35
CAUTA SI PE INFOTOUR.RO Bazilica San Vitale Bazilica San Vitale din Ravenna , Italia este unul din monumentele cele mai reprezentative ale arhitecturii șiartei bizantine din Europa Occidentală . Ea este cunoscută pentru asemănarea cu moscheile secolului al VI-lea și este înscrisă, împreună cu alte monumente din Ravenna , în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO . Istorie[ Construcția bisericii a fost începută de către episcopul Ecclesius în 527,când Ravenna era sub dominația ostrogoților și terminată de cel de-al 27-lea episcop al Ravennei, Maximian în 547 în timpul Exarhatului din Ravenna . Arhitectul bisericii rămâne necunoscut. Construcția bisericii a fost sponsorizată de către bancherul grec, Julius Argentarius, despre care se știe foarte puțin, doar că el a sponsorizat și construirea bazilicii Sfantul Apollinare din Classe , cam tot în acea perioadă.Costurile finale au fost undeva pe la 26.000 bani de aur. Arhitectura[

Venetia Ravenna Padova

Embed Size (px)

DESCRIPTION

turism

Citation preview

Page 1: Venetia Ravenna Padova

CAUTA SI PE INFOTOUR.RO

Bazilica San Vitale

Bazilica San Vitale din Ravenna, Italia este unul din monumentele cele mai reprezentative ale arhitecturii șiartei bizantine din Europa Occidentală.

Ea este cunoscută pentru asemănarea cu moscheile secolului al VI-lea și este înscrisă, împreună cu alte monumente din Ravenna, în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Istorie[

Construcția bisericii a fost începută de către episcopul Ecclesius în 527,când Ravenna era sub dominația ostrogoților și terminată de cel de-al 27-lea episcop al Ravennei, Maximian în 547 în timpul Exarhatului din Ravenna. Arhitectul bisericii rămâne necunoscut.

Construcția bisericii a fost sponsorizată de către bancherul grec, Julius Argentarius, despre care se știe foarte puțin, doar că el a sponsorizat și construirea bazilicii Sfantul Apollinare din Classe , cam tot în acea perioadă.Costurile finale au fost undeva pe la 26.000 bani de aur.

Arhitectura[

Planul bazilicii.

Biserica are un plan octogonal.Clădirea combină elemente romane : domul, forma cadrului ușilor , și turnuri în trepte cu elemente bizantine : absida poligonală, capiteluri și cărămizi înguste.Biserica este renumită pentru

Page 2: Venetia Ravenna Padova

abundența de mozaicuri bizantine, cele mai mari și bine păstrate din afara Constantinopolului. Biserica are o importanță deosebită în arta bizantină, deoarece este singura cea mai mare biserică din timpul împăratului Iustinian I,care să se fi păstrat realmente intactă până în ziua de azi.Mai mult, se spune că designul său se aseamănă cu cel al Palatului Imperial bizantin, Camera de Auditoriu, din care nu s-a păstrat nimic.Clopotnița are patru clopote,cel al tenorului datând din secolul XVI.Potrivit legendei, biserica a fost înălțată pe așezământul martirului San Vitalis.Există o oarecare confuzie dacă acesta este Sf. Vitalis din Milano, sau Sf. Vitalisal cărui trup a fost descoperit împreună cu cel al Sf. Agricola,de către Sf. Ambrosie în Bolognia în 393.

Mozaic.

Partea centrală este înconjurată de două arcade supraetajate.Cea de sus,matrimoneum, era destinată femeilor măritate.O serie de mozaicuri pe timpan, deasupra traforului, înfățișează sacrificii din Vechiul Testament; povestea lui Avraam și Melchisedec, sacrificiul lui Isaac, povestea lui Moiseși a Rugului aprins, profetul Ieremia și Isaia, reprezentări ale celor 12 triburi evreiești,precum și povestea lui Cain și Abel.Câte o pereche de îngeri ținând un medalion cu cruce, încununează fiecare parte a timpanului.Pe pereții din margini, în colțuri, lângă ferestrele cu menouri, se află mozaicuri reprezentând pe cei patru evangheliști, sub simbolurile lor (înger, leu, bou și vultur) îmbrăcați în alb.În special, portretul leului se remarcă prin cruzimea sa de moarte.

Toate mozaicurile sunt realizate în tradiția romano-elenă,aprinse și fanteziste,cu o anumită perspectivă și cu o coloristică bogată, cu o reprezentare însuflețită a peisajului, a păsărilor și a vegetației.Au fost terminate când Ravenna era încă sub dominația gotică.Absida este flancată de două capele : prothesis și diaconicon caracteristice arhitecturii bizantine.

Panourile cu Iustinian și Teodora[

La baza absidei, pe pereții laterali, sunt două panouri de mozaic celebre, executate în 548.În partea dreaptă este un mozaic reprezentându-l pe Împăratul roman, Iustinian I,cu veșminte violet și o aură aurie,stând lângă funcționarii de la curte, Episcopul Maximian, gărzi palatine și diaconi.Aura din jurul capului îi oferă același aspect ca cel al lui Hristos în cupola absidei.Iustinian se află în mijloc,cu soldați la dreapta sa și clericii la stânga

Page 3: Venetia Ravenna Padova

sa,scoțând în evidență faptul că el este atât conducătorul imperiului cât și al bisericii.

RavennaRavenna sau Ravena este un oraș cu 140.000 locuitori, capitală a provinciei cu același nume în regiuneaEmilia-Romagna din Italia. Orașul a fost capitala unui exarhat bizantin.

Perioada antică[

Ravenna a fost inițial o așezare etruscă, apoi umbră. Romanii au colonizat întreaga vale a Padului în Secolul al II-lea î.Hr..

În secolul I, pe locul unei așezǎri mai vechi de pe timpul împăratului Cezar August, este construit portul Classis, în jurul cǎruia se dezvoltă orașul roman. Zona de coastă a mării s-a deplasat treptat spre est, din cauza depunerilor de aluviuni și a nisipului adus de râu. Istoricul bizantin Iordanes a remarcat în secolul al VI-lea că pe locul portului Classis, a văzut nu catarge, ci livezi de meri.

Odatǎ cu divizarea Imperiului Roman în anul 395, împărat al Imperiului Roman de Apus, cu capitala la Milano, devine Honorius. În 402, după asedierea Milanului de către vizigoții lui Alaric, Honorius strǎmutǎ capitala Imperiului la Ravenna, el și sora lui, Galla Placidia, alegându-și orașul drept reședințǎ permanentă. În Ravenna, au fost ridicate primele clădiri creștine. Din acest moment Ravenna a devenit un important centru economic, politic și cultural.

În anii 450-470 lupta pentru putere în Imperiul Roman de Apus face să se succeadă rapid un număr de 9 împărați. Ultimul împǎrat, Romulus Augustulus, este detronat de Odoacru în 476. Imperiul Roman de Apus a încetat să mai existe, Odoacru conducând Italia de la Ravenna.

