UNIVERSITATEA ”Vasile Alecsandri” din Bacăusecția Terapie Ocupationala

Laboratorul 4TemeTema 1. Ergonomia locului de muncă în birouTema 2 Antropometria adaptată scaunului cu rotile

Obiective Tema 1 Însușirea tehnicilor de evaluarea a activităților de ridicare si împingere a obiectelor grele.Estimarea forțelor de tragere si de împingereIdentificarea elementelor anatomice implicate in mișcările de împingere si tragere si Însușirea biomecanicii mișcărilor de ridicare si împingereTeme 2 Însușirea antropometriei adaptate pentru persoane in scaun cu rotileIdentificarea restricțiilor impuse de deplasarea in scaun cu rotileDeterminarea spațiului de lucru ergonomic pentru persoane cu scaun cu rotileAnaliza accesibilității persoanelor in scaun cu rotile la instituții publice sau locuințe

ERGONOMIA LOCULUI DE MUNCĂ ÎN BIROU

2.1. Necesitatea organizării ergonomice a muncii în birou

Dezvoltarea economiei de piaţă şi extinderea proprietăţii private au făcut ca munca de birou să cunoască o amploare deosebită. În aceste condiţii apar cerinţe noi faţă de componentele procesului de muncă, faţă de om, faţă de mijloacele de muncă şi faţă de întregul sistem om-maşină-mediu. Aceste aspecte ale organizării ştiinţifice a muncii îşi găsesc rezolvare prin aplicarea în serviciile şi birourile firmelor a cercetărilor de ergonomie care să asigure adaptarea muncii la om, creşterea productivităţii şi scăderea solicitărilor de efort în muncă.

Introducerea cercetărilor de ergonomie în birouri poate fi susţinută prin prisma unor caracteristici proprii muncii din aceste structuri, cum ar fi:

- caracterul muncii, gradul scăzut de dotare tehnică şi existenţa unor multiple solicitări de efort fizic şi psihic în muncă;

- amplificarea factorilor de stres şi de oboseală;- varietatea şi complexitatea operaţiilor (în special de ordin intelectual) pe care trebuie să le

execute lucrătorii, relaţiile cu clienţii, răspunderea materială şi morală;- folosirea, uneori neraţională, a potenţialului uman, calitatea şi structura acestuia.Munca în birou se prezintă în general ca o muncă psihică ce solicită din partea personalului un

efort intelectual deosebit, însă există numeroase activităţi care necesită un efort fizic intens.Din punct de vedere fizic se poate considera că activităţi precum cele de procesare a

corespondenţei, introducere a datelor, căutarea şi regăsirea informaţiilor sunt grele, solicitând într-un grad ridicat posibilităţile fiziologice ale personalului, în special cele ale secretarelor.

Pentru personalul secretariatelor apar alte cauze care pot determina creşterea efortului fizic şi anume: fluxul clienţilor, gradul de aglomeraţie, cantitatea şi varietatea informaţiilor solicitate.

Având în vedere toate aceste solicitări, necesitatea studiilor ergonomice este evidentă, deoarecenumai prin intermediul acestora se poate realiza adaptarea muncii la posibilităţile umane fireşti, fără ameninţarea sănătăţii lucrătorilor. Printr-o organizare corespunzătoare a muncii pe baza principiilor ergonomice, prin mecanizarea şi prin informatizarea unor activităţi şi prin stabilirea corectă a

numărului şi a structurii personalului se poate acţiona eficient pentru reducerea efortului fizic.O altă caracteristică a activităţii desfăşurate în birouri şi, în acelaşi timp, un factor de influenţă a

efortului este poziţia de lucru. Aceasta este poziţia şezând, care uneori nu se modifică nici în timpul pauzelor, datorită condiţiilor de amenajare a locurilor de muncă. Această caracteristică se întâlneşte la toate categoriile de personal cu o pondere mai mică sau mai mare, dar cu deosebire la cei implicaţi în procesul de întocmire şi de prelucrare a documentelor. În acest caz studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre organizarea raţională a timpului de lucru şi spre crearea condiţiilor de schimbare a poziţiei corpului.

Solicitarea neuropsihică în birou este predominantă faţă de solicitările de altă natură la principalele categorii de personal. Aceasta apare în special la cei implicaţi în activităţi de cercetare-dezvoltare, financiar contabile, de întocmire şi de prelucrare a documentelor şi la cei din serviciile de relaţii cu publicul.

În cadrul serviciilor de relaţii cu publicul sau în secretariate există elemente care au o contribuţie însemnată la creşterea efortului psihic. În acest sens se remarcă îndeosebi dialogul ce trebuie menţinut cu fiecare persoană pentru stabilirea informaţiilor dorite. Pentru a se putea face faţă acestor solicitări, studiile de ergonomie indică o serie de calităţi pe care trebuie să le aibă lucrătorii dintr-un astfel de serviciu şi anume: cunoştinţe temeinice în domeniul solicitat, arta de a vorbi cu oamenii, dinamism, atenţie distributivă, spirit de observaţie, capacitate de decizie şi iniţiativă.

Practica a demonstrat că în serviciile de relaţii cu publicul există o serie de cauze care conduc de regulă la suprasolicitare. Acestea sunt diverse şi pot fi provocate fie de lucrători, fie de clienţi.

Din prima categorie face parte gradul de oboseală al lucrătorilor (zilnică plus cea acumulată) cu implicaţii asupra modului de comportare faţă de clienţi, manifestat prin lipsă de amabilitate şi prin nervozitate. În multe cazuri efortul lucrătorilor de a avea un comportament civilizat poate duce la suprasolicitare.

Dificultăţi pot crea şi clienţii prin modul de comportare faţă de lucrătorii serviciilor, care nu văd în acesta un partener egal care contribuie prin munca sa la satisfacerea cererilor lor, ci o persoană care trebuie în orice condiţii să-i servească cu promptitudine şi cu amabilitate.

Solicitarea neuropsihică a angajaţilor din serviciile de relaţii cu publicul sau a celor din secretariate mai este influenţată şi de neritmicitatea fluxului clienţilor, de neadaptarea orarelor de funcţionare a acestora la fluxul clienţilor şi de existenţa unor lipsuri în organizarea muncii. În legătură cu acest aspect trebuie menţionat că organizarea ergonomică a muncii trebuie să asigure concordanţa dintre numărul angajaţilor existenţi şi afluenţa solicitanţilor. Având în vedere că fluxul acestora este în general aleator, structurile respective pot acţiona printr-o mai mare flexibilitate în stabilirea programelor de lucru şi prin dimensionarea optimă a formaţiilor de lucrători, prin folosirea unor grafice de muncă. Aceste măsuri determină servirea civilizată a clienţilor şi creşterea randamentului înmuncă în condiţii de solicitare normală a lucrătorilor.

Alţi factori care influenţează substanţial solicitarea psihică sunt factorii de mediu (zgomotul, temperatura, umiditatea şi lumina), precum şi relaţiile dintre membrii colectivelor de muncă.

2.2. Stresul şi oboseala profesională

Stresul şi oboseala profesională, numite şi bolile secolului, sunt cele mai grave disfuncţionalităţi care apar în munca de birou. Din această cauză a apărut necesitatea organizării ergonomice a muncii în birouri.

Stresul reprezintă o dimensiune constantă a vieţii noastre cotidiene. Dacă până în 1989 factorii stresanţi ţineau mai mult de sistemul politic, de aspectele negative ale dictaturii comuniste, în prezent societatea de tranziţie aduce pe scena vieţii noi tipuri de situaţii stresante cum ar fi : incertitudinea, schimbările rapide şi adesea imprevizibile, concurenţa, şomajul, necesitatea reorientării şi recalificării rapide şi, nu în ultimul rând, scăderea nivelului de trai.

Oamenii, ca indivizi izolaţi, au rareori posibilitatea de a influenţa evenimentele stresante externe.

Tot ce pot face este să-şi însuşească nişte strategii adaptative care să-i facă mai rezistenţi la agresiunile psihice şi mai eficienţi în activitatea profesională.

Dacă stresul este prea mare fiecare dintre noi poate ceda psihic; chiar dacă persoana respectivă este una extrem de echilibrată pot apărea tulburări psihologice temporare. Individul poate trăi o stare de disfuncţionalitate sau chiar o cădere psihică bruscă în urma unei psihotraume severe (accident, incendiu, decesul unui membru apropiat din familie).

Reacţia la stres se instalează treptat atunci când individul este supus un timp îndelungat unor condiţii de tensiune psihică, mai ales atunci când este atinsă imaginea sa, situaţia maritală, profesională sau materială. De obicei individul îşi revine când situaţia stresantă a fost înlăturată, deşi uneori pot rămâne unele sechele sau o vulnerabilitate crescută faţă de anumiţi factori de stres.

Conceptul de stres apare pentru prima dată în cercetările de fiziologie întreprinse pe animale de către Hans Selye în 1950, care descrie aşa-numitul sindrom general de adaptare ce caracterizează reacţia organismelor biologice la stres.

După Selye sindromul general de adaptare cuprinde trei faze:1. Faza de alarmă, definită printr-o mobilizare generală a organismului pentru a face faţă

agresiunii.2. Faza de rezistenţă, care cuprinde ansamblul reacţiilor sistemice provocate de o acţiune

prelungită la stimuli nocivi faţă de care organismul a elaborat mijloace de adaptare.3. Faza de epuizare, în care adaptarea nu mai poate fi menţinută, reapar din nou semnele reacţiei

de alarmă, semne care acum sunt ireversibile. Această fază se încheie de regulă cu moartea organismului.

Acelaşi cercetător a constatat, în urma experienţelor sale pe animale, că organismul intră în alertă atunci când stresul este provocat atât prin acţiunea unor stimuli fizici, dar şi sub influenţa unor emoţii puternice. În această situaţie organismul încearcă să facă faţă stresului printr-o mobilizare generală a sistemului neuroendocrin, mobilizare caracterizată mai ales prin secreţie de adrenalină şi de steroizi. După o anumită perioadă de acţiune a stresului, animalul se adaptează şi începe să se comporte normal. Dacă însă stresul continuă, se produc din nou ample modificări hormonale şi în cele din urmă animalul moare epuizat.

McGrath consideră că stresul apare ori de câte ori are loc un dezechilibru marcant între solicitări şi între posibilităţile de răspuns ale organismului.

Selye descrie fazele stresului psihic după modelul stresului fiziologic. În opinia autorului, fazei de alarmă îi corespunde o etapă de investigare caracterizată printr-un conflict între subiect şi ambianţă, fazei de rezistenţă îi corespunde pe plan psihic o trăire intensă a frustraţiei şi ameninţării, iar fazei de epuizare îi corespunde instalarea tuturor consecinţelor negative pe plan psihologic ale stresului: agresivitate, anxietate, depresie, panică, în general un comportament nevrotic.

În literatura de specialitate conceptul de stres are în general două accepţiuni:1. Situaţia stresantă care se referă la un stimul fizic nociv sau la un eveniment cu semnificaţie

puternic emoţională.2. Starea organismului, caracterizată printr-o tensiune acută, printr-o supraîncordare ce impune

mobilizarea tuturor resurselor fizice şi psihice ale organismului pentru a face faţă ameninţării.Lazarus arată că stresul, în sensul cel mai larg, se manifestă atunci când solicitările la care este

supus un individ depăşesc resursele sale adaptative.Factorii de mediu reprezintă, de asemenea, factori de stres pentru organismul uman şi animal,

producând perturbări la nivelul diferitelor sisteme fiziologice. Aceşti factori, dintre care amintim: temperatura (prea ridicată sau prea scăzută), umiditatea, zgomotul, agenţii poluanţi pot produce traume fizice, dar şi psihice.

Există şi factori stresori de natură psihosocială cum ar fi: situaţiile conflictuale, presiunea socială prea mare, factori care pun în pericol situaţia materială sau statutul social al individului, care sunt percepuţi ca o ameninţare pentru individ. Stresul nu este influenţat numai de situaţiile externe ci şi de vulnerabilitatea, de toleranţa la stres a individului sau de unele trăsături ale personalităţii acestuia.

Există, de asemenea, situaţii de viaţă care sunt considerate stresori universali, ca de exemplu: războiul, detenţia, calamităţile naturale, accidentele care produc invaliditate sau bolile incurabile, pierderea unor persoane apropiate. Unele situaţii de viaţă nu sunt la fel de stresante pentru toată lumea. De pildă, pierderea unui examen, dezaprobarea sau critica şefului determină reacţii diferite de la un individ la altul. Chiar şi în cazul unor dezastre sau calamităţi naturale există persoane care îşi păstrează calmul şi acţionează oportun şi eficient, în timp ce alţii intră în panică sau manifestă un comportament bizar.

Lazarus arată că cercetările asupra unor combatanţi din războiul din Vietnam sau din războiul arabo-israelian din 1973 au demonstrat că doar la un anumit procent dintre aceştia au apărut simptome emoţionale grave, temporare sau permanente, care i-au făcut inapţi pentru luptă, ceilalţi nedezvoltând ceea ce specialiştii numesc nevroza de război.

În timpul perioadelor de pregătire militară există situaţii în care simptomele stresului apar la unii indivizi înainte ca aceştia să se confrunte cu lupta directă, datorită anticipării unor posibile evenimente.

Janis a demonstrat că indivizii reacţionează diferit la situaţii în care şi-ar fi putut pierde viaţa. Astfel, în timp ce la unele persoane care au scăpat nevătămate dintr-un accident rutier apare ulterior teama de a circula cu maşina, altele nu prezintă astfel de simptome.

Studiile psihologice au pus în evidenţă faptul că subiecţii care au prezentat simptome datorate stresului au interpretat pericolul prin care au trecut ca fiind o dovadă a vulnerabilităţii lor (ar fi putut muri), în timp ce alţii au interpretat situaţia invers, ca o dovadă a invulnerabilităţii lor, iar o a treia categorie au considerat faptul că au scăpat cu viaţă ca un fenomen miraculos.

Având în vedere toate acestea, se arată că în evaluarea unei situaţii ca fiind stresante trebuie să se aibă în vedere atât elementele realităţii externe, cât şi particularităţile psihologice ale individului supus respectivei situaţii.

