1

Nr. 13-14 (36-37) / Ianuarie - Februarie 2013

Dragii noştri,

După cum veți vedea, în numărul acesta (de fapt, numerele, pentru că iar ne-a luat-o timpul înainte!), ne-am

preocupat destul de mult de rețete diverse. Aproape să crezi că a fost Luna Bucătarilor! Însă Doamna Asistentă ne-

a promis că ne va cântări pe toți, așa că vom afla dacă am adăugat ceva kilograme

de la atâtea pâinici, clătite și prăjiturele, cu, sau fără coroană (sic!)

Oricum, garantăm calitatea produselor!

Şcoala Anastasia Popescu

An de an, pe 6 ianuarie Biserica prăznuieşte Botezul Domnului sau Boboteaza. Este vorba de retrăirea momentului

în care Mântuitorul a fost botezat de Ioan în apele Iordanului, la vârsta de 30 de ani.

Scufundarea în apa Iordanului pre-vesteşte Moartea şi Învierea lui Iisus. Acum toate apele se sfințesc

și, în Biserici, se face slujba pentru Agheasma Mare. Sărbătoarea se mai numește și Teofanie, sau

Epifanie, ceea ce înseamnă arătarea lui Dumnezeu, precum spune Troparul sărbătorii (cuvântul porumb din text

înseamnă porumbel, imagine a Duhului Sfânt) : În Iordan botezându-Te Tu, Doamne,

închinarea Treimii s-a arătat;

că glasul Părintelui a mărturisit Ție,

Fiu iubit pe Tine numindu-Te,

și Duhul în chip de porumb a adeverit

întărirea cuvântului.

Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule,

și lumea ai luminat, slavă Ție!

Universul copiilor O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Cea mai mare sărbătoare a lunii februarie este Întâmpinarea Domnului,

(2 februarie), prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, atât de

Biserica ortodoxă, cât și de cea catolică.

Tradiția franceză și nu numai, leagă actualmente această sărbătore de

o tradiție precreștină, la festa candelarum, când se prepară și se

mănâncă des crêpes – clătite.

Présentation de Jésus au temple, Andrea Mantegna, 1465

Cel care a săvârșit Botezul Domnului, Sfântul Ioan, este sărbătorit imediat după Bobotează, pe 7 ianuarie.

Nașterea sa a fost vestită de îngerul Gavriil tatălui său, Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu

a dat crezare celor vestite de înger, Zaharia a rămas mut până când i s-a dat fiului său numele ales.

Din Evanghelia după Marcu, aflăm că Sfântul Ioan Botezatorul, numit și Înaintemergătorul, pentru că a vestit

venirea lui Iisus, a dus un trai foarte aspru, purtând o haină din păr de cămilă, încinsă *cu o curea de piele și

postind mereu.

Sfântul Ioan este foarte iubit în poporul nostru și foarte mulți români poartă numele de Ion și Ioana, ori

derivate ale lor. De asemenea, patronimul Ionescu este unul dintre cele mai răspândite pe teritoriul țării noastre.

Dar numele acestui sfânt este regăsit și în alte limbi : Jean, John, Johann.

*încinsă = petrecută peste mijloc; de aici și cuvântul cingătoare

CONCURS! Vă propunem :

1. Să descoperiți echivalente ale numelui Ion în alte limbi de pe glob.

2. Să explicați sensurile cuvântului încinsă, verificând dacă avem de a face cu un caz de polisemantism, ori de omonimie.

Premiile vor fi acordate de Clubul Copiilor și de Clubul Înțelepților, sector 2, București.

2

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

VASILOPITA – O PÂINICĂ FERMECATĂ

Acum 1500 de ani, Sfântul Vasile era Episcop de Cezareea Capodociei din Asia Mica, Într-o zi, Prefectul de

Capodocia i-a cerut Sfântului Vasile să adune tot aurul pe care îl aveau cetăţenii în casele lor, spre a i-l oferi

atacatorului care ameninţase că va distruge oraşul dacă nu primeşte aceste daruri. Atunci, Sfântul Vasile, s-a rugat

toată noaptea la Dumnezeu să găsească o soluţie pentru a salva oraşul. Dimineaţa, generalul, împreună cu armata lui,

s-a dus la biserică, unde Sfântul Vasile se ruga. Când generalul i-a cerut bogăţiile oraşului, Sfântul Vasile a răspuns

că locuitorii acestui oraş nu au ce să îi dea în afară de sărăcie şi foamete, dar oamenii şi-au adunat tot avutul pentru

a salva cetatea. Când generalul a deschis săculeţul, în care era aurul strâns, Sfântul Mercurie şi îngerii - soldați,

coborâți din Cer în urma rugăciunilor Sfântului Vasile, au salvat oraşul, punându-l pe fugă pe atacator, cu armată cu

tot.

Atunci, Sfântul Vasile a dorit să înapoieze bijuteriile adunate şi s-a rugat din nou la Dumnezeu să-l lumineze.

A doua zi, a cerut să se frământe pâinici în care a pus bijuteriile. Aceste pâinici au fost împărţite locuitorilor

cetății. La început toţi au fost miraţi că, atunci când au tăiat pâinica, fiecare familie şi-a găsit bijuteriile, sau câte

un banuț de aur. Dar pe urmă au înțeles grija și dragostea Sfântului Vasile.

Vasilopita este o pâinică deosebită care a adus fericire şi mulţumire tuturor.

De atunci, în Grecia, care este ţară creştin-ortodoxă, se face Vasilopita de ziua Sfântului Vasile, iar în amintirea

acestei întâmplări minunate, se pune câte o monedă înfiecare pâinică.

Înainte de a mânca Vasilopita, creștinii greci aprind o lumânare, apoi spun rugăciunea Tatăl Nostru și fac o cruce

deasupra pâinii. Abia după aceea pâinica se taie bucăţi şi se împarte astfel:

1. Pentru Iisus Hristos

2. Pentru Maica Domnului

3. Pentru Sfântul Vasile

4. Pentru toţi ai casei, spunându-se numele fiecăruia

5. Iar la sfârşit, pentru un om nevoiaș.

Ne-a plăcut atât de mult povestea de la ora de religie, încât ne-am

gândit să încercăm și noi rețeta. E drept că Sfântul Vasile s-a

sărbătorit chiar în prima zi a anului, dar atunci eram încă în vacanță.

Ne-am suflecat mânecile și ne-am apucat de frământat...

A ieșit o pâinică minunată, pe care am mâncat-o împreună.

Drept dovadă, v-am adus câteva poze! Și... dacă

vă facem poftă, promitem să mai frământăm o

Vasilopita după rețeta grecească, la care să vă

invităm pe toți.

Clasele „Prințul Radu” și „Principesa Ileana”

Școala Anastasia Popescu – sectorul 1

3

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

"Pâinea Buburuzelor"

Meunier, tu dors?

Ton moulin va trop vite.

Meunier, tu dors?

Ton moulin va trop fort.

Păi noi, "Buburuzele", am făcut-o cu făină, apă și un pic de sare. Am frământat-o

(fiecare după puterile lui ) și apoi am pus-o la cuptor.

Ce bine miroase!

Mmm... O bunătate!

