Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA TEHNICA ,,GHEORGHE ASACHT' DIN IASI
RECTORATUT
C;tre
Vi facem cunoscut cd, in ziua de 11.01.2019 la ora 10:00, in Sala de consiliu, corp Tex 1
parter, Facultatea de Textile - PielSrie Si Management lndustrial, va avea loc sustinerea publica
a tezei de doctorat intitulatS:
"CERCETART pRtvtND EVALUAREA CICtULUI DE VnTA A PRODUSELOR DE iNcALTiMINTE DIN
PERSPECTIVA ASIGURARII SUSTENABI LITATI I"
elaborati de Luca Alexandra in vederea conferirii titlului gtiinlific de doctor'
Comisia de doctorat este alc;tuite din:
1. Prof. dr. in8. cURTEZA Antonela, Universitatea Tehnici ,,Gheorghe Asachi" din laSi
2. Prof. dr. ing. LOGHIN Maria Carmen, Universitatea Tehnic; ,,Gheorghe Asachi" din
laii3. Prof. dr. ing. DRAGHICI Anca, Universitatea,,Politehnica" TimiSoara
4. Prof. dr. ing. PURCAREA Anca Alexandra, Universitatea Politehnica din Bucuregti
5. Prof. dr. ing. MIHAI Aura, Universitatea Tehnici,,Gheorghe Asachi" din laSi
pre5edinte
conducitor de doctorat
referent oficial
referent oficial
referent oficial
cu aceasta ocazie v5 invitim s5 participali la suslinerea publicS a tezei de doctorat.
Secretar universitate,
CL-.t/"lnc.crifa Nagit
ol;
rc-D##&
UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI
Facultatea de Textile – Pielărie şi Management Industrial
CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA CICLULUI DE VIAŢĂ A
PRODUSELOR DE ÎNCĂLŢĂMINTE DIN PERSPECTIVA
ASIGURĂRII SUSTENABILITĂŢII
REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT
Doctorand:
Ing. Alexandra LUCA
Conducător de doctorat:
Prof. dr. ing. Maria Carmen LOGHIN
2018
2
CUPRINS
INTRODUCERE ............................................................................................................................. 3
Capitolul 1. Stadiul actual al cercetărilor în domeniul sustenabilităţii industriei de încălţăminte .. 5
1.1. Cadru legislativ ..................................................................................................................... 5
1.2. Factori poluanţi din industria de încălţăminte ..................................................................... 5
1.3. Sustenabilitate între teorie şi practică .................................................................................. 6
1.4. Concepte inovatoare în încălţăminte .................................................................................... 7
Capitolul 2. Analiza lanţului valoric pentru produsele de încălţăminte .......................................... 7
2.1. Concept ................................................................................................................................ 7
2.2. Modele de lanţ valoric .......................................................................................................... 7
Capitolul 3 Metode de evaluare a ciclului de viaţă a produsului .................................................... 9
3.1. Conceptul de Life Cycle Assessment .................................................................................. 9
3.2. Cadru normativ ................................................................................................................... 10
3.3. Evaluarea impactului ciclului de viaţă ................................................................................ 11
3.4. Metodologii de evaluarea a impactului ciclului de viaţă .................................................... 11
3.5. Selectarea categoriilor de impact pentru produsele de încălţăminte ................................... 12
3.5.1. Schimbări climatice .................................................................................................... 13
3.5.2. Reducerea stratului de ozon .......................................................................................... 13
3.5.3.Acidicidificarea ............................................................................................................. 14
3.5.4. Eutrofizarea ................................................................................................................. 14
3.5.5. Potenţialul de creare a ozonului fotochimic ................................................................ 15
3.5.6. Ecotoxicitatea .............................................................................................................. 15
Capitolul 4 Crearea modelului experimental ............................................................................... 16
4.1. Analiza modelului ............................................................................................................... 16
4.2. Crearea modelului experimental utilizând softul SimaPro ................................................. 16
Capitolul 5 Tehnici de analiza a amprentei de carbon cu aplicaţie in domeniul produselor de
încălţăminte ................................................................................................................................... 19
5.1. Metode SimaPro .................................................................................................................. 19
5.2. Obţinerea rezultatelor .......................................................................................................... 20
Capitolul 6 Propuneri de îmbunătăţire în punctele critice ......................................................... 26
6.1. Identificarea punctelor critice ............................................................................................. 26
6.2. Soluţii de îmbunătăţire ........................................................................................................ 29
6.2.1. Reducerea pierderilor de materii prime şi materiale .................................................... 29
6.2.2. Alegerea unor materiale cu impact redus asupra mediului ........................................... 31
Capitolul 7. Concluzii. Contribuţii. Direcţii viitoare de cercetare ................................................ 39
7.1. Concluzii generale .................................................................................................................. 39
7.2. Contribuţii .............................................................................................................................. 41
7.3. Direcţii viitoare de cercetare .................................................................................................. 42
Bibliografie .................................................................................................................................... 42
Listă lucrări ................................................................................................................................... 48
3
INTRODUCERE
Sectorul de încălţăminte este un contribuabil semnificativ şi un angajator important al
multor economii europene şi mondiale. Este un sector industrial complex şi articulat caracterizat
însă de un lanţ valoric fragmentat şi de prezenţa a numeroşi actori în fazele de producţie. Piaţa
mondială de încălţăminte este estimată la aproximativ 250 miliarde euro, iar cea europeană la
peste 65 miliarde euro. Conform World Footwear Yearbook producţia de încălţăminte în anul
2016 a depăşit 23 miliarde de perechi la nivel global.
Sectorul de încălţăminte european rămâne înalt competitiv atât în interiorul cât şi în
exteriorul pieţei europene în pofida presiunii considerabile exercitate de marii jucători de pe
piaţa mondială (China, India, Bangladesh, Brazilia). Principalii concurenţi sunt cei din ţările care
nu respectă standardele sociale şi de mediu şi care generează daune socio-economice
concordante cu dumping-ul. Un alt factor care denaturează preţurile şi concurenţa pe piaţa
produselor de încălţăminte este accesul dificil la materii prime din alte ţări din cauza barierelor
comerciale şi a taxelor, respectiv restricţiilor de export.
Încălţămintea europeană se impune prin produse cu valoare adăugată îmbunătăţind
designul, confortul şi calitatea, utilizarea de materiale cu impact redus asupra mediului,
respectarea reglementărilor privind protecţia mediului (Luca, A., 2016). Cel mai important
producător este Italia cu 50% din producţia europeană, urmat de Spania (13%), Portugalia (12%)
şi România (8%). În ceea ce priveşte încălţămintea de uz profesional, Europa este unul dintre cei
mai mari consumatori. În ultimii ani consumatorii europeni sunt din ce în ce mai preocupaţi de
aspectele de mediu ale produselor pe care le achiziţionează. Consumatorii sunt conştienţi de
efectele pe care le au anumite activităţi asupra mediului, de aceea doresc mai multe informaţii
despre materiale, procese, produse şi companii sustenabile. Creşterea populaţiei, implicit a
consumului de încălţăminte pe cap de locuitor are drept consecinţă poluarea mediului din cauza
producţiei de materii prime, materiale, componente dar şi a proceselor de fabricaţie a produselor
de încălţăminte. În plus, un alt aspect îngrijorător este modul de eliminare al încălţămintei la
sfârşitul duratei de viaţă.
Schimbarea rapidă a trendurilor, respectiv mişcarea „fast fashion” a condus la creşterea
consumului de încălţăminte şi la scăderea duratei de viaţa a produsului. Acest lucru a dus la o
creştere a producţiei şi implicit a deşeurilor rezultate din procesul de fabricaţie precum şi a
produselor care, deşi sunt funcţionale, ajung la depozitele de deşeuri, fiind depăşite moral. Din
această cauză trebuie acordată o importanţă deosebită metodelor de minimizare şi valorificare a
deşeurilor, gestionării corecte a acestora din punct de vedere sustenabil. În Marea Britania 100
milioane de perechi sunt aruncate anual deşi multe dintre aceste sunt funcţionale. SUA este lider
mondial în consumul de pantofi cu o medie de 6,7 perechi pe individ anual.
Din producţia totală de încălţăminte se reciclează sub 10% restul devenind deşeuri.
Principala problemă o reprezintă perioada foarte mare de descompunere, de până la 1000 ani,
timp în care, prin procese aerobe şi anaerobe, se degajă substanţe toxice.
În ultimele decenii preocupările legate de protecția mediului s-au intensificat și resurse
din ce în ce mai mari au fost îndreptate în dezvoltarea de metode şi mijloace pentru analiza şi
evaluarea impactului asupra mediului. Aceste eforturi au avut ca rezultat dezvoltarea cercetării
științifice în domeniu, definirea și dezvoltarea unui cadru legislativ, dar și încurajarea și
motivarea producătorilor de bunuri și servicii să adopte sisteme de producție ecologice și să
creeze produse noi, care să poarte etichetă eco.
Comisia Brundtland (WCED, 1987) defineşte sustenabilitatea ca fiind „satisfacerea
nevoilor generaţiei actuale fără a compromite satisfacerea nevoilor generaţiilor următoare”.
Pornind de la această definiţie, Yeung, A.H.W. (2011) defineşte sustenabilitatea în industria
modei ca fiind „satisfacerea nevoilor actuale de modă fără a compromite capacitatea generaţiilor
viitoare de a-şi satisface propriile nevoi de modă”. Din această perspectivă, termenul de
sustenabilitate se limitează la produsele de îmbrăcăminte / încălţăminte, respectiv la minimizarea
efectelor negative asupra mediului pe întregul lanţ valoric (DEFRA, 2011). Altfel spus, un
produs de îmbrăcăminte / încălţăminte sustenabil va avea cât mai puţine efecte adverse asupra
oamenilor, animalelor, respectiv asupra Planetei pe toata durata sa de viaţă. Sustenabilitatea
poate fi descrisă ca fiind intersecţia celor „trei piloni” care constituie soluţiile la problemele de
mediu, sociale şi economice.
Obiectivul general al activităţilor de documentare, cercetare şi elaborare a tezei de
doctorat cu titlul „Cercetări privind evaluarea ciclului de viaţă a produselor de încălţăminte
din perspectiva asigurării sustenabilităţii” constă în elucidarea aspectelor complexe privind
impactul asupra mediului a proceselor şi tehnologiilor utilizate în industria de încălţăminte
şi în definirea clară a relaţiilor din interiorul acestora. Se are în vedere proiectarea pe
criterii ştiinţifice a unor produse noi cu valoare adăugată, prin introducerea
problematicilor legate de dezvoltarea durabilă, pe întreg ciclul de viaţă a produsului, care
să satisfacă consumatorul dar fără a afecta generaţiile viitoare.
Se vizează eliminarea impactului de mediu din produs şi din procesul de producție
Aproximativ 80% din impactul asupra mediului al produsului se poate determina încă din faza de
proiectare şi de aceea este de o importanţă crucială luarea în considerație a aspectelor de mediu
chiar din această faza.
Din obiectivul general se desprind următoarele obiective specifice urmărite în programul
de doctorat:
Obiectiv 1: Cercetarea şi analiza bibliografică referitoare la sustenabilitatea, care
constituie nu doar esenţa prezentei lucrări, ci şi posibile direcţii viitoare de cercetare;
Obiectiv 2: Identificarea şi caracterizarea verigilor lanţului valoric şi elaborarea unui
model de lanţ valoric pentru produsele de încălţăminte;
Obiectiv 3: Identificarea şi analizarea metodelor de evaluare a impactului ciclului de
viaţă a produsului asupra mediului;
Obiectiv 4: Dezvoltarea unui model virtual care să permită evaluarea impactului ciclului
de viaţă al produsului;
Obiectiv 5: Aplicarea metodologiilor de calcul ale amprentei de carbon în vederea
identificării principalelor puncte critice;
Obiectiv 6: Propunerea unor soluţii de îmbunătăţire a impactului asupra mediului.
Teza de doctorat este structurată în 3 părţi: introducere, 6 capitole alocate
prezentării cercetărilor şi rezultatelor obţinute, şi o ultimă parte referitoare la concluzii,
contribuţii şi direcţiilor viitoare de cercetare.
Capitolul 1 Stadiul actual al cercetărilor în domeniul sustenabilităţii
industriei de încălţăminte
1.1. Cadru legislativ
Cadrul legislativ european cuprinde mai multe domenii cum ar fi: directive privind
evaluarea strategică de mediu şi standardizarea, justificarea unor rapoarte privind punerea în
aplicare a unor norme, accesul persoanelor la informaţii. Legislaţia europeană de mediu se
focusează pe Directive cadru şi este împărţită într-un număr de 10 categorii (calitatea aerului,
managementul deșeurilor, protecția apelor, protecția mediului, controlul poluării industriale,
produse chimice și organisme modificate genetic, REACH este Regulamentul privind
Înregistrarea, Evaluarea, Autorizarea și Restricționarea Substanțelor Chimice, sănătatea umană,
schimbări climatice, zgomotul)
1.2. Factori poluanţi din industria de încălţăminte
În cadrul acestui subcapitol au fost identificaţi şi clasificaţi factorii poluanţi din industria
de încălţăminte. Aceştia se împart în 7 categorii compuşii organici volatili, pulberile, emisiile de
gaze reziduale, consumul de apă, deşeuri, zgomot, consum energetic. Dintre ei, compuşii
organici volatili sunt cei mai periculoşi atât pentru mediu cât şi sănătatea umană.
Compuşii organici volatili provin de la consumul de substanţe chimice, adezivi, vopsele
şi alte materiale de finisare. Adezivii conţin solvenţi organici volatili (metil etil cetonă, toluen,
alcool, acetat etilic), cunoscuţi în industrie ca solvenţi, care pot cauza poluarea aerului.
Pulberile provin în urma prelucrărilor mecanice cum ar fi subţiere, egalizare, scămoşare,
frezare.
Emisiile de gaze reziduale din industria de încălţăminte includ compuşi organici volatili
şi particule, dar şi dioxid de carbon, monoxid de carbon, sulf, azot, oxizi, o parte dintre aceştia
rezultând în urma proceselor de încălzire (atât de la utilaje cât şi instalaţiile termice).
Alimentarea cu apă într-o companie producătoare de încălţăminte poate fi făcută din
surse proprii (puţuri, fântâni) sau sistemul public respectiv privat. Indiferent de sursă, calitatea
apei trebuie să respecte reglementările stabilite de Uniunea Europeană sau de statul membru.
Într-o fabrică de încălţăminte consumul de apă se produce în următoarele cazuri: atelierul de
debitare (sisteme de tăiere cu jet de apă); operaţiile de finisare – vopsire; curăţarea şi spălarea
echipamentelor / uneltelor de lucru; sisteme de răcire; toalete, vestiare, săli de masă; irigarea
spațiilor verzi; rețea de stingere a incendiilor;
Conform clasificării deşeurilor din Directiva 2008/98/CE, deşeurile rezultate din
industria de încălţăminte sunt în clasa 04 Deșeuri din industria pielăriei, a blănurilor și a
textilelor. Principalele tipuri de deșeuri produse într-o fabrică de încălțăminte provin din: birouri
(consumabile: hârtie, toner, carton, deşeuri menajere); depozite (ambalaje carton, plastic, paleţi);
proiectare (consumabile, mostre neutilizate); depozitele de produse inflamabile (substanţe
chimice neutilizate, bidoane de adeziv); întreţinerea clădirii şi a echipamentelor (detergenţi,
uleiuri, lubrifianţi); sala de mese, vestiare, toalete (deşeuri menajere, ambalaje din hârtie, plastic,
sticlă); cabinetul medical – deşeuri medicale (faşe, ace); producţie:
Debitarea reperelor – piele, înlocuitori de piele, materiale textile, spume, cuţite de tăiere;
Atelierul de coasere – aţe, bobine, ace, benzi textile, nylon, bucăţi de piele, carton,
bureţi, pensule, recipiente cu soluţii de curăţat;
Atelierul de tras – tălpuit – cuie, capse, scoabe, piese metalice, perii, recipiente goale de
adezivi, plastic, carton, calapoade;
Finisare şi asamblare – bureţi, perii, pensule, recipiente cu vopsele, coloranţi, lacuri,
hârtie de ambalat, carton.
