VEDANTA Antropologia Si Soteriologia (1)

8/15/2019 VEDANTA Antropologia Si Soteriologia (1)

1/90

FIINŢA UMANĂ

Condiţia umană ca serie fenomenală

Identitatea dintre principiul cosmic (brahman) şi principiul individual (

ā

tman)

Una dintre tezele definitorii ale brahmanismului este cea a identităţii fundamentale dintre orice fiinţă şi

Univers; în forma sa clasică, ea este exprimată prin afirmarea identităţii dintre Sinele individual ( ātman) şi

Sinele cosmic (brahman).

Sinele pur în opoziţie cu individualitatea impur ă Aparok ānubhūti, 5. Sinele , în propria sa identitate , este etern ; cele perceptibile sunt opuse

lui. Această convingere corectă reprezintă discriminarea realităţii . Aparok ānubhūti, 13. „Eu nu sunt un agregat de elemente şi nici corpul .”, „Eu nu sunt un agregat de simţuri şi astfel sunt ceva distinct de acestea.”

Aparok ānubhūti, 16. „Eu sunt cel unic şi, de asemenea, cel subtil , cel care cunoaşte , martorul , existenţa inalterabilă .”.....

Aparok ānubhūti, 18. Sinele este cel ce controlează şi este cel intern . Corpul este cel supus controlului şi este cel extern . ....

Aparok ānubhūti, 19. Sinele este constituit din cunoaştere şi este pur . Corpul este constituit din carne şi este impur . .......

Aparok ānubhūti, 21. Sinele este etern deoarece esenţa sa este existenţa . Corpul este trecător deoarece constă în non-existenţă .......

Aparok ānubhūti, 24. Eu sunt Brahman însuşi, cel [întotdeauna] acelaşi , cel liniştit , cel ale cărui tr ăsături sunt existenţa, conştiinţa şi beatitudinea .

Eu nu sunt corpul deoarece esenţa [corpului] este non-existenţa . ...... Aparok ānubhūti, 25. Eu sunt cel lipsit de alteraţie , cel f ăr ă formă , cel f ăr ă vreo vină , cel

neschimbător . Eu nu sunt corpul deoarece esenţa [corpului] este non-existenţa . .......

Aparok ānubhūti, 26. Eu sunt lipsit de boală , lipsit de manifestare , lipsit de schimbare , r ăspândit pretutindeni .

Eu nu sunt corpul deoarece esenţa [corpului] este non-existenţa . .......... Aparok ānubhūti, 27. Eu sunt lipsit de calităţi , lipsit de acţiuni , etern , întotdeauna eliberat ,

nepieritor . Eu nu sunt corpul deoarece esenţa [corpului] este non-existenţa . ...

Aparok ānubhūti, 28. Eu sunt lipsit de impurităţi , lipsit de mişcare , f ăr ă de sfâr şit , pur , f ăr ă de bătrâneţe şi f ăr ă de moarte .

Eu nu sunt corpul deoarece esenţa [corpului] este non-existenţa . ........... Aparok ānubhūti, 33. Eu sunt lipsit de alteraţii pe când corpul este întotdeauna caracterizat de alteraţii

. Aceasta deoarece astfel se percepe în mod direct . Cum ar putea corpul să fie persoana ?

Aparok ānubhūti, 36. Şi în „B hadrayaka-[Upaniad]” Purua este prezentat ca fiind neînlănţuit . Cum ar putea corpul , căruia îi sunt ataşate nenumărate impurităţi , să fie persoana ?

Aparok ānubhūti, 40. Sinele este altceva decât cele două corpuri , este Purua, este vara, este Sinele tuturor , are toate formele , este dincolo de toate , este cel neschimbător . Eu [însumi] sunt [acela].


2/90

Pluralitatea fiinţelor este o iluzie, în esenţă, toate fiind reductibile la Sinele universal, la „marele Sine”

(mahātman), la „Sinele tuturor” ( sarvātman), la „Sinele interior al tuturor celor existente”

( sarvabhūt āntar ātmā).

Aparok ānubhūti, 43. Datorită caracterului unitar al conştiinţei , [în conştiinţă] nu există niciodată separaţie sau uniune .

Individualitatea sufletului individual trebuie cunoscută ca fiind o eroare , asemeni percepţiei şarpelui într -o funie.

M kya-K rik , III.13. Non-alteritatea sufletului individual şi a Sinelui este indicată prin intermediul non-diferenţierii [lor ]. Multiplicitatea este respinsă. Aceasta este [opinia] corectă .

„IV.17. Acesta este zeul , este toate faptele , este marele Sine , cel care este stabilit întotdeauna în inima oamenilor , cel care este pe potriva inimii , gândirii şi a minţii. Cei care cunosc aceasta devin nemuritori .”1

„VI.11. Zeul cel unic este ascuns în toate cele existente , este cel care penetrează totul, este Sinele interior al tuturor celor existente , cel care supraveghează faptele ,cel care locuieşte în toate cele existente , martorul , cunoscătorul , cel unic şi cel lipsit decalităţi .”2


3/90

Principiul cosmic este acelaşi cu principiul vieţii individuale, Brahman fiind

„cel prin care tr ăim” ( jī vāma kena3),

cel care „se găseşte înlăuntrul oamenilor” ( pratya janā ti hati4),

care „stă în Sine” (ātmastha5),

„Sinele interior stabilit întotdeauna în inima oamenilor” ('ntar ātmā sad ā janānā h daye

sannivi a6 ),

cel „stabilit în cavităţile creaturilor” ( guhā yā nihito'sya janto7 ),

cel „conţinut în sinele [individual]” (ātmani g hyate8).

„I.1.....Este Brahman cauza ? De unde [provin], cu adevărat, fiinţele ? Prin cine tr ăim noi şi unde este fundamentul ? [Noi], cunoscătorii lui Brahman , stabiliţi în cine , practicăm fixarea în plăcere sau în ceea ce este diferit [de ea]? ”9

„III.2............. Acela care, datorită puterilor , porunceşte acestor lumi se găseşte înlăuntrul oamenilor şi [îi] absoarbe [în el] la momentul sfâr şitului . ............ ”10 „III.13. Sinele interior este un om doar cât degetul mare , stabilit întotdeauna

în inima oamenilor . Aceia care îl cunosc pe acela care este pe potriva inimii , gândirii şi a minţii devin nemuritori .”11

„III.20. Mai mic decât atomul , mai mare decât ceea ce este mare , Sinele este stabilit în cavităţile creaturilor sale. Este văzut ca nefiind hăr ăzit acţiunii , ca lipsit de suferinţă , casubstratul [tuturor]. Prin graţie divină , [se ajunge la] glorie şi la putere .”12

„IV.17. Acesta este zeul , este toate faptele , este marele Sine , cel care este stabilit întotdeauna în inima oamenilor , cel care este pe potriva inimii , gândirii şi a minţii. Cei care cunosc aceasta devin nemuritori .”13

Se instituie astfel o perspectivă monist-holistă.


4/90

consecinţe soteriologice

absolutul este de găsit în interior, printr-un demers ascetic-introspectiv.

Nu este vorba de găsirea a ceva exterior, ci doar de eliberarea de acele conţinuturi fenomenale care

constituie condiţia individuală, personală, şi care ocultează experimentarea realităţii ultime.

„I.13. Aşa cum forma focului retras în sursa [sa] nu se vede dar nici caracteristicile [sale] nusunt distruse [şi aşa cum] el poate fi observat în mod repetat în sursa [sa], amnarul , tot aşa, acest[Brahman se arată] în corp , la cei lipsiţi de teamă , prin intermediul formulei Aum .”14


5/90

Condiţia individuală ca serie de experienţe ale individualizării

individualitatea reprezintă o experienţă, un fenomen, şi nu o entitate, nu ceva substanţial.

În întregul proces al experienţei individuale nu este implicată nicio „entitate” individuală, ci doarexperienţe, mai mult sau mai puţin clar conturate, ale individualizării.

Experienţa individualizării începe încă din stadiul de lichid seminal, în care cele mai rudimentare forme

ale unei noi individualizării îşi fac apariţia la nivelul corpului unui bărbat.

În situaţia privilegiată a fertilizării unui germene conţinut în lichidul seminal, experienţa

individualizării se continuă la nivelul corpului mamei, sub forma foetusului.

„Cu adevărat, acest [Sine] există, la început, în bărbat, ca embrion. Acesta este lichidul seminal. Acesta posedă focul tuturor organelor.Sinele este purtat în Sinele [tatălui]. Atunci când este vărsat în femeie, el se naşte. Aceasta este prima lui naştere.”15

Individualizarea este mai degrabă o problemă „cantitativă”, de grad, de intensitate a experienţei

individualităţii, şi nu una ontologică, de apariţie a unei substanţe.

Experienţa individuală se mijeşte la nivelul lichidului seminal,

se conturează la nivelul foetusului,

devine uşor conştientă la nivelul pruncului,

se continuă în forme tot mai conştiente pe parcursul unei vieţi umane, pentru a se estompa până la anihilare în anii senectuţii şi la momentul mor ţii.


6/90

Supravieţuieşte mor ţii doar energia karmică care a dat naştere şi a perpetuat individualitatea şi care, în

formele accentuate sau diminuate pe care le-a dobândit în decursul existenţei tocmai încheiate, proiectează un

nou ciclu de existenţă

„El îl pune pe acest Sine al său [să săvâr şească] acte pioase. Apoi, acest celălalt Sine al său a îndeplinit ceea ce trebuia să facă, a fost păr ăsitde vitalitate şi a murit. După aceasta, cel care a murit se naşte din nou. Aceasta este a treia sa naştere.”16


7/90

Fiinţa individuală ia naştere datorită asumării „calităţilor sinelui [individual]” (ātmagua) drept

identitate proprie, act în urma căruia Sinele absolut ajunge „să se perceapă drept un altul” (aparo’pi d a).

„V.12. Cel aflat în corp se învăluie în multe forme grosiere sau subtile , datorită propriilorsale calităţi . Datorită calităţilor acţiunilor şi datorită calităţilor sinelui [individual] , din cauza unirii cu acestea, [el] este perceput drept un altul .”17

Condiţia individuală ia naştere printr-un proces de înstr ăinare a realităţii absolute de propria sa natur ă,

de „ieşire în afar ă”, şi de asumare a unei noi identităţi preluate din registrul manifestării.

