28
 Istoria unui galben de Vasile Alecsandri În noaptea trecut, pe la un ceas dup dousprezece, am fost trezit din somnul dulce ce gustam,  prin un zinghet metalic care m-a mirat foarte mult, nefiind obinuit a auzi asemene armonie la ceasuri atât de târzii. Acel sunet mi se prea c venea din fundul odii i c ieea dintr-o cutioar de filde spat, ce se zrea pe mas în razele lunii care rzbtea prin fereastr. M-am sculat iute din pat pentru ca s cunosc pricina zuruitului pomenit, am luat în mân acea cutie unde pusesem dimineaa un galben olandez i o para mare turceasc, am deschis-o cu luare-aminte, i adânc a fost mirarea care m-a cuprins, auzind deodat dou glasuri strine ieind din cutie, dou glasuri de alt lume, care zbârnâiau, iuiau i se sfdeau de moarte. S mrturisesc c m-au apucat fiori reci în faa acelei minuni, nu socot c a fi vreo ruine din  parte-mi, pentru c nu sunt deprins a tri printre spirite. Spun drept c atunci m-am crezut înconjurat de vedenii, fantasme, stahii, strigoi, moroi i de toate fiinele fantastice câte joac  parola i hora cu miezul nopii, în lumina lunii. Peste puin îns linitindu-m ceva, nu tiu cum s-a fcut c am gândit la A. Donici, fabulistul, i aducându-mi aminte de fabula lui  Fierul i argintul , în care aceste dou metaluri in un dialog atât de înelept, deodat zic, o lumin cereasc îmi trecu prin minte, i am îneles urmtorul adevr: c i metalurile au suflet, mai ales aurul i argintul, de vreme ce ele însufleeaz i mai de multe ori desufleeaz oamenii; în urmare trebuie s aib i grai. Sprijinit de aceast frumoas descoperire, m-am simit îndat cuprins de o femeiasc curiozitate i, fr dar a pierde vreme, m-am lungit într-un jil elastic, am aezat cutioara lâng mine pe mas i, cu igareta aprins, m-am pus pe ascultat. Razele lunii, precum am zis, se jucau pe covorul din odaie, zugrvind felurimi de figuri, i unele, lunecând pe cristalul climrilor, tremurau chiar deasupra galbenului i a paralei, la care m uitam cu ochii intii. Aceste dou monede se aflau atunci în focul cel mai înflcrat al convorbirii, amândou sltând din vreme în vreme cu mânie i btându-se, zuruind, de marginile cutioarei. Iat ce ziceau: GALBENUL: Dar, m mir de stpânul meu cum de a uitat cine sunt eu i m-a pus la un loc cu o  biat para ca tine, ce nu faci acum nici trei bani, atât eti de tears i de ticloas! PARAUA (plesnind de ciud) : Râde dracul de porumbrele negre!... Dar nu vezi, ciuntitule, cât eti de ros de chila zarafilor?... nu te vezi c ai ajuns în trei coluri, c ai sczut i ai slbit cât un irmilic de cei noi?... i-ai pierdut toi dinii, srmane, i vrei s mai muti pe alii? GALBENUL (cu fudulie, ridicându-se în picioare) : Leul dei îmbtrânete tot leu rmâne, asemene i galbenul tot galben! PARAUA (sltând des i iute de râs) : Galben, tu?... Cu adevrat, srmane, eti galben, dar de glbenarea morii. GALBENUL: Ian ascult, cadân btrân, nu te juca cu cuvintele, c, dei sunt acum în trei coluri, pe loc înfig unul în tine. PARAUA (cu dispre i cu un aer de mrire) : Eu am trecut prin degetele ienicerilor i nu mi-a fost fric! Tocmai tu vrei s m sperii?

Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 1/28

 

Istoria unui galben 

deVasile Alecsandri 

În noaptea trecut, pe la un ceas dup dousprezece, am fost trezit din somnul dulce ce gustam, prin un zinghet metalic care m-a mirat foarte mult, nefiind obinuit a auzi asemene armonie laceasuri atât de târzii. Acel sunet mi se prea c venea din fundul odii i c ieea dintr-o cutioarde filde spat, ce se zrea pe mas în razele lunii care rzbtea prin fereastr. M-am sculat iutedin pat pentru ca s cunosc pricina zuruitului pomenit, am luat în mân acea cutie unde pusesemdimineaa un galben olandez i o para mare turceasc, am deschis-o cu luare-aminte, i adânc afost mirarea care m-a cuprins, auzind deodat dou glasuri strine ieind din cutie, dou glasuride alt lume, care zbârnâiau, iuiau i se sfdeau de moarte.

S mrturisesc c m-au apucat fiori reci în faa acelei minuni, nu socot c a fi vreo ruine din parte-mi, pentru c nu sunt deprins a tri printre spirite. Spun drept c atunci m-am crezutînconjurat de vedenii, fantasme, stahii, strigoi, moroi i de toate fiinele fantastice câte joac

 parola i hora cu miezul nopii, în lumina lunii. Peste puin îns linitindu-m ceva, nu tiu cum

s-a fcut c am gândit la A. Donici, fabulistul, i aducându-mi aminte de fabula lui  Fierul iargintul , în care aceste dou metaluri in un dialog atât de înelept, deodat zic, o lumincereasc îmi trecu prin minte, i am îneles urmtorul adevr: c i metalurile au suflet, mai alesaurul i argintul, de vreme ce ele însufleeaz i mai de multe ori desufleeaz oamenii; în urmaretrebuie s aib i grai.

Sprijinit de aceast frumoas descoperire, m-am simit îndat cuprins de o femeiasc curiozitatei, fr dar a pierde vreme, m-am lungit într-un jil elastic, am aezat cutioara lâng mine pemas i, cu igareta aprins, m-am pus pe ascultat. Razele lunii, precum am zis, se jucau pecovorul din odaie, zugrvind felurimi de figuri, i unele, lunecând pe cristalul climrilor,tremurau chiar deasupra galbenului i a paralei, la care m uitam cu ochii intii. Aceste doumonede se aflau atunci în focul cel mai înflcrat al convorbirii, amândou sltând din vreme în

vreme cu mânie i btându-se, zuruind, de marginile cutioarei. Iat ce ziceau:

GALBENUL: Dar, m mir de stpânul meu cum de a uitat cine sunt eu i m-a pus la un loc cu o biat para ca tine, ce nu faci acum nici trei bani, atât eti de tears i de ticloas!

PARAUA (plesnind de ciud): Râde dracul de porumbrele negre!... Dar nu vezi, ciuntitule, câteti de ros de chila zarafilor?... nu te vezi c ai ajuns în trei coluri, c ai sczut i ai slbit cât unirmilic de cei noi?... i-ai pierdut toi dinii, srmane, i vrei s mai muti pe alii?

GALBENUL (cu fudulie, ridicându-se în picioare): Leul dei îmbtrânete tot leu rmâne,asemene i galbenul tot galben!

PARAUA (sltând des i iute de râs): Galben, tu?... Cu adevrat, srmane, eti galben, dar deglbenarea morii.

GALBENUL: Ian ascult, cadân btrân, nu te juca cu cuvintele, c, dei sunt acum în treicoluri, pe loc înfig unul în tine.

PARAUA (cu dispre i cu un aer de mrire): Eu am trecut prin degetele ienicerilor i nu mi-afost fric! Tocmai tu vrei s m sperii?

Page 2: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 2/28

 

Ambele mele monede sttur puin într-o poziie teatral, ca doi dumani viteji care se msoarcu ochii pân-a nu se încleta la lupt. Eu m uitam la ele fr nici a m rsufla, atât eram decurios a vedea un duel bnesc; dar ateptarea mea fu i acum înelat, precum a mai fost demulte ori în acest soi de întâmplri.

Provocatorul, adic galbenul, vzând maiestatea i curajul protivnicei lui, se domoli, se traseînapoi, i prin aceast micare aduse o nou dovad observrii ce am fcut demult, c: fala mare

isprav n-are.

GALBENUL (dup o scurt tcere): Nu te bucura, proasto, c eu m voi înjosi a te onora culoviturile mele, i dac te-am i ameninat dinioarea, nu spera c-mi voi uita rangul într-atâtaîncât s m ating de tine. tiu, slav Domnului! cât deprtare este între noi. Familia mea-i deaur i neamul tu de-abia de argint.

Cum îndrzneti dar a socoti c eu, care am fost slvit de cei mari i legnat în sânul lor, eu, caresunt fruntea banilor, eu s m msor cu tine? Srman! gândete cât ai rmas de neînsemnat-nlume i vezi mai înainte de toate c eti de o mie patru sute douzeci de ori mai puin decât mine.

PARAUA: Fricosule aristocrat! se vede c ai locuit mult vreme în sânul domnului M. i c de ladânsul ai câtigat simirile dobitoceti sub care îi ascunzi lipsa curajului. Tu, olandez, tu srosteti cuvinte de familie i de noblee! Ruine, ruine s-i fie!

Am cunoscut muli compatrioi de-ai ti în deosebite rânduri i în deosebite pungi, i mrturisescc i-am aflat curai de fire i de caracter; dar tu, negreit eti minciunos, calp, bastard, c[...]i ariarama fr cât de puin sfial. (Suspinând ): Unde-i, unde-i frumosul i nobilul olandez cu carem-am iubit atât de fierbinte la anul 1820 în buzunarul cpitanului Costi, pe când acest vestitcorbier cltorea pe Marea Neagr!... Unde-i acum s te fac una cu cutia în care ne gsim i sm rzbune de obrzniciile tale.

GALBENUL (uimit de tulburare): La anul 1820?... Cpitanul Costi?... Marea Neagr?... Ce

spui?... Tu erai atunci cu mine?PARAUA (într-o nespus mirare): Cu tine! Ce fel?

GALBENUL (repede, adunându-i suvenirele): Dar... îmi aduc aminte... într-o noapteîntunecoas, marea era întrâtat de furtun... corabia era s se înece la Sulina... Toi se rugau luiDumnezeu ca s-i scape....

PARAUA: Aa este, bine zici. Eu tremuram de fric i, deodat, zuruind cu disperare, m-amaruncat i m-am lipit...

GALBENUL: (dându-se de-a dura ctre para): i te-ai lipit de pieptul meu, care de mult ardea

 pentru tine în focul unei dragoste nemrginite.

PARAUA (lunecând ctre galben): Ah!

GALBENUL i PARAUA (lipindu-se într-o amoroas îmbriare):

Soarele meu! Luna mea!

Zinghetul pricinuit prin înfocata atingere a monedelor se schimb încet-încet într-o zuruire slabsau, mai bine zicând, într-o suspinare metalic care se pierdu în deerturile lumii i al cutiei.

Page 3: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 3/28

 

O tcere drgla urm dup aceasta, tcere ce dovedea o mare câtime de simire în sânulmonedelor; tcere scump i mult mai glsuitoare decât însi vorba; tcere care mi-a atins pâni mie, un strin, coardele inimii i mi-a adus dou lacrimi de comptimire pe marginea genelor.

Peste câteva secunde ambii amorezi se traser puin înapoi, se uitar lung unul la altul, fcându-i amândoi o dureroas revizie, i ziser urmtoarele, cu glas ptruns:

GALBENUL (oftând din greu): Cât eti de schimbat, iubita mea!

PARAUA (suspinând cu durere): Cât ne-am schimbat, dragul meu!

GALBENUL (cu amrciune): Ce crud i nemilostiv-i vremea! Coasa ei nu se osteneteniciodat!... Plcere, frumusee, tineree, toate sunt secerate de dânsa!... Astzi ele strlucesc cutot farmecul lor i mâine se pierd. Trist soart! Lume deart!

Via ticloas! Ah! Ah!

PARAUA (cu blândee îngereasc): Nu te mâhni, luceafrul meu, c nu suntem numai noisupui acelor crude pravili ale soartei. Fierul c-i fier i înc ruginete, dar noi care suntemmenii prin însi firea noastr a fi jertfa lcomiei oamenilor!

GALBENUL: Îi aduci aminte, scumpa mea, de-acea epoc fericit când ne-am întâlnit în buzunarul cpitanului Costi?...