Directiva 2002/49/EC se referă la zgomotul ambiental la care este supusă populaţia în
zonele publice, parcuri, zone apropiate de spitale, şcoli. Companiile producătoare de
încălțăminte, trebuie să evalueze valoarea fiecărui indicator de zgomot de mediu, emis de sursele
sale de zgomot la exterior, în perioadele de zi, seara și noaptea, pentru a verifica respectarea
valorilor limită ale zgomotului funcție de indicatorii stabiliți de fiecare stat membru.
1.3. Sustenabilitate între teorie şi practică
Termenul de „sustenabilitate” a devenit tot mai popular in ultimii ani în toate industriile
cât şi în limbajul consumatorilor. Prin sustenabilitate se înţelege calitatea unei activităţi de a se
desfăşura fără a epuiza resursele şi a distruge mediu. Deci, sustenabilitatea sau dezvoltarea
durabilă, trebuie privită din trei puncte de vedere: economic, ecologic şi social.
Din punct de vedere mediu, industria de încălţăminte nu a fost foarte prietenoasă, dar,
datorită tehnologiilor avansate şi inovative, acest lucru s-a schimbat în ultimii ani. Progresul
tehnologic, îmbunătăţirea proceselor, grija pentru mediu, toate au ca scop îndreptarea industriei
spre o dezvoltare durabilă.
Din punct de vedere economic, dezvoltarea durabilă a industriei europene se poate obţine
prin competitivitate - a fi cu un pas înaintea concurenţei. Din cauza restricţiilor neechitabile la
export, concurenţii din alte ţări terţe pot achiziţiona produse cu preţ scăzut, fapt ce îngreunează
menţinerea avantajului competitiv pe piaţa mondială.
Din punct de vedere social, trebuie urmărite anumite aspecte: asigurarea bunăstării
animalelor, îmbunătăţirea imaginii industriei şi atragerea investiţiilor, susţinerea educaţiei şi a
formării specializate, neexploatarea forţei de muncă.
Un alt element component ale sustenabilităţii îl reprezintă economia circulară. Economia
circulară este un concept prezent în noua economie globală având rolul de a transforma bunurile
care sunt la sfârşitul duratei de viaţă în noi resurse, prin închiderea buclelor din ecosistemele
industriale şi minimizarea deşeurilor (Stahel, 2016).
Sustenabilitate poate fi exprimată cuantificabil prin următorii indicatori: amprenta de
carbon, amprenta de apă, amprenta resurselor şi amprenta substanţelor toxice. Ponderea cea mai
mare în evaluarea sustenabilităţii o are amprenta de carbon, exprimată în kg CO2 eq. Amprenta
de carbon poate fi definită ca fiind o măsură a cantităţii totale de emisii de dioxid de carbon care
este direct sau indirect cauzată de o activitate sau care este acumulată pe parcursul duratei de
viaţă ale unui produs (T. Wiedmann, 2007). Există mai multe instrumente de calcul a amprentei
de carbon, cele mai cunoscute fiind Life Cycle Assessment (LCA) şi Carbon Footprint of
Product (CFP). LCA este unul dintre cele mai folosite instrumente pentru evaluarea impactului
asupra mediului a unui produs.
1.4. Concepte inovatoare în încălţăminte
Conceptele inovatoare apărute sau care urmează a intra pe piaţa produselor de
încălţăminte pot fi grupate în trei categorii ilustrate în figura 1.8.:
1. Tehnologii smart;
2. Tehnologii sustenabile din punct de vedere materii prime;
3. Tehnologii de printare 3D.
În viitorul apropiat produsele de încălţăminte vor evolua şi vor ajunge centre de date
mobile/purtabile care vor monitoriza corpul uman şi vor facilita interacţiunea cu mediul exterior.
Încălţămintea va deveni o parte a „internetului lucrurilor”. Acesta reprezintă o reţea de obiecte
fizice care sunt încorporate cu componente electronice, senzori, software, conectate în reţea
pentru a le permite să colecteze şi să facă schimb de informaţii. În acest moment există pe piaţă
pantofi interactivi care au funcţii GPS, de încălzire, muzică, pedometru, masaj, etc.
Capitolul 2 Analiza lanţului valoric pentru produsele de încălţăminte
2.1. Concept
Prin lanţ valoric se înţelege o înşiruire de activităţi corelate între ele, atribuite unui
produs. Fiecare produs se caracterizează printr-un lanţ valoric propriu.
Lanţul valoric poate fi definit ca o succesiune de procese, ce se desfăşoară în diferite
organizaţii, care conlucrează pentru satisfacerea nevoilor clienţilor şi, totodată, producând profit
pentru toţi participanţii din circuit. Structura lanţului valoric şi viteza de configurare al acestuia
depinde de viteza de dezvoltarea a unei organizaţii, adică, viteza cu care un produs / proces se
schimbă în funcţie de cerinţele pieţei.
2.2. Modele de lanţ valoric
Modelul de lanţ valoric pentru un produs este conceput pentru a satisface necesităţile
consumatorilor, abordându-se o strategie a costurilor sau a serviciilor. Se pune accent pe o
strategie a costurilor în cazul în care previziunile pe termen lung sunt predictibile. Strategia
orientată spre servicii se aplică pe porţiunea de lanţ de aprovizionare doar dacă incertitudinea
pieței, legată de comportamentul consumatorilor, este mare şi deciziile sunt luate ca răspuns la
cererea reală. Astfel, există mai multe modele de lanţ valoric tradiţional (linear), circular,
interactiv şi cu buclă închisă. Figura 2.1. prezintă un model de lanţ valoric tradiţional, linear,
unde fiecare element este independent în industrie.
Figura 2.1. Lanţ valoric linear, adaptat (Keiser S.J., 2012)
În decursul anilor, o dată cu dezvoltarea economiei şi apariţiei unor noi instrumente ce
acţionează în plan economic, lanţul valoric s-a îmbogăţit cu noi verigi devenind tot mai complex
şi flexibil. Fiecare participant contribuie la eficienţa întregului lanţ cu scopul de a creşte valoarea
produselor rezultate.
Este foarte important ca participanţii să-şi cunoască atuurile în vederea relaţionării
eficiente. Totodată, identificarea celor mai apropiaţi parteneri respectiv colaborarea cu ei, duc la
crearea unei reţele sustenabile.
Pentru fiecare produs de încălţăminte nou dezvoltat se creează un lanţ valoric unic format
din participanţii cei mai potriviţi pentru îndeplinirea cerinţelor comenzii. Lanţul valoric al
fiecărui produs se determină în funcţie de specificaţiile acestuia: stil, trend, destinaţie, materiale
utilizate, nivelul de calitate dar şi de mărimea comenzii şi a termenului de livrare. Astfel, în
figura 2.2. este ilustrat un lanţ valoric pentru produsele de încălţăminte.
Figura 2.2. Lanţ valoric încălţăminte
Lanţul valoric pentru produsele de încălţăminte este format din 10 verigi principale
furnizorii de materii prime, depozitarea materiilor prime, designul de produs, procesul de
producţie, depozitarea produselor finite, logistică, marketing, distribuitori, consumatori şi
eliminare produs.
În vederea asigurării sustenabilităţii produselor de încălţăminte pe întregul lanţ valoric au
fost prezentate soluţii pentru reducerea impactului asupra mediului. Dintre acestea menţionăm
designul de produs, alegerea materialelor cu impact redus asupra mediului, procese de producţie
sustenabile, precum şi posibilităţi de reciclare.
Capitolul 3 Metode de evaluare a ciclului de viaţă a produsului
3.1. Conceptul de Life Cycle Assessment
Life Cycle Assessment (LCA) sau evaluarea ciclului de viaţă reprezintă un proces care
studiază aspectele legate de mediu şi potenţialul impact pe care îl are un produs prin ciclul său de
viaţă. Evaluarea cuprinde extracţia materiilor prime, producţie, utilizare, eliminare şi chiar
reintroducerea unor componente în sistem. Evaluarea ciclului de viaţă vizează doar impactul
produsului asupra mediului, netratând factori de natură politică, socială sau financiară (LCA
Compendium, 2017).
Evaluarea ciclului de viaţă poate fi definită ca fiind un proces obiectiv de evaluare a
impactului asupra mediului, asociat unui produs sau unei activităţi prin care sunt identificate şi
cuantificate consumurile energetice şi materiale (SETAC, Society of Environmental Toxicology
and Chemistry).
În analiza ciclului de viaţă consumul de materii prime, materiale, factori energetici, emisii
(aer, apă, sol), deşeuri rezultate de pe întregul lanţ valoric sunt identificate şi cuantificate în
vederea stabilirii impactului potenţial asupra mediului. Această abordare arată că toate
elementele din lanţul valoric participă, mai mult sau mai puţin, la impactul asupra mediului
(UNEP, 2004). Totodată, permite identificarea cu uşurinţă a proceselor cu un impact
semnificativ asupra mediului oferind astfel posibilitatea de îmbunătăţire a acestora.
Evaluarea ciclului de viaţă este unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru evaluarea
performanţei de mediu a sistemelor alternative luând în considerare întregul ciclu de viaţă (cradle
to grave) sau doar unele părţi componente (cradle to gate sau gate to grave) (Curran, M.A.,
2008).
Evaluarea ciclului de viaţă poate fi făcută alegând una dintre cele trei delimitări ale
sistemului şi anume:
Cradle to gate reprezintă o analiză parţială a ciclului de viaţă a unui produs de la obţinere
până la poarta fabricii, şi se opreşte înainte ca acesta să ajungă la consumator;
Cradle to grave este cea mai complexă analiza a ciclului de viaţă, de la extracţia
materiilor prime, fabricarea produsului, utilizarea lui până la eliminarea acestuia;
Gate to gate reprezintă o analiză parţială a ciclului de viaţă al unui produs în care este
analizat un singur proces al lanţului valoric.
3.2. Cadru normativ
Evaluarea ciclului de viaţă este definită de Standardul Internaţional ISO 14040:2006 ca
fiind „colectarea şi evaluarea intrărilor, ieşirilor şi a impactului potenţial asupra mediului a unui
produs-sistem prin ciclul său de viaţă”.
Structura metodologiei de evaluare a ciclului de viaţă este stabilită prin Standardul
Internaţional ISO 14040:2006 conform figurii 3.1. şi presupune patru faze:
I. Definirea scopului şi a domeniului de aplicare
II. Analiza inventarului
III. Evaluarea impactului
IV. Interpretarea rezultatelor
Figura 3.1. Fazele analizei ciclului de viaţă (adaptat ISO 14040:2006)
I. Definirea scopului şi a domeniului de aplicare
În această fază are loc definirea scopului, a obiectivelor propuse, a publicului ţintă,
motivele efectuării studiului, identificarea persoanele interesate de rezultatele studiului. Se
stabileşte totodată dacă rezultatele vor fi comparate cu alte date sau vor fi făcute publice.
Tot în această etapă este descrisă metoda aplicată pentru evaluarea impactului, sunt
prezentate categoriile de impact precum şi limitele sistemului. Domeniul de aplicare cuprinde
funcţiile sistemului sau ale unităţii funcţionale, aceasta fiind considerată o unitate de referinţă.
Funcţie de obiectivele stabilite, scopul analizei trebuie definit ţinând cont de aspecte temporale,
geografice şi tehnologice.
II. Analiza inventarului
Analiza inventarului poate fi definită ca fiind colectarea datelor de intrare (materiale,
energie) respectiv ieşire (emisii în apă, aer, sol) pe durata ciclului de viaţă ale unui produs.
Calitatea datelor necesare studiului are o deosebită importanţă. Datele provin din diferite
surse şi se împart în două categorii: date primare (colectate sau determinate) şi date secundare
(existente în baza de date). De regulă, inventarul ciclului de viaţă se realizează cu ajutorul unor
pachete software, cum ar fi GaBi Software (PE International, Germania), openLCA (GreenDelta
GmbH, Germania), Sima Pro LCA (PRé Consultants, Olanda).
În prezenta lucrare s-a folosit programul Sima Pro având baza de date Ecoinvent 3.3 care
permite evaluarea impactului asupra mediului folosind mai multe metode: IPCC Comisia
Interguvernamentală pentru Schimbarea Climatului, GHP Protocolul Gazelor cu Efect de Seră,
EPD Declaraţia de Mediu a Produsului, ReciPe EndPoint şi Midpoint.
Rezultatul acestei analize poartă numele de „inventar al ciclului de viaţă” deoarece
prezintă inventarierea fluxurilor de intrare - ieşire în/şi din mediu şi unităţile funcţionale asociate
acestora.
III. Evaluarea impactului
Impactul potenţial asupra mediului al intrărilor respectiv ieşirilor sau LCIA evaluarea
impactului ciclului de viaţă reprezintă cea mai importantă parte a analizei ciclului de viaţă.
IV. Interpretarea rezultatelor
Este ultima etapă a LCA care presupune combinarea rezultatelor din fazele anterioare,
analiza inventarului şi evaluarea impactului, în vederea elaborării concluziilor şi a
recomandărilor. Sunt identificate problemele semnificative şi se propun soluţii de îmbunătăţire
pentru îndeplinirea scopului şi a obiectivelor studiului.
3.3. Evaluarea impactului ciclului de viaţă
Evaluarea impactului potenţial asupra mediului implică urmărirea unor indicatori,
conform ISO 14042 şi anume:
1. Clasificare. În această etapă toate substanţele din componenţa produsului analizat
sunt clasificate funcţie de impactul pe care îl au asupra mediului.
2. Caracterizare. Toate substanţele sunt înmulţite cu un factor de multiplicare, care
reflectă contribuţia relativă a efectului asupra mediului, cuantificând impactul pe care
îl are produsul în fiecare categorie de impact. Pentru calcularea efectului pe care îl are
un produs asupra diferitelor categorii de impact se folosesc factori de multiplicare
care exprimă în ce măsură contribuie o singură unitate de substanţă la o categorie de
impact.
3. Normalizarea implică exprimarea tuturor categoriilor de impact în aceeaşi unitate,
facilitând astfel compararea rezultatelor între diferite categorii de impact.
4. Ponderarea facilitează luarea deciziilor, oferind o imagine clară a rezultatelor
analizei, sunt sub forma unui scor unic astfel încât să permită o comparare uşoară a
impactului asupra mediului generat de produsul analizat.
3.4. Metodologii de evaluarea a impactului ciclului de viaţă
Evaluarea impactului ciclului de viaţă are un rol semnificativ deoarece, aceasta implică
contabilizarea tuturor datelor din analiza inventarului. Aceste date sunt transformate în indicatori
prin intermediul unor procese complexe (caracterizare, normalizarea şi uneori ponderare).
Scopul evaluării impactului ciclului de viaţă este de a determina semnificaţia relativă a fiecărui
element din analiza inventarului pentru a permite adunarea lor într-un set de indicatori
semnificativi (Hertwich et al. 2002).
Metodologiile LCIA sunt instrumente dezvoltate pentru a raporta rezultatele analizei
inventarului la impactul asupra mediului. Pot fi abordate din două perspective: Midpoint şi
Endpoint. Figura 3.2. ilustrează diferenţele între cele două abordări.
