Cuprins

Capitolul I:Introducere

1.1 Turismul - fenomenul vremurilor noastre

1.2 Ghidul de turism – caracterizare generală

1.3 Rolul ghidului de turism in organizarea şi desfasurarea acţiunilor turistice

Capitlul II: Metodologia prezentării unui itinerar turistic

2.1 Metodologia prezentării unui itinerar turistic

2.2 Metodologia prezentării unui obiectiv turistic antropic

2.3 Metodologia organizării şi desfăsurării unei excursii de tip intern

Capitolul III: Valorificarea potentialului turistic al regiunii Nistrului Inferior

3.1 Caracterizarea generală a atractivităţii turistice a regiunii Nistrului Inferior

3.2 Trasee turistice din regiunea Nistrului Inferior

3.3 Prezentarea detaliată a unui itinerar turistic.

Anexe

Bibliografie

Capitolul I:Introducere

Turismul reprezintă unul din cele mai importante şi mai complexe fenomene

ale activităţii umane, atestat încă din cele mai vechi timpuri, însă ca ramură

specializată a economiei, activitatea turistică s-a constituit abia în secolul XX, când

au apărut posibilităţi pentru deplasarea rapidă a unor mase mari de persoane dintr-o

regiune a Terrei în alta. Creşterea numărului de deplasări şi a intensităţii lor a

impus studierea fenomenului turistic din mai multe puncte de vedere, inclusiv în

aspectul său economic (economia turismului) şi cel geografic (geografia

turismului). Dezvoltarea şi încadrarea ramurii turismului printre celelalte ramuri

ale economiei se explică, în primul rând, prin intensificarea relaţiilor economice şi

culturale între statele lumii, prin urbanizarea accelerată, sporirea numerică a

salariaţilor. creşterea bunăstării materiale şi a nivelului de cultură al populaţiei,

gradului ei de informatizare, prin modernizarea şi perfecţionarea rapidă a

mijloacelor de transport şi căilor de comunicaţie. Toate acestea au făcut mai

accesibilă vizitarea de către masele mari de vizitatori (turişti) a numeroaselor

comori (monumente) naturale şi antropice, aflate în cele mai diferite părţi ale

Terrei.

1.1 Turismul - fenomenul vremurilor noastre

Turismul (de la termenul francez „tourisme”; tour- înseamnă plimbare,

vizită) în sensul larg al cuvântului reprezintă o formă de activitate umană legată de

recreaţie, ce se asociază cu odihna activă a populaţiei. Recreaţia (din termenul

polonez „recreacja”, provenit la rândul său de la latinescul „recreatio" -

restabilire) întruneşte în sine anumite activităţi umane orientate spre restabilirea,

menţinerea şi dezvoltarea forţei fizice şi intelectuale a omului. În literatura de

specialitate conţinutul noţiunii de recreaţie este interpretat în mod diferit, fapt ce

necesită unele comentarii în privinţa delimitării posibile în scopuri practice a

turismului din imensa sferă recreativă. Sfera recreativă este mult mai cuprinzătoare

în raport cu turismul.

Prin recreaţie se subînţelege folosirea timpului liber pentru odihnă, distracţii,

satisfacerea cerinţelor estetice ale oamenilor, îmbogăţirea lor informaţională.

Recreaţia e totalitatea de fenomene şi relaţii ce se formează în procesul folosirii

timpului liber de către populaţie în scopuri de tratament, cognitive, de odihnă,

cultural-distractive în spaţii speciale, situate la locul de trai al populaţiei şi în afara

lui. De aici rezultă că activitatea recreativă include şi activitatea turistică. Recreaţia

se manifestă în formă activă, semiactivă şi pasivă.

Din prima formă fac parte turismul, excursiile, promenadele, efectuate pe jos

sau cu bicicleta, practicarea exerciţiilor fizice, frecventarea secţiilor sportive,

participarea la competiţiile sportive neprofesionale (de masă), vizitarea sălilor de

dans, a muzeelor, sălilor de expoziţii, cu cea mai variată tematică, participarea la

manifestările de sărbătorire a diferitor evenimente în locuri publice etc.

Din grupa formei semiactive fac parte activităţile ce necesită mai puţine

eforturi şi încordare fizică, cum ar fi vizionarea cinematografelor, teatrelor, sălilor

de concert, seratelor de creaţie, stadioanelor, sălilor sportive, în calitate de

spectator, participarea la celebrarea zilelor onomastice, a sărbătorilor de hram,

vizitarea restaurantelor, cafenelelor, barurilor, sălilor ce oferă servicii distractive,

de tipul discotecilor, automatelor de joc, cazinourilor, odihna la sanatoriu şi altele

de acest gen.

Formele de recreaţie pasivă se manifestă prin relaxări cu eforturi fizice şi

psihoemoţionale minimale, cum ar fi luarea băilor solare, ascultarea emisiunilor

radiotelevizate, sau muzicii imprimate pe banda de casetofon, citirea literaturii

artistice, a presei periodice intr-un mod relaxant.

Numeroasele forme recreative mentionate, demonstreaza ca turismul este

una din cele mai active si mai productive componente ale sferei de recreatie ,

manifestindu-se prin calatorii la diferite distante, in termen de 24 ore si mai mult,

ce au loc preponderent in perioada timpului liber ( concediu, vacanta), sau fiind

legate de deplasari in alte scopuri ( de serviciu, necesitati familiale, rudenii), in

afara locului de trai. Altfel spus, prin turism se subintelege totalitatea de fenomene

si relatii ce se creeaza in procesul calatoriilor si aflarii cetatenilor in afara locului

lor de trai, daca această aflare nu se transformă în trai îndelungat ori în activităţi

temporale cu scop de câştig.

Persoanele care călătoresc numai timp de o zi fără înnoptare sunt considerate

excursionişti.

Turismul se divizează în turism intern, atunci când se călătoreşte în propria

ţară, şi internaţional, când călătoriile au loc peste hotarele acesteia. Turistul

internaţional este definit drept „un vizitator temporar care se află minimum 24 ore

într-o ţară şi ale cărui motive de călătorie sunt: loisir (vacanţă, agrement, sănătate,

studii, religie, sport etc.), familie, afaceri, misiune”.

Recreaţia obţinută prin intermediul turismului presupune, în primul rând,

deplasarea unei persoane în locuri necunoscute sau mai puţin cunoscute, cu

obiective naturale sau create de om, atractive din punct de vedere estetic,

interesante din punct de vedere ştiinţific, informaţional, inovaţional etc. Pentru a

face turism, individul, în afară de asigurarea cu resursele băneşti necesare pentru

existenţă, în timpul aflării sale în călătorie, trebuie să depună anumite eforturi

fizice de deplasare pe teren, ce îi oferă posibilitatea de a vizita şi admira diverse

obiective naturale şi antropice. Esenţa şi trăsăturile principale ale turismului

constau în deplasarea pe teren a cetăţenilor în scopul admirării noilor privelişti, ce

se perindă mereu în faţa ochilor în unităţi relativ scurte de timp. Actele de turism,

influenţate în mod direct de fenomenul atractivităţii monumentelor, priveliştilor,

locurilor cu condiţii de recreaţie deosebite, obiectivelor economice, activităţilor

etnofolclorice etc., puse la dispoziţia oricui în propria ţară sau aflate pe meleaguri

străine, pentru care cetăţenii sunt dispuşi să se deplaseze pentru a le vedea, a le

admira, a beneficia de ele, pentru o plată acceptabilă, se soldează în cazul turiştilor

cu noi impresii, satisfacţie fizică şi sufletească. Valorile supreme şi produsul final

al turismului pentru turist sunt satisfacţiile şi plăcerile sufleteşti deosebite

întruchipate în impresii, însoţite concomitent şi de alte forme de recreaţie, de

asemenea utile călătorului, însă care au un caracter secundar. Procesul admirării şi

formării anumitor impresii influenţează în mod pozitiv şi binefăcător asupra

individului, care prin intermediul admirării vizuale devine mai informat, mai

instruit şi desăvîrşit din punctul de vedere al cerinţelor sale spirituale, şi, deci, mai

folositor pentru societate. Fiind „tratat" cu noi cunoştinţe, informaţii obţinute prin

intermediul turismului, persoana respectivă devine un bun propagator al valorilor

spirituale însuşite pe alte meleaguri pentru alţi concetăţeni, care încă n-au avut

posibilitatea (şi, se prea poate, nici nu o vor avea) de a cunoaşte personal farmecul

locurilor descrise şi parţial imaginate în ghizi, reviste, fotografii, ilustrate, pelicule

filmate, hărţi turistice, emisiuni radiotelevizate etc. Zicala populară „mai bine o

dată să vezi decât de zece ori să auzi" în cazul turismului redă destul de precis

însemnătatea admirării „pe viu” a valorilor spirituale însuşite de turist, în

comparaţie cu persoanele care numai aud de farmecul acestor valori sau le admiră

de pe paginile revistelor, albumelor etc. Clipele admirării „pe viu” a unor

obiective, prin intermediul cărora are loc acumularea noilor impresii, sunt unele

din cele mai preţioase din viaţa omului. Ele, ca şi cele mai mari bucurii din viaţa

unei persoane, rămân în memorie drept cele mai fericite momente şi amintiri

pentru toată viaţa. Însă, dacă momentele aducătoare de fericire menţionate sunt,

totuşi, ordinare, acestea repetându-se pentru majoritatea cetăţenilor, apoi plăcerile

şi bucuriile obţinute prin călătorii sunt deseori neordinare, ele având un caracter

unic, parvenite cu fericite şi rare ocazii. In unele privinţe descoperirea pentru sine a

unei societăţi necunoscute (sau mai puţin cunoscute) în multe cazuri este ase-

mănătoare cu succesul omului de creaţie, care se bucură de realizările sale

profesionale. Cu cât persoana concretă trăieşte mai multe momente de această

fericire în viaţa sa, cu atât ea devine mai bogată spiritualiceşte şi mai valoroasă

pentru societate. Indicii succeselor de ordin spiritual ale cetăţenilor, inclusiv cele

obţinute prin intermediul turismului, în mare măsură caracterizează nivelul lor de

viaţă şi de maturitate civică.

Aici este important şi termenul de obţinere a însuşirii valorilor respective de

către persoane concrete. Timpul cheltuit pentru admirarea diferitor tipuri de

monumente diferă în mod esenţial.Dacă pentru admirarea unei forme

impresionante de relief la depărtare, a unui bust sau a unui copac din apropiere, se

cer câteva clipe, apoi pentru analiza vizuală a unui ansamblu arhitectonic - ceva

mai mult. Vizionarea unui tablou in muzeul de arte poate dura de la câteva minute

pînă la câteva zeci de minute. Vizitarea unei grădini botanice va necesita câteva

ore, iar vizitarea unui crater vulcanic sau a unui lac glacial montan de mare

înălţime - o zi, două sau chiar mai mult. Timpul cheltuit pentru admirarea valorilor

descrise depinde şi de accesibilitatea teritorială şi de mărimea obiectivului vizitat.

În cazul turismului are loc oferirea („realizarea”) contra anumitor plăţi a

impresiilor, informaţiilor vizuale, solicitate de către indivizii care călătoresc,

servicilor pentru care ei plătesc, aşa cum se plăteşte pentru învăţămîntul privat,

pentru un curs de însuşire a unei limbi modeme, oferite de către firme specializate

sau de persoane particulare. Serviciile turismului, privite în esenţă şi separat de alte

servicii, au un caracter nematerial, spiritual, având în vedere că persoanele

antrenate nemijlocit în procesul activităţii turistice, prin faptul contribuirii lor la

admirarea obiectivelor turistice de către solicitanţi, nu produc şi nu consumă vre-o

oarecare substanţă materială. Principalul produs care „se consumă” în acest caz

sunt impresiile, cunoştinţele, informaţiile, satisfacţiile pe care le primeşte

vizitatorul în timpul vizionării, admirării diferitor obiective naturale şi antropice

atractive. Impresiile, cunoştinţele sunt categorii subtile de mare valoare spirituală

(culturală). Prin faptul că serviciile turistice poartă un caracter predominant

cultural, nematerial, obiectivele de interes turistic în procesul admirării lor de către

turişti, cu unele excepţii, nu se consumă, nu se epuizează, nu scad din volumul lor

fizic şi estetic.

În mod normal în decursul vieţii fiecare om, începînd cu adolescenţa şi

terminînd cu vârsta înaintată, efectuează numeroase acte de turism, manifestate în

cele mai diferite forme şi cu cele mai diferite ocazii. Cunoscutele restricţii de

vârstă se referă la copiii de pînă la 14 ani, la indivizi şi la persoanele de vârstă

foarte înaintată, care au probleme de sănătate.

Multe din ocaziile de a călători sunt conştientizate şi valorificate, al tele - nu.

Însă nu fiecare persoană care se deplasează undeva pentru câteva zile devine

neapărat turist în adevăratul sens al cuvântului. Turist adevărat poate deveni numai

persoana care a atins un anumit plafon de cerinţe, în necesitatea de a cunoaşte

locuri şi oameni noi, care are sentimentul şi dorinţa respectivă, care, îndreptându-

se spre alte meleaguri, îşi propune atare scopuri. Deseori aceste persoane sunt

predispuse de a cheltui mult timp şi substanţiale resurse băneşti pentru a-şi

satisface curiozitatea de a vedea şi admira valori istorico-culturale ce le provoacă

plăcere, surprize, descoperiri, senzaţii cu reflecţii şi stări afective. Una din

particularităţile principale ale turismului constă anume în faptul că aceasta

activitate este practicata de regulă şi preponderent, de persoane pline de voiosie,

inteligente, dornice si curioase de a cunoaşte lumea , avind un grad avansat al

cerintelor de ordin cultural.

Persoanele cu gradul redus de cerinte culturale nu sunt in stare sa conceapă

în mod satisfăcător opere de artă, de istorie, arhitectura.

În sfera turismului predomină serviciile individuale, in special daca ne

referim la monumentele şi obiectivele antropice. Deplasarea spre a vizita un

oarecare monument sau obiectiv, în majoritatea cazurilor, se face in grupuri mici

(de pînă la 7 - 10 persoane) sau în mod individual (de unul singur sau cu familia).

Deservirea în masă, în grupuri mari in cazul turismului este mai puţin acceptabilă.

Aceasta se explică prin faptul că accesul la vizionarea unei opere de artă, de

exemplu, a unui tablou sau a unei sculpturi, este limitat în timp şi spaţiu, iar durata

timpului rezervat unul cetăţean concret pentru vizionare este determinată de mai

multe condiţii.

Vizionarea unei opere de artă nu poate fi incadrată in standarde stricte.

Pentru admirarea unui tablou de Rembrandt sau Goya un vizitator are nevoie de un

minut două, iar altul de 10-15 minute şi chiar mai mult. Durata vizionării în acest

caz (ca şi în multe altele) - depinde de nivelul cerinţelor de ordin cultural ale

vizitatorului. Din această cauză progresul tehnic (mecanizarea, automatizarea,

informatizarea) în domeniul vizionării monumentelor, operelor de artă etc. are loc

mai lent în raport cu progresul în alte activităţi sociale sau economice (cu excepţia

televiziunii).

Însă pierderile valutare imaginabile din cauza desfăşurării lente a procesului

vizionării „ pe viu” a valorilor artistice, dc exemplu, so recuperează cu succes din

contul varietăţii mari a serviciilor auxiliare din sfera terţiară, acomodate şi supuse

intereselor serviciului primordial al turismului propriu- zis. Toate serviciile

turistice cu caracter nematerial suni însoţite de numeroase servicii auxiliare, costul

cărora, fie că este inclus în foia turistică (cazare, alimentare), fie că se plăteşte

separat. Deseori turistul cheltuieşte pentru servicii suplimentare de câteva ori mai

mult decât a plătit pentru foaia de călătorie.

