizarea lucrărilor de reabilitare-modernizare, în patru variante:

V1 - soluţii de reabilitare-modernizare ce determină economii de apă în amenajările interioare,

exprimate prin creşterea randamentului de udare, a randamentului de transport a apei în reţeaua

amenajării interioare şi implicit a randamentului de folosire a apei în amenajarea interioară(ηai = ηu ∙

ηr);

V2 - soluţii care au ca efect economia de apă în reţeaua hidrotehnică de aducţiune-distribuţie a

sistemului prin micşorarea volumului pierdut ( Vke ), concretizate prin mărirea randamentului de

transport a apei în reţeaua hidrotehnică ( ηt );

V3 - economia maximă de apă ce se obţine ca efect cumulat al soluţiilor prevăzute în variantele (V1 )

şi ( V2 ), exprimate prin randamentul total al sistemului = .

VE2 – reprezintă economia de energie electrică consumată la pomparea apei, concretizată prin

creşterea randamentului de funcţionare a fiecărei staţii de pompare.

De asemenea, determinarea gradului (Gpm

) a fost analizat şi pentru alte trei variante combinate: V1 +

VE2; V2 + VE2; V3 + VE2

Sunt prezentate rezultatele obţinute pentru variantele (V1, V2 şi V3 ) în tabelele 7.5, 7.6, 7.7 şi

reprezentarea grafică numai pentru varianta V3 în fig. 7.2.

Tabelul 7.5. Variaţia gradului de utilizare eficientă a sistemului Titu – Ogrezeni după execuţia

lucrărilor de reabilitare-modernizare în varianta V1

Cu

ltu

ra

Du

rata

de

fun

cţio

na

re

T (

lun

i)

Ca

rto

fi

Sfe

clă

d

e za

hăr

Grâ

u ∗

∗

Po

rum

b b

oa

be

So

ia

Po

rum

b si

loz ∗

Lu

cern

ă

Flo

area

so

are

lui

Gra

du

l m

ediu

po

nd

erat

(Gp)

Mo (m3/ha∙ sezon) p (%) 15% 5%

(30%) 30%

5% (30%)

10% 5%

3×700=2100 3 0,21 0,70 0,62 0,25 0,53 0,15 0,17 0,61 0,33

4×700=2800 4 0,17 0,58 0,54 0,22 0,47 0,12 0,14 0,59 0,29

5×700=3500 5 0,15 0,50 0,49 0,20 0,42 0,11 0,12 0,58 0,26

Media aritmetică G

0,18

0,59

0,55

0,22

0,47

0,13

0,14

0,59

0,29

138



Cu

ltu

ra

Du

rata

de

fun

cţio

na

re

T (

lun

i)

C

art

ofi

Sfe

clă

de

zah

ăr

Grâ

u

∗∗

Po

rum

b b

oa

be

So

ia

Po

rum

b s

ilo

z ∗

Lu

cern

ă

Flo

are

a

soa

relu

i

Gra

du

l m

ediu

po

nd

era

t (

Gp)

Mo (m3/ha∙ sezon) p (%) 15% 5%

(30%) 30%

5% (30%)

10% 5%

3×700=2100 3 0,21 0,71 0,63 0,25 0,54 0,15 0,17 0,62 0,33

4×700=2800 4 0,17 0,59 0,55 0,22 0,47 0,12 0,14 0,60 0,29

5×700=3500 5 0,15 0,50 0,50 0,19 0,43 0,11 0,12 0,60 0,26

Media aritmetică G

0,18

0,60

0,56

0,22

0,48

0,13

0,14

0,61

0,29



Cu

ltu

ra

Du

rata

de

fun

cţio

na

re

T (

lun

i)

C

art

ofi

Sfe

clă

de

zah

ăr

Grâ

u

∗∗

Po

rum

b b

oa

be

So

ia

Po

rum

b s

ilo

z ∗

Lu

cern

ă

Flo

are

a

soa

relu

i

Gra

du

l m

ediu

po

nd

era

t (

Gp)

Mo (m3/ha∙ sezon) p (%) 15% 5%

(30%) 30%

5% (30%)

10% 5%

3×700=2100 3 0,21 0,70 0,61 0,25 0,52 0,15 0,17 0,59 0,33

4×700=2800 4 0,17 0,57 0,53 0,21 0,45 0,12 0,13 0,57 0,28

5×700=3500 5 0,15 0,49 0,48 0,19 0,41 0,10 0,11 0,56 0,25

Media aritmetică G

0,18

0,59

0,54

0,22

0,46

0,12

0,14

0,57

0,29

139

În scop comparativ, se prezintă în fig. 7.3 evoluţia gradului (Gpm

) pentru fiecare variantă de lucrări

de reabilitare-modernizare ce urmăreşte economia de apă ( V1, V2, V3 ) precum şi ( Gpa ) în condiţiile

actuale. În tabelul 7.8 se prezintă rezultatele determinării gradului de funcţionare profitabilă a

sistemului de irigaţii Titu-Ogrezeni în condiţiile actuale ( Gpa ) şi după executarea lucrărilor de

reabilitare-modernizare ( Gpm

).

140

Tabelul 7.8 Rezultatele determinării gradului de funcţionare profitabilă a sistemului de

irigaţii Titu – Ogrezeni în condiţiile actuale ( Gpa ) şi după executarea lucrărilor de reabilitare –

modernizare (Gpm

)

Mo

m3/ha

şi

sezon

Durata de

funcţionare

continuă

T (luni)

Gpa în

etapa

actuală

ηu = 0,75

ηr = 0,90

ηai = 0,675

vke = 3,84 ∙

106

esa = 316

ηSPP = 0,50

Gpm

după modernizare în variantele:

V1 V2 V3 VE2 VE2 +V1 VE2 + V2 VE2 + V3

ηu

m =

0,9

0;

ηrm

=

0,9

8

v

kem

= 0

,630 ∙

10

6

ηu

m =

0,9

0;

ηrm

=

0,9

8

vk

em

= 0

,630 ∙

10

6

ηS

PP

m =

0,7

5

e sm

= 2

11

kw

h/1

000m

3

ηS

PP

m =

0,7

5;

ηu

m =

0,9

0

e sm

= 2

11

kw

h/1

000m

3

ηS

PP

m =

0,7

5

e sm

= 2

11

kw

h/1

000m

3

vk

em

= 0

,630 ∙

10

6

v

kem

= 0

,630 ∙

10

6

ηS

PP

m =

0,7

5;

ηu

m =

0,9

0;

e sm

= 2

11

kw

h/1

000m

3

vk

em

= 0

,630 ∙

10

6

2100 3 0,34 0,33 0,33

max.

0,33 0,32 0,33 0,32 0,32

2800 4 0,29 0,29 0,29 0,28 0,28 0,28 0,28 0,28

3500 5 0,27 0,26 0,26 0,25 0,25 0,25 0,25 0,24 min.

Media Gp 0,30 0,29

0,29 0,29 0,28

0,29 0,28 0,28

141

7.3. Concluzii asupra gradului minim de funcţionare profitabilă a sistemului de irigaţii

Titu- Ogrezeni

Determinarea gradului de funcţionare profitabilă a sistemului hidrotehnic Titu-Ogrezeni (Gp),

s-a impus din necesitatea stabilirii valorii minime a cerinţei de apă a beneficiarilor din sistem, de la

care efectul aplicării irigaţiei generează profit prin creşterea producţiei agricole.