Prăjitura şugubeaţă: La galette des Rois

La începutul săptămânii ne-am amuzat participând la o activitate gastronomică, cu semnificaţii istorico-religioase:

am mâncat La galette des Rois, o prăjitură bună-bună, în care fiecare a sperat să găsească o jucărioară ascunsă.

Pentru momentul degustării ne-am pregătit temeinic: mai întâi am ascultat-o cu maaaare atenţie pe mademoiselle

Cristina povestindu-ne despre această prăjitură şugubeaţă şi am aflat că în Franţa exista această tradiţie încă din

secolul al XIV-lea (adică demuuult tare). Pe 6 ianuarie (conform Bisericii Catolice, data prezentării pruncului Iisus

Regilor Magi, dar şi data botezului Mântuitorului) se pregătea o prăjitură, se împodobea cu o coroană, iar în

interior era ascunsă o… boabă de fasole! Boaba amintea de un obicei din vremea Imperiului Roman când, în timpul

Saturnaliilor, regele petrecerii era votat cu… boabe de fasole (albe şi negre). În zilele noastre, boaba de fasole

din interiorul prăjiturii a fost înlocuită cu o jucărioară, iar cel care are norocul s-o găsească în bucata lui de

prăjitură, este încoronat rege!

La finalul zilei, mademoiselle Cristina a notat următoarele în celebrul “Jurnal de grădi”:

Azi a fost o zi minunată în grădi.

Am facut un material de prezentare a “Galettei” şi l-am distribuit tuturor profesorilor.

Până la ora 10 am discutat cu piticii despre sărbătoarea de azi – Sfântul Ioan Botezătorul.

Après ne-am împărţit pe echipe : Valentina cu d-na Gabi la Minnie şi Bubu, Sonia şi Anca la Fluturaşi şi Pisicuţe şi a

treia echipă, formată din Despina, Ramo, Adriana şi Cristina, la Albinuţe, Furnicuţe şi şcolari. Am spus povestea

magilor şi ne-am apucat de confecţionat coroniţe pentru cel şi cea care aveau să devină rege şi regină, însă ne-am

gândit că toţi copiii de la Arc-en-Ciel pot purta coroanele…

Le-am decupat, le-am pictat, le-am decorat. Recunosc că am stricat şi o beteală (din prea multă creativitate ).

Coroniţele au ieşit superextraformidabile. Majoritatea a plecat acasă cu coroniţa pusă peste căciulă.

Fotograful de serviciu a fost Ana.

După atâta muncă, ne-am relaxat cu o mare “bulgăreală” în curte (am citat-o pe Andrada de la Albinuţe ).

Şi cum nu puteam sa incheiem ziua fără galette, rege şi regină, desertul de la masa de prânz s-a transformat în La

galette des Rois (am ascuns un petit joujoux intr-o brioşă ). Câştigătoare a fost Alexandra Romanescu ; ea l-a

ales rege pe David Arsene. Nu am pus nici o pilă.

Da, a fost o zi minunata în grădi. CONCURS : Care este cuvântul francez care numește boaba de fasole din interiorul prăjituricii ? Premiul este acordat

de Catedra de limba franceză.

S-a trezit le meunier (morarul)?

Da, s-a trezit.

Foarte bine. Pentru că avem multă treabă.

Astazi vom face pâine.

Din ce facem pâine?

Din faina facem pâine.

Si cum se face ?

4

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

SĂPTĂMÂNA EMINESCU (16 - 20 ianuarie 2013) - Devenită Zi a Culturii Naționale – ziua de naștere a lui Mihai

Eminescu, 15 ianuarie, ne-a inspirat anul acesta să îi cercetăm mai îndeaproape opera. Fiecare clasă a realizat un

proiect, încercând să demonstreze relația dintre scrierile eminesciene și diverse științe. Clasa a VIII-a ne-a oferit

prezentarea unui volum inedit.

Eminescu - geniu al secolului XIX, poet şi nu numai, căci „oricine poate scrie cuvinte ce din coadă au să sune”, este

un simbol al resurselor limbii române. Întregul cultural al carui reprezentant este a devenit baza cunoştintelor

claselor sociale cultivate şi modeste deopotrivă. Eminescu nu a fost numai un păpuşar înnăscut al cuvintelor, ci un

vizionar, un astrolog, o parte din natură, o inimă pierdută şi un călător al lumilor şi timpurilor.

Una dintre scrierile care descriu cel mai bine poezia şi felul său de a vedea lumea, este critica lui Tudor

Vladimirescu, „Poezia lui Eminescu”: „Atât de intim sunt întreţesute iubirea şi natura în poezia lui Eminescu, încât

ele ajung să se contopească în aşa fel că amănuntele vieţii naturii, mişcări abia simţite ale ramurilor, luciri stelare,

răsfrângeri ale lunii, devin limbajul tainic, delicat şi august al dragostei poetului.” Acest pasaj nu este complet,

lucru pe care l-am descoperit în ora de literatură, într-un brainstorming.

Universul eminescian este cu mult mai vast, nu se poate rezuma la domeniul naturii, al iubirii sau al artei. Eminescu

explora, în cele mai profunde înţelesuri, ştiinţa, astrologia, religia, mitologia, istoria şi alte domenii, pe care nu

le-am putea numi decât... eminesciene.

Vă invităm să descoperiţi explorararea şi explicarea acestor domenii de către elevii clasei a VIII-a „Prinţul Radu”.

Andra Dorobanţu, cl.a a VIII-a „Prinţul Radu.”

5

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

CEASUL

TIC, TIC, TIC, A TRECUT O ORĂ

TIC, TIC, TIC, VIAŢA-I CA O HORĂ.

TIC, TIC, TIC, BATE CEASU’ AŞA

TIC, TIC, TIC, ASTA-I VIAŢA MEA.

Lia Alexe – Clasa Pregătitoare "Domnița Ilinca"

PUIUL

ARE BUNICA UN PUI

PREŢUL LUI NU VREAU SĂ-L SPUI.

PREŢUL ESTE UN PUPIC

PENTRU CĂ PUIUL E MIC.

Lia Alexe – Clasa Pregătitoare "Domnița Ilinca"

COPACUL

EU AM UN COPAC

CE ARATĂ CA UN COZONAC.

E MARE ŞI FRUMOS,

CRENGILE –I ATÂRNĂ -N JOS.

Luca Dumitrescu – Clasa Pregătitoare "Domnița Ilinca"

ARE BUNICA UN PUI

PREŢUL LUI NU VREAU SĂ-L SPUI.

PREŢUL E O SĂRUTARE

PENTRU CĂ PUIUL E MARE.

6

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

SĂPTĂMÂNA EMINESCU – ÎN CULORI...