Serviciile sferei tertiare au mai mult un caracter fiziologic, material si

distractiv. Managerii turismului in fiecare caz sunt obligati sa prevada ca orice

solicitare, cerinta a turistului, ce nu contravine legii si bunului simt, sa fie

satisfacuta. E necesar sa se aiba in vedere serviciile individuale legate de genul,

virsta, profesiile turistilor. Numai in acest caz firmele turistice pot sa-si cistige

prestigiul, recunostinta, atractivitatea, ceea ce se rasfinge pozitiv si asupra

succeselor lor economico- financiare.

Durata calatoriilor difera foarte mult: de la citeva zile pina la un an si chiar

mai mult. Recordul in această privinţă il stabilesc persoanele care călătoresc

singure in jurul lumii - pe jos, cu bicicleta sau cu autoturismul timp de un an – doi-

trei. Exista şi persoane pentru care turismul a devenit profesiune.

Ca şi multe alte activităţi umane, turismul arc loc în mediul natural şi cel

umanizat, în care el (omul) trăieşte şi activează. Din punct de vedere al dezvoltării

ramurii turismului, orice teritoriu se manifestă în două ipostaze: în calitate de

consumator de către populaţia locală a „producţiei” serviciilor turistice atât din

contul potenţialului turistic local, cât şi pe seama potenţialului similar de pe alte

meleaguri, precum şi în calitate de gazdă pentru turiştii sosiţi de pe alte meleaguri

(din alte ţări). Datorită mişcării spaţiale a amatorilor de noi impresii (turiştilor),

între diverse unităţi teritoriale are loc un schimb reciproc de vizitatori şi de

„consum” a valorilor spirituale respective şi serviciilor auxiliare solicitate.

Principalele resurse ale turismului sunt multitudinea şi varietatea colosală a

monumentelor (obiectivelor) naturale şi antropice, a peisajelor de pe întreaga Terra

şi sutele de milioane de persoane care doresc să le viziteze, să le admire. Pentru a

face turism, pe de o parte, trebuie să existe obiective cu calităţi estetice şi

informaţionale corespunzătoare şi recunoscute intr-o măsură sau alta ca valoroase

din punct de vedere istoric, cultural, arhitectural ( acestea formind atractivitatea

lor), iar pe de alta parte – presupune existenta unui anumit numar de persoane care

manifesta interesul de a cunoaste noi meleaguri cu valorile lor naturale, istorico-

culturale, economice, ce pot fi puse la dispozitia lor. Anume aceste conditii

determina functionarea turismului ca activitate umana de mare importanta

economica, social – culturala si spirituala pentru populatia oricarei tari.

Pentru organizarea eficienta si planificarea dezvoltarii turismului este necesar

de a cunoaste informatia ce contribuie la formarea contingentelor de turisti. Ea

cuprinde urmatoarele aspecte esentiale:

1. Modul de organizare ( turism organizat, neorganizat);

2. Scopul deplasarilor ( turism propriu-zis, turism efectuat cu ocazia indeplinirii

altor misiuni, decit cele turistice) ;

3. Locul deplasarilor ( turism montan, silvic, acvatic,, speologic);

4. Numarul participantilor ( turistilor);

5. Componenta turistilor dupa gen, virsta, profesie, stare familiala, stare materiala;

6. Caracterul deplasarilor ( in interiorul tarii, peste hotare);

7. Anotimpul deplasarilor ( vara, toamna, iarna, primavara);

8. Distanta deplasarilor ( distante mici, mijlocii, mari, foarte mari);

9. Durata deplasarilor : de 2-7 zile, 8-15 zile si mai mult;

10 Tipurile de transport folosite pentru deplasare ( transport auto, cu trenul, cu

nava maritimă sau fluvială, cu avionul, cu animale de tracţiune, eu bicicleta, cu

două sau mai multe mijloace diferite de transport);

11. Costul foilor turistice.

Dupa spaţiul deplasărilor turismul se divizează în intern şi international .

Ambele forme sunt de două tipuri: receptiv (de intrare) şi emiţător (de ieşire). Mai

frecvent aceste două forme sunt folosite în cazul turismului internaţional. Turismul

receptiv se manifestă prin primirea turiştilor interni sau străini în localitatea

(regiunea) dată. Turismul emiţător reprezintă acea parte a lui, ce include

deplasările din localitatea (regiunea) dală a cetăţenilor care pleacă în scopuri

turistice (sau în scopuri in care persistă si turismul) în alte localităţi şi regiuni ale

ţării date sau în străinătate.

Eficienţa turismului ca atare depinde în primul rând de scopul deplasării

respective. Turismul legat de excursii, de recreaţie complexă,prealabil preconizate,

sunt cele mai eficiente în privinţa acumulării impresiilor, deoarece persoanele care

le practică sunt în stare să le însuşească, sunt pregătite prealabil psihologic de aşa

ceva. In celelalte cazuri, în care turismul este efectuat cu alte ocazii, coeficientul

utilităţii nu are o cotă rezultativă mai scăzută, adesea neesenţială.

În multe cazuri, un anumit fel de turism este însoţit de altul. Turismul

ştiinţific, de exemplu, concomitent poate avea atribuţie la turismul cultural

(etnocultural); turismul arheologic se reduce nu numai la "vizitarea unor locuri in

care se fac săpături cu depistarea localităţilor şi relicviilor vechi, ci şi la vizitarea

exponatelor muzeistice din localităţile urbane, care dispun si de monumente de

arhitectură, acestea de asemenea prezentând interes si pentru savanţi.

Orice formă de turism (arheologic, paleontologic, cultural, de regulă nu se

limitează strict la scopul, special delimitat, ci ofera concomitent vizitatorilor

posibilitatea de a viziona şi alte obiective, altele decit cele preconizate în prealabil.

Fenomenele de turism practicate nu pot fi contrapuse sau înlocuite unele cu altele.

Fiecare din ele îşi are scopul şi avantajele sale. Aceasta se referă atât la formele de

turism propriu-zis, cât şi la turismul creat prin alte activitati. Îmbinarea diferitor

forme de turism oferă posibilităţi pentru intensificarea proceselor de vizionare şi

informare a călătorului respectiv.

Mai dificil pot fi apreciate priorităţile turismului organizat şi ale celui

neorganizat. Dacă primul câştigă printr-un grad sporit de confort, apoi al doilea

prin libertatea de a alege traseele şi obiectivele în mod independent. Turistul

individual deseori descoperă pentru sine multe obiecte interesante atractive de care

nici n-a ştiut. Turistul care, să zicem, a solicitat o călătorie in scop de odihnă pe

litoralul mediteranian al Spaniei, poate fi atras în excursii în adâncul acestei ţări,

acordând mai mult timp vizitării numeroaselor monumente medievale, decât stând

pe plajă. Turistul organizat nu-şi poate permite aşa ceva, deoarece este „legat” de

locul fixat pentru cazare, plătit în prealabil.

Ca eficienţă socială şi utilitate personală, turismul trebuie apreciat din două

puncte de vedere

1. aportul lui cultural-educaţional şi spiritual pentru cetăţeni;

2. avantajele economice.

Ambele misiuni au avantaje incontestabile şi incomparabile, acordându-se

prioritate unuia din ele. Aici este foarte important de apreciat rolul turismului

intern şi al celui extern (internaţional).

În mod normal, în folosul populaţiei şi al ţării respective, e bine ca fiecare

cetăţean să înceapă activitatea sa turistică cu turismul intern. Turismul intern

constituie o şcoală, un antrenament prealabil pentru a acumula deprinderi de

călătorie pe alte meleaguri. Concomitent turismul intern este şi o obligaţiune, un

act de patriotism: mai întâi eşti dator să-ţi cunoşti patria, şi mai apoi alte ţări.

Numai însuşind valorile istorico-culturale autohtone poţi aiunge să înţelegi valorile

similare ale altor state. Programele educaţionale ale fiecărui stat trebuie să conţină

compartimente speciale de educaţie patriotică prin turism. La formarea înaltului

sentiment de patriotism contribuie mai intâi organizarea excursiilor şcolare la locul

de baştină în ţara natală, şi mai apoi pe meleaguri străine. Maturizarea cetăţenilor

nu poate avea loc fără a participa iniţial la cunoaşterea vizuală a ţării natale. Numai

o atare ordine in oferă posibilitatea de a compara şi aprecia la justa valoare

patrimoniul istorico-cultural naţional cu cel al altor state, făcând concluziile

respective.

Pe de altă parte, turismul intern nici nu trebuie contrapus celui extern

(internaţional). Ambele forme au misiune specifică. Ele trebuie să existe şi să se

dezvolte paralel, nu în detrimentul uneia din ele.

Din punct de vedere economic, pentru orice ţară din lume este preferabil

turismul internaţional, prin care turiştii se „importă”. Această categorie de tunşti

aduc statului respectiv valută suplimentară, formând un venit adâugător foarte

important. Atrăgând turiştii străini, statul respectiv câştigă, atât de la realizarea

foilor turistice, cât şi din contul oferirii pentru oaspeţi a numeroaselor servicii din

sectorul terţiar, pentru care turiştii plătesc suplimentar. Se afirmă că „importul”

turiştilor străini este mai avantajos chiar decât atragerea investiţiilor străine.

Venitul în cazul dat este obţinut intr-o formă mai convenabilă — prin achitarea

imediată pentru serviciile respective şi în mod necondiţionat. „Importul” turiştilor

pentru orice stat echivalează cu exportul mărfurilor în străinătate (procurate in

cazul dat de oaspeţii străini) la preţuri avantajoase.

Turismul modern se poate dezvolta cu succes pe un anumit teritoriu in

următoarele cazuri:

1) Dacă teritoriul dat dispune de anumite monumente cu atractivitate turistică

suficientă;

2) Dacă există (este organizat) serviciul de management turistic, ce formează

torentul de turişti;

3) Dacă există infrastructura turistică necesară pentru desfăşurarea normală a

călătoriilor respective.

Deci, pentru a primi turişti străini sunt necesare nu numai monumente şi

obiective atractive bine amenajate, ci şi o bază materială de cazare modernă,

precum şi o infrastructură, care să asigure deservirea oaspeţilor 1a cel mai înalt

nivel. Numai creând condiţii excelente pentru turişti poţi câştiga simpatia lor.

obţinând şi o imagine (reputaţie; favorabilă pentru atragerea turiştilor in viitor.

Activitatea de atragere a turiştilor străini este o luptă de concurenţă în tre

numeroşi oameni de a tăceri implicaţi in turism şi concomitent - o artă a

businessului. necesar să fie bine însuşită de către cei care o practică.

Atragerea turistilor străini nu înseamnă neglijarea turistului emiţător, într-o

economie normală ambele forme de turism pot fi susţinute şi dezvoltate conform

legilor economiei de piaţă. Altceva înseamnă activitatea de valorificare a

potenţialului turistic al unor teritorii, care în mod firesc pot obţine avantaje în

sporirea atractivi taţii turiştilor străini. În acest caz statele ce dispun de avantajele

respective au posibilitatea de a se specializa mai mult decât altele în sfera

turismului, ceea ce nu este neapărat în defavoarea altor state. Doar avantajele, să

zicem ale Spaniei. în dezvoltarea turismului nu aduc prejudicii Suediei în

dezvoltarea acestei ramuri. Pur şi simplu, în dezvoltarea acestei ramuri Suedia şi-a

creat avantajele sale bazate pe dezvoltarea prioritară a altor ramuri ale economiei,

ce ii aduc un venit considerabil (din contul exportului rulmenţilor, hârtiei, energiei

electrice etc.).

Din anumite cauze, nu fiecare ţară este în stare să dezvolte în mod egal

turismul receptiv şi cel emiţător. Unele state (Mongolia, Indonezia) şi regiuni

(Siberia. Tibet) dezvoltă slab ambele forme de turism din cauza accesibilităţii

reduse a teritoriilor şi nivelului scăzut de trai al populaţiei lor. Ultimul motiv este

caracteristic şi multor staie sărace cu condiţii geografice accesibile (Nepal,

Bangladesh). Unele state cu un nivel mai ridicat de dezvoltare (India, Maroc,

Tunis) fac tot posibilul (şi nu fără succes) de a atrage cât mai mulţi turişti străini,

singure lansând în alte state un număr neînsemnat de călători. Statele cu un nivel

mediu de dezvoltare (Turcia, Mexic, Brazilia) primesc incomparabil mai mulţi

turişti decât lansează în alte state. Şi numai statele dezvoltate (SUA, Germania.

Japonia. Canada etc.) au condiţii excelente pentru dezvoltarea ambelor forme de

turism. In această categorie, dintre statele mari, nu se încadrează Spania. Franţa,

Italia, care având cunoscutele avantaje (monumente atractive valoroase,

accesibilitate foarte bună) primesc mai mulţi turişti decât lansează peste hotare. O

atare situaţie favorabilă au şi unele state europene mai mici, cum ar fi Ungaria,

Austria, Croaţia. Situaţii excepţionale în această privinţă au şi mai multe state mici

din diferite părţi ale lumii (Andora, Monaco, San-Marino, ins. Bahames etc.).

După avantajele ce le oferă societăţii, turismul a devenit o sferă prioritară,

fapt ce se explică prin următoarele:

1) În constituirea şi funcţionarea sa, turismul are prioritate faţă de alte ramuri, în

primul rând, prin faptul că se bazează pe „exploatarea” imensei reţele de

monumente şi obiective de interes turistic (în calitate de „materie prima” pentru

consum), în marea lor majoritate create de natură şi de către generaţiile precedente,

oferite generaţiilor de astăzi pe gratis, acestora rcvcnindu-le doar misiunea de a le

întreţine într-o stare satisfăcătoare şi a le amenaja în scopul de a fi vizitate, lucrări

ce necesita cheltuieli relativ mai reduse în raport cu alte ramuri. Aceasta se

datorează şi faptului că monumentele naturale şi o bună parte a celor antropice

(arheologice, cu excepţia celor muzeale, de arhitectură, memoriale ctc.) nu necesită

adăposturi speciale, aflându-se sub cerul liber. Monumentele necesită doar

cheltuieli pentru supravegherea şi paza lor. Cele mai multe monumente antropice,

peste anumite intervale de timp, necesită lucrări de restaurare.

2) Unele resurse utilizate în recreaţia turistică sunt inepuizabile (razele solare, forţa

ciclică de restabilire anuală a covorului vegetativ), altele - în proporţii mari sau de

mare importanţă (nisipul plajelor, apele râurilor şi mărilor, apele minerale), care de

asemenea sunt ieftine pentru societate.

3) Resursele turistice întruchipate în diverse monumente naturale şi antropice

pentru ofertant nu sunt costisitoare, cheltuielile esenţiale se fac doar pentru

lucrările de reconstrucţie, amenajarea monumentelor, pentru paza şi reclama lor.

Resursele monumentelor, „exploatate” prin vizionare şi admirare, nu-şi pierd

potenţialul lor cantitativ, calitativ, estetic, atractiv, ele fiind mereu la dispoziţia

noilor vizitatori.

4) Infrastructura turismului costă mai ieftin în raport cu infrastructura ramurilor

industriale şi destinaţia ei este de a oferi servicii nu numai turiştilor, ci, în măsura

posibilităţilor, şi celorlalte categorii de cetăţeni ai ţării, fiind exploatată intensiv.

5) Investiţiile alocate pentru dezvoltarea turismului aduc beneficii într-un timp mai

scurt decât în alte ramuri ale economiei, datorită termenului mai redus al

construcţiilor de menire turistică şi circuitului mai rapid al veniturilor (pentru

consumul serviciilor solicitate turiştii se achită imediat), avantaje atrăgătoare

pentru oamenii de afaceri străini.

6) Industria turismului influenţează pozitiv dezvoltarea altor ramuri şi subramuri

ale economiei, inclusiv producătoare de mărfuri de larg consum, solicitate şi de

turişti. Această ramură are un important rol de stabilizare a economiei.

7) In procesul de dezvoltare a acestei ramuri se creează noi locuri de muncă, atât în

sfera turismului propriu-zis, cât şi în ramurile auxiliare de deservire ale sectorului

terţiar.