Aceeaşi autoare arată că cele mai importante categorii de stresori de natură psihosocială sunt: frustrările, ameninţările şi conflictele, iar factorii care influenţează reacţia individului la stres sunt condiţiile externe şi factorii de personalitate.

Marea majoritate a indivizilor, atunci când apar situaţii stresante, întreprind unele acţiuni pentru a face faţă stresului; aceste acţiuni poartă numele de strategii de adaptare. Doar atunci când posibilităţile subiectului sunt depăşite de solicitări şi acesta nu mai găseşte mijloace adecvate de a-şi rezolva problemele apar aşa-numitele reacţii dezadaptative la stres.

Lazarus distinge două categorii de strategii adaptative:a) acţiunile directe care se referă la eforturile individului de a se opune stimulului stresant prin

modificarea relaţiilor sale cu mediul înconjurător (pregătirea pentru a preîntâmpina acţiunea situaţiilor stresante şi acţiunile agresive);

b) acţiunile indirecte, îndreptate în direcţia autoapărării eului (identificarea, deplasarea, reprimarea, negarea, proiecţia, intelectualizarea).

Specialiştii arată că pentru a preveni şi combate efectele negative ale stresului cele mai simple şi mai accesibile strategii de luptă sunt: metodele de reglare şi de autoreglare a stărilor psihice şi relaxarea şi tehnicile derivate ale acesteia.

Un fenomen cu un caracter disfuncţional determinat de stres este oboseala. Aceasta apare în urma solicitărilor organismului în activitatea umană şi este determinată de consumul de energie în timpul acestei activităţi.

Oboseala reprezintă o reacţie a organismului de readaptare, de refacere a funcţiilor sale. Ea reprezintă un fenomen fiziologic normal care apare în urma solicitărilor prezente în activitatea umană.

În general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată de o perioadă de odihnă sau de somn, organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale. Ea nu este o boală, dar poate avea consecinţe temporare asupra organismului precum slăbirea atenţiei faţă de munca îndeplinită şi faţă de mediu.

Specialiştii clasifică oboseala în următoarele grupe:Oboseala musculară (dinamică şi statică) - determinată de efortul muscular şi de contractarea

musculară fixă.Oboseala neurosenzorială - cauzată de tensiunea nervoasă a simţurilor (ochi, urechi).Oboseala psihică - determinată de factori de natură psihică.Oboseala poate fi provocată de o mulţime de cauze, dintre care cele mai des întâlnite sunt:- intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale;- factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul);- factorii de natură psihică (responsabilităţi, griji, conflicte);- monotonia sau rutina muncii;- boli şi dureri.Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple:- scăderea atenţiei;- încetinirea şi inhibarea percepţiei;- inhibarea capacităţii de gândire;- scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale.În birouri oboseala profesională este o stare produsă de stres şi afectează mai ales persoanele

care lucrează cu publicul. Cei mai mulţi cred că munca în birouri şi secretariate este lipsită de stres sau cu stres redus, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Tensiunile psihice şi stresul contactelor inter-umane determină oboseală sau chiar epuizare. Cercetările efectuate asupra lucrătorilor din birouri arată că peste 50% dintre aceştia sunt afectaţi de un sindrom de epuizare emoţională. Cauzele ar consta în lipsa de spaţiu şi de intimitate a locului de muncă, precum şi în dificultatea sarcinilor de serviciu.

În general, persoanele care manifestă simptome de oboseală fizică şi psihică au o atitudine negativistă în relaţiile cu ceilalţi şi resimt o diminuare a respectului de sine. Tina Roose, referindu-se la cei care lucrează în biblioteci, susţine această idee, arătând că: mulţi specialişti în informare, proaspeţi absolvenţi ai facultăţilor de profil, vin la primul lor loc de muncă plini de entuziasm, nerăbdători să se remarce şi să-i ajute pe oameni în satisfacerea cerinţelor de informare. Nu mult timp după angajare însă, noii bibliotecari realizează că nevoile şi că speranţele lor personale nu corespund întotdeauna cu cele ale instituţiei sau ale utilizatorilor. Volumul de muncă este deseori prea mare pentru timpul alocat; membrii personalului sunt obligaţi să îndeplinească simultan mai multe sarcini; activitatea depusă este rareori apreciată atât de beneficiari cât şi de către instituţie. Multe organizaţii nu oferă personalului nici o posibilitate de a-şi aduce contribuţia la structurarea propriului destin. Acestea sunt câteva dintre motivele permanente de stres care pot transforma entuziasmul în inerţie, în frustrare şi, mai târziu, în apatie.

În afara programului normal de lucru, remedierea şi prevenirea oboselii se poate realiza prin reglementarea duratei zilei de lucru, a duratei săptămânii de lucru şi a concediilor de odihnă.

În munca de birou remediile pentru epuizarea şi pentru oboseala profesională se pot asigura la două niveluri. La nivelul vieţii personale angajaţii trebuie să-şi structureze activităţile astfel încât acestea să le dea un sentiment de confort şi de siguranţă. Salariaţii trebuie să aibă o viaţă activă în afara serviciului şi mediului acestuia.

Al doilea nivel se referă la responsabilităţile manageriale care trebuie să vizeze ajutorarea salariaţilor afectaţi de oboseală profesională prin recunoaşterea simptomelor acestui fenomen şi prin instruirea personalului în vederea depistării lor, prin organizarea de întruniri ce pot fi folosite pentru întrajutorarea membrilor personalului şi prin promovarea spiritului de echipă.

Pentru serviciile de relaţii cu publicul, în situaţia în care schema de personal permite, managerii pot să restructureze anumite posturi sau să refacă programul de lucru astfel încât contactul dintre lucrători şi solicitanţi să nu fie prea mare. De asemenea, poate fi utilă şi organizarea de seminarii privind managementul stresului sau timpului [1] .

Este foarte important să se prevină starea de oboseală profesională pentru că aceasta nu afectează un singur membru al personalului ci este transmisă şi celorlalţi. În acest sens, Beth Belevins arăta: 1 BLEVINS, Beth. Burnout in Special Library. In: Library Management Quarterly, nr. 11, 1988, p. 20.

Când un angajat se plânge de condiţiile de lucru şi/sau se îndoieşte de utilitatea, de rostul sau de satisfacţia muncii sale, această atitudine va avea cu siguranţă influenţă şi asupra colegilor săi.

Pentru a nu permite răspândirea acestor simptome, managerii trebuie să le recunoască şi să le prevină ori de câte ori este posibil. De asemenea, managerul are un rol esenţial în găsirea unor corelaţii şi alternative optime între durata perioadelor de muncă, durata pauzelor pentru odihnă, numărul, conţinutul şi momentul introducerii acestor pauze, astfel încât să se asigure o eficienţă sporită, un nivel optim al capacităţii de muncă şi o bună stare a sănătăţii.

2.3. Analiza ergonomică a locului de muncăPentru a asigura eficienţa sistemului om-mijloace de muncă-mediu şi a micşora posibilităţile de

eroare, în condiţiile reducerii solicitărilor, concomitent cu creşterea satisfacţiei în muncă, este necesar, atât pentru proiectant cât şi pentru organizatorii şi pentru conducătorii proceselor de muncă, să se folosească metode adecvate, care să se bazeze pe cunoaşterea posibilităţilor şi a cerinţelor omului în procesul muncii. În aceste condiţii analiza, proiectarea şi reproiectarea ergonomică a locului de muncă este de mare utilitate.

Procedeul are ca punct de plecare analiza condiţiilor de muncă existente sau proiectate pentru a se realiza în diferite variante şi pentru fiecare loc de muncă, în funcţie de factorii de evaluare şi de criteriile de influenţă [22] .

Vom prezenta în continuare, ca exemplu, un procedeu de analiză în care sunt consideraţi 8 factori de evaluare (A-H) şi 27 de criterii de influenţă. Fiecare criteriu este evaluat după o scară având 5 niveluri ergonomice de apreciere, în care nivelul 1 este cel mai favorabil, iar nivelul 5 cel mai defavorabil (tabelul 1).

Tabel 1.Factori şi criterii de evaluare ergonomică a locului de muncă (după Mathis, Nica şi Rusu,

1997)

Factori CriteriiDenumire Nr. Denumire Nr.Concepţia locului de muncă Înălţime-Distanţă

Alimentare-EvacuareAglomerare-AccesibilitateComenzi-Semnale

1234

Factorul de securitate A Securitatea muncii 5Factori ergonomici Ambianţa fizică B Ambianţă termică

Ambianţă sonorăIluminat artificialVibraţiiIgiena atmosfericăAspectul postului

67891011

Sarcină fizică C Poziţia principalăPoziţia defavorabilăEfort de muncăPoziţie de muncăEfort de manipularePoziţie în timpul manipulării

121314151617

Sarcină nervoasă

D Operaţiuni mentaleNivel de educaţie

1819

2 Les profils de postes. Paris:Ed. Masson, 1976, p. 20-40

Factori psihologici şi sociologici

Autonomie E IndividualDe grup

2021

Relaţii de muncă

F Independente de muncăDependente de muncă

2223

Repetitivitate G De ciclu 24Conţinutul muncii

H PotenţialResponsabilitateInteres faţă de muncă

252627

Analiza ergonomică a locului de muncă are ca obiective optimizarea proiectării constructive a locurilor de muncă prin îmbunătăţirea securităţii muncii şi prin ameliorarea factorilor de ambianţă fizică, prin reducerea efectelor negative datorate monotoniei muncii şi prin diminuarea solicitărilor fizice şi nervoase.

Acest procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape de lucru: culegerea datelor, analiza critică a datelor, trasarea şi interpretarea profilului locului de muncă, propuneri.

Culegerea datelor are în vedere caracteristicile tehnice ale locului de muncă supus analizei, condiţiile organizatorice existente, condiţiile de mediu în care se desfăşoară munca. În acest scop se poate folosi următorul chestionar, care poate fi completat sau redus în funcţie de obiectivele urmărite (formularul 1).

Formular 1CHESTIONAR DE ANALIZĂ A POSTULUI

Organizaţia ________________ Data__/__/____ Denumirea postului_____________________Analizat de______________ Informaţii obţinute de la _____________________..

I. CALIFICARE (ÎNDEMÂNARE)a) EducaţieInstrucţiuni şi interpretăriCe fel de instrucţiuni pot fi urmărite şi interpretate în îndeplinirea îndatoririlor şi

responsabilităţilor postului? Descrierea şi exprimarea scrisăCare este natura materialului descris sau datele ce pot fi stabilite, dezvoltate şi pregătite?MatematicăDacă sunt cerute calcule matematice care este natura şi extinderea acestei cerinţe?

Cunoştinţe despre echipamenteEste necesar a se opera, repara ori instala echipament mecanic sau electric? Ce cunoştinţe despre

complexitatea acestui echipament sunt necesare în executarea lucrului?

Folosirea mijloacelor tehniceSunt utilizate unelte manuale sau mecanice în executarea lucrului repartizat? Dacă da, ce fel de

unelte sunt folosite şi în ce scop?

b) Cunoştinţe despre materialeCe procedee sunt utilizate în lucru?

Aceste procedee de acţionare sunt executate independent ori simultan? Care variante sunt

folosite în prezent?

DexterităţiMunca cere o mişcare rapidă a degetelor, braţelor ori a altor părţi ale corpului, ca o cerinţă

fundamentală a postului? Dacă da, care este natura dexterităţilor cerute, condiţiile în care sunt executate mişcările şi cât de uşor sunt atinse asemenea îndemânări?

II. RESPONSABILITĂŢIa) MaterialeCe materiale sunt folosite în timpul unui schimb normal de 8 ore şi în ce cantitate?

Depunând o atenţie moderată, care este posibilitatea pierderilor/pagubelor rezultate din greşelile făcute de operatori?

Care ar putea fi valoarea acestor pierderi?

Ce pagube s-au produs la locul de muncă în timpul lunii precedente?

Dacă nu a survenit nici o pagubă în luna precedentă, stabiliţi când s-a produs ultima pagubă cunoscută de acel tip şi care este valoarea ei?

Dacă nu s-a produs nici o pagubă, explicaţi cum a fost posibil acest lucru.

b) EchipamenteCe echipament este folosit în executarea lucrului?

Lucrând normal, ce pagubă poate rezulta din greşeala sau din erorile operatorului?

Care va fi costul înlocuirii sau reparaţiei, în acest caz?

Câte cazuri de pagube de echipament au fost produse din vina operatorului, în anul trecut?

Dacă nu au fost cazuri, explicaţi în ce condiţii este posibilă apariţia acestor pagube?

c) Influenţa asupra altor operaţiiCe influenţă poate avea lipsa unei atenţii normale în realizarea sarcinilor sale asupra altor

operaţii?

d) Responsabilităţi asupra altor operaţiiCât de mare poate fi greşeala operatorului, astfel încât aceasta să determine o reclamaţie

(nemulţumire) din partea clientului?Ce tip de greşeală a operatorului poate sta la baza unei reclamaţii şi care va fi condiţia acestei

greşeli?

Câte cazuri de nemulţumiri ale clienţilor au fost în ultimul an?

Dacă nu a fost nici un caz, explicaţi de ce este posibilă apariţia unor reclamaţii?

e) CoordonareÎndatoririle postului cer lucrătorului să muncească: independent, ca parte componentă a unui

grup sau echipe, să asiste pe alţii?

Dacă lucrătorul dirijează munca altora, câţi sunt îndrumaţi şi ce procent din timpul normal este necesar pentru îndrumare şi pentru repartizarea lucrului altor persoane?

f) DeciziiCare este natura muncii, gradul de repetabilitate, rutina şi diversificarea lucrărilor?

Prin ce se caracterizează judecăţile şi deciziile proprii, în cursul acţiunii sau îndeplinirii îndatoririlor şi responsabilităţilor postului?

III. CERINŢE FIZICEa) MonotoniaCare din următoarele condiţii ale postului sunt cele mai adecvate?

Operaţii repetabile cu câteva ocazii de a conversa, evitându-se astfel monotonia. Ciclul de repetare este scurt (până la 5 cicluri/minut), monotonia combătându-se prin

diversificarea activităţilor fizice şi intelectuale.