Figura 3.2. Categorii de impact Midpoint (stânga) şi categoriile de „daune” Endpoint (dreapta),
adaptat IMPACT World+ 25
Midpoint este o metodă de caracterizare care furnizează indicatori pentru compararea
impactului asupra mediului cum ar fi schimbările climatice, subţierea stratului de ozon,
toxicitatea umană, radiații, acidificarea (terestră şi acvatică), eutrofizarea (terestră şi acvatică) iar
Endpoint se focalizează pe daunele provocate asupra sănătăţii umane, ecosistemelor, respectiv
consumul resurselor naturale.
3.5. Selectarea categoriilor de impact pentru produsele de încălţăminte
Categoriile de impact pentru produsele de încălţăminte, conform Etichetei Europene
Ecologice (EU Ecolabel Footwear Report, 2013) sunt:
A. Schimbări climatice
B. Reducerea stratului de ozon
C. Acidificarea
D. Eutrofizarea
E. Potenţialul de creare a ozonului fotochimic
F. Ecotoxicitatea
3.5.1. Schimbări climatice
Fenomenul continuu de majorare a concentraţiei de gaze cu efect de seră încă de la
Revoluţia Industrială cauzează o creştere a temperaturii la suprafaţa Pământului. În această
categorie sunt incluse toate gazele cu efect de seră şi se exprimă în CO2 kg. Eq. Pentru fiecare tip
de gaz de seră se calculează Potenţialului de Încălzire Globală pe o perioadă de timp delimitată,
exprimat în CO2 kg eq.
Tabel 3.1. Caracteristicile categoriei de impact „Schimbări climatice”
Categorie de impact Schimbări climatice
Definiţie Modificarea temperaturii globale cauzate de gazele cu efect
de seră
Unitate de măsură Kg CO2 echivalent
Indicator de impact
Midpoint
Perturbări ale temperaturii globale și a fenomenelor climatice
Observaţii Emisiile de gaze cu efect de seră şi Potenţialul de Încălzire
Globală (GWP)
Daune (endpoint) Anomalii ale fenomenelor climatice
Scăderea biodiversităţii
Potenţialul de Încălzire Globală (GWP) este un concept respectiv o modalitate, prin care
sunt evaluate şi cuantificate efectele diferitelor tipuri de gaze asupra încălzirii globale. comisia
interguvernamentală privind schimbările climatice (IPCC, 2007) a calculat nivelele potenţialului
de încălzire globală pentru cele mai importante gaze cu efect de seră (dioxidul de carbon,
metanul şi oxidul de azot) pentru 3 perioade de timp (20, 100, 500 ani).
3.5.2. Reducerea stratului de ozon
În stratosferă se găsesc în mod natural mai multe substanţe (compuşi de clor şi brom,
metan (CH4), oxizi de azot (N2O), vapori de apă (H2O)) care duc la formarea stratului de ozon cu
rol de protecţie a acţiunii razelor UV. Cele mai importante gaze care au ca efect diminuarea
ozonului sunt cloroflorocarburile şi hidrocloroflorocarburile. Reducerea stratului de ozon are ca
efect diminuarea capacităţii de oprire a razelor ultraviolete care intră în atmosferă şi implicit
creşterea razelor UVB cu efect cancerigen.
Tabel 3.2. Caracteristicile categoriei de impact „Reducerea stratului de ozon”
Categorie de impact Reducerea stratului de ozon
Definiţie Diminuarea stratului de ozon stratosferic datorită emisiilor
antropice eliberate de substanţe
Unitate de măsură Kg CFC-11 echivalent
Indicator de impact
Midpoint
Creşterea razelor ultraviolete
Observaţii EESC (Equivalent Effective Stratospheric Chlorine
Daune (endpoint) Sănătatea umană
Calitatea ecosistemelor
3.5.3.Acidicidificarea
Acidificarea este dată de gazele acide eliberate în aer sau produse de reacţia
componentelor non-acide ale emisiilor în aer sub forma vaporilor de apă atmosferici şi a
precipitaţiilor denumite generic „ploi acide”. Acestea au un efect negativ asupra plantelor
(deteriorarea frunzelor), solului (afectează solubilitatea) şi a apelor de suprafaţă. Principalele
emisii sunt oxizi de azot (NOx), amoniac (NH3) şi dioxid de sulf (SO2).
Tabel 3.3.Caracteristicile categoriei de impact „Acidificare”
Categorie de impact Acidificare
Definiţie Reducerea pH-ului ca urmare a efectelor de transformare în acid
a emisiilor antropice
Unitate de măsură Kg SO2 echivalent
Indicator de impact
Midpoint
Creşterea acidităţii în apă şi sol
Observaţii Potențial de acidificare a oxizilor de azot și a sulfului
Daune (endpoint) Afectarea calităţii ecosistemelor şi scăderea biodiversităţii
3.5.4. Eutrofizarea
Implică producerea unor daune în mediul acvatic provocate de concentraţiile excesive
de nutrienţi, având ca efect dezvoltarea necontrolată a vegetaţiei acvatice. Acestea împiedică
pătrunderea luminii solare în ape determinând scăderea fotosintezei şi a producţiei de oxigen,
având ca rezultat distrugerea ecosistemului.
Tabel 3.4. Caracteristicile categoriei de impact „Eutrofizare”
Categorie de impact Eutrofizare
Definiţie Acumularea de nutrienţi în mediul acvatic
Unitate de măsură
(funcţie de model)
Kg PO4 3 echivalent
Kg N echivalent
Indicator de impact
Midpoint
Creşterea concentraţiei de nitrogen şi fosfor
Formarea algelor
Observaţii Deplasarea nutrienţilor (apă, sol)
Daune (endpoint) Deteriorarea calității ecosistemelor
3.5.5. Potenţialul de creare a ozonului fotochimic
Aceste categorii de gaze au ca efect apariţia smogului. Principalele gaze sunt oxizii de
azot, având ca sursă de emisie azotul, şi compuşii organici volatili, cu sursă de emisie solvenţii
folosiţi la nivel industrial.
Tabel 3.5. Caracteristicile categoriei de impact „Potenţialul de creare a ozonului fotochimic”
Categorie de impact Potenţialul de creare a ozonului fotochimic
Definiţie Smogul creat de efectele luminii solare, căldurii, oxizii de azot,
compuşii organici volatili
Unitate de măsură
(funcţie de model)
Kg etilenă echivalent
Kg NMVOC
Kg ozon format
Indicator de impact
Midpoint
Creşterea smogului de vară
Observaţii Meteorologia, compoziţia chimică a atmosferei
Daune (endpoint) Deteriorarea calității ecosistemelor și dispariția speciilor
3.5.6. Ecotoxicitatea
Studiază efectele toxice cauzate de poluanţi naturali sau sintetici asupra ecosistemelor.
Toxicitatea mediului este măsurată şi raportată în trei categorii de impact: maritimă, terestră, a
apelor dulci.
Tabel 3.6. Caracteristicile categoriei de impact „Ecotoxicitatea”
Categorie de impact Ecotoxicitatea
Definiţie Efecte toxice ale substanţelor chimice asupra ecosistemelor
Unitate de măsură Kg 1,4-DB echivalent
Indicator de impact
Midpoint
Scăderea biodiversităţii speciilor
Observaţii Apariţia produselor / substanţelor chimice în ecosistem
Daune (endpoint) Deteriorarea calității ecosistemelor și dispariția speciilor
Acest capitol prezintă o analiză cuprinzătoare a metodologiilor de evaluare a impactului
ciclului de viaţă utilizate în prezent. După cum se poate observa există diverse metodologii
pentru realizarea LCIA în scopul de a evalua impactul produsului / sistemului analizat. Acestea
diferă funcţie de numărul categoriilor de impact, numărul de substanţe cuprinse, factori de
referinţă respectiv de pondere. Cercetările ştiinţifice au arătat faptul că există unele incertitudini
pentru fiecare abordare (Reap. J., et al., 2008; Ahlroth S., 2011), fiind identificate trei tipuri de
incertitudine:
- incertitudinea modelului reprezintă acurateţea modelului dezvoltat;
- parametri de incertitudine sunt asociaţi cu calitatea datelor de intrare;
- relevanţa rezultatelor.
Cercetările arată că abordările Endpoint sunt mai relevante pentru societate deoarece
acestea prezintă efectele finale, iar daunele sunt explicate clar fiind astfel uşor de înţeles de către
populaţie, cum ar fi efectele asupra sănătăţii umane. Totodată această abordare este nesigură
(gradul de incertitudine al modelului şi al parametrilor este ridicat).
Abordarea Midpoint este mai sigură deoarece modelarea se realizează prin definirea
factorilor de caracterizare unde gradul de incertitudine al modelului şi al parametrilor este mai
scăzut (Bare J.P. et al., 2000). ILCD Handbook (EC‐JRC, 2011) recomandă folosirea metodei
IPCC (2007 GWP100 ani) pentru această abordare. Toate metodologiile LCIA cu abordare
Midpoint utilizează factori de caracterizare bazaţi pe valorile GWP.
Astfel, în vederea realizării LCIA, este indicat să se utilizeze unele metodologii care să
îmbine cele două abordări (Midpoint şi Endpoint). Alegerea unei metode şi implicit selectarea
categoriilor de impact este strâns legată de scopul analizei ciclului de viaţă.
Capitolul 4 Crearea modelului experimental
4.1. Analiza modelului
În vederea realizării acestui studiu s-a optat pentru un produs destinat bărbaţilor care face
parte din categoria încălţămintei de uz profesional. Acest tip de încălţăminte are rolul de a
asigura protecţia piciorului în timpul activităţilor de serviciu. Încălţămintea profesională trebuie
să respecte reglementările naţionale şi internaţionale privind măsurile de protecţie, iar
standardele actuale ISO 20345, 20346, 17249, 13832, 20347 prezintă cerinţele de bază
obligatorii. Modelul analizat respectă cerinţele Normei Europene ISO 20347:2012 O2 FO SRC –
„categoria O, pentru încălţăminte de lucru”. Acest standard prezintă specificaţiile de bază şi
opţionale pentru încălţămintea de lucru care nu este expusă la riscuri mecanice (lovire,
compresie). Produsul examinat trebuie purtat de către toate persoanele care lucrează într-un
mediu expus la riscuri de accidentare ale piciorului. Acest tip de încălţăminte prezintă mai multe
caracteristici: proprietăţi antistatice, talpă antiderapantă, rezistenţă la intemperii, adsorbitor de
şoc încorporat. Conform standardului, acest tip de încălţăminte nu necesită bombeu metalic.
4.2. Crearea modelului experimental utilizând softul SimaPro
Tehnicile de analiză ale amprentei de carbon cuprind softuri, baze de date, metode şi
instrumente de calcul cu aplicare în diferite domenii. S-a analizat un produs de încălţăminte
destinat uzului profesional şi s-a determinat amprenta de carbon utilizând diferite categorii de
impact.
Partea experimentală a fost realizată în laboratorul de mediu al institutului de cercetare
INESCOP, din Alicante, Spania. În vederea determinării evaluării impactului ciclului de viaţă a
produsului, respectiv a amprentei de carbon, s-a folosit programul Sima Pro având baza de date
Ecoinvent, versiunea 3.3.
SimaPro este un pachet software care permite aplicarea eficientă a evaluării ciclului de
viaţă în vederea îmbunătăţirii produselor companiei şi a impactului asupra mediului. Este un
instrument profesional pentru colectarea, analizarea şi monitorizarea performanţelor de mediu
ale produselor/serviciilor companiei.
Baza de date Ecoinvent este utilizată pentru realizarea proiectelor de evaluare a ciclului
de viaţă al produselor. Încă din anul 2003 ajută companiile să dezvolte produse – servicii
sustenabile şi le încurajează sa fie mai prietenoase cu mediul. Ecoinvent este liderul mondial în
crearea celor mai transparente baze de date privind inventarul ciclului de viaţă.
Pentru evaluarea impactului ciclului de viaţă a produsului s-a folosit cea mai nouă
versiune şi anume 3.3. aceasta fiind cea mai cuprinzătoare, clară bază de date internaţională, cu
peste 13.300 seturi de date (ecoinvent.org) şi acoperă o vastă varietate de domenii (agricultură,
transport, biomateriale, substanţe chimice, deşeuri).
Seturile de date din inventarul ciclului de viaţă Ecoinvent sunt compatibile pentru
realizarea studiilor LCA conform ISO 14040 şi ISO 14044, permit evaluarea amprentei de
carbon, amprentei de apă, designul de produs, ecodesign şi ajută la elaborarea Declaraţiei de
Mediu a Produselor.
În vederea elaborării analizei ciclului de viaţă, procesele de obţinere a produsului au fost
separate în 3 procese diferite:
a) procese de obţinere a materiilor prime şi materialelor auxiliare includ toate fazele de la
extracţia materiilor prime la transformarea acestora în materiale finite necesare producţiei
de încălţăminte;
b) procese de fabricaţie reprezintă totalitatea operaţiilor necesare obţinerii unui produs. În
această categorie sunt incluse datele specifice procesului de confecţionare a produsului de
încălţăminte. În figura 4.1. este prezentat schematic procesul de fabricaţie a produsului
studiat. Acesta este dependent de sistemul de confecţii adoptat, respectiv particularităţile
de prelucrare a reperelor, modalităţile de asamblare, toate acestea fiind stabilite în faza de
proiectare a produsului de încălţăminte;
c) procese privind utilizarea şi eliminarea produsului includ informaţii referitoare la: lanţul
de distribuţie, durata de utilizare a produsului şi deşeurile rezultate din ambalaje.
Figura 4.1. Procesul simplificat de fabricaţie a produsului de încălţăminte studiat
În figura 4.2. este ilustrată legenda, respectiv semnificaţia fiecărei culori din schemă.
Fiecare culoare reprezintă o etapă a procesului. Fiecare cadru oferă informaţii cu privire la
procese, materiale, masa acestora respectiv impactul asupra mediului a emisiilor aferente, după
cum este prezentat în figura. Impactul asupra mediului este calculat ţinând cont de emisiile
rezultate în urma extracţiei materiilor prime, proceselor de fabricaţie a materialelor necesare
pentru obţinerea materialului/procesului utilizat în LCA. Culoarea „albastru” semnifică un
proces de asamblare ceea ce presupune înglobarea mai multor elemente. Grosimea conectorilor
semnifică nivelul impactului fiecărui element funcţie de efectul emisiilor de gaze cu efect de
seră.
Figura 4.2. Legenda
Figura 4.3. Amprenta de carbon a produsului
studiat
Figura 4.4. Elementele componente ale
amprentei de carbon
Figurile 4.3. şi 4.4. ilustrează impactul asupra mediului, respectiv emisiile de gaze cu
efect de seră exprimate în kg CO2 eq pentru o pereche de încălţăminte. După cum se poate
observa, evaluarea ciclului de viaţă este alcătuită din două componente: produsul propriu zis în
ambalajul specific şi deşeurile rezultate la sfârşitul duratei de utilizare al acestuia.
Capitolul 5 Tehnici de analiza a amprentei de carbon cu aplicaţie in domeniul
produselor de încălţăminte
5.1. Metode SimaPro
În vederea determinării amprentei de carbon, există mai multe metode ce se pot aplica.
Dintre acestea au fost excluse metodele care se aplică altor regiuni geografice precum şi metode
prin care impactul asupra mediului se exprimă în alte tipuri de amprente (amprenta de apă,
amprenta substanţelor toxice, amprenta de energie). S-a optat pentru acele metode care oferă o
imagine globală a emisiilor rezultate pe întregul ciclu de viaţă a produsului.
În prezenta lucrare, pentru determinarea amprentei de carbon, s-au utilizat patru metode
oferite de SimaPro pentru a analiza diferite categorii de impact.