8) Sfera turismului contribuie la sporirea veniturilor multor locuitori din oraşele

mari, pentru oferirea de către aceştia a spaţiului locativ liber anumitor categorii de

vizitatori, şi a veniturilor unei părţi din populaţia rurală - prin încadrarea ei în

dezvoltarea turismului rural. 9)Dezvoltarea turismului contribuie mult la

cunoaşterea, păstrarea, propagarea şi valorificarea patrimoniului de monumente

naturale şi antropice, la educarea patriotică a cetăţenilor, la cunoaşterea reciprocă a

valorilor naţionale ale statelor lumii.

Avantajele şi priorităţile enumerate în favoarea dezvoltării industriei

turismului sunt evidente şi promiţătoare pentru multe state ale lumii (inclusiv

pentru Republica Moldova). însă succesele în acest domeniu depind şi de politica

statelor respective, de eforturile lor de a folosi potenţialul natural, istorico-cultural

şi uman de care dispun.

Trebuie de menţionat că asupra evoluţiei industriei turismului, în afara celor

menţionate până aici, o mare influenţă au şi următorii indicatori:

Numărul populaţiei ţării, regiunii, localităţii date ca potenţial demografic al

turismului;

Nivelul economic de dezvoltare a teritoriilor menţionate, ce determină starea

materială şi nivelul de trai al populaţiei;

Gradul de cultură al populaţiei, care în cea mai mare parte determină

mărimea şi specificul cerinţelor pentru serviciile turistice;

Caracterul formării şi folosirii timpului liber al populaţiei;

Nivelul de organizare şi propagare a serviciilor turistice;

Nivelul de dezvoltare a relaţiilor economice şi culturale cu alte state;

Situaţia geografică, economico-gcografică şi geopolitică a statelor lumii;

Situaţia ecologică a regiunilor turistice;

Situaţia social-politică şi cea criminogcnă din aceste spaţii etc.

Aici trebuie precizat faptul că dezvoltarea turismului nu depinde obligatoriu

de mărimea teritoriului statelor respective, de asigurarea lor cu resurse naturale,

structura ramurală a economiei, numărul, densitatea şi structura populaţiei. Pentru

statele care primesc turişti principalul e să dispună de monumente preţioase şi să

creeze condiţii pentru primirea şi deservirea turiştilor. Grecia, Cipru, Turcia. Tunis

nu sunt state asigurate cu mari resurse naturale calculate pe cap de locuitor (în

afară de cele pentru recreaţie), nu se evidenţiază prin produse industriale din

categorii superioare de mare prestigiu. în schimb, ele au reuşit să valorifice la un

nivel înalt potenţialul de recreaţie de care dispun, creând şi condiţiile necesare

pentru a primi milioane de turişti străini, ce le aduc anual miliarde de dolari.

Succese importante în această privinţă înregistrează Cehia, Croaţia, Ungaria,

precum şi Bulgaria şi România.

În toate cazurile, valorile trecutului geologic şi istoric sunt puse la dispoziţia

prezentului. în valorificarea patrimoniului turistic, cele mai importante succese

sunt înregistrate în statele care dispun dc monumente valoroase de ambele tipuri. în

calitate de exemplu poate fi menţionată Grecia - un spaţiu răzleţit în peninsule şi

numeroase insule, cu forme miraculoase de relief montan, cu o climă blândă de tip

mediteranian şi cu numeroase monumente istorico-arheologice. Nu este greu de

imaginat cum ar fi evoluat economia grecilor, care nu dispun de zăcăminte

esenţiale de carburanţi, de suficiente suprafeţe de sol fertil, păşuni etc., dacă

strămoşii lor n-ar fi fost atât de talentaţi. In acest sens este reuşită şi afirmarea

expresivă a jurnalistului Iulius Popa din or. Bălţi,: „Talentul Eladei s-a transformat

într-o pensie uriaşă pentru urmaşul acesteia, Grecia contemporană”.

O mare importanţă pentru dezvoltarea turismului o are accesibilita tea la

resursele pentru recreaţie. Astfel de state, cum sunt Peru, Chile sau Noua Zeelandă,

cu numeroase şi valoroase monumente de mare atractivitate turistică, nu au

accesibilitatea respectivă, pentru zecile de milioane de turişti din Europa şi

America de Nord.

1.2 Ghidul de turism – caracterizare generala

Termenul de ghid are sensul „a îndruma, a călăuzi", înseamnă a arăta ceva cuiva, a conduce pe cineva spre o anumită destinaţie, dar mai înseamnă şi a organiza şi direcţiona cursul evenimentelor. Toţi cei care călătoresc spre noi destinaţii, din diverse motive, au nevoie de o persoană pusă la dispoziţie de către agenţia de turism, care să-i însoţească în locurile necunoscute, să le furnizeze informaţii şi să le prezinte obiectivele de interes din regiunea respectivă. Această persoană este cunoscută în mod obişnuit sub numele de ghid. în zilele noastre denumirea "ghid" este folosită pentru a desemna o persoană care întâmpină şi însoţeşte turiştii veniţi dintr-o altă zonă geografică sau dintr-o ţară străină şi le arată obiectivele de interes general şi particular, în funcţie de categoria socială si interesurile acestora. Ghidul trebuie să asigure turiştilor serviciile solicitate la nivelul lor cantitativ şi calitativ, înt r u c ît ghidul este singura persoană cunoscută de către turişti, acesta trebuie să fie un factor mediator în cerere şi ofertă şi să facă în aşa fel încât la finalul programului turistic să poată observa nemijlocit satisfacţia turiştilor că au avut o vacanţă de neuitat şi au văzut şi aflat lucruri noi şi interesante.Deosebita însemnătate a activităţii - uneori plină de imprevizibil - de „Ghid de turism", este contactul direct uman. valoare şi obiectivitate, bagajul de cunoştinţe, acurateţea vocabularului, orizontul de gândire, eleganţa şi firescul comportamentului, fantezie şi bun gust, farmec personal şi talentul de a te face un convorbitor ideal. Meseria de „Ghid de turism” pare la prima vedere, pentru cine nu o cunoaşte sau nu a practicat-o, foarte uşoară, o simplă şi continuă vacanta. Privită mai de aproape, cu atenţie, devine frumos,nobilă dar şi extrem de dificilă. „Ghidul de turism” trebuie să fie enciclopedic, trebuie să ştie istorie, geografie, sociologie, geologie, arhitectura, artă, muzică, folclor, religie, arheologie, botanică, zoologie, limba şi literatura maternă, cel puţin o limba de circulaţie internaţionala, să dea informaţii din cele mai diverse şi nebănuite domenii. Acest lucru conferă activităţii „Ghidului de turism” o greutate specifică.

Ghidul de turism - definire si clasificareGhidul de turism este persoana calificată care în urma obţinerii atestatului de ghid de turism este angajată în relaţiile dintre turişti, prestatorii de servicii şi agenţiile de turism pentru a asia. a derularea în bune condiţii a programelor turistice.Ghid de turism - presoană fizică, care insoţeşte un vizitator sau un grup turistic şi acordă acestuia. în limitele contractului de servicii turistice, asistenţă calificată, oferind informaţii despre ţara (localitate)de sosire, patrimonial ei natural şi antropic.Ghid de turism - persoana care deţine calificarea necesară şi este autorizată. în rezultatul atestării, să însoţească un tnrist/vizitator sau un grup de turişti sau de vizitatori care acordând acestora, în bază de contract, asistenţă calificată, oferind informaţii despre destinaţiile turistice;

Deosebim următoarele categorii de ghizi:-Ghid local este ghidul care acordă asistenţă turistică pe plan local (staţiune turistică, hotel, obiectiv turistic, transfer).-Ghidul naţional este ghidul care asigură asistenţă turistică pentru turiştii naţionali şi străini activităţile turistice organizate în tară şi străinătate.-Ghidul special izat este ghidul care asigură asistenţă turistică pentru anumite segmente ale serviciilor turistice, respectiv:

1. Ghidul de munte, pentru drumeţii şi excursii în zona montană;2. Ghidul sportiv, pentru organizarea şi practicarea diferitelor activităţi sportive

de către turisi pe timpul sejurului(schi, tenis, înot, călărie, alpinism, canotaj, iahting, etc.);

3. Ghidul supraveghetor, pentru supravegherea copiilor de pînă la 7ani, în staţiunile turistice;

4. Ghidul de animaţie, pentru organizarea activităţilor de agrement, destinate turiştlor;

5. Ghidul de habitat natural ( floră,faună), p/u prezentarea peisajului şi speciilor respective;

6. Ghidul de artă, p/u prezentarea unor opere de artă clasică, modernă şi contemporană;

7. Ghidul cu alte specializări, în funcţie de cererea pieţei turistice.

Calităţile ghidului de turism Calităţile necesare unei persoane pentru exercitarea activităţii de ghid: Calităţi morale: înainte de toate un ghid trebuie să fie cinstit, onest Aceasta nu înseamnă numai să aibă o idee corectă despre relaţia dintre el şi turişti, dar mai ales să nu încerce niciodată să modifice lucrurile în favoarea sa. El trebuie să aibă un comportament cinstit faţă de meseria pe care şi-a ales-o, şi implicit faţă de turişti.Trebuie să ştie să-si evalueze corect poziţia şi sănu-şi supraestimeze sau, din contră, să nu-şi subestimeze munca, întotdeauna să-şi recunoască greşelile, şi să încerce să le îndrepte pe cît posibil. Toate acestea vor ajuta la crearea unui climat de încredere între turişti şi ghid.Un ghid trebuie să fie corect. Dacă turiştii realizează că o excursie a fost scurtată sau modificată pentru a servi intereselor personale ale ghidului, aceştia vor rămâne cu o impresie foarte proastă, deoarece turistii plătesc şi ei au dreptul să obţină un profit maxim de pe urma unei călătorii sau în orice caz serviciile pe care le-au cumpărat,Un ghid trebuie să fie loial într-o activitate de colaborare. Cînd un ghid a acceptat deja oferta făcută de o firmă turistică el trebuie să o respecte, chiar dacă se întîmplă ca apoi să i se ofere ceva mai avantajos. Un ghid trebuie să evite scuzele facile, neîntemeiate doar pentru a scăpa de primul angajament, acest lucru slăbind considerabil reputaţia şi şansele sale.Un ghid trebuie să fie conştiincios, să facă faţă la toată complexitatea obligaţiilor sale faţă de firma turistică care la angajat şi faţă de turişti, munca sa îi solicite toată atenţia fără a-i da dreptul să comită neglijenţe.

Calităţi intelectuale: înainte de toate ghidul trebuie să fie inteligent, deoarece munca îi solicită la maximum capacitatea intelectuală. Ghidul trebuie să aibă o cultură generală solidă. Activitatea sa necesită cunoştinţe teoretice vaste, studiu individual sistematic şi memorie foarte bună. Cunoştintele teoretice trebuie trecute prin filtrul gîndirii, spuse la locul şi timpul potrivit, cu măiestria specific profesională, astfel încît să satisfacă interesul turiştilor.Folosirea unui limbaj coerent, expresiv, atît în limba maternă, cît şi într-o altă limbă este conditia esenţială pentru comunicarea optimă a ghidului cu turiştii, el trebuind să răspundă la toate întrebarile turiştilor, să le dea informaţii detaliate şi să se descurce în toate situaţiile neprevăzute.Ghidul trebuie să aibă o bună memorie a faptelor si înfăţişărilor, iar turiştii vor fi deosebit de încintaţi cînd ghidul, după o anume perioadă de timp, le va cunoaşte numele şi preferinţele.

Calităţi socio-profesionale (de comportament profesional): în primul rînd, un ghid trebuie să fie pregătit să ofere un serviciu: a servi oamenii este o meserie ca oricare alta şi adesea mai interesantă, caci atunci cînd turistul este mulţumit, are şi ghidul satisfacţia reuşitei sale acţiunii.Ghidul trebuie să fie sociabil: întâmpinarea turiştilor este una din sarcinile cele mai importante ale ghidului, astfel ca în cel mai scurt timp să se instaleze între turişti şi ghid relaţii de încredere şi cooperare.Ghidul trebuie să fie amabil: multe lucruri pot fi spuse sau cerute oamenilor, dacă aceasta se face într-un mod plăcut. A fi amabil şi insistent totodată este de cele mai multe ori cel mai eficient mod de a obţine ceva.Ghidul trebuie să fie răbdător, căci turiştii pot pune aceleaşi întrebări zilnic, de nenumărate ori şi el trebuie să le răspundă la toate cu aceeaşi răbdare.Ghidul trebuie să fie diplomat: a discuta cu oamenii, a-i convinge de anumite lucruri care vin poate în contradicţie cu ideile lor, dar a accepta în spiritul toleranţei şi ideile acestora, este o mare artă, necesară pentru evitarea conflictelor.Un ghid trebuie să fie ager, adică să aibă reacţii rapide pentru a se putea adapta imediat oricărei situaţii.Un ghid trebuie să fie inventiv, nu trebuie să fie luat cu nimic prin surprindere şi să ştie să întoarcă situaţiile dezavantajoase în favoarea sa, dar totodată trebuie să aibă iniţiativă şi pentru a face programul cit mai atractiv.În afară de asta, un ghid trebuie să fie fermecător, cu simţul umorului şi cu o atitudine pozitivă fata de munca sa şi faţă de turişti.Ghidul trebuie să fie punctual: punctualitatea ghidului denotă respectul faţă de turist, iar acest lucru trebuie să fie dezideratul de bază în relaţia ce se stabileşte între turist şi ghid.Un ghid trebuie să fie bine îmbrăcat, să fie o apariţie plăcută, mai ales că prima impresie asupra turiştilor contează foarte mult, dar o apariţie îngrijită denotă, de asemenea, respect faţă de turişti.Ghidul trebuie să aibă o personalitate puternică, lucru acceptat cu plăcere de turişti, dar şi o voce plăcută pe care să ştie cum s-o folosească la microfon, şi nu în

ultimul rînd trebuie să aibă o sănătate excelentă. Orele neregulate, călătoriile în zonele cu relief variat, sunt lucruri de care trebuie să ţină seama.