„Sufletul r ătăceşte în această roată a lui Brahman, [r ătăceşte] în toate fiinţele, se dezvoltă în toate împrejur ările, considerând că Sinele şi cel care premerge sunt separaţi.”18

„Acesta nu este nici femeie, nici bărbat, nici [de genul] neutru. Acela, cu corpul pe care îl ia, cu acela se protejează.”19

„Sufletul încarnat, aflat într-o cetate cu nouă por ţi, se tot mişcă în afar ă...”20


8/90

Constituirea individualităţii este înf ăţişată drept un act prin care Sinele „se învăluie în multe forme,

grosiere sau subtile”21.

Aparok ānubhūti, 17. Sinele este cel f ăr ă păr ţi , cel cu adevărat unic , cel acoperit de nenumărate corpuri . .....

Aparok ānubhūti, 31. Cel la care se refer ă cuvântul „eu” este cel unic , cel stabil , cel transcendent , cel care însă acceptă o multitudine de [învelişuri] grosiere . ...........


9/90

Condiţia personală ca identitate ignorant-limitativă

Ved āntasāra, 146. Ignoranţa individuală şi celelalte [individualităţi], conştiinţa învăluită de aceasta şi caracterizată de faptul de a poseda puţină cunoaştere şi de altele, [conştiinţa] ne-învăluită de acestea – acestea trei, care

însă apar drept o unitate , [acestea] constituie sensul direct al cuvântului „tu”


10/90

Identitatea personală ca posesiune (mad ī yatva)

Omul nu este, în mod fundamental, nici corpul, nici psihicul şi nici posesiunile sale materiale însă

ataşamentul faţă de acestea îl fac să se identifice cu ele.

“Corpul meu, suflurile mele, mintea mea, intelectul meu, cunoaşterea mea – acestea sunt cunoscute, [în mod obişnuit], ca fiind eu însumi. [Însă] aşa cum br ăţările, inelele, casele şi celelalte sunt diferite de mine însumi deoarece sunt cunoscute ca fiind posesiuni , tot astfel, cele cinci învelişuri şi celelalte sunt diferite de mine însumi, nu constituie Sinele deoarece sunt cunoscute ca fiind posesiuni.”22

Aparok ānubhūti, 23. “Eu sunt corpul ”- acceptând aceasta, persoanele induse în eroare stau [liniştite] deşi, asemeni unuia care vede un ulcior, [ei] întotdeauna ştiu că „acesta este al meu”.

Aparok ānubhūti, 32. Eu sunt determinat a fi cel ce percepe iar corpul este mereu cel perceput deoarece se afirmă că „acest [corp] este al meu”.

Cum ar putea corpul să fie persoana ?


11/90

Iluzoriul ca mediu al dramei umane, Vyavahāra-satya

Aparok ānubhūti, 56. Această lume care este experimentată e suportul activităţilor şi, în esenţă

, [ea] este inexistentă asemeni visului care în momentul următor este anihilat


12/90

Non-existenţa unui substrat individual, condiţia foetusului şi cea postumă

Spre deosebire de civilizaţia occidentală, care tinde să vadă individul uman ca pe o „entitate”, şi astfel

se confruntă cu dificila problemă a „începutului” acestei „entităţi umane”, pentru brahmanism, situaţia este

mai simplă.

În experienţa individualităţii umane nu este implicată nicio astfel de „entitate” şi, drept urmare,

problema momentului său iniţial pur şi simplu nu se pune.

Statutul foetusului este neproblematic pentru brahmanism, acesta reprezentând, în cel mai simplu mod

cu putinţă, o etapă oarecare din seria de experienţe ale individualizării, având acelaşi statut ontologic ca şi

lichidul seminal sau adultul, adică reprezentând un fenomen şi nu o entitate.

„Cu adevărat, acest [Sine] există, la început, în bărbat, ca embrion. Acesta este lichidul seminal. Acesta posedă focul tuturor organelor.Sinele este purtat în Sinele [tatălui].”23


13/90

În brahmanism, nu se pune problema nemuririi personale întrucât, în totalitatea lor, determinaţiile

personale, incluzând amintirile şi predispoziţiile individuale, reprezintă experienţe ce se perpetuează doar

până la momentul mor ţii.

Nu există o entitate individuală, o substanţă personală care să poată supravieţui mor ţii.Ceea ce se reîncarnează este energia karmică, impersonală în natura sa, chiar dacă este cea responsabilă

de proiectarea multiplelor personalităţi apărute în Univers.

Rostul vieţii nu este de găsit în vreo împlinire personală, ci în participarea la marele proces karmic la

care fiecare individualitate îşi aduce un anumit aport.

Datoria omului este de a consuma Karma ce a fost instanţiată la nivelul condiţiei sale personale, iar

ceea ce rezultă în urma îndeplinirii acestei datorii nu este accederea la o eventuală condiţie individuală

privilegiată într-un prezumtiv registru escatologic, ci doar optimizarea procesului cosmic de consumare a

Karmei, până la punctul epuizării sale totale.


14/90

Escatologia brahmană; transmigraţia şi problema nemuririi personale

Brahmanismul consacr ă teoria escatologică a transmigraţiei, conform căreia existenţa individuală se

prezintă sub forma unei succesiuni de „încarnări” ce au drept for ţă propulsoare energia karmică rezultată în

urma actelor volitiv-active.

Ceea ce supravieţuieşte mor ţii este energia karmică impersonală care, ulterior, se poate întrupa în

condiţii individuale din cele mai diverse, inducând astfel o discontinuitate accentuată la nivelul lanţului

metempsihotic constituit dintr-o succesiune de identităţi individuale foarte distincte.

„În continuare, acela care nu r ăspunde, acela, devenind ploaie, este vărsat aici, [pe Pământ]. Aici, el [renaşte] fie ca vierme, fie ca pasăre, fie

ca peşte, fie ca insectă, fie ca leu, fie ca porc mistreţ, fie ca şarpe, fie ca tigru, fie ca om, fie ca altceva. Renaşte în orice condiţie, în conformitate cufaptele [sale], în conformitate cu cunoaşterea [sa].”24


15/90

Individualitatea, personalitatea, nu reprezintă atât subiectul, substratul procesului metempsihotic, cât,

mai degrabă, etape delimitate ale acestuia.

Nu persoana şi valorile personale dau raţiunile fundamentale ale acestui proces; condiţia personală esteintegrată în mult mai vastul mecanism metempsihotic, nefiind „beneficiara” ultimă a acestui proces, ci doar o

etapă a sa.

Omul nu este supra-ordonat Universului, ci este integrat în Univers, participând la evoluţia acestuia.

Universul nu există pentru a oferi cadrul de desf ăşurare destinului uman, ci Universul, în dimensiunea

sa holistă, este subiectul procesului, „destinului” cosmic, la care omul doar participă cu un aport limitat.

Valorile umane, determinaţiile personale, nu supravieţuiesc mor ţii; ele reprezintă doar materializări

temporare ale energiei karmice.

La rândul lor, ele generează energie karmică iar ceea ce contează este tocmai balanţa, economia

karmică a acestui proces.


16/90

Problema destinului postum al individului, a „lumii de apoi”, nici măcar nu se mai poate ridica.

Condiţia individuală reprezintă doar o etapă iar rolul său în Univers nu este acela de a dobândi o

eventuală condiţie postumă superioar ă, ci de a consuma anumite energii karmice.

Ceea ce supravieţuieşte mor ţii unui individ este Universul, marele proces metampsihotic, la care fiecare

viaţă individuală îşi aduce propriul aport karmic limitat.

Nu există niciun destin postum, nicio recompensă sau sancţiune postumă ce ar putea fi asociate vieţii

individual-personale, totul discutându-se în termenii aportului omenesc pe care un individ uman îl poate

aduce la derularea mecanismului universal.

Ceea ce se reîncarnează sunt reziduurile karmice r ămase neconsumate, reziduuri impersonale în natura

lor.

Limitarea condiţiei personale la planul terestru în care se desf ăşoar ă aceasta face imposibilă

propovăduirea unor valori „paradisiace”, „divine” către om. C

hiar dacă omul participă la un Cosmos mai vast, la un proces metempsihotic mult mai amplu, în

calitatea sa de individ, fiinţa umană îşi poate aduce cel mult un aport la acest proces.

Nu este cu putinţă ca, în calitate de „persoană”, omul să îşi aproprieze ceva din „divinitatea”

mecanismului cosmic.


17/90

Dinamismul karmic

Condiţia personală ca experienţă karmică a „setei” de individualizare

Aitareya-Upani ad

Scenariul destul de criptic prin care se explică apariţia acesteia aduce în prim-plan rolul jucat de

„foame” (a śanā yā ) şi de „sete” (pipā sā ), cel mai probabil simboluri ale nevoii/tendinţei karmice către

existenţa ca individ şi către perpetuarea acestei condiţii.

De altfel, de îndată ce aceste două nevoi/condiţionări fundamentale ale fiinţei individuale îşi fac

apariţia în „marea vâltoare” (mahat ar ava), şi individualitatea ia naştere.„Lui, foamea şi setea i-au spus: «Creează şi pentru noi [nişte locuri]!» Lor [Sinele] le-a spus: «V-am pus în părtăşie cu aceste zeităţi, v-

am f ăcut părtaşe cu ele.» De aceea, în cazul oricărei zeităţi25 care primeşte ofrande, foamea şi setea devin părtaşe la [ofranda] aceea.”26


18/90

Tendinţa karmică către non-existent

M kya-K rik , IV.75. Există [doar ] tendinţa către inexistent , dualitatea nefiind de găsit.

M kya-K rik , IV.79. Datorită tendinţei către cele inexistente , cele de acest tip sunt produse. Acela care înţelege non-existenţa obiectelor , [acela] renunţă [la obiecte], nu mai ader ă [la ele]. M kya-K rik , IV.94. Iluminarea nu înseamnă niciodată conceperea multiplicităţii . Cei care au

tendinţe către multiplicitate afirmă individualitatea şi de aceea sunt consideraţi a fi de deplâns .