7.3.1. Prin aplicarea modelului analitic de stabilire a gradului (Gpa) a sistemului , în condiţiile

actuale de performanţă tehnică, au rezultat următoarele concluzii:

a) gradul de utilizare eficientă a sistemului variază în funcţie de parametrii tehnico-economici actuali

dar şi de durata de funcţionare continuă (T) şi norma netă de irigare (Mo):

- Gp = 34% pentru T = 3 luni şi Mo = 2100 m3/ha,

- Gp = 29% pentru T = 4 luni şi Mo = 2800 m3/ha,

- Gp = 27% pentru T = 5 luni şi Mo = 3500m3/ha,

- Gp = 30% pentru T ∈ (3÷ 5 luni) şi Mo = 2450 m3/ha.

Este evident faptul că acest sistem nu trebuie pus în funcţiune, dacă nu există o cerinţă reală de

apă, conform contractelor multianuale încheiate pe minim 20% din suprafaţa netă a amenajării şi în

condiţiile unui grad mediu de utilizare de 50%.

a) culturile irigate analizate se pot clasifica în 3 grupe de profitabilitate:

• grupa A, ce cuprinde cele mai profitabile culturi la irigat (14% ≤ Gp ≤ 18%) în ordinea

următoare: porumb-siloz, lucernă, cartof;

• grupa B, ce cuprinde culturi cu profitabilitate medie (20 ≤ Gp ≤ 50%): porumb boabe, soia;

• grupa C, culturi cu profitabilitate redusă: (Gp >50%): grâu, sfeclă de zahăr, floarea

soarelui.

b) ca un sistem de irigaţii să funcţioneze profitabil, acesta trebuie considerat şi administrat ca o

unitate de producţie agricolă cu o mulţime de utilizatori de apă, în condiţii de protecţie a factorilor

de mediu.Prin urmare sistemul de irigaţii trebuie integrat în lanţul tehnologic al exploataţiilor agricole

prin restructurare instituţională şi legislativă.

7.3.2. Aplicând modelul de stabilire a gradului (Gpm

) după realizarea lucrărilor de reabilitare-

modernizare preconizate, au fost concluzionate următoarele:

a) pentru aceleaşi durate de funcţionare continuă, se menţine clasificarea culturilor agricole irigate în

grupele de profitabilitate din etapa actuală;

b) gradul de utilizare eficientă (Gpm

) a sistemului depinde de variantele posibile de reabilitare-

modernizare ale acestui sistem şi anume:

- efectul lucrărilor totale de reducere a pierderilor de apă, exprimate prin creşterea

randamentului de folosire a apei în amenajările interioare (ηai) cât şi a randamentului de transport a

142

apei pe reţeaua hidrotehnică (ηt), determină un grad de utilizare eficientă a sistemului între 33% şi

25% în funcţie de durata de funcţionare T= 3...5 luni/an, cu o medie de 29%;

- lucrările de creştere în exclusivitate a randamentului de funcţionare al staţiilor de pompare

determină ca, gradul de utilizare eficientă să fie între 32% şi 25% în funcţie de durata de funcţionare

T= 3...5 luni/an, cu o valoare medie de 28%;

- efectul total al lucrărilor de reabilitare-modernizare ce vizează atât creşterea randamentului

de utilizare a apei cât şi a energiei electrice în pomparea apei determină ca, gradul de utilizare

eficientă să fie între 32% şi 24% în funcţie de durata de funcţionare T= 3...5 luni/an, cu o valoare

medie de 28%.

Astfel, lucrările de reabilitare-modernizare au efecte foarte favorabile, coborând gradul minim

de funcţionare profitabilă de la 30% la 28%, în cazul celor mai eficiente măsuri.

7.3.3. Strategia acţiunilor de reabilitare şi modernizare este dependentă de garantarea unei anumite

cerinţe de apă după implementarea lucrărilor de reabilitare şi modernizare. În situaţia în care cerinţa

reală este mai scăzută decât (Gp)min. specific pentru un tip de acţiuni de reabilitare şi modernizare,

sistemul de irigaţii nu este capabil să genereze profit iar investiţiile nu pot fi recuperate. Deoarece

cerinţa actuală este sub 20%, nici o măsură de reabilitare şi modernizare nu este justificată economic.

În aceste condiţii, este necesară creşterea cerinţei de apă (Gp):

- Gp = 29% - justifică implementarea acţiunilor de reabilitare şi modernizare pentru:

• economisirea apei (V1, V2, V3) şi protecţia mediului;

• economisirea energiei de pompare (VE2 + V1) fără protecţia mediului;

- Gp = 28% - justifică implementarea a trei acţiuni de reabilitare şi modernizare (VE2 ; VE2 + V2;

VE2 + V3).

7.3.4. Planul de cultură cu un număr mare de culturi are o influenţă mai scăzută asupra valorii (Gp),

aceasta depinzând de performanţele tehnice şi economice ale sistemului de irigaţii.

143

CAPITOLUL 8.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Prezenta lucrare a fost abordată şi realizată plecând de la analiza agriculturii irigate pe plan

mondial, al cărui rol este şi va rămâne soluţia majoră de asigurare a hranei şi a condiţiilor de viaţă

pentru o populaţie în continuă creştere, dar, în cadrul resurselor limitate ale existenţei umane: apă,

pământ şi energie.

Din această analiză a rezultat că investiţiile în amenajările de irigaţii sunt alocate cu prioritate pentru

punerea în eficienţă maximă a sistemelor existente şi mai puţin pentru extinderea amenajărilor pe

suprafeţe noi (cu costuri de 2-3 ori mai mari decât a celor realizate în secolul XX).

Până spre sfârşitul anului 1989, era amenajată o suprafaţă totală cu infrastructură de irigaţii ce însuma

aproape 3,2 milioane hectare şi care cuprindea un număr de 375 de sisteme mari de irigaţii, această

suprafaţă fiind cu mult peste cea necesară pentru asigurarea securităţii alimentare la nivel naţional.

Astfel, fiecare sistem hidrotehnic cu rol de irigaţii este caracterizat prin: mărimea suprafeţei, structura

principalelor culturi agricole şi apa necesară irigării acestora, tipurile de amenajări interioare,

metodele şi instalaţiile de aplicare a udărilor, dispunerea spaţială a beneficiarilor de teren şi tipurile

de exploataţii agricole, randamentul de folosire al apei şi energiei de pompare a acesteia, consumul de

energie la pomparea apei, ş. a. În raport de condiţiile naturale şi evoluţia acestora în timp (climă, sol,

apă) precum şi de însuşirile de ordin tehnic, economic şi social, se determină în final gradul de

utilizare a unui sistem, grad ce poate sau nu să aducă profit.