"Lacul"

Sofia Țanicui – Clasa

Pregătitoare "Prințul Nicolae"

"Somnoroase Păsărele"

Tudor Popescu – Clasa

Pregătitoare "Prințul Nicolae"

"Somnoroase Păsărele"

Șerban Drîmboceanu – Clasa

Pregătitoare "Prințul Nicolae"

"Somnoroase Păsărele"

Radu Chereji – Clasa

Pregătitoare "Prințul Nicolae"

"Revedere"

Matei Boboc – Clasa

Pregătitoare "Prințul Nicolae"

"La Steaua"

Luca Ivășcanu – Clasa

Pregătitoare "Prințul Nicolae"

"Somnoroase Păsărele"

Ilinca Barbu – Clasa

Pregătitoare "Prințul Nicolae"

"Somnoroase Păsărele"

Hanaa Haj-Saleh – Clasa

Pregătitoare "Prințul Nicolae"

"Somnoroase Păsărele"

David Lupsă – Clasa

Pregătitoare "Prințul Nicolae"

"La mijloc de codru" – Darius Nicula – Clasa Pregătitoare "Prințul Nicolae"

7

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Fin d’hiver

Au milieu des flocons

Nous, les enfants, chantons.

On ne peut pas controller

La neige qui veut nous entourer.

Au milieu de la neige

Il se lève, un perce-neige

Alleché d’un ami:

Le soleil, je vous dis!

Tania Șendroiu - clasa a VI-a „Domniţa Maria”

Neige

Neige, neige, neige...

Un pays tout blanc.

Le soleil est caché

Derrière les nuages cernés.

Les enfants font de la luge

Et leurs joues sont rouges.

Après, le printemps viendra

Et la neige fondra.

Filip Marinescu - clasa a VI-a „Domniţa Maria”

Les flocons de neige

Pourquoi

Les flocons de neige

Ne sont pas beiges?

Je ne sais pas!

Ils sont blancs, je crois

Parce que le blanc est la couleur du froid.

Anca Negoiu - clasa a VI-a „Domniţa Maria”

Poème

C’est un poème qui n’a pas de rime

Donc écoutez bien, je ne veux pas le

mimer.

On joue dans la neige

Avec des boules blanches.

Les flocons de neige tombent

Quand le perce-neige pousse

Sous les rayons du soleil.

On aime faire de la luge.

Mais pas quand il pleut,

Seulement quand il neige.

Mara Șendroiu - clasa a VI-a

„Domniţa Maria”

PARLEZ-VOUS FRANÇAIS?

8

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

L’Île des Vents

“Cher Journal,

Nous sommes déjà à l’hôtel. Mon ami, Gustave, a trouvé la carte du trésor. Pour atteindre le trésor, on doit faire

un voyage sur l’ Île des Vents. “

- Pierre, on y va?

- Oui, on y va.

Nous y voilà enfin arrivés.

C’est bizzare! Le sable n’a pas de couleur. Les arbres non plus. Nous avons un peu peur.

- Ah, Pierre! dit Gustave. Regarde, c’est là! Tu vois le gros arbre? Le trésor est là!

Nous prenons les bêches et nous commençons à creuser la terre.

Ah, un beau coffre. Nous l’ouvrons. Mais, dans le coffre, il n’y a pas d’or... il y a des couleurs!

Rouge, bleu, orange, jaune, vert...

Tout à coup, le vent commence à souffler et toutes les couleurs se dispersent. Maintenant, le sable est jaune, les

feuilles des arbres sont vertes et la mer est toute bleue.

C’est merveilleux!

Au fond du coffre il y a une feuille de papier.

C’est une autre carte! Qu’est-ce qu’on va trouver cette fois?

Ilinca Lazăr – cls a VI-a "Domnița Maria"

LES AVENTURES DE PINGOU - EPISODE 1 – EN FRANCE

1. Pingou va en France

2. Il entre dans une pâtisserie. Dans les

vitrines il voit beaucoup de croissants.

3. Il achète des croissants au fromage,au

chocolat, à la vanille et bien sûr, au caramel.

- "Comme ils sont délicieux!"

4. Malheuresment, il a trope mangé.

Maintenant il à mal au ventre

Andrei Georgescu – cls. a VI-a "Domnița Maria"

9

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Punguţa cu doi bani sau...Cardul cu doi bani?

”Au fost odată un moş şi o babă. Baba avea o găină, iar moşul avea un cocoş. Găina babei făcea în fiecare zi

câte un ou... .”

- Ştim, ştim! se auziră câteva glasuri din clasă, apoi cocoşul a găsit o punguţă cu doi bani şi... .

- Greşit! Cocoşul a găsit un card cu doi bani! le-am spus repede şi m-am uitat cu coada ochiului să surprind

feţele pline de uimire ale micilor învăţăcei în ale lecturii.

- Cum? Un card cu doi bani? Ha! Ha! Dar pe atunci nu erau carduri, spuse unul mai îndrăzneţ din prima

bancă, dând glas întregii clase amuţite de uimire.

- Da, aşa este! se alăturară, rând pe rând, alte voci.

Deşi răspunsurile copiilor păreau ferme, în ochii lor se citea îndoiala. Aşa că m-am văzut obligată să

lămuresc situaţia creată.

- Dar de unde ştiţi voi că nu erau şi pe atunci carduri?

O mână se ridică nerăbdătoare să anunţe un răspuns răspicat:

- Pentru că povestea s-a întâmplat demult, demult... .

- Cât de demult? am întrebat cu un ton voit neştiutor.

- Păi...demult, sau, mai bine, odată. Da, odată!

Răspunsul lui Mihai i-a încurcat şi mai tare pe ceilalţi copii, aşa că m-am hotărât să schimbăm discuţia.

- Voi ştiţi ce este un card?

Şi imediat mi-a venit venit în minte: Ce întrebare am pus! Cum să nu ştie ei ce este acela un card?! Doar am

văzut de atâtea ori cum, cu o rapiditate şi o îndemânare ieşite din comun, copiii mânuiau cardurile pregătite de

părinţi să fie citite de aparatele ca nişte dulăpioare cu butoane numite bancomate...

Aş fi terminat de scris povestea pentru clasa mea, dar era deja miercuri, 23 ianuarie, şi se făcuse ora de

plecat la şcoală, unde toţi copiii mă aşteptau cu nerăbdare să mergem la Muzeul Naţional de Istorie. Am

abandonat ideea de a scrie povestea Cardul cu doi bani, lăsându-i pe copii să descopere Fabuloasa lume a banilor

prin antrenantele jocuri propuse în cadrul expoziţiei: confecţionare de bani, găsirea elementelor de siguranţă pe

bancnote, valoarea aurului, trocul, emiterea monedelor, preţul produselor, bogăţia şi sărăcia, luxul, funcţionarea

băncilor.

10

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Maşinile ne-au purtat mai repede decât ne-am fi aşteptat, pe calea Victoriei, la muzeu. După ce am vizitat

tezaurul, după ce am văzut columna lui Traian, despre care tocmai discutasem la ora de limba română când am

învăţat să-i scriem numele, după ce am privit ”venerabilele” jucării confecţionate între 1889-1930, am ajuns, în

sfârşit, la... Expoziţia de bani, aşa cum o tot numeau copiii de când aflaseră despre excursie . Am scris rapid în

cartea expoziţiei: Clasa I ”Prinţul Constantin” cu 21 de elevi, pentru că trebuia să primim, nu bani, cum ne

aşteptam, ci un... card. Modern, nu-i aşa, dragă cititorule! Dar, ca să ajungem la râvnitul card emis în ”epoca

electronică”, am căutat aur aluvionar, l-am valorificat, am aflat ce este trocul, ne-am făcut monede, nu din aur, ci

prin tehnica metaloplastiei, din foiţe de staniol, am confecţionat bancnote din hârtie şi am ascultat înfricoşătoarea

poveste a regelui Midas, care şi-a dorit ca tot ce atingea să fie de aur.