În 493 Odoacru este ucis conducǎtorul ostrogoților Teodoric. Împăratul Roman de Răsărit Anastasiu I îl recunoaște pe Teodoric rege al Italiei. Acesta din urmă menține capitala regatului său tot la Ravenna. După moartea lui Teodoric (526) orașul este condus de fiica acestuia Amalusanta.

În 540 Iustinian cel Mare asediazǎ Ravenna, și Vitiges capituleazǎ. După moartea lui Iustinian Ravenna rǎmâne bizantinǎ pânǎ în Secolul al VIII-lea, fiind capitalǎ a Exarhatului bizantin de Ravenna.

Page 4: Venetia Ravenna Padova

În 751 Ravenna, este cuceritǎ de lombarzi; orașul a suferit foarte mult în urma invaziei acestora, deși a fost a doua reședințǎ a regilor lombarzi (prima fiind Pavia). În secolele VIII-XV Ravenna a fost parte a diverselor entități statale, precum imperiul lui Carol cel Mare.

Catedrala de la Ravenna

Sub impulsul dat de Venetia, arta mozaicului, inspirata din modelele bizantine, a reinflorit pe tarmurile Adriaticei dar, spre deosebire de ceea ce se petrecea in provinciile Imperiului si in conformitate cu majoritatea exemplelor paleocrestine pe care le oferea Ravenna, ea s-a limitat la abside.In 1112 s-a refacut decorul absidei din catedrala de la Ravenna ridicata la inceputul secolului al V-lea de Ursus. Aceste mozaicuri au disparut aproape in intregime in 1734, cand edificiul caruia ii apartineau a fost daramat pentru a se face loc unei biserici noi in gustul timpului. Cunoastem ansamblul compozitiei dintr-un desen al arhitectului Gian Francesco Buonamici, caruia i se incredintasera lucrarile. Pe bolta superioara era figurata inaltarea. in conca fusese infatisata invierea. Restul era consacrat preamaririi bisericii de la Ravenna in persoana sfantului Apolinarie si a urmasilor sai.Cateva fragmente - Fecioara oranta si cinci capete de sfinti - au mai ramas si sunt pastrate in muzeul arhiepiscopal. Fecioara prezinta un amanunt propriu iconografiei constantinopolitane: batista prinsa la cingatoare, pe care am intalnit-o si la Kiev. Redarea tivului mantiei printr-o linie de cuburi de aur corespunde progreselor stilului linear. Capetele sfintilor au o distinctie si un aer de tristete visatoare, care li apropie de acelea de la Daphni.

Baptisteriul catedralei de la Ravenna

Sub episcopatul lui Neon, putin dupa jumatatea secolului al V-lea, cupola baptisteriului catedralei de la Ravenna fost acoperita cu stralucitoare mozaicuri. Ele erau menite sa reveleze adevarurile

Page 5: Venetia Ravenna Padova

supranaturale catehumenilor care intrau pentru prima oara in edificiu spre a primi sfanta taina a botezului, conceput pe atunci ca o iluminare (in greceste photismos, localul insusi fiind numit photisterion: locul unde li se daruieste neofitilor lumina). Ca si la Sfantul Gheorghe de la Salonic, cupola era impartita in trei zone: in medalionul central, o teofanie, aceea a Botezului lui Hristos; in zona urmatoare, apostolii si, in sfarsit, in cercul exterior, arhitecturi fanteziste. Procesiunea apostolilor, condusa de Sfintii Petru si Pavel, avea un caracter triumfal. Imbracati cu o tunica si cu o mantie, alternativ colorate in aur si in argint, ei inainteaza pe un teren verzui, fiecare tinand in mainile acoperite de mantie, in semn de respect, o cununa aurita, emblema a victoriei pe care au repurtat-o asupra mortii prin martiriul lor.Candelabrele in forma de tija de acant care ii separa unul de altul aparusera adesea, in arta pagana, in scenele de glorificare a imparatilor sau a defunctilor. Capetele apostolilor identificati dupa inscriptii sunt individualizate cu o vigoare expresiva demna de cele mai bune portrete din Occidentul roman si contrasteaza prin aceasta cu chipurile mai idealizate din "mausoleul" Gallei Placidia.

Zona exterioara este impartita in opt panouri separate prin candelabre in forma de tija de acant. Fiecare panou este decorat cu o exedra flancata de incaperi laterale, ca un altar de bazilica. In exedre, patru tronuri, acoperite cu perne galbene si purpurii si marcate cu cate o cruce pe spatar, alterneaza cu patru mese de altar purtand o Evanghelie deschisa: astfel sunt deci reprezentate cele patru Evanghelii si, poate, tronurile celor patru patriarhi (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia). Exedrele cu cele patru tronuri sunt incadrate de compartimente cu grilaj azuriu, indaratul carora se resfira ramurile gradinii raiului. Exedrele care cuprind altarele sunt flancate de nise cu conca, in care au fost asezate jilturi cu spatar purtand fiecare o coroana batuta in nestemate si destinata fara indoiala celor alesi: imparatia Domnului este pregatita inca de pe acum pentru a doua sa venire, in aceasta zona culorile ating cea mai intensa forta de vibratie.

Page 6: Venetia Ravenna Padova

C. Delvoye

Baptisteriul arian

Aceste teme au fost reluate in baptisteriul pe care Teodoric (493-526), doritor sa lase catolicilor ortodocsi dreptul de a se folosi de edificiile cultului lor, a pus sa fie construit spre sfarsitul secolului al V-lea, la sud-vest de catedrala pe care o ridicase la Ravenna pentru poporul sau de goti care imbratisase arianismul. Cupola, mai mica decat cea din baptisteriul catedralei lui Ursus, nu a mai fost impartita decat in doua zone (ii. 19). in medalionul central, unde se inscrie scena Botezului, raul Iordan nu mai este o mica figura alegorica, asa cum fusese in baptisteriul precedent, ci, spre a echilibra mai bine compozitia, capata aceeasi amploare ca si celelalte doua personaje. Atitudinea lui Ioan-Botezatorul, in aparenta stangace, cu piciorul drept indoit, este fara indoiala acea proskynesis (prosternare), preambul al ritualului aulic, si s-ar putea sa fie un omagiu adus lui Hristos ca imparat. Din lipsa de loc s-a suprimat zona periferica de arhitecturi si, pentru a vesti "cea de-a doua venire", artistii s-au multumit sa indrepte procesiunea apostolilor, condusi tot de sfintii Petru si Pavel, spre un tron batut in pietre scumpe si cu o perna purpurie dinaintea careia se ridica o cruce purtand mantia de purpura a lui Hristos.Uniformitatea mai accentuata a atitudinilor, numarul mai mare de figuri frontale, miscarea mai potolita, cutele mai rigide ale vesmintelor dau procesiunii apostolilor din aceasta cupola un aer solemn mai hieratic si, prin aceasta, mai bizantin. Culorile sunt mai reci si cu o gama mai redusa. Dupa dinamismul care - in baptisteriul catedralei - se manifestase in colorit, in atitudini, in diversificarea portretelor, in fantezia arhitecturilor, urmeaza o arta mai austera si mai putin savanta. Mozaicarii au inlocuit fondul albastru, mostenit de la traditia romana, cu fondul de aur, practicat mai inainte in regiunile rasaritene ale Imperiului si care avea sa predomine de acum inainte.