19/90

Prins în această experienţă limitativă, absolutul dobândeşte o condiţie înlănţuită, ajunge captiv în

propria sa emanaţie. Întreaga dramă umană nu reprezintă altceva decât „starea de vis” (svapna) în care se

cufundă conştiinţa absolută atunci când se asociază cu experienţa limitativă a personalităţii umane.

Ved āntasāra, 73. Datorită faptului că se imaginează a fi cel ce acţionează , cel ce experimentează , cel fericit , cel îndurerat şi altele, deoarece [el] este cel ce merge din această lume către lumea de dincolo , se spune că sufletul individual este cel ce se manifestă .

„[Atunci], spărgând creştetul capului, el a intrat prin această poartă. Această poartă are numele «Vid ti». Aceasta reprezintă beatitudinea.Există trei domenii ale sale, trei [stări] de vis.”27

Kaivalya,12. Acest Sine (), tulburat din cauza iluziei (), se alătur ă corpului ( ) şi săvâr şeşte toate [faptele]. În starea deveghe ( ) el ajunge la satisfacţie ( parit pti) bucurându-se în diferite moduri de femei ( ), mâncare (), băutur ă ( pna) şi altele.

13. În vis ( ), sufletul ( ) experimentează fericirea ( ) şi durerea () în toate lumile () concepute de propria sa iluzie( svam y). În timpul somnului adânc ( su upti), în care toate dispar fiind învinse de întuneric (), [sufletul] ajunge la starea de fericire( sukhar pa).

14. Datorită legăturii cu faptele () [săvâr şite] între naşteri, sufletul ( ) doarme şi se trezeşte în mod repetat. În cele trei stări deconştiinţă, sufletul se distreză şi de aici ia naştere întreaga diversitate. ...28

Aparok ānubhūti, 48. …… Din moarte în moarte merge omul care, păcălit de către iluzie , vede aici

pluralitate .


20/90

Sinele ignorant ca subiect al manifestării

Ved āntasāra, 53. Sinelui învăluit de aceasta i se atribuie faptul de a fi cel ce acţionează , faptul de a fi cel ce

experimentează , faptul de a fi fericit , faptul de a fi nefericit şi altele ce ţin de mundan , aşa cum, prin învăluirea în necunoaştere , unei funii i se atribuie faptul de a fi un şarpe.

Captiv în persoana umană limitată, absolutul îşi pierde suficienţa, autonomia, şi experimentează, sub

toate aspectele sale, alteritatea, multiplicitatea.

„Odată născut, el a luat cunoştinţă de entităţi.”29


21/90

Condiţia individuală astfel rezultată are drept element definitoriu implicarea activă, pasionată, în

experienţă, exprimată, la modul generic, sub forma „faptei”, „acţiunii” (karma, kriyā).

Întreaga experienţă individuală poate fi descrisă drept un proces de implicare activă în manifestare,cauzat de întipăririle energetice (Karma) lăsate de faptele anterioare şi care, la rândul său, va proiecta noi

atitudini activ-volitive în viitor.

Kaivalya,12. Acest Sine (), tulburat din cauza iluziei (), se alătur ă corpului ( ) şi săvâr şeşte toate [faptele]. .......30 „Acela care este impregnat de calităţi, care este autorul faptelor şi al rezultatelor [faptelor], acela este, cu adevărat, cel care

experimentează faptele sale ... acela acţionează datorită propriilor sale fapte.”31

Acţiunea legată de ataşament, de înlănţuireI.2.9........Acela care acţionează (karmin) nu cunoaşte datorită ataşamentului ().32

“ Karma” este o formă a verbului “k ”- a face şi se traduce prin “faptă”. Acesta era sensul original al

cuvântului.

Faptele, atitudinile activ-volitive, „energia karmică” reprezintă for ţa ce propagă şi menţine în

desf ăşurare procesul transmigraţiei fiinţei individuale prin Univers.

Laghu-V kya-V tti, 3. Aceasta, determinată de Karma, transmigrează întotdeauna către o altă lume .

„Datorită calităţilor acţiunilor , ... din cauza unirii cu acestea, [el] este perceput drept un altul.”33

„Săvâr şind acţiunile şi renunţând la ele în mod repetat…”34 Aparok ānubhūti, 38. De asemenea, în Karma-K a, Sinele este prezentat ca fiind cel diferit de corp , cel

etern , cel care are parte neîncetat de efectele [acţiunilor ] chiar şi după moartea corpului. III.2.2. Acela care nutreşte dorinţe () şi care se gândeşte [la ele], acela se naşte ba aici, ba acolo, după cum sunt dorinţele.35

Kaivalya,14. Datorită legăturii cu faptele () [săvâr şite] între naşteri, sufletul ( ) doarme şi se trezeşte în mod repetat.36

Maitreya-Upani ad , 7........... S-a văzut că cel ataşat de [lumea] aceasta se reîntoarce [în ea] din nou [după moarte].


22/90

„Lumea” ca produs karmic

I.2.3. Cel al cărui sacrificiu Agnihotra nu este însoţit de sacrificiul lunii noi (dar a), de sacrificiul lunii pline (paur am sa), de

sacrificiul de patru luni (cturm sya), de sacrificiul recoltei, cel care este lipsit de oaspeţi, cel care nu [dă] ofrande (huta), cel f ăr ă nici un zeu(avai vadeva), cel care dă ofrande însă nu potrivit regulilor (vidhi), acela îşi alterează lumile (loka) sale până la cea de-a şaptea.37

„Prin gândire, atingere, vedere şi confuzie, prin abundenţa hranei şi a apei, [au loc] creşterea şi naşterea sinelui [individual]. Caurmare a faptelor [sale], în mod succesiv, cel aflat în corp se metamorfozează în [diferite] stări şi forme.”38

Ved āntasāra, 226. Astfel că cel care face să apar ă manifestările organului intern şi pe celelalte sealătur ă corpului având drept unic scop experimentarea efectelor rabdha-[Karmei], [efecte] având drept caracte-ristici plăcerea şi durerea şi fiind realizate prin voinţă , prin lipsa voinţei sau prinvoinţa altora .


23/90

Condiţia de zeu

Zeii înşişi sunt, nu principii ale Universului ci componente ale acestuia. Ei au acelaşi statut ontologic caşi fiinţele umane, adică cel de creaturi înlănţuite în lumea fenomenală, ceea ce difer ă fiind doar nivelul la

care sunt situaţi oamenii, respectiv zeii, în registrul manifestării. Aceştia din urmă se găsesc în lumi

superioare pe când, fiinţele umane se găsesc la un nivel mai de jos al existenţei fenomenale.


24/90

Mecanismul karmic

Tipuri de Karma

trei tipuri fundamentale de Karma: Sacita, Prrabdha şi gamin.

Sacita-Karma constituie acele reziduuri karmice acumulate pe parcursul tuturor vieţilor anterioare

ale unui individ, care încă nu au fost anihilate prin experimentare sau cunoaştere.

Prrabdha-Karma reprezintă, de asemenea, reziduuri karmice dobândite pe parcursul vieţilor

anterioare dar care sunt în curs de epuizare, în curs de a fi consumate prin faptul c ă reprezintă întreaga

experienţă fenomenală a individului (corpul şi tot restul Universului experimentat de către o fiinţă).

Întreaga experienţă fenomenală a unui individ, întregul Univers pe care un individ îl experimentează

constituie forme prin care Prrabdha-Karma se actualizează, se materializează.

Cel de-al treilea tip de Karma este gamin-Karma, adică acele reziduuri karmice noi, ce urmează a fi

dobândite pe parcursul experienţei vieţii actuale. Datorită producerii Karmei de tip gamin seria înlănţuirii

karmice nu are sfârşit. Dacă gamin-Karma nu s-ar produce, treptat, pe parcursul a mai multe vieţi,

reziduurile karmice ar putea fi epuizate prin experimentare.

„Dacă [se ridică întrebarea]: „De câte tipuri este Karma?”, [se r ăspunde] că „Este divizată în trei tipuri: gmin, Sacita şi Pr rabdha”. Acea Karma a cărei natur ă o reprezintă faptele pioase şi păcatele săvâr şite de către corpul celui ce

cunoaşte , imediat după apariţia cunoaşterii , aceleia i se spune „gmin”. Ce este Sacita Karma? Acea Karma care a fost ob ţinută în naşterile anterioare şi care există sub forma germenilor a

nenumărate milioane de naşteri , aceea trebuie cunoscută ca „Sacita”. Ce este Pr rabdha Karma? Acea Karma care, dând naştere corpului în această lume , este cea care provoacă plăcerea , suferinţa

şi celelalte, aceea este Pr rabdha. Distrugerea Pr rabdha Karmei se produce prin experimentarea [ei]. Şi tot datorită experimentării se produce epuizarea [ei].

Sacita Karma este distrusă prin intermediul cunoaşterii de natura convingerii că „Eu sunt Brahman însuşi”. gmin Karma, de asemenea, este distrusă prin intermediul cunoaşterii . Între cel care cunoaşte şi gmin Karma nu există nici o legătur ă , asemeni frunzei de lotus şi apei aflate [ pe

ea].Cei care îl slăvesc, îl slujesc sau îl onorează pe cel ce cunoaşte , către aceia se îndreaptă gmin-[Karma] [rezultată] din faptele

pioase săvâr şite de către cel ce cunoaşte.Cei care îl denigrează, îl ur ăsc sau îi provoacă durere celui care cunoaşte , către aceia se îndreaptă toată gmin-

[Karma] [rezultată] din plăcerile carnale şi din [alte] fapte de natura păcatului săvâr şite de către cel ce cunoaşte.”39

Pr rabdha-Karma

Aparok ānubhūti, 90. „Odată cu apariţia cunoaşterii Sinelui , Pr rabdha-[Karma] nu se îndepărtează.” –aceasta se aude în [unele] ştiinţe . Acum însă, această [teorie] va fi respinsă.


