284
Jules Verne Douăzeci de mii de leghe sub mări Ilustraţi de Neuville çi Riou Gravuri de Hildebrand EDITURA REGIS ISBN - 973-98850-5-5 REGIS © Vingt mille lieues sous les mers - Librairie Hachette 79, Boulevard Saint-Germain, Paris O STÂNCĂ FUGARĂ Anul 1866 fusese însemnat printr-un eveniment ciudat, un fenomen nelămurit şi de nelămurit, pe care, desigur, nimeni - nu l-a uitat. Fără a vorbi de zgomotul care tulbura populaţiile porturilor şi care aţâţa spiritul public dinăuntrul continentelor, oamenii de la mare au fost mai cu seamă mişcaţi. Negustorii, armatorii, căpitanii de vagoane, skipper-ii şi maşterii Europei şi ai Americii, ofiţeri de marină, militari din toate ţările şi, după dânşii, guvernele diferitelor state ale ambelor conti- nente, se preocupaseră în cel mai înalt grad de acest fapt. într-adevăr, de câtva timp, mai multe vapoare se întâlniseră pe mare cu „un obiect enorm", lung, în formă de fus, câteo- dată fosforescent, mult mai mare şi mai iute decât o balenă. Faptele relative la această apariţie, însemnate în diferitele cărţi de bord, se potriveau destul de exact cu structura obiec- tului sau a fiinţei în discuţie, cu iuţeala foarte mare a mişcă- rilor sale, cu puterea-i surprinzătoare de locomoţie, cu viaţa deosebită cu care părea înzestrată. Dacă era un cetaceu, între- cea ca mărime pe toţi aceia pe care ştiinţa îi clasase până atunci. Nici Cuvier, nici Lacepede, nici domnul Dumerii, nici domnul de Quatrefages n-ar fi admis existenţa unui asemenea monstru, numai de l-ar fi văzut, cu ochii lor de savanţi. Judecând după observaţiile făcute în diferite rânduri, înlă- turând valorificările timide care atribuiau acestei vieţuitoare o

Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Jules VerneDouăzeci de mii de leghe sub măriIlustraţi de Neuville çi RiouGravuri de Hildebrand

EDITURA REGIS

ISBN - 973-98850-5-5REGIS ©Vingt mille lieues sous les mers - Librairie Hachette79, Boulevard Saint-Germain, Paris

O STÂNCĂ FUGARĂ Anul 1866 fusese însemnat printr-un eveniment ciudat, unfenomen nelămurit şi de nelămurit, pe care, desigur, nimeni -nu l-a uitat. Fără a vorbi de zgomotul care tulbura populaţiileporturilor şi care aţâţa spiritul public dinăuntrul continentelor,oamenii de la mare au fost mai cu seamă mişcaţi. Negustorii, armatorii, căpitanii de vagoane, skipper-ii şi maşterii Europeişi ai Americii, ofiţeri de marină, militari din toate ţările şi,după dânşii, guvernele diferitelor state ale ambelor conti-nente, se preocupaseră în cel mai înalt grad de acest fapt. într-adevăr, de câtva timp, mai multe vapoare se întâlniserăpe mare cu „un obiect enorm", lung, în formă de fus, câteo-dată fosforescent, mult mai mare şi mai iute decât o balenă. Faptele relative la această apariţie, însemnate în diferitelecărţi de bord, se potriveau destul de exact cu structura obiec-tului sau a fiinţei în discuţie, cu iuţeala foarte mare a mişcă-rilor sale, cu puterea-i surprinzătoare de locomoţie, cu viaţadeosebită cu care părea înzestrată. Dacă era un cetaceu, între-cea ca mărime pe toţi aceia pe care ştiinţa îi clasase pânăatunci. Nici Cuvier, nici Lacepede, nici domnul Dumerii, nicidomnul de Quatrefages n-ar fi admis existenţa unui asemeneamonstru, numai de l-ar fi văzut, cu ochii lor de savanţi. Judecând după observaţiile făcute în diferite rânduri, înlă-turând valorificările timide care atribuiau acestei vieţuitoare olungime de două sute de picioare, respingând părerile exa-gerate că-i lată de o leghe şi lungă de trei, se putea, totuşi,afirma că această fiinţă fenomenală întrecea cu mult toatedimensiunile admise până atunci de către ihtiologi,. dacăexista, totuşi. însă, el exista, faptul în sine nu mai putea fi tăgăduit şi, cuaceastă pornire care împinge creierul omenesc spre uimire,vom înţelege emoţia produsă în lumea întreagă prin aceastăapariţie suprafirească. într-adevăr, la 20 iulie 1866 steamer-ul GovernorHiggisnon al Calcutta and Burnach Steam NavigationCompany întâlnise acest morman mişcător la cinci mii de le-

Page 2: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

- ghe în estul coastelor Australiei. Căpitanul Backer crezuse laînceput că se află în faţa unei stânci necunoscute. Se pregăteatocmai să afle situaţia exactă a locurilor, când două coloane deapă azvârlite de către nelămurita vietate ţâşniră şuierând la o înălţime de o sută cincizeci de picioare. Deci, numai dacăaceastă stâncă nu era supusă expansiunilor intermitente aleunui gheiser, Govemor Higginson avea de-a face de-a bineleacu vreun mamifer de apă, necunoscut până atunci, careazvârlea prin răsuflătoarele lui coloane de apă amestecate cuaer şi cu vapori. Un asemenea fapt fusese observat şi la 23 iulie acelaşi an,în mările Pacificului, de către Cristobal Colon al West Indiaand Pacific Steam Navigation Company. Aşadar, acest ce-taceu extraordinar se putea transporta dintr-un loc într-altul cuo iuţeală surprinzătoare, deoarece, la un interval de trei zile,Govemor Higginson şi Cristobal Colon l-au observat în douăpuncte ale hărţii, despărţite printr-o distanţă de mai bine deşapte sute de leghe marine. Peste două săptămâni, la două mii de leghe de acolo, •Helvetia al Compagnie Naţionale şi Shannon al Royal Mail,mergând în sens opus, în acea porţiune a Atlanticului, dintreStatele Unite şi Europa, îşi semnalară unul altuia monstrul la42° 15' latitudine nordică şi 60°35' longitudine vestică faţă demeridianul din Greenwich. în această observare simultană seevalua lungimea minimă a mamiferului la mai bine de treisute cincizeci de picioare englezeşti, deoarece Shannon şiHelvetia aveau o dimensiune inferioară lui, cu toate că aveauo sută de metri de la proră la cârmă. însă, cele mai mari bale-ne, acelea care trăiesc prin împrejurimile insulelor Aleutiene,Kulammok şi Umgulil, n-au întrecut niciodată lungimea decincizeci de metri, dacă au atins cumva această lungime. Aproape 106 metri. Piciorul englezesc nu este decât de 30,40centimetri. Aceste rapoarte sosite unul după altul, alte observări făcutedupă transatlanticul le Perete, o ciocnire între Etna din Inmanşi monstru, un proces verbal al ofiţerilor fregatei franceze laNormandie, o destăinuire foarte serioasă obţinută de către statul major de la comandorul Fitz James la bordul lui LordClyde mişcară adânc opinia publică. în ţările cu fire uşuraticăse glumi asupra fenomenului; dar ţările serioase şi practice,Anglia, America, Germania se ocupară serios de el. În toate centrele mari, monstrul deveni la modă. îl cântarăprin cafenele, îl batjocoriră prin ziare, îl reprezentară pescenele teatrelor. Mincinoşii au avut astfel ocazia de a turnaverzi şi uscate. Apărură prin ziare tot felul de fiinţe închipuiteşi gigantice, începând cu balena albă, teribila „Moby Dick"din ţinuturile hiperboreene, până la kraken, o fiinţă peste mă-sură de mare, ale cărei tentacule pot îmbrăţişa un vas de cinci

Page 3: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

sute de tone trăgându-l în adâncimile oceanului. Atunci iz-bucni nesfârşita polemică a credulilor şi a scepticilor în socie-tăţile savante şi în ziarele ştiinţifice. „Chestia monstrului"aprinse spiritele. Jurnaliştii care profesează spiritul vărsarăvaluri de cerneală în timpul acestei campanii memorabile. Timp de şase luni, războiul continuă cu şanse deosebite.Mica presă răspundea cu o vervă nesecată articolelor de fondale Institutului Geografic din Brasil, ale Academiei Regale deŞtiinţe din Berlin, ale Asociaţiei Britanice, ale InstitutuluiSmithsonian din Washington, discuţiilor IndianuluiArhipelago, ale Cosnos-ului, ale preotului Moingo, aleMittheilungen de Petermann şi cronicilor ştiinţifice alemarilor ziare din Franţa şi din străinătate. Spiritualii scriitoriai micii prese, parodiind o vorbă de a lui Linné, spusă deadversarii monstrului, susţinură într-adevăr că „natura nu faceproşti" şi somară pe contemporani să nu dezmintă naturaadmiţând existenţa kraken-ilor, a şerpilor de mare, a lui„Moby Dick" şi a altor bazaconii. în sfârşit, într-un articol deziar satiric foarte temut, cel mai iubit dintre redactorii lui dăduo ultimă lovitură monstrului şi îl răpuse în mijlocul unui hohotde râs universal. Spiritul învinsese ştiinţa. în timpul primelor luni ale anului 1867, chestia părea uitată şi nimeni nu se mai gândea la ea, când alte fapte au fost aduse la cunoştinţa publică. Nu mai era atunci vorba de a dezlega oproblemă ştiinţifică, ci de a înlătura o primejdie adevărată şiserioasă. Problema luă o cu totul altă întorsătură. Monstrul de-veni o insulă, o stâncă, dar o stâncă fugară, ce nu putea fi de-terminată, ce nu putea fi prinsă. La 5 martie 1867, Moravian al lui Montreal OceanCompany, aflându-se în timpul nopţii la 27°30' latitudine şi72° 15' longitudine, îşi lovi coasta tribordului de o stâncă carenu era însemnată pe nici o hartă. Sub presiunea combinată avântului şi a celor patru sute de cai putere, vasul mergea cu oiuţeală de treisprezece mile. Desigur, fără calitatea superioarăa cherestelei lui, Moravian, la această izbitură, s-ar fi scu-fundat cu cei două sute treizeci şi şapte de călători pe care-iaducea din Canada. Accidentul se întâmplase pe la ora cinci de dimineaţă, cândîncepuse să se lumineze de ziuă. Ofiţerii din serviciul de pazăse năpustiră pe partea de dinapoi a vasului. Ei cercetară ocea-nul cu cea mai mare băgare de seamă, dar nu văzură nimic înafară de un vârtej puternic care se spărgea la o distanţă de şasesute de metri, ca şi când suprafaţa lichidă ar fi fost lovită cuputere. îşi însemnară exact locul întâmplării şi Moravian îşiurmă calea sa fără stricăciuni vizibile. Se lovise el, oare, devreo stâncă submarină sau de vreo rămăşiţă enormă a vreunuinaufragiu? Nu se putea şti. Dar, după ce cercetară carena înbazinele de reparaţii, ei au văzut că o parte a tăişului său fu-sese sfărâmată.

Page 4: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Acest fapt, extrem de grav pentru sine, ar fi fost uitat poateca atâtea altele, dacă, după trei săptămâni, nu s-ar fi repetat înîmprejurări identice. însă, datorită provenienţei vasului, victi-mă a acestei noi ciocniri, datorită renumelui companiei căreiaaparţinea acest vapor, evenimentul avu un răsunet imens. Fiecare cunoştea numele celebrului armator englezCunard. Acest industriaş inteligent întemeiase în anul 1840 unserviciu poştal între Liverpool şi Halifax, cu trei vapoare de lemn şi cu roţi cu o putere de patru sute de cai şi cu o cotă deo mie o sută şaizeci şi două de tone. Peste opt ani dotareacompaniei crescu cu patru vase de câte şase sute cincizeci decai putere şi cu o mie opt sute douăzeci de tone şi peste doiani cu încă două vase superioare în putere şi în tonaj. în anul1853, Compania Cunard, al cărui privilegiu pentru transportuldepeşelor fusese reînnoit, adăugă succesiv la materialul săuvasele Arabia, China, Scoţia, Java, Rusia, toate vapoare deprimă marcă şi cele mai mari care după Great Eastern aubrăzdat vreodată mările. Aşadar, în anul 1867, compania aveadouăsprezece vapoare, dintre care opt cu roţi şi patru cu elice. Dacă dau toate aceste lămuriri, e pentru ca fiecare să ştiecare este însemnătatea acestei companii de transporturimaritime, cunoscută în lumea întreagă prin conducerea eiinteligentă. Nici o altă întreprindere de navigaţie transocea-nică n-a fost condusă cu mai multă pricepere; nici o altăafacere n-a fost încoronată de mai mult succes. De douăzeci şişase de ani vapoarele Cunard au traversat de două mii de oriAtlanticul şi niciodată n-au avut o călătorie neizbutită, oîntârziere, niciodată nu s-a pierdut o scrisoare, un om sau unvas. De aceea aleg călătorii, cu toată concurenţa puternică aFranţei, linia Cunard, după cum s-a constatat de pe documen-tele oficiale din ultimii ani. După ce v-am spus aceasta,nimeni nu se va uimi de răsunetul pe care-l provocă accidentulîntâmplat unuia dintre cele mai frumoase steamer-e ale ei. La 13 aprilie 1867, marea fiind frumoasă, vântul liniştit,Scoţia se afla la 15° 12' longitudine şi 45°37' latitudine. Mer-gea cu o viteză de treisprezece mile şi patruzeci şi trei desutimi sub presiunea a o mie de cai putere. Roţile loveau apacu o regularitate perfectă. La ora patru şi şaptesprezece minute spre seară, în timpullunch-ului călătorilor întruniţi în salonul mare, se întâmplă oizbitură, de altfel puţin simţită pe cheresteaua Scoţiei princoasta ei şi puţin în dosul roţii de la babord. Scoţia nu lovise, ci fusese lovită şi mai curând printr-un in-strument tăios sau ascuţit decât strivitor. Ciocnirea fusese atâtde uşoară că nimeni nu s-ar fi îngrijit pe bord, fără strigătelesupraveghetorilor care se urcară pe punte spunând: „Ne scu-fundăm! Ne scufundăm!" Mai întâi, călătorii au fost foarte speriaţi, dar căpitanul

Page 5: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Anderson se grăbi să-i liniştească. într-adevăr, primejdia nuputea fi ameninţătoare. Scoţia, împărţită în şapte compar-timente prin nişte pereţi prin care nu putea pătrunde apa,trebuia să se împotrivească unei năvăliri de apă. Căpitanul Anderson se duse repede pe fundul vasului. Elrecunoscu imediat că al cincilea compartiment fusese inundat,iar iuţeala cu care pătrundea apa dovedea că gaura era mare.Din fericire, acest compartiment nu conţinea cazanele, căcifocurile s-ar fi stins îndată. Căpitanul Anderson opri îndată vasul şi unul dintre mari-nari se scufundă pentru a cerceta stricăciunea. Peste câtevaclipe se constată existenţa unei găuri late de doi metri, încarena steamer-ului. O asemenea gaură nu putea fi astupată şiScoţia, cu roţile pe jumătate înecate, trebuia să-şi urmeze,astfel, călătoria. El se afla atunci la trei sute de leghe de CapulClear şi după trei zile de întârziere, care nelinişti foarte multpopulaţia din Liverpool, intră în bazinele companiei. Inginerii cercetară atunci Scoţia, care fusese trasă pe uscatcu fundul în sus. Ei nu au putut crede ochilor. La doi metri şijumătate sub nivelul apei, era o deschizătură regulată în formăde triunghi isoscel. Spărtura tablei era de o netezime perfectă.Trebuia, aşadar, ca unealta care a produs-o să fie de un soipuţin obişnuit şi după ce fusese împins cu o putere uimitoare,găurind astfel o tablă de patru centimetri, trebuia să se fi retrasde la sine printr-o mişcare retrogradă şi într-adevăr de nelă-murit. Aceasta a fost ultima întâmplare care a avut ca rezultat săpasioneze din nou opinia publică. Din această clipă toate întâmplările maritime care n-aveau o cauză determinată aufost puse pe socoteala monstrului. Acest animal fantastic luăasupra lui toate acele naufragii al-căror număr, din nenorocire,era foarte mare; căci, din trei mii de vase, a căror pierdere esteînregistrată în fiecare an la Biroul Veritas, numărul vaselor cuaburi şi cu pânze, presupuse pierdute din motive necunoscute,se ridică la nu mai puţin de două sute.

„Monstrul" a fost, deci, învinovăţit, pe drept sau pe ne-drept, de dispariţia lor. Comunicarea între diferitele conti-nente devenind din ce în ce mai primejdioasă, publicul se de-clară şi ceru categoric ca mările să fie, în sfârşit, curăţate cuorice preţ de acest îngrozitor cetaceu.

II

PENTRU şi CONTRA

Page 6: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Pe timpul când se petreceau aceste evenimente, mă întor-ceam de la o explorare ştiinţifică întreprinsă pe pământurilerele din Nebraska în Statele Unite. în calitatea mea de pro-fesor suplinitor la Muzeul de Istorie Naturală din Paris, gu-vernul francez m-a numit şi pe mine în această expediţie.După şase luni petrecute în Nebraska, de unde am adus co-lecţii de preţ, am sosit la New York pe la sfârşitul lui martie.Plecarea mea spre Franţa era hotărâtă pe la începutul lui mai.în aşteptare, mă îndeletniceam cu clasarea bogăţiilor mine-ralogice, botanice şi zoologice, când se întâmpla accidentulScoţiei. Eram cu totul la curent şi cum să nu fi fost, oare? Am cititşi recitit toate ziarele americane şi europene, fără să fiu mailămurit. Acest mister îmi dădea de gândit. în neputinţa dea-mi forma vreo părere, cădeam dintr-o extremă în alta. La sosirea mea la New York nu se vorbea decât de asta.Ipoteza insulei plutitoare, a stâncii ce nu putea fi prinsă, sus-ţinută de câteva spirite necompetente, fusese cu desăvârşirerespinsă. Şi, într-adevăr, acea stâncă, să fi avut o maşină în pântece, altfel cum se putea deplasa cu o repeziciune atât deuimitoare? A fost respinsă, de asemenea, ipoteza unei cherestele plu-titoare, a unor sfărâmături uriaşe ale vreunui naufragiu, tot dincauza repeziciunii deplasării. Nu mai rămâneau, aşadar, decât două rezolvări cu putinţăcare alcătuiau două grupe foarte deosebite de partizani: pe deo parte cei care erau pentru un monstru de o putere colosală,pe de altă parte cei ce erau pentru un vas „submarin" de oputere motrice extremă. însă, această din urmă ipoteză, care putea oricum fi ad-misă, nu a putut rezista anchetelor care au fost făcute de cătreambele continente. Era foarte puţin probabil ca un simpluparticular să aibă la dispoziţia lui o asemenea maşină me-canică. Unde şi când ar fi putut-o construi şi cum ar fi ţinut însecret această construcţie? Numai un guvern putea avea o asemenea maşină distrugă-toare şi în aceste timpuri dezastruoase, când omul se stră-duieşte să înmulţească puterea armelor de război, se putea caun stat să încerce în dauna altora această unealtă formidabilă. Dar ipoteza unei maşini de război căzu iarăşi în faţadeclaraţiile guvernelor. Fiindcă era vorba de un interes public,deoarece comunicaţiile transoceanice erau periclitate,sinceritatea guvernelor era neîndoioasă. De altfel, cum seputea admite ca construcţia acestui vas submarin să fi scăpatde ochii publicului? E foarte greu pentru un particular de apăstra taina în asemenea împrejurări şi, desigur, că pentru unstat era cu totul cu neputinţă, deoarece toate faptele îi suntsupravegheate de către puterile rivale.

Page 7: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Deci, după ce se făcură anchete în Anglia, în Franţa, înRusia, în Prusia, în Spania, în Italia, în America, chiar şi înTurcia, ipoteza unui monitor submarin a fost cu totul respinsă. Monstrul reveni, aşadar, din nou pe tapet, cu toate ironiileneîncetate cu care-l lovea mica presă şi odată pornite pe această cale, spiritele se lăsau târâte de cele mai absurde visuriale unei ihtiologii fantastice. La sosirea mea la New York mai multe persoane îmi fă-cuseră onoarea să mă consulte asupra fenomenului mult dis-cutat. Publicasem în Franţa o lucrare, in-quarto în două vo-lume, intitulată Misterele marilor funduri submarine. Aceastăcarte, gustată cu deosebire de către lumea savantă, făcea dinmine un specialist în această parte destul de întunecată aştiinţelor naturale. Mi se ceru părerea. Atât timp cât puteamnega realitatea faptului, îl negam cu desăvârşire. Dar, în cu-rând, am fost silit să mă lămuresc categoric. Şi chiar „ono-rabilul, Peter Aronnax, profesor la Muzeul din Paris, a fostprovocat de către New York Herald să-şi formuleze o oare-care părere. M-am supus deoarece nu mai puteam tăcea. Am discutatfenomenul sub toate formele posibile din punct de vederepolitic, ştiinţific şi dau aici concluzia unui articol pe care l-ampublicat în numărul din 30 aprilie: „Astfel, ziceam eu, după ce am cercetat pe rând toate ipo-tezele, înlăturând orice altă presupunere, trebuie neapărat săadmitem existenţa unei vieţuitoare marine, deosebit de mareşi de o putere ieşită din comun. Marile adâncimi ale oceanelor ne sunt cu totul necu-noscute. Sonda nu le-a putut încă atinge. Ce se petrece înadâncuri? Ce fel de fiinţe locuiesc şi pot locui la douăsprezecesau cincisprezece leghe sub nivelul apei? Care este construc-ţia biologică a acestor animale? Cu greu ne-o putem închipui. însă, soluţia problemei ce mi s-a dat mă poate pune înîncurcătură. Sau cunoaştem toate varietăţile fiinţelor care populeazăplaneta noastră sau nu le cunoaştem. Dacă nu le cunoaştem pe toate, încă, dacă natura mai arepentru noi taine în ihtiologie, nimic nu este mai logic decât săadmitem existenţa unor specii de peşti sau cetacee cu totul noi, care locuiesc în păturile nepătrunse de sondă şi pe care uneveniment oarecare, o fantezie, un capriciu, le duce, dupălungi intervale, spre nivelul superior al oceanului. Dacă, dimpotrivă, cunoaştem toate speciile vii, trebuieneapărat să căutăm animalul în discuţie printre fiinţele demare de acum catalogate şi, în acest caz, voi fi dispus să admitexistenţa unui narval uriaş. Narvalul obişnuit atinge, adesea, lungimea de şaizeci depicioare. Măriţi de cinci ori, înzeciţi chiar această dimensiune,

Page 8: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

daţi acestui cetaceu o putere proporţională cu mărimea lui,măriţi-i organele de atac şi veţi obţine animalul dorit. El vaavea proporţiile determinate de către ofiţerii SjanJon-ului,instrumentul cerut pentru găurirea vasului Scoţia şi putereanecesară pentru a sfărâma un steamer. într-adevăr, narvalul este înarmat cu o sabie de fildeş, cu ohalebardă, după expresia unor naturalişti. Acesta e un dinteprincipal care are tăria oţelului. S-au găsit câţiva dintre dinţiiaceştia înfipţi în trupurile balenelor pe care narvalul le atacătotdeauna cu succes. Alţii au fost smulşi, nu fără greutate, dincarenele vaselor pe care le-a străbătut dintr-o parte într-altaaşa cum un burghiu găureşte un butoi. Muzeul de la Facul-tatea de Medicină din Paris are un asemenea colţ lung de doimetri şi douăzeci şi cinci de centimetri şi lat de patruzeci şiopt de centimetri la baza lui! Ei bine, închipuiţi-vă arma de zece ori mai puternică, ani-malul de zece ori mai mare, deplasându-se cu o viteză dedouăzeci de leghe pe oră, înmulţiţi masa lui cu pătratul vitezeilui şi veţi obţine lovitura în stare să producă această catastrofăcerută. Deci, până la informaţii mai desluşite, eu sunt pentru unanimal marin, de dimensiuni colosale, dotat, nu cu o halebar-dă, ci cu un adevărat „arsenal", ca şi fregatele cuirasate sau ca„ramsii" de război. Astfel, s-ar lămuri acest fenomen atât de enigmatic, numaicu ajutorul datelor pe care le cunoaştem." Aceste ultime vorbe erau o laşitate din partea mea; darvoiam, până la un anumit punct, să-mi păzesc demnitatea deprofesor, să nu mă fac de râs faţă de americani, care, când râd,râd bine. Mi-am păstrat astfel un mijloc de scăpare. De faptadmiteam existenţa „monstrului". Articolul meu a fost discutat cu aprindere şi, astfel, a avutun mare răsunet. El împacă un oarecare număr de partizani.Dezlegarea pe care o propunea, de altfel, lăsă curs liber ima-ginaţiei. Spiritului omenesc îi plac aceste închipuiri măreţe defiinţe suprafireşti. Marea este cel mai prielnic mediu în care sepot produce şi dezvolta. Oceanele şi mările lumii conţin celemai mari specii cunoscute de mamifere şi se poate ca ele săascundă în adâncimea lor moluşte de o mărime neasemuită,crustacee îngrozitoare de văzut, cum ar fi stacojii de o sută demetri sau racii de două sute de tone! De ce nu? Altădată, spe-ciile terestre, contemporane epocilor geologice, patrupedele,reptilele, păsările, aveau dimensiuni gigantice. Creatorul le-aaruncat într-un tipar colosal pe care timpul l-a micşorat înce-tul cu încetul. Pentru ce marea, în adâncimile ei necunoscute,n-ar fi păstrat aceste mostre enorme ale vieţii unor alte tim-puri,, care nu se schimbă niciodată, atunci când sâmburelepământesc se schimbă aproape neîncetat? De ce n-ar ascundeea în sânul ei ultimele varietăţi ale acestor specii titanice, ai

Page 9: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

căror ani sunt veacuri şi ale căror veacuri sunt milenii? Dar mă las târât de visuri pe care nu trebuie să le mai nu-tresc. Pun capăt acestor năluci pe care timpul le-a schimbatpentru mine în realităţi îngrozitoare. în concluzie, şi eu şi pu-blicul am admis, fără a contesta, existenţa unei fiinţe ui-mitoare. Dar dacă unii nu vedeau aici decât o problemă pur ştiin-ţifică de dezlegat, alţii, mai cu seamă din America şi Anglia,erau de părere că Oceanul trebuie curăţat de acest monstru detemut, pentru a se asigura comunicaţiile transoceanice. Zia-rele industriale şi comerciale au tratat chestiunea mai cu sea- mă din acest punct de vedere. Shipping and MercantileGazette, Lloyd, Paquebot, Revue maritime et coloniale, toateaceste publicaţii în legătură cu companiile de asigurare, careameninţau să mărească taxa primei lor, au fost unanime înaceastă privinţă. Părerea publică se pronunţase, Statele Unite s-au declaratcele dintâi. La New York s-au făcut pregătirile unei expediţiicare să urmărească acest narval. O fregată de mare viteză,Abraham Lincoln, era pregătită să iasă cât mai curând, în larg.Arsenalul a fost deschis comandantului Farragut care grăbeaînarmarea fregatei sale. Însă, aşa cum se întâmplă întotdeauna, din clipa când s-auhotărât să urmărească monstrul, acesta nu se mai ivea. Timpde două luni nimeni nu mai auzi vorbindu-se de el. Nici unvas nu-l mai întâlnise. Parcă acest animal ar fi ştiut de com-ploturile ce se urzeau împotriva lui. Se discutase atât de multşi chiar prin cablu transatlantic! De aceea, glumeţii pretind căacest şiret prinsese, în treacăt, vreo telegramă de pe urmacăreia profitase. Nu mai ştia, aşadar, încotro să pornească această fregatăînarmată pentru o campanie îndepărtată şi prevăzută cu instru-mente formidabile de pescuit. Şi nerăbdarea creştea, pânăcând, la 2 iulie se află că Tampico, steamer dintre SanFrancisco din California şi Shanghai, văzuse din nou ani-malul, cu trei săptămâni în urmă, în mările de miazănoapte alePacificului. Această veste pricinui o emoţie extremă. Nu îngăduiră nicidouăzeci şi patru de ore de odihnă comandantului Farragut.Proviziile lui erau încărcate, cămările erau îndesate cu căr-buni. Nici un om nu lipsea de la postul său. N-avea decât sădea foc cuptoarelor, să le încingă şi să pornească. Nu i s-ar fiiertat o jumătate de zi întârziere. De altfel, comandantulFarragut nu dorea decât să plece. Cu trei ore înainte de plecarea lui Abraham Lincoln dinBrooklyn, am primit o scrisoare care suna astfel: „Domnului Aronnax, profesor la Muzeul din ParisFifth Avenue Hotel