1.3 Rolul ghidului de turism in organizarea si desfasurarea actiunilor turistice

a. Ghidul preia, de la agentul de turism răspunzator, dosarul excursiei.

b. Trebuie să se asigura dacă au fost lansate la timp toate comenzile si dacă s-au primit toate confirmările de la prestatori, dacă aceștia au datele exacte cu componența grupului.

c. La excursia cu avionul, ghidul trebuie să verifice rezervările de locuri, să ajute turiștii la efectuarea ticketingului si la formalitățile de check-in si vamale; la sosire verifică integritatea bagajelor, supraveghează transferul aeroport-hotel-aeroport. Dacă pe ruta aeriana există escale, trebuie sa fie atent asupra grupului, să-l țină compact și să asigure divertismentul grupului pe timpul escalei.

d. La transportul cu trenul trebuie să verifice rezervarea locurilor, să fie compacte și în compartimente învecinate

e. La excursia cu autocarul trebuie verificată curațenia mașinii (interior, exterior, cala bagaje), functionalitatea stației de amplificare, starea tehnică generală a mașinii. Dupa îmbarcare se va anunta numele șoferului, precum si eventualele cerințe ale acestuia legate de comportamentul turiștilor în timpul deplasarii. Orice conflicte apar între șofer si turiști vor fi aplanate și mediate în functie de situația concretă ivita.

f. Ghidul se va prezenta turiștilor cu numele si prenumele, va purta obligatoriu ecusonul de ghid pe toată durata derulării excursiei, se va comporta civilizat, respectuos si plin de solicitudine, va întreține o atmosferă plăcută, destinsă și nu se va angaja în discuții inutile si contradictorii.

g. Va prezenta datele generale ale programului de excursie, va incerca să-și cunoască turiștii din grup, va verifica prezența după diagramă și va verifica actele de identitate ale turiștilor

h. Pe durata traseului, ghidul va face obisnuita prezentare de traseu, obligatorie din punct de vedere profesional, cu informații de natură geografică, istorică,arhitectonică și culturală privind zonele si obiectivele turistice parcurse, îmbinate cu elemente cu caracter de legendă sau cu valoare spirituală deosebită

i. La destinație, pentru înnoptare, pe baza diagramei, se va face cazarea, avînd evidența camerelor si numele turiștilor cazați, manifestînd grija pentru cei în vîrstă sau cu unele afecțiuni, totodată cu efectuarea cazării se va anunța programul din din seara respectivă precum și ora și locul de întilnire pentru a doua zi.

j. După cazarea turiștilor, ghidul va mai aștepta maximum 30 de minute pentru a putea interveni prompt în cazul apariției unor probleme iar toate cerințele pe care le adreseaza turiștii (în limitele legale si ale bunului simt) vor fi rezolvate împreună cu personalul unității de cazare.

k. Ghidul va efectua plățile către unitatea prestatoare în momentul sosirii, în cazul în care plățile nu au fost efectuate în prealabil de agenție, reconfirmînd astfel angajamentul contractual al agenției, ghidul avînd obligația de a gestiona corect mijloacele de plată încredințate.

l. Ghidul trebuie să recomande turiștilor prestațiile suplimentare de care pot beneficia în mod gratuit sau contra cost

m. Dacă apar probleme diverse, va trebui să gasească modalitațile cele mai potrivite pentru rezolvarea lor și atunci cînd este cazul sau necesar, va anunța organizatorul programului turistic pentru a se lua măsurile care se impun.

n. Ghidul se va interesa si va comunica turiștilor condițiile de securitate personală cît și a bunurilor personale, locul unde se poate asigura păstrarea obiectelor de valoare.

o. Are obligația de a pune la dispoziția turiștilor, toate informațiile de bază, telefoane utile, asistență medicală, puncte de informare turistică, ambasade, consulate etc.

p. Dacă apar modificări în ceea ce privește asigurarea unor servicii față de oferta inițiala, acestea trebuie anunțate din timp turiștilor, oferindu-le acestora o alternativă(similară sau mai bună calitativ, dar la același preț) și motivația modificării.

q. Este obligatorie respectarea tuturor activităților înscrise in programul excursiei, evitîndu-se modificări ale programului (solicitate sau impuse de turiști). Modificările se vor face doar cu acordul agenției și cu garanția suportării cheltuielilor suplimentare de către turisti.

r. Ghidul trebuie să se intereseze de: starea de spirit a turiștilor, gradul de satisfacție, atitudinea față de programul excursiei, părerile lor în cazul unor reclamații sau stări conflictuale.

s. Ghidul trebuie să asigure un serviciu de primire (protocol), informare si animație agreabil si eficient.

t. Dacă ghidul însoțește un grup de turiști străini, punctul forte al programului il va constitui animația – cuprinzînd o gama diversificată de activități specifice.

u. Atunci cînd primește și însoțește un grup de turiști străini, la deplasarea prin zonele aglomerate va utiliza o pancartă, un steguleț sau alt semn distinctiv pentru a putea fi observat si urmat de către turiști, evitîndu-se astfel riscul ca aceștia să se rătăcească.

v. La efectuarea tururilor de oraș va cunoaște dinainte traseul exact, traficul, parcările din apropierea obiectivelor de vizitat.

w. Ghidul va respecta cu strictețe programul-orar al excursiei!

x. Ghidul nu va accepta de la turiști cadouri sau bani pentru a le facilita unele servicii.

y. În cazul excursiilor cu copii se recomandă ca ghidul să dea dovadă de multă rabdare și tact pedagogic, să colaboreze cu personalul didactic care însoțește grupul, știind faptul că profesorii au mai multă autoritate și cunosc mai bine copiii.

În concluzie, rolul ghidului este foarte important în desfașurarea programelor turistice; pe lînga faptul că se ocupă de organizarea si buna desfașurare a programelor, acesta este pregătit să furnizeze informații despre tot ceea ce se vizitează, pentru a putea cunoaște și întelege mai bine noi culturi, civilizații, tradiții, etc.  și de ce nu, pentru ne îmbogăți bagajul de cunoștințe.

Capitlul II: Metodologia prezentării itinerarelor

2.1 Metodologia prezentării unui itinerar turistic

1. Elemente de bază în prezentarea itinerarelor

Anterior plecării în itinerar:

salutul;

prezentarea ghidului şi a persoanelor de însoţire (şofer, ajutor);

expunerea în câteva cuvinte a planului de vizitare a zonei/ a oraşului;

date elementare de cunoaştere a localităţii:

aşezare geografică;

căi de acces, legături cu principalele trasee turistice;

întindere (suprafaţă) în comparaţie cu ţara de origine a turistului;

număr de locuitori;

data fondării şi eventual, originea numelui;

scurt istoric: date referitoare la dezvoltarea economico-socială, aspecte

culturale.

In timpul derulării itinerarului:

prezentarea obiectivelor turistice propriu-zise:

se face astfel ca atenţia turiştilor să fie trezită în prealabil pentru noul

obiectiv;

explicaţiile se vor da pentru obiectivele ce se văd pe traseu;

nu se vor aminti obiectivele turistice care au fost depăşite;

în cazul opririlor de durată la obiective se vor face comentarii mai ample, cu

date comparative;

prezentarea să fie: - obiectivă - clară - precisă — atractivă – interesantă.

La sfârşitul derulării itinerarului:

aprecieri generale asupra perspectivelor de dezvoltare a oraşului sau zonei;

mulţumiri din partea ghidului şi firmei de turism pentru plăcerea

efectuării turului de oraş.

Cerinţele prezentării atractive

Totalul acestor cerinţe constă în:

pasiunea pentru meserie prin evitarea lipsei de interes faţă de excursie;

documentarea serioasă reflectată în explicaţii concise şi clare;

prezentarea să se refere la ceea ce este valoros şi caracteristic turismului

moldovenesc;

să se imprime un ritm susţinut prezentării prin sistematizarea explicaţiilor,

în funcţie de succesiunea obiectivelor;

să nu se abuzeze de detalii minuţioase şi nesemnificative care obosesc

turiştii;

prezentarea să fie un act de creaţie;

ghidul însoţitor trebuie să fie un bun psiholog, antrenant şi spiritual;

să aibă o atitudine plină de tact, politeţe şi atenţie faţă de turişti;

să întrebuinţeze formule de atragere la conversaţie a turiştilor la

explicaţii.

dozarea cu pricepere a vocii.

2.2 Metodologia prezentării unui muzeu

Metodele de prezentare a unui muzeu

Muzeul este instituţia care se ocupă, cu strângerea, păstrarea şi expunerea obiectelor, care prezintă interes istoric, ştiinţific, artistic etc., clădire în care sunt expuse şi păstrate astfel de obiecte. Există mai multe tipuri de muzee: de artă, de istorie, de etnografie şi folclor, de ştiinţe ale naturii etc., toate create cu acelaşi scop de a aduce la cunoştinţa publicului anumite trăsături, caracteristice şi definitorii ale unui popor (naţiuni).

Pregătind vizita la un muzeu, ghidul de turism trebuie să găsească o cale logică de prezentare a acestuia, în funcţie de cum sunt prezentate exponatele în interior, pentru a-şi alcătui un discurs interesant, atractiv, uşor de urmărit. Cele mai întâlnite metode sunt:

Metoda tematică - este folosită doar acolo unde ghidului de turism i s-a cerut să arate doar anumite particularităţi (ex.: o anumită colecţie aparţinând cuiva, sau doar sala cu costume populare provenind din mai multe zone ale ţării din cadrul unui muzeu etnografic). Această metodă este specifică muzeelor care prezintă acelaşi tip de exponate sau muzeele care urmăresc o anumită tematică prin totalitatea obiectelor expuse, ca de exemplu cele care reprezintă viaţa şi obiceiuri de la ţară, muzee etnografice, case memoriale, muzeul muzicii.

Metoda cronologică - este folosită pentru a prezenta obiectivele unui muzeu în ordine cronologică. Cu ajutorul acestei metode, ghidul de turism trebuie să-şi construiască prezentarea astfel încât turistul să înţeleagă transformările survenite de-a lungul vremii şi cauzele care au dus la aceste transformări. Este întâlnită, de obicei, la muzeele de istorie, ştiinţe ale naturii,

Metoda vizitei generale - este un tur de muzeu unde ghidul de turism va prezenta obiectele expuse în ordinea în care sunt aranjate, urmând traseul prestabilit.

In general, muzeele sunt găzduite în interiorul unor palate, castele, case renumite prin arhitectura lor deosebită sau clădiri special construite, cu sisteme de securitate performante, care adăpostesc obiecte de mare valoare (tezaure, bijuterii, picturi sau sculpturi de mare valoare).

Indiferent de metoda folosită, ghidul de turism, înainte de prezentarea exponatelor din muzeu, poate face scurte referiri la clădirea în care acestea se găsesc şi anume: cui a aparţinut, destinaţia iniţială, anul de construcţie, arhitectură, stil etc.

Etapele prezentării unui muzeu:

Înainte de a părăsi punctul de plecare, ghidul se va asigura că toţi turiştii sunt prezenţi şi pregătiţi pentru vizitarea obiectivului respectiv. Plecarea spre muzeu va fi un prilej pentru ghid să familiarizeze turiştii cu obiectivul de vizitat, subliniind totodată şi importanţa acestuia. De asemenea, ghidul poate face referiri asupra clădirii muzeului, împrejurimi. Sosirea la muzeu presupune informarea turiştilor asupra condiţiilor de participare şi anume:

recunoaşterea autocarului (după sigla firmei de turism);

stabilirea unui loc de întâlnire în cazul în care turiştii se pierd de grup;

modalităţi de ajungere la hotel;

cine plăteşte taxa de intrare;

utilizarea garderobei;

durata vizitei;

interzicerea atingerii exponatelor;

reguli privind folosirea camerelor de luat vederi şi a aparatelor de fotografiat în interiorul muzeului.

In interiorul muzeului, ghidul va ţine grupul cât mai strâns, separat de alte grupuri, urmărind în principal:

menţinerea interesului turiştilor prin informaţiile oferite;

conducerea turiştilor prin sălile muzeului să se facă astfel să nu blocheze circulaţia altor vizitatori;

prezentarea să fie făcută urmând una din metodele prezentate anterior;

timpul alocat vizitării fiecărei săli să fie suficient;

de explicaţiile oferite să nu beneficieze şi alte persoane străine de grup;

să fie satisfăcută curiozitatea turiştilor în legătură cu vizita efectuată;

în măsura posibilităţilor să se efectueze şi o pauză;

oferirea altor informaţii şi detalii pentru a le spori atenţia (date comparative, legende referitoare la anumite exponate, construcţia clădirii, provenienţa etc.);

anunţarea sfârşitului vizitei (ex. cu ocazia ultimei săli vizitate), încheierea vizitei presupune ca ghidul să invite turiştii să cumpere diverse amintiri (cataloage, ilustrate);

să supravegheze preluarea lucrurilor de la garderobă;

să conducă turiştii la autocar;

să verifice dacă toţi turiştii sunt prezenţi;

să mulţumească pentru participare.

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei

Istoric

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei se numără printre cele mai importante instituţii muzeale din Republica Moldova, atât din punctul de vedere al patrimoniului său, cât şi al prestigiului ştiinţific.

Actul de înfiinţare a muzeului de istorie poartă data de 21 decembrie 1983, dată la care este emis ordinul Ministerului Culturii nr. 561 “Cu privire la reprofilarea muzeelor” (în baza hotărârii comune a CC al PCM şi Consiliului de Miniştri al RSSM din 29 noiembrie 1983 “Cu privire la utilizarea monumentului istoric – clădirea fostului gimnaziu de băieţi din Chişinău, unde a învăţat S. Lazo”).

Muzeul de Stat de Istorie al RSSM era creat pe baza Muzeului Republican al Gloriei Militare, pe care l-a încorporat, şi a fondului de piese cu valoare istorică deţinut de Muzeul de Stat de Istorie şi Studiere a Ţinutului Natal al RSSM. Amplasarea lui a rămas în clădirea istorică în curs de restaurare a fostului gimnaziu de băieţi nr. 1 din Chişinău, unde se aflase Muzeul Republican al Gloriei Militare.

La 22 octombrie 1991, prin ordinul Ministerului Culturii nr. 231 “Cu privire la perfecţionarea activităţii muzeelor republicane”, Muzeul de Stat de Istorie al RSSM îşi schimbă titulatura înMuzeul Naţional de Istorie a Moldovei.

În anul 2006, conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1326 din 14 decembrie 2005 „Cu privire la măsurile de optimizare a infrastructurii sferei ştiinţei şi inovării”, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei a fost reorganizat, prin absorbţia Muzeului de Arheologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei.

În baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 184 din 13 martie 2013, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei îşi schimbă titulatura în Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.

Actualmente Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei este subordonat Ministerului Culturii al Republicii Moldova, activitatea sa ştiinţifică fiind coordonată de către Academia de Ştiinţe a Moldovei.

Patrimoniul muzeului, constituit iniţial din fondurile Muzeului Gloriei Militare şi colecţiile de istorie ale Muzeului de Stat de Istorie şi Studiere a Ţinutului Natal, s-a îmbogăţit an de an cu piese tot mai semnificative şi de o reală valoare ştiinţifică prin cercetare, donaţii şi achiziţii. La creşterea şi diversificarea patrimoniului au contribuit deopotrivă, în anii 1989-1995 şi 2006-2007, şi transferurile masive de patrimoniu dintr-un şir de muzee desfiinţate – Muzeul Republican al Prieteniei Popoarelor, Muzeul de Istorie a PCM, Muzeul Republican al Istoriei Comsomolului, Muzeul Republican “G. I. Kotovski şi S. Gh. Lazo”, Muzeul

Republican de Istorie a Religiei, Muzeul Memorial al Voluntarilor Bulgari şi Muzeul de Arheologie al AŞM.

Astăzi Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei deţine 342 145 piese de patrimoniu, a căror tipologie diversificată surprinde profilul Moldovei de-a lungul secolelor, din erele preistorice până în prezent, atestând habitatul uman, fapte, evenimente, portrete de personalităţi.

În anul 1991 este deschisă pentru public prima expoziţie permanentă de istorie “Pagini de istorie multimilenară”, cuprinzând perioada istorică din cele mai vechi timpuri până în anul 1940. Ea a fost realizată în 3 săli de la etaj, cu o suprafaţă de 930 m.p., etalându-se circa 900 de piese de muzeu. Expoziţia ilustra specificul dezvoltării teritoriului dintre Nistru şi Prut în contextul istoriei statului medieval Moldova. După dezmembrarea Moldovei la 1812, aria teritorială de reprezentare se restrângea numai la Basarabia.

În 1997 expoziţia permanentă de istorie este refăcută, atât în raportul conţinutului şi spaţiului de expunere, cât şi al modului de prezentare. Ea a fost extinsă pe tot etajul I, în 6 săli cu o suprafaţă de 1400 m.p. Discursul istoric susţinut de expoziţie se desfăşoară din paleolitic până la finele deceniului al cincilea al secolului XX.

În 2006-2007, Muzeul s-a aflat într-un nou proces de refacere a expoziţiei permanente, schimbări radicale din punct de vedere al viziunii şi fondului de exponate suportând compartimentul de preistorie şi istorie antică. La baza acestor schimbări au stat colecţiile transferate de la fostul Muzeu de Arheologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Bineînţeles, şi formula actuală a expoziţiei permanente este una intermediară. În prezent se lucrează conceptual şi tematic asupra noii viziuni a expoziţiei Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei.

În august 1990, la parterul muzeului, este inaugurată diorama operaţiei Iaşi-Chişinău, iar în 1994, la demisol, este deschisă expoziţia din metale nobile – “Tezaur”.

Muzeul oferă marelui public şi expoziţii temporare, diverse sub aspect tematic şi muzeotehnic, care vin să completeze carenţele expoziţiei permanente şi să aducă o contribuţie la propaganda culturală a patrimoniului depozitat. În cei 27 de ani de existenţă, muzeul a organizat circa 189 de expoziţii temporare  (la sediu, în afara instituţiei şi în străinătate), axate pe propriile colecţii, precum şi pe cooperarea cu alte instituţii de cultură şi cercetare.