Banii ne fac bogaţi sau săraci... Poveştile ascultate la căşti ne-au dat de gândit: care sunt adevăratele

valori pe care trebuie să le preţuim? Am făcut cumpărături şi ne-am informat despre produsele Bio, Fairtrade sau

Produs în România. În final am ajuns la bancă, unde am pătruns în lumea actuală, aceea a creditelor, a cardurilor şi

a riscului. Aici am avut parte de o surpriză: seiful băncii nu păstra bani, ci lucruri cu valoare sentimentală,

singurele care ar trebui să fie de nepreţuit.

Drumul nostru prin Fabuloasa lume a banilor s-a încheiat când am înmânat cardurile persoanelor care se

ocupă de expoziţie. Pe buzele tuturor copiilor se afla întrebarea: Putem să venim şi cu părinţii?

La sfârşitul acestei zile pline de emoţie, bucurie, curiozitate, uimire, prietenie şi îndemânare îmi revine în

minte întrebarea pe care mi-am pus-o dimineaţă: Punguţa cu doi bani sau Cardul cu doi bani?

Cred că am găsit răspunsul meu. Caută-l şi tu, dragă cititorule!

Clasa I ”Prinţul Constantin” şi Doamna Învăţătoare

(pentru conformitate, Prof.Mihaela Dumitrescu)

11

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Fabuloasa lume a banilor

Joi, 31 ianuarie, am fost la „Fabuloasa lume a banilor”, o expoziţie interactivă găzduită de Muzeul de Istorie din

Bucureşti. Acolo, la început, am primit un card pentru a colecta bani. Erau mai multe variante de a cumpăra sau de a

pierde banii: bancomate, magazine, donaţii, muzee, zone de lux.

La bancomate adunai bani răspunzând la întrebări de cultură generală, de pildă:

- Care este acum moneda naţională a României? (euro, leul sau dolarul?)

- Cum se numesc banii pe care oamenii îi împrumută de la bancă? (credit, cadou sau cretă?)

- Ce primeşti de la bancă dacă depui banii într-un cont de economii? (cisterne, dobândă sau pietre?)

La magazin puteai cumpăra diverse produse. Dacă ești mai generos, poți dona bani în scopuri caritabile. Dacă eşti

interesat de evoluţia banilor, poţi merge la muzeu.

În locul în care se fac filme, puteai deveni un mare regizor, primind bani. Zona de Lux era zona în care visul devenea

realitate.

În concluzie, „Fabuloasa lume a banilor” este un loc fascinant, unde toţi copiii ar dori să meargă. Acolo nu doar înveţi

cum să foloseşti banii, ci te şi distrezi!

Ana Paşca, Andreea Bîscu, Claudia Ciurea, cls. a V-a „Domniţa Ancuţa”

Răspunsul la provocarea lansată de revista Şcolii „Anastasia Popescu”:

Mathias nu a putut găsi cuvântul, deoarece a căutat într-un

dicţionar „român-spaniol”.

Cuvântul fiind în spaniolă, trebuia căutat într-un dicţionar

„spaniol-român”.

Tania Şendroiu şi Anca Negoiu, cl. a VI-a „Domniţa Maria”

12

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Povestea mea, povestea noastră Rubrica ”Povestea mea, povestea noastră” cuprinde povestioare lucrate de copiii Şcolii Anastasia Popescu sub îndrumarea doamnei psihoterapeut Ileana Zărnescu în cadul orelor de Inteligenţă emoţională.

Poveste de iarnă

Legenda lui Moş Crăciun

Acum mulţi ani familiile nu primeau cadouri. Erau sărace şi nu aveau aşa multe lucruri ca noi. Până când Dumnezeu

şi-a dat seama că familiile nu mai pot trăi aşa. A stat mulţi ani să aştepte să vadă cine poate să ducă cele mai multe

cadouri într-o zi. I-a supus la teste pe Gigel, Gheorghe, Matei, Luca, Filip şi alţii. Până când a întâlnit un moş care

alerga foarte repede. L-a supus unui test. El a făcut testul complet. Atunci Dumnezeu s-a gândit ca el să aducă

darurile pe data de 25 decembrie. Când au văzut cadourile, oamenii i-au dat acelei persoane numele Moş Crăciun.

Alexia Pătraşcu, cl. a II-a „Prinţul Ştefan”

Eu şi cea mai bună prietenă a mea

Ea e unică, ea e cea mai bună prietenă a mea. Poate că unii o ştiu, dar alţii nu. E cea mai dragă prietenă a mea. Ea e

cea mai nostimă, zburdalnică şi atunci când sunt supărată, tot timpul mă face să zâmbesc. Când am văzut-o, din

prima zi, am ştiut că ea e cea care mă face să fiu fericită, că ea e cea care o să mă înţeleagă, că ea e fata pe care o

să mă pot sprijini. Ea este cea mai bună prietenă a mea, Maria Peca!

Miruna Coman, pentru Maria Peca, cl. a III-a

Pământul

Dă, Doamne, pe Pământ

Ce e bun şi ce e sfânt.

Să-nflorească, frumuşei,

Copăceii mititei.

Şi să dai la flori ce-i bine,

Multă apă, bucurie.

David Ionuţ Dumitru, cl. a II-a „Sfântul Ştefan”

Editura Mircea

A venit iarna cea frumoasă. Ne aduce zăpadă limpede, gheaţă netedă, lucioasă şi o vacanţă frumoasă. Dar vă

întrebaţi cum se face un om de zăpadă? Vă spun eu cum se face un om de zăpadă! Trebuie să ai doi bulgări mari, un

fular, un fes, un morcov, o pipă şi o jachetă. Dacă ai toate astea, omul tău iese foarte frumos.

Eu fac iarna bătaie cu bulgări de zăpadă. Fulgii cad de sus, din cer. Trei copii se joacă în parcul Herăstrău din

Bucureşti.

Mircea Bleoancă, cl.a II-a „Sfântul Ştefan”

13

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Tristeţe şi bucurie

Tristeţea este atunci când îţi pare rău de ceva şi ai vrea să dai orice pentru a schimba ceea ce s-a întâmplat. Nu eşti

trist dacă părinţii nu îţi cumpără un i-pad sau un telefon.

Bucuria este sentimentul prin care toată lumea îşi doreşte să treacă. Este o senzaţie plăcută şi frumoasă. Te bucuri

când tu şi familia ta sunteţi sănătoşi şi fericiţi.

Eu mi-am spus părerea. Dacă voi credeţi altceva... nu este nicio problemă.

Crina Denisa Sandu, cl. a IV-a „Domniţa Bălaşa”

Rugăminte

Dragă şcoală,

Te rog să vorbeşti cu temele să-şi ia o vacanţă mai lungă şi cu bucătăria să nu mai muncească atât şi să facă numai

pizza. Roagă clopoţelul să se culce, iar ceasul să meargă în parc. Roagă pauza să muncească peste program şi să

intervină mai mult în programul şcolar.