Sufletele noastre erau fcute unul pentru altul, c[...]ndat ce ne-am zrit ne-am i simit cuprinide dragoste. Cât de frumoas erai tu atunci cu faa ta rotund i alb ce sticlea i strlucea ca otabla de dulcei. Cu cât graie se îndoia talia ta ginga i subire!

Ce glas dulce i armonios aveai tu atunci!

PARAUA: Atunci?... Dar atunci i tu erai tânr, frumos, voinic; atunci erai luciu i plin defarmec; atunci aveai pe-mprejur o coroan cu zimi din care ieeau scântei amoroase ce-mi ptrundeau inima. Atunci eram amândoi în vrâsta dragostei, ne iubeam i ne dezmierdam toatziua i toat noaptea, încât mi s-a ros jumtate de fa atunci... dar acum...

GALBENUL (într-o deplin desperare): Dar acum?

PARAUA (râzând): Acum suntem ca doi tciuni care fac numai fum fr-a da par.

GALBENUL: Eu, tciune, eu care...

PARAUA: Las monologul pe alt dat i-mi spune ce te-ai mai fcut din ceasul acel crud când

am fost desprii? Prin care valuri, prin care pungi, prin câte soiuri de degete ai mai trecut?

GALBENUL: Ah! iubita mea, câte întâmplri am avut de la 1820 încoace!... De câte ori amtrecut de la treptele cele mai nalte ale societii la cele mai de jos, din mâinile cele mai curate înlabele cele mai mârave, de la sânurile cele mai nobile la piepturile cele mai dearte de oricaresimire! Nu este soart în lume mai curioas i mai vagabond decât a fiinei nenorocite ce senumete moned. În veci i peste tot locul slvii i dorii, noi suntem pricina celor mai multefericiri i nenorociri pe pmânt i, cu toate aceste, rareori întâlnim suflete de acele închinate noui vrednice de toat lauda, care, cunoscând preul nostru, ne pstreaz ca moate sfinte în fundul

Page 4: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 4/28

 

unei lzi de fier, ne pstreaz, zic, ani întregi i ne scap de acea frectur necontenit adegetelor omeneti, care roade podoabele noastre.

PARAUA (cu ceva nerbdare): Le tiu aceste toate; spune-mi mai bine istoria ta.

 Nu am trebuin s mai adaug cât de mult se aâase curiozitatea mea. Istoria unui galben, povestit în întunericul i în tcerea nopii, era pentru mine o petrecere nesperat. Mi-am aprins

iute o a doua igaret, i galbenul începu aa:

GALBENUL: Istoria mea este legat cu deosebite anecdote ce s-au întâmplat sub ochii mei persoanelor la care m-am aflat, anecdote triste sau vesele, unde eu am jucat totdeauna rolul celmai de cpetenie i în care mi s-a înfiat prilej a face multe însemnri i descoperiri asupraoamenilor. M-am folosit mult de privilegiul ce avem noi, banii de aur, a fi strâni cu scumptatela pieptul lor, pentru ca s le cercetez i s le cunosc inimile de aproape; i tu, iubita mea, tii cai mine cât mârvie plin de dezgust este ascuns înluntrul unor bipede care se zic cretini cufrica lui Dumnezeu. Ascult dar, i nu te supra dac fr voie ideile mele i-or prea câteodatcam posomorâte.

Dup ce ne-a desprit cpitanul Costi la Galai, dându-m pe mine unui boierina ce-i vândusegrâu, am suspinat mult vreme gândind la tine, la fericirile pierdute ale dragostei noastre icrede-m c dac mi-ar fi fost cu putin mi-a fi rpit viaa de desperare; dar firea nedreapt n-avroit s ne dea i nou, galbenilor, dritul scump de a ne sinucide; în urmare am fost silit s-mimistuiesc durerea-n suflet i s urmez pe noul meu stpân la moia lui. Dar poi tu s ghiceti înce chip l-am urmat?...

Ascuns, soro drag, în ciubota lui i clcat în picioare ca un ban de nimic, pentru c boierul setemea de tâlhari. tiu c aceast ruine se întâmpl ades banilor care au nenorocire a pica în

 pungile boierinailor de la ar, dar eu înc nu pisem o asemene înjosire i m îndueam deciud. Ah! ziceam atunci, de ce nu am putere s-i fac o provocare, precum se cuvine între

 persoane bine crescute, i s-l strpung cu spaga rigi de Olanda!... Ce folos îns! Eu ziceam, eu

auzeam. În sfârit, acel drum plin de chinuri se svâri dup cum dori stpânul meu: el ajunseacas cu toi banii în ciubot fr s fi întâlnit nici mcar un potlogar pe drumul mare.

... Vai mie! nu putea tiC procesu-n a lui stare sta gata a nvli.

PARAUA: Nu-mi spui c te-ai fcut literat?

GALBENUL: M-am gsit odat din întâmplare jumtate de ceas în buzunarul unui poet.

PARAUA: Urmeaz-i povestirea.

GALBENUL: O împresurare de moie îl sili pe bietul boier a alerga la Iai spre a se lupta cutagma judectoreasc, îns din nenorocire în capitala asta el nu putu s întrebuineze mijloculciubotelor spre scparea galbenilor lui, precum o fcuse în drumul cel mare, cci aici oarecaredirector de tribunal i-a luat pân i ciubotele din picioare. E de prisos s mai adaug c euîmpreun cu toi ceilali ai mei tovari trecurm în punga acestuia i c srmanul boierina seîntoarse acas cu prul alb, cu giubeaua rupt i cu buzunarele sparte. Nenorocirea lui m-acuprins de puin jale, dar pe de alt parte mi-a adus o mulumire ascuns, cci rzbunarea esteuna din cele mai vii mulumiri ale oamenilor i ale galbenilor olandezi.

PARAUA (orându-se): M îngrozeti cu vorbele aceste.

Page 5: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 5/28

 

GALBENUL (cu fanfaronad): Da cum socoi?

PARAUA: Nu mi-ar prea curios dac ai fi un ducat veneian, pentru c acetia cred numai învendetta lor, dar tu, olandez...

GALBENUL: Nu te atinge de naionalitate, soro drag, c m supr.

PARAUA: Pardon, scumpul meu; n-am vroit s te mâhnesc.

GALBENUL: Te cred, iubita mea. Unde m gseam?... La directorul de tribunal. Nu i-oi descrifigura lui, pentru c era foarte neînsemnat, dar i-oi vorbi de buzunarul su. tii c noi, banii,

 judecm mai totdeauna oamenii dup pungile i dup buzunarele lor, i eu mrturisesc c acestfel de judecat mi se pare cel mai nimerit într-o epoc unde domnete interesul. Dl Buffon,naturalistul francez, a zis c: stilul arat omul ; eu zic c: buzunarul arat omul . El este cea maisigur caracteristic a firii, a patimilor i a moralului su. De pild, buzunarul unui cheltuitor estespart; punga unui zgârcit e fcut de materie groas i trainic i e legat cu nouzeci i nou denoduri .c.l.; iar buzunarul directorului putea foarte bine s dea o lmurit idee de haos, cci nuavea nici margini, nici fund.

Închipuiete-i dar, scumpa mea, ce groaz m-a cuprins când m-am rtcit în acel sac lung iadânc! M credeam pierdut întocmai ca un cltor în pustiurile Africii, dar m înelam, pentru c

 buzunarul suspomenitului director de tribunal nu semna nicidecum cu un pustiu; acestadimpotriv era locuit de feluri de neamuri strine i pribegite acolo din alte pungi.

Când am ajuns la marginile acelui sac, am gsit o poporaie foarte amestecat de galbeniolandezi i nemeti, de irmilici vechi i noi, de carboave, pân i de sfanigi, pân i de firfirici,care cu toii triau într-o armonie ce m-a adus în mare mirare, cunoscând dihoniile care despartastzi naiile.

PARAUA: Cum, frate, carboavele i irmilicii erau prieteni?

GALBENUL: Nu numai prieteni, dar a putea zice frai de cruce, dac n-a ti c irmilicii suntdumanii sfintei cruci. i aceast unire eterogen tii tu de unde se trgea?... Din crudul obiceicare silise pe fietecare moned a-i lepda naionalitatea, când a intrat în acel buzunar directoresc. Acole, galbenii, irmilicii .c.l. nu se mai numeau nici galbeni, nici irmilici, nicicarboave.

PARAUA: Dar cum, cum?

GALBENUL: Martori!... Înelegi acum? De pild, galbenii se chemau martori de treizeci i cincide ani; irmilicii martori de patrusprezece sau de asesprezece ani, dup vârst; carboavelemartori de doisprezece ani; i toi la un loc alctuiau un popor nou, cunoscut sub nume de: naia

dovezilor suntoare... M pricepi acum?

PARAUA (oftând): Te pricep. (Dup o mic tcere.) i mult ai ezut tu acolo?

GALBENUL: Ateapt. Voi, turcilor, avei un proverb pe care nu mi-l aduc aminte, dar care seîncepe cu haram...

PARAUA: Haram gheldi, haram ghiti.

Page 6: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 6/28

 

GALBENUL: Tocmai; acest proverb, pe cât îneleg, vrea s zic c de banii luai nedrept nu s-alege nimic.

PARAUA: Bre! Nu te tiam poliglot.

GALBENUL: Cum s nu fiu poliglot, soro drag, dac am slujit oarecând drept plata uneisubscrieri la un Tetragloson, care era s ias... dar s venim la proverbul pomenit, pentru ca s

vezi cum se adeveri înelesul lui.

A doua sear, dup intrarea mea în colonia dovezilor suntoare, stam la vorb cu câiva martori de deosebite vârste i povesteam pe rând chipurile îneltoare ce întrebuinase stpânul nostru

 pentru ca s ne trag în sânul lui, de la rzei, de la vduvele srace i de la toi nenorociiiîmpricinai, la care ne aflasem mai înainte, când deodat o mân lacom ne cuprinse grmad în

 palm i ne trânti ca vai de noi! pe o mas de cri unde se juca stos. Câteva perechi de ochi seintir cu dragoste asupra noastr, i dup câteva talii, o alt mân strin se întinse spre noi i netrase într-un alt col al mesei. Directorul nu mai era stpânul nostru... El ne pierduse pentrutotdeauna. Pare c-l aud i acum cât de tare se blestema, cum se ocra pe sine cu cuvintele celemai proaste pentru c jucase, în vreme ce noul meu stpân îi zicea din vreme în vreme cu sângerece: haram gheldi, haram ghiti!

De-atunci m-am ptruns de adevrul acestui proverb i am luat o mare opinie de înelepciuneamusulman.

PARAUA (se închin): Îmi pare foarte bine.

GALBENUL (urmând cu foc): Înelepciunea i paralele turceti sunt dou lucruri care mi-aucâtigat inima.

PARAUA (cu ceva cochetrie): Berbantule...

GALBENUL (dup un zâmbet): Tânrul ce m câtigase în cri era una din acele fiine a croranume se sfârete în escu, când se afl la Moldova, i în eanu, când merg la Valahia; fiine problematice, care triesc fr-a avea nici un chip de vieuire, care pic npaste în casele i lamesele oamenilor i care astzi se primbl în drote de Brandmaier, îmbrcai în straie nou,înclai cu botine de glan, i mâine îi vezi plmdind glodul ulielor cu ciubote rupte, cusurtucul descusut i cu plrie roas pe cap; trântori parazii ce s-au introdus de o bucat devreme în societatea românilor, speculând nevinovia i încrederea lor, i care au fost crescui lacoala vestitului Robert-Macarie, de cocreasc pomenire.

Acel interesant copil al civilizaiei, acel nobil cavaler... de industrie, petrecea o mare parte a zileiînchis în odaia lui cu o pereche de cri în mâini, pe care le amesteca necontenit, le aeza îndeosebite chipuri, le sucea, le tia, deprinzând i iscodind fel de fel de temecherii ce întrebuina

seara spre a pungi pe pontatori.

i trebuie s mrturisesc c el ajunsese la o dibcie atât de miastr în msluirea crilor, încât ar fi meritat cu toat dreptatea o od escamotofil în soiul acelei adresate dlui Rodolfo de dl Eliad,marele ammiratore della prestidigitazione. 

PARAUA (boldind ochii): Ce cuvinte sunt aceste?

GALBENUL: Aceste sunt câteva cuvinte dintr-o nou limb româneasc ce se descoper acumla Bucureti.