În asigurarea condiţiei ca orice sistem să aducă profit, sunt necesare trei obiective majore cu caracter

tehnic, economic şi instituţional:

A. reabilitarea şi modernizarea sistemului pentru realizarea economiei de apă şi energiei

de pompare prin ridicarea randamentelor de utilizare a apei şi energiei- performanţe care

vor diminua dependenţa funcţionării acestuia faţă de cerinţa de apă. De asemenea,

lucrările de reabilitare- modernizare vor conduce la protecţia factorilor de mediu (în

principal sol şi apă).

B. stabilirea gradului minim necesar funcţionării profitabile a sistemului (sau cerinţa

minimă de apă a beneficiarilor) care să asigure profit. Astfel, numai la o cerinţă de apă

mai mare decât a gradului minim se justifică economic punerea în funcţiune a sistemului

aflat într-o anumită stare, caracterizată prin valorile reale ale parametrilor de

performanţă. De aceea, gradul minim de utilizare va avea valori diferite, în funcţie de

144

faza ce se analizează: în starea actuală, pe durata execuţiei lucrărilor de reabilitare-

modernizare, după execuţia lucrărilor de reabilitare-modernizare.

C. organizarea instituţională a exploatării sistemului în scopul de a mări gradul de

utilizare a acestuia. Realizarea acestui obiectiv este de mare prioritate, întrucât

condiţionează direct implementarea lucrărilor de reabilitare-modernizare. Importanţa lui

a crescut odată cu aplicarea legii fondului funciar, care a dus la majorarea extrem de

mare a numărului de deţinători de pământ şi utilizatori potenţiali de apă pentru irigaţii.

Soluţia majoră în jurul căreia se concepe organizarea instituţională o constituie înfiinţarea

organizaţiilor utilizatorilor de apă- organizaţii ce pot prelua treptat, parţial sau în

totalitate activitatea de întreţinere şi exploatare a componentelor sistemului de irigaţii de

pe suprafaţa unei organizaţii.

În contextul celor prezentate s-a elaborat această teză care a răspuns la următoarele obiective:

1. verificarea tendinţei de aridizare a zonei prin metoda deficitului climatic ca efect al

modificărilor climatice globale;

2. determinarea necesarului net al apei de irigaţie, pe durata de vegetaţie a fiecărei culturi la

diferite grade de probabilitate (50…80%), pentru staţia meteorologică Titu;

3. estimarea pierderilor de apă pe reţeaua hidrotehnică, în reţeaua amenajărilor interioare şi la

aplicarea udărilor în câmp, pentru determinarea randamentului de folosire a apei de irigaţii;

4. evaluarea soluţiilor de reabilitare-modernizare a sistemului şi estimarea performanţelor

acestuia după implementarea soluţiilor;

5. stabilirea ordinii de introducere a soluţiilor de reabilitare-modernizare în funcţie de economia

de apă, energie şi de protecţia factorilor de mediu;

6. determinarea cerinţei minime de apă care justifică economic punerea în funcţiune a sistemului,

atât în condiţiile actuale cât şi după introducerea progresivă a soluţiilor de reabilitare-modernizare.

Rezultatele obţinute, permit sublinierea unor consideraţii şi concluzii dintre care au fost reţinute:

1. Evoluţia climatică a zonei a fost evidenţiată prin analiza datelor la staţia meteorologică Titu (43

ani) asupra dinamicii evapotranspiraţiei potenţiale, a precipitaţiilor căzute şi a deficitului climatic de

apă. Este certă tendinţa de creştere a deficitului climatic şi de aici creşterea în viitor a necesităţii

irigaţiilor, cu precădere în lunile iulie, iunie, august şi mai. Aceeaşi tendinţă persistentă ascendentă a

evoluţiei deficitului climatic se manifestă şi în perspectivă până în anul 2100.

145

2. Reactualizarea necesarului net al apei de irigaţii a fost definitivat pentru staţia meteorologică

Titu, utilizând o metodă nouă, bazată pe analiza probabilităţii de calcul a deficitului climatic (lunar şi

pe perioada caldă) ca un parametru comun tuturor culturilor. Au fost obţinute următoarele valori:

Norma netă de irigare sezonieră ca medie ponderată pe planul de cultură este de 3563 m3/ha

pentru probabilitatea de 80% şi de 2573 m3/ha pentru cea de 50%;

Norma netă de irigare ca medie ponderată pe planul de cultură în luna cu consum maxim

(iulie) este de 943 m3/ha pentru probabilitatea de 80% şi de 700 m

3/ha pentru probabilitatea de 50%;

Debitul specific hidromodul net pentru luna iulie şi probabilitatea de 80% este de

0,352 l/s.ha şi de 0,261 l/s.ha pentru probabilitatea de 50%;

Conform documentaţiei tehnice din faza de proiectare (PE) debitul specific net de

dimensionare a fost de 0,470 l/s şi ha pentru probabilitatea de calcul de 80% şi un randament total al

sistemului de 84%. Această diferenţă între debitul specific reactualizat şi debitul specific de la

dimensionarea sistemului se datorează următoarelor cauze:

- şirul de date climatice care au stat la baza reactualizării necesarului de apă, cuprinde observaţii din

altă perioadă (1966-2008);

- la momentul dimensionării sistemului, nu au fost luaţi în calcul coeficienţii de cultură (dc) şi de sol

(ds), ca raport între consumul real şi consumul evaluat prin relaţia Thornthwaite şi care nu erau

cunoscuţi la faza de proiectare;

- datele prezentate pun în evidenţă modificările climatice ce au avut loc în ultimii 25-30 de ani.

Astfel, din cei 11 ani ce au fost selectaţi pentru probabilitatea de 80% a deficitului climatic (Δ),un

număr de 6 ani sunt din perioada 1989-2008.

De asemenea, în intervalul probabilităţii de 75-99%, al aceluiaşi parametru (Δ), din cei 13 ani ce

acoperă acest domeniu, un număr de 8 ani sunt cuprinşi în perioada 1989-2007. Întrucât necesarul de

apă pentru irigaţii (M0) creşte odată cu probabilitatea de calcul a deficitului climatic (Δ), această

grupare a anilor de după 1989 evidenţiază clar declanşarea procesului de aridizare în zona sistemului

şi creşterea interesului pentru irigaţii.

3. În vederea stabilirii randamentului de utilizare a apei în sistem au fost elaborate relaţiile ce pun

în evidenţă dinamica acestui parametru în lunile sezonului cald, funcţie de : randamentul udărilor, a

pierderilor de apă în reţeaua amenajărilor interioare şi în reţeaua hidrotehnică de aducţiune-

distribuţie, cerinţa netă de apă a culturilor la diferite grade de probabilitate şi gradul de folosire a

sistemului.

Din analiza efectuată pe baza caracteristicilor actuale ale sistemului se reţin:

Randamentul mediu al sistemului este de 58%, cu valoarea maximă de 62% în luna iulie,

pentru gradul teoretic de utilizare de 100%;

146

Pentru a obţine performanţele maxime ale sistemului (ηs > 60%) în starea actuală, acesta

trebuie utilizat pe o perioadă de 3-5 luni cu gradul G ≥ 50%;

În lunile extreme (aprilie-septembrie) se recomandă ca sistemul să fie pus în funcţiune numai

în condiţii de secetă şi grad de utilizare maxim.

