UREEA

Urea reprezinta produsul final al catabolismului azotului proteic.Este forma de detoxifiere si eliminare a amoniacului rezultat in finalul proceselor de dezaminare-transaminare ale aminoacizilor.Dupa cum este cunoscut,numai o cantitate extrem de mica de ammoniac este transportata in sange in forma libera,fapt reflectat de concentratia plasmatica redusa(10-20 micrograme/dl).Cea mai mare parte este vehiculata sub forma de glutamine care se obtin din acid glutamic si amoniac in prezenta glutamin-sintetazei,enzima ubicuitara(reactia necesita ATP) .Ficatul si rinichiul capteaza glutamine din sange si deoarece dispun in mod specific de glutaminaza,aceasta catalizeaza hidroliza ireversibila a glutaminei,cu formare de acid glutamic si amoniac.Amoniacul astfel format in celulele tubular renale,difuzeaza prin membrane la polul urinar al acestor celule si,acceptand protoni,se transforma in ioni amoniu NH₄,care sunt eliminate,contribuind in acest fel la mentinerea rezervei alcaline a plasmei.

Amoniacul eliberat din glutamine in ficat,la care se adauga amoniacul adus de sangele portal de la intestine est transformat in uree printr-un lant ciclic de reactii(ciclul uroegetic Krebs-Hanseleit).Sinteza ureei implica un consum important de energie obtinuta din hidroliza ATP(echivalentul a patru legaturi macroergice per mol de uree).Justificarea acestui important consum energetic este reprezentata de toxicitatea mare a amoniacului pentru toate tipurile celulare si,in special,pentru celulele nervoase,urea fiind un compus cu toxicitate redusa si in plus datorita hidrosolubilitatii,poate fi transportat in cantitati relative mari in sange,in forma libera,pentru a fi eliminate pe cale renala.

Valorile de referinta pentru concentratia plasmatica a ureei sunt de 20-40 mg/dl(pentru metoda cu diacetilmonoxima este acceptata valoarea maxima de 53mg/dl) sau 7-18mg/dl azot ureic.Ureea este o substanta fara prag de

eliminare renala,astfel incat toata cantitatea sintetizata de catre ficat este excretata in conditiile unei functii renale normale.Eliminarile zilnice de uree sunt de 20-35g.

Modificari ale concentratiei plasmatice normale a ureei pot fi consecinta fie a scaderii sintezei hepatice,fie a afectarii excretiei renale.Cresteri ale concentratiei plasmatice a ureei pot surveni in :afectiuni renale insotite de retentie azotata,stari febrile(prin hipercatabolism proteic),arsuri,ingestie crescuta de proteine(tranzitoriu).Scaderi ale concentratiei ureei pot fi consecinta alterarii functiei hepatice de sinteza(necroza hepatica toxica,atrofie acuta galbena) sau a unor deficiente genetice ale enzimelor cheie ale ciclului urogenetic(carbamilfosfat-sintetaza,OCT,arginaza).