Page 7: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 7/28

 

PARAUA: Dar escamotofil ce bazaconie este?

GALBENUL: Escamotofil e vr primar cu braalba, cu lungumbra i frate de cruce cu Broascoaietaurie i cu impercaicoifagi ale dlui Aristia.

PARAUA: Nu le îneleg.

GALBENUL: Te cred; dar ian întreab pe croitorii lor dac îneleg cuvintele temecherii iharam, i s vezi c i-or rspunde: nu te capisc sau: nu te cumprind .

PARAUA (cltinând capul): Mari sunt minunile tale, Doamne!

GALBENUL: Zi mai bine: mari sunt minciunile oamenilor!...

Tânrul meu avea, precum i-am spus, degetele foarte sprintene la cri i se folosea binior demeteugul su, cci acesta era pentru dânsul un soi de fondos sigur din care trgea dobând pefietecare sear; dar el nu se mulumea cu acel venit i, în urmare, se împrumuta ades pe lazarafii jidovi. Trebuie s-i spun c stpânul meu se trudea demult ca s deslueasc o problemfoarte grea, adic: chipul de a face datorii fr a le plti. În adevr el descoperise demult parteacea dintâi a problemei, i acum era aproape s o gseasc i pe cea din urm, cci hotrâse sfug a doua zi pe ascuns la Bucureti, când deodat i fr veste unul din creditorii lui, un jidov

 btrân, i se art grozav i înarmat cu patru slujitori de la Agie. Pricina acelei înfiri poliieneti era un vecsel isclit de stpânul meu, dar nepltit, dup obiceiul su cel economic. Noul Macarie fu silit s numere banii îndat i, numrându-i, m lepd i pe mine în palmanebotezatului zaraf.

PARAUA (cu tânguire): Nenorocite prieten!

GALBENUL: Dar, dar, plânge-m, scumpa mea, tânguietem, luna mea, cci aici încep pentrumine durerile, ticloiile, chinurile unei inchiziii mai crude decât acea spaniol; bocetem i te

îngrozete, pentru c ai s m vezi muncit în mâini de clu, precum erau muncii cretinii învremea pgânismului; ai s cunoti, în sfârit, misterul acel înfricoat al deformrii mele ichipul nelegiuit prin care eu, mândrul i slvitul tu odinioar amorez, am fost desprit pentrutotdeauna de podoabele mele.

 Neronul israelit ce m luase în robie m închise deocamdat într-o temni neagr i uns, pecare el îndrznea a o numi pung, i ajungând acas la dânsul, dup ce m art cu bucurie la vroase copii zdrenroi i nesplai, el m ascunse sub o podea din odaia lui, într-o oal îngropatîn nisip. Auzi tu?... într-o oal de fcut bor, eu ce locuisem în pungi de mtase! eu care inusemadeseori loc de onor printre oameni, s m vd inând locul fasolelor i ptrunjelului! Aceastidee mi-ar fi dat glbenarea negreit, dac n-a fi fost precum sunt galben de firea mea. Dar toateaceste nu sunt înc nimic pe lâng chinurile ce mi se pregteau.

Pe la miezul nopii, clul acela nemilostiv m scoase la lumina unei lumânri de seu i,apropiindu-m de ea, îmi atinse zimii cu un instrument de moarte ce-i zic chil. Durerea ce mcuprinse dintr-o margine la alta m fcu s sar în sus de trei palme i, scpând dintre degetele lui,alergai iute de-a dura sub pat, unde m ascunsei tremurând. Ce folos îns! Iuda m gsi peste

 puin i îmi roase toi zimii cei frumoi, care, dup cum zici, iubita mea, îi aruncau odinioar îninim atâte scântei de dragoste. Într-o clipal m-am vzut ras, pilug, de jur împrejur întocmai cacapul brbierului meu; glasul mi se dogise de durere i, neputându-l blestema atunci cum secdea, m-am rzbunat asupra lui azvârlindu-i un zim în ochi. De atunci el a rmas chior, i socotc-a rmânea tot aa pn' la judecata cea de pe urm.

Page 8: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 8/28

 

PARAUA (plesnind de mânie): Amândoi ochii s-i fi scos. Auzi!... s-i chileasc zimii! Eu mmir cum de sufr românii atâte mii de tâlhari.

GALBENUL: Ce s le fac dac sunt sudii!

PARAUA: i cum ai scpat din mâinile clului tu?

GALBENUL: În codrul Herei!... tii c acest codru e moartea jidovilor: numai de le-i pomenide dânsul îi vezi c-i schimb feele i-i apuc duc-se pe pustii. Tâlharul meu de zaraf aveanevoie s mearg la hotarul Mamorniei pentru oarecare speculaii cu folos sigur i, tiind cavea s treac prin acel codru atât de duman perciunilor, el îi cumpr dou pistoale i uniatagan ruginit, se sui singur într-o bric i se porni cu frica-n spate i cu galbenii în sân. Dupmult trud ajunser în sfârit în codrul Herei. Târtanul meu tremura ca de friguri; mselele-iclnneau i el se btea necontenit cu pumnul în piept. Era înspre sear, la ceasul acel sfânt alzilei unde toat natura se linitete în tcere i pare c se pregtete pentru serbarea unei taineînfricoate. Caii mergeau încet la deal, când deodat ieir de dup copaci doi oameni înarmai.

Iuda rsri ca i când l-ar fi mucat un arpe, dar nu-i pierdu minile, cci, scoându-i iutecuma i chitia de pe cap, le puse lâng dânsul, una-n dreapta i una-n stânga, i începu a strigade departe: ,,Nu venii, nu; noi suntem trei, voi suntei doi". Cu toate aceste tâlharii oprir caii ise apropiar de bric.

-- Mi târtane, zise unul din ei, pentru cine ai luat armele aceste?

-- Pentru tâlhari, rspunse zaraful.

-- Noi suntem tâlhari.

-- Poftim, m rog, -- i jidovul dete îndat armele.

-- Da bani ai cu tine?-- Ba nu, n-am nici o para, pe legea mea.

-- Pe dânsul, mi, rcnir atunci hoii, i pe Leiba mi-l trântir din bric jos la pmânt. Iuda sezbuciuma cu desperare i rcnea vai mir, ghevalt cât îl inea gura, dar unul din tâlhari îi puse ungenunchi pe piept i o mân-n gât, i glasul i se curm pe loc.

Aceast scen nu inu mult, cci peste puin cei doi voinici intrar iar în codru, lsând trupulzarafului lungit în mijlocul drumului, fr suflare i cu ochii holbai. Socot de prisos s maiadaug c ei nu uitaser s-i ia punga din sân. Tâlharii de drumuri mari, precum i cei de târgurimari, au într-acest soi de întâmplri o deosebit luare-aminte.

PARAUA: Cum? dragul meu, ai încput îm mâini de tâlhari i nu i-a fost fric?

GALBENUL: Ad-i aminte, scumpa mea, c trecusem mai înainte prin mâinile unui director detribunal, ale unui stosar i ale unui zaraf. Deprinderea se face fire, dup cum tii.

PARAUA: Adevrat; oamenii i banii se deprind cu societile cele mai rele.

GALBENUL: Stpânii ce cptasem eu acum, i care m cptaser totodat, ne duser înfundul codrului, la gura izvorului care se numete fântâna hoilor . Acolo erau adunai toi

Page 9: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 9/28

 

tovarii lor, împreun cu cpitanul, ce sta mai deoparte, lungit pe iarb, cu pistoalele lângdânsul.

O pt voinici cu spete lateCu mânece suflecatei cu putile-ncrcate.

-- Ei! copii, prins-ai iepurele? zise cpitanul, om nalt de stat, vânos în brae i cu mustile de-uncot.

-- L-am prins, cpitane, rspunse tâlharul ce m inea în palm.

-- Gras îi?

-- Cam gras, c nu putea fugi bine.

-- Poate-a fi fost cuer.

-- Cuer, dar; avea nite perciuni de-o palm.

-- i unde-i pielea?

-- Iat-o, cpitane.

Cpitanul deschise punga, se uit la noi i, cltinând din cap cu mânie: Ian vezi, zise, cum i-auciocârtit! Litfa blestemat ne-a furat pe jumtate dintr-înii. Pe urm, vrsându-ne în palm,chem toi tovarii lui împrejur i ne împri în sume drepte pe la fiecare. Eu îns rmsei parteacpitanului. Acest român era cu adevrat voinic, i dac se fcuse tâlhar de drumul mare, nu cdoar îi era sete de bani, dar pentru c simea ceva în inima lui care îl îndemna s caute prilejuride vitejie; primejdiile aveau pentru dânsul un farmec magnetic care îl trgea fr voie, i sunt

încredinat c dac ar fi avut norocire s se nasc cu trei sute de ani mai înainte, pe când româniierau în lupte, el i-ar fi dobândit un nume de viteaz mare. Singura slbiciune ce avea era c iubea prea mult nevestele mritate, i fiindc aceste au avut de când lumea o fierbinte aplecare pentruvoinici, s-a întâmplat c muli brbai însurai erau mânioi foc asupra cpitanului i juraser s-i rzbune asupra lui.

Mai ales unul, un grec care fusese arn[...]n vremea domnului Ioni Sturza, îi pstra o dumniede cele ascuite, pentru c simea pe frunte, de o bucat de vreme, oarecare mâncrimi ce-iînfierbântau creierii i-l fceau s viseze noaptea tot soiul de vite cornorate. El se aezase de vrodoi ani în târgul Herei, i de vro opt luni se însurase cu o fat tânr, care era vestit defrumoas pe toat linia hotarului.

Cum i ce fel se cunoscuser i se daser în dragoste cpitanul cu femeia arnutului, nu i-oi putea spune... dar tiu c în toate serile, pe la asfinitul soarelui, stpânul meu îi încleca murguli se ducea de se întâlnea cu dânsa la o cumtr a ei ce edea în marginea târgului. Arnutul sevede c înelesese în sfârit pricina vizitelor dese ce fcea nevasta lui în casa cumetrei sale, ccise pregti de vânat, luându-i hitai, arme i c.l.t. Hitaii îns îi alesese printre câiva brbai,care ca i dânsul aveau ceva pic asupra cpitanului.

Într-o sear, cum rsri cea întâi stea pe cer, stpânul meu, dup ce îi împri tovarii pe ladeosebite potice, înclec murgul i se porni pe o crare îngust ce ducea la marginea codrului.Era o lun cum o doresc amorezii, o lun plin de o tainic lumin, care învluia tot codrul i

Page 10: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 10/28

 

rzbtea printre frunzele copacilor. O tcere adânc, o linite sfânt domnea în lume. Nu seauzea alt decât pasurile calului pe crare. Cpitanul scoase de sub mintean o tambur mic custrune de sârm i, împreunându-i glasul cu ea, începu a cânta un vers jalnic, ce-mi ptrundeainima, mcar c-i de metal.

Tot mergând i cântând, iat c ieirm din codru i sosirm pe o culme nu departe de târgulHerei. Acolo stpânul meu se opri, c[...]mprejur i, punând dou degete în gur, dur o

uiertur de cele haiduceti, care clocoti grozav în codru i care îmi iui mult vreme în urechi.Îndat pe urm, o ferestruic se lumin la o cas din târg; iar cpitanul, srind vesel de pe cal, seîndrept repede în partea ei. Dup câteva minute el era în braele frumoasei sale iubite i sedezmierdau i se drgosteau amândoi, precum odinioar ne dezmierdam noi, scumpa mea lun...Îi mai aduci aminte?

PARAUA (oftând): Ah!

GALBENUL (asemene): i iar ah!... ( Dup o scurt i dure- roas tcere.) Nimic nu-i statornicîn lume: tinereile trec, norocul piere tocmai când gândeti c guti mai bine plcerile lui. Cât defericite minute petrecea stpânul meu cu iubita lui i ce triste minute erau s urmeze dup ele!

Aa-i legea crudei soarte,Azi plcere,Mâini durere,Azi via i mâini moarte!

PARAUA (din fundul inimii): Of... of!

GALBENUL (asemene): i iar of!... Ce s-i mai spun?