I. IPCC - Comisa Interguvernamentală privind Schimbările Climatice. IPCC este o
metodă dezvoltată de Comisa Interguvernamentală privind Schimbările Climatice, în
care sunt enumeraţi factorii de influenţă pentru schimbările climatice valabili pentru
un interval de timp cuprins între 20, 100 şi 500 de ani. Potenţialul de încălzire globală
este singura categorie de impact a metodei IPCC.
II. GHG Protocol, Greenhouse Gas Protocol. Protocolul privind gazele cu efect de
seră. GHG factorii de caracterizare sunt identici ca cei folosiţi în metoda IPCC 2007
GWP (100a) singura diferenţă fiind faptul că emisiile de carbon biogen şi stocat sunt
incluse în rezultat, de aceea trebuie făcuta diferenţa între carbon fosil, biogen, carbon
din utilizarea şi transformarea terenurilor şi carbonul stocat.
III. Environmental Product Declaration (EPD) sau Declaraţia de mediu a produsului
cuprinde categoriile de impact: potenţialul de încălzire globală, acidificare,
eutrofizare, potenţialul de creare a ozonului fotochimic. EPD este un document care
prezintă informaţii transparente şi comparabile cu privire la impactul asupra mediului
a ciclului de viaţă al produselor.
IV. ReCiPe 2016. Există două metode de atribuire a factorilor de caracterizare: Midpoint
şi Endpoint. ReciPe calculează 18 indicatori Midpoint şi 3 indicatori Endpoint.
Indicatorii Midpoint se concentrează asupra unor aspecte de mediu individuale cum ar
fi schimbările climatice sau acidificarea. Indicatorii Endpoint presupun impactul
asupra mediului a trei categorii şi anume efectul asupra sănătăţii umane,
biodiversitatea şi epuizarea resurselor.
5.2. Obţinerea rezultatelor
I. IPCC Indicatorul IPCC 2007 GWP 100y are la bază schimbările climatice pe o perioadă de
100 ani, luând în considerare potenţialele emisii de gaze cu efect de seră (SimaPro Database).
Metoda Potenţialul de Încălzire Globală (GWP) este dezvoltată de IPCC şi poate fi aplicată în
orice domeniu pentru calculul LCA pentru evaluarea impactului schimbărilor climatice.
Tabelul 5.1. prezintă amprenta de carbon a produsului analizat utilizând metoda IPCC 2013
GWP 100y V1.03 / Caracterizare.
Tabel 5.1. Valorile rezultatelor obţinute utilizând metoda IPCC
Categorie de
impact Unitate Total Produs ambalat
Eliminare (depozit
de deşeuri)
IPCC GWP 100y kg CO2 eq 18,7 17,9 0,744
Potenţialul de încălzire globală (GWP) rezultat din emisiile de gaze cu efect de seră în
urma producţiei unei perechi de ghete de uz profesional, mărimea 42, în ambalaj individual este
de 18,7 kg CO2 eq. Această valoarea cuprinde două componente: produsul ambalat şi eliminarea.
Produsul ambalat conţine produsul propriu-zis, hârtia de ambalat şi cutia de carton pentru care
amprenta de carbon obţinută este de 17,9 kg CO2 eq. Eliminarea presupune sfârşitul duratei de
viaţă al produsului. Se poate opta din mai multe scenarii de eliminare: depozit de deşeuri,
incinerare, reciclare. Pentru această analiza s-a optat pentru scenariul eliminării în depozitul de
deşeuri şi s-a obţinut un impact asupra mediului echivalent cu 0,744 kg CO2.
II. GHG Protocol Legislaţia în vigoare (ISO/TS 14067, 2013) recomandă raportarea separată a
carbonului fosil şi biogen (incluzând şi CO2 din utilizarea şi transformarea terenurilor). Funcţie
de categoria de produs analizată, utilizarea şi transformarea terenurilor este opţională, iar
carbonul stocat nu este cerut. Ecoinvent este singura bază de date care permite calculul
amprentei de carbon pentru fiecare categorie. Valorile rezultate pentru produsul analizat sunt
prezentate în tabelul 5.2.
Tabel 5.2. Valorile rezultatelor obţinute utilizând metoda GHG Protocol
Categorie de impact Unitate Total Produs ambalat Eliminare (depozit
de deşeuri)
Total kg CO2 eq 19,0508785 18,14811422 0,90276431
Fosil kg CO2 eq 17,9696311 17,87608949 0,09354156
Biogen KgCO2 eq 1,31280972 0,503158798 0,80965092
Utilizarea şi
transformarea
terenurilor
kg CO2 eq
0,88395844 0,883880341 7,8097E-05
Carbon tocat kg CO2 eq -1,11552068 -1,115014409 -0,00050627
În metoda GHG sunt utilizaţi aceeaşi factori de caracterizare ca şi în metoda IPCC 2007
GWP (100a). Diferenţa este dată de faptul că emisiile de carbon biogen şi carbon stocat sunt
incluse în rezultat. Astfel, pentru produsul analizat s-au obţinut:
Carbonul fosil reprezintă 17,96 kg CO2eq din emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din
orice mediu, provenite în urma oxidării şi/sau reducerii combustibililor fosili prin transformarea
sau degradarea lor.
Carbonul biogen reprezintă 1,31 kg CO2eq şi include emisiile de dioxid de carbon, din
atmosferă (CO2, CO, CH4), provenite în urma oxidării şi/sau reducerii biomasei supraterane, prin
transformarea sau degradarea acesteia (ardere, digestion, composting, landfilling) şi absorbţia de
CO2 din atmosferă. Absorbţia de CO2 din atmosferă rezultă prin fotosinteză în cursul creşterii
biomasei, corespunzătoare conţinutului de carbon al produselor, biocombustibililor sau
reziduurilor de plante deasupra solului.
Carbon din utilizarea şi transformarea terenurilor reprezintă 0,88 kg şi cuprinde emisiile
de dioxid de carbon asimilate în urma modificării rezervei de carbon cauzate de schimbarea
„destinaţiei” terenurilor.
Carbonul stocat este de -1,11 kg şi reprezintă dioxidul de carbon care este reţinut de
plante în perioada lor de creştere, de aceea valoarea acestuia este negativă, şi se scade din
amprenta de carbon a produsului.
III. EPD Declaraţia de Mediu a produsului. Această metodă este folosită pentru crearea
Declaraţiei de Mediu a unui produs. Rezultate obţinute sunt prezentate în tabelul 5.3.
Tabel 5.3. Valorile rezultatelor obţinute utilizând metoda EDP
Categorie de impact Unitate Total Produs
ambalat
Eliminare
(depozit de
deşeuri)
Acidificare kg SO2 eq 0,16622346 0,165867369 0,00035609
Eutrofizare kg PO4 eq 0,06477873 0,055262627 0,0095161
Potenţialul de Încălzire
Globală (GWP100a) kg CO2 eq 18,6284071 17,87931414 0,749093
Potenţialul de creare a
ozonului fotochimic kg C2H4 eq 0,00913634 0,008977023 0,00015932
Reducerea stratului de ozon kg CFC-11 eq 4,791E-06 4,78692E-06 4,0512E-09
Acidificarea reprezintă procesul de scădere a pH-ului apei. Este importantă cunoaşterea
acesteia deoarece, cauzează ploile acide, care sunt în strânsă legătură cu calitatea aerului, apei şi
a solului, relevante pentru agricultură şi creşterea animalelor. Acidificarea este privită ca un efect
regional. Pentru modelul de încălţăminte studiat acidificarea potenţială se exprimă în dioxid de
sulf şi este egală cu 0,166 kg SO2 eq.
Eutrofizarea reprezintă supra-fertilizarea apelor şi este cauzată de nutrienţii care
accelerează creşterea vegetaţiei acvatice în special a algelor. Creşterea excesivă a masei vegetale
din ape duce la constituirea acesteia într-o barieră care împiedică pătrunderea oxigenului şi a
luminii către straturile inferioare în care trăiesc alte specii de plante şi animale. Din această
cauză multe dintre specii sunt în risc de dispariţie. Eutrofizarea se referă la concentraţia de
fosfaţi, iar pentru modelul analizat valoarea este de 0,06 kg PO4 eq.
Reducerea stratului de ozon se referă la concentraţia compusului oxigen reactiv ozon O3.
Aceasta este semnificativ mai mare in stratosferă decât în alte părţi ale atmosferei. O mulţime de
substanţe, dintre care unele apar în mod natural în stratosferă, sunt implicate în epuizarea
ozonului: metanul, oxizii de azot, compuşii de clor şi brom. În atmosferă sunt primite radiaţiile
ultraviolete de la soare. În stratosferă moleculele de ozon absorb cantităţi ridicate din radiaţiile
ultraviolete înlăturând astfel radiaţiile UV-C dăunătoare vieţii şi reducând radiaţiile nocive UVB.
Prin reducerea stratului de ozon are loc creşterea temperaturii mediii anuale, riscul topirii
gheţarilor şi creşterea riscului îmbolnăvirilor datorate iradierii. Pentru produsul analizat valoarea
este de 4,79 kg CFC-11 eq şi se exprimă în clorofluorocarburi.
Potenţialul de creare a ozonului fotochimic se referă la creşterea ozonului la nivelul
solului datorită interacţiunii dintre compuşii organici volatili şi oxizii de azot. Acest fenomen
poartă denumirea de smog fotochimic. Este exprimat în kg etilenă, iar pentru produsul studiat
valoarea obţinută este de 0,009 kg C2H4 eq.
IV. ReCiPe 2016 Metoda presupune exprimarea impactului asupra mediului prin intermediul a
doi indicatori: Midpoint şi Endpoint. Indicatorii Midpoint se referă la categoriile de impact
analizate individual. Indicatorii Endpoint presupune efectele rezultate, exprimate prin efectul
asupra sănătăţii umane, biodiversitatea şi epuizarea resurselor, numite arii de protecţie.
Convertirea Midpoint în Endpoint simplifică interpretarea LCIA, dar nivelul incertitudinilor
creşte. În tabelul 5.4. sunt prezentate rezultatele indicatorilor Endpoint şi în tabelul 5.5.
rezultatele indicatorilor Midpoint.
Tabel 5.4. Valorile rezultatelor obţinute utilizând metoda ReCiPe 2016 Endpoint (H) V1.02
Daune Unitate Total Produs ambalat Eliminare
(depozit de
deşeuri)
Sănătate umană DALY 9,06006E-05 8,7886E-05 2,7142E-06
Ecosisteme species.yr 1,27306E-07 1,2438E-07 2,9222E-09
Resurse USD2013 2,898825017 2,89541475 0,00341027
Sănătatea umană este calculată şi exprimată în DALY reprezintă anii pe care o persoană
îi pierde ca urmare a unei boli sau a unui accident. se calculează ca fiind suma dintre perioada de
invaliditate în ani şi deces timpuriu (numărul de ani între speranţa medie de viaţă şi vârsta la care
persoana a decedat).
Unitatea folosită pentru determinarea calităţii ecosistemelor, species.yr, reprezintă
pierderea speciilor locale într-o perioadă delimitată în timp. Cauza principală a afectării
biodiversităţii o reprezintă schimbarea bruscă a habitatelor, cauzată indirect de activităţile
umane.
Deficitul de resurse este exprimat în dolari şi reprezintă costurile suplimentare pentru
extracţiile viitoare de resurse minerale şi fosile.
Tabel 5.5. Valorile rezultatelor obţinute utilizând metoda ReCiPe 2016 Midpoint (H) V1.02
Categorie de impact Unitate Total Produs
ambalat
Eliminare
(depozit de
deşeuri)
Potenţialul Încălzire Globală
(GWP) kg CO2 eq 19,233079 18,3307701 0,90230892
Reducerea stratului de ozon kg CFC-11 eq 1,6318E-05 1,6247E-05 7,1128E-08
Radiaţii ionizante kBq Co-60 eq 1,48998334 1,48769554 0,00228781
Formarea stratului protector
de ozon, sănătatea umană kg NOx eq 0,06503796 0,06490495 0,000133
Formarea particulelor kg PM2.5 eq 0,04352982 0,04347528 5,4539E-05
Formarea ozonului,
ecosisteme terestre kg NOx eq 0,06836782 0,06823251 0,00013531
Acidificare terestră kg SO2 eq 0,15270559 0,15258086 0,00012473
Eutrofizarea apelor dulci kg P eq 0,0075305 0,00752019 1,0312E-05
Eutrofizarea apelor marine kg N eq 0,00584291 0,00192697 0,00391593
Ecotoxicitate terestră kg 1,4-DCB 58,0449441 58,0044582 0,04048587
Ecotoxicitatea apelor dulci kg 1,4-DCB 1,04183532 0,69028917 0,35154615
Ecotoxicitate marină kg 1,4-DCB 1,42926485 0,96492094 0,46434392
Toxicitate umană cancerigenă kg 1,4-DCB 11,7536838 11,7429255 0,01075825
Toxicitate umană non
cancerigenă kg 1,4-DCB 23,0452659 15,1368818 7,9083841
Utilizarea terenurilor m2a crop eq 2,18063951 2,17637285 0,00426665
Scăderea resurselor minerale kg Cu eq 0,04590092 0,04584849 5,2433E-05
Scăderea resurselor fosile kg oil eq 7,90573955 7,89723107 0,00850849
Consum de apă m3 0,46609909 0,46554602 0,00055307
1. Potenţialul de Încălzire Globală.În urma aplicării metodei ReCiPe 2016 Midpoint, pentru
produsul analizat, Potenţialul de Încălzire Globală este de 19,23 kg CO2 eq., care se
divide în 18,33 kg CO2 eq. reprezentând emisiile de pe întregul lanţ valoric pentru
produsul împachetat în cutie individuală şi 0,90 kg CO2 eq. reflectă emisiile la sfârşitul
duratei de viaţă prin eliminare la depozitul de deşeuri. În această categorie sunt incluse
toate gazele cu efect de seră şi se exprimă în kg.CO2 eq.. Fenomenele care apar din cauza
gazelor cu efect de seră sunt: creşterea temperaturii şi creşterea radiaţiilor ultraviolete la
nivelul solului. Ca efect a măririi temperaturilor medii anuale, se topesc calotele glaciare
ducând la creşterea nivelului mării, schimbarea curenţilor oceanici, furtuni şi uragane.
Creşterea radiaţiilor ultraviolete are efect direct asupra biodiversităţii ecosistemelor.
Efortul de adaptare face victime printre anumite specii din floră şi faună. Toate aceste
fenomene depind de diferenţa înregistrată între radiaţia absorbită de Pământ şi radiaţia
primită de către Pământ, măsurată în W/m2.
2. Reducerea stratului de ozon are ca efect diminuarea capacităţii de oprire a razelor
ultraviolete care intră în atmosferă şi implicit creşterea razelor UVB cu efect cancerigen.
Rezultatul, 1,6318E-05 kg CFC-11 eq, arată că indicatorul exprimă potenţialul de
reducere a stratului de ozon prin cantitatea de cloroflourocarburi emise şi reprezintă suma
dintre valoarea emisiilor de pe întregul lanţ valoric (1,6247E-05) şi eliminarea la
depozitul de deşeuri (7,1128E-08).
3. Radiaţii ionizante. Omul este supus unor acţiuni ale radiaţiilor ionizante provenite în
mod natural din mediul înconjurător sau artificial în urma utilizării substanţelor
radioactive. Activităţile industriale reprezintă o sursă depoluare cu radiaţii ionizate
artificiale, acestea fiind exprimate în kBq Co-60 eq. Pentru produsul analizat valoarea
radiaţiilor ionizate este de 1,48998334, dintre care 1,48769554 reprezintă valoarea
emisiilor de pe întregul lanţ valoric, iar 0,00228781 eliminarea la depozitul de deşeuri.