Clădirea

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei a fost aşezat chiar de la începuturi în clădirea istorică a Gimnaziului nr. 1 de băieţi, ulterior Liceul de băieţi “B.P. Hasdeu” (în anii 1945-1963 aici a fost plasat detaşamentul de grăniceri „Nistru”, iar în 1963-1977 – Universitatea Tehnică), care era în curs de restaurare.

Cutremurul din 1977 a avut un rol cât se poate de dramatic în istoria acestui monument, soldat cu degradări structurale ce au dus construcţia în pragul prăbuşirii. Lucrările de restaurare de tip istoric, demarate în 1979, au eşuat din cauza gradului avansat de degradare a structurilor din secolul al XIX-lea.

Clădirea veche a fost demolată şi înlocuită cu una nouă (construcţia a durat din 1980 până în 1987), care a păstrat doar aspectul exterior al monumentului de istorie, în stil eclectic, şi ambientul decorativ al sălii de festivităţi a gimnaziului, refăcut în trei săli cu cupolă din clădirea nouă.

Astfel încât noul edificiu al muzeului, dat în folosinţă în 1987, este o clădire monumentală contemporană,  cu etaj şi parter, care îşi etalează faţada spre strada 31 August 1989. Ea cuprinde 12 săli de expunere şi o dioramă, cu o suprafaţă totală de 5700 m.p.

2.3 Metodologia organizării și desfășurării unei excursii de tip intern

Tipurile de transport utilizate în turism

Plecarea în excursie se face, în funcţie de mijlocul de transport, din gară, din

aeroport sau dintr-un loc convenabil şi uşor accesibil atât pentru turişti, cât şi

pentru autocar atunci când se pleacă cu acest mijloc de transport.

Plecarea cu trenul presupune sosirea ghidului cu aproximativ 1 oră

înaintea orei de plecare pentru a identifica peronul şi locul de întâlnire cu turiştii.

Pe măsură ce aceştia sosesc, ghidul îi va saluta, le va verifica documentele de

călătorie şi îi va nota pe lista pasagerilor. Cu un sfert de oră înaintea plecării

trenului, ghidul va conduce turiştii la vagon, supraveghind urcarea acestora şi a

bagajelor, cerându-le să-şi ocupe fiecare locul în compartiment pentru a-i putea

număra încă o data.

Plecarea cu avionul presupune întâlnirea ghidului cu turiştii în aeroport

cu aproximativ două ore înainte de decolarea avionului. Ghidul va ajunge însă

în aeroport cu ceva mai devreme pentru a identifica poarta de îmbarcare a

turiştilor şi locul unde se vor desfăşura formalităţile de îmbarcare (check-in).

Apoi ghidul va aştepta turiştii în locul stabilit şi odată cu sosirea lor îi va saluta,

îi va trece pe lista pasagerilor şi le va lipi pe bagaje etichete cu numărul

zborului, ruta, numele pasagerului. In momentul deschiderii ghişeului de check-

in, ghidul va invita turiştii să prezinte bagajele şi documentele pentru verificare

în vederea îmbarcării. Cu această ocazie le va atrage atenţia încă o dată asupra

greutăţii maxime admise la bagajele. Înainte de urcarea în avion, ghidul va mai

face o dată apelul turiştilor.

Plecarea cu autocarul se va face dintr-un loc ales astfel încât să fie

cunoscut de toată lumea, iar autocarul trebuie să poată parca fără a stânjeni

circulaţia. Ghidul va sosi înaintea turiştilor pentru a verifica starea autocarului,

dacă acesta corespunde cu tipul de autocar rezervat, respectiv dacă are toate

dotările solicitate, iar acestea sunt în stare de funcţionare. Ocuparea locurilor în

autocar se va face în baza listei primite de la agenţie sau, în lipsa acesteia, în

ordinea sosirii turiştilor. Ghidul va supraveghea aşezarea bagajelor în spaţiul

destinat acestora, cerând turiştilor să nu ia cu ei, în interior, decât lucruri strict

necesare pentru călătorie. După urcarea turiştilor în autocar, ghidul va face

prezenţa acestora pentru a putea pleca.

Persoane care nu s-au prezentat . Dacă în momentul plecării lipseşte un

turist, ghidul va acţiona conform cu situaţia dată:

în cazul plecării cu trenul, ghidul se poate întoarce la locul de

întâlnire după ce a condus turiştii prezenţi la tren şi mai poate aştepta

câteva minute. In limita posibilităţilor, va încerca să ia legătura cu

cel/cei absenţi sau contactează agenţia de turism pentru ca aceasta să

poată efectua anulările necesare. In situaţia în care nu se poate lua

legătura nici cu agenţia, ghidul va face anulările odată cu sosirea sa

la destinaţie.

în cazul plecării cu avionul, se procedează ca în situaţia anterioară,

numai că ghidul poate încerca variantele expuse mai sus doar

înaintea deschiderii check-in-ului.

în cazul plecării cu autocarul, dacă ghidul nu reuşeşte să ia legătura

nici cu turistul, nici cu agenţia, se mai poate aştepta 10-15 minute la

locul de întâlnire, după care se pleacă în excursie.

Indiferent de situaţie, ghidul va atrage atenţia asupra punctualităţii,

subliniind faptul că nerespectarea orelor de întâlnire atrage după sine

imposibilitatea realizării programului stabilit.

Prezentarea ghidului

Prezentarea ghidului se face în funcţie de locul întâlnirii cu grupul, ghidul

având grijă ca atunci când va face acest lucru să fie prezenţi toţi turiştii, cu această

ocazie prezentându-le salutul şi urările de bun venit în excursie. Este foarte

importantă modalitatea în care ghidul se va prezenta turiştilor, aceasta fiind

prima impresie pe care o va face asupra lor, cunoscând faptul că niciodată nu va

mai exista o a doua şansă pentru a crea prima impresie.

Acest lucru se face în autocar, după ce toţi turiştii şi-au ocupat locurile. Stând

cu faţa către ei, ghidul îşi va căuta o poziţie astfel încât să fie văzut de toată

lumea şi se prezintă. Nu se poate vorbi de un şablon în ceea ce priveşte

prezentarea ghidului si a celorlalte persoane implicate în excursie. De obicei se

folosesc expresii de genul "bună ziua doamnelor şi domnilor, mă numesc .... şi

voi avea plăcerea să vă însoţesc pe toată durata excursiei în calitate de ghid de

turism alături de .... care ne va conduce cu încredere pe traseul ...." (în cazul în

care se pleacă cu autocarul, odată cu prezentarea ghidului se va face şi

prezentarea şoferului).

Urmează apoi anunţarea orei de plecare, traseul ce se va urma,

principalele opriri, intervalul şi locul de oprire cu facilităţile oferite, prima

destinaţie sau destinaţia finală, prezentarea propriu-zisă a excursiei făcându-se

mai târziu, în mod normal, după această prezentare se poate pune muzică,

lăsând turiştii să se acomodeze şi să se cunoască între ei.

Dacă plecarea se face cu trenul sau cu avionul, tehnica de prezentare rămâne

aceeaşi, numai că ghidul se va prezenta după ce toţi turiştii s-au adunat la locul

stabilit, înainte de a se urca în tren sau în avion. Prezentarea traseului

excursiei se va face abia la sosirea la destinaţie, eventual se organizează un

cocteil de bun venit.

Prezentarea excursiei

Prezentarea excursiei se face la ieşirea pe şosea sau pe autostradă şi se

descrie detaliat programul, respectiv traseul sau programul zilnic (fără a se

specifica şi orele). Este foarte important cum se descrie acest traseu pentru a

stârni curiozitatea turiştilor şi nu pentru a le da senzaţia că este o sarcină pe

care ghidul o are de îndeplinit, turiştii trebuind să perceapă senzaţia de confort

şi siguranţă în orice moment.

Ghidul va informa grupul asupra următoarelor aspecte:

- activităţile şi serviciile incluse în circuit;

- transportul şi mijloacele de transport utilizate;

- categoriile de hoteluri unde vor fi cazaţi;

- excursii opţionale;

- alte activităţi de agrement specifice zonei;

- programul magazinelor;

- reguli de călătorie cu autocarul

La începutul fiecărei zile (de obicei la micul dejun), ghidul va anunţa

programul zilei desfăşurat pe ore. Dacă excursia respectivă îmbracă forma unui

sejur, pentru a-şi uşura munca, ghidul poate expune într-un loc special

amenajat în holul hotelului întregul program desfăşurat pe zile şi pe ore, astfel

încât să poată fi consultat în orice moment de către turişti.

Relaţiile cu grupul de turişti

Pe măsura desfăşurării programului, ghidul va cunoaşte mai bine pe turişti şi

va trebui să adopte o strategie de comunicare diferită, în funcţie de personalitatea

fiecărui participant, astfel încât să poată interveni în cazul unor atitudini care pot

genera nemulţumiri în cadrul grupului (a se vedea "întârziatul", nemulţumitul",

"negativistul" etc.).

Ghidul este un permanent transmiţător de mesaje, de aceea el trebuie să

accepte ideea că turiştii nu sunt întotdeauna atenţi la ceea ce li se spune şi nu

trebuie să fie surprins daca unii turişti pun întrebări referitoare la date sau

aspecte care le-au fost deja prezentate. Explicaţiile date trebuie să fie concise, pe

înţelesul, dar şi la nivelul tuturor (spre exemplu, dacă grupul este compus din

intelectuali, exprimarea ghidului trebuie să fie pe măsură).

De asemenea, ghidul se poate confrunta şi cu o serie de reclamaţii din

partea turiştilor referitoare la serviciile primite sau la confortul din hoteluri,

reclamaţii care pot fi justificate sau nu. Înainte de a le da curs, ghidul are

obligaţia să le verifice în vederea rezolvării lor. În situaţia unor reclamaţii

nefondate, ghidul va căuta să le atenueze folosind argumente care să

maximizeze avantajele, ca de exemplu: "Hotelul este situat în zona veche şi mai

puţin industrializată a oraşului ca răspuns la o reclamaţie privind alegerea unui

hotel nu tocmai în centrul oraşului.

Încheierea excursiei

Încheierea excursiei presupune două aspecte din punctul de vedere al

ghidului: despărţirea de grup şi predarea dosarului la firma turistică.

Despărţirea de grup , într-un circuit cu autocarul, se face după ce toţi turiştii

au coborât din autocar, inclusiv bagajele, ghidul îşi va lua rămas bun de la

turişti mulţumindu-le pentru participare şi invitându-i să participe şi la alte

excursii organizate de aceeaşi firmă turistică. In momentul salutului, ghidul va fi

lângă turişti într-un loc în care va putea fi văzut şi auzit de toată lumea, în nici

un caz el nu va rămâne în autocar.

Dacă excursia se termină cu trenul sau cu avionul, ghidul va saluta grupul

după ce acesta s-a adunat cu bagajele pe peron sau în sala de ieşire din aeroport,

într-un loc unde nu stânjeneşte pe ceilalţi călători, în aceeaşi formulă ca şi cea

prezentată mai sus.

Predarea dosarului la agenţie include în mod obligatoriu decontul şi

raportul ghidului.

Decontul va fi alcătuit pe baza cheltuielilor efectuate pe parcursul

excursiei, justificate prin chitanţe şi alte documente legale admise, eventualele

sume rămase necheltuite se vor depune împreună cu acesta.

Raportul ghidului cuprinde desfăşurarea excursiei, principalele

evenimente neprevăzute care au avut loc, precum şi modalităţi de rezolvare a

acestora, reclamaţii primite din partea turiştilor, sugestii şi recomandări, turiştii

care au prezentat probleme (persoane dificile etc.) de la care ar putea veni,

eventual, reclamaţii ulterioare.

Dosarul acţiunii se depune la agenţie în termen de 24 de ore de la

finalizarea excursiei, pentru excursii interne şi de 48 ore, pentru excursii externe.

Capitolul III: Valorificarea potentialului turistic al regiunii Nistrului Inferior

3.1 Caracterizarea generală a atractivităţii turistice a regiunii Nistrului Inferior

Regiunea Nistrului Inferior

Regiunea Nistrului Inferior ocupă partea de sud-est a R. Moldova în limitele

câmpiei cu aceeaşi denumire şi sectorului de est al Podişului Moldovei de Sud din

sectoarele inferioare ale bazinelor râuruilor Bâc şi Botna (afluenţii Nistrului).

Hotarul convenţional de sud-vest al regiunii date trece pe râul Ceaga, pe linia

Taraclia-Chircăieştii Noi - Cărbuna - Ţipala de la confluenţa judeţelor Chişinău,

Tighina şi Lăpuşna. Cele mai multe monumente şi obiective turistice din regiune

sunt legate de Nistru, sau se află în apropierea lui. Din numărul lor fac parte:

rezervaţia ştiinţifică „Iagorlîc”, lacul de acumulare Dubăsari, rezervaţiile

peisagistice Teliţa, Grădina Turcească, Cărbuna, Pădurea Hârbovăţ, parcurile

Bălăbăneşti, Hârbovăţ şi Leuntea, monumentul geologic unic Văgăuna Clocot de

lângă Tiraspol, vestigiile paleontologice de la Calfa şi Taraclia, porţiunea Valului

lui Traian de Sus, cetatea Tighina, mănăstirea Noul Neamţ de la Chiţcani, biserica

de la Căuşeni, locurile legate de viaţa poetului preot Alexei Mateevici de la Zaim

şi Căinări, întreprinderea vitivinicolă Purcari şi o serie de monumente din oraşele

Tighina şi Tiraspol.

În regiune există 14 rezervaţii de diferite tipuri, inclusiv una ştiinţifică, §

peisagistice şi 8 naturale (silvice şi mixte).

Rezervaţia ştiinţifică hidrologică (ihtiologică) „Iagorlâc” se află în

extremitatea nordică a regiunii, lângă satele Iagorlâc şi Goian, ocupând aria gurilor

afluentului din stânga Nistrului cu aceeaşi denumire, ce formează golful Goian cu

împrejurimile sale, pe o suprafaţă de peste 1044 ha, inclusiv 563 ha ocupate de

păduri. Această rezervaţie a fost fondată în anul 1988 în scopul conservării şi

studierii condiţiilor ecologice caracteristice bazinelor de apă din apropierea

Nistrului, creării condiţiilor favorabile pentru reproducerea şi păstrarea speciilor

rare de plante şi animale. Din totalul de 649 specii de plante vasculare de aici, 50

sunt rare. Sub ocrotire sunt luate în special plantele acvatice, de baltă, palustre şi

cele de stepă relictară primară, cum ar fi stînjenelul galben, orzoaica de apă,

obligeana, broscăriţa, colilia, drobuşorul, celnuşa etc. în jurul rezervaţiei este

instaurată o zonă de protecţie de o lăţimea de 1,5 km. Numărul speciilor de

animale din rezervaţie constituie aproximativ 160.

Din rezervaţiile peisagistice ale regiunii fac parte Pădurea Hârbovăţ (2216

ha, situată între satele Hârbovăţ şi Bulboaca), Teliţa (124 ha, la est de satul cu

aceeaşi denumire), Valea seacă Tamaşlâc (394 ha, la nord-est de or. Grigoriopol),

Grădina (sau Livada) Turcească (224 ha, din albia veche a Nistrului (numită a

Nistrului Chior) cu o lungime de 30 km, între satele Leuntea şi Copanca şi

rezervaţia Cărbuna (607 ha, între satul Cărbuna şi staţia de cale ferată Zloţi).

Suprafaţa totală a rezervaţiilor peisagistice din regiune constituie 3567 ha, 62% din

care este ocupată de prima.

Pădurea Hârbovăţ este situată la 3 km nord-vest de or. Tighina, fiind

întretăiată de magistrala Chişinău-Tighina. Spaţiul rezervaţiei reprezintă un platou

la cumpănă de ape cu pante abrupte. In arboret predomină stejarul obişnuit şi

stejarul pufos. Acest masiv reprezintă rămăşiţe ale pădurilor naturale crescute din

lăstăriş şi ale plantaţiilor artificiale, sădite începând cu anul 1870. Rezervaţia a fost

creată în scopul păstrării dumbrăvilor de stejar pufos (gâmeţe sudice).