4. Estimarea efectelor promovării lucrărilor de reabilitare-modernizare asupra randamentului de

utilizare a apei în sistem a pus în evidenţă:

Economia potenţială de apă în sistem este de 31% în condiţiile anului mediu, ceea ce

reprezintă 55,46 milioane m3 apă cu care se poate iriga o altă suprafaţă de 15565 ha amenajată

cu soluţii moderne;

Randamentul mediu al sistemului creşte de la cel actual (58%) la 85%, atingând valoarea

maximă de 87% în iulie;

Economia de energie ca efect al creşterii randamentului de utilizare a apei este de 20% din

consumul actual;

Aplicarea în exclusivitate a lucrărilor de creştere a randamentului staţiilor de pompare poate

aduce o economie de energie de 33% din consumul actual;

Prin efectul cumulat al lucrărilor de reabilitare-modernizare în sistem, de creştere a

randamentului de folosire a apei şi a celui de pompare, se poate obţine o economie de energie

de 47% din consumul actual.

5. Stabilirea ordinii de introducere a soluţiilor de reabilitare-modernizare

Acţiunea de modernizare, ce vizează în exclusivitate reducerea pierderilor de apă, trebuie

introdusă în primul rând în câmp, la aplicarea udărilor, apoi pe reţeaua de aducţiune şi în

ultima instanţă pe reţeaua de conducte îngropate a amenajării interioare;

Până la realizarea soluţiilor de modernizare este necesar ca sistemul să funcţioneze pe cât

posibil în lunile iunie-august, la randamente (ηs) mai mari de 60%.

6. Determinarea gradului de funcţionare profitabilă a sistemului hidrotehnic Titu-Ogrezeni

(Gp), s-a impus din necesitatea stabilirii valorii minime a cerinţei de apă a beneficiarilor din

sistem, de la care efectul aplicării irigaţiei generează profit prin creşterea producţiei agricole.

Gradul de utilizare eficientă a sistemului variază în funcţie de parametrii tehnico-economici

actuali dar şi de durata de funcţionare continuă (T) şi norma netă de irigare (Mo);

Este evident faptul că acest sistem nu trebuie pus în funcţiune, dacă nu există o cerinţă

reală de apă, conform contractelor multianuale încheiate pe minim 20% din suprafaţa netă a

amenajării şi în condiţiile unui grad mediu de utilizare de 50%;

Culturile irigate analizate se pot clasifica în 3 grupe de profitabilitate:

147

• grupa A, ce cuprinde cele mai profitabile culturi la irigat (14% ≤ Gp ≤ 18%) în ordinea

următoare: porumb-siloz, lucernă şi cartof;

• grupa B, ce cuprinde culturi cu profitabilitate medie (20% ≤ Gp ≤ 50%): porumb boabe şi

soia;

• grupa C, culturi cu profitabilitate redusă: (Gp >50%): grâu, sfeclă de zahăr şi floarea

soarelui.

După realizarea lucrărilor de reabilitare-modernizare preconizate, se desprind următoarele:

a) pentru aceleaşi durate de funcţionare continuă, se menţine clasificarea culturilor

agricole irigate în grupele de profitabilitate din etapa actuală;

b) gradul de utilizare eficientă (Gpm

) a sistemului depinde de variantele posibile de

reabilitare-modernizare ale acestui sistem şi anume:

- efectul lucrărilor totale de reducere a pierderilor de apă, exprimate prin creşterea

randamentului de utilizare a apei în amenajările interioare (ηai) cât şi a randamentului de transport a

apei pe reţeaua hidrotehnică (ηt), determină un grad de utilizare eficientă a sistemului între 33% şi

25% în funcţie de durata de funcţionare T= 3...5 luni/an, cu o medie de 29%;

- lucrările de creştere în exclusivitate a randamentului de funcţionare al staţiilor de

pompare determină ca, gradul de utilizare eficientă să fie între 32% şi 25% în funcţie de durata de

funcţionare T= 3...5 luni/an, cu o valoare medie de 28%;

- efectul total al lucrărilor de reabilitare-modernizare ce vizează atât creşterea

randamentului de utilizare a apei cât şi a energiei electrice în pomparea apei determină ca,

gradul de utilizare eficientă să fie între 32% şi 24% în funcţie de durata de funcţionare T= 3...5

luni/an, cu o valoare medie de 28%.

Astfel, lucrările de reabilitare-modernizare au efecte foarte favorabile, permiţând coborârea gradului

minim de funcţionare profitabilă de la 30% la 28%.

*

* *

Abordarea metodologiei prezentată prin teza de doctorat constituie un suport important în

realizarea următoarelor obiective:

reconsiderarea rolului şi importanţei sistemelor de irigaţii în agricultură;

adaptarea schemelor hidrotehnice ale sistemelor de irigaţii la noile condiţii de funcţionare şi

stabilirea suprafeţelor ce pot fi declarate de utilitate publică, în vederea funcţionării optime a

acestora;

148

reechiparea cu instalaţii de udare autodeplasabile (tambur şi furtun, lineare, pivot -central)

introducerea aparaturii de măsurare a volumelor de apă ce se livrează utilizatorilor în

amenajările declarate de utilitate publică;

accelerarea transferului în folosinţă sau în proprietate a infrastructurii din amenajările

interioare de irigaţii către federaţii sau organizaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii;

continuarea subvenţionării irigaţiilor pentru încurajarea exploatării amenajărilor de irigaţii ce

asigură un potenţial economic mare;

stabilirea unor parametri de funcţionare a sistemului analizat, prin determinarea gradului

minim de funcţionare profitabilă;

îmbogăţirea bazelor de date necesare realizării sistemului informatic teritorial al sistemelor de

irigaţii, prin valorificarea rezultatelor obţinute în teză;

promovarea unor strategii de implementare a lucrărilor de reabilitare şi modernizare, prin

determinarea ordinii de prioritate a acestora;

participarea deţinătorilor de teren la promovarea proiectelor de reabilitare a sistemelor de

irigaţii, prin luarea de decizii, formularea obiectivelor, stabilirea volumului lucrărilor şi a

condiţiilor de exploatare;

promovarea şi elaborarea unui program de optimizare a structurii culturilor pentru fiecare

an,corespunzător parametrilor reali ai sistemului şi a situaţiei economice în funcţie de cerinţele pieţei

locale, naţionale sau internaţionale;

monitorizarea impactului agriculturii, în general, şi al amenajărilor de irigaţii, în special,

asupra mediului înconjurător;

promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă în sectorul de irigaţii în concordanţă cu

principiile Uniunii Europene.

149

CAPITOLUL 9.

CONTRIBUŢII PERSONALE ADUSE PRIN TEZĂ

Sistemele de irigaţii executate până în 1990, la nivelul posibilităţilor tehnico- economice şi a

bazei materiale asigurate în acele condiţii, sunt uzate fizic şi moral, iar la unele dintre acestea nu au

fost executate toate lucrările proiectate. Pornind de la această realitate, este necesar ca în perioada

imediat următoare, în sistemele de irigaţii să fie realizate lucrări de reabilitare şi modernizare, în

vederea utilizării lor cu eficienţă maximă.