Voinicul meu cpitan se vzu deodat înconjurat de vro zece oameni înarmai i comenduii deînsui brbatul iubitei sale. Într-o clipal el fu aruncat la pmânt i, în locul albelor brae ce-l

strângeau cu un minut înainte lâng un piept înfocat, srmanul! simi nite lanuri reci ce-icuprinseser tot trupul ca un arpe. Poziia lui era cu atât mai neplcut c avea mult asemnarecu poziia zeului Mars, când acest viteaz Don Juan ceresc fu prins cu Afrodita în mrejele luiVulcan. Afrodita din târgul Herei a fost trimis la o mnstire, dup struinele arnutului, inenorocitul meu stpân dus la una din cele 13 isprvnicii ale Moldovei. Acolo ispravnicul îi fcuo de aproape cercetare i-l expedui la Iai, unde, fiind judecat, i se încheie o hotrâre destul desrat, adic: i se încuviin un cvartir de câiva ani la ocn pentru ca s-i prefac, s-iîmblânzeasc i s-i îndulceasc simirile morale!... Cât pentru tovarii si de hoie, am aflatmai târziu c unii au trecut peste hotar, pentru ca s fac voiajuri de plcere, iar câiva au izbutita se înla între oameni... prin ajutorul treangurilor spânzurtorii.

PARAUA: N-ai fcut, dragul meu, o observare? C toi tâlharii de drumuri i de codri sunt

spânzurai în târguri... Oare pentru ce?

GALBENUL (declamând): O peut-on tre mieux qu'au sein de sa famille!

PARAUA (râzând): Ha, ha, ha... bat-te norocul, c pozna mai eti!

GALBENUL: Ispravnicul ce m luase odat cu doprosul era, cum se zice, un om al trebii.Cunoscând toate chipurile legiuite de obiceiul pmântului întru a se folosi de prilejuri, el izbutisea-i preface slujba în chiverniseal i, slav Domnului! dup câiva ani, îi fcuse o stare caoamenii. Avea, srmanul, dou moioare luate de la rzei, avea câteva  suflete de igani, i era

Page 11: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 11/28

 

cunoscut în tot inutul de gospodar cumsecade. Mai era înc cunoscut i de cretin cu frica luiDumnezeu, pentru c tia Crezul grecete pe de rost, mcar dei nu înelegea nicidecum astlimb; pentru c se împrtea de dou ori pe an i pentru c fcea ades paraclisuri în cas. Cutoate aceste, bunul nostru cretin nu se sfia a porunci s bat la tlpi pe vreun român ce nu-i

 putea plti birul, tocmai când el rostea Tatl nostru, tocmai când zicea cu mare evlavie:

,,i ne iart nou, Doamne, greelile noastre, precum i noi iertm greiilor notri..." Altmintere

era bun la suflet, atât de bun, încât cucoana d-sale îl trimitea fr voie în comisii când avea gusts rmâie singur acas.

Boierul ispravnic, precum am spus, avea o cucoan; cucoana avea un verior al doilea. Boierulispravnic era btrân i urât; cucoana era între dou vârste, adic: nici prea crud, nici prea coapt,nici urât, nici frumoas, dar mai mult hazlie. Veriorul era numai de vro nousprezece ani,destul de nostim, dar cam prostu din fire i cam obraznic din cretere. Boierul ispravnic iubeanumai dou lucruri în lume : 1-i banii i 2-lea nevasta.

Cucoana, asemene, slvea numai dou lucruri pe pmânt: 1-i banii i 2-lea veriorul. Verioruliari adora numai dou lucruri în viaa lui: 1-i banii i 2-lea vânatul.

Aceste trei deosebite patimi, al crora fondos eram noi, banii, se speculau între ele cu fel de felde chipuri, unele mai curioase decât altele, i prilejeau nite scene de tot comice. Spre pild: cândsimea cucoana c iubitul su brbat se folosise de vrun chilipir , îi pregtea un arsenal întreg decutturi înfocate, de suspinuri fermectoare i de note în b mol, care cu toate erau menite spre a-i întoarce capul i spre a-i stoarce banii. Aa, înarmat de acea grozav i primejdioas artilerie,isprvniceasa intra în odaia boierului i începea dintâi a-l împroca cu mii de sgei din ochi,unele mai dulci decât zahrul, altele mai ptrunztoare decât fierul; i când vedea c nenorocitulîncepea a se uimi, atunci da drumul oftrilor arztoare i notelor în b mol, care, ca un batalion decavalerie, se aruncau asupra lui, îl ameeau, îl tulburau i-l aduceau în starea unui automat . Peurm[...]ncolcire de brae împrejurul gâtului i o dulce srutare între sprâncene desvâreau

 biruina, i îndat toi galbenii din buzunarul boierului se strecurau zuruind în palma cucoanei.

 Nu am trebuin s mai adaug c el, când se detepta din acea amoroas magnetire, se trezeatotodat i pornit într-o comandirovc poruncit de însi drgstoasa lui nevast.

PARAUA: i ce fcea ea cu atâte parale?

GALBENUL: Ce parale!... Zi galbeni.

PARAUA: Aa vine vorba.

GALBENUL: Cucoana isprvniceas lua lecii de limba francez, pentru c ast[...]n Moldova ecam ruine s vorbeasc cineva românete, i alesese drept profesor pe veriorul ei, care fusesecrescut într-un pension din Iai i care învase acolo a moncheri pe fiecare. Acele lecii se dau

i se primeau seara, dup purcederea brbatului, într-o odaie plin de divanuri i luminat numaide o singur lamp. Profesorul i cu colria lui se puneau pe o sofa i lecia se fcea înurmtorul chip:

COLRIA: Spune-mi, veriorule, cum se zice franuzete: te iubesc?

PR OFESORUL: Je vous aime! 

COLRIA (cu o drgla cuttur): Je vous aime! 

Page 12: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 12/28

 

PR OFESORUL: Sau: je vous adore. 

COLRIA (adugând pomenitei cutturi un glas dulce i tremurtor): Je vous aime,veriorule, je vous adore. 

PR OFESORUL (ruinându-se): Et moi aussi. 

COLRIA (luându-l de mân): Dar... a vrea s te srut , cum se zice?

PR OFESORUL (coborând ochii): Je voudrais vous embrasser. 

COLRIA (cu glasul înfocat): Je voudrais vous embrasser , veriorule.

PR OFESORUL (tulburându-se): Et moi aussi.

COLRIA: Dar... cine te oprete, cum se zice?

PR OFESORUL: Qui vous en empeche?

COLRIA: Hai s spunem de la început.

PR OFESORUL (tremurând): Je vous aime.

COLRIA (cu patim): Je vous adore.

PR OFESORUL: Je voudrais vous embrasser .

COLRIA (iute): Qui vous en empeche, veriorule?

D-mi voie, scumpa mea, s nu urmez pân' la sfâritul leciei: i-oi spune numai c din je vous

aime în je vous adore, toi galbenii luai din sânul ispravnicului treceau în mâinile veriorului,drept plat sârguinei sale.

Prin asemene chipuri i eu, draga mea, am cltorit din pung în pung i am ajuns în sfârit a fi proprietatea tânrului profesor de: je voudrais vous embrasser .

i-am spus c el iubea vânatul. Aceast patim se dezvelise în inima lui cu atât mai stranic cera foarte ru chita i, în urmare, mai toate psrile îi treceau pe la nas. În zadar el le alunga cuhaliciurile prin vzduh; nici una din ele nu vroia s[...]mplineasc mulumirea de a pica. Într-o zi,nenorocitul meu vântor se trezi cu hotrârea s fac minuni i s nu se întoarc acas decât cucel puin dou care mocneti pline de jignii ucise; dar, precum tii, hotrârea i împlinirea suntdou lucruri care n-au obicei a se întâlni cam ades. Cu toate aceste, stpânul meu se îmbr[...]n tot

costumul de vântor i se porni cu plria de paie pe urechi, uierând o bucat din opera Zampa : Il faut céder mes lois... ca un om sigur de biruin. i nici nu putea fi altmintere de vreme ceavea cu el treizeci de încrcturi gata, o torb nou i o puc de Lepage cu dou evi. Bineîncredinat deci în dibcia lui, el iei la câmp, aruncând împrejurul su cutturi pline de lcomiei de cruzime.

Trebuie s tii, iubita mea, c nu este tigru, nu este hien, nu este, în sfârit, lighioaie pe pmântmai crud decât un vântor prost în cele dintâi ale lui cercri. elul su este numai ca s ucid

 pentru ca s se încread c-i puca; de aceea trage în toate prile, în toate jigniile, frdeosebire: gini, prepelie, curcani, vrbii, ba înc, de nu s-ar sfii, ar slobozi puca i peste

Page 13: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 13/28

 

oameni. Se înelege de la sine c cele mai multe ori el împrtie în vânt oci întregi de praf i cse ostenete zile mari degeaba. Iar dac i se întâmpl s oboare vreo psruic oarb... s-l veziatunci cum alearg cu ochii boldii la locul unde a zrit-o picând: gard, an, spini, el rzbate tot,fr sfial; ar trece i prin foc fr a lua seama, cci atunci el nici nu vede, nici n-aude. Îi pierdeceasornicul, plria, puca... dar nu-i pas; el a lovit!... i de vreme ce-a lovit, e puca bun.

Aceast idee mgulitoare aâ focul ce-l înflacr i d aripi picioarelor sale, care alearg, salt,

zboar fr-a atinge pmântul.

i când zrete în iarb pasrea rnit, s-l vezi cu ce turbare se arunc asupra ei, i pe urm cuce fudulie o ridic pân la ochi ca s o priveasc mai de aproape. Atunci i se pare c ine o lumeîn mân! Bucuria lui este nebun; ar voi s lege pasrea la piept, ca o decoraie, dar, aducându-iaminte c are o torb, o pune într-însa, i apoi o scoate de zece ori pe minut pentru ca s o maivad. Deertciunea lui gsete pricin de fal în moartea unei fiine nevinovate!

Cea întâi pasre care a fost jertfa cruzimii stpânului meu era un botgros. Pare c-l vd i acum pe creanga unui pr slbatic, cu gua umflat de cântare! Vântorul meu se apropie de el pe furi,ca un motan, îl chiti mult vreme, trase chedica putii, i bietul botgros pic pe iarb, slobozindun ipt dureros!... Îl lovise tocmai în gu. Acea scen m-a înfiorat aa de tare i totodat a trezit

în mine o ur atât de cumplit asupra tuturor oamenilor, încât m-am hotrât pe loc a m deprtade veriorul isprvnicesei i, dar, profitând de uimirea ce-l cuprinsese în vremea când alerga s

 puie mâna pe victima lui, am srit iute din buzunar i m-am ascuns în iarb. De atunci, iubitamea, am rmas încredinat c în oameni sunt semine de cruzime care, dac ar avea prilejurifavoritoare pentru dezvelirea lor, ar acoperi faa pmântului cu mii de Neroni.

PARAUA: De nerozi?

GALBENUL: Neroni. Cât pentru nerozi, dup cum le zic în Valahia, slav Domnului! seminialor s-a dezvelit i a înflorit destul de bine în lume.

PARAUA: Mai ales de când s-a lit mania de a avea spirit.GALBENUL: Acum eram liber!... liber!... înelegi tu, iubita mea, toat dulceaa i toat putereaacestui cuvânt? Neatârnat de nimeni, scpat de închisorile pungilor!... volnic de-a face tot ce-mi

 plcea!... În ceasul acela am gustat cea mai mare fericire în sufletul meu, cci nimic pe lume nu emai scump i mai slvit decât libertatea; ea este darul cel mai nepreuit ce l-a dat Dumnezeuoamenilor. i s tii de la mine c atunci o naie se apropie de moarte când începe a fi surd laglasul libertii!

PARAUA: Acest adevr e vechi de când lumea i îl tiu de mult.

GALBENUL: Cum se poate?... Eu credeam c l-am descoperit singur.

PARAUA (zâmbind): Spiritele înalte se potrivesc ades la gânduri.

GALBENUL (se închin): Eram liber, precum i-am spus, într-o câmpie înflorit, ce rsuna decântecele psrilor.

Ciocârliile voioase în vzduh se legnaui-nturnarea primverii prin dulci ciripiri serbau.