Ciclul de repetare este lung, necesitând o atenţie vizuală mărită şi activităţi fizice reduse.

Activitatea de supraveghere, cu un efort fizic limitat.

b) Poziţia de lucruDescrieţi poziţia de lucru şi, în cazul în care este anormală, precizaţi timpul lucrat în această

poziţie.

c) PutereaEste necesară manipularea materialelor/obiectelor a căror greutate este de peste 20 kg. Dacă da,

care este greutatea maximă şi cum sunt manipulate obiectele?

d) EfortulDacă materialele ori obiectele sunt ridicate/cărate/ împinse/trase, care este greutatea acestora, cât

timp sunt ele manipulate într-un schimb de 8 ore şi pe ce distanţă?

IV. CONDIŢII DE LUCRUa) Condiţii deosebite de lucruCare este natura condiţiilor deosebite (temperatură, umiditate, viteza aerului, zgomot, vibraţii,

trepidaţii) şi ponderea în totalul timpului de lucru?

b) RiscuriCare sunt riscurile de accidente şi ce controale ori garanţii sunt prevăzute? Care sunt posibilităţile de accidentare în timpul lucrului?

Ce boli profesionale pot apărea?

Analiza critică a datelor se realizează în funcţie de fiecare criteriu, prin aplicarea metodei interogative, folosindu-se o serie de întrebări principale cum ar fi Ce?, Cine?, Unde?, Când?, Cum?, precum şi a unor întrebări derivate De ce?, De ce acolo?, Se poate de altă persoană?

Trasarea şi interpretarea profilului locului de muncă. Profilul global al locului de muncă se

realizează prin reprezentarea punctajului mediu obţinut pentru fiecare dintre cei opt factori, obţinându-se o imagine de ansamblu asupra nivelului de organizare. Acest profil evidenţiază ponderea grupei de factori în cadrul organizării şi gradul de dificultate al acesteia.

Profilul analitic al locului de muncă se realizează prin luarea în considerare a punctajului înregistrat pentru toate criteriile, având posibilitatea detalierii influenţei grupelor de factori şi a evidenţierii cauzelor care duc la apariţia disfuncţionalităţilor.

Propuneri. Pe baza informaţiilor obţinute anterior, în această ultimă etapă se evidenţiază:- elementele specifice locului de muncă analizat şi ponderea acestora în condiţiile organizării

existente;- factorii şi criteriile apreciate ca fiind necorespunzătoare în organizarea existentă;- condiţiile optime de organizare, în funcţie de cerinţele ergonomice şi de aprecierea stadiului

actual de asigurare a condiţiilor, în raport cu cerinţele;- modalităţile de acţiune în vederea reproiectării ergonomice a locurilor de muncă; proiectarea

ergonomică a unor locuri de muncă similare.

ERGONOMIA ÎN RELAŢIE CU NOILE TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE

Stresul vizual indus de utilizarea calculatoarelor

Unul din cele mai importante domenii ale progresului şi înnoirii în societatea noastră îl constituie pătrunderea calculatorului în cele mai variate domenii ale vieţii economice şi sociale, culturale şi manageriale. Prin apariţia şi prin răspândirea sistemelor multimedia (care îmbină telecomunicaţiile, tehnica electronică de calcul şi audiovizualul), prelucrarea automată a informaţiei capătă noi dimensiuni. Prin intermediul sistemelor moderne de tele-comunicaţii, informaţia digitală a pătruns în activitatea profesională a foarte multor utilizatori de tehnică de calcul, de la unităţi de informatică organizate la nivel de instituţie, de întreprinderi sau de judeţe către publicul larg, de la specialiştii în informatică spre utilizatorii de informatică.

Deşi computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, acest avantaj nu ne scuteşte de anumite riscuri privind sănătatea. Studiile făcute au arătat că tipul muncii şi numărul de ore pe zi de utilizare a terminalului video sunt factori importanţi în determinarea nivelului problemelor cauzate de această activitate. Problemele ochilor sunt cele mai obişnuite pentru utilizatorii calculatoarelor. Din nefericire nu există prea multe informaţii legate de computer şi de stresul vizual. Lipsesc, de asemenea, sursele de informaţii pentru publicul larg în legătură cu această problemă.

În acest capitol ne propunem în primul rând să analizăm riscurile asupra sănătăţii omului pe care le implică folosirea necorespunzătoare a calculatorului şi în al doilea rând dorim să oferim câteva sfaturi utile utilizatorilor pentru a putea lucra cu computerul beneficiind de un confort sporit [*] .

În prezent numai în SUA peste 50 de milioane de oameni folosesc terminale video-display (TVD), iar acest număr se aşteaptă să ajungă la 100 de milioane în anul 2000. Peste 50% dintre aceştia prezintă dificultăţi cu focalizarea privirii asupra obiectelor mai îndepărtate şi tulburări ale imaginii dincolo de planul apropiat după folosirea îndelungată a displayului.

În afara acestor simptome directe apar unele indirecte cum ar fi: încordare şi durere în ceafă şi în umeri; dureri de spate; oboseală excesivă; iritabilitate excesivă; dureri în braţe, în încheieturi şi în umeri; nervozitate crescută; eficienţă vizuală scăzută şi erori mai frecvente. În special operatorii dau dovadă de o scădere generală a productivităţii, inclusiv erori frecvente şi viteză redusă în timpul desfăşurării activităţii.

3.1.1. Preocupări privind efectele monitoarelor asupra sănătăţii În SUA s-a trecut de la societatea industrială la cea informaţională în numai douăzeci de ani, în

timp ce trecerea de la societatea agrară la cea industrială a durat mai mult de 200 de ani. Odată cu acest

fenomen a devenit necesară folosirea ochilor în activităţi de precizie. Ochii oamenilor sunt adaptaţi totuşi pentru vederea la distanţă. Câmpul nostru vizual nu poate să facă trecerea de la planul îndepărtat la cel apropiat în mod natural. Adaptarea trebuie să fie activă, prin modificarea mediului nostru de lucru şi a comportamentului specific activităţii depuse .

Tabelul 2 prezintă modul în care au evoluat distanţele de lucru preferenţiale pe măsura transformării condiţiilor economice .

Tabel 2Evoluţia distanţei de vedere pentru diferite tipuri de activităţi

Perioada Evoluţia economică Distanţa de vedere

Înainte de 1600 vânător la distanţă

1600-1800 agricultor la distanţă

anii 1900 muncitor variabil

anii 1960 funcţionar aproape

1980-1990 informatician aproape

Stresul vizual reprezintă o problemă îngrijorătoare, totuşi studiile existente în acest domeniu nu sunt bazate pe o cercetare aprofundată, multe din simptomele de disconfort al ochiului fiind similare cu ale celor care lucrează în alte domenii ce necesită vederea de aproape. Ambiguitatea cunoştinţelor a dus la consensul că nu există factori de pericol în utilizarea displayului.

Cercetătorul canadian Bob Dematteo a studiat în cartea sa Terminal Shock tratamentul consecinţelor utilizării terminalelor. El a observat că, din păcate, dovezile asupra nocivităţii locului de muncă au fost furnizate de utilizatori, nu de cei care trebuie să reglementeze activităţile respective.

În privinţa terminalelor video s-au efectuat studii mai riguroase referitoare la efectul acestora asupra operatorilor. Rezultatele obţinute sunt folosite pentru dezvoltarea politicii legislative de muncă. În multe state din SUA există o legislaţie pentru protecţia utilizatorilor de TVD (terminale video-display). Ba chiar au fost emise reglementări cu privire la designul locurilor de muncă, la pregătirea personalului şi la asistenţa medicală a angajaţilor. Costurile suplimentare datorate aplicării acestor legi sunt mult mai mici decât daunele provocate de accidentele din birouri, care au crescut spectaculos. Din 1992 statele din Uniunea Europeană au promulgat legi naţionale referitoare la designul punctelor de lucru, la activităţile curente şi la sănătatea şi la protecţia lucrătorului, cu prevederi pentru protejarea vederii.

Pentru sporirea confortului utilizatorilor de unităţi video, în prezent se face apel la ergonomie şi la optometrie. Ergonomia, aşa cum arătam, studiază impactul mediului unde se desfăşoară activitatea asupra muncii depuse de om. Scopul ei este creşterea confortului, a siguranţei şi productivităţii lucrătorului. Optometria se concentrează asupra îmbunătăţirii capacităţii vizuale. În optometria comportamentală vederea este privită ca un proces complex ce include învăţarea şi poate fi modificat şi îmbunătăţit corespunzător prin: proceduri de antrenare a vederii, dietă, organizarea muncii şi educaţie.

3.1.2. Simptomele stresului vizual Importanţa computerelor în societatea modernă este de necontestat. De aceea este necesar să se

găsească modalităţile prin care să se facă faţă efectelor pe care le are folosirea lor îndelungată asupra sănătăţii operatorilor.

Problema cea mai frecventă o constituie disconfortul vizual. Acesta poate duce la scăderea productivităţii muncii, poate afecta concentrarea şi capacitatea de a înţelege ceea ce trebuie învăţat. Organismul uman are tendinţa de a se adapta la stres, de multe ori fiind nişte adaptări defectuoase (fig.

Fig. 2. Moduri de adaptare la stres

Simptomele directe ale stresului vizual sunt:- tensiune la nivelul ochilor;- dureri de cap;- dificultăţi de focalizare;- miopie;- dublarea imaginii;- modificări în percepţia culorilor.Simptomele indirecte pot include:- dureri la nivelul muşchilor şi oaselor (gât, umeri, spate, încheietura mâinii);- oboseală fizică excesivă;- eficienţă vizuală scazută în desfăşurarea activităţii.În continuare vom analiza câteva dintre aceste manifestări ale stresului vizual.Tensiunea (încordarea la nivelul ochilor) şi probleme de vedere înruditeMulţi dintre cei ce folosesc timp îndelungat computerul (mai mult de 2 ore pe zi) se plâng de

probleme cu vederea.Iată ce rezultate s-au obţinut comparând problemele de vedere ale utilizatorilor şi non-

utilizatorilor de terminale video (tabelul 3). Tabel 3Comparaţie între utilizatorii şi non-utilizatorii terminalelor video din punct de vedere al

problemelor de vedere (după Smith 1981)

Problema apărută Procentajul utilizatorilor %

Procentajulnon-utilizatorilor %

Modificări în perceperea culorilor 40 9

Ochi iritaţi 74 47

Senzaţia de arsură la nivelul ochilor 80 44

Vedere înceţoşată 71 35

Tensiune 91 60

Un studiu efectuat asupra funcţionarilor (tabelul 4) a demonstrat o corelaţie clară între numărul orelor petrecute în faţa calculatorului şi numărul simptomelor de stres apărute.

Hotărâre

Renunţare- nerealizare-pţiuni/promovareîn carieră limitate

Disconfort fizic/Durere-dureri de cap - tensiune la nivelul ochilor-satisfacţie scăzută

Adaptare- miopie- suprimare- probleme de coordonare

Tabel 4Corelaţia dintre numărul de ore de utilizare a terminalului video pe săptămână şi

problemele de sănătate apărute (după Resko & Mansfield 1987)

Simptome <15 h 15-30 h >30 h

Tensiune ochi 33% 37% 63%

Dureri de cap 20% 27% 47%

Ameţeli 4% 6% 5%

Tulburări somn 13% 11% 11%

Dureri de spate 23% 26% 40%

Probleme de focalizareCercetările asupra capacităţii de focalizare a ochilor au dus la descoperirea fenomenului numit

LAG (rămânere în urmă). Iată o definiţie simplistă a acestui termen: LAG reprezintă - diferenţa între distanţa la care se află obiectul privit şi distanţa normală, naturală de focalizare a privitorului.

Un alt concept, înrudit cu acesta, este RPA (-punctul de relaxare şi de acomodare-), reprezentând punctul în care îşi focalizează privirea o persoană atunci când priveşte într-un câmp vizual gol, lipsit de elemente care să concentreze atenţia. Acest punct de relaxare variază de la un individ la altul. RPA reprezintă un indice al oboselii vederii.

Gerald Murch este cercetător în domeniul ergonomiei. El a măsurat distanţa focală a ochilor ce urmăresc ecranul displayului cu ajutorul laserului. Astfel, a descoperit că ochiul nu se poate focaliza asupra informaţiilor de pe ecranul displayului cu aceeaşi precizie cu care se focalizează asupra unei pagini tipărite. Dacă terminalul video este folosit mai mult timp, punctul de focalizare al ochiului trece dincolo de ecran şi se apropie de punctul de relaxare, ceea ce în timp duce la degradarea imaginii percepute pe ecran. De aceea sunt necesare măsuri corective (ochelari speciali prescrişi pentru terminalul video şi/sau formarea, antrenarea vizuală).

Datorită schimbării focalizării între ecran, materialele cu care se lucrează şi mediul înconjurător se produce adaptarea incorectă a văzului cu consecinţe asupra vitezei şi a capacităţii de înţelegere în timpul lucrului cu terminalul video.

MiopiaMiopia ar putea fi cauzată de condiţii improprii de desfăşurare a activităţii (lumină insuficientă,

poziţie incorectă, cititul la distanţe prea mici ce determină apariţia stresului) sau este o moştenire genetică. Aceste două variante sunt acum în discuţia specialiştilor. În era computerelor miopia ar putea constitui o formă de adaptare a sistemului vizual la vederea de aproape. S-au făcut studii asupra studenţilor care au demonstrat că miopia lor a crescut pe parcursul anului şcolar şi a scăzut pe perioada verii.

Miopia poate fi evitată printr-o igienă corespunzătoare a vederii.

Schimbări în percepţia culorilorAcestea sunt determinate de urmărirea ecranului în mod constant pentru perioade lungi de timp,

alternând cu mutarea privirii asupra fundalului. Privitorul poate percepe culori opuse sau complementare celor care alcătuiesc fondul imaginilor de pe ecran (urmărirea constantă a unui ecranverde conduce la perceperea culorii roz la schimbarea focalizării privirii). Acest fenomen poate fi alarmant dar nu este periculos şi dispare după puţin timp.