4. Formarea stratului protector de ozon, sănătatea umană. Zonele urbane sunt cele mai
afectate de poluarea cu ozon troposferic. Principalii poluanţi sunt oxizii de azot, oxizii de
sulf şi compuşii organici volatili proveniţi de la activităţile industriale dar şi de la trafic.
Ozonul stratosferic are rolul de absorbţie a radiaţiilor ultraviolete nocive protejând
oamenii, plantele, animalele, în timp ce ozonul troposferic este un element component a
smogurilor, având efecte nocive asupra sănătăţii umane. Valoarea rezultată în urma
analizei produsului este de 0,06503796 şi se exprimă în kg NOx eq.
5. Formarea particulelor. Particulele în suspensie reprezintă pulberile detectabile în aer şi
sunt exprimate în kg PM2.5 eq. indicatorul tehnic PM2.5 este utilizat pentru cele mai
nocive fire de praf din aer, „2.5“ se referă la dimensiune şi indică o particulă de maxim
2.5 microni (Iordache Ş., 2014). Pulberile din această categorie pot pătrunde în plămâni
provocând reacţii ale sistemului imunitar. Valoarea particulelor în suspensie rezultată în
urma analizei produsului pe întregul lanţ valoric este de 0,04352982.
6. Acidificare terestră. Acidificarea terestră este cauzată de eliberarea protonilor în
ecosistemele terestre şi acvatice. În ecosistemele terestre efectele sunt observate sub
forma nedezvoltării, respectiv distrugerii pădurilor, atât cele din lemn de esenţă moale cât
şi tare. Pentru eliminarea produsului la depozitul de deşeuri poluarea este 1, 2473E-04 kg
SO2 eq. şi efectele poluării înregistrate pe verigile lanţului valoric al produsului analizat
este de 0,1525 kg SO2 eq., rezultând un total de 0,1527 kg SO2 eq.
7. Eutrofizarea apelor dulci reprezintă acumularea de fosfaţi în mediul acvatic. Dezvoltarea
necontrolată a vegetaţiei acvatice are ca efect împiedicarea pătrunderii luminii solare în
apă, determinând insuficienta oxigenare a acestora cu efect direct asupra vieţii acvatice.
Se exprimă în kg P eq. şi pentru produsul supus analizei este de 0,007.
8. Eutrofizarea marină reprezintă acumularea de nitraţi în mediul acvatic. Se exprimă în kg
N eq., valoarea obţinută în urma analizei este de 0,00584291.
9. Ecotoxicitatea terestră, a apelor dulci, marină. Ecotoxicitatea, în contextul LCA,
reprezintă concentraţia de metale grele din sol şi apă. Metalele grele sunt asimilate de
către plante şi care pot fi consumate de faună, cu efecte atât asupra sănătăţii acestora pe
întregul lanţ trofic. Valoarea rezultată este de 60,541 kg 1,4-DCB (1,4 diclorbenzen
întâlnit în obţinerea pesticidelor, dezinfectantelor, deodoranţilor). Cea mai mare valoare
înregistrată, 58,0449441 kg 1,4-DCB, o reprezintă ecotoxicitatea terestră. Valoarea foarte
mare, comparativ cu celelalte, se explică prin faptul că raportarea se face la un orizont
infinit de timp.
10. Toxicitate umană cancerigenă şi non cancerigenă . O parte din metalele grele (arsenic,
plumb, etc.) regăsite în toxicitate sunt asimilate prin lanţul trofic de către om. Dintre
acestea o parte reprezintă toxicitate umană cancerigenă care, în contextul LCA, include
diferite afecţiuni:, leziuni ale organelor, ale sistemului reproductiv generând diverse
forme de cancer. Toxicitatea umană non cancerigenă afectează sistemul respirator,
sistemul digestiv, etc. provocând iritaţii şi alergii. Bolile profesionale nu sunt incluse în
acest indicator.
11. Utilizarea terenurilor. Există numeroase studii care arată că dispariţia multor specii
terestre este cauzată în principal de pierderea habitatului (UNEP 2002). Transformarea
destinaţiei terenurilor cum ar fi extinderea zonelor urbane şi industriale duc la
dezechilibre ale ecosistemelor. Valoarea obţinută în urma producerii produsului de
încălţăminte studiat este de 2,18063951 m2a crop eq.
12. Utilizarea resurselor minerale . Multe resurse sunt utilizate o perioadă scurtă, de cele mai
multe ori ajungând la depozitele de deşeuri sau sun devalorizate. Resursele minerale sunt
limitate şi dispersate pe toată suprafaţa crustei terestre. Nu se cunoaşte cu exactitate
cantitatea de resurse minerale din fiecare ţară, iar consumul lor duce la epuizarea
deoarece acestea nu sunt regenerabile. Se exprimă în kg Cu eq, iar pentru produsul
analizat valoarea este de 0,04590092.
13. Utilizarea resurselor fosile. Se exprimă în kg oil eq, iar valoarea rezultată în urma
analizei produsului este de 7,90573955. Resursele fosile, ca şi cele minerale, nu sunt
regenerabile. În aceasta categorie sunt incluse hidrocarburile: petrol, cărbuni, gazele
naturale.
14. Consumul de apă. Indicatorul reflectă gradul de deficit dintr-un areal geografic a
resurselor de apă cu o anumită calitate. Calitatea resurselor de apă exprimată prin
aciditate, toxicitate, salinitate este determinată de activităţile umane şi fenomenele
naturale. Valoarea rezultată în urma analizei este de 0,46609909 şi se exprimă în m3.
Capitolul 6 Propuneri de îmbunătăţire în punctele critice
6.1. Identificarea punctelor critice
Studiul urmăreşte cuantificarea gazelor cu efect de seră produse de o pereche de ghete în
ambalajul propriu, adică amprenta de carbon a încălţămintei, exprimată în kg CO2eq emise.
Scopul principal al studiului îl reprezintă îmbunătăţirea impactului asupra mediului a
produsului supus analizei. Se urmăreşte identificarea proceselor cu impact semnificativ şi
propunerea unor soluţii de îmbunătăţire. În vederea îndeplinirii scopului s-a elaborat evaluarea
ciclului de viaţă al produsului selectat luând în considerare toate emisiile de gaze cu efect de seră
de la extracţia materiilor prime, producţia componentelor încălţămintei (tălpi, branţuri),
fabricarea produsului de încălţăminte (asamblare şi finisare), producţia ambalajelor, distribuţia
produselor către clienţi, utilizare şi sfârşitul duratei de viaţă.
Metoda agreată de Comisia Europeană este IPCC. Aceasta are la bază Schimbările
Climatice pe o perioadă de 100 ani, luând în considerare potenţialele emisii de gaze cu efect de
seră. Tabelul 6.1. prezintă amprenta de carbon a produsului analizat utilizând metoda IPCC 2013
GWP 100y V1.03 / Caracterizare.
Tabel 6.1. Valorile rezultatelor obţinute utilizând metoda IPCC
Categorie de
impact
Unitate Total Produs ambalat Eliminare (depozit
de deşeuri)
IPCC GWP
100y
kg CO2 eq 18,65786838
17,91361129
0,74425708
Potenţialul de încălzire globală (GWP) rezultat din emisiile de gaze cu efect de seră în
urma producţiei unei perechi de ghete de uz profesional, mărimea 42, în ambalaj individual este
de 18,7 kg CO2 eq. Această valoarea cuprinde două componente: produsul ambalat şi faza de
eliminare. Produsul ambalat conţine produsul propriu-zis, hârtia de ambalat şi cutia de carton
pentru care amprenta de carbon obţinută este de 17,9 kg CO2 eq. Eliminarea presupune sfârşitul
duratei de viaţă al produsului. Se poate opta din mai multe scenarii de eliminare: depozit de
deşeuri, incinerare, reciclare. Pentru această analiza s-a optat pentru scenariul eliminării în
depozitul de deşeuri şi s-a obţinut un impact asupra mediului echivalent cu 0,744 kg CO2.
Aşadar, amprenta totală de carbon pentru unitatea funcțională definită în acest studiu (o
pereche de ghete pentru bărbaţi, mărimea 42, în cutia sa) este de 18,65786838 kgCO2eq.
Amprenta de carbon poate fi folosită ca un indicator de mediu care permite identificarea acelor
materiale şi/sau procese implicate în procesul de fabricaţie a unui produs care au un efect
dăunător asupra mediului. Acestea sunt numite ‘hotspots’. În tabelul 6.2. şi figura 6.1. sunt
prezentate punctele critice pentru fiecare etapă a ciclului de viaţă a produsului analizat.
Tabel 6.2. Amprenta de carbon calculată la fiecare etapă
Etapă Procentual
CO2 (%)
Fabricarea componentelor 79,8
Asamblarea şi finisarea produsului 7,03
Fabricarea ambalajelor 2,37
Distribuţia produsului 2,78
Sfârşitul duratei de viaţă 8,02
Figura 6.1. Amprenta de carbon pentru fiecare etapă
Se observă că etapa „fabricarea componentelor” contribuie cel mai mult la totalul
amprentei de carbon a produsului analizat (79.81%). Trebuie precizat faptul că această etapă
include şi impactul rezultat din extracţia materiilor prime şi producţia materialelor necesare
fabricării componentelor. În această etapă componentele cu un impact semnificativ sunt feţele de
încălţăminte (39.94%) şi talpa (30.10%).
Următoarea contribuţie majoră o constituie sfârşitul duratei de viaţă al produsului, care
reprezintă 8.02% din totalul amprentei de carbon (6.99% încălţăminte, şi 1.02% ambalaje).
Etapa „asamblarea şi finisarea produsului” are o contribuţie de 7.03%. Procesul cu cea
mai mare contribuţie îl reprezintă consumul de energie (6.39%) şi substanţe chimice folosite
(1.9%).
Etapa „fabricarea ambalajelor” reprezintă 2.37% din totalul amprentei de carbon. În
această etapă producţia cartonului (2.1%) are un impact mult mai mare decât producţia hârtiei
pentru ambalat (0.26%).
În cele din urmă, distribuţia către clienţi are o contribuţie redusă de 2.78%. Această
valoare scăzută se datorează faptului că produsul este vândut în aceeaşi ţară în care a fost produs
şi anume România.
În urma analizei au fost identificate patru puncte critice, reprezentând peste 94%
din amprenta totală a produsului, şi anume: fabricarea componentelor, eliminarea produsului
la sfârşitul duratei de viaţă, procesul de confecţionare a produsului şi obţinerea ambalajelor. În
vederea îmbunătăţirii impactului asupra mediului pentru produsul analizat s-au avut în vedere
următoarele:
I. Reducerea pierderilor de materii prime şi materiale;
II. Alegerea unor materiale cu impact redus asupra mediului;
6.2. Soluţii de îmbunătăţire
6.2.1. Reducerea pierderilor de materii prime şi materiale
În vederea reducerii consumurilor se pune problema utilizării mai eficiente a materialului,
rezultând o cantitate mai mică de deşeuri. Fără a face modificări asupra configuraţiei reperelor
prin reproiectare, se pot reduce consumurile printr-o mai bună aşezare a reperelor pe suprafaţa
pielii, respectând regulile croirii. O reducere a deşeurilor se poate realiza şi prin utilizarea pieilor
cu peliculă de acoperire deoarece aceasta acoperă o parte din defectele de suprafaţă. Prin
utilizarea sistemelor de croire automate se pot obţine reduceri de consumuri de material prin
micşorarea deşeului de strivire.
A. Ansamblul superior
La produsul analizat deşeurile totale au o valoare medie calculată pe 600 perechi de
37,8% ceea ce înseamnă că, pentru obţinerea producţiei dorite se impune un necesar de materie
primă de 301,28 m² respectiv 193,136 kg. Pentru această cantitate de material emisiile de carbon
aferente sunt de 5.504,376 kg CO2eq. Valorile emisiilor prezentate în tabelul 6.3. au fost
generate de softul SimaPro din baza de date Ecoinvent.
S-au efectuat mai multe variante de aşezări din care a fost selectată varianta optimă. Dacă
se obţine o reducere 9% a deşeurilor totale rezultă o normă de consum de 46,93 dm²
piele/pereche reprezentând pentru întreaga producţie un consum de 180,5 kg. Reducerea de
emisii este de 360,126 kgCO2eq. ilustrată în figura 6.2.
Tabel 6.3. Valorile emisiilor de materii prime
Producţie
dorită
(perechi)
Materie primă
necesară (kg)
Emisii aferente
(kg CO2eq)
Materie primă
necesară după
îmbunătăţire
(kg)
Emisii aferente
(kg CO2eq)
600 193,136 5.504,376 180,5 5.144,25
Figura 6.2. Scăderea emisiilor după reducerea deşeurilor totale
B. Ansamblul inferior
Produsul este prevăzut cu o talpă bidensitate, alcătuită din două componente: una
exterioară şi una intermediară, ambele confecţionate din poliuretan. Pentru talpa exterioară, adică
talpa de uzură standardul EN 20345 prevede o densitate a tălpii cuprinsă între 850 - 1100 kg/m3,
iar pentru talpa intermediară acelaşi standard prevede o densitate cuprinsă între 420 - 480 kg/m3
.
Cele două componente se pot afla în structura tălpii în procente diferite, fără a afecta
limitele de rezistenţă şi flexibilitate impuse de standardul 20347:2012. S-au propus trei variante
de lucru pentru care s-a determinat amprenta de carbon.
Varianta 1 presupune masa celor două componente egală. În cazul Variantei 2 talpa
exterioară reprezintă 40% din volumul tălpii, iar talpa intermediară 60%, iar pentru Varianta 3
cele două componente sunt în procentele 70% respectiv 30%.
Tabel 6.4. Identificarea variantei optime
Varianta 1
50% 50%
kgCO2eq Varianta 2
40% 60%
kgCO2eq Varianta 3
30% 70%
kgCO2eq
S111 1,0878 S
211 1,1192 S
311 1,1437
S112 1,1348 S
212 1,1712 S
312 1,2045
S113 1,1777 S
213 1,2323 S
313 1,2652
S121 1,149 S
221 1,1654 S
321 1,1782
S122 1,196 S
222 1,2174 S
322 1,2390
S123 1,238 S
223 1,2696 S
323 1,2997
S131 1,2312 S
231 1,2339 S
331 1,2299
S132 1,2782 S
232 1,2859 S
332 1,2907
S133 1,3202 S
233 1,3381 S
333 1,3514
Figura 6.3. Identificarea variantei optime
În mod evident emisiile de dioxid de carbon cresc o dată cu masă pentru fiecare
componentă în parte. Creşterea nu este liniară, combinaţiile S113, S
213, S
313, S
123, S
223, S
323,
precum şi S133, S
233, S
333 înregistrează valorile cele mai ridicate ale emisiilor, iar variantele
S111, S
211, S
311, S
121, S
221, S
321, S
131, S
231, S
331 au valorile cele mai scăzute. Graficele
corespunzătoare celor trei variante înregistrează un punct de suprapunere pentru combinaţia de
densităţi (1100, 420).
Valorile amprentei de carbon au fost obţinute din baza de date Ecoinvent a programului
SimaPro, datele de intrare fiind masele celor două componente din poliuretan.
În analizele ulterioare s-a optat pentru o talpă realizată în Varianta 1 (50% - 50%) de
densitate medie (950, 450), această variantă nu afectează caracteristicile fizico-mecanice
(duritate, rezistenţă la rupere, la flexiuni, rezistenţă la abraziune) şi de confort.
6.2.2. Alegerea unor materiale cu impact redus asupra mediului
A. Ansamblul superior
Reperele componente ale ansamblului superior sunt obţinute din trei tipuri de materiale:
piele, înlocuitor cu peliculă de poliuretan, înlocuitor pe suport de poliester cu ponderi diferite
conform tabelului 6.5.