Florile dezmierdate de un vântuor lin rspândeau în aer feluri de miroase, ce m îmbtau demulumire. Stam culcat între doi toporai i m uitam la soare cu dragostea unui frate, cci, dup

Page 14: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 14/28

 

zisa poeilor, soarele nu este alt decât un glob de aur. Razele sale lunecau pe faa mea, dându-mio srutare fierbinte, ce m fcea s strlucesc de bucurie. Vai mie! puteam oare gândi c tocmaiel va fi pricina nenorocirii mele i a de iznoavei robiri în care am ajuns!...

Acum sunt încredinat de adevrul proverbului românesc ce zice c: fratele-i scoate ochii!... i pstrez o deosebit admirare pentru fabula lui Alexandrescu, Toporul i pdurea, care zice:

C în fiece arCele mai multe rele nu vin de pe afar,

 Nu le aduc strinii; ci ni le face toateUn pmântean de-ai notri, o rud sau un frate.

PARAUA (cu entuziasm): Aferim, aferim!

GALBENUL (dup o scurt tcere): i-am spus, draga mea, c câmpia unde m desftam cuatâta mulumire vuia de cântecele psrilor, dar mai cu seam de vro câteva minute ea rsuna deglasul îngeresc al unei tinere copile, ce culegea flori aproape de mine. Zic îngeresc, pentru caa-i obiceiul, cu toate c nime nu cred c a auzit glasul îngerilor; i socot c a nimeri mai binezicând argintiu, mai ales c acest cuvânt îmi aduce aminte de glasul tu, ce m-a încântat aa demult în buzunarul cpitanului Costi.

PARAUA (vars o lacrim de înduioare).

GALBENUL: Ai însemnat ca i mine, scumpa mea, cât e de frumos neamul iganilor care triescîn partea munilor i ce figuri regulate i vioaie se gsesc printre femeile lor; dar crede-m cniciodat, de când m aflu în Principatele româneti, n-am întâlnit trsturi atât de gingae, atâtde bine împreunate i într-un cuvânt atât de plcute ca a Zamfirei (aa se numea copila ceculegea flori lâng mine). Las c era tânr numai de vro aisprezece ani i c avea înc aceafrgezime copilreasc atât de nepreuit în podoaba unei femei, dar apoi toate micrile ei,cuttura sa, glasul su aveau un ce mai deosebit, un aer de slbtcime încânttoare, ce o

asemnau cu o cprioar sprinten în momentul când simte vântorul în codri. Prul su negru ca pana corbului era împletit în cosie împodobite cu bnui de argint i cu floricele; la gât purta osalb de mrgele roii i albe i de rubele, care slta pe sânu-i la tot pasul, pricinuind un zinghetdelicat i strlucind felurit sub razele soarelui. Toat haina ei era o cma alb cusut cu altiede fir i de mtase pe la umeri i pe la gât i o fot albastr cu dungi viinii, ce înconjura trupulsu mldios ca o trestie i tras prin inel, dup cum zic românii.

Ce s-i mai spun?... Pentru ca s-i dau o slab idee de toat persoana Zamfirei ar trebui s fac ofiziologie întreag de fietecare parte îndeosebi, sau s urmez unor autori care, vroind a descrieun portret, întrebuineaz chipul obinuit în paapoarte. A zice dar ca dânii c avea:

Ochii, ca seninul dup ploaie sau ca floarea de cicoare.

Genele, lungi ca un vl de mtase.Sprâncenele, bine arcate ca arcul amorului.Obrajii, rotundo-lungrei i vopsii uurel de purpura aurorei, care de câte ori se ivete totodat i zâmbete, pentru înlesnirea rimei i plcerea poeilor.Gura, boboc de trandafir, jumtate desfoiat.

 Dinii, sâmburi de mr fr coaj, sau mrgritar. Prul , vezi mai sus.Gâtul , de lebd, dup obiceiul vechi.Sânul ...

Page 15: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 15/28

 

PARAUA (cu puin gelozie): Cred c nu l-ai cercetat de aproape.

GALBENUL: Ba înc m-am i legnat pe el!... i pot zice fr ruine c m-am simit oarecummângâiat de pierderea libertii mele când a dat Zamfira cu ochii de mine (cci sticleam din

 pricina soarelui)! i mai ales când, zâmbind cu mulumire, m-a aninat de salb i m-a culcat pesânul ei atât de minunat, atât de rotund, atât de frumos! Ce leagn, scumpa mea, ce leagn!

S trieti i s mori pe dânsul fr-a dori alt fericire pe pmânt i alt rai pe ceea lume.

PARAUA: Bre, bre! ce entuziasm!... Dac nu te-a cunoate, a crede c eti un tânr poet ce aiscpat de-abia de pe laiele coalelor.

GALBENUL: i n-ai grei, pentru c înfiarea Zamfirei m-a cuprins de o mirare aa deînfocat, încât deodat m-a trsnit un fulger poetic i am improvizat pe loc urmtoarele versuri:

Frumoas copili!Spune-mi de unde viiCu zâmbet pe guri,Cu mândri ochi i vii?Ce înger mult fericeDin ceruri te-a adusi pe pmânt, aice,Ginga te-a depus?Tu eti o nlucire,Un farmec aurit ,Un vis de fericire,Un înger de slvit!Din cer eti o minune,i dulce-i glasul tuCa sfânta rugciune

Când bate ceasul ru!PARAUA: Bravo, bravo!... Îmi pare bine c, pe lâng cele multe caliti, mai ai i talentulimprovizaiei în privirea igancelor.

Toat bucata e plin de o armonie muzical ce sun a drâmb, dar mai cu seam  farmecul aurit  îmi place i-mi aduce aminte de minunatul compliment ce a fcut odat un scriitor de la oarecareinstan unei duduci din oarecare mahala, zicându-i c-i frumoas ca o otnoenie scris pe hârtie

 galanki.

GALBENUL: Ah! parale, parale! Fiine neînelese ce suntei!

Vroii totdeauna s ne inei în mrejele voastre i s nu avem nici ochi, nici gur, nici suflet decâtnumai pentru voi. Iar dac ni se întâmpl s ne întoarcem cutturile aiure, atunci vai i amar  pentru noi, srmanii galbeni olandezi!... Acele versuri pe care numai eu tiu cât am asudat pânce le-am improvizat!... acele versuri în care mi-am vrsat toat inima!... tu le iei în râs pentru cau fost adresate alteia, iar dac le-a fi fcut pentru tine sunt sigur c le-ai fi gsit minunate. Dar ce stau eu de te învinovesc...

Astfel este sexul, nu e vina ta.

Page 16: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 16/28

 

PARAUA: Aa, frumos v ade! Voi ne înelai, -apoi voi srii cu gura înainte; alt vorb n-avei decât c astfel este sexul, fr-a mai lua în privire toate jertfele câte le facem noi pentru voi.

GALBENUL: Dac-i vorba de jertfe, apoi m închin cu plecciune ( se închin) i m întorciari la sânul fermector al Zamfirei. Ea m duse spre nite corturi ce se zreau departe, la

 poalele unui codru, i când fuserm aproape de ele, ne iei înainte un flcu igan, nalt, sprinten,voinic, cu ochii mari i negri, cu prul lung i negru, cu faa ars de soare, dar frumoas i vioaie.

El era Nedelcu, lutar vestit, ce îi rupea inima când trgea din arcu un cântec de jale i care tefcea s joci fr voie când suna o hor. El se iubea cu Zamfira din copilrie i dup multenecazuri i chinuri ce suferiser amândoi de ceea parte de Milcov, izbutiser a scpa din gheareleunor stpâni nemilostivi i a trece în Moldova, unde triau în pace împreun de vro ase luni.

-- Cules-ai multe flori, drag Zamfir? îi zise Nedelcu srutând-o.

-- Am cules cele mai frumoase din câmp, pentru ca s le pun la plria ta, dar cea mai scumpmi-am pus-o eu la gât. i zicând aceste, Zamfira m art pe mine în salb.

-- Un galben! strig Nedelcu cu mirare. Unde i cum l-ai gsit?

-- În câmp, cutând flori cu gândul la tine... cci de câte ori gândesc la tine, totdeauna dau denoroc.

 Nedelcu s[...]n sus, chiuind de bucurie i pe urm, ridicând pe Zamfira în brae, o duse pân subcortul lui, jucând ca un copil i srutând-o cu dragoste.

 Nu tiu dac ai însemnat vreodat atrele igneti i dac ai vreo idee lmurit asupra vieuiriicurioase acestui neam nomad, ce se poart necontenit cu toat averea lui din câmp în câmp, dinsat în sat, din codru-n codru?... Fietecare igan are atra lui, fcut din mai multe buci de oluriafumate, i o cru cu roi nalte ce-i slujete de culcu sub cort, când se oprete, i în care îi

 poart toat familia i toate mistriile când cltorete. Pukin, vestitul poet rusesc, zice în poemul su iganii, tradus românete de A. Donici:

Mgarii în spinare ducCopii mici; iar ceilali,Femei i fete, i brbai,Dup crui pe jos se duc,Toi peticii i dezbrcai.Ce veselie, ce cântare!Ce vorbe i ce vuiet mare!Rcnete ursul, câinii latri scârâie neunsa roat.

În adevr, nu e privelite mai denat i mai original decât a unei cete de igani la drum!Judele cu barba alb i cu faa neagr merge pe un cal pag înainte, îmbrcat cu giubea roie iînconjurat de vro trei sau patru btrâni ca dânsul, serioi i purtând giubele albastre i lungi. Eisunt cârmacii caravanei i totodat sfatul ce judec i hotrte pricinile i gâlcevile între ceilaliigani.

Dup dânii vin în rând o mulime de crue nalte i pline de copii, de capre, de foi, de zdrene.c.l., cci iganul nu poate tri fr zdrene. El i ele au o tainic potrivire. Cu cât giubeaua e maiferfelit, cu atât iganul e mai fudul, i când îi trece prul prin cciul, atunci îi pare c poart

Page 17: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 17/28

 

coroan. Aa-i firea lui; îi place s-l bat vântul i s-l ard soarele; i cele mai de multe ori, pentru ca s-i împlineasc aceast plcere, el se dezbrac gol pân la brâu. Atunci s-l vezi cât ede vesel! s-l auzi cum cânt de voios! pare c-i toat lumea a lui.

PARAUA: Mi s-a întâmplat i mie odat de am vzut o claie de liei în treact, i cu adevratacel spectacol mi-a fcut aa de mare impresie, c nu-l pot uita. Btrânii gârbovi de vârst stauculcai în crue i se pârleau la soare, iar pe lâng ei urma pe jos toat familia: femei cu copii la

sân, fete cu cofe albe pe cap, flci trgând uri dup dânii, cai, mânji, vaci, câini, toi buluc laun loc, toi grind, rcnind, râzând, nechezând, urlând i umplând câmpii de un zgomot slbaticce da fiori. Cât pentru zdrene nici nu pomenesc, pentru c în adevr ele sunt una din prile celemai caracteristice ale iganilor nomazi; am însemnat îns c ei au i o dragoste mai deosebit

 pentru caii pagi i blai.

GALBENUL: Aceasta e înc o tain a gustului ignesc, pe care nu mi-am putut-o tlmci decât prin proverbul latinesc: de gustibus non disputandum... Câi oameni care în privirea colorituluisunt i mai neînelei, c[...]i schimb floarea în toate zilele, atât trupete cât i sufletete! Dar slsm aceste însemnri fiziologice i s ne întoarcem iar la igani. Pre cât ei sunt vrednici de

 privit în cltoriile lor, cu atât i popasurile lor sunt curioase.

Pukin face o descriere foarte vie de un lagr ignesc la începutul poemului su:

Ei astzi iat au rmasLa mal de ap pentru mas.Cu oluri rupte, afumate,Cruele le învelescPe deasupra pân' la roate;Apoi femeile gtescMâncare proast i se punBuluci lâng ceaun.În deprtare se prevede

Cum caii pasc la iarb verde,Iar dup atre, dezlegai,ed urii bine învai.Gâlcevi i vorbe, i strigare,Amestecate cu cântare,i sunetul de fierriiAsurd locul în câmpii.