Page 10: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

New York,

Domnule, Dacă vreţi să luaţi parte la expediţia vasului AbrahamLincoln, guvernul Statelor Unite va vedea cu plăcere căFranţa va fi reprezentată prin dumneavoastră în această în-treprindere. Comandantul Farragut ţine o cabină la dispoziţiadumneavoastră.Cu toată dragosteaal dumneavoastrăI.B. HOBSONSecretar de marină"

III

CUM ÎI VA PLACE DOMNULUI Cu trei secunde înainte de sosirea scrisorii nu m-am gânditsă urmăresc animalul aşa cum nu-mi trecea prin gând săîncerc trecătoarea din nord-est. Trei secunde după ce am cititscrisoarea onorabilului secretar de marină, am înţeles, însfârşit, că adevărata mea vocaţie, că singurul scop al vieţiimele era să vânez acest monstru şi să scap lumea de el. însă, tocmai mă întorsesem dintr-o călătorie grea, ostenit,dornic de odihnă. Nu mai doream decât să-mi revăd ţara mea,prietenii mei, mica mea locuinţă din Grădina Plantelor, scum-pele şi preţioasele mele colecţii! Dar nimic nu m-a putut opri. Uitasem totul, oboseala, prietenii, colecţiile şi am primit fărăsă stau pe gânduri oferta guvernului american. De altfel, mă gândeam eu, orice drum duce spre Europa şiacest narval va fi atât de amabil să mă conducă spre coasteleFranţei. Acest cinstit animal se va lăsa prins în mările Europeide dragul meu şi nu vreau să aduc mai puţin de jumătate demetru din halebarda lui de fildeş pentru Muzeul de IstorieNaturală. Dar, până una alta, trebuia să caut acest narval în nordulOceanului Pacific; ceea ce, spre a mă întoarce în Franţa, în-semna să apuc drumul antipozilor.— Sfat! am strigat eu cu vocea nerăbdătoare. Sfat era servitorul meu. Un băiat devotat care mă întovă-răşea în toate călătoriile mele; un om cinstit pe care-l iubeamşi care mă iubea; o fiinţă flegmatică din fire, ordonat din prin-cipiu, harnic din obişnuinţă, uimindu-se puţin de surprizelevieţii, foarte îndemânatic, bun pentru orice slujbă şi, care, înciuda numelui său, nu dădea niciodată sfaturi chiar şi atunci

Page 11: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

când i le cereai. Fiind veşnic în jurul savanţilor din mica noastră societatedin Grădina Plantelor, Sfat ajunsese să ştie câte ceva. Aveamîn dânsul un specialist foarte priceput în clasificările ştiinţelornaturale, străbătea cu o agilitate de acrobat toată scara ramifi-cărilor, a grupelor, a claselor, a subclaselor, a ordinelor, a fa-miliilor, a genurilor, a subgenurilor, a speciilor şi a varie-tăţilor. Dar ştiinţa lui se oprea aici. Mai mult nu ştia. Foartepriceput în teoria clasificărilor, puţin priceput în practică, credcă el n-ar fi deosebit un nisetru de o balenă! Şi totuşi, ce băiatbun şi cinstit! Sfat, timp de zece ani, mă urmase oriunde mă plimbaştiinţa. Niciodată nu se, plângea de durata sau de obosealacălătoriei. Niciodată nu se împotrivea să închidă cufărul săupentru o ţară oarecare, China sau Congo, oricât ar fi fost ea deîndepărtată. Mergea ici sau colo, fără a întreba mai mult. De altfel, avea o sănătate zdravănă care sfida orice boală; aveamuşchi puternici, dar n-aVea nervi, nici o urmă de nervi, erafoarte calm. Acest băiat avea treizeci de ani şi vârsta lui era faţă deaceea a stăpânului său ca cincisprezece faţă de douăzeci.Iertaţi-mă că vă spun astfel că aveam patruzeci de ani. Sfat avea însă un defect. Extrem de formalist, el nu-mivorbea decât la a treia persoană, încât devenea plictisitor. — Sfat! am strigat iar, în timp ce începeam nerăbdătorpregătirile de plecare. Eram sigur de acest băiat atât de devotat. De obicei nu-lîntrebam dacă îi convenea sau nu să mă urmeze în călătoriilemele; dar de data aceasta era vorba de o expediţie care seputea prelungi la nesfârşit, de o întreprindere primejdioasă, peurmele unui animal care era în stare să scufunde o fregată cape o coajă de nucă. Avea la ce să se gândească neîncetat chiarşi omul cel mai nepăsător din lume. Ce va zice Sfat?— Sfat! am strigat a treia oară.Sfat se ivi.— Domnul mă strigă? zise el intrând.

— Da, băiete. Pregăteşte-mă, pregăteşte-te. Plecăm pestedouă ore.— Cum îi va place domnului, răspunse Sfat liniştit. — Nici o clipă de pierdut. Strânge în cufărul meu toateuneltele mele de călătorie, haine, cămăşi, ciorapi, fără sănumeri, dar cât mai multe şi grăbeşte-te!— Şi colecţiile domnului? zise Sfat.— Ne vom ocupa mai târziu de ele. — Cum? Arhioteriumii, hiracoteriumii, oreodonii, chere-potamuşii şi celelalte schelete?— Le vom lăsa în păstrare la hotel.— IŞi babirusa domnului?

Page 12: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— II vor hrăni în lipsa noastră. De altfel, voi da poruncă săse expedieze în Franţa toată menajeria noastră. — — Cum? Nu ne întoarcem la Paris? întrebă Sfat.— Ba da... desigur, am răspuns evaziv, dar făcând un ocol.— Ocolul pe,care îl pofteşte domnul. — O! Va fi foarte mic! Un drum mai puţin direct, atâta tot.Plecăm cu Abraham Lincoln.— Cum pofteşte domnul, răspunse Sfat liniştit. — Ştii, prietene, e vorba de monstrul... de faimosul nar-val... Vom scăpa mările de el!... Autorul unei lucrări in quartoîn două volume asupra Misterelor marilor funduri submarinenu se poate să nu se îmbarce cu comandantul Farragut. Misi-une glorioasă... dar şi primejdioasă! Nu se ştie încotro mer-gem. Acele animale pot fi foarte capricioase. Dar vom merge,totuşi. Avem un comandant foarte îndrăzneţ...— Cum va face domnul voi face şi eu, răspunse Sfat. — Gândeşte-te bine! Căci nu vreau să-ţi ascund nimic.Aceasta e una dintre acele călătorii din care nu te întorcitotdeauna.— Cum pofteşte domnul. După un sfert de oră cuferele noastre erau gata. Sfat lefăcuse cât ai clipi din ochi şi eram sigur că nu lipsea nimic,căci acest băiat clasa cămăşile şi hainele atât de bine ca şipăsările şi mamiferele. Ascensorul hotelului ne duse în marele hol de la parter. Amachitat plata la acest mare hotel, totdeauna asediat de omulţime considerabilă. Am dat poruncă să se expedieze laParis baloturile mele cu animale împăiate, cu plante uscate.Am deschis un credit pentru babirusa, porcul prins în InsuleleMoluşte şi, urmat de Sfat, am sărit într-o trăsură. Vehiculul, cu douăzeci de franci o cursă, coborî peBroadway până la Union Square, merse de-a lungul FourthAyenue până la încrucişarea cu Bowerny Street, apucă peKatrin Street şi opri la al treizeci şi patrulea pier. Aici, feri-botul Katrin ne duse, oameni, cai şi trăsuri în Brooklin, marelecartier al New York-ului; aşezat pe malul stâng al fluviului şiîn câteva minute am sosit pe cheiul la care Abraham Lincolnvărsa, prin cele două coşuri, valuri de fum negru. Un fel de chei special fiecărui vas. Bagajele noastre au fost îndată transbordate pe punteafregatei. Am alergat la bord. Am întrebat de comandantul Farragut. Unul dintre marinari mă conduse pe dunetă undem-am trezit în faţa unui ofiţer voinic care-mi întinse mâna.— Domnul Peter Aronnax? îmi zise el.— Chiar el, am răspuns. Comandantul Farragut? — în persoană. Fiţi binevenit, domnule profesor. Cabinadumneavoastră vă aşteaptă. Am salutat şi, lăsând pe comandant la treburile lui, m-am

Page 13: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

lăsat condus la cabina care mi-era destinată, Abraham Lincoln fusese foarte bine ales şi amenajat pentrunoua lui destinaţie. Sub o presiune de şapte atmosfere, Abraham Lincoln ajun-gea la o viteză mijlocie de optsprezece leghe şi trei zecimi peoră, viteză foarte mare, dar, totuşi, insuficientă pentru a luptacu giganticul cetaceu. Amenajările interioare ale fregatei se potriveau cu însu-şirile ei nautice. Eram foarte mulţumit de cabina mea, aşezată spre parteadinapoi a vaporului.— O vom duce bine aici, am-zis către Sfat. — Ca o broască în casa unui melc, dacă-mi permite dom-nul. Am lăsat pe Sfat să aşeze cuferele noastre şi am urcat pepunte ca săurmăresc pregătirile plecării. în acea clipă, comandantul Farragut zise să se desfacă ot-goanele care reţineau pe Abraham Lincoln în portul Brooklyn.Aşadar, dacă întârziam cu un sfert de oră, poate chiar şi ciimai puţin, fregata pleca fără mine şi aş fi pierdut ocazia de ajlua parte la această expediţie extraordinară, de necrezut, acărei istorie veridică ar putea găsi, totuşi, câţiva neîncrezători. Dar comandantul Farragut nu voia să piardă nici o zi, nici:o oră pentru a ieşi în mările unde fusese semnalat animalul. Elchemă pe inginerul său.— Avem presiune? îl întrebă el.— Da, domnule, răspunse inginerul.— — Go aheadl strigă comandantul Farragut. La acest ordin, care fusese transmis maşinii prin aparate cuaer comprimat, mecanicii mişcară roata de pornire. Vaporiişuierau năvălind în cutiile întredeschise. Lungile pistoane ori-zontale gemură şi împinseră mânerul arborelui. Aripile eliceibătură valurile cu o iuţeală crescândă şi Abraham Lincolnînainta maiestuos în mijlocul a o sută de feriboturi şi ten-der-e încărcate cu spectatori care-i făceau un adevărat cor-tegiu. Cheiurile din Brooklyn şi toată partea New York-ului carese află pe malul de est erau pline de curioşi. Trei urale ieşitedin cinci sute de mii de piepturi izbucniră pe rând. Mii debatiste fluturau peste masa compactă şi salutară vasulAbraham Lincoln până la sosirea lui în apele zonei Hudson. Atunci, fregata, plutind de-a lungul New Jersey-ului pelângă admirabilul mal drept al fluviului, plin cu vile, trecuprintre forturi, care îl salutară cu cele mai mari tunuri ale lor.Abraham Lincoln răspunse ridicând şi mişcând, de trei oripavilionul american, ale cărui treizeci şi nouă de stele luceau!pe vârful catargului; apoi, apucând drumul spre golfuleţullformat de vârful Sandy Hook, el trecu pe lângă această fâşiei

Page 14: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

nisipoasă unde câţiva mii de spectatori îl salutară din nou. Cortegiul de ambarcaţiuni şi de tender-e urma mereu fre-gata şi n-a părăsit-o decât după ce a ieşit în larg. Suna tocmai ora trei. Pilotul coborî în luntrea sa şi se îna-poie la corabia care-l aştepta. Focurile au fost aţâţate; elicea!bătu mai repede valurile; fregata porni de-a lungul coastei gal-bene a Long Island-ului şi pe la opt seara, după ce lăsase în]nord-vest luminile din Fire Island, ea alerga cu toată viteza pe]apele întunecate ale Atlanticului.

i

NED LAND Comandantul Farragut era un bun marinar, demn de fre-gata pe care o comanda. Vasul său şi cu dânsul nu erau decâtunul şi acelaşi. El era sufletul vasului. El n-avea nici o îndo- ială asupra problemei cetaceului şi nu dădea voie să se discutela bordul său de existenţa animalului. El credea în existenţaacestei vietăţi, aşa cum noi credem în Mesia, prin credinţă, nuprin raţiune. Monstrul există, el jurase că va scăpa mările deaceastă creatură. Sau comandantul Farragut va omorî penarval, sau narvalul va omorî pe comandantul Farragut; altmijloc nu exista.

Ofiţerii de la bord împărtăşeau părerea şefului lor. Tre-buiau auziţi cum discutau, se certau, socoteau diversele şanseale unei întâlniri şi cum cercetau marea întindere a oceanului.Mulţi dintre ei îşi luau de bunăvoie slujba de pază pe care arfi blestemat-o în alte împrejurări. Atât timp cât soarele era pecer, catargul era populat de marinari, care nu puteau stalocului. Şi, totuşi, Abraham Lincoln nu spinteca, încă, apelesuspecte ale Pacificului. Cât despre echipaj, nu dorea decât să întâlnească narvalul,să-l prindă, să-l tragă la bord şi să-l taie în bucăţele. Suprave-ghea marea cu o atenţie scrupuloasă. De altfel, comandantulFarragut vorbise de o anumită sumă de două mii de dolari,rezervată pentru cine va zări mai întâi animalul, fie marinarsau ofiţer. Vă puteţi închipui, astfel, cât de atenţi erau toţimarinarii la bordul navei Abraham Lincoln. Eu nu eram cu ceilalţi şi nu lăsam nimănui partea mea deobservări zilnice. Fregata ar fi avut dreptate să se numeascăArgus. Numai Sfat, singurul dintre toţi, protesta prin nepă-sarea lui în privinţa problemei care ne pasiona şi ieşea dinnota entuziasmului general al celor de la bord.

Page 15: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Am spus că comandantul Farragut prevăzuse fregata cuaparate pentru vânarea giganticului cetaceu. Un vas pentrupescuirea balenelor n-ar fi fost mai bine înarmat. Aveam totfelul de instrumente printre care şi un tun al cărui model seafla la Expoziţia Universală din 1867. Acest instrument pre-ţios, de origine americană, arunca un proiectil conic de patrukilograme la o distanţă de şaisprezece kilometri. Deci, vasului Abraham Lincoln nu-i lipsea nici un instru-ment de distrugere. Dar avea încă ceva mai bun. Avea pe NedLand, regele pescarilor cu cangea. Ned Land era un canadian, de o îndemânare puţin comunăşi care nu avea un egal în meseria lui primejdioasă. Dibăcie şisânge rece, îndrăzneală şi şiretenie,, el poseda aceste însuşiriîntr-un grad superior şi trebuia să fie o balenă prea şireată sauun caşalot prea viclean ca să scape de cangea lui. Ned Land avea vreo patruzeci de ani. Era un om înalt —mai bine de şase picioare englezeşti — musculos, serios, puţincomunicativ, câteodată violent şi foarte furios când îl con-traria cineva. Persoana lui atrăgea atenţia şi puterea privirii îiaccentua fizionomia.Cred că comandantul Farragut făcuse bine că angajase pe

acest om la bordul său. Pentru ochiul şi braţul lui, el, singur,preţuia cât tot echipajul. Nu l-aş putea asemui mai bine decâtcu un telescop puternic, care ar fi în acelaşi timp un tun,totdeauna gata de pornire. Cine zice canadian zice francez şi oricât de puţin comu-nicativ era Ned Land, trebuie să mărturisesc că el avea ooarecare simpatie pentru mine. Desigur că-l atrăgea naţio-nalitatea mea. Pentru el era o ocazie de a vorbi şi pentru minede a auzi vorbind acea limbă veche a lui Rabelais, care se maiobişnuieşte în unele provincii canadiene. Familia vânătoruluicu cangea era originară din Quebec şi alcătuia un trib depescari îndrăzneţi pe timpul când acest oraş aparţinea Franţei. Puţin câte puţin, Ned căpătă chef de vorbă şi-mi plăcea săascult povestirile aventurilor lui în mările polare. El istoriseavânătorile şi luptele lui cu multă poezie firească. Povestirealui avea o formă plăcută şi aveam impresia că aud un Homercanadian cântând Iliada ţinuturilor hiperboreene. Descriu peacest îndrăzneţ tovarăş aşa cum îl cunosc acum. Pentru că amdevenit foarte buni prieteni, uniţi prin acea prietenie solidăcare se naşte şi se întăreşte în cele mai îngrozitoare îm-prejurări! Ah! Viteazule Ned Land! Nu-mi doresc decât sămai trăiesc încă o sută de ani ca să-mi amintesc de tine! Şi acum, care era părerea lui Ned Land asupra monstruluimarin? Trebuie să mărturisesc că el nu credea în narval şi căera singurul pe punte care nu împărtăşea convingerea ge-nerală. într-o admirabilă seară de iulie, pe 30, adică trei săptămâni

Page 16: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

după plecarea noastră, fregata era la înălţimea Capului Blanc,la treizeci mile sub vântul coastelor patagoneze. Trecusem deTropicul Capricornului şi Strâmtoarea Magellan se deschideala mai puţin de şase sute de leghe spre sud. în mai puţin de osăptămână Abraham Lincoln va brăzda valurile Pacificului. Ned Land şi cu mine şedeam pe dunetă şi-vorbeam de une-le şi de altele, privind această tainică mare ale cărei adâncuri au rămas încă nepătrunse de privirile oamenilor. Am adusvorba, fireşte, de acel narval uriaş şi examinam diferitele şan-se de succes sau de nereuşită ale expediţiei noastre. Apoi, vă-zând că Ned mă lăsa să vorbesc fără ca să-mi răspundă, l-amprovocat direct. — Cum, Ned, l-am întrebat eu, cum poţi să nu fii convinsde existenţa cetaceului pe care-l urmărim? Ai, aşadar, motivepersonale ca să te arăţi atât de puţin încrezător? Pescuitorul cu cangea mă privi câteva clipe înainte de a-mirăspunde, îşi lovi cu mâna fruntea lui lată, printr-un gest care-iera obişnuit, închise ochii ca pentru a se reculege şi zise, însfârşit:— Poate, domnule Arronax. — Totuşi, Ned, dumneata, un vânător de balene, dumnea-ta, care cunoşti toate mamiferele marine, dumneata a căruiimaginaţie trebuie să primească ipoteza unui cetaceu enorm,dumneata ar trebui să fii ultimul care să te îndoieşti de aseme-nea împrejurări. — Vă înşelaţi, domnule profesor, răspunse Ned. Dacăomul de rând crede în comete extraordinare care traverseazăspaţiul sau în existenţa monştrilor care populează interiorulglobului, mai treacă-meargă; însă, nici astronomul, nici geo-logul nu admit asemenea himere. La fel şi cu pescuitorul debalene. Am urmărit multe cetacee, am prins multe cu cangea,am omorât câteva; dar oricât ar fi fost de puternice şi de peri-culoase, nici coada lor, nici colţii lor n-ar fi putut să găureascăînvelitoarea de tablă a unui steamer. — Totuşi, Ned, se vorbeşte de vase străbătute de dintelenarvalului dintr-o parte în cealaltă. — Vase de lemn, se poate, răspunse canadianul, şi, totuşi,eu nu le-am văzut niciodată cu ochii mei. Deci, până la probacontrarie, eu neg că balenele, caşaloţii sau narvalii pot pro-duce un asemenea efect.— Ascultă-mă, Ned... — Nu, domnule profesor, nu. Orice aţi vrea, numai asta nu.O caracatiţă enormă, poate!...

— Şi mai puţin, Ned. Caracatiţa nu-i decât o moluscă şinumele ei ne spune că nici carnea ei nu-i consistentă. Chiar dear avea cinci sute de picioare lungime, caracatiţa, care nuaparţine clasei vertebratelor, este cu totul inofensivă pentruvapoare ca Scoţia sau Abraham Lincoln. Existenţa kraken-ilor

Page 17: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

şi a altor monştri de felul acesta nu-i decât o poveste. — Atunci, domnule naturalist, spuse Ned Land cu un tonbatjocoritor, persistaţi în a admite existenţa monstrului ceta-ceu?... — Da, Ned, îţi repet cu o convingere care se sprijină pelogica faptelor. Cred în existenţa unui mamifer puternic,aparţinând ramificării vertebratelor, ca şi balenele, caşaloţiisau delfinii şi înzestrat cu un colţ în formă de corn a căruiputere de a răzbate este extrem de mare. — Hm! făcu vânătorul, dând din cap cu mutra unui omcare nu vrea să se lase convins. — Observă, bunul meu canadian, am reluat eu, că dacăexistă un asemenea animal, dacă trăieşte în adâncimile ocea-nului, dacă umblă prin apa de la suprafaţă, acesta are un orga-nism a cărui adaptabilitate pune în încurcătură orice ihtiolog. — Şi pentru ce-i trebuie un asemenea organism? întrebăNed. — Pentru că îi trebuie o putere uriaşă pentru a se menţineîn straturile adânci şi pentru a se putea împotrivi presiunii lor.— Adevărat? zise Ned care mă privea clipind din ochi.— Adevărat, şi câteva cifre îţi vor dovedi cele spuse.— O! Cifrele! răspunse Ned. Cu cifrele poţi face ce vrei! — în afaceri, 'Ned, dar nu în matematică. Ascultă, săadmitem că presiunea unei atmosfere ar fi reprezentată prinpresiunea unei coloane de apă, înaltă de treizeci şi două depicioare. în realitate, coloana de apă ar fi mai puţin înaltăpentru că apa mării despre care vorbim are o densitate mai — mare decât apele dulci. Ei bine, Ned, când te scufunzi deatâtea ori trupul dumitale suportă o presiune egală cu aceea aatmosferei, adică de kilograme pe fiecare centimetru pătrat alsuprafeţei sale. La trei sute douăzeci de picioare această pre-siune este de zece atmosfere, de o sută de atmosfere la trei miidouă sute de picioare şi de o mie de atmosfere la treizeci şidouă de mii de picioare, adică cam două leghe şi jumătate,ceea ce înseamnă că dacă ai putea ajunge la acea adâncime înocean, fiecare centimetru pătrat al suprafeţei trupului dumitalear primi o presiune de o mie de kilograme. însă, bunul meuNed, ştii câţi centimetri pătraţi ai ca suprafaţă?•— Habar n-am, domnule Aronnax.— Cam şaptesprezece mii.— Atât de mult? -— Şi cum în realitate presiunea atmosferei este ceva maimare decât greutatea unui kilogram pe centimetru pătrat, ceişaptesprezece mii de centimetri ai dumitale ar suporta înaceastă clipă o presiune de şaptesprezece mii cinci sute şaizecişi opt de kilograme.— Fără să le observ? — Fără să le observi. Şi dacă o asemenea apăsare nu te stri-veşte e pentru că aerul pătrunde înăuntrul trupului dumitale cu

Page 18: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

o presiune egală. De aici un echilibru perfect între apăsareadin interior şi apăsarea de dinafară, care se neutralizează, ceeace te face să le suporţi fără greutate. Dar în apă e altceva. — Da, pricep, răspunse Ned, care devenise mai atent, pen-tru că apa mă înconjoară şi nu pătrunde în mine. — Chiar aşa, Ned. Va să zică, la treizeci şi două de pi-cioare sub apă ai suporta o presiune de şaptesprezece mii cincisute şaizeci şi opt de kilograme; la trei sute douăzeci de pi-cioare, de zece ori acea presiune sau o sută şaptezeci şi cincide mii şase sute optzeci de kilograme; la trei mii două sute depicioare, de o sută de ori această presiune, adică un milionşapte sute cincizeci şi şase de mii opt sute de kilograme; la — treizeci şi două de mii de picioare, în sfârşit, de o mie de oriaceastă presiune, adică şaptesprezece milioane cinci suteşaizeci şi opt de mii de kilograme; va să zică ai fi turtit ca şicând te-ar scoate de sub discul unei maşini hidraulice!— Drace! zise Ned. — Ei bine, dragul meu, vertebrele lungi de mai multe sutede metri şi groase, a căror suprafaţă este de milioane decentimetri pătraţi, se menţin la asemenea adâncimi, presiuneape care o suportă trebuie să fie de miliarde de kilograme.Socoteşte care trebuie să fie rezistenţa oaselor şi puterea orga-nismului pentru a rezista la asemenea presiuni! —? Trebuie, răspunse Ned Land, ca acestea să fie din plăcide tablă de opt degete, ca şi fregatele cuirasate. — într-adevăr, Ned, şi gândeşte-te la ravagiile pe care lepoate produce o asemenea creatură, dacă s-ar arunca brusc cuviteza unui expres asupra învelişului unui vas. — Dacă, fireşte... poate, răspunse canadianul zăpăcit deatâtea cifre, dar care nu se dădea bătut.— Ei bine, te-am convins? — M-ai convins despre un lucru, domnule naturalist şi,anume, că, dacă asemenea animale ar exista pe fundul mă-rilor, trebuie neapărat să fie atât de puternice precum aţi spus. — Dar dacă nu există, încăpăţânatule, cum expliciaccidentul întâmplat Scoţiei!— E poate pentru că... zise Ned şovăind.— Ei, spune! — Pentru că... asta nu-i adevărat! răspunse canadianul,reproducând fără să ştie un celebru răspuns de-al lui Arago. Dar acest răspuns dovedea încăpăţânarea vânătorului cucangea şi nimic mai mult. LA ÎNTÂMPLARE Călătoria navei Abraham Lincoln nu a fost însemnatăcâtva timp prin nici un incident. Totuşi, se ivi o împrejurarecare scoase în relief minunata îndemânare a lui Ned Land şi

Page 19: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

arătă câtă încredere trebuia să ai într-însul. în largul Maluinelor, fregata a comunicat cu nişte corăbiiamericane pentru pescuitul balenelor şi aflam că acestea nuîntâlniseră narvalul. Unul dintre pescuitori, căpitanul vasuluiMonroe, ştiind că Ned Land se afla la bordul vasului AbrahamLincoln, ceru ajutorul lui pentru a vâna o balenă care se zărea.Comandantul Farragut, dornic la lucru, îl autoriză să se ducăla bordul lui Monroe. Şi întâmplarea sluji atât de bine pecanadianul nostru, că-n loc de o balenă, el prinsese cu cangeadouă deodată, lovind pe una drept în inimă şi prinzând pecealaltă după o goană de câteva minute! Fireşte, dacă monstrul va avea vreodată de furcă şi cucangea lui Ned Land n-aş paria pentru monstru. Fregata mergea de-a lungul coastei de sud-est a Americiicu o iuţeală uimitoare. La 3 iulie eram la intrarea StrâmtoriiMagellan, în zona Capului Virginelor. Dar comandantulFarragut nu voia să apuce acest drum întortocheat şi a făcutmanevră astfel încât înconjură Capul Horn. Echipajul îi dădu dreptate în unanimitate. Şi, într-adevăr,se putea, oare, întâlni narvalul în această strâmtoare îngustă?Mulţi marinari spuneau că monstrul nici nu putea trece peacolo, „că prea era gros pentru asta"!La 6 iulie, pe la ora trei, Abraham Lincoln, la cincisprezece

leghe spre sud, ocoli acea insulă singuratică, acea stâncă pier-dută la extremitatea continentului american, căreia marinariiolandezi îi impuseră numele oraşului lor natal, Capul Horn.Apucară drumul spre nord-vest şi a doua zi elicea fregateibătea în sfârşit apele Pacificului. — Deschideţi ochii! Deschideţi ochii! repetau marinarii peAbraham Lincoln. Şi ei deschideau peste măsură şi ochii şiocheanele, cam orbiţi, e drept, de perspectiva a două mii dedolari; nu se odihneau nici o clipă. Zi şi noapte se cerceta suprafaţa apei. Cu toate că banii nu mă atrăgeau deloc, nu mă lăsam,totuşi, mai prejos. Pentru mâncare îmi ajungeau câteva mi-nute, nu dormeam decât câteva ore şi, fără să-mi pese de soare sau de ploaie, nu mai părăseam deloc puntea vaporului, de-vorând cu privirea brazda care înălbea marea până unde se pu-tea zări, în timp ce Sfat, mereu flegmatic, îmi repeta cu glasulliniştit: — Dacă domnul ar avea bunătatea să caşte mai puţin ochii,ar vedea mai bine! Timpul se menţinea frumos. Călătoria se făcea în condiţiilecele mai bune. Pe atunci era sezonul austral urât, căci iulie dmaceastă zonă corespunde cu ianuarie din Europa, dar marea semenţinea frumoasă şi putea fi observată uşor într-un mareperimetru. Ned Land îşi arăta mereu neîncrederea lui cu încăpăţânare;se făcea că nici nu cercetează suprafaţa valurilor în afară de