Tabel 6.5. Materiale utilizate la confecţionarea ansamblului superior
Materiale pentru ansamblul superior Pondere(%)
Piele 40,29
Înlocuitor cu peliculă de poliuretan 41,59
Înlocuitor pe suport de poliester 18,12
Pentru obţinerea variantei îmbunătăţite s-a propus înlocuirea pielii utilizate la feţe cu o
altă variantă de piele şi a unor înlocuitori tot din componenţa ansamblului superior. Totodată a
fost înlocuit tipul de poliuretan utilizat pentru injectarea tălpii. Varianta propusă respectă
întocmai specificaţiile clientului şi s-a evitat propunerea unor materiale care ar modifica
produsul şi/sau procesul de obţinere. De exemplu s-ar fi putut propune înlocuirea tălpii din
poliuretan cu o talpă din piele tăbăcită vegetal rezultând o amprentă de carbon mult mai scăzută.
Această variantă nu ar fi fost corespunzătoare din punct de vedere utilitate, nu corespundea
standardelor cu privire la încălţămintea de lucru şi ar fi presupus o modificare majoră de proces
şi anume eliminarea injecţiei.
Datorită condiţiilor de transport şi depozitare încălţămintea trebuie ambalată individual,
stângul şi dreptul, şi împreună introduse într-o cutie de carton. Ambalarea individuală se
realizează pentru a nu apare riscul deteriorării finisajului feţelor datorită contactului şi a frecării
ce pot apare în timpul transportului şi depozitării. Ambalarea produsului în cutii rigide, de
carton, se face pentru a evita afectarea formei prin strivire în timpul manipulării şi depozitării.
Pentru produsul analizat, la confecţionarea reperelor componente ale ansamblului
superior respectiv subansamblul exterior ale produsului de încălţăminte studiat şi anume căpută
(1), ştaif (2), întăritură capse superioară (3) şi inferioară (4), vipuşcă (5), port şiret (6) s-a utilizat
piele de bovină tăbăcită în crom.
În prezent cea mai populară metodă de tăbăcire a pieilor presupune utilizarea cromului,
(crom III, IV) având un efect negativ asupra sănătăţii umane si a mediului. Cromul este
considerat o sursa de poluare din cauza volumului mare de emisii în aer precum şi a deşeurilor
solide. În ceea ce priveşte Potenţialul de Încălzire Globală şi consumul de energie, pielea folosită
are un impact semnificativ şi se recomandă înlocuirea cu materiale cu impact redus asupra
mediului.
Se compară performanţele de mediu a fiecărui material posibil de utilizat. Pentru reperele
din piele se pot alege din următoarele opţiuni: piele tăbăcită cu crom, piele tăbăcită vegetal, piele
tăbăcită cu oxazolidină, piele tăbăcită cu titan.
În tabelul 6.6. sunt prezentate emisiile de gaze cu efect de seră, respectiv amprenta de
carbon, exprimată în kg CO2 eq aferente unui kilogram de material. Datele sunt obţinute din baza
de date Ecoinvent, versiunea 3.3.
Tabel 6.6. Amprenta de carbon a pielii tăbăcită diferit
Material kgCO2eq
Piele tăbăcită cu crom 28,5
Piele tăbăcită vegetal 6,04
Piele tăbăcită oxazolidină 28,6
Piele tăbăcită combinat 15,8
Piele tăbăcită cu titan 20,3
Figura 6.4. Amprenta de carbon a pielii tăbăcită diferit
În urma analizei graficului din figura 6.4. se remarcă faptul că pielea tăbăcită vegetal este
cea mai bună alegerea din punct de vedere impact asupra mediului. Emisiile aferente pielii
tăbăcite vegetal sunt de 5 ori mai mici decât în cazul pielii tăbăcite în crom şi de 4 ori mai mici
decât în cazul pielii tăbăcite cu titan. Însă pielea tăbăcită vegetal nu îndeplineşte criteriile
necesare utilizării pentru confecţionarea feţelor de încălţăminte deoarece are grosimea şi
greutatea mai mare, şi o flexibilitate redusă. Aceasta este recomandată pentru confecţionarea
tălpilor şi a produselor de marochinărie grea.
Varianta de tăbăcire combinată vegetal şi tananţi sintetici are o amprentă de carbon cu
55% mai mică decât a pielii tăbăcită în crom, dar cu 38% mai mare decât pielea tăbăcită vegetal,
dar asigură totodată pielii moliciune, drapaj şi flexibilitate, fiind recomandată pentru produsele
de încălţăminte. Pielea tăbăcită cu oxazolidină prezintă un grad de poluare asemănător pielii
tăbăcite în crom.
Dintre variantele de piele alternative la pielea tăbăcită în crom prezentate, cea care
răspunde cel mai bine caracteristicilor fizico-mecanice şi chimice impuse de standardele
referitoare la încălţămintea de lucru (ISO 20345, 20346, 17249, 13832, 203479) o reprezintă
pielea tăbăcită cu titan.
O primă soluţie de optimizare constă în utilizarea pielii tăbăcite cu titan pentru
confecţionarea reperelor feţei (reperele 1,2,3,4,5,6).
Tăbăcirea cu titan este o tehnică alternativă în care cromul este eliminat 100%, iar pielea
obţinută are aceleaşi proprietăţi ca şi cea tăbăcită cu crom, doar că impactul asupra mediului este
redus semnificativ.
Titanul poate fi folosit ca un agent de tanare deoarece proprietăţile sale permit
interacţionarea cu grupările de carboxilice de colagen din structura pielii. Pieile astfel tăbăcite
corespund standardelor de calitate pentru confecţionarea produselor de încălţăminte, prezintă
avantajele următoare nu este toxic, nu provoacă reacţii alergic în contact cu pielea, este
biocompatibil. Ca şi avantaje de mediu:
- reducerea contaminării apei uzate, comparativ cu procesul tradiţional de tăbăcire;
- reducerea emisiilor de carbon;
- reducerea consumului de energie şi a combustibililor până la 8%.
Preţul unui m2 de piele tăbăcită cu crom, pentru confecţionarea produselor de
încălţăminte de acest tip, este de aproximativ 100 lei, comparativ cu preţul unui m2 de piele
tăbăcită cu titan care este de 180 lei. Aceasta presupune o creştere a cheltuielilor cu aproximativ
80% pentru materia primă pe unitatea de produs.
Valorile rezultate pentru categoria de impact Potenţialul de Încălzire Globală exprimat în
kgCO2eq ale materialului folosit (piele tăbăcită cu crom) şi cel propus (piele tăbăcită cu titan)
sunt prezentate în tabelul 6.7. şi reprezentate în figura 6.5.
Tabel 6.7. Amprenta de carbon a pielii tăbăcite cu crom respectiv titan
Categorie de impact Unitate Produs iniţial Produs îmbunătăţit
IPCC GWP 100a kg CO2 eq 4,22800952 3,074340054
Figura 6.5. Impactul materialului iniţial comparativ cu cel propus
Produsul analizat este alcătuit dintr-o o masă totală de piele de bovină tăbăcită în crom de
233,6 g. În vederea reducerii impactului asupra mediului s-a propus înlocuirea tipului de piele
utilizat cu o piele bovină tăbăcită cu titan a cărui proces de tăbăcire este mai prietenos cu mediul.
Astfel a rezultat o amprentă de carbon de 3,07 kg CO2eq adică, o reducere cu 37,45% a emisiilor
de carbon rezultate.
La produsul gheată de lucru la confecţionarea ansamblului superior respectiv
subansamblul exterior al produsului de încălţăminte pentru reperele carâmb superior (7) şi
inferiori (8), s-a utilizat un înlocuitor pe suport de poliester.
S-a analizat posibilitatea înlocuirii înlocuitorului pe suport de poliester utilizat la feţele de
încălţăminte cu altă variantă de înlocuitor, respectiv cu un material pe bază de bumbac organic.
Totodată se are în vedere şi o analiză a înlocuirii totale a pielii din ansamblul superior cu un
înlocuitor. Impactul asupra mediului pentru materialele analizate este prezentat în tabelul 6.8.
Tabel 6.8. Amprenta de carbon a materialelor folosite
Material kgCO2eq
Piele tăbăcită cu crom 28,5
Înlocuitor cu peliculă de poliuretan 5,35
Înlocuitor pe suport de poliester 6,06
Bumbac organic 4,9
În vederea determinării impactului asupra mediului şi găsirii unei variante optime s-a
propus a doua variantă de îmbunătăţire prin înlocuirea înlocuitorului pe suport de
poliester cu un material pe bază de bumbac organic.
Figura 6.6. Impactul asupra mediului a materialelor folosite
Din figura 6.6. se observă faptul că bumbacul organic are cea mai mică valoare a
emisiilor comparativ cu înlocuitorii pe suport de poliester şi poliuretan de aproximativ 6 ori mai
mică decât a pielii tăbăcită în crom.
La produsul analizat reperele din piele reprezintă 40,29% din masa produsului. Dacă s-ar
înlocui pielea tăbăcită în crom cu înlocuitor cu peliculă de poliuretan se constată o îmbunătăţire a
amprentei de carbon datorită faptului că acest material are o valoarea a emisiilor de peste 5 ori
mai mică decât a pielii. Valoarea redusă a emisiilor de dioxid de carbon a înlocuitorului cu
peliculă de poliuretan se explică prin faptul că microorganismele degradează poliuretanul, adică
sunt materiale biodegradabile. Datorită faptului că, cerinţele exprese ale producătorului au impus
utilizarea pielii pentru anumite repere, datorită caracteristicilor hidrofobe, s-a recurs doar la
înlocuirea înlocuitorilor pe suport de poliester cu bumbac organic.
Produsul analizat este alcătuit dintr-o o masă totală de materiale textile respectiv poliester
de 142,8 g. Pentru această variantă s-a obţinut un impact asupra mediului de 0,936 kg CO2eq
prezentat în tabelul 6.9. respectiv figura 6.7.
Se propune înlocuirea poliesterului cu bumbacul organic şi se obţine o reducere a
emisiilor de carbon de 34,28%.
Tabel 6.9. Amprenta de carbon a materialelor textile utilizate
Categorie de impact Unitate Produs iniţial Produs îmbunătăţit
IPCC GWP 100a kg CO2 eq 0,936477526 0,697821499
Figura 6.7. Impactul materialului iniţial comparativ cu cel propus
În acest studiu nu s-au făcut experimentări privind comportarea bumbacului la solicitări
fizico-mecanice privind rezistenţa şi permeabilitatea la vapori de apă şi/sau aer în cazul
confecţionării produselor de încălţăminte.
C. Ansamblul inferior
La ora actuală, majoritatea tălpilor de încălțăminte sunt confecționate din spumele de
poliuretan microcelular respectiv poliuretan expandat. Comparativ cu alte materiale,
poliuretanul are avantajele unei durabilități ridicate, elasticitate, capacitate de preluare a
efortului, rezistență la abraziune.
Poliuretanul este un copolimer sintetic, produs al industriei petrochimice, obținut deci
din combustibili fosili, considerați resurse neregenerabile. Acest fapt se reflectă în
biodegradabilitatea limitată și în amprenta de carbon ridicată.
În general, opțiunile reale de management al deșeurilor din poliuretan la sfârșitul ciclului
de viață al încălțămintei sunt limitate la depozitarea în depozitul de deşeuri. Alte opțiuni
superioare în ierarhia managementul deşeurilor solide sunt: incinerarea cu generare de energie
termică sau reciclarea prin măcinare și încorporare în diverse produse. Aceste soluții nu reduc
totuși amprenta de carbon a materialului.
Atât talpa intermediară cât şi cea exterioară este confecţionată din poliuretan. Pentru
procesul de injectare directă a tălpilor pe feţele de încălţăminte este necesar un consum de
681,52 g poliuretan, unde deşeurile reprezintă aproximativ 40% din totalul materialului. În
vederea îmbunătăţirii impactului asupra mediului, atât în procesul de producţie cât şi la sfârşitul
duratei de viaţă al produsului, s-a propus o variantă ce presupune schimbarea poliuretanului
utilizat în confecţionarea produsului analizat cu unul obţinut din materii prime regenerabile.
Datorită procentului ridicat de deşeuri este nevoie de un material care poate fi complet reciclat.
Materialul propus este un poliuretan cu un conţinut de materii prime regenerabile cuprins
între 30-40% care prezintă aceleaşi proprietăţi ca şi poliuretanul tradiţional. Materiile prime
regenerabile produc un procent mai scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, în special dioxid de
carbon, comparativ cu materiile prime sintetice.
Materialul propus prezintă următoarele avantaje de mediu: o economie de 25% a energiei
provenită din surse neregenerabile, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră de până la 36%.
A treia soluţie de îmbunătăţire din punct de vedere material este înlocuirea
materialului pentru talpă cu Apilon 52, un poliuretan ecologic, produs de Apiplast.
Valorile calculate pentru emisii în cele două variante, pentru acelaşi tip de talpă sunt
prezentate în tabelul 6.10. respectiv figura 6.8.
Tabel 6.10. Amprenta de carbon a tălpii din poliuretan respectiv bio poliuretan
Categorie de impact Unitate Produs iniţial Produs îmbunătăţit
IPCC GWP 100a kg CO2 eq 8,656899409 6,806709073
Figura 6.8. Impactul poliuretanului tradiţional comparativ cu cel bio
Potenţialul de încălzire globală (GWP) rezultat din emisiile de gaze cu efect de seră în
urma procesului de formare a tălpilor direct pe feţele de încălţăminte este de 8,65 kg CO2eq.
Utilizarea poliuretanului propus are ca efect reducerea impactului asupra mediului cu 27,2%.
Se precizează faptul că valoarea calculată pentru emisii include atât emisiile rezultate
pentru obţinerea poliuretanului, emisiile rezultate în urma procesului de injecţie cât şi pe cele
rezultate în urma descompunerii.
D. Ambalaj
Produsul analizat este împachetat în hârtie de ambalat apoi aşezat într-o cutie de carton.
Atât hârtia cât şi cartonul provin din materiale celulozice de la plante cu creştere lentă, de aceea
se propune utilizarea unei hârtiei obţinută din plante ce pot fi cultivate an de an. Din categoria
plantelor cu creştere lentă fac parte arborii. Tăierea arborilor în vederea prelucrării lor pentru
obţinerea hârtiei au efect negativ asupra mediului din mai multe perspective:
- defrişările au ca efect reducerea capacităţii Planetei de a absorbi dioxid de carbon şi a
genera oxigen;
- zonele defrişate au o perioadă de regenerare de ordinul anilor;
- procesele de obţinere a hârtiei sunt la rândul lor poluante.
Din această perspectivă se propune a patra soluţie de îmbunătăţire din punct de
vedere materiale reprezentată de înlocuirea ambalajului utilizat cu hârtie obţinută din
surse regenerabile.
Astfel, produsele celulozice se pot obţine din hârtie/ambalaj reciclată sau din plante cu
creştere rapidă şi anuală. Produsul analizat este împachetat în hârtie de ambalat apoi aşezat într-
o cutie de carton. Masa hârtiei de ambalat este de 26 g, iar a cutiei de carton de 188 g. Tabelul
6.11 respectiv figura 6.9. prezintă impactul asupra mediului al ambalajului iniţial comparativ cu
cel propus.
Tabel 6.11. Amprenta de carbon a ambalajului folosit şi a celui propus
Categorie de impact Unitate Produs iniţial Produs îmbunătăţit
IPCC GWP 100a kg CO2 eq 0,23240895 0,19879352
Figura 6.9. Impactul ambalajului iniţial comparativ cu cel propus
Potenţialul de încălzire globală (GWP) rezultat din emisiile de gaze cu efect de seră în
urma producţiei ambalajului utilizat la împachetarea produsului este de 0,232 kg CO2eq.