Cum i-au aezat corturile în apropierea unui târg sau a unui sat, brbaii, dintre care cei maimuli sunt fierari i lingurari, purced s vând drâmbe, covei, lacte, fuse .c.l.; babele se duc detrag cu sorii fetelor românce pe la case; flcii merg de joac ursul prin ogrzile boierilor; inumai nevestele rmân la atre pentru ca s gteasc de mâncat, în vreme ce copiii lor alearg

goi pe câmp jucând tananaua. Iar când se întorc cu toii seara la corturi, atunci s auzi rcnete decopii ce cer de mâncare, ltraturi de câini gonii de la ceaunul cu mmlig, nechezuri de cai cevin de la pscut, cântece de flci i de fete mari ce se întorc din lunc de la culesul fragilor,sfezi, dezmierdri, vaiete, hohote, chiote, sunete de cobze, de scripci, de drâmbe; toate aceste laun loc, ridicându-se în vzduh odat cu fumul ce iese de sub fiecare atr. i puin mai în urm,cum s-a culcat soarele, cum s-au stins focurile, pare c nici n-au fost, nici nu mai sunt... O tcereadânc domnete peste tot; oameni i dobitoace, toi odihnesc; numai câinii se aud ltrând la luni numai vro bab-cloan se zrete culegând buruieni pentru descântece.

Page 18: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 18/28

 

Astfel de via petrecea i Zamfira cu Nedelcu, cu ast deosebire, îns, c pe dânii nu-i furasomnul îndat ce rsreau stelele, pentru c ei se iubeau cu tot focul tinereii i le plcea lor multa se primbla împreun pe lun.

PARAUA: Curios lucru! ce plecare au poeii, amorezii i privighetorile pentru lun!

GALBENUL: Eu socot c aceasta vine din tainica legtur ce este între ei. Razele lunii sunt

dulci ca glasul privi(ghe)torii, cereti ca poezia sufletului i tainice ca amorul sfânt.

PARAUA: Foarte frumos; dar pentru buhne i lilieci ce poi zice?

GALBENUL: Aceste iubesc luna pentru c... nu le place soarele i triesc la întuneric pentru cas fac cum au fcut  prinii i strmoii lor. Dar înc o dat, s ne întoarcem la Zamfira. Istoriaei este foarte interesant i trebuie s i-o povestesc.

PARAUA: Caut îns, te rog, s fii mai scump la vorbe, pentru c vorba mult-i srcia omului.

GALBENUL: N-ai fric; mi-oi face gura pung.

Zamfira s-a nscut sub atr, pe malul Oltului, unde îi întinseser lingurarii corturile pentru cas petreac vara. Tatl su era jude i maic-sa trgea cu boghii sau c[...]n oglind i în talgere cuap prin curile boiereti, pentru c era vestit de miastr i le spunea la toi norocul ca i cândar fi citit pe carte. tii, scumpa mea, c igancele sunt foarte dibace în tot soiul de vrjitorii i dedescântece de deochi, de arpe, de dragoste .c.l. Aceste taine au fost introduse în rile acesteodat cu venirea iganilor i, dup prerea mea, ele nu sunt alt decât nite slabe i proastermie ale acelei tiine oculte, care era atât de dezvoltat la vechii egipteni.

Toat copilria sa Zamfira o petrecuse în cltorii dintr-un inut într-altul, oprindu-se cu atrelevara în apropierea târgurilor i iarna în fundul codrilor, sub bordeie de pmânt. Acea vreme fu

 pentru dânsa o vreme fericit, c[...]ndat cum rsrea soarele, ea alerga pe câmpi cu ceilali copii,

alungând fluturi din floare în floare, se rtcea prin lunci dup cules mure, dup cuiburi de psri, sau culegea lemne verzi de fcut fuse i linguri la strung.

Duminicile se ducea la horele din sat, se da în scrânciob, privea cum juca ursul dup sunetuldaerelei, i seara, când se întorcea la atr, se aduna grmad cu ceilali copii pe lâng foc,asculta poveti de la monegi i adormea voioas în cântecele fluierelor.

 Nu avea nici o grij!... puin îi psa c de-abia o acoperea o cmeuic rupt, cci dac-i era cald,ea se sclda în Olt, i de-i era frig, ea juca tananaua, cântând din gur:

O para, d-mi o para,Ca s-i joc o tanana.

 Nici nu tia ce sunt papucii; ea clca cu picioarele goale pe iarb verde, i când era ostenit, tatlsu o punea într-o desag aninat de spinarea unui cal. Fericit trai a fost acela pentru Zamfira,dar n-a inut mult, din pcate.

Într-o zi (abia era atunci Zamfira de apte ani), un doroban veni la tatl ei i îi porunci s-lurmeze cu iganii la ocârmuire. Îi duse pe toi la Craiova, unde cu adevrat îi atepta o marenenorocire. Stpânul lor srcise i, fiindc era silit s plteasc nite datorii ce avea, el sehotrâse a-i vinde robii prin mezat .

Page 19: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 19/28

 

Când sosi ziua mezatului, piaa ocârmuirii înfia un tablou vrednic de cele mai crunte vremi ale barbariei. Ea era ticsit de igani lungii la pmânt cu igancele i cu copiii lor, plângândîmpreun i cinându-se ca nite adevrai osândii la moarte. O mulime de boieri i denegustori umblau printre dânii, clcându-i în picioare i artându-i cu degetul ca pe nite vite.Unul zicea:

-- Aista face zece galbeni. Altul rspundea: -- Eu n-a da nici un cu de fin pe el. Altul iar 

striga: -- Vere, vere, nu te încurca în negustorii de igani, c-s mai bune cele de boi. Din toate prile auzeai vaiete amestecate cu râsuri, lovituri de bici, ipete, ocri i blestemuri.

Telalul, în sfârit, iei din cancelarie în mijlocul ogrzii i rcni în gura mare:

-- Cinci galbeni slaul!... Cine d mai mult?

-- ase, rspunse un boier.

-- ase i trei parale, zise râzând un casap bogat.

-- ase i opt parale, adug altul.

-- apte galbeni, rcni iar cel dintâi.

În vremea asta, un boier cu lic i cu ciubote roii se apropiase de Zamfira, o apucase de mân io întorcea când în dreapta, când în stânga, msurând-o cu ochii din cap pân-în picioare. Dupaceasta îi porunci s umble puin, pentru ca s vad de nu-i oloag; îi cercet dinii i se dusedegrab spre telal zicându-i:

-- Dau zece galbeni pe fata judelui. Telalul strig îndat:

-- Zece galbeni fata judelui!... Cine d mai mult? Una, dou, trei, hareci! S-i fie de bine,

cucoane.Boierul plti banii i se întoarse la Zamfira ca s o ia. Tatl ei îns i maic-sa, care auzisertârguirea, se orâr ca i când lear fi trecut un arpe rece prin sân i se aruncar la picioarele

 boierului, srutându-i poalele anteriului i rugându-l cu desperare ca s nu-i despart de copilalor. -- Nu te îndura de noi, mria ta -- ziceau srmanii -- c n-avem alt copil i suntem btrâni; nune lua pe Zamfira, pentru numele lui Dumnezeu Sfântul! c ne rupi inima. Vai de noi i de noi!...Fie-i mil, cucoane, c d-ta eti boier mare i i-a da Maica Precista toate buntile lumii. S-itriasc cucoana i copilaii, ca s-i vezi mari ca nite împrai... Cumpr-ne i pe noi, ca s fimla un loc cu Zamfira, i i-om fi robi la ce ne-i porunci... Zamfiro, draga tatei i a mamei, sruti tu poalele mriei sale, ca s se îndure de tatl tu i de m-ta, c mria sa-i boier mare i-i vada Sfântul Hristos orice-a dori. Vai de noi! pctoii de noi!... Of! las-ne pe Zamfira! i

 plângeau nenorociii de ar fi înduplecat o inim de ttar, i se încolceau de picioarele boierului,i se trgeau cu mâinile de pr, i strângeau pe copila lor în brae, ca i când ar fi vroit s o facuna cu trupul lor. Boierul îns îi împinse cu piciorul ca pe nite câini, lovindu-i cu clcâiul pestecap, i strig mânios:

-- Ducei-v la dracu, cioare blate, c v pun acui s v msoare cu biciul. i zicând aceste elsmuci pe Zamfira dintre dânii ca pe o buruian din pmânt.

iganul se scul de jos plin de sânge i se puse piepti dinaintea boierului nemilostiv: -- D-micopila -- striga el cu glas desperat -- d-mi copila, c m simt într-un ceas ru; d-mi pe Zamfira,

Page 20: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 20/28

 

 pgânule, c-s turbat, îmi pierd minile, d-mi... Nu apuc îns s sfâreasc i boierul îl izbi cu palma peste ochi. Atunci nenorocitul jude nebuni de tot... Într-o clipal el se arunc asupra boierului de-l amestec cu râna i, luând în brae pe Zamfira, o srut de trei ori i o ridic însus cu gând ca s-i sfrâme capul de o piatr: -- Mai bine te-or lua moart decât vie!... rcneasrmanul printe în durerea sa.

Câiva dorobani ce se gseau aproape îi smucir copila din mâini, iar pe dânsul îl legar cu

 picioarele la falang i începur a-l zdrobi cu bicele. În vremea asta stpânul Zamfirei se sculdin colb chioptând i, apucând-o de pr, o trase cu de-a sila de pe piaa ocârmuirii, care rsunade vaietele tatlui su i de bocetele maici sale. Aa biata feti fu desprit pentru totdeauna dedragostea i dezmierdrile prinilor si!...

Oi trece cu tcerea asupra vremilor celor dintâi ale petrecerii sale în casa noului stpân. Toatacea epoc e plin de dureri sufleteti, de lacrimi, de zadarnice jeliri i mai ales de necazuri mici,de pedepse fr vin mai crude i mai înfricoate decât o mare nenorocire. O pt ani de zile inuacea chinuire necurmat!... opt ani biata copil fu supus la lucrurile cele mai ostenitoare. Zi inoapte ea trebuia s fie pe picioare gata a urma tot soiul de porunci. Iarna, vara, pe ploaie, peninsoare, era osândit la splat în cas, la ceruit scândurile, la vruit pereii .c.l. i pentru ceamai mic greeal, pentru un pahar stricat, pentru o împunstur greit la gherghef, ocri,

 blestemuri, bti, toate npdeau asupra ei din partea jupânesei Saftei.

Aceast rea femeie era tipul acelor slujnice obraznice, crora slbiciunea i buntatea stpânilor le încredineaz oarecare putere pentru privegherea casei; ea prea s fi fost destul de frumoasîn vremea ei i se înelege prea lesne cum a ajuns treptat din fat-n cas a fi jupâneas în cas iîn sfârit stpâna casei i a boierului, cci acesta era holtei. Jupâneasa Safta avea acum vreo

 patruzeci de ani, era nalt, uscat, galben de venin i sluit mai mult de rutatea ce fierbea într-însa, cci nimic nu preface atât obrazul unei femei ca rutatea inimii. Ea simea foarte bine c i-au trit traiul i i-a mâncat malaiul, dup cum zice vorba, i de ciud îi rzbuna asupraZamfirei, pentru c Zamfira acum era de cincisprezece ani, era tânr, era frumoas, vestit defrumoas, încât toi din târg se minunau de ea. Iar mai cu seam boierul, de o bucat de vreme, o

gsea foarte pe plac i, fr nici o ruine, îi zicea vorbe i îi fcea propuneri mârave, pe careZamfira nu le putea înelege. De câte ori se întâlnea cu dânsa, el o sruta, o dezmierda i dac eavroia s fug, o amenina cu btaia. De acolo prepusuri din partea jupânesei Saftei, gelozii i înurmare iar pedepse pentru biata fat. Aceste scene triste se reînnoiau pe toat ziua; dar, în sfârit,Dumnezeu se milostivi de dânsa.

Într-o sear, dup ce adormir toi în cas, Zamfira se coborî în grdin. Era o lun plin ivoioas, ce-i aduse aminte de copilria sa. Ea se puse pe gânduri i începu a plânge, cânddeodat auzi dup zplaz un glas strin ce o chema pe nume i zri dincolo de grdin un igantânr ca de vro douzeci de ani.

-- Zamfiro, Zamfiro -- zicea iganul -- nu m cunoti? Uitte la mine: eu sunt Nedelcu. Ad-i

aminte când ne jucam împreun pe malul Oltului, lâng atre, i când alergam prin codru dupcuiburi de psri.

-- Nedelcu! Tu eti, Nedelcu?... Nu putu rosti mai mult biata fat, cci o apuc un plâns de jale ide bucurie ce o înduea.