Page 7: Venetia Ravenna Padova

Galla Placidia

Nu confundați cu Galla, soția lui Teodosiu I.

Galla Placidia Aelia (cca 390, sau 392; d. 450) a fost o împărăteasă romană, fiica lui Theodosius I și a Gallei, fiind sora împăraților Arcadius și Honorius. Placidia este capturată de vizigoți la Roma (410) și căsătorită cu regele vizigot Ataulf (414). După moartea acestuia se reîntoarce în Italia (416), devenind soția generalului Constantius (417), proclamat în 421 împărat. Refugiată în 423, după moartea lui Honorius, la Constantinopol, revine doi ani mai târziu cu sprijinul lui Theodosius II și ocupă pentru fiul ei minor, Valentinian al III-lea, tronul Imperiului Roman de apus, exercitând până la moarte un anumit rol în viața politică și religioasă a statului.

Mausoleul Gallei Placidia de la Ravenna

In acest edificiu, ridicat de Galla Placidia in cursul celui de-al doilea patrar din secolul al V-lea, pe latura sud a nartexului bisericii Sfintei Cruci, mozaicurile cu fond albastru-inchis inviorat de reflexe galbui sau azurii ocupa toate suprafetele curbe: bolti, lunete si calote. Subiectele pe care le infatiseaza sunt insufletite de acel spirit triumfator care caracterizase o buna parte din arta imperiala romana si de care s-a lasat patrunsa si Biserica atunci cand a biruit zeii neadevarati. In centrul calotei, o cruce latina aurita, imagine a invierii, straluceste in mijlocul unui cer de noapte pe care sclipesc vreo opt sute de stele.Pe pandantivi simbolurile inaripate ale Evanghelistilor se inalta din nori invarstati cu galben si verde. Cele patru laturi a'e turlei, incununate de cate o "cochilie" sau conca desenata in mozaic, apar ca echivalentele picturale ale niselor din arhitectura romana, in care se asezau statuile zeilor sau ale imparatilor, in fiecare dintre ele figureaza cate doi apostoli, imbracati in toga cu clavis (fasie verticala de culoare intnuecata) si in mantie. Ei ridica mana dreapta, asemenea oratorilor antici, desigur pentru a aclama crucea centrala. Fondurile de iarba verzuie pe care stau in picioare ucenicii lui Hristos vin din pitoreasca arta elenistico-

Page 8: Venetia Ravenna Padova

romana si dau panoului o anume adancime. Tot de traditia iluzionismului pagan se leaga si porumbeii care, pe aceste pajisti, se apropie de bazine spre a bea apa, simbolizand sufletele celor alesi, chemati sa guste prospetimea vietii vesnice. Printre apostoli doar sfintii Petru si Pavel pot fi identificati, primul dupa cheia pe care o tine in mina stanga, al doilea dupa fruntea lui plesuva. Dealtfel au fost asezati la est, in partea privilegiata.Cei patru apostoli care n-au mai avut loc pe fetele turlei au fost asezati pe boltile in leagan ale bratelor est si vest, in mijlocul impletiturilor de vrejuri de vita, care deriva din arta decorativa romana, dar incarcandu-se aici de un sens simbolic nou, intemeiat pe cuvantarea lui Hristos catre discipolii sai (Ioan, XV, 5): "Eu sunt vita, voi sunteti mladitele ". Boltile nord si sud sunt acoperite de corole de flori albe si rosii, de stele albastrii si de mici globuri de aur, care amintesc indeaproape anumite tesaturi copte. Pe lunetele din capatul bratelor est si vest, cerbi care trec prin ghirlandele de acant vin sa se adape la un izvor inconjurat de ierburi. Este ilustrarea Psalmului 41,1: " in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa te doreste sufletul meu pe tine, Dumnezeule ".

Pe luneta de sud, sfantul Laurentiu - pe atunci cel mai popular in Italia dupa sfintiiPetru si Pavel - tinind crucea de procesiune si cartea Psalmilor (atribute ale ordinului diaconilor caruia ii apartinea) se indreapta spre instrumentul martiriului sau, gratarul cuprins de flacari. Luneta de deasupra intrarii de la nord adaposteste reprezentarea binecunoscuta a Bunului Pastor. Tema idilica din Catacombe, care mai era inca aproape de Teocrit si de Virgiliu, se patrunde de maretia imperiala: Hristos nu mai este imbracat in tunica scurta a ciobanului, ci in mantia de purpura si tunica de aur cu clavi albastrii. El a inlocuit toiagul sau naiul cu crucea, pe care o tine ca pe un sceptru.Simetria cu care sunt impartite cele doua grupuri de cate trei oi, stilizarea arbustilor, ierburilor si stancilor, spatiul redus care tinde sa aduca figurile in prim plan marcheaza introducerea unui stil nou la un subiect care, datorita originilor sale, mai pastreaza inca

Page 9: Venetia Ravenna Padova

o anume suavitate. Este cu neputinta sa se identifice cu certitudine locul de bastina al artistilor care au facut aceste mozaicuri. Dar nimic nu ne impiedica sa ne gandim ca Galla Placidia i-ar fi putut recruta pe unii dintre ei de la Constantinopol, unde traise cativa ani in surghiun. Asemanarea dintre capul Sfantului Pavel si acela al unui batran sezand, de pe pardoseala Marelui Palat din Constantinopol, este atat de mare incat putem crede ca artistii au folosit caiete de modele foarte asemanatoare unul cu altul. Si idealismul vag al majoritatii apostolilor din "mausoleu" ne aminteste mai mult de portretele din Orientul grec decat de cele din Occidentul latin. Mesterii veniti de la Constantinopol au format probabil ucenici la fata locului.

Padova

Padova este un oraș cu aproximativ 210.000 de locuitori din regiunea Veneto din nordul Italiei. Orașul este situat pe râul Bacchiglione, la marginea câmpiei Po, la 40 km vest de Veneția și 29 km sud-est de Vicenza.

Padova este, de asemenea, capitala provinciei cu același nume, fiind un important centru economic și cultural al Italiei.

Cea mai vestită atracție turistică a orașului este Bazilica Sf.Anton.

Padova – Grădina Botanică

Padova se poate mândri cu cea mai veche grădina botanică din Europa, înființată în anul 1545. Acest obiectiv a fost inclus de UNESCO în anul 1997 pe lista patrimoniului cultural mondial.

În oraș se mai află și una dintre cele mai prestigioase universități din Italia si observatorul astronomic a lui Galileo Galilei. Piata Prato della Valle este a doua ca marime din Europa.