25/90

Aparok ānubhūti, 91. După apariţia cunoaşterii realităţii Pr rabdha-[Karma] nu mai există deoarece [se înţelege] irealitatea corpului şi a celorlalte, asemeni [irealităţii] visului pentru cel trezit .

Aparok ānubhūti, 92. Karma din alte vieţi – aceasta este cunoscută drept „Pr rabdha”. Însă aceasta nu mai există în cazul anumitor oameni datorită inexistenţei acelor naşteri [ pentru ei].

Aparok ānubhūti, 97. Datorită fenomenalităţii corpului , unde mai poate fi stabilită

Pr rabdha-[Karma]? Revelaţia vorbeşte despre Pr rabdha având drept scop iluminarea oamenilor neştiutori .


26/90

Interdependenţa dintre uman şi Cosmos

Raţiunile de a fi ale Universului nu sunt doar conectate la raţiunea de a fi a omului, dar chiar depind în

mod intrinsec de acestea.

Nu există absolut nimic obiectiv în Univers, nimic care să nu depindă de condiţia subiectului ce

experimentează şi să nu o reflecte pe aceasta.

Universul nu doar că nu se opune sau că nu este indiferent faţă de direcţia de evoluţie a fiinţei ce

experimentează, dar chiar există tocmai pentru a da posibilitatea energiei karmice să ajungă la epuizare.

În ultimă instanţă, direcţia de evoluţie a Universului este subordonată teleologiei karmice umane.


27/90

SOTERIOLOGIA BRAHMANĂ Soteriologia verticală

Respingerea naturalului în baza unei abordări duale a trăirii

O dualitate radicală între sacru şi profan; în ciuda monismului ontologic, din punct de vedere religios,

se trasa o delimitare radicală între experienţa comună, profană, şi cea sacr ă, constând din realizarea

absolutului.

Experienţa comună, experienţa Universului era deprivată de orice însemnătate religioasă, doar

transcenderea ei având relevanţă soteriologică.

Abordarea este opusă naturalismului contemporan care tinde să considere Universul drept o funcţie

firească a realităţii autentice şi nu ca un element ce ar oculta autenticul.


28/90

Pesimismul antropologic

Brahmanismul adoptă o perspectivă negativ-peiorativ-pesimistă cu privire la condiţia individuală. Se

insistă asupra caracterului său limitat, „lipsit de putere” (anī a), supus înlănţuirii, ignoranţei/confuziei şi

suferinţei.

„Sinele [individual] este lipsit de putere, este înlănţuit, datorită condiţiei de subiect al experienţei.”40 „Un om scufundat [în manifestare] îşi jeleşte lipsa de putere, este confuz.”41


29/90

Adeseori este remarcat statutul turbulent, agitat, al experienţei, pus pe seama caracterului dinamic-

procesual al manifestării, sugerat prin metafore gen „roata (lui Brahman)” (brahmacakra) sau cea a şuvoiului

de apă (srota, ambu).

„I.4. Acest [Univers] este o unică roată cu trei învelişuri , şaisprezece capete , cincizeci de spiţe ,douăzeci de suporturi pentru spiţe , cu şase [grupe] de câte opt [elemente], o singur ă capcană care are toate formele şi trei căi diferite , ounică iluzie ce are două caracteristici .

I.5.Am studiat o apă cu cinci şuvoaie , cinci izvoare , care este vijelioasă şi şerpuitoare ,care are drept valuri cele cinci sufluri , care are drept origine primă cele cinci tipuri de cunoaştere ,care are cinci vârtejuri , care este o puternică revărsare a celor cinci [tipuri] de suferinţă , care arecincizeci de diviziuni , care are cinci păr ţi .”42

I.2.9. Noi, cei care ne găsim în multiple feluri în ignoranţă (), [asemeni] unor copii (bla), ne gândim că ne-am îndeplinit scopurile().43

I.2.12. Cercetând lumile () şi faptele () acumulate, brahmanul [a ajuns] la nepăsare (nirveda).44 I.2.8. Cei care tr ăiesc în ignoranţă (), care se socot pe ei înşişi drept înţelepţi () şi învăţaţi ( pa ita), [acei oameni] afectaţi şi

confuzi (m ha) hoinăresc asemeni unor orbi (andha) conduşi de către [alţi] orbi.45 M kya-K rik , III.1. Acele fiinţe dedicate actelor de veneraţie , [acelea] tr ăiesc în Brahman cel născut

. Deoarece înainte de creaţie totul era nenăscut , acele [fiinţe] sunt considerate vrednice de plâns .


30/90

Dramatismul condiţiei de înlănţuire în fenomenal

Aparok ānubhūti, 52. Făcând chiar şi o distincţie foarte mică între Sinele individual şi Sinele suprem , acel Sine ignorant stă [liniştit].

Despre frica unui astfel de [Sine] se vorbeşte.


31/90

Respingerea valorilor naturale ale omului

Aparok ānubhūti, 41. Prin distincţia dintre Sine şi corp rezultă realitatea lumii fenomenale

, aşa cum este ea afirmată de şcoala logicistă . De aici însă, ce finalitate rezultă pentru om ?

Aparok ānubhūti, 130. Cei ce abandonează gândirea purificatoare supremă despre cel numit „Brahman”, aceia tr ăiesc degeaba .

[Acei] oameni sunt asemănători animalelor .


32/90

Perspectiva depreciativă asupra fenomenalului şi evadarea din fenomenal ca ideal soteriologic

I.2.12. ....Cele necreate (ak ta) nu [pot fi] obţinute prin cele create (k ta).46

Ved āntasāra, 30. Astfel, cel competent , mistuit f ăr ă încetare de naşteri , de moarte şi de altele dintre cele lumeşti , având daruri în mână, caută un învăţător , cunoscător al revelaţiilor , stabilit în Brahman şi se duce la el, aşa cum cel al cărui cap este în flăcări [se duce] la un lac.

„1. Un rege pe nume B hadratha, după ce a mers şi şi-a pus fiul la conducerea [regatului], socotindu-şi corpul trecător şi atingând starea derenunţare la pasiuni (vair gya), a plecat în pădure. Acolo, el, [practicând] asceza supremă ( paramatapas), stătea în picioare şi contempla Soarele.La capătul a o mie [de zile] s-a dus în preajma unui călugăr (). Astfel, B hadratha l-a ales pe [acest] cunoscător a lui Brahman ( ) dreptascetul său călăuzitor şi, aducându-i omagii, slăvindu-l, a f ăcut multe plecăciuni [în faţa lui]. Divinul Śāk āyanya, asemenea unui foc f ăr ă fum,[asemenea] unui foc [al cărui combustibil] s-a consumat, [asemenea] unui cunoscător a lui Ātman ( ) a vorbit către rege:

- Ridică-te, ridică-te şi alege un bun [pe care vrei să-l obţii] !El, închinându-i-se din nou [lui Śāk āyanya], a spus:- Divinule, eu nu sunt cunoscător al lui Ātman ( ), [însă] noi am auzit că tu ai [reuşit] să discerni esenţa (). Spune-ne şi

nouă [cum] !- Tu nu poţi [să realizezi] acea austeritate () din vechime [prin care ajungi la esenţă]. [Tu], fiu a lui Ik vku, nu mai pune această

întrebare! Alege alte dorinţe!, [spuse] Śāk āyanya.Atingând cu tot corpul [său] picioarele lui Śāk āyanya, regele recită acest imn:2. O, divinule, ce [poţi să obţii] prin satisfacerea dorinţelor în acest agregat de oase, piele, cartilagii, măduvă, carne, lichid seminal, sânge,

mucus, lacrimi, flegmă, excreţii, apă, umoare şi clisă, în această cetate oarbă, în acest corp lipsit de putere ?3. Ce [poţi să obţii] prin satisfacerea dorinţelor în acest corp lovit de dorinţe, furie, lăcomie, ispită, frică, ur ă, ranchiună, de separaţia de

ceea ce doreşte, de unirea cu ceea ce îi este indezirabil, de foame, sete, bătrâneţe, moarte, boală, nefericire şi de alte [rele] ?4. Vedem că toate [lucrurile] pot fi distruse, aşa cum muştele, ţânţarii şi alte [insecte], iarba şi copacii sunt distruse. Toate [acestea] se

nasc şi pier.5. Sau ce [obţin] alte mari fiinţe? Conducători ai lumii (cakravartin) ca Sudyumna, Bhridyumna, Kuvalayśva, Yauvanśva,

Vaddhryśva, Aśvapati, Śaśabindu, Hariścandra, Ambar a, Nanukastvayti, Yayti, Anaranya, Uk asen şi mulţi alţii, regi ca Maruta şiBharata, sub ochii prietenilor lor [au obţinut] glorie şi bogăţie, [dar apoi], s-au despăr ţit de această lume, au plecat din ea.

6. Sau ce [obţin] aceste alte mari [fiinţe]? Vedem distrugerea semizeilor Gandharva, a demonilor Asura, a semizeilor Yak a, a demonilornocturni (r k as), a tuturor felurilor de fantome (), a demonilor Piśca, a şerpilor, a vampirilor şi a altor [fiinţe].