În acest sens, lucrarea prezintă metodologia de analiză, aplicată sistemului hidrotehnic de irigaţii

Titu-Ogrezeni în vederea stabilirii soluţiilor de reabilitare şi modernizare.

Principalele contribuţii originale aduse de autor pot fi rezumate astfel:

1. prezentarea particularităţilor climatice a zonei amenajate, prin analiza datelor asupra

dinamicii temperaturii atmosferice, precipitaţiilor, evapotranspiraţiei potenţiale şi a deficitului

climatic pe un şir cronologic de 43 de ani (1966-2008);

2. reactualizarea necesarului net de apă de irigaţii la probabilităţile de calcul de 50% şi 80%,

folosind un şir de date climatice constituit din valori de precipitaţii şi temperaturi pe o perioadă

de 43 de ani şi stabilirea debitelor specifice nete pentru sistemul de irigaţii analizat;

3. analiza climatică a zonei prin metoda deficitului climatic şi prezentarea tendinţei de evoluţie

a deficitului climatic până în anul 2100, folosind metoda celor mai mici pătrate şi a extrapolării

datelor culese de la staţia meteorologică de influenţă asupra sistemului;

4. stabilirea parametrilor tehnici de funcţionare a sistemului hidrotehnic pentru irigaţii în

etapa actuală şi după modernizare;

5. studiul corelaţiei dintre gradul de fărămiţare a terenului irigat din sistemul analizat şi

cauzele neutilizării sistemului;

6. estimarea pierderilor de apă pe reţeaua hidrotehnică, în reţeaua amenajărilor interioare şi la

aplicarea udărilor în câmp, pentru determinarea randamentului de folosire a apei de irigaţii;

7. evaluarea efectelor lucrărilor de reabilitare-modernizare asupra economiei de apă şi energiei

pentru pomparea apei;

8. determinarea cerinţei minime de apă care justifică economic punerea în funcţiune a

sistemului, atât în condiţiile actuale cât şi după introducerea progresivă a soluţiilor de

reabilitare-modernizare.

150

GLOSAR DE TERMENI

1. Amenajare de irigaţii - o reţea la scară mare de structuri, pompe, canale, şi conducte care poate fi

folosită pentru a preleva apa din resursele autorizate de apă şi a o distribui pentru irigaţii,

unuia sau mai multor sisteme de irigaţii, şi care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul,drumurile de

acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, întreţine şi repara amenajarea;

2. Amenajare interioară - ansamblul de lucrări deservite de o staţie de pompare de punere sub

presiune, menită să preia apa dintr-un canal de irigaţii sau conductă îngropată şi să o conducă la

plante;

3. Amenajări interioare clasice - amenajările interioare formată din reţele deschise;

4. Amenajări interioare moderne - amenajările interioare formată din conducte îngropate şi

staţie de punere sub presiune;

5. Probabilitatea de calcul de 50% - probabilitatea de nedepăşire a deficitului de 50%, cu valorile

distribuite pe lunile IV-IX, necesară bazei de calcul a eficienţei tehnico-economice a investiţiei,

precum şi a parametrilor multianuali de exploatare: consum net de apă pentru irigaţii, consum mediu

de energie pentru pomparea apei, cheltuieli medii multianuale de întreţinere şi reparaţii, ş.a.;

6. Probabilitatea de calcul de 80% - probabilitatea de nedepăşire a deficitului de 80%, cu valorile

distribuite pe lunile IV- IX, necesară dimensionării hidraulice şi constructive a sistemului pentru luna

cu consumul maxim al apei de irigaţii (iulie) şi a verificării volumului la sursă;

7. Beneficiari - proprietarii de teren, organizaţiile şi federaţiile care beneficiază de infrastructura de

irigaţii;

8. Canal de aducţiune - canal de irigaţie, de dimensiuni şi debite, în general mari,care transportă apa

de la sursă la perimetrul de irigare sau la SPP;

9. Canal de distribuţie - canal care preia apa de irigaţie din canalul de aducţiune şi o distribuie la

canale de ordin inferior sau SPP ;

10. Căptuşeală - acoperirea de protecţie pe întreaga suprafaţă sau o parte din suprafaţa unui canal,

destinată să asigure evitarea pierderilor prin infiltraţie şi să mărească rezistenţa la presiune şi

stabilitatea taluzurilor;

11. Debit specific hidromodul net - debitul mediu ponderat specific la irigarea culturii, raportul

dintre norma netă de irigare şi durata aplicării acesteia;

12 Debit specific hidromodul brut - debitul specific brut la priza sistemului; reprezintă raportul

dintre debitul net şi randamentul sistemului de irigaţie;

151

13. Grad de funcţionare - măsura în care un sistem de irigaţii , în timp real, satisface sau depăşeşte

sarcina proprie de referinţă corespunzătoare probabilităţii de 50%;

14. Gradul de irigare - gradul de irigare al suprafeţei efectiv irigate (S’≤Si) reprezintă raportul dintre

norma netă de irigare aplicată şi norma netă de irigare necesară la probabilitatea de 80%;

15. Gradul de folosire al suprafeţei efectiv amenajate - raportul dintre suprafaţa efectiv irigată şi

cea amenajată;

16. Lucrări (soluţii) de reabilitare modernizer - ansambul de lucrări de natura investiţiilor menite

să aducă infrastructura de irigaţii la parametri iniţiali proiectaţi sau pentru reechiparea acestora,

aplicând tehnologia de construcţii modernă;

17. Infrastructură de irigaţii - cuprinde sistemele şi amenajările de irigaţii;

18. Perioada de vegetaţie - perioada în cursul căreia se produce integral ciclul de dezvoltare al

plantelor;

19. Randament - raportul dintre valoarea unei mărimi scalare care satisface o lege de conservare

(energie, putere, masă, etc.) cedată de un sistem tehnic sub formă utilă (ieşire), şi valoarea aceleiaşi

mărimi absorbită de acest sistem (intrare);

20. Randamentul folosirii apei în sistem sau randamentul total (global) - raportul între volumul

net de apă înmagazinată în sol şi volumul de apă prelevat la priza sistemului de irigaţii;

21. Randamentul de transport al apei în reţeaua hidrotehnică a sistemului - raportul dintre

volumul de apă distribuit la amenajările interioare şi cel prelevat la priza sistemului

22. Randamentul de folosire a apei în amenajarea interioară(plot) - raportul între volumul net de

apă consumat de plante prin procesul de evapotranspiraţie şi volumele de apă intrate în

amenajarea interioară;

23. Randamentul de transport al apei în reţeaua amenajării interioare - reprezintă raportul între

suma volumului considerat a fi consumat de plantă + volumul de apă pierdut în câmp şi suma

volumelor de apă intrate în amenajarea interioară;

24. Randamentul de aplicare a udărilor - indicele principal de exprimare a calităţii udărilor pe

suprafaţa amenajată pentru irigaţii, rezultat din raportul dintr volumul de apă înmagazinat în sol pe

adâncimea prevăzută de norma de udare şi volumul de apă distribuită prin una din metodele de udare

folosite în amenajare;

25. Reţeaua hidrotehnică de canale de irigaţii - are rolul de transport al apei din sursă, asigurând

distribuţia la consumatorii de apă, adică la amenajările interioare sau ploturile de irigaţii - unde se

realizează de fapt procesul propriu-zis de irigare a culturilor. De regulă, reţeaua este constituită din

canale deschise. Reţeaua de canale este biefată, cu secţiuni de curgere continuu descrescătoare între

biefurile succesive, în sensul de curgere a apei (de la sursă la plantă).