Dublarea imaginiiDisplopia (vederea dublă) se datorează unei scăderi a capacităţii de coordonare a ochilor. Este o

afecţiune temporară, totuşi trebuie consultat un medic oftalmolog spre a îndepărta posibilitatea existenţei unei disfuncţionalităţi neurologice serioase.

Sindromul ochilor uscaţi3

Apare la purtătorii lentilelor de contact. Optometriştii sugerează umezirea frecventă a ochilor.

3.1.3. Factorii care influenţeză stresul vizual

Raportul Academiei Naţionale de Ştiinţe a Statelor Unite sugerează că problemele de vedere datorate lucrului cu computerul pot fi reduse cu 39% prin îmbunătăţirea condiţiilor ergonomice.

Mediul de lucru cu computerul este determinat de o serie de factori fizici, cum ar fi :- iluminatul;- poziţia utilizatorului;- amplasarea computerului;- zgomotul;- calitatea aerului. Pe lângă aceştia există şi aspecte adiacente ale activităţii care pot contribui la stresul vizual :- specificul muncii desfăşurate;- planificarea şi organizarea acesteia;- profilul fiziologic şi psihologic al utilizatorului;- eficienţa vizuală a operatorului;- caracteristicile staţiei de lucru.Doctorii James Sheedy şi Steven Parsons, optometrişti la Colegiul de Optometrie al Universităţii

Berkley, California, au publicat un raport intitulat Aspecte clinice ale ochiului în cazul utilizării terminalului video-display. Antecedente, în cuprinsul căruia se arată că sarcinile caracteristice utilizării terminalului video solicită ochiul mult mai mult şi pot cauza un stres mult mai puternic decât activităţile mai puţin solicitante vizual. Este clar că un procent mare de utilizatori prezintă simptome specifice. Îmbunătăţirea displayurilor video, a mediului de lucru al staţiilor precum şi a proiectării activităţii pot reduce cerinţele vizuale ale acesteia�.

Afecţiunile vizuale ale lucrătorilor pot fi depistate şi tratate în urma examenelor oftalmologice. Pe lângă grija pentru întreţinerea ochiului, de mare importanţă în asigurarea condiţiilor optime de lucru ale operatorilor este îmbunătăţirea aspectului ergonomic.

Studiile au estimat că numai 5-10% din toţi utilizatorii de terminale video lucrează în condiţii perfect corespunzătoare din punct de vedere ergonomic.

Factorii general întâlniţi în mediul de utilizare al TVD şi care pot avea efect negativ asupra utilizatorului vor fi analizaţi în continuare.

Displayuri plate bidimensionaleÎn activitatea de procesare de text pagina tipărită este înlocuită cu caracterele luminoase de pe

ecran. Pentru a citi pagina tipărită sau pentru a tasta, linia privirii coboară cu 20-40 grade. Pentru a urmări apoi ecranul privirea trebuie deplasată în plan orizontal. Această linie orizontală îl face pe privitor susceptibil de numeroase interferenţe vizuale: strălucire supărătoare, fundal ce distrage atenţia, variaţii ale intensităţii luminii în cameră. Ecranul poate să se comporte ca o oglindă reflectând obiectele apropiate.

Mişcarea pe orizontală pentru a vedea ecranul forţează tonusul muşchilor din jurul ochilor, iar

3 Computerul şi stresul, autori Edward C. Godnig şi John S. Hacunda, Bucureşti: Antet, 1995

urmărirea displayului timp îndelungat nu permite relaxarea privirii şi o stimulare suficientă a ochiului pentru a menţine o focalizare corespunzătoare.

Limitele contrastuluiPentru a mări confortul vizual este de preferat o cameră mai slab luminată atunci când privim

ecranul computerului. O lampă de birou corect amplasată va permite citirea simultană a documentelor cu care se lucrează.

CulorileCaracterele care apar pe ecran pot avea efect hotărâtor asupra confortului vizual. Caracterele

negre pe fundal alb asigură confortul vizual maxim. Alte culori preferate pentru caractere sunt: verde, galben şi portocaliu. Este bine să fie evitate cele scrise cu roşu sau cu albastru.

Displayurile color sunt mult mai obositoare pentru sistemul vizual decât cele monocrome.Fundalul ecranului are efect asupra sistemului vizual. Un ecran alb asigură o focalizare foarte

bună. PolaritateaCercetările nu sunt concludente în a alege genul de polaritate preferat. Pe parcursul zilei poate fi

alternată polaritatea spre a asigura o variaţie a stimulilor pentru ochi.LuminozitateaOperatorul trebuie să regleze luminozitatea ecranului şi contrastul pentru a obţine confortul

vizual maxim. Unii utilizatori au declarat că luminozitatea variabilă a ecranului pe parcursul zilei de lucru asigură relaxarea ochilor obosiţi.

Tipul şi dimensiunea caracterelorÎnălţimea recomandată pentru caractere este între 2,5 mm şi 3,00 mm, fiecare dintre ele trebuind

să fie foarte clar definită pe ecran. Standardele internaţionale stabilesc 80 de caractere pe linie şi 25 de linii pentru un ecran.

Rezoluţia caracterelor de pe ecran depinde de dimensiunile matricei. Cele mai comune dimensiuni ale matricei sunt de 5x7 , 7x9 sau 9x11. Cu cât matricea este mai mare cu atât calitatea caracterelor este mai bună. Cele mai bune sunt caracterele constituite dintr-o matrice de cel puţin 7x9.

Pentru lizibilitatea textului de pe ecran este important şi fontul caracterului (formatul acestuia).Terminalul video trebuie verificat la fiecare şase luni pentru a ne asigura că funcţionează

conform prescripţiilor. Verificarea periodică se va desfăşura conform prescripţiilor producătorului. Ea va asigura şi o calitate corespunzătoare a caracterelor.

Scrolling (Defilarea textului)Operatorul trebuie să cunoască modul în care apare informaţia pe ecran şi să regleze capacităţile

vizuale de urmărire şi de scanare în aşa fel încât informaţia să fie prezentată în ritmul înţelegerii. Fiecare operator o poate face în mod specific.

Pâlpâirea şi vălurirea ecranuluiLa computerele fabricate începând cu 1989 aceste probleme au fost eliminate. Aparatele de birou

cu câmpurile magnetice de joasă frecvenţă (imprimante laser, copiatoare, FAX-uri) pot degrada imaginea de pe ecran.

TastaturaÎn conceperea tastaturii trebuie să se ţină seama de anumiţi factori:- dispunerea tastelor ;- dimensiunea acestora ;- unghiul şi înălţimea tastaturii ;- rezistenţa la apăsare ;

- culorile folosite pentru diferite funcţii ale tastelor.Tastaturile proiectate neergonomic pot determina dureri ale încheieturilor mâinii ce se pot

transforma în incapacităţi permanente de mişcare. Sunt de preferat tastaturile mobile şi folosirea unui wrist pad (suport pentru încheieturi).

Staţiile de lucru integrate unde ecranul, tastatura şi zona de amplasare a documentelor cu care se lucrează sunt în acelaşi plan, asigură o utilizare mai confortabilă a calculatorului.

Distanţa de lucru (anexa 8)Distanţa de la care se priveşte ecranul monitorului (47-70 cm) este mai mare decât distanţa

normală pentru citit (30-40 cm), ceea ce duce la creşterea distanţei normale de focalizare.Preocupările recente legate de riscurile radiaţiilor cu frecvenţă scăzută au stabilit că distanţa

optimă până la ecran este de 70 cm. Ea poate fi obţinută prin mărirea caracterelor pe ecran.Ochelarii speciali pentru computer (lentilele lor echilibrează sistemul vizual, reducând stresul)

pot deveni un accesoriu obişnuit al utilizatorului de computere.Mobilierul şi designul locului de muncăTipul şi designul mobilierului poate influenţa confortul vizual şi general al utilizatorului.Scaunele folosite în lucrul cu echipamentele de calcul trebuie să fie reglabile. Sunt excelente

scaunele ergonomice, cu spătar reglabil care poate fi ajustat pentru a sprijini zona lombară.Computerul trebuie să fie aşezat pe un suport mobil care să permită reglarea poziţiei pentru

eliminarea srtălucirii sau reflexiei.Un mediu de lucru optim de desfăşurare a activităţii depinde de cum sunt integrate intimitatea,

confortul şi funcţionalitatea. Strălucirea supărătoareSe poate diminua prin iluminarea adecvată a spaţiului de lucru, prin îndepărtarea computerului

de sursa de lumină sau prin instalarea de paravane. Filtrele anti-strălucire sau acoperirile anti-reflexie pe lentilele ochelarilor pot fi utile.

Temperatura camereiTemperaturile extreme pot acţiona ca factori indirecţi de stres ce afectează concentrarea şi

performanţele vizuale ale utilizatorului terminalului video.Calitatea aeruluiComputerele trebuie plasate în locuri cu umiditate scăzută.Este salutară tendinţa de a se interzice fumatul la locul de muncă.Aerul închis poate afecta şi el capacitatea de desfăşurare a activităţii pentru perioade lungi.Iluminarea încăperiiIluminarea în încăpere trebuie să fie de 3 ori mai puternică decât fundalul ecranului. Este de

preferat să se folosească lămpi de birou în locul iluminării din plafon.Pentru citirea cărţilor se recomandă 100-200 Candeli. Conform Institutului Naţional de

Standardizare American (ANSI) pentru staţiile de lucru cu computerul se recomandă 18-46 Candeli.Cu cât este mai mic contrastul între ecran şi mediul înconjurător, cu atât este mai bine. Astfel se

reduce oboseala ochiului care nu mai trebuie să facă eforturi de adaptare de la o luminozitate la alta.Suprafaţa pereţilor şi culoarea lorPereţii trebuie să fie maţi şi într-o culoare pastel.Zona de relaxare a priviriiOperatorii trebuie să aibă în faţă un spaţiu deschis. Acesta creează posibilitatea odihnirii ochilor

prin fixarea unor obiecte îndepărtate.ZgomotulOdată cu trecerea de la maşina de scris la utilizarea computerului, nivelul zgomotului a fost

redus simţitor. Surse cauzatoare de zgomot şi de distragere a atenţiei pot fi imprimantele zgomotoase sau celelalte persoane din încăpere.

Imagini reflectateAceastă problemă poate fi eliminată prin mutarea monitorului sau prin aplicarea unui filtru .

Tipul de activitateUn alt factor important de influenţare a stresului vizual îl reprezintă structura, cerinţele şi ritmul

activităţii.Muncile complexe de natură psihică sunt în general grele şi obositoare mai ales pentru ochi.

Activităţile relativ simple din birou precum cele de secretariat sau de introducere a datelor sunt stresante din cauza structurii şi ritmului. Fiind repetitive şi monotone ele sunt obositoare şi lipsite de satisfacţie.

Studiile arată că lucrătorii care au un control scăzut asupra conţinutului şi vitezei muncii lor sunt cei mai vulnerabili la stres.

Durata activităţii, a pauzelor, diversitatea sarcinilor şi rotaţia activităţilor influenţează, de asemenea, nivelul stresului.

Perceperea activităţiiProfilul psihologic al lucrătorului poate influenţa stresul indus de activitate. Felul în care acesta

percepe activitatea pe care o depune este un factor determinant în stabilirea nivelelor de stres. Dacă mediul de desfăşurare a activităţii corespunde nevoilor şi capacităţilor persoanei, atunci plângerile referitoare la problemele de sănătate vor fi minime.

Dacă individul şi munca sa nu sunt compatibili, atunci stresul ce rezultă inerent va fi amplificat de utilizarea computerului.

Alţi factori care influenţează nivelul stresului includ: ameninţarea pierderii locului de muncă,evenimentele neprevăzute (căderea sistemului, întârzieri) şi izolarea socială (fig.4).

TastaturaCaracteristicile ecranuluiDistanţa de lucruMobilier şi proiectarea echipamentului

COMPUTER Contrast CuloarePolaritateLuminozitate �Pâlpâire� şi �vălurire�

COMPUTER OPERATORUL UMANCOMPUTER

Temperatura camerei Variaţia sarcinilor de lucruCalitatea aeruluiPerioade de odihnăIluminarea camereiSuprafaţa şi culoarea pereţilorStrălucire supărătoareZgomotImagini reflectate

Perceperea activităţii Sănătatea vederii Lentile de contactOchelari pentru computer

Variaţia sarcinilor de lucruPerioade de odihnă

Fig. 4 Factorii din mediul de lucru cu computerul care influenţează stresul vizual

Pe lângă organizarea activităţii sunt şi condiţii fizice sau de mediu specifice fiecărui loc de muncă ce pot influenţa nivelul de stres: iluminare insuficientă, zgomote peste nivelul admis, calitatea necorespunzătoare a aerului, spaţiul inadecvat de desfăşurare a activităţii şi designul incorect al mobilierului şi staţiilor de lucru.

Pot să apară reacţii adverse la stresul determinat de folosirea computerului: evitarea activităţilor specifice, disconfort sau adaptări greşite ale vederii.

Tabelul 5 prezintă informaţii privind legătura dintre sarcinile de serviciu pentru folosirea

terminalelor video şi diverşi factori ce pot cauza stresul. Datele cuprinse în tabel arată că activităţile diferă foarte mult din punct de vedere al interacţiunii om-computer.

Tabel 5Categorii de sarcini specifice folosirii terminalelor video

Sarcini de lucru Viteza de introducere a datelor

Cerinţe vizuale

Între-ruperi Controlul vitezei de lucru

Decizii de luat

Introducere date Mare Document sursă

Foarte puţine Redus Puţine

Extragere de dat Medie Numai ecran Câteva Variază Câteva

Comunicare interactivă

Medie/intermitentă

Numai ecran Pauze Variază Câteva

Procesare text Medie/intermitentă

Ecran/doc. Puţine Câteodată Variază

Programare Mică/intermitentă

Doc./ecran Frecvente Mare Nume-roase

Vederea şi poziţia de lucruDe foarte multe ori stresul vizual este legat de problemele de poziţie: dureri de cap, de umeri,

dureri ale încheieturilor mâinii sau ale spatelui.Designul computerului nu ne permite să vedem în acelaşi timp tastatura şi imaginea pe ecran.

