Vederea cromatica si iluziile opticeLunganu Dana seria 4 grupa
44
}
}
Daca afirmam ca perceptiile noastre nu redau lumea in sine,
lumea asa cum este ea in fapt, nu gresim. Culoare, sunet, miros,
gust, senzatii tactile, toate sunt rezultatul intalnirii intre
simturile noastre si natura. In fapt, un mar nu este ro u. Marul nu
are o culoare in sine. Culoarea este o chestiune omeneasca, nu o
proprietate a lucrurilor. Culoarea este rezultatul procesarii de
catre creier a impulsurilor bioelectrice transmise prin nervul
optic de catre ochi la interactiunea acestuia cu unde
electromagnetice dintr-o anumita gama de frecvente.
Vederea si spectrul electromagnetic}
Pentru ca dispunem de instrumente limitate pentru receptia
radiatiei electromagnetice, ochiul uman percepe numai o parte din
radiatiile ce il lovesc in fiecare secunda. De notat insa ca acele
frecvente pe care le "traducem" prin intermediul simtului vazului
sunt cele care interactioneaza cu materia intr-un fel care ne
intereseaza, adica descriu forma lucrurilor solide. E drept, cate
un geam bine spalat ne poate pune probleme uneori...
} Cele
mai multe frecvente, cele care sunt in afara spectrului vizibil,
nu lasa nici o amprenta vizuala asupra noastra. Prin intermediul
tehnologiei moderne putem extinde limitele noastre naturale, in
acest fel putand, de exemplu, sa vedem mult mai bine noaptea prin
intermediul undelor infrarosii. } Lumea perceptiilor noastre este
una rezultata in urma a numeroase filtre si interpretari. Lumea
simtului nostru vizual, de asemenea, este una personala, profund
umana.
De ce vedem in culori?}
Retina contine doua tipuri de celule sensibile la lumina:
conurile si bastonasele. Distributia acestora poate fi vazuta in
imaginea de mai jos. Ceea ce se observa cu usurinta este ca cele
mai numeroase sunt bastonasele.
} Bastonasele,
asadar, sunt raspandite pe cea mai mare parte a retinei, mai
putine numeric n zona centrala. Aceste celule sunt foarte sensibile
la lumina si, prin urmare, foarte eficiente la a colecta lumina.
Bastonasele sunt responsabile pentru vederea in conditii de
luminozitate scazuta. Acestea nu disting insa intre culori. Daca un
doctor priceput va extrage conurile din retina, veti vedea lumea
asa cum o vedeati pe televizoarele mai vechi, adica alb-negru.
}
ederea in conditii de slaba luminozitate are nevoie de 30 de
minute pentru a functiona la eficienta maxima, intrucat sunt
necesare modificari chimice in ochi ce se deruleaza destul de
anevoios. Dupa cum ati observat, dupa ce deveniti eficienti in ce
priveste vederea in conditii de intuneric, o singura "rafala" de
lumina "reseteaza sistemul". E de mentionat ca bastonasele lucreaza
cu frecvente din zona culorii albastre; culoarea rosie are o mai
slaba influenta asupra acestora. Acest lucru inseamna ca daca
proiectati o instalatie pe care se lucreaza in conditii de
intuneric, iar operatorii au nevoie sa-si foloseasca vederea in
conditii de intuneric, atunci e bine sa le asigurati indicatoare cu
luminozitate rosiatica.
} Conurile
sunt mai putin sensibile la lumina. Asta inseamna ca au nevoie
de mai multa lumina decat bastonasele pentru a fi active. Din
aceasta cauza seara tarziu nu vedeti culorile lucrurilor, ci totul
este in tonuri de gri. Dar conurile sunt cele care fac lumea
colorata. Exista trei tipuri de conuri, care sunt specializate pe
diferite plaje de frecventa ale spectrului electromagnetic,
corespunzatoare culorilor rosu, verde si albastru.
}
}
Nu toate animalele vad la fel cum vedem noi. Pasarile, de pilda,
au patru ori cinci tipuri distincte de conuri, ceea ce le permite
acestora un contrast mai bun intre culori si observarea unor
detalii care pentru noi sunt imposibil de vazut. Ochiul contine
aproximativ 130 de milioane de bastonase si 7 milioane de conuri.
In partea centrala a retinei, mai sus de axul optic, exista o
regiune numita pata galbena in mijlocul careia se afla o adancitura
numita foveea centralis; aceasta regiune este populata numai cu
conuri, circa 13-15 mii. Ochiul sufera miscari permanente,
actionate de muschii oculari, in asa fel incat imaginea sa se
formeze intotdeauna in aceasta zona a retinei.