Mulţumesc!

Crina Denisa Sandu, cl. a IV-a „Domniţa Bălaşa”

ORA DE ȘTIINȚE

Aflați că...

- Lacul Roşu a primit numele de la o legendă. Legenda spune că odată, demult, un munte s-a surpat şi a căzut peste un

cioban şi oile lui. Apa care a izvorât a format un lac, iar acesta s-a înroşit de îndată....

- Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din ţară.

- Delta Dunării este străbătută de cele trei braţe ale Dunării: braţul Sfântu Gheorghe, braţul Sulina şi braţul Chilia.

- Lacul Techirghiol este despărţit de Marea Neagră de un cordon de nisip.

- În Marea Neagră pot fi văzute doar două specii de meduze.

- Meduzele sunt utile după ce mor. Ele se descompun în apă şi devin, astfel, o sursă pentru dezvoltarea

microorganismelor.

- Marea Neagră este una dintre cele mai noi mări formate pe planetă.

Andreea Olteanu, Ina Negoiu, cl. a IV-a „Domniţa Bălaşa”

14

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

ORA DE MUZICĂ

De aş fi compozitor

De aş fi compozitor

Aş trăi în Labrador.

Aş compune

Şi-aş cânta

Până-ar trece vremea mea.

Alexia Pătraşcu, cl. a II-a „Prinţul Ştefan”

Eu, ca un muzician bun

Când voi fi mare aş vrea să fiu muzician. Vreau să fiu solistă şi chitaristă într-o formaţie. De aceea studiez

chitara. Învăţ acorduri, cântece şi alte lucruri fascinante.

Îmi place muzica pop. Doresc să interpretez acest stil de muzică. Sunt multe melodii care îmi plac. De exemplu,

„Dance, dance”, de Lala Band.

Mi-ar plăcea şi să compun cântece. Am şi încercat:

El este cel mai bun amic,

Nu contează că-i mai mic.

Este deştept, descurcăreţ,

Nu te tratează cu dispreţ.

Credeţi că mi-a ieşit?

În concluzie, muzica este frumoasă. E plină ochi de sunete şi note frumoase. De aceea vreau să fiu muzician.

Ana Francesca Vlaicu, cl. a IV-a „Domniţa Bălaşa”

Micul Mozart

Sunt micul Amadeus. Eu compun concerte pentru vioară şi pian. Dar ştiţi de ce îmi place să compun? Deoarece eşti

mândru de tine însuţi când vezi că o compoziţie de-a ta are succes. Nimic nu e mai plăcut decât să asculţi o

melodie reuşită scrisă de tine. Scriu de plăcere dar şi ca să-mi fac mândri părinţii. Îmi place să compun melodii

lente, care nu sunt bruşte,drăguţe pentru copii.

Anastasia Cuzuc, cl.a IV-a „Domniţa Bălaşa”

De-aş fi compozitor

De aş fi compozitor

Aş face muzică tuturor!

De-aş putea să fac magii,

Compozitor eu tot aş fi.

Aş compune

Cu minune

Şi-aş lucra cu bucurie!

Atena Vinţan, cl. a II-a „Prinţul Ştefan”

15

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

De-aş fi Amadeus

De-aş fi Amadeus, aş compune multe melodii la pian, în limbi străine. Aceste compoziţii ar descrie natura.

Exemplu:

- în engleză - The nights song

- în franceză - Les oiseaux

- în română - Sunetul frunzelor

Iar în germană:

1. Gelbe, gelbe Sonne schein!

2. Die Blumen

3. Das Tagessong

4. Die Eichkörchen

Şi aş prezenta toate aceste compoziţii într-un concert la palatul Schönbrunn.

Antonia Ilie, cl. a II-a „Prinţul Ştefan”

De-aş fi Mozart

De-aş fi Mozart aş compune foarte multe melodii, cum ar fi:

„Dansul fulgilor”, „Stropi de ploaie”, „Balada melcilor”, „Frunze

verzi ca smaraldul”, „Iarna”. De asemenea, aş continua

„Duetul” de Mozart, din cartea de vioară.

David Ionuţ Dumitru, cl. a II-a „Prinţul Ştefan”

De-aş fi Amadeus

Amadeus, Amadeus,

Un copil tare drăgălaş,

Locuieşte într-o casă

Şi compune doar la masă.

Este un compozitor,

Dar nu este şi tenor.

Odată cu-Apolodor

S-a-ntâlnit în Labrador.

Maria Busuioc, cl. a II-a „Prinţul Ştefan”

De aş fi compozitor

De aş fi compozitor aş cânta 1000 de ani la un

instrument muzical. Mai întâi m-aş duce la

concerte, să învăţ şi eu de la ceilalţi. Apoi aş

cânta pân’ la moartea mea.

Silvan Burcea, cl. a II-a „Prinţul Ştefan”

De-aş fi Amadeus

Dacă aş fi Amadeus aş avea mereu idei noi. Aş vrea să îmbogăţesc istoria muzicii, să fac tot ce mi-ar sta în

putinţă ca să aduc muzica la urechile tuturor.

În fiecare zi aş compune o piesă deosebită, pe care oamenii să o ţină minte, apoi aş merge cu un instrument în

oraş ca să înveselesc şi oamenii săraci, care nu pot merge la spectacolele mele din lipsa banilor. Aş respecta

muzica şi aş arăta asta prin compuneri interesante şi romantice.

Raluca Luzi, cl. a II-a „Prinţul Ştefan”

Desen realizat de David Ionuț, cls.a II-a

16

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Ce știe psihologul și ar trebui să știm și noi

Suntem părinţi conştienţi

Probabil că de multe ori ne-am pus întrebarea dacă în meseria de părinte putem face greşeli. Da, pentru că

această meserie este, poate, cea mai grea din lume. Nimeni nu ne-a spus vreodată că rolul de părinte este un rol

uşor. Trăim o perioadă în care suntem presaţi de diverse stresuri. În aceeaşi măsură şi copiii noştri sunt supuşi

atâtor influenţe şi atâtor surse de distragere, încât, uneori, găsim greu soluţii pentru micuţii noştri. De aceea este

important ca noi, părinţii, să avem reguli pe care să le respectăm pentru a le putea cere şi copiilor noştri reguli pe

care ei să le respecte.

Se poate întâmpla ca nu de fiecare dată să respectăm normele impuse de noi, dar, atunci când le încălcăm,

este bine să recunoaştem acest lucru şi să exersăm din ce în ce mai mult, pentru a deveni cât mai consecvenţi cu noi

înşine.

Iată câteva din aceste reguli:

1. Să fim coerenţi

2. Să gândim pozitiv

3. Să spunem adevărul

4. Să-l ajutăm pe copil să-şi controleze comportamentul

5. Să lăudăm comportamentul bun al copilului

6. Să petrecem un timp de calitate cu copilul

7. Iubirea faţă de copil să fie necondiţionată

1. Să fim coerenţi

Pentru un copil, mai ales pentru un copil mic, este dificil să înţeleagă de ce o regulă se schimbă, de la o zi la

alta. Din perspectiva părintelui, schimbarea regulilor nu este ceva frustrant, dar pentru copil, da. El nu va înţelege,

de exemplu, de ce astăzi are voie să se joace cu anumite jucării, sau să meargă în parc, iar mâine nu mai are voie să

facă acele lucruri. Coerenţa înseamnă modelare şi aceasta se face prin ceea ce noi, părinţii, le spunem copiilor să

facă.