Anton de Padova

Page 10: Venetia Ravenna Padova

Scurtă biografie[

Ferdinand s-a născut la Lisabona la 15 august 1195 într-o bogată familie

de nobili. Abia mai târziu și-a schimbat numele în Anton. De mic copil el

a arătat un interes pentru biserică. Uimind preoții cu inteligența și

înțelepciunea lui. Din dragoste pentru Hristos el a renunțat la viața

bogată de acasă și a urmat calea Domnului. Inițial el a intrat în ordinul

augustinian. Atunci când relicvele Sf. Bernard și ale însoțitorilor lui, primii

martiri franciscani, au fost aduse pentru a fi îngropate în biserica sa,

Anton a părăsit ordinul său, intrând la frații minori și mergând în Maroc

pentru a evangheliza și pentru a muri pentru credință. Din cauza că

boala l-a doborat în Sicilia nu și-a putut continua călătoria și s-a alăturat

unor alți frați călugări care mergeau la Porțiuncula. A trăit într-o peșteră

din San Paolo, pe care o părăsea doar pentru a participa la Liturghie și

pentru a face curățenie la mănăstirea din apropiere. Într-una din zile,

predicatorul care era programat nu a apărut, frații îndemnându-l pe

Anton să vorbească în locul acestuia. El i-a impresionat atât de mult

încât de atunci a început în mod constant sa călătorească, să

evanghelizeze, să predice și să predea teologie în Italia și Franța.

Orator de excepție, el atrăgea mulțimile pe oriunde mergea, vorbindu-le

în multe limbi; legenda spune că mergând să predice cuvântul domnului

unei mulțimi aceștia neascultându-l,el chemă peștii din ocean să îl

asculte.Când mulțimea a văzut că sute de pești și-au scos capetele ca

să asculte vorbele blânde ale Sfântului au recunoscut adevărata

credință. Făcător de minuni,este unul dintre cei mai iubiți sfinți, imaginea

și statuile sale aflându-se aproape peste tot. La 16 ianuarie 1946 a fost

proclamat Doctor al Bisericii.

Sfântul lumii întregi[

Page 11: Venetia Ravenna Padova

Toată lumea îl cunoaște pe Sfântul Anton și vorbește de binefacerile ce

el le împarte tuturor acelora care aleargă la dânsul. Recunoaște, de

asemenea, că puterea acestui sfânt întrece adesea așteptările

evlavioșilor care își pun încrederea în el. Faima de Făcător de minuni ce

o avea, încă trăind pe pământ, i se cuvine și azi, și creștinătatea toată i-o

acordă cu bucurie. Bisericile zidite în cinstea lui sunt nenumărate;

altarele închinate amintirii lui se găsesc atât în catedralele mărețe ale

orașelor cât și în modestele bisericuțe de la sate. Icoana lui, prezentă în

casele creștine, străjuiește de la loc de cinste fericirea familiilor, putem

zice, pe întreg cuprinsul pământului.

Sfântul Anton este sfântul universal, și această popularitate i-a adus-o

tocmai faima minunilor sale.

Sfântul Anton însă este și un strălucit model de sfințenie creștinească.

Virtuțile sale eroice au fost acelea ce l-au făcut atât de plăcut lui

Dumnezeu și au dat totdeauna putere deosebită rugăciunilor lui. Se

cuvine, deci, ca toți creștinii să-l aibă și ca exemplu de urmat în virtuțile

creștinești, pentru ca, imitându-l, să-l înduplece mai ușor a mijloci pentru

dânșii la Dumnezeu pentru a le dobândi harurile cerute. Iată pentru ce,

la datele cele mai însemnate din viața lui, trebuie să unim și îndemnul la

imitarea însușirilor sale sufletești, care l-au făcut să fie iubit de

Dumnezeu și de oameni și i-au adus mărirea nepieritoare de sfânt

cunoscut oriunde; sau cum îl numea Papa Leon al XIII-lea: Sfântul lumii

întregi.

Primii pași

Page 12: Venetia Ravenna Padova

Lisabona, frumoasa capitală a Portugaliei, este locul unde s-a născut

Sfântul Anton, la 15 august 1195, dintr-o familie coborâtoare din nobila

viță a Bouillonilor. Tatăl său se chema Martin de Bouillon, om de vază la

curte, ministru și vistiernic regesc, dar mai presus de toate, un bun

creștin.

Mama sa a fost Maria Tereza Treveira, nobilă și ea de sânge, dar și mai

nobilă prin virtute. La botez primi numele de Ferdinand. Mai apoi, însă,

când a întrat în Cinul Franciscan, și l-a schimbat în acela de Anton. Sub

ochii veghetori ai părinților, Ferdinand a crescut un copilul curat la suflet

și la trup, ca și crinul alb din grădina cerului. Îi plăcea rugăciunea și

petrecea bucuros ceasuri întregi, zilnic, în casa Domnului, închinându-se

cu credință și slujind preoților la sfântul altar. Avea o minte ageră,

pătrundea ușor orice adevăr, de aceea de timpuriu s-a apucat de

învățătură și, ca să poată să se adâncească mai liber în știință, a intrat

în seminarul catedralei - pe atunci singura școală superioară căutată.

Inima lui cea bună, milostivă cu cei săraci, avea să se desăvârșească

aici și mai mult și, prin virtuțile creștinești deprinse, să se facă vrednic de

daruri minunate suprafirești.

Odată, voind să alunge o ispită de neîncredere în Dumnezeu, cu care

diavolul îl necăjea, pe când se ruga la altarul Maicii Domnului, făcu o

cruce cu degetul pe scara de marmoră. Ispita dispăru, însă crucea

rămase întipărită, ca și cum ar fi fost făcută pe o ceară moale. Cu

această minune începe seria de biruințe pe care acest om al lui

Dumnezeu avea să le câștige asupra diavolului.

Când împlini 15 ani, cunoscu pe deplin deșertăciunea pământească și,

pentru a-și pune la adăpost virtuțile îngerești, pe de o parte, și pentru a

se ști dăruit cu totul în slujba lui Dumnezeu, pe de altă parte, se călugări

Page 13: Venetia Ravenna Padova

în Mănăstirea Canonicilor regulari ai Sfântului Augustin, din apropierea

orașului său natal Lisabona. Dorind apoi o deplină singurătate după care

se zbătea sufletul său, trecu în mănăstirea din Coimbra.

Râvna cea mare cu care a pornit pentru deprinderea virtuților călugărești

și știința luminoasă ce o agonisise timp de 9 ani, îl duc la darul preoției,

pe care l-a primit în anul 1219. Întâmplările minunate se țin de acum lanț

în viața lui Ferdinand. A însănătoșit un călugăr grav bolnav, învelindu-l

cu haina sa. Într-o dimineață, aude clopotul ce vestea timpul cel mai

însemnat al liturghiei, dorința i se aprinde să se închine și el Sfintei

Euharistii, și zidurile casei se dau în lături iar el poate astfel să se

închine ca și cum ar fi fost acolo de față.