152

26. Sarcina utilă a sistemului de irigaţii - volum net de apă ce este considerat a fi consumat integral

prin procesul de evapotranspiraţie a culturilor - volum ce contribuie (împreună cu celelalte verigi

tehnologice: îngrăşare, tratamente fito-sanitare, calitatea seminţei, etc.) la obţinerea sporului de

producţie agricolă (biomasă);

27. Sarcina brută a sistemului de irigaţii - volumul total al apei intrate în sistem;

28. Sezon de irigaţie - intervalul de timp în cursul căruia se desfăşoară aplicarea udărilor cu o

anumită normă de irigare. Se consideră ca fiind cuprins între lunile aprilie-septembrie;

29. Sistem de irigaţii - o reţea hidraulic distinctă de structuri, pompe, canale, conducte care pot fi

folosite pentru a preleva şi/sau a transporta apa, a distribui şi a aplica apa pentru irigaţii pe o

suprafaţa de teren definită şi care cuprinde terenul, clădirile, echipamentul fix sau mobil, drumurile

de acces şi infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, a întreţine şi a repara sistemul;

30. Priza de apă - constituită din lucrările ce asigură transferul apei din sursă în reţeaua hidrotehnică

de aducţiune şi distribuţie a apei la consumatori .

31. Volumul de apă pierdut în întreaga reţea hidrotehnică - volumul de apă pierdut prin infiltraţie

(simbol k), evaporaţie şi neconcordanţa dintre debitele introduse şi cele consumate în regim de

exploatare (simbol e);

32. Volumul de apă pierdut în amenajările interioare – volumele de apă pierdute pe reţeaua de

transport a apei de la intrarea în amenajarea interioară până la cea de alimentare a echipamentelor şi

instalaţiilor de udare;

33. Volumul de apă pierdut în câmp, cu aplicarea udărilor - acest volum depinde strict de metoda

de udare, echipamentul şi instalaţiile cu care se aplică udările în câmp;

34. Nor de puncte sau diagramă de împrăştiere – un grafic de puncte pe un sistem de coordonate

rectangular;

153

LISTA SIMBOLURILOR ŞI A UNITĂŢILOR DE MĂSURĂ

DA densitatea aparentă pe adâncimea H a stratului radicular de sol (t/m3)

CC capacitatea de câmp pentru apă pe adâncimea H (%Msu)

CO coeficientul de ofilire (%Msu)

b lăţimea la fund a canalului (m)

L lungimea biefului de canal (m)

m înclinarea taluzului -

P perimetrul muiat al canalul (m)

ha adâncimea apei în canal (m)

ω secţiunea muiată a canalului (m2)

i panta canalului (‰)

S suprafaţa de infiltraţie (m2)

V r

0 volumul de apă net realizat într-o perioadă de timp(ciclu de udare, lună,

sezon) (m3/sistem şiciclu)

V ke volumul de apă pierdut în întreaga reţea hidrotehnică (m3/sistem)

V2 volumul de apă pierdut în amenajările interioare (m3/sistem)

V1 volumul de apă pierdut în câmp, cu aplicarea udărilor (m3/sistem)

VT volumul total al apei pierdute în sistem de la priză la plantă (m3/sistem)

s’ suprafaţa ocupată de cultura (i) în sistem şi care a fost efectiv udată (ha/sistem)

sau irigată

s suprafaţa totală ocupată de cultura (i) în sistem (ha/sistem)

m0 norma netă de udare aplicată la cultura (i) în luna (j) (m3/ha.ciclu)

(Mi)j norma de irigare netă a culturii (i) în luna (j) (m3/ha)

M %80

0 norma netă lunară medie ponderată pentru asigurarea de 80% (m3/ha)

M %50

0 norma netă lunară medie ponderată pentru asigurarea de 50% (m3/ha)

M0 norma netă lunară de irigare aplicată culturii (i) în luna (j) (m3/ha luna j)

N numărul culturilor ce ocupă suprafaţa totală a sistemului (S) -

Tcu durata ciclului de udare (zile/ciclu)

ηu randamentul de aplicare a udărilor (%)

ηr randamentul de transport al apei în reţeaua amenajării interioare (%)

ηai randamentul de folosire a apei în amenajarea interioară (%)

154

ηt randamentul de transport al apei în reţeaua hidrotehnică a sistemului (%)

ηs randamentul folosirii apei în sistem (%)

(pk)r pierderea specifică prin infiltraţie pe bieful (r) [ suprafaţă infiltraţie]

(Sk)r suprafaţa totală de infiltraţie a apei [m2 pebieful (r)]

x numărul total al biefurilor din care este constituită reţeaua hidrotehnică

a sistemului analizat -

q debit specific (l/s. ha)

q0 debitul net specific de irigare al culturii (l/s. ha)

qb debitul specific la priza sistemului (l/s. ha)

q1 debitul specific pierdut în câmpul irigat între hidrant şi plantă (l/s.ha)

q2 debitul specific pierdut în reţeaua amenajării interioare (l/s.ha)

qke debitul specific pierdut pe reţeaua de aducţiune a sistemului (l/. ha)

ETRo consumul optim real lunar prin evapotranspiraţie al unei culturi

în regim irigat (mm/ha.lună)

ETr consumul lunar real prin evapotranspiraţie al unei culture (mm/ha.lună)

Ri rezerva iniţială de apă în sol, la începutul lunii de calcul (mm/ha. H)

Rf rezerva finală de apă în sol, la sfârşitul lunii de calcul (mm/ha. H)

P precipitaţiile lunare brute, căzute şi înregistrate la o staţie meteorologică

sau câmp de cercetare (mm/ha.lună)

Pu precipitaţiile lunare utile, consumate integral prin procesul de

evapotranspiraţie (mm/ha.lună)

cv coeficientul de valorificare a precipitaţiilor căzute -

ds coeficientul de sol, coeficient ce arată cota de participare a apei din sol la

acoperirea consumului prin evapotranspiraţie calculat în câmpurile ICITID -

dc coeficientul de cultură -

ETpji evapotranspiraţia potenţială pentru luna de calcul (j) din anul (i) (mm/ha.lună)

tji temperatura medie a fiecărei luni de calcul (j) din anul (i) (°C)

I indicele termic al zonei în care se află staţia meteorologică şi suprafaţa ce

urmează a fi amenajată pentru irigaţii -

Δ deficitul climatic (mm/ha.lună)

G gradul de utilizare al sistemului -

Gs j gradul de folosire la irigare a suprafeţei totale ocupate de cultura j, unde ≤ ; -

Gi j gradul de irigare a suprafeţei efectiv irigate -

155

vke volumul lunar de apă pierdut în reţeaua hidrotehnică (m3/lună)

P puterea electrică consumată de o staţie de pompare (kw)

S suprafaţa de serviciu a staţiei de pompare (ha)