Datorită proastei legături dintre activităţile vizuale şi cele motorii, ochii sunt supuşi stresului.Medicul optometrist Allan Grant propune denumirea de Homo quintadus pentru descrierea

speciei ce s-a dezvoltat din Homo sapiens şi care deţine o vedere perfect adaptată activităţilor desfăşurate la distanţe mici. El consideră că cea mai eficientă modalitate de obţinere a confortului la utilizarea calculatorului o constituie schimbarea designului acestuia, nu adaptarea sistemului vizual al individului.

TDV şi stresulStresul resimţit la locul de muncă depinde de tipul activităţii şi de natura individului. Unele

activităţi sunt mai stresante decât altele. Diferă însă reacţia fiecărui individ la acesta.Stresul vizual duce la modificări ale ritmului cardiac, ale respiraţiei şi la alte simptome de stres.

Expunerea excesivă la factori de stres poate avea ca rezultat apariţia unor probleme mentale sau sociale grave (anxietate, deprimare, oboseală, iritabilitate, productivitate scăzută şi creşterea absenteismului).

Unele activităţi repetitive, izolate social conduc la un nivel ridicat al stresului (controlorii de trafic aerian sau operatorii de introducerea datelor). Mult mai uşoare din punct de vedere al stresului sunt activităţile la care desfăşurarea programului şi stabilirea termenelor rămân la apreciereaindividului. În consecinţă, munca specialiştilor şi a celor din posturi de conducere au cel mai mic nivel de stres legat de utilizarea terminalului video .

Dr. J.R. Pierce de la Universitatea din Alabama a studiat dovezile fiziologice ale stresului vizual. În urma studiului a rezultat o legătură între tipul activităţii şi nivelul de stres. Deseori caracteristicile activităţii şi nu individul constituie cauza stresului (fig. 5).

Stres vizual ActivitateMaxim Controlor trafic aerian Intoducerea datelor Contabilitate Procesare de text

Mediu Secretară Editor AutorMinim Posturi de conducere Fig. 5. Nivelul stresului vizual pentru diferite tipuri de activităţi

Măsuri pentru prevenirea stresului vizual 1. Terminalul video şi poziţia nenaturală a ochilorUtilizarea unui calculator nu se aseamănă deloc cu actul tradiţional al cititului.Există o mare diferenţă între a privi o foaie albă de hârtie acoperită cu litere negre, care reflectă

lumina, şi a privi un ecran (de obicei negru), care este autoiluminat şi care este acoperit cu numeroase caractere colorate.

Lumina suplimentară care provine de la un ecran de calculator este suficient de puternică şi necesită o utilizare minimă a celei naturale sau a celei artificiale.

Lumina emanată din ecranul calculatorului trece printr-un proces de reîmprospătare continuă a unui înveliş de fosfor, aşa încât imaginea să nu pălească.

Această reîmprospătare trebuie realizată cu o viteză de aproape 60 de ori pe secundă, în caz contrar utilizatorii vor sesiza o uşoară licărire, asemănătoare celei produse de vechile tuburi fluorescente de iluminat.

Marea diversitate a tipurilor de monitoare generează diverse rate de licărire. Pentru utilizatori, acest lucru poate fi deosebit de stresant.

Ca o soluţie împotriva acestui fenomen se poate diminua capacitatea de strălucire a ecranului, dar şi acest lucru poate conduce la apariţia altor probleme.

Există o mare diferenţă între poziţia naturală a ochilor atunci când citim şi poziţia nefirească a ochilor atunci când privim ecranul unui calculator. Poziţia drept-înainte a operatorilor pe calculator este nenaturală şi diferă mult de poziţia convenţională, adoptată în timpul cititului. Muşchii globului ocular se luptă pentru a realiza acel echilibru necesar pentru a fixa şi a reţine imaginea.

Această stare de permanentă încordare conduce la apariţia unor simptome neplăcute, precum oboseala şi durerile de cap.

În mod ideal, ecranul unui calculator ar trebui poziţionat la circa 10 inch (25,4 cm) sub linia orizontală a privirii.

Strălucirea emanată de ecranul calculatoruluiTermenul de strălucire desemnează orice împrăştiere exterioară a razelor luminoase.Într-un birou există numeroase surse care produc strălucire: lămpi impropriu poziţionate, tuburi

fluorescente, lumina exterioară (lumina zilei), suprafeţele cu un grad mare de reflexie şi orice obiect iluminat (pe care cade lumina).

Suprafaţa din sticlă a unui ecran de calculator poate avea un grad mare de reflexie.În timp ce ochii operatorului pe calculator se află poziţionaţi drept-înainte, ei sunt influenţaţi de

sursele externe de iluminare şi, în special, de lumina provenind din plafon.Există numeroase modalităţi pentru a reduce strălucirea:Ataşarea la monitorul calculatorului a unor filtre anti-strălucire. Filtrele obişnuite sunt realizate

din sticlă sau din fibre de plastic. Fiecare tip de filtru are avantajele sale.Ecranele din sticlă sunt în general mai bune. În ciuda faptului că sunt costisitoare şi necesită o

curăţire frecventă, sunt excelente în reducerea strălucirii.O a doua modalitate vizează poziţionarea corectă a ecranului calculatorului. În timpul în care

nu utilizăm calculatorul putem poziţiona ecranul acestuia în aşa fel încât să nu reflecte în nici un fel lumina.

Iluminarea birourilor. Cercetătorii au remarcat că numeroase birouri sunt improprii pentru utilizarea calculatoarelor din punct de vedere al strălucirii.

Iluminarea birourilor în care se utilizează calculatoarele ar trebui să fie de trei ori mai puternică decât lumina produsă de ecranul pe care îl folosim în mod obişnuit.

Tradiţionalele filtre de lumină plasate pe plafoane şi care utilizează tuburile fluorescente sunt adesea o sursă considerabilă de strălucire. Aceste dispozitive pot fi adaptate în aşa fel încât să direcţioneze lumina în jos, în unghi drept, în loc să o împrăştie în toate direcţiile.

Această metodă contribuie la crearea unei ambianţe plăcute şi liniştitoare pentru ochi.Utilizarea unor ochelari speciali pentru lucrul pe calculator.S-a demonstrat că folosirea acestor ochelari duce la creşterea confortului vizual. Se pare că vor

deveni accesorii pentru utilizatori.Lentilele ochelarilor obişnuiţi nu pot asigura flexibilitatea necesară lucrului cu computerul.

Lentilele speciale bifocale pentru computer au porţiunea de sus proiectată pentru urmărirea ecranului, în timp ce partea de jos este realizată pentru a urmări textul scris. Lentilele trifocale sunt şi mai specializate, asigurând zone pentru computer, pentru text şi pentru privirea la distanţă. Există şi lentile noi, cu design modern, care permit modificări gradate ale puterii lentilelor în funcţie de variaţia distanţei. Lentilele colorate acoperite cu straturi anti-reflexie sunt câteodată utile ca elemente adiţionale pentru creşterea confortului la urmărirea ecranului computerului.

Persoanele trecute de 40 de ani suferă deja din cauza dificultăţilor de concentrare asupra obiectelor aflate la mici distanţe. Acest lucru este un rezultat al modificărilor ce survin în structura aparatului vizual, din cauza înaintării în vârstă.

În această situaţie se recomandă utilizarea ochelarilor obişnuiţi pentru citit şi a ochelarilor speciali pentru lucrul cu calculatorul, care echilibrează această disfuncţie naturală.

În lucrul cu calculatorul nu se recomandă folosirea lentilelor de contact, acestea produc senzaţii de disconfort după un număr de ore petrecute în faţa monitorului.

Munca pe calculator necesită îngrijiri speciale ale vederii. Dintre acestea menţionăm necesitatea unui examen periodic al vederii.

Operatorii pe computer trebuie să facă un control al vederii şi al stării de sănătate a ochilor în fiecare an. Controlul ochilor trebuie făcut de un optometrist sau de un oftalmolog familiarizat cu cerinţele vizuale ale utilizării computerului.

Iată ce aspecte trebuie să cuprindă un astfel de examen:- sănătatea ochiului;- acuitatea vederii la distanţă;- acuitatea vederii de aproape;- cât de bine lucrează ochii împreună (bi-ocularitatea);- capacitatea de lucru la distanţe mici;- evaluarea capacităţilor de focalizare;- semne sau simptome precoce de stres vizual.Este necesar să-i furnizăm medicului oftalmolog cât mai multe informaţii despre condiţiile de

lucru şi de iluminare ale locului de muncă, informaţii despre timpul pe care îl petrecem în faţa calculatorului şi despre eventualele simptome pe care le resimţim.

În birourile în care există aparatură hardware, există filtre de aer pentru a capta eventuala umezeală care ar putea afecta această aparatură şi pentru a îmbunătăţi condiţiile de siguranţă a calculatoarelor.

Folosirea acestor filtre generează însă apariţia prafului care la rândul său conduce la apariţia altor probleme de ordin tehnic.

Operatorii pe calculator au tendinţa de a clipi mai rar, din cauza lucrului la distanţe mici şi de aceea suferă de senzaţia extrem de neplăcută a prăfuirii globilor oculari. În această situaţie se recomandă folosirea unor picături speciale recomandate de către medicul oftalmolog.

Terapia vizualăEste vorba despre un program special prin care operatorii pe calculator sunt învăţaţi cum să-şi

folosească ochii într-un mod cât mai corect şi cu minimum de efort.Acest lucru presupune urmarea unui program special ce cuprinde tehnici şi proceduri care ajută

indivizii să-şi îmbunătăţească toate aspectele ce ţin de sănătatea analizatorului vizual, incluzând coordonarea generală a ochilor, coordonarea mână-ochi, mişcările ochilor şi elemente legate de focalizare.

Testarea vizualăUn program recent, care şi-a dovedit din plin eficienţa în realizarea de teste privind

monitorizarea simptomelor stresului vizual este programul Eye-CEE (The Eye - Computer Ergonomic Evaluation System for UVD users) şi constă în completarea unui chestionar on-line şi în urmarea unor teste de vedere. Programul îşi propune să constate dacă simptomele pe care le acuză operatorii pe calculator sunt generate sau nu de condiţiile de mediu.

Rezultatele acestor teste pot fi consultate de către medicul oftalmolog, cel mai în măsură să recomande un tratament recuperator adecvat.

5. Tehnica celor 3 BExistă numeroase metode pe care le putem urma singuri pentru a reduce stresul vizual. Aceste

metode sunt cunoscute sub numele universal de Tehnica celor 3 B (Blink, Breathe, Break).Blink (clipirea)Clipitul reprezintă o funcţie automată a aparatului vizual. Este cel mai rapid act reflex din

organismul uman. În mod normal, un om clipeşte de circa 15 ori pe minut. Cel mai adesea clipim atunci când suntem neliniştiţi, supăraţi, nervoşi, atunci când vorbim sau când ne concentrăm asupra unui anumit lucru.

Clipitul permite ochilor să se odihnească timp de câteva secunde şi contribuie la curăţirea şi la umezirea suprafeţei globilor oculari; prin urmare, la menţinerea unei vederi clare.

Fiindcă clipitul este un act reflex trebuie ca iniţial să ne concentrăm atenţia asupra menţinerii unei rate normale a clipitului în timp ce lucrăm în faţa unui calculator; după aceea, vom putea clipi într-un mod cât mai natural.

Breathe (respiratul)Organismul uman este un adevărat sistem, specializat în realizarea schimbului de oxigen şi de

dioxid de carbon care este emanat în urma actului respiraţiei.Atunci când suntem puşi în faţa unei situaţii limită avem tendinţa de a ne reţine respiraţia, pentru

că ritmul acesteia controlează activitatea musculară.Atunci când ne reţinem respiraţia, nici măcar nu băgăm de seamă faptul că anumiţi muşchi din

corpul nostru se contractă.Un ritm normal al respiraţiei ne relaxează muşchii, chiar şi pe aceia ai aparatului vizual.Break (pauza)Din cauza intensei concentrări de care dau dovadă operatorii pe calculator, nu este de mirare că

organismul uman are nevoie de pauze de relaxare.Ochii noştri nu au fost construiţi pentru a lucra prea multă vreme la distanţă mică. Cercetătorul

american Anshel Jeffrey a elaborat un program ergonomic pentru relaxarea aparatului vizual, programce se bazează pe luarea unor pauze. Aceste pauze au fost reunite sub denumirea de Micro, mini and maxi Breaks.

Pauzele Micro durează circa 10 secunde şi ar trebui luate din 10 în 10 minute. Terapia constă în concentrarea privirii asupra unui punct situat la aproximativ 10 paşi distanţă. Subiectul trebuie să respire şi să privească clipind rar. În tot acest răstimp subiectul trebuie să continue să-şi rotească globii oculari şi să-şi fixeze privirea asupra unui obiect îndepărtat.

Pauzele Mini trebuie luate din oră în oră şi trebuie menţinute circa 5 minute. În timpul acestei

terapii subiectul trebuie să stea în picioare şi să-şi întindă muşchii şi membrele. În tot acest răstimp, ochii subiectului trebuie să continue să se rotească pentru a-i relaxa. Aceste exerciţii vizuale sunt recomandate de medicul oftalmolog.

Pauzele Maxi pot fi luate în timp ce servim o gustare sau o cafea. Această terapie presupune ridicarea subiectului de la masa de lucru şi punerea în mişcare a sângelui prin intermediul mersului.

Această terapie trebuie repetată o dată la câteva ore.

6. Poziţia la locul de muncă (anexa 1)Situaţia ideală a lucrului pe calculator ar fi cea în care toate condiţiile de mai jos sunt satisfăcute

simultan:1. Ecranul, documentul şi consola se află toate la aceeaşi distanţă de ochii utilizatorului.

Suporturile documentelor au posibilitatea să poziţioneze documentul la aceeaşi distanţă cu ecranul computerului.

2. Ţineţi picioarele bine aşezate pe pământ atunci când sunteţi aşezat. Utilizatorii scunzi pot folosi un suport pentru picioare.