Se propune utilizarea unei hârtiei obţinută din plante ce pot fi cultivate an de an, iar
impactul asupra mediului ar fi redus cu 16,96%.
Rezultate indică un impact major în fazele de producţie a materiilor prime şi de fabricare
a produsului. Producţia materiilor prime, atât naturale cât şi sintetice, necesită un consum de
resurse naturale, de aceea se recomandă înlocuirea acestora cu materiale reciclate, provenite din
surse regenerabile. Toate materiile prime prezentate ca alternativă sunt materiale existente pe
piaţă.
S-a realizat o analiză comparativă pentru produsul etalon şi acelaşi produs la care o parte
a materialelor utilizate a fost înlocuită cu materiale sustenabile, dar, în acelaşi timp care sunt
omologate şi corespund cerinţelor impuse de standardele în vigoare pentru încălţămintea de
lucru, conform standardului ISO 20345.
Cele două produse au fost analizate utilizând metoda IPCC 2013 GWP 100a V1.03 şi s-a
obţinut valoarea amprentei de carbon prezentată în tabelul 6.12. respectiv figura 6.10.
Tabel 6.12.Amprenta totală de carbon
Categorie de impact Unitate Produs iniţial Produs îmbunătăţit
IPCC GWP 100a kg CO2 eq 18,65786838 14,8412637
Figura 6.10. Amprenta de carbon a produsului iniţial comparativ cu varianta îmbunătăţită
Potenţialul de încălzire globală (GWP) rezultat din emisiile de gaze cu efect de seră în
urma producţiei unei perechi de ghete de uz profesional, mărimea 42, în ambalaj individual este
de 18,65 kg CO2 eq. După aplicarea soluţiilor de îmbunătăţire prezentate anterior,
amprenta de carbon a produsului se reduce cu peste 25,71%.
Capitolul 7. Concluzii. Contribuţii. Direcţii viitoare de cercetare
7.1. Concluzii generale
Lucrarea cuprinde cercetări bibliografice relevante şi actuale precum şi cercetări
experimentale în domeniile sustenabilităţii şi a ingineriei industriale cu aplicaţii în industria de
încălţăminte. Cercetările prezentate corespund din punct de vedere procedural şi conduc la
atingerea tuturor obiectivelor asumate.
Cercetarea bibliografică care se regăseşte în primele trei capitole ale tezei conduce la
următoarele concluzii:
Domeniul de cercetare abordat este unul de actualitate şi de viitor, atât din perspectivă
academică cât şi din perspectivă economică. Problemele legate de sustenabilitate se află
în aceste zile pe agenda tuturor instituţiilor europene şi nu numai.
Din analiza reglementărilor normative se desprinde concluzia că, sustenabilitatea privită
din cele trei perspective economic, de mediu şi social, trebuie să devină o problemă de
securitate atât la nivel naţional, regional cât şi mondial.
Sustenabilitatea trebuie privită la nivel macro, deoarece acţiunile dintr-un anumit areal
geografic creează efecte globale. Emisiile de gaze cu efect de seră produse de fabrica X
din România influenţează schimbările climatice (curenţi de aer, câmpuri atmosferice,
schimbări ale bio faunei) la nivel local, producând dezechilibre climatice la nivel regional
şi nu numai.
Modelele de lanţ valoric dezvoltate în alte domenii au constituit baza pentru conceperea
unui lanţ valoric adaptat produselor de încălţăminte.
Din analiza efectuată s-a desprins concluzia că, datorită specificului activităţii şi a
numărului mare de actori care acţionează în această industrie se impune conceperea unui
lanţ valoric flexibil care să permită înlocuirea, adăugarea sau eliminarea de verigi.
Soluţiile pentru reducerea impactului asupra mediului, privind sustenabilitatea produselor
de încălţăminte pe întregul lanţ valoric, impun cu precădere acţiuni asupra designului de
produs, a materialelor şi proceselor precum şi a eliminării produsului.
Din analiza efectuată se desprinde concluzia că sunt accesibile numeroase tehnici de
evaluarea a ciclului de viaţă precum şi diverse categorii de impact.
Rezultatele cercetării teoretice asociate prezentei lucrări de doctorat sunt evidenţiate în
subcapitolele 2.3.1.,2.3.2.,2.3.3, 2.3.4, 2.3.5, 2.3.6, 2.3.7, 2.3.8, 2.3.9, 2.3.10, 3.5.1, 3.5.2,
3.5.3, 3.5.4, 3.5.5, 3.5.6. şi au condus la obţinerea lanţului valoric a produselor de încălţăminte
din Figura 2.7. Aceste rezultate obţinute în urma analizei bibliografice şi a concluziilor rezultate
reprezintă fundamentul pentru cercetările experimentale realizate în capitolele 4, 5, 6.
Ca urmare cercetările teoretice au vizat:
Elaborarea unui model de lanţ valoric adaptat produselor de încălţăminte;
Stabilirea metodologiei de cercetare.
Cercetările experimentale sunt descrise în capitolele 4, 5, 6. Acestea au avut drept
scop cuantificarea impactului obţinerii unui produs de încălţăminte asupra mediului, identificarea
punctelor critice şi propunerea de soluţii alternative. În concluzie cercetările experimentale au
vizat:
Selectarea categoriilor şi metodelor considerate relevante pentru atingerea obiectivelor
propuse.
Alegerea metodologiei SimaPro pentru obţinerea amprentei de carbon în urma analizei
produsului studiat;
Sintetizarea un sistem virtual al produsului studiat care înglobează atât procesele de
obţinere a materialelor cât şi procesele de fabricaţie a încălţămintei;
Prin utilizarea a patru metode diferite s-a obţinut amprenta de carbon a unui produs de
încălţăminte;
Identificarea punctelor critice şi analiza posibilităţilor de remediere;
Propunerea de soluţii alternative pentru îmbunătăţirea impactului asupra mediului;
Validarea soluţiilor propuse prin recalcularea amprentei de carbon.
7.2. Contribuţii
Principalele contribuţii ale autorului la finalul programului de doctorat şi evidenţiate în
teza de doctorat sunt:
1. Studiul şi sinteza bibliografică relevă stadiul actual al cercetării în domeniul
sustenabilităţii şi se constituie atât într-o bază pentru cercetări ulterioare cât şi pentru
discuţii şi acţiuni la nivel socio-economic. De aici rezultă şi utilitatea practică a
materialului documentar obţinut, structurat astfel încât să poată fi folosit ca suport de curs
pentru educarea viitoarelor generaţii.
2. Elaborarea lanţului valoric pentru produsele de încălţăminte (Figura 2.7.) În
decursul anilor, o dată cu dezvoltarea economiei şi apariţiei unor noi instrumente ce
acţionează în plan economic, lanţul valoric s-a îmbogăţit cu noi verigi devenind tot mai
complex şi flexibil.
Datorită specificului activităţii şi a numărului mare de actori care acţionează în această
industrie se impune conceperea unui lanţ valoric flexibil care să permită înlocuirea,
adăugarea sau eliminarea de verigi.
3. Identificarea şi descrierea argumentată a elementelor care au dus la selectarea
categoriilor de impact şi a metodelor utilizate pentru evaluarea ciclului de viaţă în
vederea diminuării efectelor celor trei tipuri de incertitudini: acurateţea modelului,
calitatea datelor şi relevanţa rezultatelor. S-a optat în principal pentru categoria de impact
schimbări climatice deoarece oferă o imagine globală asupra daunelor.
4. Crearea unui sistem virtual care stă la baza calculării amprentei de carbon. Modelul
virtual presupune stabilirea tuturor componentelor ale sistemului, conexiunile şi
interacţiunile dintre acestea.
5. Identificarea punctelor critice ale sistemului virtual elaborat. Identificarea punctelor
critice reprezintă o etapă esenţială în analiza experimentală deoarece oferă informaţii
esenţiale cu privire la zonele în care se pot face intervenţii cu efect pozitiv asupra
amprentei de carbon.
6. Soluţii de îmbunătăţire a impactului asupra mediului. Pentru fiecare variantă de
îmbunătăţire propusă s-a creat un nou model virtual al produsului şi s-a calculat
valoarea amprentei de carbon. Variantele de îmbunătăţire propuse au vizat reducerea
pierderilor de materii prime şi materiale, alegerea unor materiale cu impact redus asupra
mediului şi opţiuni de reutilizare a produsului la sfârşitul duratei de viaţă.
Cercetările teoretice şi experimentale efectuate de autor şi prezentate în această lucrare
aduc o serie de contribuţii originale la clarificarea problemelor complexe care ţin de
sustenabilitate şi evaluarea impactului activităţii economice asupra mediului.
7.3. Direcţii viitoare de cercetare
Cercetările teoretice şi experimentale efectuate şi prezentate în cazul lucrării ştiinţifice
elaborate oferă posibilitatea dezvoltării de noi direcţii de cercetare şi anume:
1. Elaborarea unei metodologii de calcul a amprentei de carbon care să includă amprenta
factorului uman.
2. Una din soluţiile posibile de îmbunătăţire a impactului o constituie consumul de energie
electrică. O direcţie importantă de cercetare constă în determinarea metodelor de
optimizare a consumului de energie.
3. În urma proceselor de producţie analizate s-a constat existenţa mai multor categorii de
timpi neproductivi şi de manevrări în cadrul proceselor de producţie. Aceste aspecte ţin
de organizarea fluxurilor de producţie şi se constituie într-o altă direcţie de cercetare.
Bibliografie
(selecţie)
1. Ahlroth S, Nilsson M, Finnveden G, et al. (2011) Weighting and valuation in selected
environmental systems analysis tools—Suggestions for further developments. J Clean
Prod 19:145–156
2. Amstutz E., T. Teshima, M. Kimura, M. Mochimaru, H.Saito. PCA Based 3D Shape
Reconstruction of Human Foot Using Multiple Viewpoint Cameras, Lecture notes in
computer science 2008; 5008; 161-170.
3. Cimatti B., G. Campana, L. Carluccio, Eco Design and Sustainable Manufacturing in
Fashion: a Case Study in the Luxury Personal Accessories Industry, Procedia
Manufacturing 8 ( 2017 ) 393 – 400
4. Resta B., P. Gaiardelli, R. Pinto, S. Dotti Enhancing environmental management in the
textile sector: an organisational-Life Cycle Assessment approach J. Clean. Prod., 135
(2016), pp. 620-632
5. Gebreslassie B.H., G. Guillén-Gosálbez, L. Jiménez, D. Boera, Design of
environmentally conscious absorption cooling systems via multi-objective optimization
and life cycle assessment, Applied Energy 86 (2009) 1712–1722.
6. Bolcu C., I. Seiman, Corina Duda-Seiman, F. Borcan, Tehnologii moderne de obţinere a
unor tipuri speciale de poliuretani, Ed. Eurostampa Timişoara, 2008, p. 8;
7. Sisco C., J. Morristhe Nice Consumer: Toward a Framework for Sustainable Fashion
Consumption in the EU Danish Fashion Institute (2012)〈http://www.bsr.org/en/our-
insights/report-view/nice-consumer-research-summary〉
8. Thies C., K. Kieckhafer, T.S.Spengler, M.S.Sodhi, Operations Research for sustenability
assessment of products: A review, European Journal of Operational Research, 2018
9. Siemieniuch C.E., M.A. Sinclair, M.J.C. Henshaw Global drivers, sustainable
manufacturing and systems ergonomics Appl. Ergon., 51 (2015), pp. 104-119,
10.1016/j.apergo.2015.04.018
10. Cheah, L., Ciceri, N. D., Olivetti, E., Matsumura, S., Forterre, D., Roth, R. & Kirchain,
R. 2012. Manufacturing-focused Emissions Reductions in Footwear Production. Journal
of Cleaner Production.
11. COTANCE, Raport Social şi de Mediu, Industria de pielărie, 2011
http://cotance.com/socialreporting/SER/eserromanian.pdf
12. Curran, M.A. Life cycle assessment. Encycl. Ecol. 2008, 3, 2168–2174.
13. Jayal D, F. Badurdeen, O. W. Dillon Jr., I. S. Jawahir, CIRP Journal of Manufacturing
Science and Technonolgy 2 (2010) 144-152.
14. Pennington D.W., J. Potting, G. Finnveden, E. Lindeijer, O. Jolliet, T. Rydberg, G.
Rebitzer, Life cycle assessment Part 2: Current impact assessment practice, Environment
International 30 (2004) 721– 739.
15. Hertwich, E.G. G.P. Peters Carbon footprint of nations: a global, trade-linked analysis
Environ Sci Technol, 43 (16) (2009), pp. 6414-6420
16. Ecolabel_Footwear_ Background Report, 2013-09_EU, pag. 147
17. EDIP 2003: http://ipt.dtu.dk/~mic/EDIP2003
18. ILCD Handbook—Recommendations for Life Cycle Assessment in the European
Context; Publications Office of the European Union: Luxembourg, Luxembourg, 2011
19. Caniato F., M. Caridi, L. Crippa, A. Moretto Environmental sustainability in fashion
supply chains: an exploratory case based research International Journal of Production
Economics, 135 (2) (2012), pp. 659–670
20. Preston F. A Global Redesign? Shaping the Circular Economy, Energy Environment and
Resource Governance, London (2012)
21. Fabrizio Ceschin Idil Gaziulusoy Evolution of design for sustainability: From product
design to design for system innovations and transitions Design studies volume 47,
November 2016, Pages 118-163
22. Finkbeiner, M., Inaba, A., Tan, R., Christiansen, K. & Klüppel, H.-J. 2006. The new
international standards for life cycle assessment: ISO 14040 and ISO 14044. The
international journal of life cycle assessment, 11, 80-85.
23. Fischer, S. Pascucci Institutional incentives in circular economy transition: the case of
material use in the Dutch textile industry J. Clean. Prod., 155 (2017), pp. 17-32,
10.1016/j.jclepro.2016.12.038
24. SLEM Nicoline van Enter + The Footwearists (formerly known as SLEM) international
innovation and education institute for footwear
25. Finnveden G. , M.Z. Hauschild , T. Ekvall , J. Guine, R. Heijungs, S. Hellweg , A.
Koehler, D. Pennington, S. Suh, Recent developments in Life Cycle Assessment, Journal
of Environmental Management 91 (2009) 1–21.
26. Giovanni De Feo 1,*, Carmen Ferrara, Cristina Iuliano, Alberto Grosso,LCA of the
Collection, Transportation, Treatment and Disposal of Source Separated Municipal
Waste: A Southern Italy Case Study, Sustainability
27. Goedkoop, M.; Heijungs, R.; Huijbregts, M.; De Schryver, A.; Struijs, J.; van Zelm, R.
ReCiPe 2008—A Life Cycle Impact Assessment Method Which Comprises Harmonised
Category Indicators at the Midpoint and the Endpoint Level First Edition (Version 1.08),
Report I: Characterisation. 2013. Available online: http://www.lcia-recipe.net/file-
cabinet/ReCiPe_main_report_MAY_2013.pdf?attredirects=0 (accessed on 14 August
2015)
28. Gracia A., L. Rincón, A. Castell, M. Jiménez, D. Boer, M. Medrano, L.F. Cabeza, Life
Cycle Assessment of the inclusion of phase change materials (PCM) in experimental
buildings, Energy and Buildings 42 (2010) 1517–1523.
29. Grubert, E. (2017): The need for a oreference-based multicriteria prioritization
framework in Life Cycle Sustanabilitz Assessment. Jounal of Industrial Ecology 80(1),64
30. Handbook on LCA, Dutch http://www.leidenuniv.nl/cml/ssp/projects/lca2/lca2.html
31. Hertwich EG, Pennington DW and JC Bare (2002) Introduction. Life-Cycle Impact
Assessment: Striving towards Best Practice. Society of Environmental Toxicology and
Chemistery (SETAC), Brussels, Belgium.