Q debitul necesar cerinţelor de apă pe suprafaţa (S) (l/s)

ηP randamentul de funcţionare al staţiei -

tf durata zilnică de funcţionare a staţiei (ore/24 ore)

Tl durata lunară de funcţionare a staţiei (zile/lună)

H sarcina hidrodinamică totală a staţiei (mcA)

es consumul specific de energie al staţiei (kwh/1000 mc apă pompată)

Gp gradul minim de funcţionare profitabilă -

Ca suma cheltuielilor agricole aferente surplusului de producţie obţinut

în regim irigat pentru o cultură (€/ha)

Ci cheltuielile cu irigaţiile (€/ha)

Cv preţul de valorificare a producţiei agricole (€/kg)

pe costul energiei electrice (€/kwh)

α, β parametrii funcţiei ce exprimă sporul de producţie al unei culturi

cu norma netă de irigaţie anuală (M0) -

156

BIBLIOGRAFIA CONSULTATĂ

1. Alecu, Ioan Nicolae şi Berca, Mihai. (2003). Agricultura României şi provocările aderării la

Uniunea Europeană. Bucureşti: Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

2. Baghinschi, Vasile. (1976). Economia irigaţiilor. Bucureşti: Editura Ceres.

3. Botzan, Marcu. (1966). Culturi irigate. Bucureşti: Editura Agro-Silvică.

4. Botzan, Marcu. (1972). Bilanţul apei în solurile irigate. Bucureşti: Editura Academiei.

5. Botzan, Marcu. (1998). Corectarea mediului într-o regiune a Europei Unite. Bucureşti: Editura

Academiei Române.

6. Botzan, Marcu. (1988). Pierderile de apă din sistemele de irigaţii. Bucureşti: Revista

Hidrotehnica, nr. 11.

7. Blidaru, Valeriu. (1976). Sisteme de irigaţii şi drenaje. Bucureşti: Editura didactică şi

pedagogică.

8. Blidaru, Valeriu., Pricop, Gheorghe şi Wehry, Andrei. (1981). Irigaţii şi drenaje. Bucureşti:

Editura didactică şi pedagogică.

9. Brown, Lester R. (2001). Eco-economie.Crearea unei economii pentru planeta noastră.

Bucureşti: Editura Tehnică.

10. Cazacu, Eugen., Dorobanţu, Mircea,. Georgescu, Ionel şi Sârbu, Enache. (1982). Amenajări

pentru irigaţii. Bucureşti: Editura Ceres.

11. Furon, Raymond. (1967). Problema apei în lume. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.

12. Dăscălescu, Nicolae. (1979). Distribuţia raţională a apei în reţelele de canale pentru irigaţie.

Bucureşti: Editura Ceres.

13. Grumeza, Nicolae şi Klepş, Cristian. (1985). Metode pentru creşterea randamentului de

utilizare a apei în sistemele de irigaţii. Bucureşti: Editura Ceres.

14. Grumeza, Nicolae., Merculiev, Oleg şi Klepş, Cristian. (1989). Prognoza şi programarea

udărilor în sistemele de irigaţii. Bucureşti: Editura Ceres.

15. Grumeza, Nicolae şi Dăscălescu, Nicolae. (1976). Planificarea udărilor şi măsurarea apei în

sistemele de irigaţii. Bucureşti: Editura Ceres.

16. Grumeza, Nicolae şi Tuşa, Corneliu. (2000). Consumul de apă şi evoluţia teritoriului amenajat

pentru irigaţii în România . Bucureşti: Buletinul AGIR, nr. 3.

17. Grumeza, Nicolae şi Klepş, Cristian. (2005). Amenajările de irigaţii din România. Bucureşti:

Editura Ceres.

157

18. Grumeza, Nicolae., Klepş, Cristian şi Vasilică, Carmen. (2002). Cercetări şi rezultatele

privind retehnologizarea amenajărilor de irigaţii din România în contextual protejării mediului

înconjurător. Bucureşti: Editura Eren.

26. Grumeza, Nicolae., Kleps, Cristian., Tuşa, Corneliu., ş.a. (1986). Cercetări privind randamentul

reţelei de transport şi distribuţie a apei în sistemele de irigaţii. Bucureşti: Analele ICITID Vol. IV

(XVI).

19. Grumeza, Nicolae., Merculiev, Oleg şi Klepş, Cristian. (1987). Folosirea raţională a apei în

exploatarea amenajărilor de irigaţii. Bucureşti: Redacţia de propagandă tehnică agricolă.

20. Hâncu, Simion., Stănescu, Petre şi Platagea, Gheorghe. (1971). Hidrologie agricolă.

Bucureşti: Editura Ceres.

21. Hâncu, Simion. (1988). Îndreptar pentru calcule hidraulice. Bucureşti: Editura Tehnică.

22. Institutul de Studii şi Proiectări pentru Îmbunătăţiri Funciare. (1983). Irigaţii în zona Titu-

Ogrezeni-Jugureni-Corbii Mari. Bucureşti.

23. Ioniţă, Gabriel. (1998). Participating Irrigation Management. Bucureşti: Revista INPIM.

24. Klepş, Cristian. (1986). Debitmetria în sistemele de irigaţii. Bucureşti: Editura tehnică

Agricolă.

25. Klepş, Cristian şi Tuşa, Corneliu. (1992). Pierderile de apă pe reţeaua de transport a

sistemelor de irigaţii şi tehnologii de reducere a acestora prin utilizarea foliilor hidroizolatoare.

Bucureşti: Editura Tehnică Agricolă.

26. Klepş, Cristian şi Staicu, Doina. (1986). Utilizarea foliilor din resurse polimerice

secundare la căptuşirea canalelor de irigaţii şi a bazinelor de stocare a apei din amenajările de

irigaţii. Bucureşti: Analele ICITID Băneasa-Giurgiu, vol. IV (XV).

27. Klepş, Cristian şi Tuşa, Corneliu. (1988). Căi de creştere a randamentului reţelelor de

transport şi distribuţie a apei din sistemele de irigaţii. Bucureşti: Producţia Vegetală, nr. 4.

28. Moisă, Mihai şi Nicolaescu, Ion. (1995). Irrigation systems efficient utilization limits model.

Roma, Italia: ICID Special Technical Proc., vol. 2.

30. Manole, Sofia Emilia. (2002). Contribuţii privind stabilirea soluţiilor de reabilitare-

modernizare şi a gradului minim de utilizare rentabilă a sistemului de irigaţii Mihail Kogalniceanu-

Constanţa. Teză de doctorat. Bucureşti: Universitatea Tehnică de Construcţii.

31. Mucica, Nicolae., Măgdălina, Ion şi Matei, Virgil. (1977). Exploatarea sistemelor de

îmbunătăţiri funciare. Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică.

32. Nicolaescu, Ion şi Manole, Sofia Emilia. (2000). Evaluarea efectelor reabilitării şi modernizării

sistemelor de irigaţii prin stabilirea nivelului minim al cerinţei de apă pentru o exploatare

profitabilă. Bucureşti: Buletinul AGIR, nr. 3.