2. Să fim şi să gândim pozitiv

Majoritatea copiilor (mai ales cei mici) doresc să fie rugaţi pentru a îndeplini o sarcină. De ce să nu

recunoaştem că şi nouă, adulţilor, ne place să fim rugaţi să facem ceva pentru cineva. Şi atunci, gândindu-ne la ce ne

place nouă, putem să facem acelaşi lucru pentru copiii noştri. Încurajaţi-i printr-un comportament bun (manierat),

spunând concret ce trebuie să facă sau să nu facă. De exemplu, dacă doriţi să intre în casă, este nevoie să-i spuneţi

copilului: „Trebuie/te rog să mergi în casă pentru că...”; dacă micuţul aleargă prin casă, iar dumneavoastră nu doriţi

să încurajaţi acest comportament, atunci îi puteţi spune: „Ai voie să alergi afară, deci poţi face acest lucru când vom

merge în parc”. A eticheta un copil ca fiind obraznic, egoist, leneş ş.a. este dăunător pentru imaginea de sine a

copilului. Abordând un stil pozitiv în educaţia copilului, îl puteţi ajuta să ajungă acolo unde şi-a propus, mult mai uşor,

pentru că va avea încredere în el, va face alegeri bune pentru devenirea lui.

3. Să spunem adevărul

De ce? Pentru că noi, părinţii cerem copilului să spună adevărul, ceea ce este lăudabil. Dar ni se poate

întâmpla să-l punem pe copil să răspundă la telefon unei persoane, pe care nu dorim să o auzim şi să-i comunice acelei

persoane că mama sau tata nu sunt acasă. Acest lucru îl va face pe copil să devină confuz, afectându-i stima de sine,

pe de o parte, iar, pe de altă parte, îl va face să se comporte similar într-o situaţie dată, pentru că, de regulă,

copilul face ceea ce vede şi nu ceea ce ar trebui să facă. (va urma)

Psihoterapeut Ileana Zărnescu

17

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Călătorie în depou

Sâmbătă, 19 ianuarie, copiii Grădiniţelor “Arc-en-Ciel” şi ai Şcolii “Anastasia Popescu” participanţi la cursurile

Atelierului “Micul Modelist”, au făcut o vizită la depoul Metrorex. Dna Gabriela Diana Crăciun, CEO & Founder al

Atelierului Micul Modelist, ne-a povestit ce au văzut copiii acolo: « Am mers la Depoul Metrorex ca să învăţăm ce

este metroul şi cum funcţionează. Dar înainte de asta, copiii au vrut să cunoască istoria trenurilor. Aşa că le-am

povestit, printre altele, cum a câştigat englezul Stephenson concursul de locomotive cu abur.

La Metrorex, copiii au văzut şi au înţeles lucruri interesante despre reţeaua de metrou şi despre depou. Postul de

conducere le-a plăcut foarte mult. Acolo au învăţat şi au testat câteva dintre comenzile metroului. De pildă, au

învăţat că pedala de pe podea trebuie apăsată periodic, la un anumit interval de timp, iar, dacă nu este apăsată,

metroul se opreşte.

După o plimbare cu metroul, am coborât în subteran, la depou, unde este ordine şi curăţenie. Am fost şi la

spălătorie, acolo unde sunt spălate metrourile.

Am ajuns chiar şi la Dispeceratul Metrorex pentru dirijarea şi controlul metrourilor. Aici copiii au urmărit cu

atenţie mişcarea liniilor galbene, care reprezintă mişcarea metrourilor. »

Vizită la Remiza Mogoşoaia, unde sunt garate trenurile de patrimoniu ale României

Duminică, 24 februarie, copiii Grădiniţelor “Arc-en-Ciel” şi ai Şcolii “Anastasia Popescu” participanţi la cursurile

Atelierului “Micul Modelist”, au făcut o vizită la Remiza Mogoșoaia.

Regal, Moldovița, Călugăreni, acestea sunt numele trenurilor istorice românești care stau cuminți în Remiza Specială

de la Mogoșoaia, ascunsă în pădure. Nici hoții, nici spionii și nici vreun trecător curios nu s-ar încumeta să pătrundă

în adăpostul celebrelor trenuri care sunt foarte bine păzite. Fratele lor, trenul lui Gheorghiu-Dej, așteaptă în

aceeași remiză, dar afară, pe șine.

Remiza Mogoșoaia este un loc misterios, la fel ca și garniturile pe care le adăpostește. Fantomele trecutului

povestesc că pe vremea lui Ceaușescu, trenurile acestea erau ascunse în pământ și ieșeau numai ziua. Se spune că

erau încărcate cu aur.

Trenurile de patrimoniu se află remizate în incinta Remizei CFR Mogoşoaia într-un hamgar special amenajat,

destinat vagoanelor speciale, înconjurat de pădure, asigurându-le condiţii optime de conservare, reducând la minim

degradarea fizică a vagoanelor, ferit de soare, ploaie şi zăpadă.

Articol preluat de pe site-ul www.atelieruldetrenulete.ro

MICUL MODELIST - este un atelier săptămânal pentru copii, care le permite acestora să-şi dezvolte

creativitatea ştiinţifică, să gândească inginereşte, să vadă în spaţiu şi să-şi dezvolte simţul artistic.

18

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Redactează o compunere de 150 – 250 de cuvinte (15 -25 rânduri), în care să-ţi exprimi opinia despre semnificaţia

titlului poeziei „După ploaie” de Otilia Cazimir:

COMPUNERI MODEL (compuneri realizate în cadrul simulării de evaluare naţională la limba şi literatura

română)

Întind castanii palme reci şi ude,

Cu plete-ochi se scutură-o răchită.

Îşi strâng salcâmii frunza despletită

Şi toate florile subţiri şi crude

Se-ntorc pe-o parte şi pe alta-n vânt,

S-arate soarelui cât de frumoase sunt.

Şi-acum de sus se uită soare greu

În urma ploii care a trecut,

Pământu-i pare-un vechi urcior de lut,

Cu toartă fragedă, de curcubeu.

(Otilia Cazimir – După ploaie)

Cu lung pumnal de fulgere albastre,

Îşi taie drumul ploaia fumurie

Pe-ntinsul veşted al grădinii noastre,

Aruncă-n treacăt zvon de clopoţei

Pe şoldul unui deal, şi-n urma ei

Parc-a plouat cu puf de păpădie.

Teodora Cuzuc, cl.a VIII-a „Prinţul Radu”:

Poezia „După ploaie”, de Otilia Cazimir, zugrăveşte un tablou al unui colţ de natură, înfăţişând efectele trecerii

ploii şi revenirea la un cer senin şi însorit.

Titlul poeziei setează cadrul temporal al tabloului, oferind un indiciu cu privire la conţinutul poeziei. El este

format dintr-un substantiv comun şi o prepoziţie simplă, „după”. Această prepoziţie sugerează dezvăluirea a ceva

ascuns, care se foloseşte de acoperirea ploii pentru a ieşi la iveală.