7. Sau ce [se întâmplă] cu altele? Marile oceane seacă, munţii se pr ă buşesc, cele solide tremur ă, vânturile sunt risipite, pământul sescufundă, zeii îşi păr ăsesc locurile [lor]. Ce [pot să obţin] eu, prin satisfacerea dorinţelor într-o astfel de lume? S-a văzut că cel ataşat de[lumea] aceasta se reîntoarce [în ea] din nou [după moarte]. [Tu, care] eşti merituos, trebuie să [mă] salvezi [din ea]. În această [lume], eu [sunt]asemeni unei broaşte [prinse] într-o fântână. O, divinule, tu [eşti] calea; pentru noi, tu eşti calea !”47

„III.1. Pratardana, fiul lui Divodsa, a ajuns , prin luptă şi bărbăţie , la îndr ăgitul sălaş al luiIndra. Lui, Indra i-a spus :

„Pratardana, alege un bun !“Pratardana a spus astfel:„Alege-mi chiar tu acel [bun] pe care tu îl socoţi drept cel mai binef ăcător pentru un om !“Lui, Indra i-a spus astfel:„Cineva superior nu alege pentru cineva inferior . Alege chiar tu!“„Cu adevărat, mie [toate îmi par] inferioare .” – a spus Pratardana.În continuare, Indra nu s-a îndepărtat de adevăr , Indra, cu adevărat, fiind adevărul .Lui, Indra i-a spus :„Cunoaşte-mă doar pe mine! Eu consider acest [lucru] drept cel mai binef ăcător pentru oameni ,

ca ei să mă cunoască pe mine.”48


33/90

Caracterul ne-natural al eliber ării / Eliberarea ca evadare din naturalII.2.4. Făr ă a ne lăsa în voia soartei, trebuie să-l cunoaştem [pe acesta], să fim impregnaţi de Brahman, asemeni săgeţii.49


34/90

Eliberarea obţinută prin efort deliberat

M kya-K rik , III.39. [Starea] denumită „uniunea f ăr ă contact” este greu de obţinut de toţi …

M kya-K rik , III.41. În lipsa disconfortului , controlul minţii se poate produce în egală măsur ă ca şi golirea oceanului picătur ă cu picătur ă, cu ajutorul unui fir de iarbă. M kya-K rik , III.42. Prin intermediul procedeelor trebuie controlată [mintea] dispersată în dorinţe şi în

experienţe . În somn [mintea] este liniştită însă somnul este asemeni dorinţei.III.2.4. Sinele acesta nu poate fi obţinut de cei lipsiţi de for ţă (), nici prin nepăsare ( ), nici prin asceză (), nici prin lipsa

semnelor distinctive (). Aceştia caută să ajungă [la Brahman] prin aceste mijloace, însă cunoscătorii () [chiar] intr ă cu acest Sine în sălaşul() lui Brahman.50

Laghu-V kya-V tti, 3.......Cu efort maxim , conştiinţa pur ă trebuie discriminată de manifestările conştiinţei.

Laghu-V kya-V tti, 12. Încetarea discriminărilor trebuie practicată gradual, pentru o clipă , două, trei [şi aşa mai departe], cu eforturi , de către cei ce doresc experimentarea lui Brahman.


35/90

Practică deliberată ce conduce, în final, la naturalizarea condiţiei

Laghu-V kya-V tti, 16. Cel plin de credinţă trebuie să conştientizeze starea sa de [identitate cu] Brahman prin intermediul fluctuaţiilor intelectului . Gândind şi cunoscând afirmaţia vedică , [el] trebuie să o repete neîncetat, după cum îi este puterea .

Laghu-V kya-V tti, 17. Gândind despre aceasta, vorbind despre aceasta, lămurindu-se reciproc în legătur ă cu aceasta, cei iluminaţi au cunoscut această unică transcendenţă şi l-au experimentat pe Brahman.

Laghu-V kya-V tti, 18. Când gândul [referitor la identitatea] dintre Sine şi Brahman devine cert , asemeni gândului [referitor la identitatea] dintre Sine şi corp [ pentru cineva neeliberat], atunci [se ajunge] la starea în care ceea ce trebuia f ăcut a fost f ăcut . Acela devine un eliberat , acela poate muri oricând – nu există nici o îndoială în această privinţă.

Aparok ānubhūti, 125. Ascetul trebuie să experimenteze în mod repetat acea beatitudine necreată până atunci când [ea], fiind controlată şi stă pânită , apare de la sine , într -o [singur ă] clipă , [acelei] persoane.


36/90

Demersul soteriologic ca suprimare a condiţiei individuale

Procesul eliber ării constă astfel mai degrabă dintr-o purificare de condiţia individuală decât dintr-o

purificare a condiţie individuale.

Demersul soteriologic ia forma unei restrângeri progresive a experienţei care va culmina cu momentul

anihilării complete a individualităţii şi restabilirea condiţie pure a realităţii ultime şi ndeterminate.

Concret, eliberarea constă dintr-o disciplinare, dintr-o restrângere progresivă a experienţei, începând cu

formele sale cele mai grosiere (activitatea senzorială) şi terminând cu cele mai fundamentale procese ale

conştiinţei.

Kaivalya,5. Într-un loc singuratic şi curat, stând într-o poziţie plăcută ( sukh sana), cu gâtul, capul şi corpul drepte, după ce s-a trecut

peste stadii le vieţii (rama), trebuie reprimate toate simţurile () ...........51

„Reţinând suflurile aici, cu mişcări controlate, cu respiraţia încetinită, respir ă pe nas. Tot aşa, cel care cunoaşte, f ăr ă a fi neglijent, să îşicontroleze mintea asemenea unui vehicul la care este înhămat un cal r ău.”52

„Retr ăgând, prin mijlocirea minţii, simţurile în inimă…”53

III.1.5. Acest Sine trebuie obţinut prin adevăr ( ), asceză (), prin cunoaştere corectă ( samyag jna), prin castitate () permanentă. Asceţii ( ), cei ce şi-au restrâns defectele (), îl văd pe acest [Sine] înlăuntrul corpului ( ), ca fiind cu adevărat pur( ) şi alcătuit din lumină ( jyotirmaya).54

M kya-K rik , III.43. Amintindu-şi că totul este suferinţă , [ascetul] trebuie să pună capăt dorinţelor şi plăcerilor . Amintindu-şi că toate sunt nenăscute , el nu trebuie să mai vadă nimic din cele născute .

Aparok ānubh

ūti, 106. Datorit

ă perceperii celui a c

ărui natur

ă este con

ştiin

ţa , cele ale c

ăror natur

ă este Universul manifestat sunt abandonate. Renunţarea însăşi este cea venerată de către marii [asceţi] deoarece constă în

eliberare imediată .


37/90

Obiectivul soteriologic are o natur ă radical metafizică, „verticalizată”: se propovăduieşte eliberarea

totală de condiţia personală, muritoare, ce înlănţuie.

„Aceia care îl cunosc pe zeu, aceia îşi abandonează corpul.”

55

„Cunoscându-l doar pe el ..... legăturile mor ţii se rup.”56 „Cunoscând zeul, [se ajunge la] căderea tuturor înlănţuirilor.”57 „Cunoscând zeul, [omul] se eliberează de toate înlănţuirile.”58


38/90

Adeseori, cel eliberat este descris printr-o raportare negativă la manifestare, fiind înf ăţişat ca

„lipsit de dorinţă, pasiune şi alte defecte, îşi desăvâr şeşte calităţi precum liniştea şi altele, [devine]

lipsit de existenţă, duşmănie, dorinţă, speranţă, iluzie, acţionează având conştiinţa neatinsă de înşelăciune,de simţul egoului şi de altele”59.

Transcenderea condiţiei personale

Kaivalya,22.........Pentru mine nu există nici fapte pioase ( ) nici păcate ( ), nu există nici distrugere (na) nici naştere ( ),nici corp () nici simţuri () nici intelect ().60


39/90

Demersul soteriologic culminează cu anihilarea totală a individualităţii şi cu regăsirea stării

primordiale, de universalitate nediferenţiată.

„În corpul distrus [se obţine] totala îndumnezeire, unicitatea, îndeplinirea dorinţei.”61 Ved āntasāra, 226.............Odată cu consumarea întipăririlor mentale , odată cu dizolvarea suflurilor

[şi el se dizolvă] în beatitudinea interioar ă , în transcendentul Brahman, în realitate .Datorită distrugerii ignoranţei şi a efectelor – sale care sunt întipăririle mentale – [el] se stabileşte

în indestructibilul Brahman, în cel lipsit de manifestarea vreunei discriminări , în desf ătare , în beati-tudinea cea unică ( ), în cel ce este suprema ( ) eliberare .

Concomitent cu eliberarea de uman, de individual, are loc însuşirea condiţiei eterne, substanţiale,

universale, a realităţii ultime.

III.2.6. Asceţii ( ) puri ( ) şi luminoşi ( ) caută să prindă înţelesul () definitiv ( suni cita) al cunoaşterii () din

Vedānta prin renunţare ( ) şi prin unire ( ).62 „Cunoscătorii lui Brahman, cunoscându-l aici, în interior, se dizolvă în Brahman, [devin una] cu cel transcendent şi sunt eliberaţi de

naştere.”63 „Cunoscându-l pe el, se merge dincolo de moarte.”64 „Cunoscându-l pe el, [oamenii] devin nemuritori.”65 „Cei care îl cunosc devin nemuritori.”66 „Cunoscându-l ... se merge la pacea f ăr ă de sfâr şit.”67 „Cunoscându-l ... se merge la beneficitatea şi la pacea f ăr ă de sfâr şit.”68 „Aceia ... care au cunoscut aceasta au devenit de natura acestuia şi, cu adevărat, nemuritori.”69 „Cunoscându-l ... [omul devine] nemuritor, [devine] sălaşul tuturor.”70 I.2.11. Cei care locuiesc în pădure (ara ya), [care tr ăiesc] în asceză () şi credinţă ( raddha), care sunt liniştiţi ( nta), înţelepţi (),

care practică cer şitul (bhaik ya), care sunt nomazi (carant ), aceia care sunt f ăr ă pasiuni (viraja) merg, prin poarta Soarelui ( sryadvra), acolounde [se află] acel om nemuritor (am tapuru ) şi Sinele inalterabil ().71

II.2.9. [Cel în care] .........şi ale cărui activităţi () sunt diminuate, în acela [atât] cele înalte ( ), [cât şi] cele inferioare () suntvăzute.72

III.1.9. În cel care este pur () se manifestă acest Sine.73 M kya-K rik , IV.92.Acela care este resemnat , acela ia parte la nemurire .


40/90

soteriologia brahmană este caracterizată tot de una refuz al experienţei, al naturalului, şi de o focalizare

asupra principiului acestora.

„Nu vocea e de dorit să fie cunoscută. Cel care vorbeşte să fie cunoscut! Nu mirosul e de dorit să fie cunoscut. Cel care miroase să fiecunoscut! Nu forma e de dorit să fie cunoscută. Cel care vede să fie cunoscut! Nu sunetul e de dorit să fie cunoscut. Cel care aude să fie cunoscut!