Page 20: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

orele lui de pază — cel puţin atât timp cât nu se zărea vreobalenă. Şi, totuşi, văzul lui miraculos făcuse mari servicii,însă, opt ore din douăsprezece acest canadian încăpăţânat ci-tea sau dormea în cabina lui. Nu încetam să-l dojenesc pentrunepăsarea lui. — Ei şi! răspundea el, nu este nimic, domnule Aronnax, şichiar dacă ar fi vreun animal, ce şanse avem noi să-l zărim?;Nu mergem noi la întâmplare? Se spune că s-a văzut din nou această lighioană în mările de nord ale Pacificului. Bine,admit. Dar au trecut două luni de atunci şi, dacă ne gândim latemperamentul narvalului dumneavoastră, ştim că nu-i placesă stea mult pe loc! El este înzestrat cu o uşurinţă uimitoare dedeplasare. însă, dumneavoastră ştiţi mai bine decât mine,domnule profesor, că natura face totul cu inteligenţă şi ea n-ar

da unui animal încet din fire însuşirea de a se mişca repede,dacă n-ar avea nevoie să se slujească de ea. Deci, dacăanimalul există, el trebuie să fie acum departe! La aceasta nu mai ştiam ce să răspund. Fireşte, mergeamorbeşte. Dar puteam să facem altfel? De aceea şansele noastreerau foarte mici. La 20 iulie, Tropicul Capricornului a fost tăiat la 105°longitudine, iar la 27 a aceleiaşi luni trecea Ecuatorul la al osută zecelea meridian. De atunci fregata luă o direcţie maihotărâtă spre vest şi intră în mările centrale ale Pacificului.Farragut gândea şi, pe drept cuvânt, era mai bine să se plimbeîn apele adânci şi să se depărteze de continente sau de insulede care animalul s-a ferit întotdeauna să se apropie, „desigur,pentru că acolo nu era destulă apă pentru dânsul", zicea co-mandantul ..Fregata, după ce îşi reînnoise provizia de cărbuni,trecu în largul Pomotoului, a Marchizelor şi a InsulelorSandwich, a trecut Tropicul Cancerului la 131° longitudine şise îndrepta spre mările Chinei. Eram, în sfârşit, la locul ultimelor apariţii ale monstrului!Şi ca să zic totul, nu se mai trăia pe bord. Inimile zvâcneauîngrozitor şi îşi pregăteau pentru viitor nişte anevrisme denevindecat. Tot echipajul era în prada unei stări nervoase, pecare n-aş putea-o descrie. Nu se mai mânca, nu se mai dor-mea. De douăzeci de ori pe zi o greşeală de apreciere, o iluzieoptică a vreunui marinar aplecat peste bară ne pricinuiau nişteemoţii care ne menţineau într-o stare de tensiune prea pu-ternică.Şi, într-adevăr, reacţia nu întârzia să se producă. Marinarii nu şi-au ascuns nemulţumirea şi-şi neglijauîntrucâtva slujba. Nu vreau să spun că a avut loc o revoltă labord, dar după o perioadă de încăpăţânare raţională, coman-dantul Farragut, ca şi altădată Columb, ceru trei zile răgaz.Dacă în timpul acestor trei zile nu se va ivi monstrul, câr-maciul va întoarce roata şi Abraham Lincoln Va apuca drumul

Page 21: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

spre mările europene. Această făgăduinţă a avut loc la 2 noiembrie? Ea însufleţislăbiciunea echipajului. Oceanul a fost cercetat cu o deosebităatenţie. Trecură, astfel, două zile. Abraham Lincoln mergea cu vi-teză mică. Se întrebuinţară numeroase mijloace pentru a deş-tepta atenţia sau a stimula nepăsarea animalului, în caz că s-ar afla pe acolo. Se aruncară bucăţi enorme de slănină, spre ceamai mare satisfacţie a rechinilor. Luntrele au dat târcoale înjurul vasului Abraham Lincoln şi nu au lăsat nici un colţişorneexplorat. Dar sosi şi seara de 4 noiembrie fără să fi apărutacest mister din adâncuri. A doua zi, 5 noiembrie, la amiază, expira termenul derigoare. Comandantul Farragut, conform făgăduinţei, trebuiasă-şi îndrepte fregata spre sud-est şi să părăsească definitivregiunile de miazănoapte ale Pacificului. Fregata se afla atunci la 31° 15' latitudine nordică şi136°42' longitudine estică. Pământul Japoniei erau la douăsute de leghe sub vânt. Se înserase. Ceasul bătuse opt. Niştenori groşi învăluiau discul lunii, care era în primul sfert.Marea îşi legăna undele-i liniştite sub prora corăbiei. Tocmaiatunci stăteam rezemat de meterezul tribordului. Sfat, lângămine, se uita drept înainte. Echipajul, cocoţat de frânghiilecatargului, cerceta orizontul care se întuneca din ce în ce maimult. Ofiţerii înarmaţi cu ocheanele lor de noapte scotoceauîntunericul. Câteodată oceanul sclipea sub o rază pe care lunao strecura prin crăpătura dintre doi nori. Apoi, orice urmăluminoasă dispăru. Privind la Sfat, constatam că şi el primea oricum înrâurireagenerală. Cel puţin aşa credeam eu. Poate că pentru primaoară nervii lui vibrau sub mişcarea unui simţământ decuriozitate. — Haide, frate, îi zisei, iată un ultim prilej de a pune mânape două mii de dolari! — Să-mi permită domnul să-i spun, răspunse Sfat, că num-am aşteptat niciodată la acest premiu şi Statele Uniteputeau îngădui o sută de mii de dolari că tot n-ar fi păgubitceva. — Ai dreptate, Sfat. La urma urmei toată expediţia asta afost o prostie; ce de timp pierdut, ce de emoţii de prisos!Ne-am fi întors în Franţa încă de acum şase luni... —• în micul apartament al domnului, răspunse Sfat, înmuzeul domnului! Şi aş fi clasat de-acum fosilele domnului!Şi babirusa domnului ar fi fost instalată în cuşca GrădiniiPlantelor şi el ar fi atras toţi curioşii capitalei! ? — întocmai aşa, Sfat, şi cred că lumea o să aibă de ce sărâdă de noi!

Page 22: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Fireşte, răspunse liniştit Sfat, cred că lumea va râde dedomnul. Şi, pot să spun?...— Spune, Sfat.— Ei bine, domnul va avea ceea ce a meritat!— Adevărat! — Când cineva are onoarea de a fi un savant ca domnul,nu trebuie să se expună... Sfat nu putu să-şi isprăvească complimentul. în mijlocultăcerii generale se auzi o voce. Era glasul lui Ned Land şi NedLand striga: — Ohe! Monstrul cu pricina, sub vânt de-a curmezişulvasului nostru!

Cu TOATĂ VITEZA La acest strigăt tot echipajul se năpusti spre prinzătorul cucangea: comandantul, ofiţerii, maiştrii, marinarii, până şi in-ginerii care îşi lăsară maşina "lor şi chiar şi lucrătorii care-şipărăsiseră cuptoarele. Se dădu poruncă de a opri fregata. Era o întunecime de nepătruns şi oricât de ageri erau ochiicanadianului, mă întrebam cum de a văzut şi ce a putut săvadă. Inima-mi zvâcnea ca şi când ar fi ieşit din piept. Dar Ned Land nu se înşelase şi am zărit cu toţii obiectul pecare ni-l arăta cu mâna. La vreo patru sute de metri de Abraham Lincoln mareapărea luminată pe dedesubt. Acesta nu era un simplu fenomende fosforescenţă, nu încăpea nici o îndoială. Monstrul, scu- fundat la câţiva metri sub apă, împrăştia această lumină foarteputernică, dar confuză, despre care vorbeau rapoartele maimultor căpitani. Această împrăştiere de raze trebuia să fieprodusă de un agent de o mare intensitate luminoasă. Partealuminoasă forma pe mare un oval imens, lunguieţ în mijloculcăruia se afla un focar a cărui strălucire se stingea prin de-gradaţii succesive. — Nu este decât o mulţime de molecule fosforescente,strigă unul dintre ofiţeri. — Nu, domnule, am răspuns cu convingere. Niciodatăfoladele sau salpii nu proiectează o lumină atât de puternică.Această strălucire e de natură absolut electrică. De altfel,priviţi, priviţi! Se mişcă... înainte... înapoi, vine spre noi!Un strigăt general se auzi pe fregată. — Tăcere, zise comandantul Farragut. Cârma-n vânt, toa-

Page 23: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

tă! Maşina înapoi! Marinarii năvăliră la cârmă, inginerii la maşina lor. Aburula fost întors imediat şi Abraham Lincoln, aplecându-şibabordul, făcu un semicerc. — Cârma dreaptă! Maşina înainte! strigă comandantulFarragut. Aceste ordine au fost executate şi fregata se îndepărtă îngrabă de focarul luminos. Mă înşel. Voia să se îndepărteze, dar animalul suprafirescse apropia cu o viteză dublă decât a sa. Gâfâiam. încremenirea, mai mult decât teama, ne făceamuţi şi nemişcaţi. Animalul ne ajunse cât ai clipi din ochi. Elfăcu ocolul fregatei, care făcea atunci paisprezece mile pe oră,şi a învăluit-o cu un câmp electric, asemănător unui prafluminos. Apoi se îndepărtă cu două sau trei leghe, lăsând odâră fosforescentă asemenea norilor de aburi pe care îi lasă înurma sa un expres. Deodată, din marginile întunecoase aleorizontului, monstrul se năpusti asupra lui Abraham Lincolncu o iuţeală înfricoşătoare, se opri deodată la douăzeci de picioare de el şi se stinse — nu scufundâdu-se sub apădeoarece lumina nu descreştea în intensitate — ci deodată, caşi când izvorul acestei emanaţii strălucitoare ar fi secat dintr-odată! Apoi apăru pe partea cealaltă a vasului, fie că l-aînconjurat, fie că s-a strecurat pe sub el. în fiecare clipă seputea întâmpla o ciocnire care ne-ar fi fost fatală. Totuşi, mă uimeam de manevrele fregatei. Ea fugea şi nuataca. Ea era urmărită, ea care trebuia să urmărească şi amspus părerea mea comandantului Farragut. Faţa lui, de obiceiatât de rece, era măreaţă şi de o uimire de neînţeles. — Domnule Aronnax, îmi răspunse el, nu ştiu cu ce fiinţăformidabilă am de-a face şi nu vreau să risc fregata mea înîntunericul acesta. De altfel, cum să atac necunoscutul, cum sămă apăr? Să aşteptăm să se lumineze de ziuă şi rolurilenoastre se vor schimba. — Nu te mai îndoieşti, comandante, asupra felului anima-lului? — Nu, domnule, este fireşte un narval uriaş, dar şi un nar-val electric. — Poate că nu ne putem apropia de acesta, la fel ca şi deun ţipar sau de o torpilă? — într-adevăr, răspunse comandantul, şi dacă are în el oputere fulgerătoare, atunci e desigur cel mai groaznic animalpe care l-a făcut Creatorul. Iată pentru ce, domnule, iau mă-suri de pază. Tot echipajul era pe picioare în timpul nopţii. Nimeni nu segândea să doarmă. Abraham Lincoln, neputând lupta cuiuţeală, îşi încetinise mersul. Narvalul, de partea lui, imitândfregata se lăsă legănat de valuri şi părea hotărât să nu pă-răsească nici el câmpul de luptă.

Page 24: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Totuşi, pe la miezul nopţii, el dispăru, sau, ca să între-buinţez o expresie mai apropiată de-realitate, se „stinse" ca unlicurici. Să fi fugit? Trebuia să ne temem, nu să sperăm căacest obiect se îndepărtase. Dar la ora unu fără şapte minute se auzi un fluierat asurzitor asemenea celui pe care-l produceo coloană de apă ţâşnită cu o putere extremă. Comandantul Farragut, Ned Land şi cu mine eram atuncipe dunetă aruncând priviri curioase prin întuneric. — Ned Land, întrebă comandantul, ai auzit adesea bale-nele urlând?! — Adesea, domnule, dar niciodată asemenea balene caresă-mi fi adus un câştig de două mii de dolari. — E drept, ţi se cuvine premiul. Dar spune. Nu este acestazgomotul pe care îl fac cetaceele când aruncă apa prin răsu-nătoarele lor? — Acelaşi zgomot, domnule, dar acesta e incomparabilmai puternic. De aceea nu ne mai putem înşela. Este chiar uncetaceu, cel ce se află aici în apele noastre. Cu voia dum-neavoastră, domnule, adăugă pescuitorul, îi vom spune douăvorbe mâine când s-o lumina de ziuă. — Dacă are poftă să te asculte, maestre Land, am răspunscu glasul puţin convins. — Dacă mă apropii la patru lungimi de cange, zise cana-dianul, va trebui să mă asculte! — Dar ca să te apropii, reluă comandantul, va trebui să-ţipun o luntre la dispoziţie?— Fireşte, domnule.— Şi aş primejdui, astfel, viaţa oamenilor mei?— Şi a mea! răspunse simplu pescuitorul. Pe la ora două de dimineaţă, focarul luminos apăru dinnou, tot atât de puternic, la cinci leghe de Abraham Lincoln.Cu toată distanţa, cu tot zgomotul vântului şi al mării, seauzeau desluşit bătăile cozii animalului, până şi respiraţia luigâfâindă. Părea că-n clipa când enormul narval venea sărespire la suprafaţa oceanului, aerul intra în plămânii lui la felca aburii în cilindrii mari ai unei maşini de două mii de caiputere. — Hm! gândeam eu, o balenă care ar avea puterea unuiregiment de cavalerie ar fi cea mai frumoasă balenă! Am stat la pândă până dimineaţa şi ne pregăteam de luptă.Uneltele de pescuit au fost aşezate de-a lungul meterezelor.Un marinar încarcă o puşcă groasă şi scurtă care aruncă ocange la o depărtare de o leghe şi a mai încărcat o armă lungăcu gloanţe explozibile, a căror rană e mortală chiar şi pentrucele mai puternice animale. Ned Land se mulţumea să-şiascută cangea, armă grozavă în mâna lui. Pe la ora şase începuse să se lumineze şi cu primele razeale răsăritului dispăru strălucirea electrică a narvalului. Pe la

Page 25: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

şapte era destulă lumină, dar o ceaţă matinală acoperea ori-zontul şi cu cele mai bune ocheane n-o puteam străbate. Deaceea, deziluzie şi furie. M-am înălţat până la barele catar-gului, iar câţiva ofiţeri se cocoţaseră în vârful acestuia. Pe laopt, ceaţa se risipi încetul cu încetul. Orizontul se lărgea şi securăţa, totodată. Deodată, ca şi în ajun, se auzi glasul lui NedLand:— Iată-l, la babordul din spate!Toate privirile se îndreptară spre locul arătat. Acolo, la o leghe şi jumătate de fregată, un trup lung şinegricios plutea la un metru deasupra valurilor. Coada lui,care se zvârcolea, făcea un zgomot asurzitor. Niciodată ocoadă nu bătuse marea cu atâta putere. O dâră imensă, de oalbeaţă orbitoare, rămânea în urma animalului şi desena ocurbă lunguiaţă. Fregata se apropie de cetaceu. L-am examinat în toată li-bertatea. Rapoartele vaselor Shannon şi Helvetia exageraserăpuţin dimensiunile şi am evaluat lungimea lui la numai douăsute cincizeci de picioare. Cât despre grosimea lui îmi veneagreu s-o apreciez; dar animalul era admirabil proporţionat, încele trei dimensiuni ale lui. în timp ce am observat această§fiinţă fenomenală, douăcoloane de aburi au ţâşnit din răsuflătorile lui la o înălţime depatruzeci de metri, ceea ce-mi lămuri modul său de respiraţie.Am conchis că aparţine ramificării vertebratelor, clasei mamiferelor, subclasei monodelfinilor, grupului pisci-formelor, ordinului cetaceelor, familiei... Aici, încă, nu măputeam pronunţa. Ordinul cetaceelor cuprinde trei familii:balenele, caşaloţii şi delfinii şi în aceasta din urmă sunt nar-valii. Fiecare dintre aceste familii se împarte în mai multe ge-nuri, fiecare gen în specii, fiecare specie în varietăţi. îmi mailipsea varietatea, specia, genul şi familia, dar nu mă îndoiamcă voi completa clasificarea mea cu ajutorul Celui de Sus şi acomandantului Farragut. Echipajul aştepta cu nerăbdare ordinele şefului său.Acesta, după ce observă cu atenţie animalul, trimise dupăinginer. Inginerul veni în grabă.— Domnule, zise comandantul, ai presiune?— Da, domnule» răspunse inginerul. — Bine. Forţează focurile şi dă-i drumul cu cea mai mareviteză! Trei urale întovărăşiră această poruncă. Ceasul luptei su-nase. Peste câteva clipe, amândouă coşurile fregatei aruncauvaluri de fum negru şi puntea se cutremură de vâjâitul cup-toarelor. Abraham Lincoln, împins înainte de elicea lui puternică, seîndreptă spre animal. Acesta îl lăsă să se apropie, nepăsător,până la vreo sută de metri. Apoi, fără să caute să se scufunde,se prefăcea co ia la fugă şi se mulţumi să-şi menţină distanţa.

Page 26: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Această urmărire dură vreo trei sferturi de oră, fără cafregata să se apropie câtuşi de puţin de cetaceu. Era evident cădacă mergea tot aşa, nu-l va ajunge niciodată. Comandantul Farragut îşi frământa cu furie smocul des depăr ce-i creştea sub bărbie.— Ned Land! strigă el.Canadianul se înfăţişă. — Ei bine, maestre Land, întrebă comandantul, mă maisfătuieşti să dau drumul luntrelor? — Nu, domnule, răspunse Ned Land, căci lighioana astanu se va lăsa să fie prinsă decât când va vrea ea. — — Atunci ce-i de făcut? —- Forţaţi aburii dacă puteţi, domnule. Iar eu, cu voiadumneavoastră, bineînţeles, mă voi instala pe partea de jos acatargului şi dacă ajungem la lungimea cangei, o arunc. — Du-te, Ned, răspunse comandantul Farragut. Inginer,strigă el, măreşte presiunea. Ned Land se duse la postul său. Focurile au fost forţate şimai mult. Elicea se învârti de patruzeci şi trei de ori pe minutşi aburii se răspândiră în supapă. Aruncară logul şi constatarăcă Âbraham Lincoln mergea cu o iuţeală de optsprezece legheşi jumătate pe oră. Dar blestematul de animal fugea şi el cu o viteză de opt-sprezece leghe şi jumătate pe oră. Timp de o oră, fregata înainta, astfel, fără a câştiga câtuşide puţin din distanţa ce-o despărţea de animal. Aceasta eraumilitor pentru unul dintre cele mai rapide vase ale marineiamericane. Echipajul era înfuriat. Marinarii înjurau monstrul,care de altfel nici nu găsea de cuviinţă să le răspundă. Coman-dantul Farragut nu se mai mulţumea să-şi frământe barba, cişi-o muşca.Inginerul a fost din nou chemat.— Ai atins maximul de presiune? îl întrebă comandantul.— Da, domnule, răspunse inginerul.— Şi supapele sunt încărcate?— La şase atmosfere şi jumătate.— încarcă-le la zece. Iată o poruncă adevărat americană. Nu s-ar fi făcut maimult pe Mississippi pentru a distanţa „o concurenţă". — Sfat, am zis către bunul meu fecior care se afla lângămine, ştii că vom sări probabil în aer?— Cum pofteşte domnul! răspunse Sfat. Ei bine, mărturisesc că nu-mi displăcea să risc aceastăşansă.Supapele au fost încărcate. Cuptoarele se umplură cu

cărbuni. Ventilatoarele trimiteau vârtejuri de aer pe jăratic.Iuţeala lui Abraham Lincoln crescu. Catargele tremurau dinvârf până la bază şi valurile de fum abia că puteau trece prin

Page 27: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

coşurile prea înguste.Se aruncă din nou logul.— Ei bine! Cârmaciul? întrebă comandantul Farragut.— Nouăsprezece mile şi trei zecimi, domnule.— Forţează focurile. Inginerul se supuse. Manometrul arăta zece atmosfere. Darşi cetaceul se grăbi, căci, fără să se jeneze el făcu nouăspre-zece mile şi trei zecimi. Ce goană! Nu, nu pot descrie emoţia care făcea să vibrezetoată fiinţa mea. Ned Land nu se clintea de la postul lui, cucangea în mână. Câteodată ne apropiam de animal.— îl ajungem, îl ajungem! striga canadianul. Apoi, în clipa când se pregătea ca să lovească, cetaceul olua la goană cu o iuţeală pe care o socoteau de cel puţin trei-zeci de mile pe oră. Şi chiar în timpul maximului nostru deviteză, fără a se sinchisi câtuşi de puţin, făcu ocolul fregatei!Un strigăt de furie ieşi din toate piepturile.La amiază nu eram mai avansaţi decât la opt de dimineaţă. Comandantul Farragut se hotărî să întrebuinţeze mijloacemai directe. — A! zise el, acest animal merge mai iute decât AbrahamLincolnl Ei bine, să vedem dacă o să scape de ghiulelelenoastre conice. Maestre, trimite oameni la piesa de dinainte! Tunul a fost imediat încărcat şi slobozit. Ghiuleaua porni,dar trecu la câteva picioare peste cetaceul, care se afla la ojumătate de leghe. — Să treacă altul mai îndemânatic! strigă comandantul, şicinci sute de dolari aceluia care va lovi această bestie in-fernală! Un tunar bătrân, cu barba „căruntă — parcă l-aş mai vedeaşi acum — cu privirea liniştită, cu fizionomia rece, se apropie de tun, îl puse în poziţie şi ochi multă vreme. Se auzi odetunătură puternică la care se amestecară uralele echipajului. Ghiuleaua îşi atinse ţinta, lovi animalul, dar nu normal şi,lunecând pe suprafaţa lui rotunjită, se pierdu la două leghe înmare. — Ei drace! zise bătrânul tunar înfuriat, ticălosul acestaeste blindat cu tablă de şase degete!— Drace! repetă comandantul Farragut. Vânătoarea reîncepu şi comandantul Farragut aplecân-du-se spre mine, îmi zise:— îl voi urmări până îmi va plesni fregata!-— Da, am răspuns, şi vei avea dreptate! Puteam nădăjdui că animalul se va sfârşi, că nu va fi indi-ferent la oboseală, ca o maşină cu aburi. Dar nimic. Oreletreceau fără ca el să dea vreun semn de sfârşire. Totuşi, trebuie să spun, spre lauda vasului AbrahamLincoln, că viteazul vapor lupta cu o încăpăţânare neobosită.

Page 28: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Nu cred să fie mai puţin de cinci sute de kilometri distanţa pecare o cutreierase în timpul acestei nenorocite zile de 6noiembrie! Dar veni noaptea care înfăşură cu umbrele saleoceanul vijelios. în clipa aceea credeam că expediţia noastră era sfârşită şică nu vom mai vedea niciodată fantasticul monstru. Măînşelasem. Pe la şase şi cincizeci de minute, spre seară, lumina elec-trică se ivi din nou, la trei leghe de fregată, tot atât de curatăşi de puternică ca şi noaptea trecută. Narvalul părea nemişcat.Poate că, obosit din timpul zilei adormise, lăsându-se legănatde valuri. Era o şansă de care comandantul Farragut voia săprofite. El dădu porunci. Abraham Lincoln mergea cu viteză micăşi înainta cu băgare de seamă ca să nu deştepte pe adversarulsău. Nu rareori se'întâlneau în plin ocean balene adormite pecare le atacau cu succes în timpul somnului lor adânc şi NedLand prinsese câteva în asemenea împrejurări. Canadianul îşireluă postul în partea de jos a catargului. Fregata se apropiefără zgomot, se opri la patru sute de metri de animal. Nu semai respira la bord. O tăcere adâncă domnea pe punte. Nu maieram decât la o sută de picioare de focarul luminos, a căruistrălucire creştea şi ne orbea. în acea clipă, aplecat peste balustrada punţii, vedeam submine pe Ned Land care se ţinea cu o mână de martingală, iarcu cealaltă învârtea cangea lui îngrozitoare. -Nul maidespărţeau decât douăzeci de picioare de animalul nemişcat.Deodată, braţul lui se întinse cu putere şi cangea a fostaruncată. Am auzit izbitura sonoră a armei, care părea călovise un corp tare. Lumina electrică se stinse deodată şi două coloane enormede apă căzură pe puntea fregatei, năvălind ca un puhoi de laun capăt la altul, răsturnând oamenii, sfărâmând otgoanele. Se produse o lovitură înspăimântătoare şi, aruncat pestebalustradă, fără să am timpul să mă ţin, am fost azvârlit înmare.

VII

O BALENĂ DE SPECIE NECUNOSCUTĂ Cu toate că eram surprins de această cădere neaşteptată, ampăstrat o impresie foarte desluşită a senzaţiilor mele. Mai întâi am fost târât la o a adâncime de vreo douăzeci depicioare. Sunt un bun înotător, fără a pretinde să egalez pe

Page 29: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Byron sau pe Edgar Poe, care erau nişte maeştri, şi aceastăscufundare nu m-a făcut să-mi pierd capul. Două lovituriputernice m-au readus la suprafaţa apei. Prima mea grijă era să caut cu privirea fregata. Echipajul ofi observat, oare, dispariţia mea? Abraham Lincoln o fi cârmitîn altă parte? Comandantul Farragut dădu, oare, drumul uneibărci? Puteam nădăjdui să fiu scăpat? întuneric peste tot. Am zărit o creatură neagră care dispă-rea spre est şi ale cărei lumini dejpoziţie se stingeau în depăr-tare. Era' fregata.Mă simţeam pierdut.

— Ajutor! Ajutor! strigam înotând cu deznădejde spreAbraham Lincoln. Hainele mele mă stânjeneau?;îmi împiedicau mişcările. Simţeam că mă înec!...— Ajutor! Acesta era ultimul meu strigăt. Gura mi se umpluse cu apă.Mă zbăteam, atras în prăpastie. Deodată, hainele mele au fost apucate de o mână puternică,mă simţeam tras la suprafaţa mării, şi am auzit da, am auzitaceste cuvinte la urechea mea: — Dacă domnul ar avea bunăvoinţa să se rezeme deumărul meu, domnul ar înota mai în voie.Am apucat cu o mână braţul credinciosului meu Sfat.— Tu! am zis, tu!— Chiar eu, răspunse Sfat, şi la ordinele domnului.— Izbitura aceea te-a aruncat odată cu mine în apă? — Deloc. Dar fiind în slujba domnului, am urmat pedomnul. Bunul băiat găsea asta foarte firesc.— Şi fregata? întrebai. — Fregata! răspunse Sfat răsturnându-se pe spate, cred cădomnul ar face bine să nu se bizuie pe ea!— Ce spui? — Spun că în clipa când m-am aruncat în mare, am auzitpe oamenii de la cârmă strigând: „Elicea şi cârma sunt dis-truse".— Distruse? — Da, sfărâmate de dintele monstrului. Cred că e singurastricăciune care s-a întâmplat navei Abraham Lincoln. Dar,ceea ce este mai supărător este că nu mai are cârmă.— Atunci suntem pierduţi. — Poate, răspunse Sfat liniştit. Totuşi, mai avem câtevaore înaintea noastră şi în câteva ore se pot face multe lucruri. Neclintitul sânge rece al lui Sfat mă îmbărbăta. Am înotatmai tare; dar, stingherit de hainele mele care mă strângeau ca o mantie de plumb, simţeam o mare greutate în timpuldeplasării. Sfat băgă de seamă.