A doua ca importanţă în această arie este rezervaţia Cărbuna din ocolul silvic Zloţi.

Fondată încă în 1933 pe o suprafaţă de 35 ha, rezervaţia către anul 1975 şi-a lărgit

aria pînă la 356 ha, astăzi depăşind 600 ha. in spaţiul rezervaţiei predomină

gorunul, stejarul pedunculat şi cel pufos, frasinul, salcâmul. Pe suprafeţe ceva mai

mici sunt răspândite coniferele, teiul şi mesteacănul. Arbuştii sunt reprezentaţi de

lemnul-câinesc, lemnul râios. măcieş. porumbrel, păducel. învelişul plantelor

ierboase este destul de variat. Aici găsim reprezentanţi ai florei balcano-

mediteraniene, dintre care laleaua pestriţă, brebenelul, iarba rutei, ceapa

bulgărească, dediţelul lânos. Este răspîndită edera, care se agaţă de tulpina

copacilor până la 9 metri înălţime. în apropiere de satul Zloţi s-a păstrat un sector

de gorunet cu cărpiniţă. Aria între satele Zloţi şi Cărbuna este unica în R.M. unde

se întâlneşte carpenul-european (sub formă de arboret), caracteristic pentru

regiunea mediteraniană.

Un arboret şi subarboret specific îl are sectorul de pădure Teliţa, ce ocupă

cel mai de sud sector din cadrul landşaflului natural cu vegetaţie pietrofită din

bazinul Nistrului. în cadrul lui simt incluse masivul de pădure Hârtop (ocolul silvic

Anenii Noi) şi versanţii din valea Nistrului. Pe sectorul rezervat de aici cresc 300

specii de plante vasculoase, printre care şi specii rare (incluse în Cartea Roşie) cum

ar fi viţa-de-vie de pădure, co- sacii, laleaua-pestriţă, jurineea ş.a.

Cele 8 rezervaţii naturale (7 silvice şi una mixtă, comparativ mici după suprafaţă)

se află lângă râul Nistru. Din numărul lor fac parte rezervaţiile silvice Zolonceni

(69 ha, în ocolul silvic cu aceeaşi denumire la nord de or. Criuleni), Dubăsari (93

ha în ocolul silvic Grigoriopol), Voinova (27 ha la nord de satul Şerpeni),

Misilindra (1,7 ha la sud de satul Hagimus), Copanca (167 ha, ocolul silvic cu

aceeaşi denumire), Leuntea (30,1 ha din acelaşi ocol silvic) şi Olăneşti (108 ha la

sud de satul cu aceeaşi denumire). La est de s. Crocmaz se află rezervaţia mixtă

Mlaştina Togai (50 ha).

Din aceste rezervaţii o atenţie mai mare merită pădurea cu stejari seculari,

aflată la nord de comuna Delacău, numită şi pădurea Dubăsari, pe versanţii abrupţi

ai malului drept al Nistrului, în care predomină stejarul pufos, salcâmul şi stejarul

pedunculat.

Regiunea Nistrului Inferior dispune de valoroase monumente geologice şi

paleontologice. Din ele tac parte râpele Taraclia (în partea sud-estică a s. Taraclia),

Sălcuţa (la sud-est de satul cu aceiaşi denumire), Râpa de piatră (în partea de nord

a s. Tudora), Râpa lui Albu (mai sus de s. Cioburciu din partea dreaptă a Nistrului),

Râpa din Purcari (la nord de satul cu aceeaşi denumire), aflorimentele Fârlădeni

(lângă satul cu aceeaşi denumire) şi Goian (în apropierea intersecţiei autostrăzilor

Leuşeni şi Chişinău-Criuleni), cariera de lângă s. Zaim, Vâlcelele La Humărie (la

vest de s. Ustia situat la vărsarea Răutului în Nistru) şi Clocot (la marginea de nord

a municipiului Tiraspol), amplasamentele de faună fosilă de lângă s. Calfa şi

solurile fosile pe terasele nistrene Ia nord-vest de s. Mălăieşti, ocolul silvic Vadul

lui Vodă.

Un monument de însemnătate mondială este Complexul geologico-

paleontologic „Văgăuna Clocot”, de lângă comuna Blijnii Hutor din apropierea

marginii de nord a or. Tiraspol. Văgăuna prezintă un profil geologic de reper, de o

claritate uimitoare, în care a fost depistată o concentrare unică a fosilelor şi faunei

din pleistocen. Comorile Văgăunii au fost cercetate încă în a doua jumătate a sec.

XIX şi confirmate în prima pătrime a sec. XX (1906,1910, 1925). Cercetarea

sistematică a stratigrafiei şi florei Văgăunii a început în anii 60 ai sec. XX cu

participarea geologilor şi paleontologilor din R. Moldova, Ucraina şi Rusia.

Datorită acestui monument unic în anii 1969, 1971, 1980, 1982, 1984, 1986 în R.

Moldova au fost organizate conferinţe unionale şi congrese internaţionale ale

geologilor. în anii 1988 aici au lucrat geologi din Ungaria şi China.

În Văgăună, în sectorul de nord al unei cariere vechi, care s-a exploatat în

ultimele decenii, pe o suprafaţă de 14 ha s-a păstrat cea mai valoroasă decopertare

stratigrafică cu o grosime de 30 metri din epoca pleistocenului cuaternar în care se

identifică o colecţie completă de straturi (peste 16) formate în timpuri şi condiţii

geografice diferite, care conţine un material bogat despre fauna, flora şi condiţiile

naturale de cândva, după care se poate urmări istoria evoluţiei naturii meleagului

nostru pe parcursul ultimilor 700 mii de ani. Datorită plenitudinii sale, depunerile

paleontologice de aici servesc drept etalon printre depunerile cuatemare din

întreaga Europă.

În depunerile fluviale alcătuite din straturi subţiri de nisip, prundiş şi galeţi

din partea inferioară a aflorimentului au fost descoperite câteva mii de rămăşiţe

scheletice de animale, ce aparţin la 90 specii de mamifere, moluşte şi ostracode.

Unele din ele constituie o noutate pentru ştiinţă. Aceasta este o colecţie de animale

din timpul pleistocenului timpuriu unică în Europa. Au fost găsite cranii,

fragmente de coame şi maxilare, dinţi izolaţi, vertebre, coaste, oase în formă de

ţevi ale membrelor superioare, falange şi alte părţi scheletice de elefanţi, rinoceri,

bizoni, cerbi, antilope, cai, urşi, lei.

Moluştele de apă dulce sunt reprezentate de specii care au fiinţat în zonele

climaterice temperată şi de tip mediteranian, iar ostrocodele au vie- ţuit în apele

dulci din fundul râurilor şi semisărate ale luncilor şi băncilor de nisip. Materialul

adunat în Văgăună serveşte drept etalon în corelarea şi compararea depunerilor şi a

faunei respective de pe continentul european.

Având în vedere unicitatea şi plenitudinea obiectelor paleontologice din

Văgăuna Clocot, importanţa lor ştiinţifică, în 1975 două hectare de teren de aici au

fost luate sub ocrotirea statului în calitate de monument natural geologico-

paleontologic. Văgăuna Clocot trebuie să devină un muzeu geologico-

paleontologic sub cerul liber ocrotit de stat. Cea mai valoroasă colecţie de

materiale adunate din Văgăună se păstrează în Muzeul paleontologic al A.Ş.M.

Unic în Europa este considerat amplasamentul de faună fosilă de lângă

localitatea Calfa, situată în valea râului Bâc (afluentul drept al Nistrului), la

jumătatea drumului dintre aceasta şi or. Tighina, lângă podul de cale ferată. Aici

predomină fosilele de vertebrate din sarmaţianul de mijloc (8-10 mii ani în urmă).

In anul 1908 aici au fost găsite fosile de mastodont şi de rinocer, un dinte de

maimuţă antropoidă. Cercetări mai ample au fost efectuate la începutul anilor 60

(sec. XX), fiind colectată o variată şi bogată colecţie de fosile a vertebratelor, de

păsări, reptile, amfibii, moluşte etc. Aici au fost depistate cele mai vechi fosile de

pe teritoriul Europei de Est, făcând parte din aşa numita faună hiparoniană. In

opinia geologului A. Lungu, aceste animale au vieţuit într-o climă comparativ

umedă şi caldă de tip subtropical. Concentrarea de fosile de la Calfa este luată sub

ocrotirea statului.

În colţul de sud-vest al regiunii Nistrului Inferior se află valorosul monument

geologico-paleontologic Râpa de la Taraclia. Primele piese au fost depistate aici

încă la începutul sec. XIX. în urma cercetărilor, efectuate în temei în primul

deceniu al sec. XX, s-a constatat că aici se află unul din cele mai importante

zăcăminte de mamifere fosile din lume. Numărul speciilor de animale vertebrate

depistate depăşeşte cifra de 60, inclusiv 4 genuri de rozătoare, 6 de carnivore, 2 de

proboscide, 4 de animale imparicopitate, 13 de animale paracopitate etc. Vârsta

geologică a fosilelor de la Taraclia este meoţianul, care a început cu circa 8,7 mii.

ani în urmă şi a durat aproximativ 2 mii. ani. Colecţii bogate ale fosilelor de aici

sunt păstrate la Muzeul Paleontologic din Moscova, Muzeul Universităţii din

Odesa, la mai multe instituţii din R.M., muzeele de specialitate din România şi

chiar în Muzeul Ştiinţelor Naturii de la Paris! în concentrarea de rămăşiţe ale

animalelor vertebrate din epoca meotică (aproximativ 5 mii. ani în urmă) s-au

depistat oseminte pietrificate aproape ale circa 50 specii de animale, inclusiv

castor, porc ghimpos, ictiteriu, hienă, tigru cu dinţi în formă de sabie, mastodont,

cerbi, rinocer, girafa, struţ, broaşte ţestoase de uscat, varani gigantici etc. Datorită

acestora, Râpa de la Taraclia a devenit cunoscută în toată lumea ştiinţifică, încă în

1913 ea a fost declarată de către Societatea Basarabeană de cercetare a naturii

rezervaţie naturală (prima rezervaţie din ţinut)13.

Un monument paleontologic foarte interesant e situat lângă satul Salcia, jud.

Chişinău, unde în carierele de prundiş şi nisip de aici numai în ultimii ani au fost

colectate peste 1,5 mii de oase ale diferitelor părţi scheletice de animale şi păsări,

asemănătoare după provenienţă cu cele din văile râurilor Salcia şi Cahul din sudul

Moldovei. Savanţii au propus ca un sector de 2-3 ha al carierei de aici să fie

declarat monument geologico- paleontologic.

Este cunoscută de asemenea acumularea unică de fosile vertebrate de la

sfârşitul Sarmatului mediu de lângă comuna Vamiţa, lângă or. Tighina. Ea a fost

descoperită în 1965 de geologul M. Tapâticov şi cercetată de A. Lun- gu.

Concentrarea se referă la faciesul deltei unui râu vechi. Rămăşiţele animalelor simt

depozitate în formă de lentilă cu o grosime de circa 1 m în nisip şi prundiş. Au fost

găsite oase de cojoaică (pasăre), hiene, hiparioni, rinoceri, dinoteriu, mastodonţi,

broaşte ţestoase de uscat. Aici prima oară se întâlnesc rămăşiţe de fosile de girafe,

şopârlei-varan, păsări gigantice - struţ etc.

La circa 2 km de or. Criuleni în fâşia de pădure de pe malul drept al Nistrului

se află „Peştera Surprizelor” cu relicve din perioada Sarmatului cu colonii de

lilieci, descoperită prin anii 70 (sec.XX). Peştera are 3 niveluri cu numeroase săli,

avene, tuneluri înşirate pe o lungime de aproximativ 1700 m. Multe din încăperi au

primit denumiri, care într-o oarecare măsură le caracterizează: „Camera Mare”,

„Tunelul”, „Şaua”, „Pervazul”, „Cinematograful”, „Tăişul”, „Canionul”. Este

necesar ca peştera să fie luată sub ocrotire, interiorul şi exteriorul (intrarea în ea) ei

menţinute în curăţenie14. Pot fi vizitate şi alte monumente geologice cum ar fi

grotele şi peşterile în stâncă şi defileul cu stânci recifale de la Văratic, comuna

Puhoi.

O importanţă majoră pentru odihnă şi turism aici o are secţiunea râului Nistru

de la Dubăsari până la scuigerea lui în liman. Pe malurile Nistrului sunt situate

principalele obiective de odihnă (parcuri, plaje amenajate, debarcadere) ale

oraşelor Tighina şi Tiraspol. In vecinătatea or. Dubăsari, spre nord-vest pe malul

lacului de acumulare lângă s. Cocieri pe Nistru se află casa de odihnă „Solnecinâi

bereg”, care poate deservi concomitent 240 persoane. Pe malul opus (drept) se află

zona de recreaţie a satului Holercani. Aici în cartierul rezidenţial de pe malul

Nistrului, ce cuprinde trei km, se află una din reşedinţele prezidenţiale şi 16 vile

ale miniştrilor şi alte obiective de odihnă.

În aria regiunii discutate se află partea de sud a lacului de acumulare

Dubăsari, care se ridică în sus pe Nistru pe o lungime de 104 km, având lăţimea

medie de 1 km, ocupând o suprafaţă totală de 6750 ha, cu adâncimea medie de 4-

18 m. Din lacurile de acumulare mai mici poate fi menţionat cel de la Răzeni (194

ha), folosit pentru piscicultura.

Pe baza apei minerale de tipul „Truscaveţ” şi a nămolului, lângă satul

Mereneşti (la 8 km spre sud-est de Tighina), funcţionează un complex sanatorial

unde se vindecă mai multe maladii. Lângă Dubăsari în satul Cocieri se află

sanatoriul „Struguraş” în care se tratează afecţiunile aparatului locomotor, ale

sistemului nervos, tractului digestiv şi altele. *

Dintre monumentele botanice trebuie menţionate micul sector (0,3 ha) de

pădure de plop şi pădurea Pogoreloe (5,6 ha) din lunca Nistrului cu stejari masivi,

ambele aflate în apropierea comunei Dubăsarii Vechi, şi sectorul silvic Schinoasa

Mare (15 ha) din ocolul silvic Anenii Noi.

Regiunea Nistrului Inferior dispune şi de două rezervaţii de resurse: una de

cernoziom gras de 2 ha aproape de s. Sucleia din stânga Nistrului şi alta cu un

complex de soluri aluvionare, carbonate, cemoziomice de fînea- ţă, mlăştinoase şi

înnămolite ale zonei basarabeane de stepă (200 ha) din ocolul silvic Talmaza din

dreapta Nistrului. In ocolul silvic Copanca se află un sector cu vegetaţie de stepă

de 71 ha în calitate de arie cu management multifuncţional luat sub ocrotire.

În această regiune a republicii se găsesc monumentele de arhitectură

peisagistică Parcul Hârbovăţ (2,2 ha din ocolul silvic cu aceeaşi denumire), parcul

din satul Bălăbăneşti (5 ha) şi rămăşiţele parcului „Leuntea” din satul Grădiniţa

(21,4 ha). Parcuri de odihnă de însemnătate locală sunt şi în or. Grigoriopol (cu

hipodrom) şi în comuna Cioburciu din stânga Nistrului.

În or. Tiraspol pe lângă Institutul de cercetări ştiinţifice în domeniul

agriculturii şi legumiculturii irigate se află o grădină dendrologică. La Tighina

atrage atenţia parcul Tineretului cu originale sculpturi din lemn, Atractive pentru

aceste două oraşe mari sunt şi zonele lor verzi de pe malurile Nistrului.

În zona Nistrului Inferior sunt luaţi sub ocrotire 107 arbori seculari,

majoritatea fiind stejari pedunculari (96) şi specii rare, cum ar fi plopul alb, stejarul

castaniefoliu, plopul de Canada. Cei mai mulţi copaci seculari se găsesc în ocoalele

silvice Hârbovăţ, Anenii Noi şi Copanca, precum şi în comunele Coşniţa (15 stejari

pedunculaţi), Hagimus (3 stejari de peste 300 ani), Crocmaz (4 stejari seculari).