Anton franciscan]

În anul 1220 se aduc cu mare cinste în Coimbra moaștele celor dintâi

martiri din Cinul Franciscan: Bernard, Petru, Acursiu, Audiut și Oton.

Trimiși de Sfântul Francisc în Maroc, acești călugări au predicat

Evanghelia cu mare curaj și au luminat pe mulți cu învățătura lui Cristos.

Pentru acest lucru, sultanul Miramolin i-a pus în lanțuri și a poruncit să

fie apoi tăiați în bucăți și aruncați la câini. Însă Dumnezeu a preamărit

moartea aceasta groaznică a slugilor Sale cu mari minuni și creștinii s-

au grăbit să adune și să cinstească moaștele lor, aducându-le în țară

creștină cu mare pompă. Ferdinand luă parte la sărbătorire și, cuprins de

dorul muceniciei, trece la Franciscani, ca să poată merge și el în misiuni,

și aici să-și dea viața pentru credință. Avea atunci 25 de ani.

Despărțirea lui Ferdinand de confrații Augustinieni a fost foarte

dureroasă. Superiorul, văzând tăria cu care voia să urmeze regula

cinului Franciscan, l-a binecuvântat, zicându-i: "Mergi în pace, fiule, sunt

Page 14: Venetia Ravenna Padova

sigur că te vei face sfânt". Vorbele acestea s-au adeverit întocmai. În

mănăstirea franciscană, fratele Anton este un exemplu pentru toți.

Credința vie, nădejdea neclintită, dar mai ales dragostea aprinsă pentru

Dumnezeu și pentru aproapele îi fac sufletul tare și îi dau curaj pentru

lucruri mari. El cere să plece în Africa, în urma confraților săi, morți nu

demult pentru credință. Dorința i se împlinește și pleacă fericit cu o

corabie spre Maroc. Însă Pronia dumnezeiască îl voia în altă muncă

apostolică. Ajuns în Africa, se îmbolnăvește și e obligat să se întoarcă.

O furtună se dezlănțuie cu mare furie pe mare și, în cele din urmă, după

grele încercări, ajunge în Sicilia (Italia).

În acel an 1221, Sfântul Francisc, întemeietorul Franciscanilor, ținu în

Assisi marea adunare a tuturor fiilor săi sufletești, rămasă în istorie sub

numele de Adunarea Rogojinilor, pentru că cei 5000 de călugări au stat

în câmpul Sfânta Maria degli Angeli sub corturi de rogojini. Anton plecă

și el cu ceilalți călugări din Sicilia și-atunci cunoscu și vorbi întâia oară cu

Sfântul Francisc. Nimeni nu descoperi însă virtuțile cele frumoase ale lui

Anton. După adunare a fost luat de superiorul Graziani din Romagna în

mănăstirea Monte Paolo, lângă Bologna. Viața lui în acest schit, retras

între munți, a fost rugăciunea, învățătura și munca în cele mai umile

îndeletniciri. Însă este scris că cine se smerește va fi înălțat. Sosise în

sfârșit și pentru Anton timpul măririi.

Predicator și făcător de minuni

Era în anul 1222. Se ținea sfințire de preoți la Florii și, nefiind cine să

predice, Anton fiind de față, primi poruncă să se urce în amvon și să țină

el predica de ocazie. A fost o revelație!

Page 15: Venetia Ravenna Padova

Atunci s-a văzut cât dar dumnezeiesc se adăpostea în acest om umil,

câtă putere de convingere avea în cuvânt. Sfântul Francisc, aflând de

cele întâmplate, îl numi predicator, iar pentru a-i arăta stima ce o avea

pentru dânsul, îi zicea episcopul meu.

Anton se puse cu tot zelul în slujba sufletelor și alerga acolo unde era

primejdia mai mare. Timpurile erau foarte triste și moravurile stricate.

Puterea lui de a convinge, ajutată de știința teologică ce o stăpânea, și

mai ales sfințenia vieții lui, aduceau însă în suflete lumina și tăria

necesară să se întoarcă la Dumnezeu. Minunile cu care însoțea adesea

predicarea cuvântului mântuirii zguduiau adânc sufletele și le duceau la

îndreptare adevărată.

Orașul Rimini era în stăpânirea ereticilor Valdensi și în nici un chip

locuitorii nu veneau la calea cea bună. Sfântul, văzându-i peste măsură

de îndărătnici, îi lăsă și merse la malul mării, chemă peștii ca să asculte

ei cuvântul lui Dumnezeu. Și iată că, spre mirarea celor de față, o

mulțime mare de pești se apropie de mal și, cu mare luare aminte,

ascultă vorbele Sfântului. Pentru a convinge pe ereticul Bonvillo că în

Sfânta Euharistie se află trupul și sângele lui Isus Cristos cu adevărat,

Sfântul a făcut ca un asin să lase la o parte nutrețul și să cadă în

genunchi înaintea Sfintei Cuminecături. Ereticul și tovarășii lui s-au

convertit la credința adevărată.

În anul 1224, Cinul Franciscan era bine închegat. Sfântul întemeietor,

luminat de Dumnezeu, hotărâse ca toți călugării săi să se

îndeletnicească cu viața de rugăciune și de muncă apostolică. Pentru a

putea pregăti mai bine la predicarea cuvântului Evangheliei pe fiii săi

Franciscani, a introdus în cin casele de studii, în care se învăța teologia

și celelalte științe sacre.

Page 16: Venetia Ravenna Padova

Sfântul Anton a fost ales, de însuși Sfântul Francisc, ca să învețe

teologia pe ceilalți călugări din mănăstirea din Bologna (Italia), unde a

demonstrat că este vrednic de titlul de Doctor în teologie ce avea să i-l

dea obștea.

După ceva vreme trecu în Franța ca superior al mănăstirilor din partea

de miazăzi. Franciscanii descălecaseră în Franța încă din 1217. În acest

loc n-a încetat Anton însă a predica. Căile pe care umbla el erau tot

atâtea raze de lumină, pentru că-i lumina pe cei neștiutori, îi mângâia pe

cei întristați, aducea la pocăință sufletele împovărate de păcate și de

patimile cele rele, iar ereticii Albigensi din acele locuri au fost învinși.

Câteodată Dumnezeu îi dădea putere să rostească cuvinte de prorocire,

cum s-a întâmplat la Le-Puy, la Bourges, prorociri care s-au și împlinit

întocmai. Ca om de conducere în familia Franciscană, a ridicat mai

multe mănăstiri și tot în acest timp și-a scris și predicile sale

preafrumoase asupra Psalmilor. Minunile au rămas totuși oriunde

semnele cele mai vădite care au arătat sfințenia și puterea cerească cu

care îl înzestrase Dumnezeu s-au împlinit.