Nu gustul hranei e de dorit să fie cunoscut. Cel care discerne gustul hranei să fie cunoscut! Nu acţiunea e de dorit să fie cunoscută. Cel careacţionează să fie cunoscut! Nu plăcerea şi durerea sunt de dorit să fie cunoscute. Cel care discerne plăcerea şi durerea să fie cunoscut! Nu

beatitudinea, plăcerea sau procreaţia sunt de dorit să fie cunoscute. Cel care discerne beatitudinea, plăcerea sau procreaţia să fie cunoscut! Numişcarea e de dorit să fie cunoscută. Cel care se mişcă să fie cunoscut! Nu mintea e de dorit să fie cunoscută. Cel care gândeşte să fie cunoscut!”74

Accederea la Brahman prin negarea Universului

Aparok ānubhūti, 142. Aducându-le pe cele perceptibile la imperceptibilitate , trebuie să se conceapă [totul] ca fiindde natura lui Brahman.

Kaivalya,2.Doar prin renunţare (ty ga) s-a ajuns la nemurire ().75


41/90

Reabsorbţia în Brahman ca ideal soteriologicIII.2.7. Cele cincisprezece păr ţi (kala) se duc către temeiuri ( ); şi zeii () [au dispărut] în zeitatea () fiecăruia.

Faptele ()şi Sinele ce constă în cunoaştere (vijnamaya), toate devin una în cel suprem ( ) şi inalterabil ().

III.2.8. Aşa cum râurile care se varsă în ocean merg către distrugerea [lor] pierzându-şi numele () şi forma (), tot aşaînţeleptul, eliberându-se de nume şi de formă merge către Purua, cel mai înalt ( ) decât cele înalte, cel divin ().76

Kaivalya,10. Doar văzând Sinele () stând în toate fiinţele () şi toate fiinţele [stând] în Sine, se merge către supremul Brahman,şi nu datorită altei cauze ().77


42/90

Respingerea supraimpoziţiei – manifestarea în sens invers

Vednta î şi defineşte practica sa soteriologică drept o respingere a supraimpoziţiei

.

Treptele respingerii sunt aceleaşi cu cele ale supraimpoziţiei doar ordinea lor fiind inversă decât în

cazul supraimpoziţiei.

Ved āntasāra, 137. „Respingere” este denumită [recunoaşterea] existenţei unice a realităţii , realitate care a fost identificată eronat cu irealitatea , adică ignoranţa şi celelalte manifestări , asemeni [recunoaşterii]existenţei unice a funiei, funie care a fost identificată eronat cu un şarpe.

Ved āntasāra, 139. Locul [unde este stabilită] experienţa formelor , a hranei , a băuturii şi a celorlalte obiecte ale experienţei sunt diversele corpuri grosiere de patru tipuri care iau naştere. Locul unde există acestea sunt cele paisprezece [lumi] create , începând cu Bhr iar locul unde acestea există este acest Univers. Forma ce constituie cauza tuturor acestora sunt elementele quintuplicate ale existenţei .

Ved āntasāra, 140. Aceste elemente quintuplicate , laolaltă cu sunetul şi celelalte obiecte ale simţurilor sunt născute din corpurile subtile . Forma ce constituie cauza tuturor acestora sunt elementele ne-quintuplicate ale existenţei .

Ved āntasāra, 141. Aceste calităţi , începând cu Sattva, împreună cu [elementele] ne-quintuplicate se reduc la cauza lor, care este conştiinţa cea unică , învăluită de ignoranţă .

Ved āntasāra, 142. Această ignoranţă şi conştiinţa învăluită în ignoranţă – adică vara şi celelalte –există stabilite în conştiinţa ne-învăluită [în ignoranţă], a cărei natur ă este Tur ya, care este Brahman cel unic .

Maitreya-Upani ad , 10. ... Pământul este reabsorbit în apă, apa în foc, focul este reabsorbit în vânt, vântul este reabsorbit în eter, eterul însimţuri, simţurile în elementele subtile (tanmtra), elementele subtile se dizolvă în elementele sensibile (bht di), elementele sensibile se dizolvă înintelect ( ), intelectul se dizolvă în cel nemanifestat (), cel nemanifestat se dizolvă în cel indestructibil (), cel indestructibil sedizolvă în întuneric (), întunericul este unificat în cel transcendent ( ). Cel transcendent nu este existenţa ( ), nici non-existenţa( ). Se spune că el este lipsa oricărui scop (nirva). Astfel predică Veda.


43/90

Saltul în transcendent ca unică realizare religioasă / Ambiţia soteriologică şi atingerea realităţiiultime ca ideal religios

Soteriologia brahmană este caracterizată de aceeaşi tendinţă de „verticalizare”, de aceeaşi orientare

„transcendent-absolutistă” ca şi metafizica sa. Nimic din registrul manifestării nu întruchipează idealul soteriologic brahman, doar realizarea directă a

realităţii ultime şi contopirea cu aceasta f ăcând obiectul propovăduirii.

Practicantul ajunge „[una cu] Sinele cel f ăr ă de pereche, lipsit de naştere, calităţi sau fapte, lipsit de

toate neajunsurile, cum ar fi cele şase fluctuaţii, cele şase stări şi altele, a cărui identitate este adevărul,

cunoaşterea, beatitudinea şi infinitul, [care există] prin el însuşi, care e lipsit de determinaţii, fundamental

întregii gândiri, cel [pretutindeni] present prin faptul că este fixat înlăuntrul tuturor fiinţelor, [aflat] atât în

interior cât şi în exterior, asemenea spaţiului, care e înlănţuirea [tuturor], a cărui natur ă este indestructibilitatea

şi beatitudinea, cel de neînţeles, cel cognoscibil doar prin experimentare, care se arată prin percepere directă,

asemenea unui fruct de Āmalaka [aflat în] palmă”78.

Aparok ānubhūti, 134. [Asceţii] nu stau nici o jumătate de clipă f ăr ă [acea] gândire ce constă din Brahman. Tot aşa stau Brahm, ii din vechime , uka şi ceilalţi.


44/90

Realitatea ultimă întruchipează nu doar idealul ontologic, ci, totodată, idealul soteriologic brahman,

reprezentând „îndeplinirea dorinţei” (ā ptak āma), „obţinerea acestor purităţi depline” ( sunirmal āmimā

pr ā ptim), „refugiul” ( araa), „marele refugiu” ( araam b hat ).

„I.11. Cunoscând zeul , [se ajunge la] căderea tuturor înlănţuirilor . Diminuarea perturbaţiilor [înseamnă] oprirea naşterii şi a mor ţii . Prin meditaţia asupra sa, [se ajungela] a treia [stare] . În corpul distrus [se obţine] totala îndumnezeire , unicitatea , îndeplinirea dorinţei .”79

„VI.18. Spre acela care, la începuturi , i-a dat pe Brahmāa, spre acela care le trimite [lor] Vedele, spre acelzeu , spre iluminarea Sinelui şi a intelectului , spre refugiu , să mă îndrept eu, celcare doresc eliberarea !”80

II.2.5.Acesta este podul către nemurire ().81


45/90

Tocmai în acest sens îi sunt asociate înalte calificative existenţialist-spirituale: „cea preeminentă/cea

mai bună” (vare ya), cea „lipsită de vină” (niravadya), „lipsită de pată” (nirañjana), „lipsită de boală”

(anāmaya), „sfântă” ( pavitra).

„III.10. Cel aflat mai presus de acestea, acela este f ăr ă formă şi lipsit de boală . Aceia care cunosc aceasta devin nemuritori ; drept urmare , [doar] ceilalţi se cufundă în suferinţă .”82

„VI.19. [Acesta este] cel f ăr ă păr ţi , f ăr ă acţiuni , liniştit , lipsit de vină , lipsit de pată , supremul pod către nemurire , este asemenea unui foc al cărui combustibil s-a ars [de tot].”83

„VI.21. Prin influenţa ascezei şi datorită graţiei divine , înţeleptul Śvetāśvatara, [devenit]Brahman însuşi, l-a proclamat pe cel suprem , pe cel sfânt , de care s-a bucurat comunitatea drepţilor vizionari , acelora care au depăşit stadiile [vieţii] .”84


46/90

Condiţia beatifică a absolutului

M kya-K rik , IV.82. Orişice entitate ar percepe cel divin , [el] este întotdeauna înconjurat de fericire

şi neatins de suferinţă . Aparok ānubhūti, 142.......Cunoscătorul trebuie să r ămână mereu fericit , cu gândirea plină de conştiinţă şi de

desf ătare .


47/90

Opoziţia metafizică dintre caracterul substanţial, stabil, al realităţii absolute şi dinamismul manifestării

se reflectă şi la nivel soteriologic, în propovăduirea caracterului etern (nitya) al realităţii ce întruchipează

idealul soteriologic şi al altor caracteristici corelate cu acest statut: „fericirea veşnică” ( sukha ā vata),„beneficitatea şi pacea f ăr ă de sfâr şit” ( iva ānti atyanta, „pacea f ăr ă de sfâr şit” ( ānti atyanta), „lipsa

activităţii/acţiunilor” (ni kriyā), „liniştea/pacea” ( ānta), condiţia de „martor” ne-participant la manifestare

( sāk in).

„IV.11. ... Cunoscându-l pe acela care porunceşte , care împarte binele , pe zeul cel lăudat , semerge la pacea f ăr ă de sfâr şit .”85

„IV.14. Cunoscându-l pe cel subtil , pe cel extrem de subtil , [care se află] în mijlocul desişului , cel care le emană pe toate , pe cel cu forme nenumărate , pe cel unic care le cuprinde pe toate , se merge la beneficitatea şi la pacea f ăr ă de sfâr şit .”86

„VI.12. Cel unic , care controlează , este unica sămânţă a numeroşilor lipsiţi de activităţi, care dă naştere la felurite . A înţelepţilor care îl văd pe cel care stă în Sine – doar alor este fericirea veşnică şi nu a altora .”87

„VI.19. [Acesta este] cel f ăr ă păr ţi , f ăr ă acţiuni , liniştit , lipsit de vină , lipsit de pată , supremul pod către nemurire , este asemenea unui foc al cărui combustibil s-a ars [de tot].”88

III.2.5. Obţinându-l [pe Brahman], vizionarii () sunt mulţumiţi de cunoaşterea [pe care o au], şi-au realizat Sinele, sunt lipsiţi de pas iuni (v tar ga), liniştiţi ( ).89


48/90

Eliberarea ca act de comprehensiune noetică

În spiritul unei metafizici idealiste, care reduce întreaga manifestare la experienţă, actul eliber ării prin

relizarea absolutului este descris drept un act de „cunoaştere” a realităţii ultime.