Page 30: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Să-mi dea voie domnul să-i fac o incizie, zise el. Şi, strecurând un briceag deschis sub hainele mele, el lespintecă de sus în jos dintr-o dată. Apoi, mă dezbrăcă repedeîn timp ce eu înotam pentru amândoi. La rândul meu am făcut acelaşi serviciu lui Sfat şi con-tinuam să „navigăm", astfel, unul lângă celălalt. Totuşi, situaţia nu era mai puţin grozavă. Poate cădispariţia noastră nu fusese băgată de seamă şi chiar dacă ar fiobservat-o, fregata nu se putea întoarce sub vânt spre noi,lipsindu-i cârma. Nu trebuia să nădăjduim decât la întâlnireacu nişte bărci rătăcite în urma impactului. Sfat cugeta cu sânge rece la această ipoteză şi, îşi făcuplanul său în consecinţă. Ciudată fire! Acest băiat flegmaticera aici ca la el acasă! Singura noastră şansă de scăpare:bărcile lui Abraham Lincoln. Trebuia, deci, să ne organizămastfel ca să fim în stare să le aşteptăm cât mai mult cu putinţă.Am hotărât atunci să divizăm puterile noastre ca să nu lesfârşim dintr-o dată, şi iată cum: în timp ce unul din noi, întinspe spate, stătea nemişcat, cu braţele încrucişate, cu picioareleîntinse, celălalt înota şi-l împingea înainte. Acest rol deremorcher nu trebuia să dureze mai mult de zece minute şi,făcând astfel, cu schimbul, puteam înota timp de câteva ore şipoate până dimineaţa. Slabă nădejde! Dar speranţa este atât de înrădăcinată îninima omului! Şi apoi, eram doi. în sfârşit, o mărturisesc —-cu toate că aceasta pare de necrezut — chiar dacă aş fi căutatsă distrug în mine orice iluzie, dacă aş fi vrut să „deznădăj-duiesc", n-aş fi putut! Ciocnirea fregatei cu cetaceul se întâmplase seara pe lavreo unsprezece. Socoteam că mai trebuia să înotăm opt orepână la răsăritul soarelui, lucru oarecum cu putinţă, dacăprocedam cu schimbul. Marea liniştită nu ne obosea mult. Câteodată, căutam să străbat cu privirea întunericul adânc pecare-l întrerupea numai fosforescenţa provocată de mişcărilenoastre. Priveam acele valuri luminoase_care,se plecau sub mâna mea şi a căror întindere lucioasă se păta cu umbreleplumburii. Pe la ora unu dimineaţa am simţit o oboseală foarte mare.Braţele şi picioarele îmi înţepeniră din cauza unor cârceiputernici. Sfat trebui să mă susţină. în curând am auzit gâfâindpe bietul băiat; respiraţia lui deveni mai scurtă şi mai rapidă.Am înţeles că nu mai putea rezista.— Lasă-mă! Lasă-mă! i-am zis. — Să părăsesc pe domnul? Niciodată! răspunse el. Sperco să mă înec înaintea lui! în acea clipă luna se ivi prin crăpătura unui nor mare pecare vântul îl alunga spre est. Suprafaţa mării sclipi sub razeleei. Această lumină binefăcătoare ne mai învioră puterile. Amridicat capul. Privirile mele se îndreptară în toate părţile ori-

Page 31: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

zontului! Am zărit fregata. Era la cinci leghe de noi şi nu maiforma decât o pată închisă, nedesluşită. Dar nici o barcă. Voiam să strig. La ce bun însă la o asemenea distanţă!Buzele mele umflate nu lăsară să răzbată nici un sunet. Sfatputu să îngâne câteva vorbe şi l-am auzit repetând de maimulte ori:— Ajutor! Ajutor!... Am încetat câteva clipe mişcările noastre şi ascultam. Nuştiu dacă era un ţiuit în urechi pricinuit de sângele care mi sesuise la cap, dar mi se păru că un strigăt răspundea strigătuluilui Sfat.— Ai auzit? îngânai.— Da! Da! Şi Sfat aruncă în depărtare un alt strigăt deznădăjduit. Dedata aceasta nu mai era o închipuire. Ne răspundea un glasomenesc. Să fi fost glasul unui nenorocit părăsit în mijloculoceanului, o altă victimă a ciocnirii vaporului? Sau maicurând ne căuta vreo barcă a fregatei prin întuneric. ..Sfat făcu o sforţare supremă şi rezemându-se de umărulmeu în timp ce eu' rezistam într-o ultimă convulsie, el seÎnălţă pe jumătate afară din apă şi recăzu sfârşit— Ce ai văzut? — Am văzut... îngână el, am văzut... dar să nu vorbim, săne păstrăm puterile!... Ce văzuse el? Atunci, nu ştiu pentru ce, monstrul mi-avenit prima oară în gând!... Dar, totuşi, glasul acela?... Nu maisunt timpurile când Ionas se ascundea în burta balenelor! Totuşi, Sfat mă mai remorca încă. Ridica câteodată capul,se uita înaintea lui şi arunca un strigăt căruia răspundea unglas din ce în ce mai apropiat. Abia de-l auzeam. Puterilemi-erau sfârşite; degetele mi se desfăceau, mâna nu-mi maioferea un punct de reazem; gura mea, deschisă convulsiv, seumplu cu apă sărată; frigul mă pătrundea. Am ridicat capul oultimă dată, apoi m-am afundat... în acea clipă m-a lovit un corp tare. M-am agăţat de el.Apoi am simţit că mă trage, că mă readuce la suprafaţa apei,că pieptul mi se dezumflă şi am leşinat... Mi-am revenit curând în simţiri, datorită fricţiunilorputernice pe tot trupuL Am întredeschis ochii...— Sfat! am reuşit să îngân.— Domnul m-a sunat? răspunse Sfat. În acea clipă, la ultimele raze .ale lunii care se cobora spreorizont, am zărit o faţă care nu era a lui Sfat şi pe care amrecunoscut-o îndată.— Ned! am strigat. -— în persoană, domnule, şi care aleargă după premiul său!răspunse canadianul.— Ai fost aruncat în mare la ciocnirea Vaporului? Da, domnule profesor, dar mai favorizat decât

Page 32: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

dumneavoastră am pus îndată piciorul pe o insulă plutitoare.— O insulă?— Sau mai bine zis, pe narvalul dumneavoastră uriaş.— — Lămureşte-mă, Ned. — Am înţeles imediat pentru ce cangea mea nu l-a pututpătrunde şi s-a tocit pe pielea lui.— Pentru ce, Ned, pentru ce? — Pentru că lighioana asta, domnule profesor, e făcută dintablă de oţel! Trebuie să-mi adun minţile şi amintirile ca să controlez euînsumi spusele mele. Ultimele vorbe ale canadianului au produs o schimbaredesăvârşită în creierul meu. M-am înălţat în grabă pe vârful fiinţei sau al obiectivuluipe jumătate scufundat care ne slujea de refugiu. L-am încercatcu piciorul. Era, fireşte, un corp tare şi nicidecum acea sub-stanţă moale care alcătuieşte trupurile mamiferelor marine. Dar acest corp tare putea fi o carapace osoasă, asemeneaacelora ale animalelor antediluviene, şi eram gata să clasezmonstrul printre reptilele amfibii, cum sunt broaştele ţestoasesau crocodilii americani. Ei bine, nu! Spatele negricios care mă suporta era neted,lucios, nu era încrustat. Dacă-l loveai, avea un sunet metalicşi oricât ar fi de necrezut, părea, ce zic, era făcut din plăci detablă înţepenite cu piroane. Nu mai puteam să mă îndoiesc! Trebuia să recunosc căanimalul, monstrul, fenomenul care intrigase lumea întreagă,care tulburase şi înşelase închipuirea marinarilor din amân-două emisferele, era un fenomen şi mai uimitor, un obiectcreat de mâna omului. Descoperirea existenţei celei mai fabuloase fiinţe, maimitologice, nu m-ar fi surprins atât de mult. Este foarte simplucă tot ce e minune vine de la Creator. Dar a vedea deodatăimposibilul înfăptuit de mâna omului, aceasta era de necrezut! Totuşi, nu ne puteam îndoi. Stăteam întinşi pe spatele unuifel de vas submarin, care avea forma unui enorm peşte de oţel.Ned Land îşi spusese părerea în această privinţă. Sfat şi cumine trebuiam să-i dăm dreptate. — Dar atunci, am zis, acest aparat conţine un mecanism delocomoţie şi un echipaj pentru a-l manevra. — Fireşte, răspunse Ned Land, şi, totuşi, de trei ore decând locuiesc pe această insulă plutitoare, n-a dat nici unsemn de viaţă.— Vaporul acesta n-a umblat? — Nu, domnule Aronnax. Se lasă legănat în voia valurilor,dar nu se mişcă.— Ştim totuşi că e înzestrat cu o mare viteză. Şi cum tre-

Page 33: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

buie o maşină pentru a produce această viteză şi un mecanicca să conducă această maşină, deduc că suntem salvaţi.' — Hm! făcu Ned Land cu glasul reţinut. în acea Clipă, ca pentru a da dreptate argumentului meu, seauzi un fel de clocotire în partea dinapoi a acestui straniuaparat:— al cărui mecanism de deplasare era, desigur, o elice— şi, acum se puse în mişcare. Abia am avut timp să neagăţăm de partea sa superioară, care ieşea cu vreo optzeci decentimetri în afara apei. Din fericire se deplasa încet. — Atât timp cât pluteşte la orizont n-am nimic de zis,îngână Ned Land. Dar dacă-i vine pofta să se scunfunde, n-aşda doi dolari pe pielea mea! încă puţin, ar fi putut zice canadianul. Trebuia, neapărat, săne punem în legătură cu fiinţele care erau închise înlăuntrulacestei maşini Am căutat pe suprafaţa sa o deschizătoare, otăblie de uşă, vreo gaură. Dar învelişul era peste tot neted şiuniform. De altfel şi luna dispăruse atunci şi ne lăsă într-un întunericbeznă. Trebuia să aşteptăm să se lumineze de ziuă ca să dămde un mijloc de a pătrunde înăuntrul acestui vapor submarin. Scăparea noastră atârna, aşadar, numai de capriciul mis-terioşilor cârmaci care dirijau acest aparat, iar dacă se afundaueram pierduţi! în afară de posibilitatea aceasta nu mă îndoiamde putinţa de a intra în legătură cu dânşii. Şi. într-adevăr, dacănu-şi făceau ei înşişi aerul, trebuiau neapărat să revină dincând în când la suprafaţa oceanului pentru a-şi reînnoi pro-vizia de aer, Deci; necesitatea unei deschizături care să punăinteriorul vaporului în comunicare cu atmosfera era evidentă. Cât despre nădejdea de a fi salvaţi de către comandantulFarragut, trebuia să ne luăm gândul de la aceasta. Eram târâţispre vest şi socoteam viteza la douăsprezece mile pe oră.Elicea bătea valurile cu o regularitate matematică ieşindcâteodatla suprafaţă şi făcând să ţâşnească apa fosforescentăla o mare înălţime. Pe la patru dimineaţa, aparatul îşi mări viteza. Cu greu puteam rezista la această târâre ameţitoare,când valurile ne biciuiau cu putere. Din fericire, Ned dădu deinelul de fier de care se prindea otgonul, care era fixat înpartea de sus a învelişului şi am izbutit să ne agăţăm bine deel. în sfârşit, se scurse şi această noapte lungă. Amintirea meanu-mi permite să descriu toate impresiile. Un singur amănuntîmi vine în gând. De câteva ori, când vântul şi marea seliniştiseră, am crezut c-aud nişte sunete nedesluşite, un fel dearmonie a unor acorduri îndepărtate. Care era oare misterulacestei navigaţii submarine a cărei dezlegare o căuta lumeaîntreagă? Ce fel de fiinţe trăiau în acest vapor ciudat? Ce felde agent mecanic îi îngăduia să se deplaseze cu o atât de mareviteză? Se lumina. Ceaţa dimineţii ne înfăşură, dar ea nu întârzie să

Page 34: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

dispară. Tocmai mă pregăteam să cercetez cu atenţie înve-lişul, care alcătuia la partea lui superioară un fel de platformăorizontală, când am simţit că se scufundă încetul cu încetul. — Ei! Mii de draci! strigă Ned Land lovind cu piciorultabla răsunătoare, dar deschideţi, navigatorilor atât de puţingăzduitori!' Dar era-greu să se facă auzit în mijlocul zgomotului asur-zitor al elicei. Din fericire, mişcarea de scufundare se opri.Deodată, se auzi un zăngănit puternic de fier înăuntrul subma-rinului. Se deschise o tăblie, se ivi un om care scăpă un strigătciudat şi dispăru îndată. Peste câteva clipe, opt flăcăi puternici, cu obrajii acoperiţi,se iviră tăcuţi şi ne traseră în maşina lor îngrozitoare. MÖBIUS IN MOBILI Această răpire atât de brutală se înfăptuise cu iuţealafulgerului. Tovarăşii mei şi cu mine nici n-avuseserăm timp săne dăm seama ce se întâmplase cu noi. Nu ştiu ce-au simţit eicând s-au văzut introduşi în această închisoare plutitoare, câtdespre mine, îmi îngheţase sângele în tot corpul. Cu cineavem noi de-a face? Fireşte, că precis cu nişte piraţi de ospecie nouă care exploatau marea în felul lor. Abia ce se închise portiţa după noi, ne găseam într-o întu-necime completă. Ochii mei, obişnuiţi cu lumina de afară, nuau putut distinge nimic. Am simţit că picioarele mi se agăţaude treptele unei scări de fier. Ned Land şi Sfat mă urmau.După ce am coborât scara, o uşă se deschise şi se închiseimediat în urma noastră cu un răsunet zgomotos. Eram singuri. Unde? Nu puteam spune, abia de-mi puteamînchipui. Totul era în întuneric, dar un întuneric desăvârşit,încât nici după câteva minute ochii nu au putut descoperivreuna dintre acele licăriri nedesluşite, care plutesc şi înnopţile cele mai întunecoase. Totuşi, Ned Land, furios de felul acesta de a se proceda, îşivărsă tot amarul. — Mii de draci! strigă el, iată nişte oameni de pe timpulcaledonienilor, care au păstrat felul lor de găzduire! Nu le mailipseşte decât să fie mâncători de oameni! N-aş fi delocsurprins, dar să ştiţi că n:o să mălas să fiu mâncat fără săprotestez!— Linişteşte-te, prietene, linişteşte-te, răspunse Sfat

domol. Nu te irita înainte de vreme. încă nu suntem puşi lafrigare! — La frigare nu, răspunse canadianul, dar în cuptor suntemcu siguranţă. Şi ce întuneric! Din fericire „bowie-knife"-ulmeu nu m-a părăsit şi mă pot sluji de el şi în întuneric. Primulbandit care pune mâna pe mine...

Page 35: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Nu te irita, Ned, am zis atunci pescarului, şi nu ne com-promite prin porniri necontrolate. Cine ştie dacă ei nu trag cuurechea! Să încercăm mai curând să ştim unde ne aflăm!Umblam pipăind în jurul meu. După cinci paşi am întâlnit unzid de fier. Apoi, întorcându-mă, m-am lovit de o masă delemn, lângă care se aflau câteva scaune. Podeaua acestei în-chisori era acoperită cu o rogojină de formium care înăbuşeazgomotul paşilor noştri. Pe pereţi nici o urmă de uşi sau feres-tre. Sfat, făcând un ocol în partea opusă, mă întâlnise şi ne-amîntors în mijlocul acestei cabine, care trebuia să aibă douăzecide picioare în lung şi zece picioare în lat. Cât despre înălţimeaei, nici Ned Land, care era atât de înalt, nu a putut-o măsura. Trecuse o jumătate de oră fără ca ceva să se fi schimbat,când, de la o întunecime desăvârşită, ochii mei trecură bruscla lumina cea mai tare. închisoarea noastră se lumină deodată, adică se umplu cu o materie luminoasă atât de puternică, încâtla început nici nu am putut suporta strălucirea ei. După albeaţa şi intensitatea sa, am recunoscut acea luminăelectrică, aceeaşi care producea în jurul vaporului submarinun minunat fenomen de fosforescenţă. După ce am închis fărăvoia mea ochii, i-am deschis din nou şi am văzut că agentulluminos ţâşnea dintr-un semiglob mat care se afla în partea desus a cabinei. — în sfârşit, putem vedea! strigă Ned Land, care, cu bri-ceagul în mână, stătea în(defensivă. Briceag cu tăişul lat, pe care orice american îl purta totdeauna cu el.

— Da, am spus eu, dar situaţia noastră nu e mai puţinîntunecată.— Domnule să aibă răbdare, zise nepăsătorul Sfat.Lumina cabinei mi-a îngăduit să cercetez cele mai miciamănunte ale ei. Ea nu conţinea decât masa şi cele cinci sca-

une fără spetează. Uşa invizibilă trebuia să fie închisă ermetic.Nici un zgomot nu-mi ajungea la urechi. Totul părea mortînăuntrul acestui vapor. Mergea el, oare, se menţinea la supra-faţa oceanului, se scufunda în adâncuri? Nu puteam ghici. însă, globul luminos nu se aprinsese fără scop. Nădăj-duiam, aşadar, că oamenii echipajului nu vor întârzia să searate. Când vrei să uiţi de oameni, nu le luminezi temniţa. Nu mă înşelasem. Se auzi un zgomot de zăvor, uşa sedeschise şi se înfăţişară doi bărbaţi. Unul era mic, musculos, cu umerii largi, cu braţele vân-joase, cu capul mare, cu părul des şi negru, cu mustaţa stu-foasă, cu privirea ageră şi pătrunzătoare şi toată făptura lui eraîntipărită cu acea vioiciune meridională care caracterizează înFranţa populaţiile din Provenţa. Diderot a spus pe dreptcuvânt, că gestul omului este metaforic. Acest omuleţ era,desigur, o dovadă vie. Se simţea că în limba lui obişnuită tre-buia să toarne cu prosopee, cu metonimii şi cu hipalage. Ceea

Page 36: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

ce, de altfel, n-am putut verifica niciodată pentru că între-buinţa totdeauna, faţă de mine, un grai ciudat şi cu desăvârşirede neînţeles. Al doilea necunoscut merită o descriere mai amănunţită.Un discipol de-al lui Gratiolet sau de-al lui Engel ar fi citit înfizionomia lui ca într-o carte deschisă. Am recunoscut fărăşovăire însuşirile lui deosebite: încrederea în sine, deoarececapul său se înălţa nobil pe arcul format de linia umerilor săişi ochii săi negri priveau cu o siguranţă rece; calmul, pentrucă pielea lui, mai curând palidă decât colorată, vestea linişteasângelui; energie, pe care o dovedea contractarea rapidă amuşchilor săi de la sprâncene; în sfârşit, curajul, pentru cărespiraţia lui puternică arăta o mare expansiune vitală. Voi adăuga că acest om era mândru, că privirea lui puter-nică şi liniştită părea că oglindeşte gânduri înalte şi din totansamblul acesta, din omogenitatea. expresile.şi mişcăriletrupului şi ale obrazului, după observarea fizionomiei, rezultao sinceritate de nediscutat. Mă simţeam „fără voie" liniştit în faţa lui şi presimţeam căîntrevederea noastră va fi de bun augur. Să fi avut treizeci şi cinci sau cincizeci de ani, mi-era greus-o spun. Era de statură înaltă, fruntea lată, nasul drept, gurabine formată, dinţi admirabili, mâinile fine, lunguieţe. Acestom forma, desigur, cel mai admirabil tip pe care l-am întâlnitvreodată. Amănunt particular: ochii lui, cam depărtaţi unul dealtul, puteau cuprinde dintr-o dată aproape un sfert alorizontului. La această însuşire — am constatat-o mai târziu— se mai adăuga şi o putere de a vedea încă mai superioarăaceleia a lui Ned Land. Când acest necunoscut privea unlucru, linia sprâncenelor lui se încreţea, marile lui pleoape seapropiau astfel că înconjurau pupila ochilor şi micşorau astfelîntinderea câmpului vizual şi privea! Ce privire! Cum măreadânsul lucrurile micşorate prin depărtare! Cum te pătrundeapână-n suflet! Cum străpungea acele întinderi lichide, atât deobositoare ochilor noştri şi cum citea el în cele mai mariadâncuri ale mărilor! Amândoi necunoscuţii, acoperiţi cu nişte berete făcutedintr-o blană de lutru de mare şi încălţaţi cu ghete din piele defocă, purtau haine de o ţesătură deosebită care desenau talialor, şi lăsau mişcărilor acestora o libertate deplină.Cel mai mare dintre cei doi — desigur, şeful submarinului— ne examina cu o atenţie foarte mare, fără a scoate o vorbă.Apoi, întorcându-se spre tovarăşul său, se întreţinu cu el într-olimbă pe care n-o pricepeam. Era un dialect sonor, armonios,flexibil, ale cărui vocale erau foarte accentuate. Celălalt răspunse dând din cap şi adăugă două sau treivorbe neînţelese. Apoi, păru că mă întreabă direct cu privirea.Am răspuns în franceză că nu pricep graiul lui; dar părea cănu mă înţelege şi situaţia devenea destul de încurcată.

Page 37: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Domnul ar face bine să istorisească, în orice caz,întâmplarea noastră, îmi zise Sfat. Se poate ca domnii aceştiasă prindă câteva vorbe! Am început din nou povestirea întâmplărilor noastre,articulând fiecare silabă fără a omite un singur amănunt. Amspus numele şi calitatea noastră; apoi, am prezentat cu toateformele pe profesorul Aronnax, pe servitorul său Sfat şi pemaestrul Ned Land, pescuitorul.Bărbatul cu ochii blânzi şi liniştiţi mă ascultă politicos şi

cu multă atenţie. Dar nimic în fizionomia lui nu arătă ca el săfi priceput istorisirea mea. Când am terminat, el nu pronunţănici un cuvânt. Ne mai rămânea o scăpare, dacă vorbeam englezeşte. Poatecă ne-ar pricepe în această limbă care este aproape universală.Eu o ştiam, precum şi limba germană, o cunoşteam îndeajunsca s-o citesc dar n-o puteam vorbi corect. însă, aici totul eraca să te poată pricepe. — Haide, acum e rândul dumitale, am zis pescuitorului,începe, maestre Land, şi toarnă englezeasca cea mai frumoasăpe care a vorbit-o vreodată un anglo-saxon şi încearcă să fiimai fericit decât mine. Ned nu se lăsă rugat şi reîncepu povestirea mea pe care ampriceput-o aproape în întregime. Fondul era acelaşi, dar formaera schimbată. Canadianul, iute din fire, puse mai mult avântîn povestirea lui. El se plânse că e închis, împotriva drep-turilor omului; întrebă în virtutea cărei legi îl reţineau astfel,invocă habeas corpus, ameninţă să urmărească pe cei ce-lsechestrau pe nedrept, gesticula, ţipa şi, în sfârşit, dădu a seînţelege printr-un gest expresiv că muream de foame. • Ceea ce absolut era adevărat, dar noi uitasem aproape deaceasta. Spre marea sa uimire, pescuitorul nu părea să fi fost maiînţeles decât mine. Vizitatorii noştri nu clipiră. Era clar că nupricepeau nici limba lui Ârago, nici pe aceea a lui Faraday. Foarte încurcat, după ce am sfârşit toate resursele noastrefilologice, nu mai ştiam la ce să mă hotărăsc, când Sfat îmispuse:— Dacă domnul permite, voi povesti totul în germană.— Cum! Ştii germana? am strigat eu.— Ca un flamand, dacă nu-i displace domnului. — Ba asta-mi place, dimpotrivă. Spune, băiete, dă-i dru-mul.Şi Sfat, cu glasul lui liniştit, povesti pentru a treia oară

diferitele peripeţii ale poveştii noastre. Dar, cu toată aşezareafrumoasă a frazelor şi cu accentul frumos al oratorului, limbagermană n-a avut nici un succes. În sfârşit, scos din sărite, am adunat tot ce-mi mai rămăsesedin primele mele studii şi am început să istorisesc întâmplările

Page 38: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

noastre în latină. Cicerone şi-ar fi astupat urechile şi m-ar fitrimis la bucătărie. Totuşi, am dus-o până la capăt. Acelaşirezultat negativ. După această încercare neizbutită, amândoi necunoscuţiischimbară între ei câteva vorbe în limba lor neînţeleasă şi seretraseră fără să ne fi adresat măcar unul dintre gesturileliniştitoare întrebuinţate în toate ţările din lume. Uşa se în-chise din nou. — Asta-i o neruşinare! strigă Ned Land, care izbucni pen-tru a douăzecea oară. Cum! Li se vorbeşte franţuzeşte, engle-zeşte, nemţeşte şi latineşte şi pungaşii ăştia nu găsesc de cu-viinţă să răspundă!— Linişteşte-te Ned, furia nu ne ajută la nimic. — Dar ştiţi, domnule profesor, reluă arţăgosul nostru tova-răş, că putem muri de-a binelea de foame în cuşca asta de fier? — N-are a face! făcu Sfat, cu filozofie o mai putem duce ovreme! — Prieteni, am zis, nu trebuie să deznădăjduim. Ne-amaflat în situaţii şi mai rele. Faceţi-mi plăcerea să aşteptaţi ca săvă formaţi o părere asupra comandantului şi a echipajuluiacestui vas. — Părerea mea mi-am format-o, răspunse Ned. Sunt nişteticăloşi...— Bun! Şi din ce ţară?— Din ţara ticăloşilor! — Bunul meu Ned, această ţară nu e bine însemnată pe hartă şi mărturisesc că e greu de hotărât naţionalitatea aces'tordoi necunoscuţi! Tot ce putem afirma e că nu-s nici englezi,nici francezi, nici nemţi. Totuşi îmi vine să cred că comandan- — tul şi ajutorul său se trag din ţările de jos. Ei au ceva meri-dional. Dar tipul lor fizic nu-mi permite să hotărăsc dacă suntspanioli, turci, arabi sau indieni. Cât despre limba lor, ea estecu totul de nepriceput. — Iată neplăcerea de a nu cunoaşte toate limbile, răspunseSfat, şi dezavantajul de a nu avea o limbă unică! — Ceea ce n-ar sluji la nimic! răspunse Ned Land. Nu vezică oamenii ăştia au limba lor, o limbă inventată pentru ascoate din sărite pe oamenii de treabă care cer de mâncare!Dar în toate ţările de pe pământ, a deschide gura, a mişca dinfălci, a înşfăca cu dinţii şi cu buzele, asta nu se înţelege de lasine? Oare asta nu înseamnă la Quebec ca şi la Pomotu, laParis ca şi la Antipozi: Mi-e foame! Dă-mi mâncare?— O! făcu Sfat, există firi atât de neinteligente! Cum spuse aceste vorbe, uşa se deschise. Intră un stewart.El ne aduse îmbrăcăminte, veste şi pantaloni de mare, făcutedintr-o stofă necunoscută mie. M-am grăbit să le îmbrac.Tovarăşii mei m-au imitat. t în timpul acesta, stewart-ul — mut, poate şi surd — pusemasa cu trei tacâmuri.

Page 39: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Iată ceva serios, zise Sfat, asta începe bine. — Ei, aş! răspunse arţăgosul pescar, ce dracu vrei să mân-căm aici? Ficat de broască ţestoasă, costiţe de rechin, biftec decâine de mare!?— O să vedem, îndată, zise Sfat. Servitor la bordul unui steamer. Castroanele cu capacele lor de argint au fost puse simetricpe faţa de masă şi ne-am aşezat la masă. Hotărât c-aveam de-aface cu oameni civilizaţi şi, dacă nu era lumina aceea electricăcare ne inunda, m-aş fi crezut în sufrageria hotelului Adelphidin Liverpool sau a Grand Hotel-ului din Paris. Trebuie, însă,să spun că pâinea şi vinul lipseau cu desăvârşire. Apa eraproaspătă şi limpede, dar era apă, ceea ce nu putea să mulţu- mească pe Ned Land. Printre bucatele servite am recunoscutdiferite feluri de peşti, gătite foarte bine; altele, de altfelexcelente, nici n-aş fi putut spune măcar cărui regn vegetalsau animal aparţinea conţinutul lor. Cât despre serviciul demasă, era elegant şi de cel mai rafinat gust. Fiecare obiect,lingură, furculiţă, cuţit, farfurie avea o literă înconjurată de odeviză; iată facsimilul exact:

MOBILISN.:IN MOBILI

Mobil în elementul mobil! Această deviză se potrivea întocmai acestui aparat sub-marin, cu condiţia de a traduce prepoziţia in prin în iar nu prinpe. Litera N forma, fără îndoială, iniţiala numelui enigma-ticului personaj care comanda pe fundul mărilor! Ned şi Sfat nu cugetau atât. Ei îmbucau şi nu am întârziatsă-i imit. De altfel, eram liniştit despre soarta noastră şi eraclar că această gazdă a noastră nu voia să ne lase să murim deinaniţie. însă, totul trece, chiar şi foamea oamenilor care n-au înghi-ţit nimic de cincisprezece ore. După ce ne-am săturat, am sim-ţit o mare dorinţă de somn. Reacţie foarte firească după ne-sfârşita noapte în care am luptat împotriva morţii.— Pe cinstea mea, o să dorm dus, zise Sfat.— Dar eu! Simt că dorm de-acum! răspunse Ned Land.Tovarăşii mei se întinseră pe covorul cabinei şi au fostcuprinşi de un somn adânc. Cât despre mine, am cedat cu greu acestei nevoi puternicede a dormi. Prea multe gânduri mi se adunară în cap, prea multe întrebări de nedezlegat mă năvăleau, prea multe imaginiîmi ţineau ochii întredeschişi! Unde ne aflam? Ce putereciudată ne ducea cu sine? Simţeam — sau mai curând cre-

Page 40: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

deam că simt — că aparatul coboară spre straturile cele maiadânci ale oceanului. Mă chinuiau nişte vise îngrozitoare,încetul cu încetul creierul meu se linişti, închipuirea mea afost prinsă de un fel de toropeală şi am adormit.