32. Hoekstra A.Y., Human appropriation of natural capital: a comparison of ecological
footprint and water footprint analysis Ecol Econ, 68 (7) (2009), pp. 1963-1974
33. https://bioplasticsnews.com/2015/02/13/bio-based-polyurethane-pu-market-analysis-and-
forecasts-to-2020/
34. https://www.environdec.com/What-is-an-EPD/https://www.plastics.gl/processing-
misc/on-soft-feet/ accesat 5.09.2018
35. https://www.rivm.nl/en/Topics/L/Life_Cycle_Assessment_LCA/ReCiPe
36. ILCD handbook: Analysing of existing Environmental Impact Assessment methodologies
for use in Life Cycle Assessment, first edition, 2010, Institute for Environment and
Sustainability, Joint research centre, European Commission.
37. IMPACT 2002+ https://www.quantis-
intl.com/pdf/IMPACT2002_UserGuide_for_vQ2.21.pdf
38. IMPACT World+ 25, l Bulle, Cécile, Manuele Margni, Sormeh Kashef-haghighi, Anne-
Marie Boulay, Vincent de Bruille, Viêt Cao, Peter Fantke, et al., “IMPACT World+: A
Globally Regionalized Life Cycle Impact Assessment Method”
39. Intergovernmental Panel on Climate Change. 2013. IPCC Fifth Assessment Report. The
Physical Science Basis. http://www.ipcc.ch/report/ar5/wg1/
40. Iordache Ş., Dunea D., Bohler T., Methods for the assessment of air pollution with
particulate matter to children’s health, pg 43-44, MATRIXROM Bucuresti, 2014
41. ISO International Standard 14042:2000, Environmental Management – Life cycle
assessment. Life cycle Impact assessment. International Organisation for Standardisation
(ISO).
42. Reap J., F. Roman, S. Duncan, B. Bras, A survey of unresolved problems in life cycle
assessment, Part 2: impact assessment and interpretation, The International Journal of
Life Cycle Assessment (2008) 13:374–388.
43. Bare J.C., P. Hofstetter, D.W. Pennington. Helias A. Udo de Haes, Midpoints versus
Endpoints: The Sacrifices and Benefits, The International Journal of Life Cycle
Assessment 5 (6) 319 – 326 (2000).
44. Fletcher K., Sustainable Fashion and Textiles Design Journeys, Earthscan, London
(2008)
45. Karen Ka-Leung Moon, Chorong Youn, Jimmy M.T. Chang, Alex Wai-hon Yeung
Product design scenarios for energy saving: A case study of fashion apparel International
Journal of Production Economics, Volume 146, Issue 2, December 2013, Pages 392-401
46. Keiser S.J., Garner, M.B., Beyond Design – The Synergy of Apparel Product
Development, Ed. Fairchild Books, New York, 2012, pg. 6
47. Keller, H. (2015): Integrated life cycle sustenabilitz assessment - A practical approach
applied to biorefineries. Applied Energz 154, 1072-1081
48. Kumar, S., Teichman, S., & Timpernagel, T. (2012). A green supply chain is a
requirement for profitability. International Journal of Production Research, 50(5), 1278–
1296. Http://doi.org/10.1080/00207543.2011.571924
49. Laurent A, Hauschild MZ (2015) Normalisation. In: Hauschild MZ,Huijbregts MA (eds)
Life Cycle Impact Assessment Springer Science + Business Media BV, pp 271-300
50. Lee, M. J. & Rahimifard, S. 2012. An air-based automated material recycling system for
postconsumer footwear products. Resources, Conservation and Recycling, 69, 90-99.
51. Lien-Ya Lin a*, Chien-Hsu Chen , Innovation and ergonomics consideration for female
footwear design, 6th International Conference on Applied Human Factors and
Ergonomics (AHFE 2015) and the Affiliated Conferences, AHFE 2015, Procedia
Manufacturing 3 ( 2015 ) 5867 – 5873
52. LIFE07 ENV/IT/000412 “GREEN FOOTPRINT - Demonstrating the introduction of
novel renewable Polyurethane materials for high quality, top design and sustainable
shoes”
http://ec.europa.eu/environment/life/project/Projects/index.cfm?fuseaction=search.dspPa
ge&n_proj_id=3295
53. Luca A., Iovan-Dragomir A., Software application for footwear traceability, Journal The
International Scientific Conference eLearning and Software for Education (2018), Vol. 3,
pg. 188 – 193; 10.12753/2066-026X-18-000, April 19-20, 2018, Bucharest,Romania;
54. Luca A., Loghin M.C., Sustainable consumption and ethical behaviour of consumers in
the footwear industry, The 6th International Conference on Advanced Materials and
Systems, Proceeding of ICAMS 2016, ISSN: 2068-0783, pg. 571-576, Bucharest,
Romania, 2016;
55. Luximon A.. Foot shape evaluation for footwear fitting, PhD thesis, Hong Kong
University of Science and Technology, Hong Kong, 2001.
56. Mohamed M.A., J. Jaafar, A.F. Ismail, M.H.D. Othman, M.A. Rahman Universiti
Teknologi Malaysia, Johor Bahru, Johor, Malaysia, Chapter 1 - Fourier Transform
Infrared (FTIR) Spectroscopy, Carte Membrane Characterization, Editura Elsevier, 2017,
pg, 3-29
57. Mekonnen M.M., A.Y. Hoekstra A global assessment of the water footprint of farm
animal products, Ecosystems, 15 (3) (2012), pp. 401-415
58. Mălureanu G., Mihai A., Bazele proiectării încălţămintei, Ed. Performantica, Iaşi, pag. 15
59. Md Abdul Moktadir, Towfique Rahman, Md Hafizur Rahman, Syed Mithun, Ali Sanjoy
Kumar Paul Drivers to sustainable manufacturing practices and circular economy: A
perspective of leather industries in Bangladesh Journal of Cleaner Production Volume
174, 10 February 2018, Pages 1366-1380
60. Mekonnen, M.M.; Hoekstra, A.Y.: National Water Footprint Accounts: the green, blue
and grey water footprint of production and consumption, Value of Water Research
Report Series No.50. UNESCO-IHE, Delft, (2011)
61. Michael James Lee Shahin Rahimifard, An air-based automated material recycling
system for post consumer footwear products, Resources, Conservation and Recycling,
Volume 69, December 2012, Pages 90-99
62. Michael Lieder, Amir Rashid Towards circular economy implementation: a
comprehensive review in context of manufacturing industry of Cleaner Production
Volume 115, 1 March 2016, Pages 36-51
63. Mihai A., Şahin M., Păştină M.,Harnagea M.C, Proiectarea încălţămintei , Ed.
Performantica, Iaşi, 2009
64. Müller-Wenk, R. Depletion of Abiotic Resources Weighted on the Base of 'Virtual'
Impacts of Lower Grade Deposits in Future; IWO Diskussionsbeitrag Nr. 57; Universität
St. Gallen: St. Gallen, Switzerland, 1998. 5. Stewart, M.; Weidema, B.P. A consistent
framework for assessing the impacts from resource use—A focus on resource
functionality (8 pp). Int. J. Life Cycle Assess. 2005, 10, 240–247. [CrossRef]
65. Massimo Pizzol,Alexis Laurent,Serenella Sala,Bo Weidema,Francesca
Verones,Christoph Koffler, Normalisation and weighting in life cycle assessment: quo
vadis? Int J Life Cycle Assess, DOI 10.1007/s11367-016-1199-1
66. Pagell, M., & Wu, Z. (2009). Building a More Complete Theory of Sustainable Supply
Chain Management Using Case Studies of 10 Exemplars. Journal of Supply Chain
Management, 45(2), 37–56. Http://doi.org/10.1111/j.1745- 493X.2009.03162.x
67. Philip Beske, & Stefan Seuring. (2014). Putting sustainability into supply chain
management. Supply Chain Management: An International Journal, 19(3), 322– 331.
Http://doi.org/10.1108/SCM-12-2013-0432
68. Porter, M., Avantajul concurenţial. Manual de supravieţuire şi creştere a firmelor în
condiţiile economiei de piaţă, Ed. Teora, Bucureşti, 2001, p.43
69. PRé. SimaPro Database Manual Methods Library, Report Version: 2.8. 2015. Available
online: http://www.pre-sustainability.com/download/DatabaseManualMethods.pdf
70. Reap, J., Roman, F., Duncan, s., Bras, B., (2008): A survey of unresolved problems in life
cycle assessment. Int J Life Cycle Assess 13(5), 374-388
71. Report of the United Nations Conference on the Human Environment, Stockholm, 5-16
June 1972 (United Nations publication, Sales No. E.73.II.A.14 and corrigendum), chap. I.
72. Robert Gajewski, Joaquin Ferrer, Miguel A. Martínez, Alberto Zapatero, Natalia Cuesta,
Andrzej Gajewski, 2014 Footwear Carbon Footprint in Footwear Industry
(CO2SHOE)This paper presents the work carried out in the European project CO2Shoe
“Footwear Carbon Footprint”, that is co-funded by the European Union through the
LIFE+ programme.
73. Rodrigo A. F. Alvarenga 1,*, Ittana de Oliveira Lins 2,† and José Adolfo de Almeida
Neto 2,† Evaluation of Abiotic Resource LCIA Methods, Resources 2016, 5, 13;
doi:10.3390/resources5010013
74. Ahlroth S, M. Nilsson, G. Finnveden, O. Hjelm, E. Hochschorner, Weighting and
valuation in selected environmental systems analysis tools-suggestions for further
developments, Journal of Cleaner Production 19 (2011) 145-156.
75. Seuring, S., & Müller, M. (2008). From a literature review to a conceptual framework for
sustainable supply chain management. Journal of Cleaner Production, 16(15), 1699–
1710. Http://doi.org/10.1016/j.jclepro.2008.04.020
76. STAR-ProBio (2017), STAR-ProBio Deliverable D2.1, “Report summarizing the
findings of the literature review on environmental indicators related to bio-based
products”. Available from Internet: www.star-probio.eu
77. Stewart M., O. Jolliet, User Needs Analysis and Development of Priorities for Life Cycle
Impact Assessment, the International Journal of Life Cycle Assessment 9 (3) 153 - 160
(2004).
78. Swart, P.; Alvarenga, R.A.F.; Dewulf, J. Abiotic resource use. In LCA Compendium—
The Complete World of Life Cycle Assessment: Life Cycle Impact Assessment, 1st ed.;
Hauschild, M., Huijbregts, M.A.J., Eds.; Springer Press: Dordrecht, The Netherlands,
2015; Volume 4, pp. 247–269.
79. Swiss Ecoscarcity: http://www.e2mc.com/BUWAL297%20english.pdf
80. T. Wiedmann, J. Minx A definition of carbon footprint ISAUK Research & Consulting,
Durham, UK (2007)
81. The Society of Environmental Toxicology and Chemistry (SETAC),
http://www.setac.org/. W.R. Stahel, Circular Economy, Nature. 531 (2016) 435-438
82. WBCSD & WRI. 2009. Product Life Cycle Accounting and Reporting Standard. Review
Draft for Stakeholder Advisory Group. The Greenhouse Gas Protocol Initiative.
November 2009.Wieland, A., & Handfield, R. (2014). The Challenge of Ensuring Human
Rights in the End-to-End Supply Chain. Supply Chain Management Review, 18(6), 49–
51.
83. World Commission on Environment and Development, 1987 „ Our Common Future”
84. Yeung, A.H.W., Yeung, P.K.W., 2011. Bridging the sustainability gap in the global
fashion supply chain—role of the sustainable fashion business consortium. In:
Proceedings of the 11th Asian Textile Conference on Knowledge Convergence in
Textiles for Human & Nature, 1–4 November 2011. Daegu, Korea, pp. 1266–1269.
85. Yousaf Ali, R. Pretaroli,C. Socci F. Severini, Carbon and water footprint accounts of
Italy: A Multi-Region Input-Output approach Renewable and Sustainable Energy
Reviews, Elsevier, 2017
86. Zeqiang Z., C. Wenming Reverse logistics and the forming of circular economy
hypercycle structure International Conference on Management of Logistics,
Environment. SEI Online, Hong Kong (2006), pp. 612-617
Listă lucrări
1. Luca A., Domene Sanchez D., Aran Ais F., Life cycle assessment of two alternative end-
of-life scenarios for leather safety shoes, 7th International Conference on Advanced
Materials and Systems, Bucharest, 2018;
2. Luca A., Domene Sanchez D., End-of-life scenarios for safety shoes using life cycle
assessment , 17th Romanian Textiles and Leather Conference, Iasi, 7-9 November 2018;
3. Iovan-Dragomir A., Luca A., Footwear quality evaluation using the quality index,
Leather and Footwear Journal 16 (2016) 1, pg 15-28, Romania, 2016;
4. Bernardes J.P., Marques A., Ferreira F., Nogueira M., Luca A., The Generation Y’s
sustainability perceptions and consumption habits in the footwear industry in Portugal,
The 18th Conference, pg. 573 - 576, June 20-22, 2018, Istanbul, Turkey
5. Luca A., Iovan-Dragomir A., Software application for footwear traceability, Journal
The International Scientific Conference eLearning and Software for Education (2018),
Vol. 3, pg. 188 – 193; 10.12753/2066-026X-18-000, April 19-20, 2018,
Bucharest,Romania;
6. Luca A., Iovan-Dragomir A., Aplication of QFD method in fitness footwear
production, The IV International Leather Engineering Congress Innovative Aspects for
Leather Industry, ISBN: 978-605-338-222-5, pg. 197-204, Izmir, Turcia, 2017;
7. Luca A., Iovan-Dragomir A., Are consumers prepared for vegan shoes?, The IV
International Leather Engineering Congress Innovative Aspects for Leather Industry,
ISBN: 978-605-338-222-5, pg. 193-196, Izmir, Turcia, 2017;
8. Luca A., Loghin M.C., Sustainable solutions for an improved footwear supply chain, The
XIV International Scientific-Technical Conference MAT-ECO-SHOES 2016, Krakow,
Poland, 21-22 November 2016;
9. Luca A., Bucişcanu.I., Carbon and water footprints – tools for measuring sustainability
for leather processing, The 16th Romanian Textiles and Leather Conference – CORTEP
2016, ISBN 978-606-685-464-1, pg. 397-405, Iasi, 2016;
10. Iovan-Dragomir A. , Luca A., The impact of reinforced lining on upper breathability,
The 16th Romanian Textiles and Leather Conference – CORTEP 2016, ISBN 978-606-
685-464-1, pg. 361-370, Iasi, 2016;
11. Luca A., Loghin M.C., Sustainable consumption and ethical behaviour of consumers
in the footwear industry, The 6th International Conference on Advanced Materials and
Systems, Proceeding of ICAMS 2016, ISSN: 2068-0783, pg. 571-576, Bucharest,
Romania, 2016;
12. Iovan-Dragomir A., Luca A., Influence of the heat bonding on air permeability, The 6th
International Conference on Advanced Materials and Systems, Proceeding of ICAMS
2016, ISSN: 2068-0783, pg. 57-62, Bucharest, Romania, 2016;
13. Luca A., Loghin M.C, A sustainable approach on the supply chain in footwear industry,
The xx-th International Conference "Inventica 2016", ISSN: 1844-7880, pg. 127, Iasi,
Romania, 2016;
14. Luca A., The environmental impact of footwear – manufacturing and consumption
aspects, Global Sustainable Fashion Week, Budapest, Hungary, 2016;
15. Iovan-Dragomir A., Luca A., Footwear quality evaluation using the quality index,
AUTEX 2015, ISBN 978-606-685-276-0, pg. 174, Bucharest, Romania, 2015;