Diferenţa dintre eliberare şi înlănţuire ţine de obiectul asupra căruia este focalizată conştiinţa; atunci

când este îndreptată către manifestare, pierzându-se în aceasta, condiţia sa este înlănţuită pe când, atunci când

se cunoaşte (vid ; jñā), când se „vede” (anu-d ) pe sine, ea îşi regăseşte starea primordială eliberată.

„I.7. .....Cunoscătorii lui Brahman , cunoscându-l ā aici , în interior , se dizolvă înBrahman, [devin una] cu cel transcendent şi sunt eliberaţi de naştere .”90

„III.8. Eu îl cunosc pe acest Puru a, care este marea desăvâr şire , care este de culoarea Soarelui , caretranscende ā întunericul . Doar cunoscându-l ā pe el se merge dincolo de moarte ; altă cale pentru a merge [acolo] nu e de găsit .”91

„III.10. ..... Aceia care cunosc aceasta devin nemuritori ; drept urmare , [doar] ceilalţi se cufundă în suferinţă .”92 „III.13. Sinele interior este un om doar cât degetul mare , stabilit întotdeauna

în inima oamenilor . Aceia care îl cunosc pe acela care este pe potriva inimii , gândirii şi a minţii devin nemuritori .”93

„IV.20. .........Aceia care, prin mijlocirea inimii şi a minţii , îl cunosc pe acela care stă în inimă , devin nemuritori .”94

„V.6. Ceea ce este ascuns în învăţăturile tainice din Veda, pe aceste [lucruri], Brahman, Brahman care esteoriginea , le cunoaşte . Acei zei şi vizionari din vechime care au cunoscut aceasta au devenit denatura acestuia şi, cu adevărat, nemuritori .”95

„V.14. Aceia care îl cunosc pe zeu , pe cel care cuprinde existenţa , pe cel cunoscut drept celincorporal , pe creatorul existenţei şi al non-existenţei , pe cel benefic , pe cel ce a dat naştere , cea creat artele , aceia îşi abandonează corpul .”96

„VI.6. .......... Cunoscându-l pe purtătorul legii , pe cel care smulge păcatul , pe cel divin, pe cel care porunceşte , pe cel care stă în Sine , [omul devine] nemuritor , [devine] sălaşul tuturor.”97

„VI.15. .......... Cunoscându-l pe el, se merge dincolo de moarte ; altă cale pentru a ajunge [acolo] nu se cunoaşte .”98

„I.11. Cunoscând zeul , [se ajunge la] căderea tuturor înlănţuirilor . Diminuarea perturbaţiilor [înseamnă] oprirea naşterii şi a mor ţii . Prin meditaţia asupra sa, [se ajungela] a treia [stare] . În corpul distrus [se obţine] totala îndumnezeire , unicitatea , îndeplinirea dorinţei .”99

„III.7. Dincolo de acestea este Brahman, cel transcendent , cel în expansiune , cel ascuns în toate cele existente , după cum îi e locul . Cunoscându-l pe cel unic care cuprinde totul, pe cel puternic , [oamenii] devin nemuritori .”100

„IV.14. Cunoscându-l pe cel subtil , pe cel extrem de subtil , [care se află] în mijlocul desişului , cel care le emană pe toate , pe cel cu forme nenumărate , pe cel unic care le cuprinde

pe toate , se merge la beneficitatea şi la pacea f ăr ă de sfâr şit .IV.15. El însuşi este protectorul celor născute de-a lungul timpului , protectorul tuturor

, cel ascuns în toate entităţile . Cunoscându-l doar pe el, cel în care sunt unificaţi ceicare îl văd pe Brahman şi zeitatea , legăturile mor ţii se rup .

IV.16. Cunoscându-l pe cel extrem de subtil , de o fineţe care depăşeşte [fineţea]uleiurilor , pe cel benefic , pe cel ascuns în toate entităţile , pe cel unic care le cuprinde pe toate , cunoscând zeul , [omul] se eliberează de toate înlănţuirile .”101

„V.13. Cunoscând zeul , pe cel f ăr ă de început şi f ăr ă de sfâr şit , pe cel din mijlocul desişului , pe cel care le emană pe toate , pe cel cu nenumărate forme , pe cel unic care lecuprinde pe toate , [omul] se eliberează de toate înlănţuirile .”102

„VI.12. ..........A înţelepţilor care îl văd pe cel care stă în Sine – doar a lor este fericirea veşnică şi nu a altora .”103

„VI.13. ........Se ajunge la această cauză prin enumerare şi prin uniune . Cunoscând

zeul , [omul] se eliberează de toate înlănţuirile .”104


49/90

II.2.8. [El] constă în minte (manomaya), este cel care stă pâneşte suflul ( ) şi corpul ( ), este stabilit în hrană ()şi este aşezatîn inimă (). Înţelepţii () îl privesc prin mijlocirea cunoaşterii ().105

M kya-K rik , IV.89. Când [se realizează] cunoaşterea cea de trei tipuri, când obiectele cunoaşterii sunt cunoscute în mod gradual, [acel] mare gânditor devine el însuşi atotcunoscător şi atotprezent încă de aici, [dinaceastă lume].

Kaivalya,23. .........Cunoscând în acest fel starea Sinelui suprem ( paramtman), care sălăşluieşte în cavitatea inimii ( ), [care este]lipsit de păr ţi (), f ăr ă pereche (advit ya), martorul ( ) tuturor, cel lipsit şi de existenţă ( ) şi de non-existenţă ( ), se mergecătre puritate ( ), către starea Sinelui suprem.106


50/90

Cel eliberat – un cunoscător Kaivalya,1.......Cunoscătorul () [ei] ajunge la fiinţa care este superioar ă celor superioare ( ).107


51/90

Ieşirea din lanţul karmic prin cunoaşterea lui Brahman“Astfel, cunoscătorul Sinelui , trecând dincolo de lume , obţine chiar aici beatitudinea lui Brahman. „Cunoscătorul Sinelui trece dincolo de suferinţă ” – astfel [se afirmă] în revelaţii . Fie că îşi abandonează corpul în K , fie în casa unuia care se hr ăneşte cu câini, el a fost eliberat şi şi-a îndepărtat

dorinţele încă din momentul obţinerii cunoaşterii .”108 Kaivalya, 17.......Cunoscând că eu [sunt] acel Brahman, toate legăturile (bandha) sunt desf ăcute.109 Kaivalya, 25. Prin aceasta se obţine cunoaşterea ( ) şi distrugerea lanţului reîncarnărilor ( sa sra). Din această cauză,

cunoscând astfel, se ajunge la starea de eliberare (kaivalya), se ajunge la starea de eliberare.110 III.2.1. ...........Aceia care îl venerează pe Purua, care sunt cu adevărat, lipsiţi de dorinţe (), acei înţelepţi () trec dincolo de

sămânţa [renaşterii] ( ).111


52/90

Eliberarea de Karma prin atingerea stării de uniformitate-unicitate Aparok ānubhūti, 98. Acţiunile celui în care sunt văzute atât cele superioare cât şi cele inferioare sunt

anihilate. ..........


53/90

Eliberarea de condiţionările karmic-morale prin cunoaştere Kaivalya,1.– Învaţă-mă, divinule, ştiinţa despre Brahman (brahmavidy), cea superioar ă (), cea întotdeauna onorată de către

sfinţi, cea ascunsă (nig ha), cea prin care sunt îndepărtate degrabă toate păcatele ( )!112 Kaivalya,11. Învăţatul ( pa ita), f ăcând din Sine () lemnele de foc () şi din silaba AUM ( ) lemnele superioare pentru foc,

prin practica aprinderii focului cunoaşterii ( ), arde toate înlănţuirile ( ).113 III.1.3. Când cel care contemplă ( pa ya) îl vede pe creatorul ( ) culorii aurii (rukmavar a), când îl vede pe cel care porunceşte (),

când îl vede pe Purua, originea ( ) lui Brahmā, atunci [el], cel cunoscător (), scuturându-şi atât faptele pioase ( ) cât şi păcatele( ), [devenind] f ăr ă pată, ajunge la identitate ( smya) cu cel suprem ( ).114

III.2.9.[El] trece peste suferinţă ( ), trece peste păcat, se eliberează de nodul din cavitatea [inimii] ( ) şi devine nemuritor().115


54/90

Eliberarea ca trezire M kya-K rik , I.16. Când sufletul adormit datorită iluziei cea f ăr ă de început se trezeşte, atunci el îl

cunoaşte pe cel nenăscut , pe cel lipsit de somn şi de vis , pe cel non-dual . M kya-K rik , II.17. Aşa cum o funie nepercepută clar în întuneric este recunoscută ca fiind un şarpe, un şuvoi de apă

sau alte entităţi , tot astfel este recunoscut şi Sinele .

M kya-K rik , II.18. Aşa cum, atunci când funia este clar percepută , recunoaşterea [ei eronată] încetează şi mai există doar funia, f ăr ă de un altul, tot astfel [se întâmplă] şi atunci când Sinele este clar perceput .

Aparok ānubhūti, 59. Asemeni iluziei [existenţei individuale] a ulciorului în lut sau asemeni prezenţei argintului în cupă, tot astfel, atunci când Brahman este cunoscut Sinele individual nu mai este perceput.

Aparok ānubhūti, 87. În Sine , datorită ignoranţei , ia naştere supraimpoziţia corpului . Aceasta, prin înţelegerea Sinelui, se dizolvă în Sinele cel transcendent .

Aparok ānubhūti, 96. Odată cu înţelegerea naturii funiei, supraimpozi ţia şarpelui nu mai rezistă. Tot aşa, odată cu cunoaşterea substratului , lumea fenomenală ajunge vacuitate .