FURIILE LUI NED LAND Nu ştiu cât o fi durat somnul meu, dar trebuie să fi duratmult, căci m-a odihnit cu desăvârşire. Eu m-am trezit celdintâi. Tovarăşii mei n-au făcut, încă, nici o mişcare şi rămâ-neau întinşi în colţul lor ca nişte mormane fără viaţă. Cum m-am sculat de pe acest pat destul de tare, mi-amsimţit creierul liber, mintea limpede. Am reînceput, atunci, ocercetare amănunţită a celulei noastre. Nimic nu era schimbat acolo. închisoarea rămânea în-chisoare şi prizonierii, prizonieri. însă stewart-ul, profitând desomnul nostru, strânsese masa. N-am văzut nici o schimbareîn această situaţie şi m-am întrebat serios dacă eram osândiţisă trăim la infinit în această cuşcă. Această perspectivă îmi era cu atât mai neplăcută, pentrucă, dacă, totuşi, cugetarea mi-era limpede, simţeam o ciudatăapăsare a pieptului. Respiram greu. Aerul neschimbat nu maiajungea plămânilor mei. Cu toate că celula era mare, sigurconsumasem o mare parte din oxigenul ce îl conţinea,într-adevăr, omul absoarbe într-o oră oxigenul ce-l conţin osută de litri de aer şi acest aer, încărcat atunci cu o cantitateaproape egală de acid carbonic, devine imposibil de respirat. Trebuia neapărat reînnoit aerul închisorii noastre şi, fireşte,în întregul submarin. îmi puneam întrebarea: Cum proceda comandantul acesteilocuinţe acvatice? Obţinea el aerul prin procedee chimice,răspândind, prin căldură, oxigenul conţinut în cloratul depotasiu şi absorbind acidul carbonic prin potasiul caustic? în acest caz trebuie să fi păstrat câteva relaţii cu continentele casă-şi poată procura materiile necesare acestei operaţii. Oare,se mărginea numai la înmagazinarea aerului sub presiune înrezervoare mari după nevoile echipajului? Poate. Sau semulţumea să revină la suprafaţă, să respire ca un cetaceu şisă-şi reînnoiască pentru douăzeci şi patru de ore provizia luide aer, ceea ce ar fi fost mai comod, mai economic şi prinurmare mai probabil? Oricare ar fi fost acea metodă, trebuias-o folosească fără întârziere. într-adevăr, eram nevoit să respir puţinul oxigen ce-lconţinea, când, deodată, am fost înviorat de un curent de aercurat şi parfumat cu emanaţii saline. Era cu adevărat adiereamării înviorătoare, încărcată cu iod! Am deschis gura mare şiplămânii nu se sătura de prospeţimea aerului. în acelaşi timpam simţit o legănare, un clătinat uşor al vaporului. Monstrul

Page 41: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

de oţel se urcase, desigur, la suprafaţa oceanului, pentru arespira la fel ca balenele. Am recunoscut modul de respiraţieal vasului. După ce înghiţisem cu tot pieptul acest aer curat, am căutatconducta care lăsa să ajungă până la noi acest curentbinefăcător şi am găsit-o curând. Deasupra uşii era o gură deaerisire care lăsa să treacă o coloană de aer proaspăt. Făceam tocmai aceste cugetări, când Ned şi Sfat se trezirăaproape în acelaşi timp în plăcerea acestei aerisiri învio-rătoare. Ei îşi frecară ochii, îşi întinseră braţele şi se sculară înpicioare. — Domnul a dormit bine? mă întrebă Sfat cu obişnuita luipoliteţe. — Foarte bine, băiete, am răspuns. Dar dumneata, maestreNed Land, cum ai dormit? ,— Straşnic, domnule profesor. Dar, nu ştiu dacă mă înşel,parcă mi se pare că respir adierea mării? Un marinar nu putea să greşească şi istorisii canadianuluice se întâmplase în timpul somnului său. — Bun! zise el, asta lămureşte foarte bine urletele pe carele auzeam când pretinsul narval se vedea de pe AbrahamLincoln.— Chiar aşa, maestre Land, aceea era respiraţia lui! — însă, domnule Aronnax, n-am idee cât o fi ceasul. Credcă e ora prânzului. — Ora prânzului, bunul meu pescar? Spune cel puţin oradejunului, căci suntem cu siguranţă în a doua zi aici. — Ceea ce dovedeşte, răspunse Sfat, că am dormit două-zeci şi patru de ore.— E şi părerea mea, am răspuns. — Nu vă contrazic, zise Ned Land. Fie prânz sau dejun,numai de ni le-ar aduce stewart-ul.— Şi prânz şi dejun, zise Sfat. — E drept, răspunse canadianul. Ni se cuvin amândouă,cât despre mine, n-am să le dau de ruşine. —• Ei bine Ned, să aşteptăm, am răspuns eu. Este clar cănecunoscuţii aceştia n-au intenţia să ne lase să murim defoame căci, în cazul acesta, masa de aseară n-ar fi avut nici unrost.— Numai de nu ne-ar pune la îngrăşat! zise Ned. — Protestez, am răspuns, n-am căzut în mâinile unorcanibali. — O dată nu-i obicei, răspunse canadianul serios. Cine ştiedacă oamenii aceştia nu sunt lipsiţi de multă vreme de carneproaspătă şi în cazul acesta, trei indivizi sănătoşi şi binefăcuţi, ca domnul profesor, servitorul lui şi cu mine... — Alungă-ţi gândurile astea, maestre Land, am răspunspescarului şi mai cu seamă nu te înfuria pe gazda noastră, căciaceasta ar putea să ne agraveze situaţia.

Page 42: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— în orice caz, râse el, am o foame de lup şi văd că prânzulsau dejunul nu mai soseşte! — Maestre Land, am răspuns, trebuie să ne obişnuim dupăregulamentul bordului, să presupunem că stomacul nostruînaintează mai repede decât ceasul vaporului. — — Ei bine, o să-l reglăm după ceas, răspunse Sfat liniştit. — Las' că te ştiu eu, prietene Sfat, zise nerăbdătorul cana-dian. Dumneata îţi toceşti prea puţin firea şi nervii! Totdeaunaliniştit! Ai fi în stare să mori de foame fără să te plângi!— La ce ar sluji aceasta? întrebă Sfat. — Dar asta ar sluji ca să te plângi! Şi asta e ceva. Şi dacăaceşti piraţi — zic piraţi din respect ca să nu supăr pe domnulprofesor care mă opreşte să le zic canibali — dacă aceşti piraţiîşi închipuie c-o să mă ţină în cuşca asta unde mă înăbuş fărăsă afle cum îi înjur, se înşeală. Credeţi c-o să ne ţină mult înaceastă cutie de fier? — La drept vorbind, nu ştiu mai multe decât dumneata,prietene Land.— Dar în sfârşit, cum credeţi? — Cred că întâmplarea ne-a pus în faţa unui secret însem-nat. Deci, dacă echipajul acestui vas submarin are interes săpăstreze taina, dacă acest interes este mai serios decât viaţa atrei oameni, cred că existenţa noastră este compromisă. în cazcontrar, la prima ocazie, monstrul care ne-a înghiţit ne va redalumii locuite de semenii noştri. Numai de nu ne-ar înrola în echipajul său, zise Sfat şi săne reţină astfel... : Până-n clipa, reluă Ned Land, când o fregată mai iute şimai îndemânatică decât Abraham Lincoln, va prinde acestcuib de hoţi de mare şi va trimite echipajul său şi pe noi pelumea cealaltă. — Bine ai zis, maestre Land, am răspuns. Dar până atunciva mai trece multă apă. N-avem decât să aşteptăm ce o să seîntâmple şi să nu facem nimic, deoarece nu-i nimic de făcut. — Ba dimpotrivă, domnule profesor! răspunse pescarulcare nu voia să renunţe nici în ruptul capului, trebuie să facemceva.— Dar ce să facem, maestre Land?— S-o tulim.— — Dintr-o închisoare „pământească" e greu să fugi, dardintr-o închisoare submarină e lucru cu neputinţă. — Ei, amice Ned, întrebă Sfat, ce găseşti să răspunzi laobiecţia domnului? Nu-mi închipui ca un american să rămânăvreodată cu limba scoasă! Pescarul încurcat, tăcea. O fugă, în condiţiile în care nearuncase întâmplarea, era absolut cu neputinţă. Dar un cana-dian e pe jumătate francez, aceasta se vedea şi după răspunsulmaestrului Land.

Page 43: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Astfel, domnule Aronnax, reluă el după câteva clipe degândire, nu ghiciţi ce trebuie să facă nişte oameni care nu potfugi din închisoarea lor?— Nu, prietene.— E foarte simplu, trebuie să rămână acolo. — Vezi bine! făcu Sfat şi e încă mai plăcut să fim înăuntrudecât pe deasupra sau dedesubt! — Da, însă după ce vom fi aruncat afară pe aceşti călăi,adăugă Ned Land. — Ce spui Ned? Te gândeşti serios să pui stăpânire peacest vas?— Foarte serios, răspunse canadianul.— E cu neputinţă. — Dar pentru ce, domnule? Se poate ivi vreo şansă favo-rabilă şi nu ştiu ce ne-ar putea împiedica să profităm de ea.Dacă n-or fi decât douăzeci de oameni la bordul acesteimaşini, ei nu vor fi în stare să-i sperie pe doi francezi şi uncanadian, cred eu! Mai bine era să admit propunerea pescarului decât s-odiscut. De aceea m-am mulţumit să-i răspund: — Să lăsăm să se ivească împrejurările, maestre Land şivom vedea. Dar până atunci te rog să-ţi stăpâneşti nerăbdarea.Nu putem lucra decât prin vicleşug şi înfuriindu-te nu poţi daprilej la şanse favorabile. Făgăduieşte-mi c-ai să primeştisituaţia fără prea multă mânie. — Vă promit, domnule profesor, răspunse Ned Land cuglasul puţin convingător. Nici o vorbă nu va ieşi din gura mea,nici un gest brutal nu mă va trăda, chiar dacă serviciul demasă nu va fi îndeplinit cu toată regularitatea dorită.— Am cuvântul dumitale, Ned! am zis canadianului.Apoi am tăcut şi fiecare se gândea pentru sine. Voimărturisi căci cu toată asigurarea pescuitorului nu păstramnici o iluzie. Nu admiteam acele şanse favorabile despre carevorbea Ned Land. Pentru a fi manevrat cu atâta siguranţă,vasul submarin avea nevoie de un echipaj numeros şi, deci, încaz de luptă, noi eram prea puţini. De altfel, trebuia mai întâide toate să fim liberi şi liberi nu eram. Nu vedeam nici unmijloc de a fugi măcar din această celulă de oţel unde eramînchişi ermetic. Şi dacă ciudatul comandant al acestui vasavea să păstreze o taină — ceea ce părea probabil — nu ne-arfi lăsat să ne mişcăm liberi la bord. Dar cum se va scăpa denoi: prin violenţă sau ne va arunca într-o bună zi pe un colţuitat al pământului? Aici era necunoscutul. Toate ipotezeleacestea îmi păreau foarte admisibile şi trebuia ca cineva să fieun pescuitor, ca să spere să-şi dobândească libertatea. Am înţeles că ideile lui Ned Land se întărâtau odată cucugetările lui. Auzeam încetul cu încetul cum bombănea şi îivedeam gesturile ameninţătoare. Se scula ca o fui ; sălbaticăîntr-o cuşcă, lovea pereţii cu picioarele şi cu pumnii. De altfel,

Page 44: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

timpul trecea, noi nu mai puteam de foame şi stewart-ul nicigând să se ivească. Aceasta era nepăsare faţă de naufragiaţi,dacă ei aveau într-adevăr intenţii bune faţă de noi. Ned Land, chinuit de cârceii stomacului său puternic, se în-furia din ce în ce mai tare şi cu toată făgăduinţa lui mă te-meam cu adevărat de o izbucnire când se va afla în faţa unuiom de la bord. Au mai trecut două ore. Furia canadianuluicreştea. El chema, ţipa, dar degeaba. Zidurile de oţel erausurde.Nu auzeam nici un zgomot, chiar înăuntrul acestui vapor

care părea mort. El nu se mişca, căci aş fi simţit aceasta, cumam simţit atunci la deşteptarea mea. Adâncit în fundul apelor,el nu mai aparţinea pământului. Această tăcere era înspăimân-tătoare. Cât despre părăsirea noastră, despre izolarea noastră înfundul celulei, nu puteam socoti cât putea să dureze. Spe-ranţele pe care le căpătasem după întrevederea noastră cucomandantul submarinului dispăreau încetul cu încetul.Blândeţea privirii lui, expresia plăcută a fizionomiei sale,nobleţea ţinutei sale, totul se ştergea din amintirea mea. Reve-deam pe acest personaj enigmatic aşa cum ar fi trebuit să fie,nemilos şi crud. Ne va lăsa să pierim de inaniţie? Acest gândînspăimântător precum şi închipuirea mea au făcut să fiucuprins de o teamă nebună. Sfat era liniştit. Ned Land zbiera. s în acea clipă se auzi un zgomot din afară. Răsunară niştepaşi pe podeaua de metal; se trase zăvorul, uşa se deschise, seivi stewart-ul. înainte de a fi putut face o mişcare pentru a-l împiedica,canadianul se aruncă asupra nenorocitului, îl trânti şi-l strânsede gât. Stewart-ul horcăia sub mâna lui puternică. Sfat încercă să scape din mâinile pescarului pe victima luiaproape înăbuşită şi eram tocmai să-i vin şi eu în ajutor, cânddeodată am fost ţintuit locului de aceste cuvinte pronunţate pefranţuzeşte: — Linişteşte-te, maestre Land, iar dumneavoastră domnuleprofesor, binevoiţi a mă asculta.

"X,

OMUL APELOR

Page 45: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Cel care vorbea astfel era comandantul navei. La aceste vorbe Ned Land se ridică imediat. Stewart-ul,aproape sugrumat, ieşi clătinându-se la un semn al stăpânuluisău şi atât era de mare puterea de stăpânire a comandantuluila bordul său, că nici un gest nu trăda ura pe care acest om tre-buia s-o fi avut împotriva canadianului. Sfat, interesat fără săvrea, eu, înmărmurit, aşteptam în tăcere deznodământulacestei scene. Comandantul, rezemat de colţul mesei, cu braţele încru-cişate ne observa cu o atenţie adâncă. Şovăia, oare,, să vor-bească? îi părea rău de cuvintele pe care le pronunţase în fran-ceză? Aşa puteam crede. După câteva clipe de tăcere pe care nimeni nu se gândeas-o întrerupă, comandantul continuă:' — Domnilor, zise el cu glasul liniştit şi pătrunzător, vor-besc franceza, engleza, germana şi latina. Aş fi putut să vărăspund chiar de la prima noastră întrevedere, dar voiam caîntâi să vă cunosc şi apoi să am timp să mă gândesc. împătritadumneavoastră istorie, foarte asemănătoare în fond, mi-aconfirmat identitatea persoanelor dumneavoastră. Ştiu acum că întâmplarea a pus în faţa mea pe domnul Peter Aronnax,profesor de istorie naturală la Muzeul din Paris, însărcinat cuo misiune ştiinţifică în străinătate, pe Sfat, servitorul său şi peNed Land, de origine canadiană, pescar cu cangea la bordulfregatei Abraham Lincoln, de la Marina Naţională a StatelorUnite ale Americii. Mă înclinam în semn de afirmare. Comandantul nu-mipusese o întrebare. Deci, nu trebuia să răspund. Acest om seexprima cu foarte mare uşurinţă, fără nici un accent. Fraza luiera limpede, cuvintele bine alese. Şi cu toate acestea nu „sim-ţeam" în el un compatriot.El reluă conversaţia în acest chip: — V-aţi gândit, fără îndoială, domnule, că am întârziatmult până să vă fac această a doua vizită. Aceasta, pentru cădupă ce am recunoscut identitatea dumneavoastră, voiam săcuget bine la hotărârea pe care s-o iau faţă de dumneavoastră.Am stat mult să mă gândesc. Cele mai nefericite împrejurăriv-au pus în faţa unei persoane care a rupt-o cu omenirea. Aţivenit să-mi tulburaţi existenţa.— Fără să vrem, am zis eu. — Fără să vreţi? răspunse necunoscutul ridicându-şi puţinglasul. Abraham Lincoln mă goneşte, fără să vrea, prin toatemările? Oare, fără să vreţi, aţi trimis ghiulele pe învelişulvasului meu? Oare, fără să vrea, l-a lovit maestrul Ned Landcu cangea lui? Am simţit în vorbele lui o iritare stăpânită. Dar la aceastăacuzare aveam un răspuns foarte firesc. — Domnule, am zis, fără îndoială, nu cunoaşteţi discuţiile

Page 46: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

care au avut loc în legătură cu dumneavoastră în America şiîn Europa. Nu ştiţi că diferitele accidente, provocate princiocnirea aparatului dumneavoastră submarin, au mişcatopinia publică din ambele continente. Vă scutesc de nenumă-ratele ipoteze prin care s-a căutat să se lămurească ciudatulfenomen a cărui taină n-o aveţi decât dumneavoastră. Dar să ştiţi că, urmărindu-vă până în mările Pacificului, AbrahamLincoln credea că vânează un puternic monstru marin de caretrebuia scăpat oceanul cu orice preţ. — Domnule Aronnax, răspunse el, aţi putea să-mi afirmaţică fregata dumneavoastră n-ar fi urmărit şi n-ar fi tras cu tunulîntr-un vas submarin tot atât de bine ca şi într-un monstru? Această întrebare mă încurcă, deoarece comandantulFarragut n-ar fi stat la îndoială. El ar fi socotit de datoria luide a distruge un aparat de acest tip, la fel ca şi pe un narvaluriaş. — Pricepeţi, aşadar, domnule, reluă necunoscutul, că amdreptul să vă tratez ca pe nişte duşmani. Nu am răspuns-nimic şi nu fără motiv. La ce bun să discuto asemenea propunere când puterea poate distruge cele maibune argumente. — Am stat multă vreme la îndoială, reluă comandantul.Nimic nu mă silea să vă găzduiesc. Dacă trebuia să mă despartde dumneavoastră, n-aveam nici un interes să vă revăd. V-aşfi pus pe platforma acestui vas, care v-a slujit de refugiu, m-aşfi scufundat în mare şi aş fi uitat că aţi existat vreodată. Nu eraacesta dreptul meu? — Ar fi fost, poate, dreptul unui sălbatic, am răspuns, darn-ar fi fost acela al unui om civilizat. — Domnule profesor, răspunse comandantul cu aprindere,nu sunt ceea ce numiţi dumneavoastră un om civilizat! Amrupt-o cu societatea întreagă din cauze pe care numai eu amdreptul să le apreciez. Nu mă supun regulilor ei şi vă pun învedere să nu le pomeniţi niciodată în faţa mea. Aceasta a fost zisă limpede. O licărire de mânie şi dedispreţ aprinseseră ochii acestui necunoscut şi am întrezărit înviaţa acestui om un trecut formidabil. Nu numai că selepădase de legile omeneşti, dar se făcuse neatârnat, liber întoată puterea cuvântului. Cine ar fi îndrăznit să-l urmeze înfundul mărilor, când el zădărnicea sforţările încercate împotriva sa chiar şi la suprafaţa lor? Care vas ar fi rezistatciocnirii acestui vapor de război submarin? Care cuirasată,oricât ar fi fost ea de solidă, ar fi suportat loviturile pintenuluisău? Nimeni, dintre oameni, nu-i putea cere socoteală defaptele lui. Dumnezeu, dacă credea în el, conştiinţa lui, dacăavea una, erau singurii judecători de care putea atârna. Aceste gânduri îmi trecură repede prin minte, în timp ceciudatul personaj tăcea, adâncit şi parcă retras în sine însuşi.

Page 47: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

L-am privit cu o teamă amestecată cu interes, fără îndoială aşacum Oedip privise Sfinxul.După o lungă tăcere, comandantul spuse: — Am stat la îndoială, dar m-am gândit că interesul meuputea să se împace cu acea milă firească la care are dreptulorice fiinţă omenească. Veţi rămâne la bordul submarinuluimeu, deoarece Providenţa v-a aruncat aici. Veţi fi liberi şi înschimbul acestei libertăţi, de altfel relativă, nu vă voi impunedecât o singură condiţie. Cuvântul dumneavoastră că vă veţisupune şi îmi ajunge. — Vorbiţi, domnule, am răspuns; cred că această condiţiee una dintre acelea ce pot fi primite de orice om cinstit. — Da, domnule şi iat-o: e cu putinţă ca unele împrejurărineprevăzute să mă silească să vă opresc de a ieşi câteva oresau câteva zile din cabinele dumneavoastră. Deoarece dorescsă nu întrebuinţez niciodată violenţa faţă de dumneavoastră,vă cer să vă supuneţi în acest caz, mai mult decât oricând.Procedând astfel iau răspunderea mea în timp ce vă eliberezpe dumneavoastră cu totul, deoarece e de datoria mea să văpun în neputinţa de a vedea ceea ce nu trebuie văzut. Primiţiaceastă condiţie? Aşadar, se petreceau la bord lucruri ciudate şi pe care nutrebuia să le vadă aceia ce nu s-au lepădat de legile sociale! — Primim, am răspuns. Vă voi cere numai voie, domnule,să vă pun o întrebare, una singură.— Vorbiţi, domnule.

-— Aţi spus că vom fi liberi la bordul navei dumnea-voastră?— Cu desăvârşire liberi. — Aş dori să ştiu ceea ce credeţi dumneavoastră prin liber-tate. — Libertatea de a umbla, de a vedea, de a observa chiar totce se petrece pe aici — în afară de câteva împrejurări — însfârşit, libertatea de care ne bucurăm noi înşine, tovarăşii meişi cu mine.Era clar că nu ne înţelegeam. — Pardon, domnule, am reluat, dar această libertate nu edecât aceea pe care o are orice prizonier de a se plimba prinînchisoarea sa! Ea nu ne ajunge.— însă va trebui să vă ajungă! — Cum, va trebui să renunţăm la a mai revedea patrianoastră, prietenii noştri, părinţii noştri? — Da, domnule. Dar a renunţa să reluaţi jugul nesuferit alpământului, pe care oamenii îl socotesc ca libertate, nu estepoate atât de neplăcut precum vă închipuiţi!

— Ei alta, strigă Ned Land, niciodată nu-mi voi dacuvântul că nu voi încerca să fug! — Nu-ţi cer cuvântul, maestre Land, răspunse comandan-

Page 48: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

tul cu răceală. — Domnule, am răspuns înfuriat fără să vreau, abuzaţi desituaţia dumneavoastră faţă de noi. Asta înseamnă cruzime! Nu domnule, asta înseamnă îndurare! Sunteţi prizonieriimei după luptă! Eu vă reţin, deşi aş putea să vă scufund înadâncul mărilor. M-aţi atacat! Aţi venit să surprindeţi o tainăpe care nimeni în lume nu trebuie s-o cunoască, taina vieţiimele întregi! Şi vă închipuiţi c-o să vă trimit pe acest pământcare nu mai trebuie să mă cunoască! Nu, niciodată!Reţinându-vă aici, nu numai de voi mă îngrijesc, ci de mineînsumi! Aceste vorbe dovedeau din partea comandantului că luaseo hotărâre neclintită. — Astfel, domnule, am reluat eu, ne daţi pur şi simplu săalegem între viaţă şi moarte?— Pur şi simplu. — Amicii mei, am zis, la o asemenea întrebare nu este derăspuns. Dar nici o făgăduinţă nu ne leagă de stăpânul acestuivas.— Nici una, domnule, răspunse necunoscutul.Apoi, cu glasul blând, el reluă: — Acum daţi-mi voie să isprăvesc ceea ce am să vă spun.Vă cunosc, domnule Aronnax. Cel puţin dumneavoastră, dacănu şi tovarăşii dumneavoastră, n-aţi avea poate să vă plângeţichiar atât de mult de întâmplarea care vă leagă de soarta mea.Veţi găsi printre cărţile care-mi slujesc la studiile mele fa-vorite, acea lucrare pe care aţi publicat-o despre adâncurilemărilor. Am citit-o adesea. Aţi înaintat cu opera dumnea-voastră, atât de departe pe cât vă îngăduia ştiinţa pămân-tească. Dar nu ştiţi totul, n-aţi văzut totul. Daţi-mi voie să văspun, domnule profesor, că n-o să vă pară rău de timpul pecare îl veţi petrece la bordul vasului meu. Veţi călători înlumea minunăţiilor. Uimirea, înmărmurirea va fi probabilstarea obişnuită a minţii dumneavoastră. Nu vă veţi plictisi despectacolul neîntrerupt care se va perinda înaintea ochilordumneavoastră. Vreau să revăd într-un ocol al lumii sub-marine — cine ştie? Poate ultimul — tot ce am putut studia pefundul acestor mări parcurse de atâtea ori şi veţi fi tovarăşulmeu de studii. începând de astăzi veţi intra într-un nouelement, veţi vedea ceea ce încă nici un om n-a văzut — căcieu şi cu oamenii mei nu mai contăm — iar planeta noastră,datorită mie, vă va preda ultimele ei taine. Nu pot să tăgăduiesc că aceste cuvinte ale comandantuluiau făcut mare impresie asupra mea. El nimerise tocmai înslăbiciunea mea şi' am uitat pentru o clipă că vizionarea şistudierea acestor lucruri sublime nu puteau să preţuiască atâtcât libertatea pierdută. De altfel, mă bizuiam pe viitor, pentru a descurca această chestie gravă. De aceea m-am mulţumit să

Page 49: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

răspund: — Domnule, dacă aţi rupt orice legătură cu omenirea,vreau să cred că n-aţi renegat orice simţământ omenesc.Suntem nişte naufragiaţi salvaţi de dumneavoastră la bord;aceasta n-o vom uita. Cât despre mine, recunosc că dacă in-teresul ştiinţei ar putea să absoarbă şi nevoia de libertate, în-tâlnirea noastră, precum făgăduiţi, îmi va oferi mari com-pensaţii. Credeam că comandantul îmi va întinde mâna pentru apecetlui tratatul nostru. Dar rămase nemişcat. — O ultimă întrebare, am zis în clipa când această fiinţăciudată părea că vrea să se retragă.— Vorbiţi, domnule profesor.— Cum trebuie să vă numesc? — Domnule, răspunse comandantul, nu sunt pentru «dum-neavoastră decât căpitanul Nemo. Tovarăşii dumneavoastră şidumneavoastră nu sunteţi pentru mine decât pasagerii lui„Nautilus". Căpitanul Nemo sună. Se ivi un stewart. Căpitanul îi dăduporunci în limba străină pe care n-o puteam desluşi. Apoi,întorcându-se către canadian şi către Sfat: — Vă aşteaptă prânzul în cabina dumneavoastră, le zise el.Urmaţi pe acest om.— Asta nu-i de refuzat! răspunse pescarul. Sfat şi cu dânsul ieşiră în sfârşit din această celulă unde aufost închişi peste treizeci de ore. — Şi acum domnule Aronnax, dejunul nostru e gata.Daţi-mi voie să trec înainte.— La ordinele dumneavoastră, căpitane. Am urmat pe căpitanul Nemo şi, îndată ce am ieşit pe uşăam dat de un coridor lung, luminat electric. După vreo zecemetri o altă uşă se deschise în faţa mea.Am intrat atunci într-o sufragerie cu mobilier de bun gust.