Să enumerăm pe scurt câteva:

Niște broaște gălăgioase împiedicau laudele lui Dumnezeu. Anton le-a

poruncit să tacă. Și nu s-au mai auzit niciodată. A făcut să înceteze

ploile care distrugeau semănăturile.

Credincioșii și confrații lui l-au văzut în mai multe locuri deodată. A înviat

un copil sufocat din nebăgarea de seamă a mamei. O femeie care

fusese la predici, întorcându-se acasă își găsi copilul căzut într-un cazan

cu apă fierbinte, însă spre fericirea ei, copilul se juca voios ca într-o baie

plăcută. Pe mulți ispitiți de poftele rele i-a scăpat și a vindecat mulți

Page 17: Venetia Ravenna Padova

bolnavi. Bunătatea inimii lui față de binefăcătorii mănăstirii în care locuia,

s-a arătat mai ales atunci când, aflând că femeia bună, care trimitea

pomeni la mănăstire, fusese atâta de tare maltratată de bărbatul său,

încât îi smulsese tot părul, s-a rugat lui Dumnezeu și îndată părul i-a

crescut la loc. Cu această minune l-a întors la calea dreaptă și pe acel

soț rău.

Cinstitor cuvios al Maicii Domnului încă din copilărie, Anton s-a înflăcărat

tot mai mult de iubire către dânsa și acum se străduia să arate tuturor,

prin predicile sale, câtă slavă are Maria Fecioara în ceruri și cât

mijlocește ea pentru noi oamenii, la Fiul său dumnezeiesc, Isus Cristos.

Se întrista însă văzând inimile cele încremenite ale ereticilor care

bârfeau în tot felul pe Maica lui Dumnezeu. Spre a-l răspândi pentru

dragostea lui fiască și a-l mângâia în muncile cele grele ale apostoliei, în

ziua de 15 august, când se prăznuiește în toată Biserica creștină

adormirea ei cea slăvită, Fecioara Maria i s-a arătat în toată strălucirea

de Regină a Cerului, asigurându-l astfel, încă o dată, că credința care

susține că ea a fost ridicată la ceruri și cu trupul, este adevărată și toți

trebuie s-o creadă. Sfântul, îmbărbătat de această vedenie, a pus și mai

mare râvnă în slujba Preacuratei.

Sfântul Anton de Padova

Din Franța, Sfântul Anton se întoarce în Italia prin Sicilia, în anul morții

Sfântului Francisc (1226), ca să ia parte la adunarea din anul următor de

la Assisi. La Roma îl primește cu dragoste de părinte fostul protector al

ordinului, Papa Grigore al IX-lea, care, auzindu-l predicând, l-a numit

"Sicriul legii". În adunarea de la Assisi din 1227, a fost făcut superior în

Emilia, provincie care cuprindea toată Italia de Nord.

Page 18: Venetia Ravenna Padova

Puterea cu care s-a pus la lucru în viata aceasta a Domnului pentru a-i

întoarce pe păcătoși și a-i lumina pe cei rătăciți de la adevărul credinței,

trebuie să-i întărească faima de Ciocan al Ereticilor.

Orașele și satele îl ascultau uimite și zguduite de minunile ce le făcea

pentru mântuirea sufletelor. Dar orașul în care el avea să stea mai mult

a fost Padova. Sfântului îi plăcu acest oraș, căci se grăbise să asculte

de cuvintele sale și s-a întors la Dumnezeu. Apostolatul lui la Padova se

aseamănă cu acela al Sfântului Pavel la Roma. Aici i-a devenit tovarăș

de luptă pentru binele sufletelor fericitul Belludi, care îl însoțea oriunde

mergea să predice. Numărul sufletelor câștigate pentru o viață sfântă

era nespus de mare, iar virtuțile lor creștinești ni le arată fericita Elena

Enselmini, ridicată la cinstea altarelor. Toată provincia a fost străbătută ,

în lung și în lat, de Sfântul Anton. Între minunile ce le-a făcut în timpul

acesta se înscriu și cele descrise mai jos.

A pus la loc piciorul ce și-l tăiase un tânăr, din căință că lovise cu el pe

tatăl său. O femeie care se temea că nu-i fuseseră iertate păcatele, a

putut vedea cu ochii ei cum se ștergeau de pe hârtia pe care ea le

scrisese ca să le arate sfântului. Un om, voind să-și bată joc de dânsul,

culcă pe feciorul său în carul cu boi și-i zise să se facă mort, ca voind

sfântul să-l învieze, el să se scoale fără veste. Însă treaba n-a mers

după plan. Tânărul, pedepsit de Dumnezeu, muri într-adevăr, iar tatăl,

deznădăjduit, cerând Sfântului Anton iertare, îl rugă cu lacrimi să-i învie

feciorul, și omul lui Dumnezeu, iertător și blând, îl readuse la viață.

Puterea de a face minuni a întrebuințat-o o dată sfântul și pentru tatăl

său, la Lisabona. Era învinovățit de crimă, pentru că în grădina lui se

aflase cadavrul unui om. În zadar contele de Bouillon se apărase, fu dus

în închisoare și era cât pe ce să fie osândit, când sfântul, ca să arate

Page 19: Venetia Ravenna Padova

nevinovăția tatălui său, rămânând în rugăciune pe amvon la Padova,

unde predica, apăru la Lisabona, merse la cimitir să cheme din mormânt

pe cel ucis și îl duse viu înaintea judecătorilor care aflară din însăși gura

lui că contele de Bouillon era nevinovat.

Pe când era odată la Camposampiero, orășel aproape de Padova, și

veghea noaptea în rugăciune, în casa contelui de acolo, Pruncul Isus i

se arătă într-o strălucire mare și se lăsă luat în brațe și dezmierdat de

Anton, care, fericit la culme, îi spune cele mai dulci vorbe de iubire.

Contele văzu și auzi totul și povesti și altora minunea aceasta. Iată

pentru ce Sfântul Anton apare pe icoane cu Pruncul Isus în brațe.

De la Padova, Sfântul Anton s-a coborât la Bassano, la Verona, și în alte

locuri. Vizita lui la Bassano e vestită pentru că aici l-a îmblânzit pe tiranul

Ezelin, care, din cel mai crud om ce era, s-a făcut blând și i-a cerut

Sfântului să se roage pentru dânsul pentru a-l izbăvi de pedeapsa lui

Dumnezeu.

La Ferrara aduse pace într-o familie, făcând să vorbească un copil nou-

născut, pentru a o apăra pe maică-sa de învinuirile nedrepte ale soțului.

Dar o minune și mai zguduitoare a făcut la Florența, unde, spre a dovedi

cât de urât este viciul zgârceniei, a spus că zgârciții își țin inima în lada

de bani. Și pentru că tocmai atunci murise unul dintre aceștia, s-a căutat

și s-a găsit într-adevăr și inima plină de sânge a lui tot în cufărul cu bani.

Și lung ar fi pomelnicul minunilor făcute de Sfântul Anton, dacă am vrea

să le înșirăm pe toate.