Poezia începe cu descrierea furtunii, trecând apoi la peisajul scăldat de ploaie rămas în urma ei. El pare să fi fost

remodelat, atrăgând atenţia atât asupra potenţialului distructiv al unei căderi de apă, cât şi asupra necesităţii

acesteia. Treptat, se remarcă apariţia soarelui în cadru, care parcă înviorează natura răvăşită, oferindu-i căldură

şi lumină.

Apariţia simbiozei dintre soare şi apă semnalează sfârşitul definitiv al furtunii, susţinând impresia lăsată de

titlu. Curcubeul, simbolul speranţei şi al unui nou început, arată nevoia de proporţii exacte ale naturii, proporţii

care să se încadreze în simetria ei grandioasă. Acesta este rezultatul împreunării a două elemente deopotrivă

vitale şi distrugătoare: apa şi, în mod indirect, focul.

Consider că titlul este unul foarte bine ales, zugrăvind în linii largi decorul proaspăt spălat de ploaie şi oferind,

totuşi, o scânteie de curiozitate, care parcă te împinge să afli ce ascunde ploaia.

19

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Elena Negoiu, cl. a VIII-a „Prinţul Radu”:

Titlul poeziei „După ploaie” de Otilia Cazimir este, în opinia mea, în strânsă legătură cu conţinutul acesteia,

concentrându-i, astfel, ideea poetică.

În primul rând, tema poeziei se referă la tabloul unei grădini după ploaie, ceea ce este întocmai sugerat de titlu. În

al doilea rând, tema este susţinută de metafora „îşi taie drumul ploaia fumurie”, prin care este prezentată oprirea

ploii şi a fulgerelor care au străpuns cerul ca un pumnal. Peste tot, soarele descoperit de nori se reflectă în picurii

de ploaie care, strălucind, par albi şi pot fi comparaţi cu puful de păpădie. Pomii sunt uzi de ploaie şi au frunzele

grele de picurii reci iar florile în bătaia vântului par tinere fetişcane ce încearcă să impresioneze soarele cu

frumuseţea lor. Acesta, ieşit dintre norii negri, este prezentat prin personificare, ca un privitor ce veghează

asupra Pământului. Un ultim simbol al trecerii ploii este curcubeul, asemănat cu toarta unui „urcior de lut”.

Prin urmare, putem afirma că titlul poeziei sugerează de la început conţinutul acesteia, oferindu-ne o idee despre

natura tabloului conturat.

Eminesciana...

Glossa

„Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate.

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.”

Pornind de la semnificaţia vebului „a glosa”, care înseamnă a explica un cuvânt, „Glossa” este alcătuită dintr-un

număr de strofe egal cu numărul versurilor din strofa de mai sus. Respectând definiţia cuvântului, începând cu a

doua strofă, se comentează fiecare vers al strofei temă, iar ultima reia, ca o concluzie, strofa temă, în ordinea

inversă a versurilor.

Valoarea filosofică a poeziei constă în codul cunoaşterii vieţii, generalizat. Se subliniază faptul că viaţa este

trecătoare, iar, într-un anumit punct al acesteia, toate par asemănătoare şi legate, însă totuşi atât de diferite prin

fiecare detaliu, gând, întâmplare. De asemenea, el dovedeşte că nu întâmplarea propriu-zisă este cea care contează,

ci emoţiile trăite, catalogarea acestora ca „bune” sau „rele” fiind un lucru esenţial, în pofida banalității sale. De

asemenea, prin exprimarea directă, el se implică în viaţa cititorului, sfătuindu-l să nu se bazeze pe continuitatea şi

stabilitatea evenimentelor din viaţă, deoarece totul este imprevizibil, asemănător valurilor. Această idee este

întărită în ultimele două versuri, în care poetul, vorbind ca un om cu experienţă, care a trecut deja prin viaţă,

sfătuieşte cititorul să trateze cu indiferenţă lucrurile ce se petrec în jurul său, deoarece nimic nu este complet

sigur şi nu durează o eternitate.

Andra Dorobanţu, cl. a VIII-a „Prinţul Radu”

20

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

JURNAL...

DATORITĂ METROULUI...

Datorită metroului, pot spune că există destin.

Mergeam de la școală spre metrou, într-un ritm ceva mai lent, pentru că abia terminasem dansul, și eram obosită.

Și dacă nu mergeam la EXACT acea viteză, nu ajungeam la Dristor, unde am urcat în următorul metrou...etc etc. Dar

deja am zis prea repede.

Tocmai intram, când am observat ceva bizar: nu era niciun gunoi pe jos. Dar nu era nici cineva acolo care ar fi putut

să-l strângă. (Cred că asta a fost primul semn bizar...)

Apoi, fix când am coborât la metrou pe scări, ușile bipăiau să se închidă. Am intrat cu chiu cu vai înăuntru. Dacă nu

intram în acel metrou, nimic din toate acestea nu s-ar fi povestit. Dar mă abat de la subiect. Să revenim.

Am coborât la Dristor 2 pentru a merge la stația corespondentă Dristor 1. Metroului i-a luat ceva să ajungă, și la un

moment dat m-am gândit să ies și să iau autobuzul. Bine că nu am ieșit. Altfel nu exista nimic din toate acestea.

(PS: le mulțumesc celor care au avut răbdare să citească până aici)

OK. Când într-un final a ajuns metroul, am intrat. Primul lucru care m-a izbit a fost că acel metrou era literalmente

încărcat cu toate culturile și tipurile de oameni posibili. Dar ajung și acolo.

Am intrat în metrou forțat, pentru că era un domn care m-a cam împins. Aparent, nu am fost singura împinsă,

pentru că imediat ce s-au închis ușile, o alta ''domniță'' să-i spunem, a început să-l acuze etc. Am încercat să nu ma

bag, dar eram la mijloc, la propriu (stateam între cei doi). Așa că am încercat, în schimb, să-mi mut privirea. Cel mai

ciudat lucru posibil: la două –trei scaune depărtare, un om în vârstă avea o diplomă înrămată și șapte-opt oameni îl

ascultau cum vorbea, și mi-a luat ceva să-mi dau seama că vorbea despre pace (diploma, am vazut ulterior, era

pentru discursuri sau ceva cu motivaționalism etc., pe-acolo, oricum).

- a, ce trebuie să știți este că metroul s-a blocat, și ii sunt recunoscatoare, pentru că, daca nu s-ar fi blocat...și de

aici stiți ce vreau să zic.

''Hm, atât de aproape unii de ceilalți și complet opuși. Ce ar fi dacă Domnul Pace i-ar convinge pe Nemanieratul și

Guraliva să nu se mai certe?''- și aceasta a fost cea mai genială idee posibilă.

-aparent, domnul Pace luase acea diplomă de mult, și acum vorbea despre inutilitatea acestui obiect, când în lume și-

așa este război peste tot, și singurul lucru care mai contează sunt banii-

- Ați vrea să faceți ceva concret în acest moment legat de pace în acest vagon? am întrebat ( sigur nu cred că am

zis chiar așa-pentru că m-a privit bizar-, poate puțin mai juvenil, dar jur că asta am gândit).