3. Trunchiul stă drept dar înclinat cu aproape 20 de grade din şolduri.4. Nu îndoiţi mâna din încheietură atunci când tastaţi. Îndoirea încheieturii poate duce la

afecţiuni date de încordare repetată. Asiguraţi-vă că încheieturile nu se sprijină pe o margine ascuţită atunci când tastaţi.

5. Menţineţi coapsele în poziţie orizontală cu picioarele aşezate cu toată talpa pe sol sau pe un suport dacă este nevoie.

6. Partea de sus a braţului va fi în poziţie verticală atunci când folosim terminalul video.7. Antebraţul va fi în poziţie orizontală sau uşor coborât.8. Suprafeţele terminalului şi/sau ale documentului vor fi la o înălţime astfel încât picioarele să

nu atingă partea de dedesubt a mesei.Un test simplu pentru verificarea respectării normelor ergonomice în lucrul cu noile echipamente

de calcul poate fi următorul:Dacă la următoarele întrebări răspunsul este DA, trebuie să consulţi un optometristApar dureri de cap după aproximativ 25-30 de minute de lucru pe calculator?Apare senzaţia de oboseală a ochilor însoţită de dureri în jurul acestora după aproximativ 20-30

de minute?Vederea este uneori neclară după folosirea calculatorului?Literele, numerele, simbolurile apar neclar pe ecran şi nu pot fi distinse, chiar după ce monitorul

a fost reglat?Pierzi frecvent rândul documentului după care se face copierea, după ce priveşti ecranul?Apare uneori imaginea dublă?Apare senzaţia de ochi uscaţi sau iritaţi după 20-30 de minute de folosire a calculatorului?Apare fenomenul de înroşire a ochilor după 20-30 de minute?

2. Dacă răspunsul este NU la următoarele întrebări, staţia de lucru nu este corect concepută din punct de vedere ergonomic.

Monitorul şi tastatura sunt detaşabile?Centrul ecranului se găseşte mai jos cu 4-5 inch de nivelul ochilor?Ecranul pivotează dintr-o parte în alta?Înălţimea ecranului este ajustabilă?Caracterele de pe ecran pot fi uşor citite de la o distanţă de 27-29 inch?Este nivelul iluminatului din cameră confortabil, iar sursele de lumină sunt corect poziţionate?Există un filtru de reducere a strălucirii ecranului?Este tastatura destul de grea pentru a sta fixă în timpul lucrului?Are tastatura 1 inch ori mai puţin în grosime?

Există feedback adecvat la apăsarea unor taste (ex. sunete)?Tastatura are dimensiunile şi tastele standard? Există taste numerice separate?Există spaţiu adecvat pentru întreg echipamentul?Suprafaţa mesei permite poziţionarea monitorului şi tastaturii la distanţele dorite?Există un suport vertical pentru documentele după care se face copierea?Există spaţiu pentru sprijinirea încheieturilor în timpul folosirii tastaturii?Suprafaţa de lucru (mesele) au marginile rotunjite?Suprafaţa de lucru permite folosirea confortabilă a ambelor mâini?Sunt toate materialele necesare lucrului (manuale, cărţi de referinţe, dischete) uşor de găsit?Scaunul permite un suport confortabil pentru spate?Scaunul permite înclinarea spătarului independent de platformă?Poziţia şi unghiul spătarului pot fi ajustate?Platforma are marginile rotunjite?Platforma permite ajustări?Suprafaţa de sprijin este sigură (ex. picioare cu 5 role)?Scaunul are braţe. Pot fi poziţionate astfel încât să nu interfereze cu mutarea scaunului şi cu

poziţia corectă?Ai o poziţie relaxată în faţa calculatorului?În poziţia normală de lucru, capul este aplecat în faţă nu mai mult de 200 ?Umerii sunt relaxaţi?Poziţia încheieturilor mâinilor este �neutră�?Cotul permite flexarea la 90-1000?Poziţia şezând nu necesită răsucirea coloanei?Poţi lucra confortabil fără schimbări frecvente ale poziţiei?Temperatura camerei este în jur de 20-220 C?Camera are o bună ventilaţie, fără curenţi puternici?După fiecare oră de lucru iei o pauză de 10-15 minute?Calculatorul se află într-o zonă în care fumatul este interzis?3. Dacă răspunsul este DA la următoarele întrebări, trebuie să consulţi un medic.Apar dureri în degete, în mâini, în încheieturi sau în antebraţe în timpul lucrului pe calculator?Durerile în degete, în mâini, în încheieturi sau în antebraţe apar după mai multe ore de la

încetarea lucrului?Ai pierdut mobilitatea unor părţi ale mâinilor sau mobilitatea a devenit mai limitată de când ai

început să lucrezi la calculator?Muşchii gâtului, umerilor sau spatelui au devenit mai rigizi sau încep să doară după lucrul pe

calculator?

Computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, dar nu ne fereşte de anumite riscuri privind sănătatea. Aici am analizat numai influenţa asupra vederii. În plus, pe lângă ochi, problemele care mai pot apărea sunt:

1. probleme musculare şi ale scheletului;2. stresul;3. efectele datorate radiaţiilor.Pentru evitarea riscurilor asociate cu utilizarea computerului trebuie întreprinse acţiuni în mai

multe direcţii: cercetare, educaţie şi legislaţie.Multe din studiile existente nu au condus la rezultate concludente.Educaţia publicului, în special a utilizatorilor de computere, poate juca un rol cheie în controlul

riscurilor. Un public bine informat poate hotărî asupra unor standarde de fabricaţie şi a unei legislaţii pentru protecţia utilizatorului de terminal video.

Reglementările legale pentru utilizarea computerelor trebuie formulate pe baza descoperirilor ştiinţifice şi a cerinţelor unui public informat.

Consiliul pentru Probleme Ştiinţifice al Asociaţiei Medicale Americane a publicat în anul 1987 câteva recomandări cu privire la efectele ecranelor calculatoarelor asupra sănătăţii omului:

1. Institutul Naţional pentru Protecţia Muncii şi Sănătate şi alte grupuri vor continua investigaţiile privind plângerile operatorilor pe terminale video, acordând o atenţie deosebită ergonomiei şi măsurilor de reducere a stresului, pentru micşorarea disconfortului lucrătorilor şi pentru îmbunătăţirea mediului de desfăşurare a activităţii.

2. Asociaţia Medicală Americană (AMA) va încuraja conducerea instituţiilor să trateze cu interes importanţa interfeţei �om-maşină�, să asigure un mediu de lucru corespunzător şi să încurajeze comunicarea efectivă între proiectanţii sistemului şi utilizatori.

3. AMA va continua să urmărească acest domeniu şi să alerteze medicii şi alte părţi implicate dacă sunt sugerate şi alte aspecte negative.

Deşi problema utilizării calculatoarelor în condiţii ergonomice este neclară şi în ţările dezvoltate, considerăm că este necesară la noi în ţară elaborarea unei legislaţii specifice care să cuprindă reglementări clare pentru utilizatorii computerelor, care să cuprindă norme de securitate şi unele facilităţi salariale sau legate de timpul de lucru.

Probleme generate de folosirea Internet-ului Internetul nu este o reţea de calculatoare cum de multe ori se spune greşit, ci este o reţea de

reţele. Este o colecţie mondială de tot fel de calculatoare şi de reţele de calculatoare legate între ele.În anii 60, Internetul a fost iniţial un experiment al Departamentului Apărării al Statelor Unite,

care urmărea să-i ajute pe oamenii de ştiinţă şi pe cercetătorii răspândiţi pe suprafeţe mari să lucreze împreună, folosindu-se cu toţii de puţinele şi de costisitoarele calculatoare şi de fişierele acestora. Acest obiectiv a necesitat crearea unui grup de reţele interconectate care să funcţioneze ca o unitate coordonată.

Războiul rece a stârnit interesul pentru o reţea care să reziste unui atac aerian. Dacă o parte a reţelei ar fi fost distrusă, datele şi informaţiile ar fi continuat să circule spre destinaţie cu ajutorul părţilor componente care au supravieţuit. Astfel, în Internet responsabilitatea dirijării mesajelor a fost distribuită în toată reţeaua, nefiind centralizată într-un singur loc.

Impactul Internetului asupra vieţii noastre este mai mare decât influenţa pe care a avut-o Revoluţia industrială în schimbarea societăţii secolului XVIII. Aceasta este concluzia la care a ajuns un studiu efectuat de prestigiosul Centru de Cercetări Henley din Marea Britanie, studiu finanţat de corporaţia americană CISCO SYSTEM, liderul mondial în construcţia reţelelor pentru Internet. Raportul Impactul Internetului în Europa relevă schimbările radicale produse în modul nostru de a trăi, de a munci, de a învăţa şi de a ne petrece timpul liber. Spre exemplu, cumpărăturile în cyberspaţiu reprezintă un paradis pentru 13% din numărul bărbaţilor care utilizează Internetul, datorită faptului că se fac mult mai rapid. Acest motiv convinge, din păcate, numai 2% din femei să cumpere on-line. Însă, din totalul utilizatorilor, doar 19% privesc Internetul ca pe un mijloc de a cumpăra diverse lucruri, pentru că 46% îl descriu ca pe o sursă de informaţii, 24% ca pe un mijloc de a fi în contact cu ceilalţi oameni şi 10% ca pe o sursă de distracţie.

De la inventarea sa în 1980, numărul reţelelor a crescut (după unele estimări în prezent sunt peste 30 000). Şi numărul utilizatorilor a crescut spectaculos an de an, astfel că la sfârşitul anului 1999 acesta va ajunge la 400 de milioane. Este dificil de făcut o prognoză, dar se pare că, în 10 ani, numărul utilizatorilor se va dubla. Cert este un singur lucru: firmele de echipamente pentru Internet vând astăzi mai multe consumabile decât cele de echipament pentru IT (tehnologia informaţiei). Mai mult decât atât, raportul Centrului de Cercetări Henley a analizat şi implicaţiile sociale. Concluzia: cei care au acces la Internet la locul de muncă sunt mult mai bine informaţi, mai productivi, însă din cauza abundenţei de date de procesat, numărul orelor de lucru este în creştere, proporţional cu acumularea oboselii şi stresului.

Ce fel de informaţii putem localiza pe Internet? El oferă o colecţie de date care se îmbogăţeşte într-un ritm rapid, colecţie ce cuprinde subiecte de la medicină la ştiinţă şi tehnologie. El prezintă un

material complet din domeniul artelor, precum şi materiale de cercetare pentru studenţi şi materiale referitoare la recreere, la divertisment, la sport şi chiar posibilităţi de găsire a unui loc de muncă. Prin Internet putem avea acces la almanahuri, la dicţionare, la enciclopedii şi la hărţi.

Cu toate acestea, există unele aspecte neliniştitoare care trebuie analizate. Poate fi considerat sănătos tot ceea ce se găseşte pe Internet? Ce măsuri de siguranţă ar trebui luate? Întrebări pe care ar trebui să şi le pună şi lucrătorii din birouri, acum când majoritatea structurilor utilizează Internet-ul.

Înainte de a analiza aceste probleme vom prezenta pe scurt serviciile şi resursele pe care le oferă Internetul.

Poşta electronicăO resursă obişnuită oferită de Internet este un sistem internaţional prin care se poate trimite şi

primi poşta electronică, cunoscută sub numele de e-mail. De fapt, poşta electronică reprezintă o mare parte a traficului de pe Internet şi pentru mulţi este singura resursă pe care o utilizează.

Grupurile de discuţii Un alt serviciu bine cunoscut poartă numele de UseNet. Acesta oferă accesul la newsgroup

pentru discuţii în grup axate pe un anumit subiect.O variantă a acestui serviciu este sistemul de avizier electronic (BBS). Sistemele BBS sunt

asemănătoare UseNet-ului, cu excepţia faptului că toate fişierele sunt localizate pe un singur calculator care de obicei este întreţinut de o persoană sau de un grup.

Partajarea fişierelor (transferul de fişiere)Acest serviciu permite transferul fişierelor de date de la un calculator la altul. În felul acesta se

pot prelua de pe diferite calculatoare programe şi orice tip de document electronic.Pentru a utiliza acest serviciu este necesar un program FTP (File Transfer Protocol) cu ajutorul

căruia utilizatorul se poate conecta la un server FTP aflat la distanţă. Serverul este identificat printr-o adresă Internet. Accesul la un astfel de server este permis, de regulă, utilizatorilor înregistraţi care au drept de acces.

World Wide Web (WWW)Această componentă a Internetului numită mai simplu Web permite utilizatorilor să folosească o

idee demodată � cea a notelor de subsol � într-un mod cu totul nou. Când un autor al unui articol de revistă sau al unei cărţi introduce o notă de subsol, cititorul examinează subsolul paginii şi probabil este îndrumat spre o altă pagină sau spre altă carte. Web-ul poate face în esenţă acelaşi lucru, folosind o tehnică ce va sublinia sau evidenţia un cuvânt, o expresie sau o imagine din document. Cuvântul sau expresia evidenţiată arată utilizatorului că există un alt document asociat primului. Acest document poate fi accesat şi afişat imediat pe ecran. Documentul de acest tip poartă numele de hypertext. De asemenea Web-ul face posibilă şi stocarea şi regăsirea sau redarea fotografiilor, a imaginilor fixe şi a celor animate şi a secvenţelor video şi audio. Utilizând un astfel de instrument clienţii pot să vadă rapid şi uşor informaţiile şi imaginile grafice stocate, probabil, pe calculatoare aflate la mii de km distanţă. Utilizarea unui browser Web seamănă foarte mult cu o călătorie adevărată, numai că aceasta se face mult mai uşor. Acest tip de călătorie poartă numele de navigare sau surfing pe Internet.

Societăţile comerciale şi alte organizaţii au început să folosească Web-ul ca mijloc de publicitate pentru produsele sau pentru serviciile lor. Ei creează o pagină Web, un fel de vitrină electronică. Odată ce adresa paginii Web este cunoscută, posibilii clienţi pot afla informaţii despre firma respectivă.

Chat-ul (discuţii prin Internet)Acest serviciu permite unui grup de persoane să-şi transmită mesaje într-un timp foarte scurt.