În anul 1230 se reîntoarce la Padova. De data aceasta vine pentru a

muri aici, însă aceasta avea să se întâmple numai după un an. Cum a

petrecut anul cel din urmă al vieții sale acest harnic slujitor al lui

Dumnezeu, e cu neputință de spus, atât de zelos și harnic a fost.

Page 20: Venetia Ravenna Padova

Mănăstirea Franciscanilor, ziși și Conventuali, din Padova datează și ea

tot de atunci. Preocuparea lui de predilecție a fost însă predicarea

cuvântului Domnului.

Predica într-o limbă și era înțeles de toate națiile. Cuvântările lui, deși

rostite cu glas obișnuit, se auzeau până la mari depărtări.

Minunile Sfântului Anton sunt acuma atât de dese încât, dacă s-ar pune

împreună, ar alcătui o minune care nu se mai sfârșește. Ba, s-a zis, pe

bună dreptate, despre aceste minuni că ar fi ceva neobișnuit dacă

acestea nu s-ar mai întâmpla. Faptele sale sunt atât de mărețe și l-au

făcut atât de renumit în toată lumea, încât uneori s-ar crede că

Dumnezeu glumește cu dânsul ca și cu părintele lui sufletesc, Francisc

de Assisi, dându-i puterea de a face minuni, nu atât pentru nevoile

oamenilor, cât pentru plăcerea dumnezeiască de a-l face slăvit și a

încânta în acest fel lumea.

Moartea sfântului

O viață atât de rodnică în virtuți și fapte bune merită însă răsplata, și

Dumnezeu se grăbi să-și răsplătească sluga Sa credincioasă. Într-

adevăr, Sfântul Anton se îmbolnăvi de hidropizie, iar la 13 iunie 1231, își

luă zborul spre plaiurile cele veșnice, la vârsta de 36 de ani. Moartea i-a

fost luminată de arătarea Domnului Cristos și a Maicii Sale, care au venit

să-l mângâie și să-i ducă în cer sufletul. Chiliuța în care s-a întâmplat

fericita sa moarte mai stă și astăzi în picioare și e încorporată în biserica

ce se cheamă Arcella, din apropierea orașului Padova. Vestea morții lui

a fost răspândită de o mulțime de copii, care începură a striga "a murit

sfântul", iar după cinci zile a fost dus și înmormântat în oraș cu mare

alai. Sicriul cu moaștele sfântului a fost în ziua aceea izvor de vindecări.

Page 21: Venetia Ravenna Padova

Toți orbii, șchiopii și cei ce sufereau de alte boli s-au vindecat numai

atingând Sicriul Sfântului.

După moartea Sfântului Anton, minunile au continuat și s-au înmulțit;

așa că de abia trecu un an de la moartea lui slăvită, că deja Papa

Grigoriu al IX-lea, aflându-se în orașul Spoleto, l-a pus în sinaxarul

sfinților, dând astfel creștinilor un nou patron puternic pe lângă

Dumnezeu și un exemplu strălucit de urmat.

Dumnezeu a preamărit acest act solemn și cu o minune mare, căci în

momentul când Papa rostea cuvintele de canonizare, la Lisabona s-au

auzit clopotele catedralei sunând de la sine.

În anul 1263, când se termină construcția bazilicii, clădită în cinstea lui în

Padova, i s-au transportat moaștele sub altarul din capela închinată lui.

Cu acest prilej, Dumnezeu a arătat cât de mult i-a plăcut serviciul ce

Sfântul Anton l-a făcut sufletelor prin predicare, căci deschizându-se

sicriul i s-a găsit limba vie și frumoasă ca și la un om viu, pe când restul

trupului era cenușă. Sfântul Bonaventura, pe atunci superiorul general al

cinului Franciscan, era de față și sărutând-o, zise: "O, limbă

binecuvântată, care ai lăudat pururea pe Dumnezeu și ai făcut ca și alții

să-l mărească, acum se vede, cât de vrednic a fost în fața lui

Dumnezeu". Și tot atunci a scris și Troparul: De dorești să ai minuni.

Această limbă minunată e așezată acum într-un foarte frumos relicvar de

aur, bătut în pietre scumpe și se păstrează în bazilica Sfântul Anton, la

Padova. Acolo o poate vedea oricine.

Iată și portretul Sfântului Anton. Era de statură mijlocie, brunet și delicat.

Avea o față rotundă și plinuță, care îl făcea să pară mai tânăr decât era.

Ochii negri și vioi, fruntea înaltă, serioasă, și toată înfățișarea lui veselă,

Page 22: Venetia Ravenna Padova

îngerească și atrăgătoare. Deși făcea pocăințe aspre și muncea mereu

în via Domnului, el își păstra pururi înfățișarea neschimbată ce avea un

farmec ceresc și impunea respect și cinste. Minte ageră și voință

întreprinzătoare, nu se dădea înapoi de la nici o greutate când era vorba

de slava lui Dumnezeu. Știa, ca nimeni altul, Sfânta Scriptură și fu numit:

"Sicriul legii", iar pentru dibăcia cu care se folosea de această sfântă

știință întru apărarea adevărului și stârpirea ereziilor, i s-a dat numele de

"Ciocanul ereticilor". Titlul de slavă însă, de care se leagă numele

Sfântului Anton a fost și va rămâne pururi: Sfântul Făcător de minuni.

Creștinii l-au chemat în ajutor oricând în toate nevoile lor. Sfântul Anton

a răspuns întotdeauna așteptărilor pline de nădejde și credință ale

acelora care au alergat la dânsul.

Pelerinii nu mai contenesc la Padova. Vin răzleți, vin în grupuri, vin să

ceară, vin să mulțumească. Bazilica Sfântului e un centru mondial de

pelerinaje. În jurul mormântului său, ard mereu candele și lumânări

aprinse de recunoștința credincioșilor. Pe pereții bisericii stau atârnate

mii și mii de ex-voturi, lăsate de cei care au fost ajutați.

Un buletin numit: Mestitorul Sfântului Anton ce se tipărește în 75.000 de

exemplare lunar, răspândește în lumea întreagă vestea minunilor și a

harurilor dobândite la mormântul lui binecuvântat.

Puterea Sfântului Anton de Padova

Minunile făcute de Sfântul Anton sunt atât de felurite, încât cu greu se

poate hotărî în ce nevoi a ajutat mai mult. El scapă de moarte, ferește de

erezii, de nenorociri, de diavol și de ispitele lui, de lepră și de bolile

molipsitoare și incurabile; însănătoșește pe toți bolnavii care aleargă la

dânsul cu încredere, ajută călătorii pe ape; îi eliberează pe robi, pe

Page 23: Venetia Ravenna Padova

prizonieri și pe surghiuniți; află lucrurile pierdute; scapă și ferește de

orice soi de primejdii și ajută în orice fel de lipsuri. De aceea, astăzi

creștinii așteaptă de la Sfântul Anton orice har; haruri mari și haruri mici:

și Sfântul îi mângâie dacă e spre binele lor sufletesc. Prin dânsul

așteaptă mai ales: sănătate, pace în familie, căsătorie fericită, serviciu

cinstit, mijloc de trai, reușită la învățătură și la examene, noroc în

acțiunile lor, ocrotire împotriva dușmanilor, creșterea bună a copiilor,

apărarea avutului, scăparea de calomnii, câștig în procese, pâinea cea

de toate zilele, ajutor în ocolirea ispitelor, ușurarea sufletelor, și o moarte

creștinească.