La amândouă extremităţile acestei săli erau bufete înalte destejar încrustate cu ornamente de abanos, iar pe rafturile lorsclipeau faianţe, porţelanuri şi cristale scumpe. Totul stră-lucea în lumina care izvora dintr-un tavan deosebit, ale căruipicturi fine îndulceau lumina lui puternică. În mijlocul sălii era o masă frumos aranjată. CăpitanulNemo îmi arătă locul. — Poftiţi la masă, îmi zise el," şi mâncaţi ca un om caretrebuie să moară de foame. Dejunul se alcătuia dintr-un număr de mâncăruri al cărorconţinut provenea din mare şi din câteva feluri despre care nuştiam din ce erau făcute. Voi mărturisi că erau bune, dar aveauun gust deosebit cu care m-am obişnuit mai greu. Aceste felu-rite alimente îmi păreau că conţin mult fosfor şi mă gândeamcă trebuie să aibă o origine marină. Găpitanul Nemo mă privea! Nu l-am întrebat nimic, dar el

Page 50: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

mi-a ghicit gândurile şi răspunse de la sine la întrebările pecare ardeam de nerăbdare să i le pun. — Cele mai multe dintre aceste mâncăruri vă sunt necu-noscute, mi-a zis el. Totuşi, le puteţi mânca fără teamă. Elesunt sănătoase şi hrănitoare. De multă vreme am renunţat laalimentele pământului şi pentru asta nu mă simt mai rău.Echipajul neu, care e viguros, nu se hrăneşte altfel de cum măhrănesc eu. — Astfel, am zis, toate alimentele acestea sunt produselemării? — Da, domnule profesor, marea ne satisface toate tre-buinţele noastre. Ba arunc plasa în mare şi o scot plină, ba măduc să vânez în mijlocul acestui element care pare omului denepătruns şi gonesc vânatul care zace în pădurile mele sub-marine. Turmele mele, ca şi acelea ale bătrânului cioban al luiNeptun, pasc fără teamă pe întinsele păşuni ale oceanului. Amaici un domeniu foarte mare pe care îl exploatez eu însumi şicare este totdeauna semănat de nâna Creatorului. Am privit pe căpitanul Nemo cu oarecare uimire şi i-amrăspuns: — înţeleg foarte bine, domnule, că plasele dumneavoastrăvă furnizează peşti atât de buni pentru masa dumneavoastră,înţeleg însă mai puţin că urmăriţi vânatul acvatic în păduriledumneavoastră submarine, dar ceea ce nu înţeleg deloc este că văd că se serveşte şi carne printre mâncărurile dumneavoastră. — De aceea, domnule, a răspuns căpitanul, nu întrebuinţezniciodată carnea animalelor pământeşti. — însă, aceasta?... am reluat eu arătând o mâncare undemai rămăseseră câteva felii de costiţe. — Ceea ce credeţi că este carne, domnule profesor, nu-ialtceva decât costiţe de broască ţestoasă de mare. Iată ficat dedelfin pe care l-aţi lua drept o tocană de porc. Am un bucătarfoarte priceput. Gustaţi din toate; iată o cremă făcută dinlaptele cetaceelor şi din zahărul extras din marii ficuşi ai MăriiNordice, în sfârşit daţi-mi voie să vă ofer dulceaţă de dedeţel,care este tot atât de bună ca aceea a fructelor cele maigustoase. Şi am gustat, mai curând curios decât lacom, în timp cecăpitanul Nemo mă încânta cu poveştile lui de necrezut. —Dar această mare, domnule Aronnax, mi-a zis el, aceas-tă alimentatoare minunată, nesecată, nu numai că mă hrăneşte,dar mă şi îmbracă. Aceste stofe ce le purtaţi acum sunt ţesutedin unele scoici, ele sunt vopsite cu culorile ce le extrag dinaplişii Mediteranei. Parfumurile ce le veţi găsi pe masa detoaletă a cabinei dumneavoastră sunt produsele distilărieiplantelor marine. Aşternutul dumneavoastră e făcut din ceamai moale iarbă de mare. Peniţa dumneavoastră este făcutădin oase de balenă, cerneala este extrasă din sepia. Totul îmiprovine acum din mare, precum totul se va întoarce odată în

Page 51: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

mare!— Vă place marea, căpitane. — Da! îmi place! Marea este totul! Ea acoperă cele şaptezecimi ale globului pământesc. Mirosul ei este curat şisănătos. Ea este marele deşert în care omul nu este niciodatăsingur, pentru că simte înfiorarea vieţii în jurul lui. Marea nueste decât mişcare şi dragoste; ea este „nesfârşitul viu", cum azis unul dintre poeţii dumneavoastră. Şi, într-adevăr, domnuleprofesor, natura se manifestă aici cu cele trei regnuri ale ei: regnul mineral, vegetal şi animal. Acesta din urmă este binereprezentat prin cele patru grupuri de zoofite, prin trei clase dearticulate, prin cinci clase de moluşte, prin trei clase devertebrate, mamiferele, reptilele şi nenumăratele legiuni depeşti, ordin nesfârşit de animale care.numără peste treispre-zece mii de specii, din care numai o zecime trăieşte în apeledulci. Marea este întinsul rezervor al naturii. Prin mare aînceput, ca să zicem aşa, globul şi cine ştie dacă nu se vaisprăvi prin ea! Aici este liniştea supremă. Marea nu aparţinedespoţilor. La suprafaţă, ei mai pot uza de drepturi inice, potsă se bată, să se sfâşie, să întrebuinţeze toate nelegiuirilepământeşti. Dar la treizeci de picioare sub nivelul ei, puterealor încetează, înrâurirea lor scade, puterea lor dispare! Ah,domnule, să trăiţi, să trăiţi în mijlocul mărilor! Numai aici esteneatârnarea! Aici nu recunosc nici un stăpân! Aici sunt liber! Căpitanul Nemo tăcu deodată în mijlocul acestei înflă-cărări. Se plimbă câteva clipe foarte agitat. Apoi nervii lui seliniştiră, fizionomia lui îşi recapătă răceala lui obişnuită şi,întorcându-se spre mine: — Acum, domnule profesor, zise el, dacă vreţi să vizitaţiNautilus, sunt la ordinele dumneavoastră.

XI

NAUTILUS Căpitanul Nemo se sculă. O uşă dublă în partea de dinapoia sălii se deschise şi am intrat într-o cameră de aceeaşi mărimecu sufrageria. Era o bibliotecă. Nişte corpuri înalte de palisandru negruîncrustate cu aramă adăposteau în rafturile lor întinse unnumăr mare de cărţi legate toate la fel. Aceste rafturi erauaşezate de-a lungul pereţilor în toată odaia şi se terminau lapartea de jos prin nişte divanuri mari, capitonate cu pielecafenie. Nişte pupitre mişcătoare, care se îndepărtau şi se

Page 52: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

apropiau după dorinţă slujeau la pusul cărţii ce o citeai. înmijlocul odăii era o masă mare, acoperită cu broşuri, între carese aflau şi câteva ziare vechi. Lumina electrică inunda acestansamblu armonios şi cădea din patru globuri încrustate întavan. Am privit cu o adevărată admiraţie această sală atât debine amenajată şi nu-mi puteam crede ochilor. — Căpitane Nemo, am zis gazdei mele, care se întinsese pedivan, iată o bibliotecă ce ar face fală oricărui palat de pecontinente şi sunt într-adevăr uimit, când mă gândesc că ea văpoate urma în cele mai mari adâncimi ale mărilor. — Unde s-ar putea găsi mai multă singurătate, mai multălinişte, domnule profesor? răspunse căpitanul Nemo. încabinetul dumneavoastră din muzeu aveţi atâta linişte? — Nu, domnule şi trebuie să vă spun, că acela pare foartesărac faţă de al dumneavoastră. Trebuie să aveţi aici şase sauşapte mii de volume... — Douăsprezece mii, domnule Aronnax. Acestea suntsingurele simpatii care mă leagă de pământ. Dar lumea s-asfârşit pentru mine din ziua când Nautilus s-a scufundatpentru prima oară sub apă. în ziua aceea am cumpărat ulti-mele mele volume, ultimele mele broşuri, ultimele mele ziareşi de atunci vreau să cred că omenirea n-a mai cugetat şi n-amai scris. Aceste cărţi, domnule profesor, sunt de altfel ladispoziţia dumneavoastră, puteţi să vă slujiţi de ele când veţivrea. Am mulţumit căpitanului Nemo şi m-am apropiat derafturile bibliotecii. Am văzut tot felul de cărţi de ştiinţă, demorală, de literatură, scrise în toate limbile; cât despre vreo lucrare de economie politică, nici urmă. Părea că sunt cu totulinterzise la bord. Printre aceste lucrări am observat capo-doperele marilor scriitori vechi şi moderni, adică tot ce aprodus omenirea mai frumos în istorie, poezie, roman şiştiinţă, de la Homer până la Victor Hugo, de la Xenofon pânăla Michelet, de la Rabelais până la doamna Sand. Totuşi, cele

mai multe cărţi erau cele de ştiinţă: cărţi de mecanică, debalistică, de hidrografie, de meteorologie, de geometrie, degeologie precum şi cărţi de istorie naturală şi am priceput căele formau studiul principal al căpitanului. Am văzut acolocolecţia lui Humboldt şi a lui Arago, lucrările lui Faucauld,ale lui Henry Sainte-Claire Deville, ale lui Chasles, ale luiMilne Edwards, ale lui Quatrefages, ale lui Tyndall, ale luiFaraday, ale lui Berthelot, ale poetului Secchi, ale luiPetermann, ale comandantului Maury, ale lui Agasis, etc,memoriile Academiei de Ştiinţă, buletinele diferitelorsocietăţi de geografie etc, şi prjntre acestea cele două volumecare mi-au pricinuit, poate, această primire a căpitanuluiNemo. Printre lucrările lui Joseph Bertrand, cartea lui intitulată

Page 53: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

întemeietorii Astronomiei îmi dădu o oarecare dată; şi cumştiam că ea a apărut în 1865 puteam să deduc că instalaţia luiNautilus era cam de pe atunci. Aşadar, căpitanul Nemo îşiîncepuse existenţa lui submarină de foarte puţin timp.Speram, de altfel, că lucrări mai recente îmi vor îngădui săfixez exact această dată; dar aveam tot timpul să fac acelecercetări şi nu voiam să mai amân plimbarea noastră printreminunăţiile lui Nautilus. — Domnule, am zis căpitanului, vă mulţumesc că aţi pusaceastă bibliotecă la dispoziţia mea. Aveţi aici nişte comori deştiinţă de care voi profita. — Această sală nu este numai o bibliotecă, zise căpitanulNemo, ea este şi un fumoar. — Un fumoar? am strigat eu. Aşadar, se fumează aici labord?— Fireşte. — Atunci, domnule, sunt nevoit să cred că aţi păstrat legă-tura cu Havana. — Nici o legătură, răspunse căpitanul. Primiţi această ţiga-ră, domnule Aronnax şi, cu toate că nu vine din Havana, o să.vă placă, dacă sunteţi cunoscător. Am luat ţigara care-mi fusese oferită şi a cărei formă îmi, amintea de ţigările de londres; dar părea fabricată cu foi deaur. Am aprins-o cu un jăratic şi am aspirat primele fumuri cuvoluptatea unui amator care n-a mai fumat de două zile.— Ţigara este excelentă, dar nu este din tutun. — Nu, răspunse căpitanul, acest tutun nu e nici dinHavana, nici din Orient. El este un fel de algă, bogată în nico-tină, pe care mi-o furnizează marea. Vă este dor de havane,domnule?— Căpitane, le voi dispreţui de acum încolo. — Fumaţi, deci, cât poftiţi şi fără a discuta originea acestorţigări. Nici o regie nu le-a controlat şi cu toate astea nu suntmai puţin bune, sper.— Ba dimpotrivă. în acea clipă căpitanul Nemo deschise o uşă care se afla înfaţa celei prin care intrasem în bibliotecă şi am trecut printr-unsalon foarte mare şi splendid luminat. Era un mare patrulater cu laturile tăiate, lung de şase metri,lat de şase şi înalt de cinci. Un tavan luminos, decorat cuarabescuri, răspândea o lumină plăcută pe toate minunăţiileîngrămădite în acest muzeu, căci era într-adevăr un muzeu încare o mână inteligentă adunase toate comorile naturii şi aleartei, cu acel amestec artistic care deosebeşte un atelier depictură. Vreo treizeci de tablouri de maeştri, cu ramele la fel, îm-podobeau pereţii îmbrăcaţi cu o tapiserie cu desen simplu. Amvăzut acolo pânze de cea mai mare valoare şi pe care, în bunăparte, le admirasem în colecţiile particulare ale Europei şi laexpoziţiile de pictură. Diferitele şcoli ale maeştrilor vechi

Page 54: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

erau reprezentate printr-o Madonă de Rafael, o SfântăFecioară de Leonardo da Vinci, o nimfă de Corregió, o femeiede Titien, o adoraţie de Veroneze, o înviere de Murillo, unportret de Holbein, un călugăr de Velasquez, un martir deRibeira, o chermeză de Rubens, două peisaje flamande de Teniers, trei tablouri mici de interior de Gerard Dow, deMestu, de Paul Potter, două pânze de Gericault şi de Prudhen,câteva marine de Backuysen şi de Vernet. Printre operelepicturii moderne apăreau tablouri semnate de Delacroix,Ingres, Decamp, Troyon, Meissonnier etc, şi câteva admi-rabile reproduceri de statui de marmură şi de bronz după celemai frumoase modele din antichitate se înălţau pe piedestalelelor în unghiurile acestui admirabil muzeu. Această stare deuimire pe care mi-o prezisese comandantul lui Nautilus înce-pea să pună stăpânire pe fiinţa mea.

— Domnule profesor, zise atunci acel om ciudat, îmi veţiscuza felul cum vă primesc şi neorânduiala care domneşte înacest salon. — Domnule, am răspuns, fără a căuta să aflu cine sunteţi,îmi daţi voie să recunosc în dumneavoastră un artist. — Cel mult un amator, domnule. îmi plăcea, odată, săadun aceste lucrări frumoase făcute de mâna omului şi amputut să capăt, astfel, câteva obiecte de mare valoare. Acesteasunt ultimele amintiri ale pământului, care a murit pentrumine. în ochii mei, artiştii dumneavoastră moderni sunt vechide acum, ei au două sau trei mii de ani de existenţă şi-i încurcîn mintea mea. Pentru că maeştrii nu au vârstă. — Şi aceşti muzicieni? am zis arătând partiturile luiWeber, lui Rossini, lui Mozart, lui Beethoven, lui Hayden, luiMeyerbeer, lui Herold, lui Wagner, lui Auber, lui Gounod, luiMasse şi multe altele, împrăştiate pe pianul-orgă care ocupaunul dintre unghiurile acestui salon. — Aceşti muzicieni, îmi răspunse căpitanul Nemo, suntcontemporanii lui Orfeu, căci deosebirile cronologice se ştergîn memoria morţilor, iar eu sunt mort, domnule profesor, atâtde mort ca şi prietenii dumneavoastră care se odihnesc la şasepicioare sub pământ! Căpitanul Nemo tăcu şi părea adâncit în visuri. L-am privitcu o mare emoţie, analizând în tăcere ciudăţeniile fizionomieilui. Rezemat cu cotul pe muchia unei mese de mozaic, el numă mai vedea, uitase de prezenţa mea. Am respectat această reculegere şi am trecut în revistăcuriozităţile care îmbogăţeau acest salon. După operele de artă, rarităţile naturale ţineau un loc foarteînsemnat. Ele se alcătuiau mai mult din plante, scoici şi dinalte produse ale oceanului care trebuie să fi fost găsite de cătrecăpitanul Nemo. în mijlocul salonului se afla un bazin luminatelectric, făcut dintr-o scoică ce avea o circumferinţă de şase

Page 55: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

metri. în jurul acestui bazin, în nişte vitrine încheiate cu alamă, erau clasate şi etichetate cele mai preţioase produse alemării pe care le-a văzut vreodată ochii unui naturalist. Văputeţi închipui bucuria mea. Ramificarea zoofiţilor oferea cele mai ciudate specimeneale celor două grupe, polipii şi echinodermii. în grupa întâi,tubiporii, gorgonele aranjate în formă de evantai, bureţii deSyria, isiştii din insulele Moluce, panatulele, o virgularăadmirabilă din mările Norvegiei, diferite ombelulare, o serieîntreagă pe madrepore, pe care profesorul meu MilneEdwards le-a clasat atât de bine în secţiuni, printre care amdeosebit adorabilele flambeline, oculinele din insula Burbon,„carul lui Neptun" din Antile, nişte varietăţi superbe de corali,în sfârşit tot felul de polipieri ciudaţi, al căror ansamblualcătuiesc insule întregi care vor deveni odată continente. înechinoderme, care se deosebesc prin învelişul lor spinos,asteriile, stelele de mare, pantocrinele, comatulele, astero-fanii, urşinii, holoturiile etc, reprezentau colecţia completă aexemplarelor, din această grupă. Un conşiliolog cam nervos ar fi leşinat, desigur, în faţaaltor vitrine şi mai numeroase unde erau clasate eşantioaneleramificării moluştelor. Am văzut acolo o colecţie de o valoarenepreţuită şi pe care n-o voi putea descrie în întregime, dinlipsă de timp. Printre aceste produse Voi cita, numai spreamintire, eleganta mantie regală a Oceanului Indian, ale căreipete regulate şi albe ieşeau în evidenţă pe fondul roşu şicafeniu, un spondil împărătesc, cu culori vii, plin cu spini, unspecimen rar în muzeele europene şi a cărui valoare o pre-ţuiam la douăzeci de mii de franci, un ciocan simplu din mă-rile Noii Zeelande, care este greu de procurat, bucarde exoticedin Senegal, mai multe varietăţi de stropitoare de Java, un felde tuburi, foarte căutate de amatori, o întreagă serie de troce,unele galbene-verzui, pescuite în mările Americii, altele de uncafeniu ruginiu, din apele Noii Olande, unele venite dinGolful Mexic şi deosebite prin scoica lor cărămizie, altele găsite în mările australe şi în sfârşit, mai rar decât toate, mă-reţul pinten din Noua Zeelandă; apoi, admirabile teline sulfu-rice, specii preţioase de citeree şi de venuşi, cadranul înzăbre-lit de lângă coastele din Tranchebar, papagalii verzi din mărileChinei, conul aproape necunoscut din genul Coenodulli, toatefelurile de porţelanuri care slujesc ca monedă în India şi înAfrica, „gloria mării", cea mai preţioasă scoică din IndiileOrientale, în sfârşit, litorinele, delfinulele, turitelele, ianti-nelele, ovulele, volutele, măslinele, mitrele, coifurile, purpu-riile, melcii, harpele, stâncile, tritonii, ceritele, fusurile, strom-bele, pterocerele, patelele, hialele, cleodorii, scoici delicate şifragile pe care ştiinţa le-a botezat cu numirile cele mai în-cântătoare.

Page 56: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Deosebit de acestea şi în compartimente speciale, se aflauşiraguri de perle de cea mai mare frumuseţe, care luceau lalumina electrică, perle trandafirii adunate din scoicile MăriiRoşii, perle verzi de haliotida iris, perle galbene, albastre,negre, ciudate produse ale diferitelor moluşte din toateoceanele şi din anumite midii din apele nordice, în sfârşit,câteva mostre de o valoare nepreţuită care fuseseră formateprin pintadinele cele mai rare. Câteva dintre aceste perleîntreceau în mărime un ou de porumbel; ele preţuiau mai multdecât aceea pe care călătorul Tabernier o vându şahului dinPersia cu trei milioane şi întrecea perla aceea a preotului dinMascat pe care o credeam fără rival. Astfel, era aproape cu neputinţă să apreciezi valoareaacestei colecţii. Căpitanul Nemo trebuie să fi cheltuit milioanepentru a strânge aceste mostre şi mă întrebam de unde lua elbanii ca să-şi satisfacă gusturile lui de colecţionar, când amfost întrerupt de aceste vorbe: . — Cercetaţi scoicile mele, domnule profesor. într-adevăr,ele pot interesa pe un naturalist; dar pentru mine au un şi maimare farmec, căci le-am cules pe toate cu mâna mea şi nici omare de pe glob n-a scăpat de cercetările mele. — Pricep, căpitane, pricep această plăcere de a te plimbaîn mijlocul acestor bogăţii. Sunteţi dintr-acei, care şi-au făcutei înşişi comoara lor. Nici un muzeu din Europa nu posedă oasemenea colecţie a produselor oceanului. Dar dacă îmi sfâr-şesc admiraţia pentru această colecţie unică, ce o să-mi mairămână pentru vasul care o conţine! Nu vreau să pătrundtainele care nu-s decât ale dumneavoastră. Totuşi, mărturisesccă acest Nautilus, aparatele care permit manevrarea lui,agentul atât de puternic care-l mişcă, toate acestea îmi aţâţăcuriozitatea în cel mai înalt grad. Văd atârnate de pereţii aces-tui salon instrumente care nu pricep la ce slujesc. Pot săştiu?... — Domnule Aronnax, îmi răspunse căpitanul Nemo, v-amspus că veţi fi-liber la bordul submarinului meu şi prin urmare,nici o parte din Nautilus nu vă este interzisă. îl puteţi vizita înamănunţime şi îmi voi îngădui plăcerea de a fi Cicerone aldumneavoastră. — Nu ştiu cum să vă mulţumesc, domnule, dar nu voiabuza de bunăvoinţa dumneavoastră. Vă voi întreba numai lace slujesc aceste instrumente de fizică. — Domnule profesor, aceleaşi instrumente le am şi înodaia mea şi acolo voi avea onoarea să vă lămuresc între-buinţarea lor. Dar mai întâi veniţi să vizitaţi cabina care văeste rezervată. Trebuie să ştiţi cum veţi fi instalat pe vasulNautilus. Am urmat pe căpitanul Nemo care, printr-una dintre uşilecare se aflau la fiecare unghi al salonului, mă făcu să intru încoridoarele vasului. M-a condus spre partea lui de dinainte şi

Page 57: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

am găsit acolo, nu o cabină, ci o cameră elegantă cu pat, cutoaletă şi alte diferite mobile.Nu puteam decât să mulţumesc gazdei mele. — Camera dumneavoastră dă în camera mea, îmi zise eldeschizând o uşă, iar a mea dă în salonul din care tocmai amieşit. Am intrat în camera căpitanului. Ea avea înfăţişarea se-veră, aproape călugărească. Un pat de fier, o masă de lucru,câteva obiecte de toaletă. Totul era slab luminat. Nimic nu eraconfortabil, numai strictul necesar.Căpitanul Nemo îmi arătă un scaun.— Vă rog, luaţi loc, îmi zise el.M-am aşezat şi el mi-a vorbit astfel:

XXX

TOTUL PRIN ELECTRICITATE — Domnule, zise căpitanul Nemo, arătându-mi instru-metitele atârnate pe pereţii camerei sale, iată aparatele de careare nevoie Nautilus. Aici, ca şi în salon, le am totdeauna subochii mei şi ele îmi arată situaţia şi direcţia mea exactă înmijlocul oceanului. Unele vă sunt cunoscute, cum e termo-metrul care dă temperatura din interior a lui Nautilus; baro-metrul, care cântăreşte aerul şi prezice schimbările timpului;hidrometrul, care arată gradul de umiditate al atmosferei;stromglass-ul, al cărui amestec, dacă se descompune, anunţăsosirea vijeliei; busola, care-mi arată calea; sextantul careînseamnă latitudinea prin înălţimea soarelui; cronométrelecare-mi permit să socotesc longitudinea şif în sfârşit, ocheane-le de zi şi de noapte care-mi slujesc să pătrund toate puncteleorizontului când Nautilus e urcat la suprafaţa apei. — Acestea sunt instrumentele obişnuite ale navigatorului,am răspuns eu, şi cunosc întrebuinţarea lor. Dar iată altelecare răspund fără îndoială cerinţelor deosebite ale lui — Nautilus. Acest cadran pe care-l zăresc şi care are un ac miş-cător, nu-i oare un manometru? — într-adevăr, e un manometru; pus în legătură cu apa acărei presiune exterioară mi-o arată, el îmi arată chiar prinaceasta adâncimea la care mi se menţine aparatul. — Şi aceste sonde de tip nou? — Suntnişte sonde termometrice care arată temperaturilediferitelor straturi de apă. — Şi celelalte instrumente a căror întrebuinţare n-oghicesc?

Page 58: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Aici, domnule profesor, trebuie să vă dau câteva lă-muriri, zise căpitanul Nemo. Binevoiţi să mă ascultaţi.Tăcu câteva clipe, apoi zise: — Am un agent puternic, ascultător, iute, uşor, care se po-triveşte la toate trebuinţele mele şi care stăpâneşte aici. Toatese fac cu ajutorul acestui agent: luminează, încălzeşte, estesufletul aparatelor mecanice. Acest agent este electricitatea.— Electricitatea! am strigat eu surprins,— Da, domnule. — însă, căpitane, aveţi o extremă iuţeală de mişcare carenu se potriveşte cu puterea electricităţii. Până acum puterea eidinamică a fost foarte restrânsă şi n-a putut produce decâtputeri mici! — Domnule profesor, răspunse căpitanul Nemo, electrici-tatea mea nu-i aceea a lumii întregi; aici este tot ceea ce-miveţi permite să vă spun. — Nu voi insista, domnule şi mă voi mulţumi să fiu foarteuimit de un asemenea rezultat. O singură întrebare, totuşi, lacare nu veţi răspunde dacă este indiscretă. Elementele pe carele întrebuinţaţi pentru a produce acest agent minunat trebuiesă se deterioreze repede. Zincul, de pildă, cum îl înlocuiţi,deoarece nu mai aveţi nici o legătură cu pământul? — întrebarea dumneavoastră îşi va avea răspunsul ei, zisecăpitanul Nemo. Vă voi spune mai întâi că există în fundulmărilor mine de zinc, de fier, de argint, de aur, care s-ar puteaexploata. Dar nu m-am folosit nici într-un chip de acestemetale care ne vin din pământ, n-am vrut să cer mării decâtmijloacele de a produce electricitatea de care am nevoie.— De la mare?— — Da, domnule profesor şi nu-mi lipseau mijloacele. Aş fiputut, într-adevăr, aşezând un circuit între firele scufundate ladiferite adâncimi, să obţin electricitatea prin diversitateatemperaturilor, dar am preferat să întrebuinţez un mijloc maipractic.— Şi care? — Cunoaşteţi compoziţia apei de mare. La o mie de gramede apă se găsesc nouăzeci şi şase de sutimi de apă şi douăsutimi de clorură de sodiu; apoi, în mici cantităţi, clorură demagneziu şi de potasiu, bromură de magneziu, sulfat de mag-neziu, sulfat şi carbonat de calciu. Vedeţi, dar, că şi clorură desodiu există în proporţie destul de însemnată. Or, din aceastăsodă pe care o extrag din apa de mare, îmi alcătuiesc ele-mentele.— Soda? — Da, domnule. Amestecată cu mercurul ea alcătuieşte unamestec care înlocuieşte zincul în elementele lui Bunsen.Mercurul nu se consumă niciodată. Numai soda se consumă,iar marea mi-o furnizează ea însăşi. Vă voi mai spune, dealtfel, că pilele de sodă trebuie să fie considerate ca cele mai

Page 59: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

energice şi că puterea lor electromotoare este de două ori maimare ca aceea a pilelor de zinc. — Pricep foarte bine, căpitane, importanţa şi eficienţasodei în condiţiile în care vă aflaţi. Marea o conţine. Bine. Dartrebuie fabricată, trebuie extrasă. Şi cum faceţi asta? Pileledumneavoastră ar putea, fireşte, să slujească la extragerea ei,dar dacă nu mă înşel, consumul de sodă necesar aparatelorelectrice ar întrece cantitatea extrasă. Ar însemna, deci, săconsumaţi pentru a o produce mai mult decât ar produce! — De aceea, domnule profesor, eu n-o extrag prin pilă şiîntrebuinţez pur şi simplu căldura cărbunelui de pământ.— De pământ? am repetat insistând. — Să zicem cărbuni de mare, dacă vreţi, răspunsecăpitanul Nemo. — Şi puteţi exploata minele submarine de păcură? — Domnule Aronnax, mă veţi vedea la lucru. Nu vă cerdecât puţină răbdare deoarece aveţi timpul să fiţi răbdător.Amintiţi-vă numai aceasta: datorez totul oceanului; elproduce electricitatea şi electricitatea dă lui Nautilus căldura,lumina, mişcarea, viaţa într-un cuvânt.,— Dar nu şi aerul pe care îl respiraţi? — O! Aş putea fabrica aerul necesar pentru consumaţiamea, dar este de prisos, deoarece mă urc la suprafaţa măriicând am poftă. Totuşi, dacă electricitatea nu-mi furnizeazăaerul respirabil, ea manevrează cel puţin pompele puternicecare îl înmagazinează în nişte rezervoare speciale, ceea ce îmipermite să stau la nevoie oricât aş vrea în straturile cele maiadânci. — Căpitane, am răspuns, mă mulţumesc să admir. Aţigăsit, desigur, ceea ce oamenii vor găsi fără îndoială odată,adevărata putere dinamică a electricităţii. — Nu ştiu dacă o vor găsi, răspunse rece căpitanul Nemo.Oricum ar fi, cunoaşteţi de acum prima aplicaţie pe care amfăcut-o cu acest agent preţios. El este acela care ne lumineazăcu o egalitate şi o continuitate pe care n-o are lumina soarelui.Acum, priviţi acest orologiu, el este electric şi umblă cu oregularitate care desfide pe aceea a celor mai bunecronometre. L-am împărţit în douăzeci şi patru de ore, ca şiorologiile italiene, căci pentru mine nu există nici noapte, nicizi, nici soare, nici lună, ci numai acea lumină imitată pe careo aduc până în fundul mărilor. Iată, în această clipă e ora zecedimineaţa.— întocmai. — Altă aplicaţie a electricităţii. Acest cadran, atârnatînaintea ochilor noştri, ne indică viteza lui Nautilus. Un firelectric îl pune în legătură cu elicea log-ului şi acul lui îmiarată mersul adevărat al aparatului. Şi iată, în această clipă,plecăm cu o viteză moderată de cincisprezece mile pe oră. —

Page 60: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Este minunat, am răspuns, şi văd bine căpitane că aţiavut dreptate să întrebuinţaţi acest agent, care este destinat săînlocuiască vântul, apa şi aburii. — N-am terminat, domnule Aronnax, zise căpitanul Nemosculându-se şi dacă vreţi să mă urmaţi vom vizita partea dinsparte a lui Nautilus. într-adevăr, cunoşteam toată partea de dinainte a vaporuluisubmarin şi iată împărţirea lui exactă, începând din centruspre partea din faţă: sufrageria de cinci metri despărţită debibliotecă printr-un perete ce nu putea fi pătruns de apă,biblioteca de cinci metri, marele salon de zece metri despărţitde odaia căpitanului printr-un perete la fel, această odaie acăpitanului de cinci metri, a mea de doi metri şi jumătate şi,în sfârşit, un rezervor de aer, de şapte metri şi jumătate, carese întindea până la proră. în total, treizeci şi cinci de metri.Pereţii impermeabili aveau uşi care se închideau ermetic cuajutorul garniturilor de cauciuc şi asigurau etanşeitateadeplină la bordul lui Nautilus în caz că s-ar fi ivit o fisură princare putea pătrunde apa. Am urmat pe căpitanul Nemo de-a lungul coridoarelor şiam ajuns în centrul vaporului. Acolo, se aflau un fel de fântânicare se deschideau între doi pereţi impermeabili. O scară defier, sprijinită de zid, ducea la extremitatea lui superioară. Amîntrebat pe căpitan la ce slujeşte această scară.— Ea duce la corabie, răspunse el:— Cum, aveţi o corabie? am zis eu uimit.