Deşi este utilizat de diferite categorii de vârstă, el este foarte popular în rândul tinerilor. Odată conectat, utilizatorul este pus în legătură cu o mulţime de alţi utilizatori din toată lumea.

Aşa-numitele spaţii de discuţii permit gruparea discuţiilor pe anumite teme cum ar fi science-fiction, film sau sport. Toate mesajele tastate într-un astfel de spaţiu apar aproape simultan pe ecranele calculatoarelor tuturor participanţilor la discuţii. Aceste spaţii sunt active în general 24 de ore pe zi.

Internetul dispune, cu siguranţă, de un mare potenţial pentru informare şi pentru comunicaţii zilnice. Totuşi, dacă i se ia poleiala tehnologiei de vârf, iese la iveală faptul că Internetul este asaltat de unele dintre aceleaşi probleme care au afectat timp îndelungat televiziunea, telefonul, ziarele şi bibliotecile. Prin urmare, ne putem întreba pe bună dreptate: Este întregul conţinut informaţional al Internetului sănătos?

În numeroase rapoarte s-a arătat că pe Internet există material informaţional nepotrivit în special pentru tineri. Unii susţin că aceasta este absolut o exagerare, mai ales că descoperirea unor astfel de materiale cere eforturi mari, conştiente şi deliberate. Din păcate, astfel de materiale există şi ele pot fi cu multă uşurinţă localizate, de aceea ar fi înţelept ca cei care au acces sau oferă acces la Internet să fie prudenţi.

O altă problemă o reprezintă timpul pe care utilizatorii îl petrec în faţa calculatoarelor navigând pe Internet. Statisticile arată că acesta este cam de 6 ore pe săptămână, dar timpul de acces la Internet în rândul tinerilor este cu mult mai mare. Specialiştii artă că navigarea pe Internet a devenit una dintre activităţile care creează cea mai mare dependenţă.

Pe Internet există o mulţime de subiecte interesante şi nenumărate lucruri noi de descoperit. De fapt, Internetul este o imensă colecţie de biblioteci care te îmbie vizual. Ca să vizitezi doar o mică porţiune din această bibliotecă de biblioteci sunt necesare zile şi nopţi. Aşa cum arătam în acest capitol, rămânerea mult timp în faţa calculatorului determină stresul vizual şi efectele sale indirecte.

Securitatea informaţiilor şi confidenţialitatea mesajelor reprezintă o altă problemă a Internetului. De exemplu, un mesaj e-mail trimis trebuie văzut numai de către destinatar. Însă, în timp ce scrisoarease află pe drum, o persoană isteaţă şi probabil lipsită de scrupule sau un grup de persoane s-ar putea să intercepteze corespondenţa. Pentru a-şi proteja mesajele, unele persoane folosesc produsele soft e-mail ca să-şi codifice conţinutul scrisorii înainte de a o expedia. Destinatarul are şi el nevoie de un soft asemănător pentru a decodifica textul.

Recent s-au purtat multe discuţii pe tema schimbului pe Internet de cărţi de credit şi de alte informaţii secrete în scop comercial. Deşi se aşteaptă să se realizeze inovaţii importante pentru întărirea securităţii, Dorothy Denning, analistă în securitatea calculatoarelor declara: �Este imposibil să se realizeze sisteme care să asigure o securitate absolută, însă riscul poate fi redus considerabil, probabil la un nivel proporţional cu valoarea informaţiei stocate pe sisteme şi cu ameninţarea ce vine din partea spărgătorilor de reţea (hackers), cât şi a celor care au acces la informaţiile confidenţiale�. Din păcate nu se poate realiza o securitate absolută în nici un sistem de calculatoare, indiferent că este sau nu conectat la Internet.

Cea mai mare parte din materiale şi multe dintre serviciile disponibile pe Internet au, indiscutabil, valoare informaţională şi pot servi unui scop util. Un număr tot mai mare de firme stochează documentaţia internă pe reţelele lor private, adică pe Intraneturi. Apariţia conferiţelor video şi audio face posibilă schimbarea în permanenţă a programului călătoriilor şi al întâlnirilor de afaceri. Companiile producătoare de soft utilizează Internetul pentru distribuirea produselor, ceea ce reduce substanţial costurile. Multe servicii care în prezent folosesc angajaţi pentru încheierea tranzacţiilor, cum ar fi companiile de turism, vor fi obligate să concedieze oamenii pentru că acum contractele se pot încheia prin intermediul Internetului.

Într-adevăr, Internetul a avut urmări profunde şi va continua probabil să aibă asupra vieţii noastre, fiind un important mijloc de răspândire a informaţiilor, de conducere a afacerilor şi de comunicare.

Asemenea celor mai multe instrumente, Internetul are utilizări folositoare. Însă, aşa cum arătam, poate fi utilizat şi într-un mod greşit. Unii pot alege explorarea laturilor pozitive ale Internetului, în timp ce alţii pot alege segmentele negative.

4.1. Conţinutul protecţiei muncii

Dezvoltarea şi modernizarea societăţii, evoluţia omului au dus la apariţia unor noi domenii de

muncă, la dezvoltarea şi la perfecţionarea proceselor de producţie. Totodată a crescut volumul şi complexitatea mijloacelor de muncă şi a tehnologiilor de fabricaţie care evoluează şi se modernizează în fiecare zi.

Odată cu acestea au crescut numărul solicitărilor şi factorii de risc, au crescut riscurile de producere a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Astfel, prevenirea acestor accidente şi boli a început să devină o preocupare importantă a omului.

În acest sens, au apărut noi concepte de protecţie şi de securitate a muncii care se referă la asigurarea stării generale de sănătate şi a integrităţii fizice şi psihice a întregului personal.

Totalitatea măsurilor tehnice, sanitare, juridice şi organizatorice, având drept scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi a accidentelor de muncă reprezintă domeniul protecţiei muncii.

De asemenea, protecţia muncii are în vedere asigurarea unor condiţii de muncă speciale pentru cei care efectuează munci grele şi vătămătoare, pentru munca femeilor şi a tinerilor.

Scopul principal al programelor şi al reglementărilor legale privind protecţia şi securitatea muncii este de a preveni leziunile şi accidentele de muncă.

În statele dezvoltate există pachete de legi care protejează salariatul. De exemplu, în Marea Britanie sănătatea şi securitatea angajaţilor care lucrează în birouri este protejată prin Legea privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă din 1974. Deşi acest act este redactat numai în termeni generali, Ministerul Muncii are putere de a redacta regulamente specifice pentru diferite locuri de muncă după consultarea Comisiei pentru Sănătate şi Securitate. Acte legislative anterioare (Legea din 1961 privind fabricile şi birourile, cel din 1963 privind magazinele şi căile ferate) au rămas în vigoare pentru a furniza regulile generale. În reglementările actuale cu privire la munca de birou, de exemplu, gravidelor le este interzis lucrul la videoterminale sau nivelul radiaţiilor X răspândite de monitoare trebuie să se încadreze în anumite limite precizate de standarde internaţionale.

La noi în ţară protecţia muncii este reglementată în Constituţia României ca o importantă problemă de stat care antrenează preocupări şi răspunderi multilaterale şi la toate nivelurile din partea celor care organizează şi conduc activitatea productivă. [1]

Codul muncii (Legea nr. 10 din 23 noiembrie 1972) conţine prevederi potrivit cărora �protecţia muncii se va asigura încă din faza de proiectare a obiectivelor şi de realizare a investiţiilor�, precum şi introducerea de noi procese tehnologice, corespunzător nivelului ştiinţei şi tehnicii moderne�.

Noile reglementări legale cu privire la protecţia muncii, respectiv Legea nr. 90/1996 (Legea protecţiei muncii) şi normele metodologice de aplicare a acesteia, au îmbogăţit aceste prevederi.

De asemenea, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale împreună cu Ministerul Sănătăţii elaborează norme privind protecţia şi securitatea muncii, obligatorii pe întreaga economie, iar ministerele şi departamentele pe ramuri de activitate au obligaţia de a elabora norme specifice de protecţie şi de securitate a muncii pentru fiecare loc de muncă.

Din păcate, lipsesc normele de protecţie a muncii în birouri şi în special cele privitoare la munca cu noile echipamente de calcul, activităţi care în ţările dezvoltate sunt reglementate prin legi.

Un rol important în asigurarea protecţiei muncii revine şi contractului colectiv de muncă, care se încheie între unitate şi angajaţi, şi care constituie instrumentul juridic al cărui scop constă în organizarea superioară a muncii şi în găsirea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de viaţă în unitate.

Modul în care se amplasează şi se construiesc clădirile unde urmează să se desfăşoare activităţi productive, proiectarea şi instalarea utilajelor şi echipamentelor şi dotarea lor cu dispozitive de protecţie a muncii precum şi instruirea tuturor angajaţilor constituie măsuri tehnico-organizatorice cuprinse în conceptul de protecţie. Aceste norme tehnice reglementează nu numai conduita oamenilor şi condiţiile pentru obţinerea unui cât mai mare randament cu minim de efort şi cheltuieli, ci şi asigurarea ocrotirii sănătăţii şi integrităţii corporale.

Noţiunea de protecţie a muncii are, deci, un conţinut complex care, privit din punct de vedere tehnic, cuprinde măsurile tehnico-ştiinţifice luate pentru înlăturarea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, iar din punct de vedere juridic, totalitatea normelor de drept referitoare la obligaţiile conducerii unităţilor de a asigura personalului condiţii bune pentru desfăşurarea muncii.

Dezvoltarea forţelor de producţie şi introducerea progresului tehnic a impus necesitatea efectuării de studii şi de cercetări referitoare la muncă, cu scopul de a menţine la un nivel cât mai înalt starea fizică şi psihică a omului. Angajatul, indiferent că lucrează în birou sau în sectorul productiv, trebuie să poată răspunde în mod corespunzător cerinţelor impuse de introducerea progresului tehnic, fără ca acesta să-i afecteze sănătatea sau rezistenţa.

Alături de progresul tehnic, care a determinat schimbări fundamentale în muncă, un rol deosebit în dezvoltarea studiilor şi cercetărilor în domeniul protecţiei muncii l-a avut concepţia omului despre muncă şi în general evoluţia ştiinţelor care au ca obiect munca, în special ergonomia.

4.2. Accidentele de muncă Deşi munca în birou, din punct de vedere fizic, cu câteva excepţii, este relativ uşoară, iar

elementele de risc sunt minime, nu este exclusă apariţia accidentelor şi a bolilor profesionale.Accidentele de muncă pot fi definite ca fiind: �vătămări corporale ale organismului, precum şi

intoxicaţia acută profesională, care se produc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin o zi, invaliditate sau deces. [2]

Accidentele de muncă pot fi clasificate după următoarele criterii:a) după numărul persoanelor afectate: accident individual şi colectiv;b) după urmările asupra victimei: accidente care produc incapacitate temporară de muncă (max.

30 de zile), accidente care produc invaliditate şi accidente mortale;c) după natura cauzelor directe: accidente mecanice, electrice, chimice, termice, prin iradiere sau

combinate;d) după natura leziunilor: contuzii, plăgi, înţepături, tăieturi, striviri, arsuri, entorse, fracturi,

amputări, intoxicaţii, electrocutări, insolaţii, leziuni multiple;e) după locul leziunii: la cap, la trunchi, la membrele superioare sau inferioare, cu localizări

multiple;f) după momentul în care se resimt efectele: cu efect imediat sau cu efect ulterior.Cauzele producerii accidentelor de muncă pot fi de natură tehnică sau organizatorică, ele pot

proveni fie din condiţiile de muncă fie datorate angajatului.Pentru eliminarea accidentelor de muncă, mai exact a cauzelor care le-au generat, se folosesc

câteva metode.a) Metoda statistică. Această metodă are la bază calculul a trei indicatori: coeficientul de

frecvenţă, coeficientul de gravitate, coeficientul de incapacitate temporară de muncă. Cu ajutorul lor se determină numărul accidentelor de muncă într-o anumită perioadă sau numărul mediu al zilelor de incapacitate de muncă dintr-o anumită perioadă.

b) Metoda topografică constă în reprezentarea pe planul unei structuri (uzină, atelier) prin semne convenţionale a locurilor unde s-au produs accidente într-o anumită perioadă de timp în scopul determinării cauzelor care le-au generat.

c) Metoda monografică constă în studierea tehno-logiilor, a echipamentelor şi mobilierului, a condiţiilor de mediu în scopul stabilirii locurilor de muncă periculoase şi a cauzelor care le-au provocat, în vederea elaborării măsurilor necesare. Este considerată metoda cea mai eficientă.

În munca de birou, odată cu creşterea numărului echipamentelor moderne (calculatoare, maşini electrice de scris, copiatoare), cel mai mare pericol de vătămare corporală îl reprezintă electrocutarea. De aceea, alegerea locului pentru instalarea echipamentelor, precum şi realizarea unor instalaţii electrice corespunzătoare sunt esenţiale. Chiar înainte de instalarea unor astfel de echipamente (unele

calculatoare au nevoie de prize trifazice, 380 V), trebuie efectuate lucrări corespunzătoare la instalaţiile electrice cu electricieni autorizaţi.

De asemenea, trebuie rezolvată problema instalaţiei de împământare. Aceasta se va efectua de către tehnicienii care vor instala noile echipamente în strânsă cooperare cu electricienii autorizaţi ai instituţiei.

Pentru prevenirea accidentelor în birouri este necesar un mobilier adecvat care să permită încorporarea cablurilor astfel încât să fie împiedicată agăţarea sau smulgerea acestora.

Atenţie sporită din partea angajaţilor necesită şi utilizarea unor echipamente precum maşina de tăiat hârtie sau copiatorul (raza laser poate provoca orbirea iar unele componente sunt fierbinţi).