-- Eu însumi, Zamfiro drag, m-am pornit înadins de la atre ca s te gsesc i de-abia dup treiluni am putut afla c eti aici.

-- Sai degrab zplazul, Nedelcule, i vin lâng mine.

Page 21: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 21/28

 

Într-un minut amândoi fur în braele unul altuia.

-- Ce face tatl meu i maic-mea? întreb ea.

-- Triesc, srmanii, i te jelesc!

-- Unde se afl acum?

 Nedelcu c[...]mprejur i, coborând glasul, rspunse:

-- Ei sunt fugii la Moldova i te ateapt la hotar dincolo; dac vrei s-i mai vezi pân ce maisunt cu zile, hai cu mine, Zamfiro.

La aceste cuvinte neateptate Zamfira era s nebuneasc de mult bucurie; ea se lipi de pieptullui Nedelcu i zise: -- Dumnezeu s-i dea înzecit tot binele ce mi-l faci tu acum, Nedelcu!...

Haidei, s scp odat de aceast cas, unde mi-am ros inima în dureri i în dezndjduire. Haide, Nedelcu; eu de astzi m dau ie; tu s-mi fii frate, rud, ce-i vrea; îmi pun viaa în mâinile tale.

Iar tu, cas afurisit, ce mi-ai slujit de temni... s pice trsnetele pe tine i s nu se cunoascnici locul unde eti zidit!

Zicând aceste, Zamfira sri cu Nedelcu peste zplaz i se deprtar amândoi de casa boiereasc.

PARAUA: tiu c acum ai s-mi povesteti greutile ce au întâmpinat amândoi pân ce autrecut hotarul i bucuria ce a simit Zamfira când i-a vzut prinii, îns fiindc toate aceste mile pot închipui eu însmi, te poftesc s treci cu tcerea asupra lor i s-mi spui în scurt cum te-aidesprit de Zamfira.

GALBENUL: Aceast observare este foarte puin mgulitoare pentru ambiia mea de narator; cu

toate aceste iat c-mi înfrânez limba... Zamfira i Nedelcu triau acum de vro ese luni de zileîn toat fericirea unei dragoste linitite; toate le mergeau pe plac i dulce le era viaa.

Într-o noapte, cerul se acoperise de nori întunecai printre care erpuiau mii de fulgere, i bteaun vânt puternic care cltina olurile atrelor ca pe nite pânze de corabie. Trei clrei se oprirlâng cortul lui Nedelcu, pentru c acum începuse a ploua, i intrar înluntru. Zamfira seînglbeni ca o moart când îi zri, cci unul din trei era tocmai stpânul ei.

-- Ha, ha! rcni boierul; aici mi-ai fost, jupâneas Zamfir?...

De ase luni de când ai fugit de la mine, te lfieti cu cioroii prin atre?... Las' c te-oi înva eus prseti casa stpânului.

-- i cum îi înva-o? strig deodat Nedelcu, srind drept pe picioare dinaintea lui.

-- Cum?... Aa! rspunse boierul, izbindu-l cu palma peste gur. S tii, cioar, alt dat s nu tevâri în sufletul boierilor.

 Nedelcu se fcu vânt de mânie, iar stpânul Zamfirei, întorcându-se ctre ceilali doi clrei, ledete porunc ca s o lege cot la cot i s o puie pe unul din caii lor. Slugile se aruncar asupra ei,dar nu avur vreme nici s se apropie de dânsa, cci Nedelcu, apucând iute un topor, îl repeziorbi într-înii, i boierul pic mort la pmânt, cu capul crpat în dou. Tovarii lui se fcur pe

Page 22: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 22/28

 

loc nevzui. Aa biata Zamfir a scpat de a doua oar din lanul robiei, dar ce folos! Nedelcu peste câteva zile fu prins, ferecat, judecat i spânzurat.

PARAUA: Dar Zamfira?

GALBENUL: În ceasul când iubitul ei se zbtea în treang, dând o lecie de moral poporuluiadunat, srmana lein lâng spânzurtoare i îi pierdu minile pentru totdeauna.

PARAUA (cu spaim): Cum! nebun?

GALBENUL: Nebun! Din ceasul acela srmana simi o ur grozav asupra oamenilor i prsitot, atre, rude, prini, pentru ca s se ascund în mijlocul codrilor. Toat ziua ea alerga cu ochiiintii înaintea ei ca i când ar fi alungat o umbr i, dac întâlnea vreun om, ipa cu înfiorare ifugea pân ce pica obosit la pmânt.

Iar noaptea, când toat natura era cufundat în tcere, Zamfira începea a cânta cu glas jalnicdoinele ce învase de la Nedelcu, i îndat pe urm faa ei se lumina de o bucurie necunoscut;ea se apuca la joc atunci, pân ce iari cdea ca o moart jos.

Srmana Zamfir! ea care era atât de frumoas, s o fi vzut peste câteva sptmâni, te-ai fisperiat!... Ochii i se înfundaser în cap, obrajii i se uscaser, prul ei curgea pe umeri despletit iîncâlcit.

Din tot trupul ei atât de bine fcut nu-i rmseser decât pielea i oasele. Srmana Zamfir! În cestare ticloas o adusese desperarea!

PARAUA i GALBENUL (ofteaz împreun).

GALBENUL (dup o scurt tcere): Într-o zi câiva oameni bei, întâlnind-o pe câmp, o luar degoan ca pe o fiar slbatic, cu gând de a glumi. Nenorocita fugea speriat, ipând cu groaz,

când deodat un tânr ce se gsea pe acolo la vânat se puse înaintea gonailor i întinse pucaspre ei. Acetia se fcur pe loc nevzui prin tufe, iar Zamfira, apropiindu-se de aprtorul ei, seuit la el cu ochii plini de lacrimi i-i zise: -- M-ai scpat de la moarte!... ine galbenul ista c i-afi cu noroc. Dup aceasta ea m dezleg pe mine din salb, m dete în mâna tânrului care staînlemnit de mirare i se deprt de dânsul în fuga mare.

PARAUA: i n-ai aflat ce s-a mai fcut?

GALBENUL: Peste câteva luni ea a murit la mnstirea Vraticului, dup multe dureri grele!

PARAUA: Nenorocirile Zamfirei i ale lui Nedelcu m-au ptruns peste msur. Dar cu toateaceste, te rog, iubite, s mai scurtezi povestirea întâmplrilor tale, pentru c de-abia ne mai

rmâne un ceas pân-în ziu, i, dup cum tii, cântecul cocoului este pentru noi, fiineneglsuitoare, un semn de spaim. Numai oamenilor le este dat dreptatea de a rosti minciuni i parascovenii în ziua mare; iar noi nu putem avea glas decât de la miezul nopii i pân-în zori.

GALBENUL: Nu te îngriji, scumpa mea; voi cuta s sfâresc cât mai degrab, pentru c decând vorbesc mi s-a cam dogit glasul, i mai ales c sunt curios s cunosc i întâmplrile tale.

Afar de tânrul la care m gsesc acum nu am mai avut ali stpâni decât pe necunoscutul cruiam dase Zamfira i pe un poet. Cel dintâi avea o figur blând i frumoas, un port elegant, unglas ptrunztor, care m fcur într-o clipal prietenul su.

Page 23: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 23/28

 

Toat persoana lui avea un ce magnetic care m trgea la el, i mrturisesc c din ceasul cum amintrat în mâinile lui, m-am simit gata de a-mi jertfi i viaa pentru dânsul!... Însemnat-ai, dragamea, ce înrâurire are fizionomia unor persoane asupra inimilor i putut-ai vreodat s-itlmceti misterul simpatiei? De unde vine c deodat te simi robit la privirea unei figuri, fr' a-i putea da seama de ceea ce simeti? De unde vine...

PARAUA: Acui cânt cocoul.

GALBENUL (zâmbind): Am îneles!... Dar dac m întind cu vorba aa de mult asuprasimpatiei, aceasta o fac pentru ca s poi înelege cum de am fost în stare s-mi pun eu zilele în

 pericol pentru ca s scap pe stpânul meu de la moarte. Nu râde i nu socoti c m laud, cci nuam slbciunile oamenilor. Eu, precum m vezi, fiin mic i neînsemnat, m-am împotrivitdumanului ce-l amenina, m-am luptat cu el, l-am biruit i am scos din ghearele morii pesingurul om din lume ce mi-a insuflat dragoste.

S fi fost oricare altul în locul lui îl lsam s piar, cci, dei oamenii ne slvesc pe noi,monedele, tii c din împotriv noi nu-i avem la ochi buni.

PARAUA (cu nerbdare): Nu-i lsa iar sugetul, frate.

GALBENUL: Tânrul meu iubea o dam cu multe graii, cu mult spirit i cu mult urât brbat.

PARAUA: Iar o istorie de amor i de brbat urât?

GALBENUL: Toate istoriile din lume sunt drese cu amor, acesta este cel mai vechi i cel mai cugust mezelic al unei întâmplri; cât pentru brbatul urât, se tlmcete lesne prin ntângiaoamenilor care repeteaz, de când mitologia, istoria Afroditei cu Vulcan. Eu, dac a fi domnîntr-o ar, a face o pravil dup care numai oamenii cei frumoi ar avea drept s se cstoreasccu femei frumoase, iar cei urâi ar fi silii s ia pe cele urâte, i prin chipul acesta sunt sigur c acurma rul nestatorniciei i al necredinei. Ah! Doamne! De ce nu-s domn!

PARAUA: Pentru c eti numai un biet ban.

GALBENUL: Mihai Viteazul înc a fost ban, dar s-a fcut erou stpânitor, încât a tremuratarigradul la numele lui. Eu sunt ban de Olanda i, dei nu-mi este dat a fi niciodat domn,gândesc c pot s fac domni!

PARAUA: Pare c cânt cocoul.

GALBENUL: Cu vorba de coco m faci un pui de gin.

Iat dar c m întorc la tânrul meu.

La unul din balurile strlucite ce s-au dat în iarna trecut, el sta deoparte i vorbea cu o dam decele pe care politeea veacului nostru le numete mobili, când deodat un cavaler strâns în frac,ce inea dou dame de mân, se opri dinaintea lui i îi fcu întrebare dac prefereaz un înger sauun drac? Aceasta era o figur de la mazurc. Tânrul meu se scul pe picioare i rspunsezâmbind c: ,,fiind sigur s mearg în iad dup moartea lui, vroiete s câtige mai dinaintefavorul dracilor i c, în urmare, îi prefereaz mai mult decât pe îngeri". Atunci cavalerul îi

 prezent mâna unei din ambele dame i se deprt jucând cu ceealalt.

Page 24: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 24/28

 

Acea mân era atât de mic i alb!... braul ei era atât de alb i rotund, încât ochii tânrului meu,lunecând de pe mân pe bra, de pe bra pe umeri, i de pe umeri pe figur, au fcut în câtevasecunde cel mai frumos voiaj din lume, dar totodat i inima lui, urmând drumul ochilor, se gsideparte de starea linitit în care se afla c-un minut mai înainte. El sta cufundat într-o mirare sau,mai bine zicând, într-o admirare adânc, ce îl înlemnise pe loc, i când dulcele glas al damei îlscoase din acel vis dumnezeiesc, el se trezi înamorat ca aptezeci de amorezi.

-- La ce gândeti, domnul meu, cu atâta intire?... îl întreb dama.

-- Gândesc, doamna mea, -- rspunse el -- c dac iadul e locuit de draci ca d-ta, el trebuie s fieraiul acel fgduit sufletelor plcute lui Dumnezeu.

Dama începu a râde, artând nite dini de mrgritar, i zise:

-- Se vede, domnule, c ai mare plecare pentru iad, de vreme ce caui s te faci pctos spunândneadevruri.

-- Ce poate fi mai plcut decât un pcat care s-mi meriteze drept osând compania d-tale?

Aceste puine cuvinte fur zise în vreme ce amândoi fceau figura mazurcii. Stpânul meu dusedama la locul ei i, pân a nu se deprta, primi din parte-i fgduina de a juca un contradansîmpreun.