— Fireşte. O corabie admirabilă, uşoară şi care nu se poatescufunda. Ea slujeşte la plimbări şi la pescuit. — Dar atunci, când voiţi să vă îmbarcaţi, trebuie să urcaţila suprafaţa apei? — Deloc. Această corabie este alipită de partea superioarăa învelişului lui Nautilus şi ocupă o gaură făcută special. Eaeste podită, absolut impermeabilă şi reţinută cu nişte piroanesolide. Această scară conduce la o cavitate făcută în învelişul — lui Nautilus care corespunde cu o gaură identică dintr-o partelaterală corăbiei. Prin această dublă deschizătură mă introducîn corabie. Atunci se închide o uşă după mine, aceea a luiNautilus; eu o închid pe cealaltă, aceea a corăbiei cu ajutorulunui şurub de apăsare; dau drumul piroanelor şi corabia seurcă la suprafaţa apei cu o iuţeală uimitoare. Deschid, atunci,uşa bărcii, bine închisă, de altfel, pun catargele, dau drumulpânzelor sau apuc vâslele şi mă plimb.— Dar cum vă întoarceţi la bord? — Eu nu mă întorc, domnule Aronnax, Nautilus vine lamine.— La porunca dumneavoastră? — La porunca mea. Un fir electric mă leagă de navă. Tri-mit o telegramă şi e de ajuns.

Page 61: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— într-adevăr, ar fi zis ameţit de aceste minuni, nimic nu emai simplu! După ce am trecut pe la scara care ducea la platformă, amvăzut o cabină lungă de doi metri în care Sfat şi cu Ned Land,încântaţi de mâncarea lor, îmbucau pe nerăsuflate. Apoi sedeschise o uşă spre bucătăria lungă de trei metri, aşezată lângăsufrageria cea mare. Aici, electricitatea, mai puternică şi mai supusă decâtînsuşi gazul, îndestula trebuinţele bucătăriei. Firele, trase sub maşina de gătit, împrăştiau o căldurăegală. Ea încălzea aparatele distilatoare, care, prin vaporizare,dădeau o apă minunată de băut. După această bucătărie era oodaie de baie, foarte confortabilă şi ale cărei robinete dădeauapă rece sau apă caldă, după voinţă. După bucătărie venea postul echipajului lung de cinci me-tri. Dar uşa lui era închisă şi nu am putut vedea aranjamentullui, care mi-ar fi lămurit numărul oamenilor necesari pentrumanevrarea lui Nautilus. în spate se înălţa un al patrulea perete impermeabil, caredespărţea acest post de camera maşinilor. O uşă se deschise şi m-am trezit în acel compartiment, unde căpitanul Nemo, desi-gur, inginer de rangul întâi, aranjase aparatele lui de locomoţie. Această cameră a maşinilor, bine luminată, n-avea maipuţin de douăzeci de metri lungime. Ea era împărţită în două:prima parte conţinea elementele care produceau electricitateaşi a doua parte mecanismul care transmitea elicei mişcarea. Am fost suprins mai întâi de mirosul sui generis care um-plea acest compartiment. Căpitanul Nemo observă impresiamea. — Acestea sunt gaze produse prin întrebuinţarea sodei; daracesta nu-i decât un mic inconvenient. De altfel, în fiecaredimineaţă aerisim bine vaporul. însă, eu am cercetat cu un interes lesne de priceput maşinalui Nautilus. — Vedeţi, îmi zise căpitanul Nemo, întrebuinţarea elemen-telor Bunsen şi nicidecum al elementelor Ruhmkorff. Acesteaar fi fost neputincioase. Elementele Bunsen sunt mai puţine,dar mai puternice şi mai mari, ceea ce, după experienţa mea,este mai avantajos. Electricitatea produsă trece în partea dedinapoi a corăbiei unde lucrează prin electromagneţi de maredimensiune cu un sistem particular de pârghii şi angrenajecare transmit mişcarea arborelui elicei. Aceasta, al cărei dia-metru e de zece metri şi al cărei pas e de şapte metri şi jumă-tate, se poate învârti până la o sută douăzeci de ori pe secundă.— Şi obţineţi atunci?— O viteză de cincizeci de leghe pe oră. Aici era un mister, dar nu am insistat ca să-l cunosc. Cumputea electricitatea să lucreze cu o aşa putere? De unde izvora

Page 62: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

această putere aproape nemărginită? Din tensiunea sa exce-sivă obţinută prin bobine de un nou tip? Din transmisiunea pecare un sistem de pârghii necunoscute o putea mări lanesfârşit? Aceasta este ceea ce nu puteam pricepe. într-adevăr, se vorbea la vremea respectivă, de o descoperire de acestfel, în care un nou mecanism de pârghii producea puteri considerabile.Inventatorul să se fi întâlnit, oare, cu căpitanul Nemo? — Căpitane Nemo, am zis, constat rezultatele şi nu caut săle lămuresc. Am văzut submarinul Nautilus manevrând în faţavasului Abraham Lincoln şi ştiu ce să gândesc despre vitezalui. Dar a umbla, însă, nu e de ajuns. Trebuie văzut unde um-blăm! Trebuie să putem să ne îndreptăm spre dreapta, sprestânga, în sus, în jos! Cmn atingeţi marile adâncimi undetrebuie o rezistenţă uriaşă, deoarece presiunea urcă cu sutelede atmosfere? Cum urcaţi la suprafaţa apei? în sfârşit, cum vămenţineţi în mediul care vă convine? Sunt indiscret dacă văîntreb acestea? — Deloc, domnule profesor, îmi răspunse căpitanul cu ouşoară reţinere, deoarece nu veţi părăsi niciodată acest vas — submarin. Poftiţi în salon. Acela este adevăratul nostrucabinet de lucru şi acolo veţi afla tot ce trebuie să ştiţi despreNautiluslCÂTEVA CIFRE Peste câteva clipe şedeam pe un divan în salon, cu ţigara îngură. Căpitanul puse în faţa mea un desen care dădea planul,componenţa, dimensiunile şi mărimea lui Nautilus. Apoi, elîşi începu, astfel, cuvântarea lui: — Iată, domnule Aronnax, diferitele dimensiuni ale vasu-lui pe care vă aflaţi. Este un cilindru foarte lunguieţ cu cape-tele conice. Imită forma unei ţigări, formă adoptată de-acumla Londra în mai multe construcţii de acest fel. Lungimeaacestui cilindru de la un capăt la celălalt este exact de şap-tezeci de metri şi grinda lui, în zona cea mai lată, este de optmetri. Prin aceste două dimensiuni puteţi socoti suprafaţa şi vo-lumul lui Nautilus. Suprafaţa este de o mie unsprezece metripătraţi şi patruzeci şi cinci de sutimi, volumul său are o miecinci sute de metri cubi şi două zecimi, ceea ce înseamnă că,atunci când este cu totul scufundat, deplasează sau cântăreşteo mie cinci sute de metri cubi sau tone. Când am făcut planurile acestui vas destinat unei navigaţiisubmarine, voiam ca în echilibrul lui din apă să se scufundecu nouă zecimi şi să rămână în afară numai o zecime. Prinurmare, acesta nu trebuia să deplaseze, în aceste condiţii,decât nouă zecimi din volumul său, adică o mie trei sutecincizeci şi şase de metri cubi şi patruzeci şi opt de sutimi.

Page 63: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Trebuia, deci, să nu depăşesc această greutate, construindu-ldupă dimensiunile arătate mai sus. Nautilus se compune din două învelişuri: unul interior,celălalt exterior, unite între ele prin profile în formă de Tcare-l fac rigid şi rezistent. într-adevăr, datorită acestei dis-poziţii celulare, el rezistă ca un bloc, ca şi când ar fi plin.Aceste două învelişuri sunt făcute din tablă de oţel a căruidensitate, în raport cu apa, este de şapte-opt zecimi. Primulînveliş n-are mai puţin de cinci centrimetri grosime şicântăreşte trei sute nouăzeci şi patru de tone, nouăzeci şi şasede sutimi. Al doilea înveliş, talpa corăbiei, înalt, de cincizecide centimetri şi lat de douăzeci şi cinci, cântărind şaizeci şidouă de tone, maşina, restul, diferitele accesorii şi aran-jamente, pereţii interiori şi rezămătoarele, au o greutate denouă sute şaizeci şi una de tone, şaizeci şi două de sutimi, care adăugate la cele trei sute nouăzeci şi şase de sutimi, alcătuiesctotalul cerut de o mie trei sute cincizeci şi şase de tone şipatruzeci şi opt sutimi. Ne-am înţeles?— Ne-am înţeles, am răspuns. — Deci, reluă căpitanul, când Nautilus se află în larg, înaceste condiţii, are o zecime din volum la suprafaţa apei.Deci, dacă am aşezat aceste rezervoare cu o capacitate egalăcu acea zecime, adică având un conţinut de o sută cincizeci detone şi şaizeci şi două de sutimi şi dacă le umplu cu apă,vaporul, deplasând atunci o mie cinci sute şapte tone saucântărindu-le, va fi cu totul scufundat. Aşa se şi întâmplă,domnule profesor. Aceste rezervoare se află în părţile de josale lui Nautilus. Deschid robinetele, acestea se umplu şi vasul,scufundându-se, se află chiar la nivelul suprafaţei apei. — Bine, căpitane, dar dăm atunci adevărata greutate. Căputeţi să vă deplasaţi la nivelul apei, pricep şi eu. Dar mai jos,scufundându-se sub acest nivel, aparatul dumneavoastrăsubmarin nu întâmpină, oare, o presiune şi prin urmare nucapătă o împingere de jos în sus, care trebuie să fie evaluatăla o atmosferă la treizeci de picioare de apă, adică un kilogrampe centimetru pătrat?— întocmai, domnule. — Deci, numai de aţi umple tot Nautilus-ul cu apă, altfelnu văd cum îl puteţi manevra în adâncuri. — Domnule profesor, răspunse căpitanul Nemo, nu trebuieconfundată statica deloc cu dinamica, dacă nu vreţi să văexpuneţi la greşeli mari. Nu trebuie mare lucru ca să ajungi înţinuturile adânci ale oceanului, căci corpurile au o tendinţă dea coborî. Băgaţi bine de seamă ceea ce vă spun.— Ascult, căpitane. — Când am vrut să hotărăsc mărirea greutăţii ce trebuiadată lui Nautilus pentru a-l scufunda, nu trebuia să măîngrijesc decât de reducerea volumului pe care o capătă apa cucât straturile ei devin din ce ce în ce mai adânci.

Page 64: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— — Fireşte, am răspuns. — Deci, dacă apa nu este absolut compresibilă, ea este, celpuţin, foarte puţin compresibilă. într-adevăr, după socotelilecele mai recente această reducere nu e decât de patru sutetreizeci şi şase şi zece milionimi de atmosferă sau de fiecaretreizeci de picioare adâncime. Când e vorba să merg la o miede metri, ţin cont, atunci, de reducerea volumului sub opresiune echivalentă cu aceea a unei coloane de apă de o miede metri, adică sub o presiune de o sută de atmosfere. Aceastăreducere va fi, atunci, de patru sute treizeci şi şase sute-miimi.Voi trebui, deci, să măresc greutatea în aşa fel ca să cân-tărească o mie cinci sute treisprezece tone şaptezeci şi şaptesutimi în loc de o mie cinci sute de tone şi două zecimi.Sporirea nu va fi decât de şase tone cincizeci şi şapte sutimi.— Numai? — Numai, domnule Aronnax, şi socoteala e lesne de con-trolat, însă, am rezervoare suplimentare în stare să îmbarce osută de tone. Pot deci să mă cobor la adâncimi foarte mari.Când doresc să mă urc iar la suprafaţa apei, îmi ajunge săelimin această apă şi să golesc toate rezervoarele dacă vreauca Nautilus să scoată la suprafaţa apei o zecime din capa-citatea ei totală. N-aveam nimic de răspuns la aceste argumente bazate pecifre. — Admit calculele dumneavoastră căpitane, am zis eu,căci n-aş putea să le contest, deoarece" experienţa le îndrep-tăţeşte în fiecare zi. Dar prevăd acum o adevărată dificultate.— Care, domnule? — Când sunteţi la o mie de metri adâncime, învelişul luiNautilus suportă o presiune de o sută de atmosfere. însă, dacăîn acea clipă vreţi să goliţi rezervoarele suplimentare pentru auşura vaporul dumneavoastră şi a urca la suprafaţă, trebuie capompele să învingă,această presiune de o sută de atmosferecare este de o sută de kilograme pe centimetru pătrat. Deaceea trebuie o putere... — — Pe care numai electricitatea putea să mi-o dea, se grăbisă zică căpitanul Nemo. Vă mai repet încă o dată, domnule, căputerea dinamică a maşinilor mele este aproape nelimitată.Pompele lui Nautilus au o putere peste măsură de mare şi tre-buie să fi văzut aceasta când coloanele de apă au năvălit ca unpuhoi asupra vasului Abraham Lincoln. De altfel, nu măslujesc de rezervoarele suplimentare decât pentru a atingeadâncimi de o mie cinci sute sau de două mii de metri şi astacu scopul de a menaja aparatele mele. De aceea, când îmi vinepofta să vizitez adâncurile oceanului la două sau trei leghe,întrebuinţez manevre mai lungi, dar tot atât de sigure.— Care, căpitane? am întrebat eu. — Asta mă va face, fireşte, să vă spun cum se deplasează

Page 65: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Nautilus.— Sunt nerăbdător să aflu. — Pentru a conduce vasul în plan orizontal mă slujesc deo cârmă obişnuită aşezată în partea de dinapoi a grinzii, darpot pune în mişcare submarinul Nautilus şi de jos în sus saude sus în jos, pe verticală, cu ajutorul a două plane aplecate,prinse de părţile laterale pe centrul lui de greutate, plane miş-cătoare, în stare să ia toate poziţiile şi care se manevreazădinăuntru cu ajutorul unor pârghii puternice. Dacă acesteplane se menţin paralel cu vasul, acesta se mişcă orizontal.Dacă ele sunt înclinate, Nautilus, sub acest unghi şi sub pre-siunea elicei se scufundă după o diagonală pe cât îmi convinede lungă sau urcă după această diagonală. Şi chiar dacă vreausă revin mai repede la suprafaţă pun în comunicaţie motorulcu elicea şi presiunea apelor face ca Nautilus să urce verticalca un balon umflat cu hidrogen care se înalţă repede în aer. ?— Bravo, căpitane! am strigat eu. Dar cum poate cârma:ciul să apuce calea pe care i-o daţi în mijlocul apelor? — Cârmaciul stă într-o cuşcă, prevăzută cu geamuri, careiese în afară la partea de sus a învelişului şi care are geamuride sticlă lenticulară. Sticle în stare să reziste la asemenea presiuni? — întocmai. Cristalul, care se sparge uşor când îl loveşti,are, totuşi, o rezistenţă considerabilă. în experienţele de pes-' cuit la lumina electrică făcute în 1864, în mijlocul mărilor denord, s-au văzut plăci de sticlă, numai de şapte milimetri gro-sime, care au rezistat la o presiune de şaisprezece atmosfere,lăsând în acelaşi timp să treacă prin ele nişte raze calorificeputernice, care-i împărţeau căldura în mod egal. însă sticlelede care mă slujesc eu n-au mai puţin de douăzeci şi unu decentimetri la centrul lor, adică de treizeci de ori acea grosime. — Admis, căpitane Nemo; dar în sfârşit pentru a vedea artrebui ca lumina să împrăştie întunericul şi mă întreb cum sepoate ca în mijlocul acestui întuneric al apelor... ?— în dosul cabinei cârmaciului este aşezat un puternicreflector electric, ale cărui raze luminează marea la o jumătatede leghe depărtare. — A! Bravo! De trei ori bravo, căpitane! Acum îmi lămu-resc această fosforescenţă a pretinsului narval, care a nedu-merit atât pe savanţi! Cu această ocazie vă voi întreba dacăciocnirea vasului Nautilus cu Scoţia, care a avut un atât demare răsunet, a fost o simplă întâmplare fără urmări grave? — A fost o întâmplare, domnule. Pluteam la doi metri subapă când s-a produs ciocnirea. De altfel, am văzut că n-a avuturmări grave. — Nici una, domnule. Dar cum a fost întâlnirea dumnea-voastră cu Abraham Lincoln! — Domnule profesor, într-adevăr îmi pare rău pentru unuldintre cele mai bune vase ale bravei marine americane, dar

Page 66: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

eram atacat şi trebuia să mă apăr! — Oh! Comandante, am strigat cu convingere, Nautilus aldumneavoastră este, într-adevăr, un vas minunat! — Da, domnule profesor şi îl iubesc ca pe o carne din car-nea mea! Acesta este, domnule, vasul prin excelenţă! Şi dacăeste adevărat că inginerul are mai multă încredere decât — căpitanul, puteţi pricepe cu ce încredere mă las în voia luiNautilus, deoarece îi sunt totodată căpitan, constructor şiinginer! Căpitanul Nemo vorbea cu o elocvenţă răpitoare. Foculprivirii lui, patima mişcărilor lui îl transfigurau. Da, el îşiiubea vasul precum un tată îşi iubeşte copilul!— Sunteţi, aşadar, inginer? căpitane Nemo, am întrebat eu. — Da, domnule profesor. Am studiat la Londra, la Paris, laNew York pe timpul când eram un locuitor al continentelor depe pământ. — Dar cum aţi putut construi în taină acest admirabilNautilus? — Fiecare dintre părţile lui, domnule Ardnnax, a sositdintr-un punct diferit al globului şi sub o destinaţie falsă.Talpa lui este făcută la Creusot în Franţa; arborele elicei laPen et Co. din Londra; plăcile de tablă ale învelişului la Learddin Liverpool; elicea la Scott, din Glasgow. Rezervoarele luisunt fabricate de către Caii et C-ie din Paris; maşina lui lauzinele Krupp din Prusia, pintenul lui în atelierele din Motalaîn Suedia, instrumentele lui de precizie la fraţii Hart din NewYork etc, şi fiecare dintre aceşti furnizori a primit planurilemele sub diferite nume. — Dar, am reluat eu, aceste piese trebuiau montate, ajus-tate. — Mi-am aşezat atelierele pe o insulă pustie în mijloculoceanului. Acolo, lucrătorii mei, adică bravii mei tovarăşi, pecare i-am instruit şi format, şi cu mine, am au construit sub-marinul. Apoi, după ce am terminat lucrarea, focul a distrusorice urmă a trecerii noastre pe această insulă, pe care aş fiaruncat-o în aer, dacă aş fi putut. — O ultimă întrebare, căpitane Nemo. Sunteţi, aşadar, bo-gat? — Foarte bogat, domnule, şi aş putea fără a mă strâmtora,să plătesc cele douăsprezece miliarde datorii ale Franţei! — Am privit ţintă la ciudatul personaj care-mi vorbea astfel,îşi bătea, oare, joc de crezarea mea? Viitorul îmi va dezvăluiadevărul.

XIV

Page 67: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

FLUVIUL NEGRU Partea globului pământesc acoperită cu apă este socotită latrei milioane opt sute treizeci şi două de mii, o sută cincizecişi opt miriametri pătraţi, adică peste treizeci şi opt de milioanede hectare. Această masă lichidă cuprinde două miliarde douăsute cincizeci de milioane de leghe cube şi ar putea alcătui osferă cu un diametru de trei chintilioane de tone. Şi pentru apricepe acest număr ar trebui să ne gândim că chintilionul efaţă de miliard ceea ce miliardul este faţă de unitate, adicăîntr-un chintilion sunt atâtea miliarde câte unităţi sunt într-unmiliard. Această masă lichidă este aproape cantitatea de apăpe care le-ar vărsa toate fluviile de pe pământ în timp depatruzeci de mii de ani. în timpul epocilor geologice, după perioada focului a venitperioada apei. La început, oceanul acoperea totul. Apoi, înce-tul cu încetul, în timpurile siluriene, au apărut crestele mun-ţilor, insulele au ieşit la suprafaţă şi au dispărut din nou subpotopuri parţiale; s-au arătat iarăşi, s-au lipit unele de altele şiau format continente şi, în sfârşit, pământurile s-au fixat aşacum le vedem acum. Solidul a cucerit în detrimentul lichi-dului treizeci şi şase de milioane şase sute cincizeci şi şapte demile pătrate, adică douăsprezece mii nouă sute şaisprezecemilioane de hectare. Configuraţia continentelor permite să se împartă apele încinci părţi: Oceanul îngheţat de Nord, Oceanul îngheţat deSud, Oceanul Indian, Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific. Oceanul Pacific se întinde de la nord la sud între cercurilepolare şi de la vest la est între Asia şi America pe o întinderede o sută patruzeci şi cinci de grade longitudine. Acesta estecel mai liniştit dintre oceane; curenţii sunt largi şi blânzi,fluxurile sunt mici, ploile abundente. Astfel, era oceanul pecare destinul mă făcea să-l parcurg în condiţiile cele maiciudate. — Domnule profesor, îmi zise căpitanul Nemo, dacă vreţi,vom căuta să aflăm exact poziţia noastră şi să fixăm punctulde plecare al acestei călătorii. Acum e douăsprezece fără unsfert. Ne vom urca la suprafaţa apelor. Căpitanul Nemo apăsă de trei ori un buton electric. Pom-pele începură să gonească apa din rezervoare; acul manome-trului arăta mişcările de urcare ale lui Nautilus, apoi se opri. Am ajuns, zise căpitanul. M-am dus spre scara centralăcare ducea spre platformă, am urcat treptele de metal şi prinpanourile deschise am ajuns la partea superioară a luiNautilus. Platforma ieşea numai cu optzeci de centimetri în afară dinapă. Capetele lui Nautilus aveau acea formă de fus care îl

Page 68: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

asemuiau cu o ţigară. Am observat că plăcile de tablă, aşezatecă nişte olane, semănau cu solzii unor mari reptile pământeşti.Mi-am explicat atunci, de ce acest vas fusese luat drept unanimal marin, chiar şi prin ocheanele cele mai bune. Spre mijlocul platformei, corabia, pe jumătate vârâtă înînvelişul vasului, alcătuia un fel de gheb. în partea de dinainteşi de dinapoi a vasului se înălţau două cabine nu prea înalte,cu pereţii aplecaţi şi închise, în parte, cu sticle groase len-ticulare: una pentru cârmaci, care conducea pe Nautilus, cea-laltă în care strălucea un puternic felinar electric care-i luminacalea. Nu se vedea nimic pe întinsul apelor. Căpitanul Nemo luă, cu ajutorul sextantului său, înălţimeasoarelui, care trebuia să-i arate latitudinea. El aşteptă timp decâteva minute ca astrul să atingă marginile orizontului. întimp ce el observa, nici unul dintre muşchii săi nu tresărea şiinstrumentul n-ar fi fost mai nemişcat într-o mână de mar-mură. — Amiază, zise el. Domnule profesor, când veţi vrea?...Am aruncat o ultimă privire asupra acestei mări puţin. găl-.buie în apropierea pământului-japonez şi am coborât salo-nul mare. Aici, căpitanul îşi socoti cronometric longitudinea pe carea controlat-o prin precedentele observaţii de unghiuri orare.Apoi mi-a zis: — Domnule Aronnax, suntem la o sută treizeci şi şaptegrade şi cincisprezece minute longitudine vestică. — După care meridian, am întrebat cu aprindere, crezândcă răspunsul căpitanului îmi va arăta naţionalitatea lui. — Domnule, mi-a răspuns el, am diferite cronometre aran-jate după meridianele din Paris, din Greenwich şi dinWashington. Dar, în onoarea dumneavoastră, mă voi sluji deacelea din Paris. Acest răspuns nu-mi spunea nimic. M-am aplecat şicomandantul reluă: — O sută treizeci şi şapte de grade şi cincisprezece minutelongitudine vestică faţă de meridianul din Paris şi treizeci degrade şi şapte minute latitudine nordică, deci cam la trei sutede leghe de coasta Japoniei. Azi, în 8 noiembrie, la amiază,începea călătoria noastră de explorare în apele lumii. Căpitanul Nemo mă salută. Am rămas singur, adâncit îngândurile mele. Toate se îndreptau la comandantul luiNautilus. Voi şti vreodată cărei naţionalităţi aparţinea acestbărbat ciudat, care se lăuda că nu aparţinea nici uneia? Cinesă fi provocat această ură împotriva omenirii, această ură carecăuta, poate, răzbunare? Să fi fost, oare, unul dintre aceisavanţi nesocotiţi, unul dintre acele genii „cărora li s-a făcutnedreptate", după expresia lui Sfat, un Galileo modern sau

Page 69: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

poate unul dintre acei oameni de ştiinţă, ca americanul Maury,a cărui carieră a fost zdrobită de revoluţiile politice? Nuputeam şti. Pe mine, pe care întâmplarea mă aruncase pe vasullui, pe mine, a cărui viaţă era în mâinile lui, mă primea rece, dar găzduitor. însă, nu luase niciodată mâna pe care i-oîntindeam. El nu-mi întindea niciodată mâna sa.O oră întreagă am stat adâncit în gândurile acestea, căutândsă pătrund această taină atât de interesantă pentru mine. Apoi,privirile se îndreptară asupra marelui planisfer aşternut pemasă şi am pus degetul pe punctul unde se încrucişaulongitudinea cu latitudinea, observate mai devreme. Marea are fluviile ei, ca şi continentele. Sunt curenţi spe-ciali, care se cunosc după temperatura lor, după culoarea lorşi dintre care cel mai însemnat e cunoscut sub numele de GolfStream. Ştiinţa a constatat, pe glob, direcţia a cinci curenţiprincipali: unul în Atlanticul de Nord, al doilea în Atlanticulde Sud-, al treilea în Pacificul de Nord, al patrulea în Pacificulde Sud şi al cincilea în Oceanul Indian de Sud. Este chiarprobabil că a existat şi un al şaselea curent în Oceanul Indiande Nord, când Marea Caspică şi Aralul, împreunate prin la-curile mari ale Asiei, nu alcătuiau decât una şi aceeaşi întin-dere de apă. Deci, pe punctul arătat pe planisferă se desfăşura unuldintre acei curenţi, Kuro Scivo al japonezilor, Fluviul Negrucare, izvorât din Golful Bengal unde-l încălzesc razeleperpendiculare ale tropicelor, traversează Strâmtoarea deMalac, trece de-a lungul coastei Asiei, face un cerc în Pa-cificul de Nord până la Insulele Alentine, târând după sinetrunchiuri de camfori şi alte produse indigene şi deose-bindu-se prin indigo-ul curat al apelor lui calde, de valurileoceanului. Acest curent va fi parcurs de Nautilus. îl urmam cuprivirea, îl vedeam cum se simte în imensitatea Pacificului şimă simţeam tras de curentul lui, când Ned Land şi cu Sfat seiviră în uşa salonului. Bunii mei tovarăşi rămaseră împietriţi la vederea minu-năţiilor îngrămădite în faţa ochilor lor. După ce i-am poftit să intre, Sfat aplecat peste vitrine a în-ceput să îngâne cuvinte din graiul naturaliştilor, iar în acest

timp Ned Land căuta să afle dacă am descoperit cine era şi ceurmărea căpitanul Nemo. I-am spus tot ceea ce ştiam sau mai curând tot ceea ce nuştiam şi l-am întrebat tot ce a văzut sau a auzit dânsul. — N-am văzut şi n-am auzit nimic, răspunse canadianul.Nici n-am zărit, măcar, echipajul acestui vas. N-aţi puteasă-mi spuneţi câţi oameni sunt la bord: zece, douăzeci, cin-cizeci, o sută?