Iluziile optice
} Iluziile
optice sunt perceptii sau reprezentari eronate ale imaginilor
unor obiecte reale. Imaginile preluate de retina sunt mixate la
nivelul chiasmei optice si transmise la nivel cortical pentru a fi
prelucrate si corelate. In anumite conditii, procesele de
interpretare si asociere pot avea ca rezultat reprezentari diferite
fata de marimile fizice reale ale obiectelor.
} }
Exista in principiu 3 mari tipuri de iluzii optice: A. Iluzii
optice propriuzise, in care imaginea obtinuta pe retina difera fata
de obiectul real. Cele mai tipice sunt iluziile cauzate de
persectiva. De exemplu imposibilitatea aprecierii distantei la care
se afla doua surse luminoase in intuneric. Vom fi tentati sa credem
ca cea mai apropiata este cea mai intensa. Sau, o linie de cale
ferata dreapta privita in departare da impresia ca sinele se
apropie la un moment dat.
} B.
Iluzii optice fiziologice datorate unor diferente mari de
stimulare la nivel cerebral (de exemplu diferente mari de contraste
dau impresia unor diferente de dimensiuni).
Grila Hermann. Privitorul are impresia existentei unor zone gri
intre patratele negre.
}
C. Iluziile cognitive cele mai complexe, in care intre
informatiile furnizate de retina si interpretarile oferite de
creier apar asociatii la nivelul subconstientului. Cel mai clasic
exemplu il reprezinta figurile Rubin.
Imaginile Rubin sunt interpretate diferit, unele persoane vad o
vaza, in timp ce altii vad doua fete umane ce se privesc.
Iluzii optice celebre}
}
Arhitectura antica greaca este plina de exemple. Constienti ca
niste coloane in forma de trunchi de con dau senzatia de forta,
tarie, arhitectii Parthenonului au realizat faptul ca daca stalpii
sunt de aceasta forma, ei par mai subtiri la mijloc. Ei au
compensat acest lucru printr-o usoara curbura (in forma de butoi) a
coloanelor, cu o abatere de la liniaritate de 0,2%. De asemenea,
este stiut ca dintre doua figuri geometrice egale, cea mai
luminoasa pare mai mare. Acest lucru este datorat iradierii
retiniene, un fel de dispersie a raspunsului vizual in regiunile
din jurul imaginii retiniene luminoase. Ca urmare, o coloana vazuta
pe fondul luminos al cerului pare mai subtire decat una
identica,vazuta pe fondul intunecat al unui perete. Din acest
motiv, coloanele din colturile Parthenonului au fost facute ceva
mai groase decat celelalte, iar distanta fata de cele vecine a fost
redusa. Cum la templele mai vechi aceste caracteristici nu au fost
observate, ele trebuie sa fie datorate unor atente observatii si
nu, asa cum s-a sugerat, in scopul intaririi suportului
acoperisului foarte greu.
Nici axele coloanelor nu sunt perfect verticale, ele convergand
spre un punct situat la o inaltime de 2,5 km deasupra solului, un
truc suficient pentru a insinua convergenta perspectivei produse de
o inaltime mai mare. O constructie mai inalta pe Acropole ar fi
aratat fara armonie de la distanta, dar ideea originala de mai sus
a dat un compromis acceptabil.
}
O alta iluzie interesanta de lungime este iluzia
orizontal-vertical,ce consta in faptul ca oamenii percep o linie
verticala mai lunga decat una orizontala de aceeasi lungime. Un
exemplu elocvent este GatewayArch din St. Louis, Missouri.
Inaltimea ei pare mai mare decat lungimea, desi ambele masoara 192
m.
} }
}
O iluzie care a framantat oamenii de stiinta si ganditorii pe
parcursul multor secole este iluzia Lunii. Ea consta in cresterea
aparenta a dimensiunilor Lunii aproape de orizont de 2,5-3,5 ori
mai mult fata de cand se afla in inaltul cerului. Ptolemeu a
formulat printre primii o teorie spre explicarea acestei iluzii; el
considera ca Luna pare mai mare din cauza unor efecte atmosferice,
dar, ulterior s-a dovedit ca Ptolemeu se inselase. Explicatiile
moderne afirma ca oamenii percep gresit distanta pana la Luna, desi
aceasta ramane constanta. O alta explicatie ar fi ca oamenii
apreciaza marimea Lunii de la orizont in comparatie cu alte
elemente din campul vizual, precum copaci, dealuri sau cladiri.
Comparata asadar cu aceste elemente, Luna apare, bineinteles, mai
mare. Cand Luna se afla deasupra capului, ea este privita fara
vreun punct de referinta, si, de aceea, pare mai mica. In amurg si
pe un cer innorat,efectul este si mai puternic.