Aproape de mănăstirea Noul Neamţ în rezervaţia silvică Copanca se găseşte

faimosul stejar secular „Şase fraţi”, vârsta căruia se apreciază între 350 şi 450 de

ani. El are o înălţime de 30 metri şi un diametru de 240 cm. La marginea comunei

Ratuş de pe magistrala Chişinău-Orhei cresc 14 plopi canadieni.

Un centru de consultanţă, informare şi educaţie ecologică este Muzeul Verde

„Ştefan Tudoreanu” din or. Ştefan Vodă, care adăposteşte peste 1500 de exponate

din domeniul paleontologiei, florei şi faunei din R. Moldova.

Regiunea Nistrului Inferior dispune de mai multe monumente antropice de

mare valoare ştiinţifică şi istorică-culturală, printre care porţiunea din est a Valului

lui Traian de Sus, cetatea Tighina, biserica Adormirii din Căuşeni, Mănăstirea

Noul Neamţ ş.a.

Pe teritoriul regiunii se prelungeşte porţiunea de est a Valului lui Traian care

trece prin s. Zaim şi se termină la Copanca în apropierea Nistrului.

Cetatea-citadelă Tighina, cea mai puternică dintre cetăţile medievale ale

Moldovei, este menţionată sub această denumire pentru prima dată în gramota

domnitorului Alexandru cel Bun în 1408. La origine cetatea are un punct fortificat

al romanilor, după care a fost reconstruită de genovezi şi apoi ridicată la rang mare

de cetate de apărare în sec. XVI de către Ştefan cel Mare.

Ca şi cetatea Sorocii, această fortăreaţă a fost zidită în piatră pe timpul lui

Petru Rareş, conform unui plan patrulater cu turnuri rotunde şi dreptunghiulare.

Fiind cucerită în 1538 de către sultanul turc Soliman Magnificul, este reconstruită

după proiectul arhitectului Sinan, devenind reşedinţă turcească, numită Bender (din

turcă #i„port”). în 1705-1707 suprafaţa cetăţii este lărgită şi modernizată sub

supravegherea turcilor de către domnitorul Moldovei Antioh Cantemir.

Cetatea Tighina se constituie într-un ansamblu arhitectonic cu plan în formă

de patrulater neregulat, înconjurat de ziduri late, cu grosimea de 2,3-3 metri, şi

înalte din piatră de calcar şi cărămidă, având 10 bastioane pentru artilerie In coifuri

şi 11 turnuri şi 6 porţi, fiind înconjurată de un şanţ de piatră. După ultima luptă din

cadrul războaielor ruso-turceşti, în 1806 cetatea a intrat în posesia autorităţilor

militare imperiale ruseşti, acestea devenind stăpâne „legitime” aici în 1812, după

ocuparea Basarabiei. Din 1944 în cetate se instaurează unităţile militare sovietice,

devenite din 1991 de ocupaţie, ale Federaţiei Ruse, care au rămas aici până în

prezent.

În apropierea cetăţii, în comuna Vamiţa se mai păstrează urmele lagărului

regelui suedez Carol al Xll-lea, refugiat încoace după bătălia de la Poltava, unde s-

a inaugurat un muzeu memorial.

La Tighina se evidenţiază Catedrala „Schimbarea la faţă a Maicii Domnului”

din 1819-1825, pictată de Alexandru Plămădeală în 1934, clădirea fostului liceu

pentru fete construit după 1918 în formele modernismului românesc (arhit. E.R.

Spirer), gara feroviară construită în ultima treime a sec. XIX, sediul fostei cârmuiri

a zemstvei judeţene, Galeria de artă plastică cu 4,5 mii exponate, care dispune de 8

săli de expoziţie, Muzeul de istorie a ţinutului fondat în 1904, care dispune de

peste 8,3 mii exponate, monumentul lui A. Puşkin ş.a.

Un monument foarte important, care se află în lista patrimoniului omenirii al

UNESCO este biserica Adormirii Maicii Domnului din Căuşeni (sec. XVI-XVIII),

operă de artă medievală românească realizată în stil post- brâncovenesc, cu fresce

şi inscripţii editoriceşti deosebit de valoroase. A fost construită în chipul ei de

astăzi între anii 1763 şi 1776 prin stăruinţa mitropolitului Daniil Side al Proilaviei

în timpul domniei lui Grigore Calimachi şi a Iui Grigore Ghica. Acest monument a

trezit interesul numeroşilor cercetători, printre care a guvernatorului militar al

Basarabiei P. Fiodorov (1837), preotului Ioan Neagu, bunic pe linie maternă al

poetului A. Mateevici, lui Nicolae Iorga, care în 1904 a vizitat Căuşenii, criticului

de artă Kir Rodnin din Petersburg (după 1945), cercetătorilor de artă Vasile

Drăguţ, Gh. Balş, criticului şi istoricului de artă Constantin Ciobanu (1988).

Nu departe de cetatea Tighina se află cea mai măreaţă mănăstire din

Basarabia „Noul Neamţ” (de bărbaţi) de la Chiţcani cu hramul „Sfintei înălţări”

inaugurată în 1859 (după alte date în 1864) de către călugărul ardelean Teofan

Cristea şi Duhovnicul Andronic Popovici, veniţi pe meleagul nistrean de la

mănăstirea Neamţ de peste Prut. Moşia numită Chiţcani a fost dăruită încă în 1429

de către Alexandru cel Bun mănăstirii sus-numite. Redeschisă în 1990, aici

activează Seminarul Teologic cu 120 de studenţi.

Lângă localitatea Roghi din stânga Nistrului se găseşte o mănăstire în peşteră

din sec. XVIII descoperită în 1989. în apropiere, între satele Holercani şi Mărcăuţi

de pe malul opus (drept) al Nistrului, puţin mai la vale de vărsarea Răutului în el,

la 10-12 km de complexul Butuceni, cercetătorii E. Bâzgu şi T. Sinhani cu câţiva

ani în urmă au descoperit un schit rupestra numit de ei Holercani-Mârcăuţi.15. El

este constituit din două unităţi, aflate faţă în faţă pe malurile unei râpe adânci, care

întretaie stânca abruptă situată la o înălţime impunătoare, de pe care se deschide o

panoramă clară a satului Molovata.

Din punct de vedere istoric şi arhitectonic prezintă interes bisericile din

Izbişte (1778), Hruşova (1802), Micleşti (1802), Vadul lui Vodă (1805), Işnovăţ

(1810), Oniţcani (1892), Bulboaca (1868), Gura Bâcului (1890) (ultima cu picturi

interioare executate de A. Plămădeală), jud. Chişinău, Dubău (sec. XIX), Taşlâc

(1827) şi Sucleia, jud. Dubăsari, biserica cu necropola familiilor Donici şi Macri

din Dubăsarii Vechi (jud. Chişinău).

În comuna Răzeni se află un cămin cultural, construit în stil arhitectonic

românesc înălţat aici cu concursul fostului preşedinte al Sfatului Ţării Ion Inculeţ.

În această regiune sunt cunoscute muzeele: orăşenesc de cunoaştere a

ţinutului din Tighina, orăşenesc din Tiraspol, de istorie din Dubăsari, de cunoaştere

a ţinutului din or. Slobozia, de istorie şi etnografie din Hâr- bovăţ, de istorie şi

etnografie din Mereni, de etnografie din Crocmaz, al satului din Speia, naturii

(„muzeul verde”) din Ştefan Vodă, de apicultura din Popeasca. La Dubăsari există

o galerie de artă. In central satului Molovata, mai sus pe Nistru, în 1994 a fost

instalat un bust lui Ştefan cel Mare, confecţionat pe banii sătenilor la Bucureşti.

La Tiraspol pot fi vizitate o cetate din sec. XVIII, grădina botanică

(dendrariu), biserica credincioşilor de rit vechi, Teatrul dramatic din anii 30 ai sec.

XX, muzeul de istorie a ţinutului, Casa memorială a savantului chimist originar din

acest oraş acad. N. Zelinskii (1861-1953), casa memorială a pictorului şi

pedagogului A. Foiniţkii (1886-1973), biblioteca şi muzeul naturii ale Universităţii

din oraş, monumentul poetului ucrainean T. Şevcenco din faţa universităţii, galeria

de arte plastice şi alte obiective.

În această arie se găsesc mai multe monumente arheologice, printre care

aşezarea şi necropola culturii tripoliene timpurii (mileniul 4-3 î.e.n.) de lângă

Holercani, cetăţile geto-dacice din aceeaşi perioadă de lângă Hâr- topul Mare şi

Măşcăuţi (jud. Chişinău), urmele aşezării dacilor de lângă Sălcuţa (jud. Tighina),

aşezările şi necropolele culturii Cemeahov aproape de localităţile Budeşti şi Bălţata

(jud. Chişinău).

În orăşelul Ştefan Vodă se află monumentul lui Ştefan cel Mare (turnat în

bronz la uzina metalurgică din Iaşi).

Aceste meleaguri sunt legate de viaţa şi activitatea câtorva scriitori. La

Măşcăuţi se afla casa memorială a scriitorului Ion Sârbu (1831-1868), unde s-a

născut. El a fost ctitorul bisericii de aici, unde şi este înmormîntat. La Căinări s-a

născut autorul poemului „Limba noastră” Alexei Mateevi- ci (1888-1917). Aici, în

locuinţa în care a locuit familia preotului-poet, în 1968 a fost deschisă o casă

memorială, lîngă care se află monumentul lui (1990, sculptor A. Deaconu). La

Zaim (nu departe de Căuşeni), unde A. Mateevici şi-a petrecut copilăria, este

inaugurat Muzeul în numele lui (1988) în curtea căruia se află monumentul

rapsodului Limbii române (1990), turnat în bronz de sculptorii din Ţară Mihai

Ecobici, Tiberiu Moş- teanu şi Tudor Şerban.

Satul Zaim mai este şi baştina marelui patriot Vasile Cijevschi (1880- 1931),

membru al Sfatului Ţării, care a votat Unirea cu Ţara la 1918. în 1998 Fundaţia

„Mihai Viteazul” din Iaşi a donat căuşenenilor bustul lui Eminescu, turnat în bronz

la uzina „Fortus” S.A. din vechea capitală a Moldovei. La 31 august 2000 tot în

Căuşeni a avut loc dezvelirea bustului lui Alexei Mateevici (sculptor Dan

Covătaru) donaţie a aceleiaşi fundaţii ieşene. La Criuleni un bust i s-a instalat lui

M. Eminescu.

La Dubăsarii Vechi se păstrează fostul conac din sec. XIX al mătu- şii

savantului-astronom Nicolae Donici. în faţa clădirii (în prezent sediul primăriei) a

fost instalat bustul savantului (sculptor M. Spinei). Alături de biserica „Sfântul

Arhanghel Mihail şi Gavriil” din sat se poate vedea cavoul familiei Donici,

construit în 1883, după proiectul arhitectorului A.I. Bemardazzi. în satul Micăuţi s-

a păstrat conacul familiei Russo, al cărei principal descendent a fost poetul Alecu

Russo (1819-1859), născut la Străşeni şi decedat la Iaşi.

La Şerpeni, lângă Nistru, se află un cimitir cu peste 12 mii de militari sovietici

căzuţi în luptele din 1944 în timpul operaţiei Iaşi-Chişinău. La Speia, din imediata

apropiere, - un mormânt comun cu peste 1600 luptători căzuţi în aceeaşi vreme.

La Căuşeni este înălţat un monument în memoria celor 55 voluntari de aici

(ridicat în 1995) cu numele lor incrustate pe el, căzuţi în luptele de la Nistru din

1992 pentru păstrarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova,

contra separatiştilor transnistreni, susţinuţi de armata a 14-a de ocupaţie a

Federaţiei Ruse. în 2002 la Doroţcaia (jud. Chişinău) în memoria celor căzuţi în

acest conflict a fost dezvelită o Stelă Creştină.

Din localităţile regiunii Nistrului Inferior prezintă interes comuna Hârtopul

Mare, jud. Chişinău cu elemente de arhitectură populară a caselor'de locuit

ornamentate în piatră.

Din alte obiective ale arhitecturii populare pot fi menţionate morile de vânt

care se mai păstrează la Tănătari, Ursoia şi Talmaza. O moară de vânt din s.

Ermoclia a fost transferată la muzeul satului din Chişinău, iar alta, a lui Terinte

Caraman, a fost restaurată de însuşi stăpânul ei care în perioada sovietică a fost

dezmoştenit de ea şi deportat în Siberia.

Din domeniul artizanatului prezintă interes comuna Talmaza, unde activează

meşteri în împletitul din nuiele de salcie, răchită, stuf, la Zolonceni există meşteri

în confecţionarea obiectelor din paie, pănuşi şi papură. Meşteri în prelucrarea

decorativă a lemnului activează în oraşele Căuşeni, Criu- leni, Tighina, Tiraspol,

comunele Bălţata (jud. Chişinău) şi Crocmaz (jud. Tighina). La Dubăsari poate fi

vizitată staţia hidroelectrică de pe Nistru.

În această zonă pot fi menţionate şi unele localităţi unde activează colective

artistice cunoscute în republică, cum ar fi cele din Doroţcaia, Blijnii Hutor şi or.

Slobozia (jud. Dubăsari) cu fanfare (în ultimul activează şi un ansamblu vocal-

instrumental), Căuşeni şi Volontir (jud. Tighina) cu ansambluri de muzică populară

şi de dans. La Zaim există o fanfară vestită înfiinţată în 1981, care a participat la

prestigioasele festivaluri republicane, apreciată la cel mai înalt nivel. La Purcari

există fabrica de vin de marcă cu aceeaşi denumire („Negru de Purcari”, „Roşu de

Purcari”, „Purpuriu de Purcari”), cu beciuri de păstrare a vinului. Baştina

cunoscutului om politic şi de cultură din Basarabia Ştefan Ciobanu, comuna

Talmaza, este vestită prin fabrica de vinuri, ferma de creştere a fazanilor (unica în

republică), îndeletnicirile împletitului în lozie. în satul Speia, judeţul Chişinău se

află cele mai mari sere din Republica Moldova cu o suprafaţă de 30 ha, un stadion

de categorie internaţională (cu încălzire subterană) cu 14 mii de locuri şi beciurile

de vin ale boiemlui Leonardo, care în prezent aparţin fabricii de vin din localitate.

3.2 Trasee turistice din regiunea Nistrului Inferior

TRASEUL TURISTIC Nr. 1

Chişinău - Grădiniţa - Leuntea - Vinaria "Et Cetera’’ - Purcari - - Popeasca - Căuşeni - Chişinău

„PE DRUMUL VINULUI ÎN SUD-ESTUL MOLDOVEI”

Motto:

„în Bugeac, la Căuşeni, Dorm strămoşii moldoveni Numai pietre de mormânt Mai păstrează a lor cuvânt ” (A. Mateevici)

Tipul traseului: liniar-circular Tematica excursiei: vitivinicolă Lungimea traseului

- 340 km tur-retur. Traseul este destinat pentru 2 zile.

Durata excursiei: 8 - 1 0 ore (în funcţie de durata vizitării întreprinderilor

vinicole).

Beneficiarii excursiei: turişti interni, turişti străini, studenţi, oe- nologi, iubitori ai

culturii vinului.

Scopul excursiei: informarea turiştilor despre istoria viticulturii şi a vinificaţiei

naţionale, realizările obţinute în sectorul vitivinicol, utilajele folosite în vinificaţie,

procesele tehnologice de prelucrare a strugurilor, fermentarea strugurilor, cultura

consumului şi proprietăţile benefice ale vinului. De asemenea, turiştii vor cunoaşte

potenţialul turistic al zonei de sud-est a ţării.