-Sigur - i-am explicat situația și a zis atât:

- Dar tu de ce nu ai încercat?

Așa că m-am conformat, doar pentru a nu părea incapabilă în ochii d-lui Pace:

-vă rog, ați putea să nu vă mai certați amândoi: - ce te bagi fetițo că lalala și lalala....etc.

-vedeți cum ați colaborat să țipați la mine? la fel ați putea să colaborați și să nu mai țipați. La ce vă folosește? în

primul rând, sunt șanse foarte mici să vă mai vedeți VREODATĂ, iar în al doilea rând, v-ați gândit "dacă nu mai

putem ieși"?

Și au încetat. Nu știu dacă a fost din cauză că m-au crezut nebună sau au reflectat la cuvintele mele, dar important

este că s-au oprit.

21

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

ACESTA A FOST PRIMUL MIRACOL.

Apoi am ieșit din metrou, am mers pe stradă, și am intrat la farmacie, pentru că imi pulsa genunchiul din cauza

genialei mele căderi de azi în curte .

Am cerut niște plasturi mai mari - știți că aceia au în jur de 200 g? ei bine, ei și telefonul meu au fost îndeajuns cât

să-mi rupă punga.

Tot ce aveam, casoletele, cizme, tacâmuri și nu mai știu exact, cred că o sticlă de apă și o șosetă (pe al cărei

proprietar, apropo , astăzi, la școală nu am reușit să-l identific - acest mister încă trebuie elucidat - măsura 34-36,

cred - roșii și negre, în dungi) mi s-au vărsat pe jos. Cel mai genial lucru posibil s-a întâmplat. Deja mă pregăteam

să-mi îndes ce puteam în ghiozdan, deși știam că nu o să-mi încapă, când o doamnă mi-a dat punga ei, aproape

identică ca mărime cu a mea. Vă dați seama că am început cu : "stați liniștită, nu e grav ...bla bla bla"

- Tu ai nevoie de ea în acest moment. Sunt sigură că dacă voi avea nevoie de ajutor vreodată, Dumnezeu va

considera că tu va trebui să fii acolo să imi oferi punga ta.

( vă dați seama că punga era metaforic zis)

Am rămas șocată. Ca să înțelegeți, eu nu sunt tipul de credincios convins. Am suspiciuni ca oricine. Dar ce m-a șocat

a fost ce a zis după:

- Eu locuiesc chiar în blocul de peste stradă, cel de lângă biserică. În fiecare dimineață, înainte de răsăritul

soarelui, îmi plimb câinele. Te văd dimineața. Dar nu asta e ceea ce vreau să zic. Am menționat Dumnezeu, deoarece

în fiecare dimineață ai un obicei straniu. Te uiți în părți, ca și cum te aștepți să te urmărească cineva, apoi te uiți la

biserică, dai din cap în semn de aprobare, apoi negi, și în final pleci.

DAR NU ACEASTA A FOST PARTEA CARE M-A ȘOCAT. CI URMĂTOARELE CUVINTE:

- Nu vei putea mereu să fii indecisă.

Și așa am plecat acasă, cu vorbele Doamnei cu Câine răsunându-mi în cap. Și mi-am dat seama: dacă nu ajungeam în

acel moment la metrou, ca să ajung într-un final la farmacie etc, etc, ea nu mi-ar fi zis nimic, niciodata, și nu aș fi

avut acest motto : NU POȚI FI MEREU INDECIS. Cred că ține de destin. Oricum, un astfel de lucru se întâmplă

rar, și cum era de așteptat, când am plecat, a zis:

- La revedere, sau poate adio, pentru că vom vedea dacă Dumnezeu va vrea ca noi să ne intersectăm drumurile.

Nu eram convinsă de ce spunea, dar oricum. Trebuie luat în considerare orice factor al marii ecuații care este viața,

căci nu știi ce-ți va schimba cursul vieții : pentru mine a fost decizia de a alerga, care mi-a cauzat julitura, din

cauza căreia a trebuit să intru la acea farmacie...

Andra Dorobanţu, cl. a VIII-a „Prinţul Radu”

Concurs – Ați remarcat (sper!!!) că în motto-ul meu apare verbul “fi” scris astfel, în timp ce citatul din vorbele

Doamnei cu cățelul conține forma “fii”. Puteți explica cele două grafii? Ofer, eu însămi, ca premiu, un caiet-

jurnal, ca să vă îndemn la scris…

22

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Proiectul “Je découvre, je me découvre” a fost desemnat STAR PROJECT

“European Shared Treasure”, prin Programul de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii (Lifelong Learning Programme), a

desemnat proiectul “Je découvre, je me découvre”, iniţiat şi coordonat de Şcoala “Anastasia Popescu” – Star

Project! În acest fel, munca de aproape doi ani a elevilor Şcolii “Anastasia Popescu”, în parteneriat cu cei de la

Colegio “El Salvador” din Torrelavega – Spania, a fost încununată de succes internaţional în domeniul proiectelor

interculturale, educaţionale.

Site-ul oficial :

http://www.programmallp.it/estsearch/detail.php?id_project_base=2010-1-RO1-COM07-06992

Suntem pe primele locuri la Olimpiada de limba franceză, faza pe sector!

Din nou suntem cei mai buni! Copiii noştri sunt pe primele locuri la Olimpiada de limba franceză, faza pe sector!

Mulţumim, mademoiselle Cristina! Mulţumim, mademoiselle Marina! Succes în următoarea fază a Olimpiadei,

concursul pe municipiu!

Rezultate Olimpiada de limba franceză, faza pe sector

Elevi promovaţi la faza pe municipiu

COLȚUL CAMPIONILOR

23

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

PRIMĂVARA ÎN ȘCOALA NOASTRĂ

A sosit primăvara în școala noastră !!! Cu mic, cu mare, am muncit de zor pentru a ne bucura de primăvară -

deocamdată doar în interiorul casuței noastre:).

24

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Şcoala Anastasia Popescu

Sponsori: Şcoala Anastasia Popescu şi Asociaţia Grădiniţele Arc-en-Ciel – prin bunăvoinţa

doamnei preşedinte – director general, prof. Mona Şerbănescu.

Redactor – Andreea Daniela Oprea

Profesori îndrumători:

Prof. Oana Borcea

Prof. Maria-Roxana Cioată

Prof. Marina Cioc

Prof. Ana-Maria Duceac

Prof. Mihaela Dumitrescu

Prof. Sanda Ghioaldă

Prof. Cristina Diana Mariş

Prof. Nicoleta Nedelescu

Prof. Grațiela Nichita

Prof. Viviana Niculăeș

Prof. Ramona Pisoiu

Prof. Roxana Pricope

Prof. Mona Şerbănescu

Prof. Rebeca Toma

Prof. Petriţa Vlaicu

Psihoterapeut Ileana Zărnescu

Adresa redacţiei: Str. Popa Nan, nr. 47B – Şcoala gimnazială “Anastasia Popescu”

Vă invităm să ne vizitaţi şi pe site-ul: www.arc-en-ciel.ro

ISSN : 2069–0177. ISSN-L : 2069–0177.