158

33. Nicolaescu, Ion şi Manole, Sofia Emilia. (2000). Evaluating effects of irrigation system

rehabilitation and modernization by establishing the water demand minimum level for profitable

operation. Fort Collins, Colorado, SUA: Proceedind of Internaţional Conference on the Challenges

Facing Irrigation & Drainage in the New Millennium.

34. Nicolaescu, Ion şi Moisă, Mihai. (1997). Saving irrigation water in the field by varying the size

of application depth. Proceeding of 18th

European Regional Conference on Irrigation & Drainage,

Oxford, England.

35. Nicolaescu, Ion şi Manole, Sofia Emilia. (1998). Water deman minimum level for a profitable

operation of an irrigation scheme. Lisbon, Portugal: Proceeding of 1st inter-regional Conference of

Water & Environment.

36. Nicolaescu, Ion., Ioaniţoaia, Horaţiu şi Mihaiu, Gheorghe. (2003). Lucrările de îmbunătăţiri

funciare - condiţie a protecţiei şi dezvoltării mediului rural. Bucureşti: Academia de Ştiinţe

Agricole şi Silvice.

37. Nicolaescu, Ion. (1981). Irigaţii prin scurgere la suprafaţă. Bucureşti: Editura Ceres.

38. Nicolaescu, Ion. (1980). Metode şi tehnici de udare cu pierderi reduse de apă. Bucureşti:

MAIA, Redacţia Revistelor Agricole.

39. Nicolaescu, Ion. (1987). Stabilirea de soluţii şi strategii pentru utilizarea eficientă a energiei de

pompare în amenajările de irigaţii. Bucureşti: Studiu ICITID.

40. Nicolaescu, Ion. (1991). Modernizarea staţiilor de pompare din amenajările de irigaţii.

Bucuresti: Redacţia Revistelor Agricole.

41. Nicolaescu, Ion. (2002). Irigaţii. Note de curs. Bucureşti: Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare

şi Ingineria Mediului.

42. Nicolaescu, Ion. (1992). Bazele modernizării sistemelor de irigaţii din România – partea I.

Bucureşti: Revista Hidrotehnica, nr. 1-2-3.

43. Nicolaescu, Ion. (1993). Bazele modernizării sistemelor de irigaţii din România – partea II.

Bucureşti: Revista Hidrotehnica, nr. 10/1992

44. Nicolaescu, Ion şi Gâlcă, Ştefan. (1993). Cercetări asupra capacităţii reale de transport a

reţelelor de conducte din azbociment existente în sistemele de irigatii. Bucureşti: Revista

Hidrotehnica, nr. 1.

45. Nicolaescu, Ion., ş.a. (1994). Water efficiency – the base of the irrigation system rehabilitation.

Varna, Bulgaria: Proceeding of 17th

European Regional Conference on Irrigation & Drainage, vol. 2.

159

46. Nicolaescu, Ion., ş.a. (1995). Influence of the climate change on the irrigation systems in

Romania. Budapesta, Ungaria: Proceeding of the International Workshop on Drought in the carpatin

Region.

47. Nicolaescu, Ion şi colab. (1996, 1997, 1998). Cercetări pentru fundamentarea soluţiilor de

reabilitare-modernizare a sistemelor de irigaţii şi stabilirea limitelor de exploatare eficientă a

acestora. Referate anuale pentru contractele nr. 5020/1996; 7020/1997 şi 20/1998 încheiate cu

CNCSU în calitate de beneficiar.

48. Nicolaescu, Ion şi colab. (1990). Randamentul de funcţionare a staţiilor de pompare în

amenajările de irigaţii. Studiu ICITID.

49. Nicolau, Cezar., Marinovici, Dan., Măgdălina, Ion. (1983). Hidrometria în exploatarea

sistemelor de irigaţii. Bucureşti: Editura Ceres.

50. Păun, Costică. (2001). Clima judetului Dâmboviţa. Tărgovişte: Editura Oraj.

51. Staţia meteorologică Titu. (2001-2008). Studii climatice prelucrate pe perioada 1966-2008.

Titu.

52. Zahiu, Letiţia. (1992). Agricultura mondială şi mecanismele pieţei. Bucureşti: Editura Arta

Grafică.

53. Zahiu, Letiţia. (2000). Agricultura României în procesul de integrare agricolă europeană.

Constanţa: Editura Ex Ponto

54. Zahiu, Letiţia., Toncea, Veronica., Lăpuşan, Alexandru., Toderoiu, Filon şi Dumitru, Mihail.

(2003). Structurile agrare şi viitorul politicilor agricole. Bucureşti: Editura Economică.

55. Zamfir, Marin. (2004). Sinteză documentară: Soluţii tehnice de reabilitare-modernizare a

sistemelor hidrotehnice pentru irigaţii. Referat nr. 1, Universitatea Tehnică de Construcţii,

Facultatea de Hidrotehnică, Bucureşti.

56. Zamfir, Marin. (2008). Metodica de cercetare pentru fundamentarea soluţiilor de reabilitare a

sistemului hidrotehnic Titu-Ogrezeni. Referat nr. 2, Universitatea Tehnică de Construcţii, Facultatea

de Hidrotehnică, Bucureşti.

57. Zamfir, Marin. (2008). Stabilirea soluţiilor de reabilitare a sistemului Titu-Ogrezeni prin

analiza gradului minim de utilizare eficientă a acestuia. Referat nr. 3, Universitatea Tehnică de

Construcţii, Facultatea de Hidrotehnică, Bucureşti.

58. Zamfir, Marin. (2010). Study of climate evolution of the Titu-Ogrezeni irrigation system

perimeter by analysis of climatic deficit. Annals Food Science and Technology, Faculty of

Environmental Engineering and Biotechnology- Valahia University of Targovişte- vol. 11, ISSUE 1.

160

59. Zamfir, Marin. (2011). Efectul lucrărilor de reabilitare şi modernizare asupra economiei de apă

şi energie de pompare în sistemul hidrotehnic de irigaţii Titu-Ogrezeni. Buletinul ştiinţific al

Universităţii Tehnice de Construcţii (acceptat spre publicare), Bucureşti.

60. Legea nr. 138/ 27.04.2004. (2004). Legea Îmbunătăţirilor funciare.

61. ××× (1995). Studiu pentru irigaţii şi drenaje în România. Raport tehnic, economic şi de

viabilitate financiară. Bucureşti: Firma Binnie şi Partners în asociere cu Hunding Technical

Services Ltd (Anglia).

62. Ben Roelofsen - Manager Proiect (2003). Proiectul de Reabilitare şi Reformă a Sectorului de

Irigaţii. Bucureşti: Banca Mondială.

63. ××× (1992). Studii şi cercetări pentru întocmirea bilanţului energetic al pompării apei în

sistemul de irigaţii ICITID Băneasa-Giurgiu. Bucureşti: Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea

de Energetică.

64. ××× (2008). Proiectul de Reabilitare şi Reformă a Sectorului de Irigaţii. Analiza Economică a

Sectorului de Irigaţii. Raport Final. Bucureşti.

Documents

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII …digilib.utcb.ro/repository/ccn/pdf/zamfirmarin.pdfTabelul 2.2. Caracteristicile fizice şi hidrofizice ale solurilor (p. 27) Tabelul 2.3