55/90

Cunoaşterea lui Brahman ca dizolvare în Brahman

Accederea la adevărul ultim este mai degrabă un act ontologic decât unul cognitiv.

Cel ce ajunge la adevărul absolut se şi identifică cu acesta; dualitatea dintre cel ce cunoaşte şi ceea ce

este cunoscut, dintre subiectul cunoaşterii şi obiectul ei este abolită în cazul accederii la adevărul ultim.

Singura cale de acces către adevărul ultim rămâne experimentarea directă şi personală,

identificarea cu adevărul ultim.

III.2.3. Sinele acesta nu poate fi dobândit prin explicaţii ( pravacana), nici prin intelect (), nici prin multe revelaţii ( ). Cel pe careacest [Sine] îl învăluie - [doar] de acela poate fi [Sinele] obţinut. Către propriul său corp (), acest Sine se dezvăluie.116

III.2.9. Acela care îl cunoaşte pe supremul Brahman ( parama brahman), acela devine Brahman însuşi....117 M kya-K rik , III.33. Cunoaşterea non-discriminatorie şi nenăscută este considerată a fi non-diferită

de obiectul cunoaşterii . Brahman, cel nenăscut şi etern reprezintă obiectul cunoaşterii. Cel nenăscut este cunoscut prin intermediul a ceea ce nu este

născut. M kya-K rik , IV.1. Acela care, prin intermediul cunoaşterii non-diferite de obiectul cunoaşterii ..............III.2.5. ..............Ei, înţelepţii (), uniţi cu Sinele, găsindu-l pe cel omniprezent ( sarvagam), pe cel [care există] în toate păr ţile, cu

adevărat penetrează totul.118


56/90

Anihilarea dualităţilor Aparok ānubhūti, 46. Noţiunile de „a fi cel pătruns” şi „a fi cel care pătrunde” sunt incorecte datorită

faptului că se predică „Sinele este totul”. În cazul în care această realitate transcendentă este cunoscută astfel, unde mai este loc pentru diferenţiere?

Aparok ānubhūti, 117. Acolo unde are loc încetarea [distincţiei] dintre cel ce vede , faptul de a vedea şi cel văzut , acolo trebuie să se producă viziunea şi nu [acolo unde se produce] cea a celor care meditează privind vârful nasului.

Ved āntasāra, 27. Subiectul este identitatea dintre sufletul individual şi Brahman, obiectivul Vedntei fiind investigarea conştiinţei pure .

Ved āntasāra, 28. Conexiunea este identitatea dintre ceea ce este cunoscut şi cel ce cunoaşte , identitate care este inferată în mod legitim şi care constituie cunoaşterea corect inferată pe care o expun upani-şadele.


57/90

Eliberarea prin recunoaşterea/realizarea unităţii cu BrahmanVed āntasāra, 29. „Efectul practic este realizarea înţelegerii acestei identităţi , anihilarea

ignoranţei şi atingerea beatitudinii ca identitate proprie . „Cel care cunoaşte Sinele trece dincolo de suferinţă ” („Chndogya-Upaniad”, VII.1.3.) – astfel [se afirmă] de către

revelaţii .”119 „Prin cunoaşterea experimentală a faptului că „Eu sunt Brahman însuşi” devii eliberat de toate

înlănţuirile Karmei.”120


58/90

Dizolvarea individualităţii în Brahman prin cunoaştere Laghu-V kya-V tti, 13. Sufletul individual caracterizat de discriminări , meditând la sensul afirmaţiei

„Eu sunt Brahman ”, devine [totuna] cu Brahman, cel lipsit de discriminări . Ved āntasāra, 170. Acum va fi descris sensul afirmaţiei [ce redă] experienţa „Eu sunt Brahman”

(„B hadrayaka-Upaniad”, I.4.10.). Ved āntasāra, 171. Mai întâi, învăţătorul respinge supraimpoziţia . Clarificând sensul cuvintelor

„acela” şi „tu” , [el] îl face pe cel calificat să-l înţeleagă pe cel indestructibil , [cel care constituie] sensul [marii] afirmaţii . În conştiinţa ce devine de forma celui indestructibil , aceste fluctuaţii [ale conştiinţei]iau naştere: “Eu sunt Brahman, cel etern , cel pur , cel iluminat , cel eliberat , cel a cărui natur ă proprie este adevărul , beatitudinea supremă , cel infinit , cel non-dual .”

Ved āntasāra, 172. Acestea sunt însoţite de reflecţiile conştiinţei . Făcându-l pe Brahman, cel transcendent , cel necunoscut , cel non-diferit de Sinele interior obiect al cunoaşterii , ignoranţa aferentă lui este distrusă.

Asemeni pânzei care arde atunci când ard firele ce constituie cauza pânzei, tot astfel, atunci când ignoranţa – ce constituie cauza – este complet distrusă, şi efectele acesteia – stările interne sunt complet distruse . În conştiinţa ce devine de forma celui indestructibil fluctuaţiile [conştiinţei] sunt, de asemenea, distruse.

Ved āntasāra, 173. Aşa cum str ălucirea unei lămpi, nefiind la fel de puternică ca şi str ălucirea Soarelui, este copleşită de aceasta, tot astfel, reflecţiile conştiinţei , nefiind capabile să îl ilumineze pe transcendentul Brahman, cel non-diferit de Sinele interior , cel care se iluminează pe sine însuşi, sunt copleşite de acesta.

Datorită anihilării fluctuaţiilor [conştiinţei] [ce susţineau] indestructibilitatea entităţilor care constituie învăluirile mai r ămâne doar transcendentul Brahman, cel non-diferit de Sinele interior, tot aşa cum, atunci când reflecţia unui chip în oglindă nu mai există, doar chipul unic mai există.


59/90

Eliberarea prin recunoaşterea/realizarea divinităţii universale, prin adoptarea unei perspective pan-

spiritualiste Aparok ānubhūti, 65. Toate acţiunile oamenilor sunt săvâr şite prin intermediul lui Brahman, [însă] datorită

ignoranţei [ei] nu ştiu că ulciorul şi celelalte sunt totuna cu lutul.

Aparok ānubhūti, 54. Când cineva înţelege toată existenţa ca fiind de natura Sinelui , pentru acela, datorită non-dualităţii , nu mai există confuzie şi nici durere .

Aparok ānubhūti, 67. Aşa cum lutul apare în mod necesar atunci când este perceput un ulcior, [tot astfel], atunci când lumea fenomenală este înţeleasă , Brahman însuşi apare str ălucitor.

Aparok ānubhūti, 116. Realizând viziunea ce constă din cunoaştere , Universul este perceput ca fiind constituit din Brahman .

M kya-K rik , IV.1. Acela care, prin intermediul cunoaşterii non-diferite de obiectul cunoaşterii , prin intermediul ideaţiei [nedeterminate] asemeni spaţiului , a cunoscut entităţile ca fiind la fel de înalte ca şi cerul , acela este venerat, este cel superior între oameni .


60/90

Eliberarea doar pe calea cunoaşterii (jñānamārga), nu şi pe calea acţiunii (karmamārga).

Ś vet āśvatara- are pasaje care afirmă în mod explicit faptul că eliberarea se realizează prin

„adevăr” ( satya), care îl prezintă pe Brahman ca fiind „supremul pod către nemurire” (am tasya para setu) şi

care neagă posibilitatea eliber ării pe orice altă cale decât cunoaşterea absolutului.

Kaivalya, 9....Cunoscându-l pe el, se trece peste moarte (). Nu există altă cale ( ) către eliberare (vimukti).121 „I.15. ..........Tot aşa, Sinele este conţinut în sinele [individual] al aceluia care observă prin adevăr

şi prin asceză .”122

„VI.20. Atunci când oamenii vor face spaţiul să se înf ăşoare , asemenea pielii , [doar] atunci va lua capăt suferinţa f ăr ă a-l cunoaşte pe zeu .”123


61/90

Respingerea faptelor şi a realizărilor naturale Kaivalya,2.Să ajungi la cunoaştere prin credinţă ( ), prin devoţiune (bhakti), prin meditaţie () şi prin asceză ( ); nu prin

fapte (), nu prin urmaşi ( ) sau avere (dhana). Doar prin renunţare (ty ga) s-a ajuns la nemurire ().124


62/90

Opoziţia Jñāna-mārga – Karma-mārga

Ved āntasāra, 14. Efectele specifice ale [sacrificiilor ] Nitya şi Naimittika, respectiv ale meditaţiei , sunt obţinerea

lumii taţilor , respectiv, [obţinerea] lumii adevărului . „Prin fapte [se obţine] lumea taţilor, prin cunoaştere , lumea zeilor ” (“B hadrayaka-Upaniad”, I.5.16.) –

astfel [se afirmă] de către revelaţii .


63/90

Critica “economiei karmice” a religiei vedice

I.2.7. Despre cei optsprezece constituenţi ai sacrificiului ( yaja) se spune că sunt acele bărci care plutesc şi în care se află faptele().Cei care se mulţumesc cu aceste bunuri [sunt] cei care se înşală (m ha). Ei merg în mod repetat către bătrâneţe ( ) şi moarte ().125

I.2.9.........De aceea, cei neliniştiţi decad atunci când lumile () [lor] se termină.126 I.2.10. Cei care se înşală ( pram ha) socotesc jertfele (i a) şi înf ă ptuirile ( prta) drept cel mai mare bun () şi nu cunosc nici un

alt bun. După ce au tr ăit în înălţimile paradisului (nka), datorită [săvâr şirii] faptelor pioase ( suk ta), intr ă [din nou] în această lume () sauîntr-una mai joasă.127


64/90

Optimismul soteriologic şi trăirea reductiv-„verticală” / Supraordonarea faţă de experienţă

Demersul nu era doar reductiv, ci, totodată, conducea la o supraordonare a practicantului faţă de

experienţa la a cărei transcendere ajungea prin demersul religios.

Dacă, la nivelul condiţiei sale comune, omul este înlănţuit în experienţă, condiţia religioasă presupune

atât transcendere cât şi supraordonare faţă de experienţă.

Documents

VEDANTA Antropologia Si Soteriologia (1)