4.3. Măsuri de protecţia muncii în birouMenţinerea condiţiilor sănătoase şi sigure de muncă în birouri impune angajaţilor respectarea

următoarele cerinţe:- să păstreze ordinea în aria de lucru;- să recunoască şi să anunţe orice potenţial pericol;- să raporteze şi să înregistreze accidentele corect, complet şi clar, în concordanţă cu procedurile

stabilite;- să urmeze instrucţiunile de folosire pentru echipa-mentele şi pentru accesoriile din birou;- să folosească metode aprobate şi sigure pentru ridicarea şi pentru manevrarea obiectelor grele şi

voluminoase;- să studieze regulamentele şi regulile directoare pentru posturile ce implică expunerea la un

monitor al calculatorului.Având în vedere absenţa legislaţiei privitoare la protecţia muncii în birou la noi în ţară,

prezentăm în continuare câteva norme de securitatea muncii cuprinse în legislaţia britanică [3] .În Legea din 1974 privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă se arată că angajaţilor

trebuie să li se ofere:- un loc sigur în care să îşi desfăşoare activitatea cu acces şi cu ieşire sigure;- echipamente de siguranţă (cu întreţinere eficientă);- sisteme de lucru stabile;- un mediu de lucru sigur;- metode sigure pentru manevrarea, pentru depozitarea şi pentru transportul bunurilor;- facilităţi de prim ajutor conform normelor Ministerului Sănătăţii;- instruire şi supervizare a practicilor pentru asigurarea sănătăţii;- consultaţii cu privire la punerea la punct şi la menţinerea unor măsuri eficiente de păstrare a

sănătăţii şi securităţii;- declaraţii scrise în legătură cu sănătatea şi cu securitatea la locul de muncă şi motivele pentru

care este adoptată acea politică.Acelaşi act conţine şi îndatoririle angajaţilor:- să aibă grijă de propria lor sănătate şi de sănătatea celorlalţi, care poate fi afectată de acţiunile

sau de omisiunile lor;- să respecte măsurile de securitate;- să coopereze pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă;- să nu modifice sau să nu folosească în mod greşit instrumentele necesare asigurării securităţii

locului de muncă.Măsurile de securitate se extind şi dincolo de birou, deoarece uneori cei care lucrează în birouri

trebuie să se deplaseze în alte locuri cum ar fi depozite sau secţii de lucru. Faptul că personalul de birou nu vizitează frecvent aceste spaţii de lucru măreşte riscul producerii accidentelor, dacă aceştia nu sunt atenţi şi conştienţi de eventualele pericole.

Legea din 1963 privind securitatea birourilor, magazinelor şi căilor ferateCa urmare a acestui act normativ, firmele au obligaţia de a oferi angajaţilor următoarele:

- un spaţiu de lucru de minim 3,715 m2 pentru fiecare persoană;- curăţenie cel puţin o dată pe săptămână;- temperatura la începutul zilei de lucru, cel puţin 160C;- lumină potrivită şi suficientă;- ventilaţie adecvată;- toalete adecvate, apă potabilă şi facilităţi pentru spălare şi pentru uscare;- scaune solide şi comode;- echipamente de protecţie în apropierea maşinilor periculoase;- echipamente de transport şi de ridicare.Legea din 1971 privind prevenirea incendiilor cuprinde următoarele norme de securitatea

muncii:1. Echipamente2. Clădirea şi împrejurimile3. Măsuri de prevenire a incendiilor

METODE DE APRECIERE A MUNCII ÎN BIROU

Aprecierea muncii angajaţilor este necesară în orice tip de organizaţie.Ea reprezintă evaluarea sistematică a realizărilor şi a neajunsurilor în muncă ale fiecărui angajat.

[1]Obiectivul principal al aprecierii muncii este de a stabili cât de bine îşi îndeplineşte un angajat

sarcinile ce-i revin şi de a-l ajuta să afle cât de bine munceşte, astfel încât dacă este nevoie să-şi îmbunătăţească stilul de muncă.

De asemenea, aprecierea performanţei este un instrument util de stimulare a dezvoltării angajatului: îi întăreşte încrederea în forţele proprii, amplifică motivarea prin majorări de salarii şi prin premii, deschide perspective de promovare, îi sporeşte ambiţia de ridicare a nivelului de pregătire.

Pentru evaluarea muncii din birou nu există proceduri standard, pentru aceasta se folosesc o varietate de metode. În general instituţiile nu trebuie să opteze pentru o singură metodă, ci pentru combinaţii de metode.

Cele mai utilizate metode de aprecierea a muncii în birou sunt: metoda eseului (aprecierea descriptivă), metode comparative (ierarhizarea, compararea perechilor şi distribuţia forţată), metoda grafică de apreciere şi schemele de apreciere bazate pe determinări comportamentale. Alte metode mai rar folosite sunt: autoevaluarea, evaluarea de către cei egali, evaluarea făcută de subordonaţi. De asemenea, managementul prin obiective este un mijloc de apreciere.

1. Metoda eseului presupune descrierea (în scris) a activităţii lucrătorilor de către manager sau de o altă persoană care face aprecierea. Deşi textul este liber, cel care face aprecierea trebuie să se refere mai ales la probleme privind cunoaşterea de către angajat a sarcinilor postului, la calităţile şi defectele acestuia, precum şi la potenţialul său de promovare.

Deşi metoda este simplă şi uşor de aplicat, are câteva dezavantaje cum ar fi:- lungimea şi conţinutul textului variază de la un evaluator la altul;- pe baza textului este greu să se obţină o unitate în evaluare, întrucât unii autori evidenţiază

unele aspecte, iar alţii altele;- stilul autorului poate afecta aprecierea;- persoana care realizează aprecierea nu are talent la scris, ceea ce poate afecta obiectivitatea

aprecierii.Pentru a fi eficientă, specialiştii recomandă ca această metodă să fie folosită în combinaţie cu

altele.2. Metodele comparative de evaluare fac parte din categoria metodelor subiective şi cuprind:

ierarhizarea, compararea perechilor şi distribuţia forţată.a. Ierarhizarea constă în aşezarea angajaţilor pe categorii, de la cea mai înaltă la cea mai joasă,

de la cel mai bun lucrător la cel mai slab. O variantă a acestei metode este ierarhizarea alternativă. Aceasta presupune alegerea celui mai bun şi a celui mai slab lucrător. Apoi se alege cel de pe locul doi ca performanţă şi cel dinaintea celui slab, stabilind astfel alternativ locurile de sus şi de jos până sunt clasaţi toţi angajaţii.

b. Compararea perechilor. Metoda constă în compa-rarea fiecărui angajat cu toţi ceilalţi pe rând, luaţi unul câte unul. Numărul posibil de perechi de angajaţi se stabileşte după formula:

P = n (n-1)/2 unde : P - numărul posibil de perechi n - numărul de angajaţiEvaluarea se realizează pe baza unui tabel în care se înscriu toate perechile posibile. Evaluatorul

stabileşte care angajat este mai bun în fiecare pereche, marcând performanţa superioară prin caractere aldine.

c. Distribuţia forţată. Metoda presupune că nivelul de performanţă dintr-un grup de angajaţi se distribuie conform curbei lui Gauss. Dezavantajul major al ierarhizării este acela că mulţi angajaţi sunt clasaţi la nivelul superior al grilei. Distribuţia forţată este concepută tocmai pentru a preveni această situaţie. Evaluatorul, folosind această metodă, distribuie angajaţi, după un anumit indice procentual în grupe aşezate la diferite niveluri ale performanţei (tabelul 6).

Tabelul 6Aprecierea performanţei prin distribuire forţată

Nivelul Categorii de performanţă Ponderea fiecărui nivel în totalul angajaţilor

1 Categoria cea mai joasă 10%2 Sub nivelul mediu 20%

3 Categoria de nivel mediu 40%4 Peste nivelul mediu 20%5 Cei mai buni 10%

Avantajul metodelor comparative este simplitatea, ele sunt uşor de explicat şi de folosit. Cu toate acestea au şi unele dezavantaje cum ar fi:

- nu relevă gradul de diferenţiere dintre persoanele aflate pe categorii alăturate;- persoanele cu rezultate similare sunt plasate în categorii diferite;- nu permit o comparaţie între diferite grupuri de angajaţi aflate în servicii diferite;- distribuţia forţată este greu de utilizat în cazul evaluării grupurilor mici. 3. Metoda grafică (scalele de evaluare în formă grafică) este cea mai folosită metodă de

aprecierea muncii în birou. Aprecierea angajaţilor se face în funcţie de factori precum: calitatea muncii, volumul de muncă, încredere în persoana respectivă, spirit de iniţiativă, competenţă, scrupulozitate. Unele instituţii folosesc în evaluare formulare simple cuprinzând factorii menţionaţi (uneori explicitaţi), urmaţi de o scală de evaluare în formă grafică. Acestea conţin puncte care exprimă repartizarea scorurilor (de la cinci pentru foarte bun, la 1 pentru slab sau nesatisfăcător). Scorul total pentru fiecare angajat se calculează prin însumarea punctelor acordate (fig. 6).

Scrupulozitate 1 2 3 4 5

Slab Suficient Mediu Bine Excelent

Fig. 6. Scală de evaluare privind scrupulozitatea În ultimul timp unele firme şi-au îmbunătăţit scalele grafice de evaluare eliminând calificativele

cu scurte aprecieri ale diferitelor niveluri de performanţă (fig. 6).Scrupulozitatea înseamnă rigurozitate în munca depusăFace greşeli repetate.

Neatent, face deseori greşeli.

Corect de obicei.

Nu are nevoie de prea multă supervizare.Lucrează cu acurateţe şi este riguros în cea mai mare parte a timpului.

Nu necesită decât o supervizare minimă. Aproape întotdeauna este riguros şi exact.

Fig. 6. Scală de evaluare privind scrupulozitatea (fără calificative)

Metoda grafică de apreciere are numeroase avantaje:- este relativ uşor de elaborat şi de folosit;- poate include evaluarea mai multor caracteristici;- scorurile angajaţilor pot fi comparate;- este o metodă acceptată de cei evaluaţi;- dacă este corect elaborată poate fi la fel de eficientă ca metodele complexe.Totuşi metoda are şi dezavantaje, fiind de multe ori criticată:- nu previne comiterea erorilor de evaluare;- nu sunt suficient de precis definite gradele de performanţă ale fiecărei caracteristici;- efectul de halo (tendinţa de a acorda unei persoane calificative mari sau mici la toţi factorii pe

baza unei păreri generale despre persoana evaluată).Anexa 12 ilustrează un formular de apreciere a muncii pe baza metodei grafice, folosit de

Biblioteca Publică din Dallas.4. Schemele de apreciere bazate pe determinări comportamentale (BARS) sau scale de

observare a comportamentului au fost create pentru a corecta deficienţele metodei grafice. Ele au apărut recent şi încă nu sunt utilizate în prea multe firme.

Determinările sunt descrieri specifice ale comporta-mentelor de muncă, cotate ca reprezentând niveluri specifice ale performanţei [2] . Pentru a realiza o apreciere pe baza acestei metode, evaluatorul parcurge o listă de câteva determinări din fiecare scală de evaluare, până când identifică determinatul corespunzător comportamentului angajatului şi marchează valoarea respectivă. Evaluarea se obţine prin însumarea valorilor alese pentru fiecare nivel.

Figura 7 prezintă o schemă BARS creată pentru eva-luarea parametrilor de planificare a derulării proiectelor, care este o atribuţie proprie multor posturi manageriale.

Schemele au numeroase avantaje:- au la bază o analiză atentă a postului;- validitatea conţinutului determinărilor este direct evaluată;- sunt utile în asigurarea recompensării angajaţilor, deoarece folosesc scale de frecvenţă;- oferă o mai mare profunzime a informaţiei de performanţă decât alte metode;- metoda este acceptată atât de manageri cât şi de subalterni deoarece schemele sunt create

împreună. Cu toate acestea, cercetările nu au demonstrat superioritatea acestei metode.

Valori Determinări

7 Excelent Formulează un plan amănunţit al desfăşurării proiectului, cu documentaţia adecvată, obţine aprobările necesare şi trimite planul tuturor celor implicaţi

6 Foarte bine Planifică, comunică şi urmăreşte termenele şi obiectivele; stabileşte săptămână de săptămână modul de desfăşurare al proiectului faţă de planificare. Menţine la zi grafice ale realizărilor şi rămânerilor în urmă şi se foloseşte de acestea pentru optimizarea modificărilor de termene necesare. Are uneori probleme operaţionale minore, dar comunică în mod eficient.

5 Bine Defalcă şi schiţează toate părţile componente ale proiectului, programând realizarea fiecăreia; se

străduieşte să devanseze programarea şi are prevederea de a lăsa o margine pentru perioade de slăbire a ritmului. Rezolvă problemele clienţilor legate de limitele de timp; rareori are probleme de depăşire a termenelor sau a costurilor.

4 Nivel mediu Face o listă de termene şi o revede pe măsură ce proiectul avansează, incluzând de obicei evenimentele neprevăzute; provoacă frecvente reclamaţii din partea clienţilor.Poate avea un plan temeinic, dar nu ţine evidenţa obiectivelor şi termenelor; nu comunică nerespectările de

programare sau alte probleme imediat ce acestea se petrec.

3 Nivel sub-mediu

Planurile nu sunt bine definite; termenele stabilite sunt de obicei nerealiste. Nu poate planifica acţiuni pe mai mult de două-trei zile înainte, neavând noţiunea de termen realist de realizare a unui proiect.

2 Foarte slab Nu are un plan sau programare a segmentelor de activitate ce trebuie realizate. Nu planifică deloc sau planifică insuficient proiectele ce i se atribuie.

1 Inacceptabil Nu finalizează aproape niciodată un proiect din cauza lipsei oricărei planificări şi dă impresia că problema îi este indiferentă.Repurtează mereu eşecuri datorită lipsei de planificare a acţiunilor, dar nu se interesează de modul în care şi-ar putea îmbunătăţi munca.

Fig. 7. Schemă de apreciere bazată pe determinări comportamentale

Aprecierea muncii constituie de cele mai multe ori o condiţie obligatorie pentru luarea unor decizii privind cunoaşterea calităţii personalului, necesităţile de pregătire ale acestuia, posibilităţile de dezvoltare şi de promovare, meritele pentru recompense, precum şi decizii privind eliberarea postului[3] . Metodele prezentate, în condiţiile în care sunt respectate criteriile pentru un bun sistem de evaluare a performanţei şi sunt corect elaborate şi aplicate, permit luarea celor mai bune decizii.