Dar Sfântul Anton nu e admirat numai în Padova, ci oriunde. Creștinii

știu aceasta și, de aceea, aleargă bucuroși la bisericile închinate lui,

îngenunchează înaintea statuetelor și icoanelor lui, ba mai mult, țin la loc

de cinste în casele lor icoana Sfântului, căci știu că a te ruga Sfântului

Anton și a fi ascultat e unul și același lucru.

Găsitorul lucrurilor pierdute sau furate[

Iată un atribut care i se potrivește numai Sfântului Anton. I s-a dat acest

nume pentru că, spre deosebire de alți sfinți, mângâie și ajută pe acei

care, din vina sau fără vina lor, au pierdut lucruri scumpe sau folositoare

și vor să le găsească. Fapta care l-a arătat puternic pe Sfântul Anton în

astfel de împrejurări e următoarea:

Pe când Sfântul Anton era la Montpellier (Franța), i s-a furat un

manuscris în care el comentase Psalmii. Sfântul ținea mult la această

operă a sa, și de aceea se îndreptă cu rugăciuni fierbinți către

Dumnezeu ca să-l ajute s-o găsească. Minune! Pe când hoțul trecea un

pod înalt, îi ieși înainte un individ furios care îl amenință cu sabia,

Page 24: Venetia Ravenna Padova

poruncindu-i să ducă înapoi manuscrisul. Fără întârziere, Sfântul Anton

și-a dobândit manuscrisul.

Puterea rugăciunilor sale în toate împrejurările de acest fel s-a arătat

într-adevăr minunată. Așa că astăzi toți evlavioșii față de Sfântul Anton

au convingerea fermă că tot ce se poate pierde se poate și afla prin

Sfântul Anton.

La convingerea că Sfântul Anton găsește lucrurile pierdute se adaugă

apoi siguranța că toate cele existente nu se vor mai pierde, dacă vor fi

încredințate grijii Sfântului; de aceea mulți își recomandă Sfântului Anton

bunurile personale, alții, înainte de a pune la poștă sau a trimite lucruri,

hârtii de valoare, le pun sub paza Sfântului Anton. Și cu folos! Iată numai

un fapt. Un negustor din Spania, numit Anton Dante, plecase în America

de Sud pentru comerț, și se oprise la Lima. Soția sa, rămasă acasă, îi

scrise în mai multe rânduri, însă nu primi nici un răspuns. Întristată de

acest fapt, se duse în biserica Sfântul Francisc din Oviedo, unde era o

statuie a Sfântului Anton, și-i puse în mână o scrisoare pentru bărbatul

ei; apoi făcu o rugăciune fierbinte, cerând Sfântului să-i dea harul să

aibă vreun răspuns. A doua zi veni iarăși să se roage Sfântului și văzu

scrisoarea tot în mâna acestuia. Atunci, crezând că era tot aceea ce o

pusese ea, se plânse că Sfântul n-o ascultase. Un călugăr, auzind pe

cineva vorbind în biserică, veni, și, văzând femeia negustorului, o

îndemnă să ia scrisoarea din mâna Sfântului, căci el încercase, dar nu

izbutise. Femeia întinse mâna și scoase cu ușurință scrisoarea și, în

același timp, îi căzură la picioare, din haina Sfântului, 3000 de scuzi

mexicani. Deschise scrisoarea și află răspunsul dorit, precum și lămuriri

privitoare la bani.

Page 25: Venetia Ravenna Padova

Negustorul îi mai spunea că îi trimitea răspunsul tot prin călugărul

franciscan care îi adusese scrisoarea... Cine era acel călugăr? Desigur,

Sfântul Anton. Dumnezeu e minunat în sfinții săi. E de prisos să mai

înșirăm și alte fapte.

Ajutorul săracilor[

Sfântul Anton a iubit într-un chip deosebit pe cei săraci și, din dragoste

pentru dânșii, a întreprins obositoarele sale drumuri apostolice. Însă

Sfântul Anton este părintele săracilor nu numai pentru harurile sufletești

ce le-a împărțit lor, când era încă în viață, ci mai ales pentru că el, din

slava cerească, dă săracilor pâinea cea de toate zilele. E mai milostiv

când este vorba de cauza săracilor, și dă mai curând harurile cerute

când se promite pâine pentru cei săraci.

Modul acesta de a mijloci haruri de la Sfântul Anton, e vechi în Biserica

lui Cristos, însă a luat un mai mare avânt în zilele noastre, prin faptul

următor, petrecut în Franța.

În anul 1890 trăia la Toulon, strada Lafayette nr. 41 (Franța), d-ra Luisa

Bouffier. Ea era o femeie foarte evlavioasă și se ocupa cu negoțul. Într-o

dimineață, nu putu să-și deschidă prăvălia. Lacătul fusese forțat în

timpul nopții și acuma nu se deschidea. Un lăcătuș chemat în ajutor,

veni cu o legătură de chei, însă în zadar. Plecă după scule ca să-l strice.

Dar femeia pro-mise Sfântului Anton pâine pentru săraci, dacă o va ajuta

să deschidă lacătul fără să-l strice. Și harul fu dobândit. Lăcătușul veni și

cea dintâi cheie pe care o încercă deschise ca și cum ar fi fost făcută

anume. Bucuria stăpânei fu fără margini, și de atunci ea s-a făcut

apostolul pâinii pentru săraci.

Page 26: Venetia Ravenna Padova

A așezat în odaie o statuie și credincioșii au început să vină încrezători.

Micul oratoriu a devenit în curând loc de pelerinaj. Astăzi pâinea

săracilor e o evlavie pe care o practică întreaga lume creștină.

Banii ce se adună astfel zilnic pentru săraci în cutiile din biserici, se

ridică la sume importante de bani și ele sunt dovada cea mai mare a

harurilor primite. Nu există strâmtoare, boală, lipsă, în care Sfântul Anton

să nu-și arate mila, dacă vede că e și spre folosul săracilor. Se

făgăduiește cât se crede și nu se dă pâinea făgăduită, până nu se

capătă harul cerut. Sfântul Anton atrage pe cei săraci la Dumnezeu,

asigurându-le și hrana zilnică, din prisosința bogaților.

Cei care încearcă a dobândi haruri de la Sfântul Anton în acest mod,

rămân totdeauna convinși că Sfântul Anton e Părintele Săracilor.