Programul excursiei include: vizitarea bisericii din oraşul Căuşeni, a casei

meşterilor populari din satul Popeasca, a obiectivelor turistice şi a crescătoriei de

fazani din satul Talmaza, a întreprinderilor vitivinicole de la Grădiniţa, Talmaza,

Purcari şi Crocmaz. La solicitarea turiştilor poate fi inclusă în traseu vinăria

Carahasani.

Obiectivele turistice incluse în programul excursiei:

Gădiniţa: întreprinderea vinicolă „Leuntea Vin”.

.Leuntea: Rezervaţia peisagistic „Grădina Turcească”.

Crocmaz - Vinaria "Et Cetera’’

Purcari: complexul turistic cu Fabrica de Vinuri „Purcari”, monumentul naturii

„Râpa din Purcari”.

Complexitatea traseului: deplasare cu transport. Nu există grad de complexitate.

Pentru vizitarea întreprinderilor vinicole se vor parcurge distanţe nesemnificative

pe jos.

Vestimentaţie: nu este necesar echipament special. Este necesară îmbrăcăminte şi

încălţăminte comodă.

Transport: autocar, minibus, autoturism

Localităţi de tranzit: Anenii Noi, Ştefan-Vodă.

Cazare: pensiunea turistică „Litas”, din oraşul Căuşeni, pensiunea turistică

„Meşter Faur”, din satul Cioburciu, r-1 Ştefan Vodă, hotelele „Start - Impex” şi

„Marion” din oraşul Ştefan Vodă, complexul turistic „Purcari” din satul Purcari.

Alimentaţie: serviciile de alimentare pot fi organizate la restaurantele „Smile”, şi

„Sud-Est”, din oraşul Ştefan-Vodă, sau la complexul turistic „Purcari” din satul

Purcari.

Agrement: drumeţie, degustare de vinuri.

TRASEUL TURISTIC Nr. 2

Chişinău - Casa muzeu Alexei Mateevici – Casa Muzeu Ioan Zlotea – Manastirea Marta si Maria – Chişinău

Tipul traseului: liniar-circular

Tematica excursiei: culturala, religioasa

Lungimea traseului - 340 km tur-retur. Traseul este destinat pentru 1 zi.

Durata excursiei: 1 0 - 1 2 ore (în funcţie de durata vizitării întreprinderilor vinicole).

Beneficiarii excursiei: turişti interni, turişti străini, studenţi, oe- nologi, iubitori ai culturii vinului.

Scopul excursiei: Cunoaşterea patrimoniului obiectelor de cult a zonei turistice

Programul excursiei include: vizitarea casei muzeu Alexei Mateevici, din satul Zaim, Casa Muzeu Ioan Zlotea din satul Salcuta si vizitarea Manastirii Marta si Maria din comuna Hagimus, raionul Căuşeni.

Obiectivele turistice incluse în programul excursiei:

Casa muzei Alexei Mateevici; Casa muzeu Ioan Zlotea Manastirea Marta si Maria

Complexitatea traseului: deplasare cu transport.

Vestimentaţie: nu este necesar echipament special. Este necesară îmbrăcăminte şi încălţăminte comodă.

Transport: autocar, minibus, autoturism

Localităţi de tranzit: Anenii Noi

TRASEUL TURISTIC Nr. 3

Chisinau - Causeni – Livada Turceasca – Ripele Taraclia – Cetatea Tighina –

Chisinau

Tipul traseului: liniar-circular

Tematica excursiei: religioasa, culturala

Lungimea traseului - 340 km tur-retur.

Durata excursiei: 1 0 - 1 1 ore

Beneficiarii excursiei: turişti interni, turişti străini, studenţi,

Scopul excursiei: Cunoaşterea patrimoniului obiectelor de cult a zonei turistice

Programul excursiei include: vizitarea Manastirii Adormirii Maicii Domnului din Causeni, vizitarea Ripelor din Taraclia si vizitarea Cetatii Tighina

Obiectivele turistice incluse în programul excursiei:

Manastirii Adormirii Maicii Domnului Ripele Taraclia Cetatea Tighina

Complexitatea traseului: deplasare cu transport. Nu există grad de complexitate.

Vestimentaţie: nu este necesar echipament special. Este necesară îmbrăcăminte şi încălţăminte comodă.

Transport: autocar.

Localităţi de tranzit: Anenii Noi, Ştefan-Vodă.

Cazare: pensiunea turistică „Litas”, din oraşul Căuşeni, pensiunea turistică „Meşter Faur”, din satul Cioburciu, r-1 Ştefan Vodă, hotelele „Start - Impex” şi „Marion” din oraşul Ştefan Vodă, complexul turistic „Purcari” din satul Purcari.

Alimentaţie: serviciile de alimentare pot fi organizate la restaurantele „Smile”, şi „Sud-Est”, din oraşul Ştefan-Vodă, sau la complexul turistic „Purcari” din satul Purcari.

Agrement: drumeţie, degustare de vinuri

2.3 Prezentarea detaliata a unui itinerar turistic

Chişinău - Casa muzeu Alexei Mateevici – Casa Muzeu Ioan Zlotea – Manastirea Marta si Maria – Chişinău

Tipul traseului: liniar-circular

Tematica excursiei: culturala, religioasa

Lungimea traseului - 340 km tur-retur. Traseul este destinat pentru 1 zi.

Durata excursiei: 1 0 - 1 2 ore (în funcţie de durata vizitării întreprinderilor vinicole).

Beneficiarii excursiei: turişti interni, turişti străini, studenţi, oe- nologi, iubitori ai culturii vinului.

Scopul excursiei: Cunoaşterea patrimoniului obiectelor de cult a zonei turistice

Programul excursiei include: vizitarea casei muzeu Alexei Mateevici, din satul Zaim, Casa Muzeu Ioan Zlotea din satul Salcuta si vizitarea Manastirii Marta si Maria din comuna Hagimus, raionul Căuşeni.

Obiectivele turistice incluse în programul excursiei:

Casa muzei Alexei Mateevici; Casa muzeu Ioan Zlotea Manastirea Marta si Maria

Complexitatea traseului: deplasare cu transport.

Vestimentaţie: nu este necesar echipament special. Este necesară îmbrăcăminte şi încălţăminte comodă.

Transport: autocar, minibus, autoturism

Localităţi de tranzit: Anenii Noi

SATUL ZAIM

Satul Zaim este o localitate veche datată cu 22 martie 1535, situată în partea

de sud-est a raionului Căuşeni la o depărtare de 7 km de centrul raional şi 73 km de

Ia capitala republicii, oraşul Chişinău.

Comuna Zaim este aşezată pe malul stâng al râului Botna (afluent al râului Nistru)

şi la întretăierea căilor de transport feroviar şi auto de-o importanţă republicană,

calea rutieră Tighina - Căinări - Reni - Chişinău.

Comuna Zaim este un sat mare cu o populaţie de circa 4550 locuitori.

Stema, drapelul şi imnul au fost realizate din iniţiativa scriitorului Ion Găină şi

aprobate de Comisia Naţională de Heraldică a Republicii Moldova la 2 aprilie

2002.

Localitatea Zaim este o aşezare românească amplasată în Zona Bugeacului

basarabean. Aşezarea fizico-geografică creează avantaje în special ceea ce ţine de

accesul la căile magistrale Chişinău I Odessa, şi a pieţei de desfacere din centrele

urbane apropiate Căuşeni, Ştefan-Vodă şi Tighina.

Din înscrierile istorice se menţionează că în anul 1827 localitatea cuprindea 90

case de locuit şi 9 bordeie de pământ cu 86 familii de români şi 3 familii de ucrai-

neni. Acestor ţărani le aparţineau 2 helişteie, 165 cai, 1045 vite mari şi 550 oi, 594

de prisăci cu stupi de albine, 7 vii, 14 fântâni. Localitatea dispunea de 8 mori de

vânt, o biserică din lemn cu Hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”, care se

sărbătoreşte şi până astăzi la 21 noiembrie în fiecare an.

La 1886 se construieşte biserica ortodoxă din piatră cu proiect arhitectonic, bi-

serică care a activat până în anul 1960 cu întrerupere până în anul 1988 din cauza

regimului totalitar comunist. Astăzi biserica este renovată şi încadrează un centru

spiritual de excepţie. în anul 1930 localitatea număra 600 gospodării.

Zaim este bine cunoscut în Moldova ca satul natal al lui Alexei Mateevici,

un poet celebru din Basarabia şi activist naţional. Aici a locuit din 1893 până în

1897 când este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău. Casa Mateevici

este în prezent un muzeu.

Pe lângă Casa memorială „Alexei Mateevici” din Zaim, în localitate mai funcţio-

nează şi un alt muzeu al spiritualităţii dedicat tuturor personalităţilor care s-au năs-

cut în acest sat, iar pentru o documentare mai amplă despre istoria acestei localităţi

se poate vizita muzeul satului din incinta bibliotecii din localitate.

în Zaim se găseşte şi un muzeu al spiritualităţii sudului Basarabiei, care include o

serie de exponate despre artişti şi scriitori, cu origini în sudul Basarabiei.

Casa Muzeu Alexei Mateevici din satul Zaim

Anul fondării: 1990

Tipologia: Monument de arhitectura

Ideea deschiderii unui muzeu memorial A. Mateevici a fost lansată în 1983 de stu-

dentul Ion Găină de la Facultatea de Filologie a Institutului de Stat „Ion Creangă”

din Chişinău şi într-un articol semnat de cercetătorul literar Vasile Malaneţchi în

săptămânalul „Literatura şi Arta”.

Păstrarea sediului viitorului muzeu s-a datorat lucrătorilor medicali Alexandru şi

Elena Stamati, care au înfiinţat în 1951 - 1954 un punct medical şi maternitatea

caractere latine, cea de la şcoala primară în care a învăţat A. Mateevici între anii

1895 - 1897, sfinţită de primul preot al bisericii redeschise, parohul Gheorghe

Glotea.

în primăvara şi vara lui 1990, textele din expoziţia muzeului au fost transliterate în

grafie latină, iniţial fiind scrise cu litere chirilice.

La 27 august 1990, prima ediţie a sărbătorii naţionale Limba Noastră, a început la

Zaim prin dezvelirea şi sfinţirea primului monument în bronz consacrat lui A.

Mateevici (după bustul realizat de Alexandru Plămădeală la mormântul poetului în

1934), realizat fiind de un grup de sculptori şi arhitecţi bucureşteni: Tiberiu

Moşteanu, Tudor Şerban şi Mihai Ecobici. Monumentul a fost sfinţit de înalţi

ierarhi: ÎPS Daniel, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, de ÎPS Vladimir,

actualmente mitropolit al Chişinăului şi al Moldovei, de un sobor de preoţi de pe

ambele maluri ale Prutului.

Din martie 1992, muzeul, împreună cu alte instituţii de cultură şi învăţământ din

Căuşeni şi din republică, au lansat sărbătoarea republicană Zilele Mateevici, care

se desfăşoară anual în perioada 16 — 29 martie.

în martie 1993 a avut loc prima ediţie a concursului Naţional al Tinerilor Creatori

Comoara, consacrat memoriei lui A. Mateevici.

Consiliul Judeţean Tighina la 14 februarie 2002 atribuie Casei - Muzeu din Zaim

statut de Muzeu judeţean.

Adresa: s. Zaim, str. Pietre vechi, 2, raionul Căuşeni

Casa-Muzeu Ioan Zlotea

Sălcuţa este un sat şi comună din raionul Căuşeni. Satul are o suprafaţă de circa 4.61 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 12.24 km. Sălcuţa este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 18 km de orașul Căușeni și la 87 km de Chișinău. Satul Sălcuţa a fost menționat documentar în anul 1706.

Istoria localitații

Satul Sălcuţa a fost menționat documentar în anul 1706.

În satul Sălcuța se află Casa Muzeu Ioan Zlotea. Părintele Ioan Zlotea s-a născut la 14 iunie 1862, în satul Sălcuţa, primind la botez numele Elisei.  De la vîrsta de 14 ani prezicea viitorul.

Prima minune săvîrşită de Elisei a avut loc în satul Căprioru, unde a vindecat un tînăr de o boală sufletească, apoi a vindecat mai mulţi bolnavi de orbie, pe cei paralizaţi îi punea pe picioare. Șuvoiul de oameni care adresau după ajutor nu seca niciodată.

În cămăruţele casei se păstrează cîteva obiecte încă de pe timpurile cînd a trăit părintele Ioan Zlotea – candelele de la icoane la care el se ruga, oferite de nepotul acestuia Simion Zlotea, şi icoana Mîntuitorului din biserica din sat, unde venea la rugăciuni.

Muzeul este o verigă a Inelului Spiritual Mateevici, deoarece Ioan Zlotea a fost un contemporan a lui Alexei Mateevici.

Mănăstirea „Sf. Mironosiţe Marta și Maria”, s. Hagimus, r. Căuşeni

(mănăstire de maici)Hram „Sf. Mironosiţe Marta şi Maria”,Stareţă – monahia Marta (Cuşnir)Aşezare: la aproximativ 75 km de ChişinăuAdresa: MD-4319, c. Hagimus, r. Căuşeni

Manastirea Hagimus, inchinata Sfintelor femei mironosite Marta si Maria, surorile dreptului Lazar, este o manastire de maici din Republica Moldova. Manastirea, asezata in localitatea Hagimus, judetul Tighina, se afla la jumatatea drumului ce leaga intre ele localitatile Causeni si Tighina, la aproximativ 75 de kilometri sud-est de Chisinau.

Manastirea Hagimus a fost intemeiata la inceputul secolului XX, de Preasfintitul Dorimedont. In anul 1997, preotul Andrei Cotruta, pe atunci inspector la Seminarul Teologic de la Noul Neamt, impresionat de frumusetea si pitorescul locului, si-a dorit sa inalte aici un locas monahal. Initial, aici a fost construita o biserica cu hramul Sfintele Marta si Maria, cateva chilii si o scoala, in care s-a deschis, in anul 1998, un Seminar Teologic pentru fete.

Sprijinit de arhimandritul Dorimedont, care pe atunci era staret al Manastirii Chitcani, ajuns mai apoi episcop de Edinet si Briceni, la 26 mai deschide un schit al Manastirii Noul Neamt. In toamna aceluiasi an, acesta devine manastire, cu hramul Sfintele Femei Mironosite Marta si Maria. Parintele Andrei Cotruta este numit duhovnic al manastirii, iar egumena Eufrosinia, stareta a obstii.

Incepand cu anul 1999, manastirea este condusa de maica stareta egumena Marta (Cusnir). Biserica Acoperamantul Maicii Domnului este prea mica pentru multimea de crestini ce vin sa se roage in aceasta. Acum cativa ani, obstea de maici, sustinuta de oameni dreptcredinciosi, a pus temelia unei catedrale, pe doua nivele: Biserica Sfintelor Femei Mironosite Marta si Maria (biserica de vara) si Biserica Sfantul Apostol Andrei (biserica de iarna).

Manastirea se afla la inceputul activitatii sale misionare, in aceasta zona vaduvita atata vreme de credinta stramoseasca. In biserica manastirii, preotii savarsesc zilnic Vecernia, Utrenia, Miezonoptica si Sfanta Liturghie. Obstea de maici citeste zilnic si Psaltirea, pentru binecredinciosii crestini.

In fiecare seara, maicile fac o procesiune, numita „Drumul Crucii”, in jurul manastirii, cu icoana Acoperamantul Maicii Domnului, hram purtat de biserica actuala. Urmand nevointei Parintilor de demult, in manastire se savarseste zilnic Miezonoptica si Acatistele de noapte „Slava lui Dumnezeu pentru toate” si „Egumena a manastirilor din toata lumea”.

Anexa1

Bibliografie

Nicolae Platon Ghidul Traseelor Turistice ale Republicii Moldova, Chisinau 2015.

Serafim Florea – Potentialul Turistic al Republicii Moldova.

http://www.mnam.md/index.php? option=com_content&view=article&id=16&Itemid=25&lang=ro

http://www.prospect.md/ro/history/muzee-istoria-muzeelor/casa-muzeu-a- scriitorului-si-poetului-alexei-mateevici.html

http://moldovenii.md/

http://www.nationalmuseum.md/ro/history/