Peste puin orchestra începu acel mult dorit contradans. Tinerii mei aleser locul lor i fcur ceaîntâi figur fr-a se vorbi nici un cuvânt. Amândoi stau pe gânduri ca nealtdat, dar mai alesstpânul meu era tulburat de tot i nu putea gsi nici dou cuvinte ca s înceap convorbirea.Amorul e cel mai mare duman al limbii i al minii; pe una o leag i pe alta o ameeteîntratâta, încât omul cel mai cu spirit poate atunci s fie socotit de prost. Aceast tcere s-ar fi

 prelungit înc mult, dac nu ar fi curmat-o prin o întrebare ce-i fcu asupra unei persoane ce lefcea vis--vis la contradans.

-- Cum o gseti pe doamna G?... aa-i c-i frumoas de tot în ast sear?

-- Cu adevrat -- rspunse stpânul meu -- frumoas pe cât poate fi o statuie fr via i frsuflet. Ea domnete asupra ochilor, iar nicidecum asupra inimilor.

-- Cu atât mai mult dar ea meriteaz slvirea d-voastr, pentru c putei gusta în pace plcerea dea o privi.

-- Avei toat dreptatea, dar natura noastr e atât de ciudat, c omul cel mai panic iubete a serzboi cu sinei în preajma unei figuri frumoase. Acea lupt sufleteasc are un farmec ascuns cese revars asupra lucrurilor care-l împrejur, le împodobete, le înviaz i îl face pe om a se

crede într-o alt lume.

-- Ce fel e acea lume? întreb dama zâmbind.

-- Aceea e o lume de nluciri plcute, de sperri mgulitoare, de podoabe dumnezeieti, un rai deîngeri sau, mai bine zicând, un iad ca acela al crui loca seamn d-tale.

-- La care numr crezi, domnule, c se pot sui complimentele ce s-au zis în ast sear prin bal?

Page 25: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 25/28

 

Contradansul era acum pe la sfârit; cele de pe urm acorduri rsunau vesel în salonul acela plinde lumin, i focul veseliei lucea în ochii tuturor damelor i ai cavalerilor. Stpânul meu se plecspre dama sa i-i zise cu glasul tremurtor:

-- Sunt lucruri, doamna mea, care nu ar trebui s aib sfârit.

-- De pild? întreb ea.

-- Contradansul acesta.

Dama se fcu c nu înelege i rspunse râzând: ,,Ideea unui dans venic nu mi-a trecut înc prinminte, i a fi curioas s vd figura ce ar face nite persoane care ar fi osândite a dnui toatviaa lor".

Tânrul se mâhni mult la aceste cuvinte i s-ar fi deprtat de dânsa cu desperarea în suflet, dacea nu l-ar fi mângâiat prin o dulce cuttur. Din minutul acela îns el fu nebun ca un amorez iînamorat ca un nebun. E de prisos s mai adaug c în tot cursul balului el nu mai avu ochi decât

 pentru iubita lui.

PARAUA: Dar ea?

GALBENUL: Ea, ca o femeie bine crescut, îi stpânea ochii cât putea, dar oricât fcea, tot îiscpa destul de ades în partea lui.

Ajungând acas, tânrul, îmbtat de delirul dragostei, se puse pe scris rvae de amor atât deînfocate, c putea s frig degetele, i alese dintre toate pe urmtorul, pe care îl i trimise damei.

,,Doamna mea,V ia sau moarte! Cu un cuvânt putei s-mi dai una din dou. Nu a îndrzni svi le scriu aceste, dac nu a ti c avei un spirit prea mare pentru ca s v mâniai i o inim

 prea nobil pentru ca s râdei de nebunia în care m-a aruncat balul de ieri" .

Iat rspunsul ce primi peste dou ceasuri: ,,Domnul meu, Mâine, când s-a face ziu, te atept larediu cu doi prieteni ai mei, un martor i un secundant; te cred prea bine crescut pentru ca slipseti de a veni s iei rspunsul ce meritezi. 

 BRBATUL"  

Îmi este peste putin ca s-i descriu mirarea ce cuprinse pe stpânul meu la citirea acestor rânduri, iar ceea ce îl despera mai mult era de a gândi la poziia critic în care adusese pe iubitalui.

A doua zi el se gsi la rediu, la ceasul hotrât, cu o cutie de pistoale i cu doi prieteni ai lui,

dintre care unul, fiind poet, îi fgdui ca mângâiere o frumoas elegie asupra morii lui. Ambele pri protivnice se închinar una la alta în tcere; locul duelului se hotrî de secundani, istpânul meu, i dumanul su se puser fa-n fa la deprtare de cincisprezece pai.

Semnul se dete de ctre un martor i deodat brbatul slobozi pistolul. Eu îns care pândeam din buzunarul jiletcii, unde m aflam, toate micrile dumanului nostru, simind c plumbul luivenea spre noi, prin o repede micare m pusei drept în contra lui i îi amorii astfel lovitura.Plumbul pic jos ruinat, i stpânul meu scp cu viaa teafr. Iat, scumpa mea, cum l-amscos eu de la moarte. Ei bine! tii cum mi-a rspltit pentru fapta mea?... dându-m unui srac

Page 26: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 26/28

 

 btrân care, întâlnindu-l în uli, când se întorcea de la rediu, îi ceru poman cu o mân, în vremece cu cealalt îi dete un rva de la iubita lui.

PARAUA: Ce nerecunotin! i cum ai scpat de la acel calic?

GALBENUL: Poetul ce slujise de martor duelului, vzând o astfel de nelegiuire din partea prietenului su, m scoase din mâinile sracului, dându-i trei galbeni pentru mine, i m pstr la

dânsul ca o moned rar, care, dup cum zicea el, avea meritul de a fi poetic.

PARAUA: -apoi pas de mai zi c poeilor le lipsete o doag.

GALBENUL: Aceasta o zic numai acei crora le lipsesc dou doage.

PARAUA: Spune-mi, te rog, ce fel de lighioaie era acel poet?...

Cci trebuie s tii c doresc de mult a m lmuri asupra acestui soi de oameni ce se ziccântrei.

GALBENUL: În adevr ei îi dau acest titlu cu mare siguran, dar crede c puini am cunoscutcare s fi tiut a cânta dou note. Glasul lor st în condei. Deosebitele scârâituri ce face acestinstrument pe hârtie produc câteodat nite armonii poetice, care încânt sufletul i închipuirea.De pild aici în rile româneti...

PARAUA: Las pildele, scumpul meu, pentru ca s nu se supere acei ce merit de a fi trecui subtcere.

GALBENUL: Ai dreptate; nu este fiin mai âfnoas ca poetul fr talent.

PARAUA: În care numr îl pui pe acela la care te-ai aflat?

GALBENUL: Îl socot între poeii cu viitor. El avea numai un defect, o uitare curioas, care-i pricinuia o mulime de desplceri i care a fost i pricina despririi noastre. Un lucru iar m-amirat mult la el: niciodat versurile ce scria nu erau în analogie cu starea sufletului su; vreau szic c, în contra altor poei, el fcea elegii duioase când avea vro bucurie mare i, dimpotriv,cântece vesele când era mâhnit... Dar pentru ca s înelegi mai bine aceast nepotrivire, trebuies-i descriu ziua în care el a compus una din cele mai triste poezii ale lui, intitulat  Desperarea.

Într-o diminea de primvar el se trezi voios, pe cât poate fi un om ce a petrecut o noapte plcut la bal i care, când deschide ochii, vede un cer frumos dinaintea lui. Psrile îi cântau pela ferestre i razele soarelui se jucau vesel pe patul lui. Toate lucrurile prea c se împodobiserînadins pentru ca s[...]ndemne a gusta buntile lumii, i cu adevrat el însui simea în inimacea mulumire linitit pe care nici o grij nu o amenin. Cu toate aceste poetul meu lu

degrab condeiul i scrise într-un album urmtoarele versuri:

Ce soart nemiloasE soarta ce m-apas!Ades în desperare eu stau i m gândesc,Dup-orice mulumire,

 Necazuri i mâhnireCa o rsplat crud asupr-mi nvlesc.

Page 27: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 27/28

 

Peste puin el se îmbr[...]n haine noi; îi puse un frac care-i desena o talie cu adevrat elegant;feciorul îi încrei prul dup mod, i el, dup ce îi gti toaleta, se duse în faa psielei, unde,zâmbindu-i cu dragostea unei tinere cochete, adug aceast a doua strof la cea dintâi:

La orice pas în viaSimirea-mi se îngheai de dezgustul lumii amar m simt cuprins;

Plcerea tinereiii farmecul frumseiiÎmi par nimic, cci focul din inim-mi s-a stins!

Feciorul intr în odaie aducând gazetele româneti. Tânrul meu le lu iute i îi inti ochii cu bucurie asupra unuia în care se gsea un articol plin de laude pentru talentul lui în poezie. Nu pots-i descriu mulumirea ce se zugrvea pe faa sa, în vreme ce citea pentru a treia oar pasajelemgulitoare din acea gazet; i mcar c sufletul lui era plin de mândrie, iat ce versurimincuinoase el compuse îndat:

Gloria-mi zâmbi odati-n calea-i luminatO tainic sperare de suflet m trgea.Voiam atunci în lumeS dobândesc un nume...Eram copil!... i lumea atunci înc-mi zâmbea.

PARAUA: Da' bine c-i de necrezut!

GALBENUL: Ateapt c înc nu-i tot. Dup ce prescrise acele versuri, el se sui într-o trsurelegant i se duse la o dam frumoas ca raiul lui Mohamed, pe care o iubea cu tot focul unuisuflet de tânr poet. Acea vizit fu pentru dânsul epoca cea mai fericit din viaa lui, cci seîncredin de amorul îngerului adorat.

Ei bine, soro, când se întoarse acas, el sfâri bucata de poezie început dimineaa prinurmtoarele strofe:

Ca oimul tânr încCe salt de pe stânc,i, vrând la cer s zboare, jos pic frâmat,Aa trista-mi junie-a mea sperare vieDin visul lor de aur în pulbere-au picat.Acum s-au trecut toate!Acum nimic nu poate

Rsunet s mai nasc în pieptu-mi obosit.Acum glorie, iubire,Le vd ca nlucire,Ca umbre ce-n pustiuri de mult m-au prsit!

PARAUA: Poetul tu n-avea nici cât de puin simire.

GALBENUL: Ba, dinpotriv, te pot încredina c avea prea mult.

PARAUA: Apoi dar vroia numaidecât s adevereze proverbul ce zice: ,,minciunos ca un poet".

Page 28: Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben

5/12/2018 Vasile Alecsandri - Istoria Unui Galben - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/vasile-alecsandri-istoria-unui-galben 28/28

 

GALBENUL: Zi mai bine: uitit ca un poet; cci din pricina acelei uitri m-a deprtat pe mine dela sânul lui.

PARAUA: Ce fel?

GALBENUL: M-a dat, fr-a bga de seam, în plata subscrierii la un jurnal ce iese acum în Iai: Propirea.

PARAUA : Cui te-a dat?

GALBENUL: Tânrului la care ne gsim acum împreun i care este unul din redactorii foaiei.

PARAUA: Allah! de-a fi auzit toate cele ce-am spus în ast noapte, el îi în stare s ne puie îngazeta lui.

GALBENUL: Mcar de ne-ar pune, ca s ne fac nemuritori.

PARAUA (coborând glasul ): Ce opinie ai de stpânul nostru?

GALBENUL: Îm pare un tânr...

Deodat cântecul unui coco rsun în odaie, i glasul monedelor mele se curm pe loc. Ciuda cem cuprinse asupra acelei psri blestemate nu se poate tlm[...]n cuvinte, dar mrturisesc c înminutul acela a fi avut mult plcere a privi într-o frigare pe acel coco, fiindc glasul lui moprise de a cunoate opinia galbenului asupra mea; opinie dreapt i neprtinitoare, cci, dupsocotina mea, banul este cea mai sigur piatr de cercare a firii omeneti.

 N.B. A doua zi, când m-am trezit, am avut curiozitate s vd de aproape galbenul i paraua careîmi prilejuiser o noapte atât de interesant prin convorbirea lor, dar din nenorocire am scpat

 paraua dintre degete i am vzut-o, cu mare mâhnire, picând între scândurile camerei mele. Rog

dar pe iubiii mei cititori ca s binevoiasc[...]ngdui pân ce voi scoate-o din locul unde s-aascuns, pentru ca s le pot împrti istoria ei.

(1844)

"