Page 70: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Nu ţi-aş putea răspunde, maestre Land, de altfel, cre-de-mă, lasă-te pentru moment de ideea dumitale de a punestăpânire pe Nautilus sau de a fugi de pe el. Acest vas e o ca-podoperă a industriei moderne şi aş fi regretat să nu-l fi văzut.Mulţi ar primi situaţia noastră numai ca să se plimbe printretoate minunăţiile acestea. De aceea, fii liniştit şi caută săvedem ce se petrece în jurul nostru. — Să vedem? strigă pescarul, dar nu se vede nimic, nuvom vedea niciodată nimic în afară de închisoarea asta deoţel. Umblăm şi navigăm ca nişte orbi... Ned Land pronunţă aceste cuvinte când se făcu deodatăîntuneric, dar întuneric beznă. Tavanul luminos se stinseseatât de repede încât ochii mei simţiră un fel de impresie dure-roasă asemănătoare cu aceea pe care o produce trecerea con-trară, de la întunericul cel mai desăvârşit la lumina cea maiputernică. Am rămas muţi, fără să ne mişcăm, neştiind ce surprizăplăcută sau neplăcută ne aştepta. Se auzi un fel de alunecare;s-ar fi zis că tăbliile manevrau pe lateralele lui Nautilus.— Acesta-i sfârşitul sfârşitului, zise Ned Land.— Ordinul hidromeduselor! şopti Sfat. Deodată, salonul se lumină din fiecare latură prin două des-chizături ovale. Apa era puternic luminată de izvorârea elec-trică. Două plăci de cristal ne despărţeau de mare! Mă cutre-muram la gândul că acest perete fragil ar putea să se spargă;dar îl menţineau nişte armături puternice de alamă şi îi dădeauo rezistenţă nemărginită. Marea se vedea foarte clar pe o rază de o leghe în jurul luiNautilus. Ce spectacol! Ce peniţă l-ar putea descrie! Cine arputea picta efectele de lumină prin aceste mase transparente şigingăşia acestor degradeuri succesive până la straturile infe-rioare ale oceanului. Fiecare cunoaşte aspectul străveziu al mării. Se ştie că apaei este mai limpede decât apa de izvor. Substanţele mineraleşi organice pe care le conţine îi măresc şi mai mult înfăţişareastrăvezie. în unele părţi ale oceanului, în Antile, o sută patru-zeci şi cinci de metri de apă lasă să se vadă albia de nisip cuo claritate surprinzătoare şi razele solare par a nu se opri decâtla o adâncime de trei sute de metri. Dar în mediul fluid, undese deplasa Nautilus, strălucirea electrică se producea chiar însânul valurilor. Nu mai era apă luminată, ci lumină lichidă. Dacă admitem ipoteza lui Erhemberg, care crede într-oiluminaţie fosforescentă emanată de fundurile submarine,natura a rezervat, desigur, pentru locuitorii mării unul dintrecele mai falnice spectacole şi-mi puteam da seama despre astaprin jocurile de lumini de aici. în fiecare parte dădeam de ofereastră deschisă spre aceste adâncuri neexplorate. întu-necimea salonului făcea minunată lumina din afară şi priveam

Page 71: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

ca şi când acest cristal curat ar fi fost geamul unui acvariuimens. Nautilus părea că nici nu se mişcă, datorită faptului că nelipsea orice punct de orientare. Câteodată, totuşi, nişte dâre deapă spintecate de pintenul său, treceau în faţa privirilor noas-tre cu o iuţeală nemaivăzută. Stăteam rezemaţi în faţa vitrinelor, uimiţi şi nici unul nu segândea să întrerupă această linişte, această înmărmurire, cândSfat zise deodată:'— Voiai să vezi, amice Ned, ei bine, acum vezi! — Ciudat! Ciudat! făcea-canadianul care, uitându-şi furiileşi proiectele lui de evadare, se simţea atras de aceste minuni. — Ah! am strigat eu, pricep viaţa acestui om, el şi-a făcuto lume pentru el, care-i rezervă cele mai uimitoare minuni!— Dar peştii? întrebă canadianul. Nu văd peşti. — Ce-ţi pasă, amice Ned, răspunse Sfat, deoarece nu-i cu-noşti.— Eu! Un pescar! strigă Ned Land.

Şi se iscă o discuţie în această privinţă între cei doi prie-teni, căci ei cunoşteau peştii, dar fiecare într-un chip foartedeosebit. Toată lumea ştie că peştii formează a patra şi ultima clasăa ramificării vertebratelor. Ei au fost foarte bine definiţi ca:„vertebrate cu circulaţia dublă şi cu sângele rece, respirândprin branhii şi destinaţi să trăiască în apă". Ei alcătuiesc douăserii deosebite: seria peştilor osoşi, adică peştii a căror coloa-nă vertebrală este făcută din vertebre osoase şi peştii cartila-ginosi, adică aceia a căror coloană vertebrală este făcută dinvertebre cartilaginoase. Canadianul cunoştea, poate, această deosebire, dar Sfat ştiamai multe şi, acum, că se împrietenise cu Ned, nu putea sărabde ca Ned să fie mai puţin instruit decât dânsul. De aceeaîi zise: — Amice Ned, eşti un ucigaş de peşti, un pescar foarteîndemânatic. Ai prins multe dintre aceste animale interesante.Dar aş paria că nu ştii să le clasezi. — Ba da, răspunse serios canadianul. îi clasăm în peşticare se mănâncă şi peşti care nu se mănâncă! — Iată o deosebire a unui om lacom, răspunse Sfat. Darspune-mi dacă tu cunoşti deosebirea care există între peştiiosoşi şi peştii cartilaginosi?— Poate, Sfat.— Dar subdiviziunea acestor două mari clase?— Nici nu mă îndoiesc, răspunse canadianul. — Ei bine, amice Ned, ascultă şi reţine! Peştii osoşi se sub-divizează în şase ordine şi anume: primo, acantopterigienii, acăror falcă superioară este întreagă, mişcătoare şi ale cărorbranhii au forma unui pieptene. Acest ordin cuprinde cinci-sprezece familii, adică trei sferturi dintre peştii cunoscuţi.

Page 72: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Tipul lor: costr?St?liobisnliitr''— Foarte gustos, răspunse Ned Land.— Secundo, reluă Sfat, abdominalii, ale căror înotătoare— sunt agăţate sub stomac fără a fi prinse de oasele umărului,ordin care se împarte în cinci familii şi care cuprinde cea maimare parte a peştilor din apele curgătoare. Tipul lor: crapul,ştiuca. — Pff! făcu brusc canadianul cu oarecare dispreţ, peşti dinapele curgătoare! — Tcrlio, zise Sfat, subrachienii, ale căror ventrale suntprinse sub pectorale şi agăţate imediat de oasele umărului.Acest ordin cuprinde patru familii. Tipul lor: plătica, Iimanda,burbunelc, zlăvouea, etc. —- Minunate! Minunate! strigă pescarul care nu considerapeştele decât din punct de vedere comestibil. — Quatro, reluă Sfat, care nu se lăsa intimidat, apozii, cuimpui lunguieţ, fără înotătoarele ventrale şi acoperiţi cu opiele groasă, adesea cleioasă ordin care nu cuprinde decât osingură familie. Tipul lor: ţiparul.— Mediocru! Mediocru! răspunse Ncd Land. — Quinto, zise Sfat, lofobranşele, care au falca întreagă şiliberă, dar ale căror branhii sunt făcute din smocuri aşezatecâte două de-a lungul arcurilor bronhialc. Acest ordin n-arcdecât o familie. Tipul lor: caii de mare.— Rău! Rău! răspunse pescarul. — Scxto, în sfârşit, zise Sfat, plectonaţii, al căror os ma-xilar este fixat pe partea intermaxilarului care formează falcaşi a cărui arcuire a cerului gurii se îmbucă prin încheietură cucraniul, ceea ce o face ţeapănă, ordin care arc adevărate ven-trale şi care se alcătuiesc din două familii. Tipul lor: tetro-donii, pcştii-lună.— Buni pentru a face de râs bucătăria! strigă canadianul.— Ai înţeles, prietene Ncd? întrebă savantul Sfat. — Da? de unde, prietene Sfat, răspunse pescarul. Dar, to-tuşi, spune mai departe că eşti foarte interesanta 300 rr — Cât despre peştii cartilaginoşi, reluă Sfat netulburat, einu cuprind decât trei ordine.

— — Cu atât mai bine, făcu Ned. — Primo, ciclostomii, ale căror fălci sunt unite printr-uninel mişcător şi ale căror branhii se deschid prin multe găuri,ordin care nu cuprinde decât o singură familie. Tipul lor:mreana.— Poate să-ţi placă, răspunse Ned Land. — Secundo, salacienii, cu branhii asemănătoare acelora acyclostomilor, dar a căror falcă inferioară e mişcătoare. Acestordin, care este cel mai însemnat al clasei, cuprinde douăfamilii. Tipul lor: calcanul, rechinul.

Page 73: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Ce! strigă Ned, calcanul şi rechinul în acelaşi ordin! Eibine, amice Sfat, în interesul calcanilor, te sfătuiesc să nu-ipui împreună în aceeaşi oală! — Tertio, răspunse Sfat, sturionieni, ale căror branhii suntdeschise ca de obicei printr-o singură tăietură, ordin care cu-prinde patru genuri. Tipul lor: morunul. — A! Amice Sfat, ai păstrat ce era mai bun pentru la coadă,după părerea mea, cel puţin. Şi asta e tot? — Da, bravul meu Ned, răspunse Sfat şi ştiind acestea încănu ştii nimic, căci familiile se mai împart în genuri, în sub-genuri, în specii, în varietăţi... — Ei bine, amice Sfat, zise pescuitorul aplecându-se sprepereţii de sticlă, iată „varietăţi" care trec! Un regiment de belşiţe, cu trupul îngust, cu pielea scor-ţoasă, se jucau înjurai lui Nautilus şi mişcau din coadă. Nimicmai admirabil decât pielea lor, cenuşie pe deasupra, albă de-desubt, ale căror pete de aur sclipeau în întunericul valurilor. Timp de două ore, o întreagă armată acvatică a făcutescortă lui Nautilus. în mijlocul jocului lor, a săriturilor lor, întimp ce se întreceau în frumuseţe, în strălucire şi în iuţeală, amdesluşit tot soiul de vieţuitoare care stârneau admiraţianoastră. Nu mai încetam să ne uimim. Ned numea peştii, Sfatîi clasa; eu mă extaziam faţă de vioiciunea mişcărilor şi afrumuseţii formelor lor. Niciodată nu mi-a fost dat să vădaceste animale vii şi libere în elementul lor natural. Nu voi înşira toate varietăţile care trecură, astfel, în faţaochilor noştri orbiţi, toată această colecţie a mărilor Japonieişi ale Chinei. Aceşti peşti năvăleau mai numeroşi decâtpăsările în aer, atraşi, desigur, de strălucirea luminii electrice. Deodată salonul se lumină. Tăbliile de oţel se închiseserăla loc. Viziunea încântătoare dispăru. Dar multă vreme amrămas visător până ce ochii mei se aţintiră asupra instrumen-telor atârnate pe pereţi. Busola arăta tot direcţia nordnord-vest, manometrul arăta o presiune de cinci atmosferecorespunzând cu o adâncime de cincizeci de metri şi log-ulelectric arăta o viteză de cincisprezece leghe pe oră. Am aşteptai pe căpitanul Ncmo. Dar el nu se ivi. Ceasularăta ora cinci. Ned Land şi cu Sfat se întoarseră în cabina lor. Eu m-amdus în camera mea. Masa mea era pusă. Ea se alcătuia dintr-osupă de broască ţestoasă din cele mai delicate, o mreană cucarnea albă, cam înflorită, al cărei ficat, gătit deosebit, făcea omâncare delicioasă şi din costiţe cu carne de holocantă, maigustoase decât cele de somn. Mi-am petrecut seara citind, scriind şi gândind. Apoi,făcându-mi-se somn, m-am întins pe culcuşul meu de iarbă demare şi am dormit adânc în timp ce Nautilus se strecura princurentul iute al Fluviului Negru.

Page 74: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

XV

O INVITAŢIEJPRIN SCRIS . A doua zi, la 9 noiembrie, nu m-am trezit decât după două-sprezece ore de somn. Sfat veni, după obiceiul lui, să întrebe„cum a dormit domnul" şi să-l servească. Lăsase pe prietenul său, canadianul, să doarmă ca un om care n-ar fi făcut decâtasta toată viaţa lui. Lăsam pe bunul băiat să trăncănească atât cât poftea, fărăsă-i răspund. Eram destul de îngândurat de absenţa căpita-nului Nemo, care nu se mai arătase în timpul şedinţei noastredin ajun şi nădăjduiam să-l. revăd astăzi. -Am îmbrăcat hainele mele din bisus, care au trezit curio-zitatea lui Sfat. I-am spus că ele sunt făcute din ţesături lu-cioase şi mătăsoase ale unor moluşte, foarte numeroase pemarginile Mediteranei. Altădată se făceau din ele stofe fru-moase, ciorapi, mănuşi, căci erau totodată foarte catifelate şifoarte călduroase. Echipajul lui Nautilus putea, deci, să seîmbrace foarte ieftin, fără a cere ceva ţesătorilor, oilor sauviermilor de mătase de pe pământ. După ce m-am îmbrăcat, m-am dus în salonul mare. Erapustiu. M-am adâncit în studiul acestor comori de conchilio-logie, adunate sub aceste vitrine. Am admirat, de asemenea,marile ierbare, pline cu plantele marine cele mai rare şi care,cu toate că erau uscate, îşi păstrau culorile lor admirabile.Printre aceste hidrofite, am remarcat cladostepe verticilate,padine-păuni, caulerpe cu foi de viţă, calitame granifere, cera-mii delicate, agarii aranjate în formă de evantai, acebule ase-mănătoare ciupercilor şi care fuseseră clasate vreme îndelun-gată printre zoofite, în sfârşit o întreagă serie de ierburi demare. A trecut toată ziua fără să fiu onorat de vizita căpitanuluiNemo. A doua zi, la 10 noiembrie, aceeaşi stare, aceeaşi sin-gurătate. Nu am văzut pe nimeni din echipaj; Ned şi cu Sfatşi-au petrecut cea mai mare parte din zi cu mine. Ei se miraude inexplicabila absenţă a căpitanului. Ştiinţă care se ocupă cu studiul cochiliilor.La urma urmei, cum spunea Ned, ne bucuram de toată

libertatea, eram bine hrăniţi. Gazda noastră respecta tratatulsău. Nu ne puteam plânge şi, de altfel, ciudăţenia destinuluinostru ne rezerva compensaţii atât de frumoase că n-aveamîncă dreptul să ne plângem. în acea zi am început însemnările aventurilor mele, ceea cemi-a permis să le istorisesc "cu ceâ mai mare exactitate şi,

Page 75: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

amănunt curios, hârtia pe care scriam era făcută din zosterămarină. La 11 noiembrie, dis-de-dimineaţă, aerul proaspăt răs-pândit înăuntrul lui Nautilus m-a vestit că revenisem la su-prafaţa apei pentru a reînnoi proviziile de oxigen. M-am în-dreptat spre scara din mijloc şi m-am urcat pe platformă. Era ora şase. Cerul era înnorat, marea cenuşie, dar liniştită.Căpitanul Nemo, pe care nădăjduiam să-l întâlnesc aici nu seivea. Nu am zărit decât pe cârmaciul închis în cabina lui desticlă. Aşezat pe ghebul învelişului corăbiei respiram cudeliciu parfumurile saline. încetul cu încetul, ceaţa se risipi sub puterea razelor solare.Astrul strălucitor inunda orizontul oriental. Marea se aprinsesub privirea lui ca o dâră de pudră. Norii împrăştiaţi în înăl-ţimi coborau cu tonuri vii, admirabil nuanţate, care prevesteauvânt pentru toată ziua. Dar ce putea face vântul acestui Nautilus pe care nu-l pu-teau speria nici vijeliile! Am admirat acest vesel răsărit de soare, atât de înviorător,când am auzit pe cineva urcându-se pe platformă. Mă pregăteam să salut pe căpitanul Nemo, dar a apărut aju-torul său. El a înaintat şi părea că nici nu mă zăreşte. Cercetătoate punctele orizontului prin ocheanul său, cu o atenţieextremă. Apoi, se apropie de tăblie şi pronunţă o frază pe caream reţinut-o pentru că în fiecare dimineaţă se repetă în con-diţii identice. Iată cum glăsuia acea frază. „Nautrom respoclorni virch". N-aş putea să spun ceea ce însemna. Mă gân-deam că Nautilus îşi va relua navigaţia lui submarină. M-amîntors în odaia mea. Au trecut astfel cinci zile fără ca să se schimbe situaţianoastră. în fiecare dimineaţă urcam pe platformă şi în fiecaredimineaţă auzeam aceeaşi frază pronunţată de acelaşi individ.Căpitanul Nemo nu se arăta.M-am hotărât să nu-l mai văd, când, la 16 noiembrie, întors

în odaia mea cu Ned şi cu Sfat, am găsit pe masă un bilet laadresa mea.„Domnului Profesor Aronnaxla bordul lui Nautilus16 noiembrie 1867. Căpitanul Nemo invită pe domnul profesor Aronnax la opartidă de vânătoare, care va avea loc mâine dimineaţă înpădurile Insulei Crespo. Speră că nimic nu-l va împiedica săasiste şi va vedea cu plăcere pe tovarăşii săi luând parte lavânătoare.

Comandantul lui Nautilus Căpitanul Nemo".

Page 76: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— O vânătoare! strigă Ned. — Şi în pădurile Insulei Crespo! adăugă Ned Land. Ei bi-ne, trebuie să primim. Când vom pune piciorul pe pământvom putea lua o hotărâre. De altfel nu mi-ar displăcea să mă-nânc câteva bucăţi de vânat proaspăt. Fără a căuta să înţeleg ceea ce era contradictoriu întreoroarea vădită a căpitanului Nemo pentru continente şi insuleşi invitaţia lui de a vâna în pădure, m-am mulţumit să răspund:— Să vedem mai întâi ce este Insula Crespo. Am cercetat planisfera şi la 32°40' latitudine nordică şi107°50' longitudine vestică am găsit o insulă mică recu-noscută în anul 1801 de către căpitanul Crespo şi pe care ve-chile hărţi spaniole o numeau Roca de la Plata, adică „Stâncade Argint".A doua zi, la 17 noiembrie, când m-am trezit, am simţit că

Nautilus staţiona. M-am îmbrăcat în grabă şi am intrat însalon. Căpitanul Nemo era acolo. El mă aştepta, s-a ridicat, m-asalutat şi m-a întrebat dacă ne convenea să-l întovărăşim. I-am răspuns că eu şi tovarăşii mei eram dispuşi să-l ur-măm. — însă, domnule, am adăugat eu, îmi voi permite să vă puno întrebare. — Bine, domnule Aronnax şi dacă o să vă pot răspunde ams-o fac cu plăcere., — Aş vrea să ştiu, căpitane, cum se poate ca dumneavoas-tră care aţi rupt orice legătură cu pământul, să posedaţi păduriîn insula Crespo? — Domnule profesor, îmi răspunse canadianul, pădurile cele posed nu cer soarelui nici lumina nici căldura lui. Ele nusunt locuite nici de tigri, nici de lei, nici de pantere, nici deoricare alte patrupede. Ele nu sunt cunoscute decât de mine.Ele nu cresc decât pentru mine. Ele nu sunt păduri pământeşti,ci păduri submarine.— Păduri submarine! am strigat eu.— Da, domnule profesor.— Şi vreţi să mă conduceţi acolo?— întocmai.— Pe jos?— Pe jos şi chiar pe uscat.— La vânătoare?— La vânătoare.— Cu puşca în mână?—'? Cu puşca în mână. Am aruncat comandantului lui Nautilus o privire caren-avea nimic măgulitor pentru persoana sa.„Desigur, că nu-i cu mintea întreagă", m-am gândit eu; „A

Page 77: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

avut un acces care a durat opt zile şi care n-a încetat încă.Păcat de el! îmi plăcea mai mult ciudat decât nebun!" Acest gând se citea desluşit pe faţa mea, dar căpitanulNemo se mulţumi să mă invite să-l urmez şi l-am urmat ca unom resemnat la toate.Am ajuns în sufragerie unde dejunul era servit. — Domnule Aronnax, mi-a zis căpitanul, vă rog săîmpărţiţi mâncarea cu mine. Vom vorbi mâncând. Dar dacăv-am făgăduit o plimbare în pădure, nu ih-am angajat să văduc şi la un restaurant acolo. Mâncaţi, deci, ca un om care valua prânzul foarte târziu. Am făcut cinste dejunului. El se alcătuia din diferiţi peştişi din felii de holoturii, zoofite minunate garnisite cu algefoarte apetisante cum e Porphyria laciniata şi Laurentiaprimafetida. Băutura se compunea din apă limpede la care,după pilda căpitanului, am adăugat câteva picături dintr-unlichior fermentat, extras, după metoda din Kamtchatka,dintr-o algă cunoscută sub numele de Rhodomenie palmee. Căpitanul Nemo a mâncat mai întâi fără a scoate o vorbă,apoi mi-a zis: — Domnule profesor, când v-am propus să veniţi să vânaţiîn pădurile mele din Crespo, aţi acceptat cu plăcere. Cândv-am spus că este vorba de păduri submarine, m-aţi crezutnebun. Domnule profesor, niciodată nu trebuie judecaţioamenii cu uşurinţă.— Dar, căpitane, credeţi-mă că...« — Binevoiţi a mă asculta şi veţi vedea dacă trebuie să măacuzaţi de nebunie sau de contradicţie. Ştiţi tot atât de bine caşi mine că omul poate trăi sub apă cu condiţia să aibă cu elprovizia necesară de aer. în intervenţiile submarine, lucrătorulîmbrăcat cu o haină impermeabilă şi cu capul protejat într-o

capsulă de metal primeşte aerul de afară cu ajutorul unortulumbe şi al unor regulatoare de scurgere.— Aparatul scafandrilor, am zis eu. — într-adevăr, dar în aceste condiţii omul nu este liber. Eleste reţinut de pompa care îi trimite aerul printr-un tub de

o

cauciuc, adevărat lanţ care-l încătuşează de pământ şi dacă amfi astfel înlănţuiţi de Nautilus n-am putea merge departe.— Şi care este mijlocul de a fi liberi? am întrebat eu. — Este de a întrebuinţa aparatul Rouquayrol Denayrouse,imaginat de doi dintre compatrioţii dumneavoastră, dar pecare l-am perfecţionat pentru trebuinţa mea şi care vă vapermite să vă plimbaţi în aceste noi condiţii fiziologice, fărăca organele dumneavoastră să sufere ceva. Este format

Page 78: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

dintr-un rezervor de tablă groasă în care înmagazinez aerulsub o presiune de cincizeci de atmosfere. Acest rezervor sefixează pe spate cu nişte bretele, ca o raniţă de soldat. Partealui superioară formează o cutie al cărei aer, menţinut printr-unmecanism, nu poate ieşi decât la întinderea lui normală. înaparatul Rouquayrol, astfel cum este el întrebuinţat, douătuburi de cauciuc care pornesc de la această cutie, duc la unfel de pavilion care ţin închise nasul şi gura operatorului; unulslujeşte la introducerea aerului respirat, celălalt la ieşireaaerului expirat şi limba închide supapa după trebuinţelerespiraţiei. Dar eu, care înfrunt presiuni considerabile pefundul mărilor, trebuie să-mi închid capul, ca acela al sca-fandrilor, într-o sferă de alamă şi la această sferă duc amân-două tuburile pentru inspiraţie şi expiraţie. — Perfect, căpitane'Nemo. Totuşi, aerul pe care-l luaţi cudumneavoastră trebuie să se termine repede şi atunci când numai conţine decât cincisprezece la sută oxigen, el nu maipoate fi respirat. — Fireşte, dar cum v-am spus domnule Aronnax, pompelelui Nautilus îmi permit să-l înmagazinez sub o presiuneconsiderabilă şi, în aceste condiţii, rezervorul aparatului nepoate furniza aer respirabil timp de nouă sau zece ore. — Nu mai am nimic de spus, am răspuns eu. Am să văîntreb numai cum vă luminaţi calea pe fundul oceanului. — Cu aparatul Ruhmkorff, domnule Aronnax. Dacă peprimul îl port în spate, pe al doilea îl prind de brâu. El se com-pune dintr-o pilă Bunsen, pe care o pun în mişcare, nu prinbicromat de potasiu, pe care nu mi l-aş putea procura, ci prinsodă, pe care mi-o dă marea; o bobină pusă la curent electric,o îndreaptă spre o lanternă. în această lanternă este o serpen-tină de sticlă care conţine o cantitate infimă de gaz carbonic.Când aparatul funcţionează, acest gaz devine luminos şiîmprăştie o lumină albă şi continuă. Prevăzut cu aceste apa-rate, respir şi văd. -— Căpitane Nemo, la toate obiecţiile mele îmi daţi nişterăspunsuri atât de zdrobitoare încât nu mai îndrăznesc să măîndoiesc. Totuşi, dacă sunt silit să admit aparatele Rouquayrolşi Ruhmkorff, cer să nu mă abţin în privinţa puştii cu carevoiţi să măînarmaţi. — Dar aceasta nu-i o armă cu praf de puşcă, răspunsecăpitanul.— Atunci e o puşcă doar cu aer? — Fireşte. Cum vreţi să fabric praful de puşcă dacă n-amnici silistră, nici pucioasă, nici cărbune? — De altfel, am zis, pentru a trage cu folos sub apă, care ede opt sute cincizeci şi cinci de ori mai densă decât aerul, artrebui învinsă o rezistenţă foarte mare. — Acesta n-ar fi un motiv. Există unele tunuri perfecţio-nate care pot trage în asemenea condiţii. Dar vă repet, nea-

Page 79: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

vând praf de puşcă, l-am înlocuit cu aer comprimat, pe carepompele lui Nautilus mi-l furnizează din belşug.— Acest aer trebuie să se isprăvească repede. — Ei bine, n-am eu rezervorul meu Rouquayrol, care, lanevoie, mi-l poate furniza. îmi ajunge pentru asta un robinetad hoc. De altfel, domnule Aronnax, veţi vedea că la vână-torile submarine nu facem risipă de aer şi de gloanţe. — Totuşi, mi se pare că în acest semiîntuneric şi în mijlo-cul acestui lichid foarte dens în comparaţie cu atmosfera,gloanţele nu pot bate departe şi sunt, rareori, mortale. — Domnule, cu această puşcă toate loviturile sunt mortaleşi un animal, oricât de uşor ar fi atins, cade ca trăsnit.— Pentru ce? — Pentru că această puşcă nu aruncă nişte cartuşe obiş-nuite, ci nişte mici capsule de sticlă inventate de către chi-mistul austriac Leniebraek şi cu care m-am aprovizionat în-deajuns. Aceste capsule de sticlă învelite cu oţel şi îngreunatecu plumb, sunt adevărate mici sticle de Leyde, în care elec-tricitatea este foarte puternică. La cea mai uşoară izbitură elese descarcă şi animalul, oricât ar fi el de puternic, cade mort.Voi adăuga că aceste capsule nu sunt mai mari decât gloanţelenumărul patru şi că încărcătura unei puşti obişnuite ar puteaconţine zece dintre ele. — Nu mai discut, am răspuns sculându-mă, nu mai amdecât să-mi iau puşca la spinare şi să vă urmez oriunde aţimerge. Căpitanul m-a condus în partea din spate a lui Nautilus şi,trecând pe la cabina lui Ned şi Sfat, am chemat pe amândoitovarăşii mei, care ne urmară îndată. Apoi, am ajuns la o celulă care se afla lângă camera cu ma-şini şi în care trebuia să ne îmbrăcăm cu hainele de plimbare. O PLIMBARE ÎN VALE Această celulă era, la drept vorbind, arsenalul şi vestiarullui Nautilus. O duzină de aparate de scafandri, atârnate pepereţi, aşteptau pe cei dornici de plimbare. Ned Land, când le văzu, arătă o adevărată scârbă de a seîmbrăca imediat cu ele. — Dar, bunul meu Ned, i-am zis, pădurile Insulei Cresponu sunt decât păduri submarine! — Bun! a făcut pescarul, dezamăgit,1 care vedea dispărândvisele lui de carne proaspătă. Şi dumneavoastră, domnuleAronnax, o să vă vârâţi în hainele acestea?— Vezi bine că trebuie, meştere Ned. — Treaba dumneavoastră domnule, răspunse pescarul,dând din umeri, cât despre mine numai dacă m-o băga cu de-asila am să intru vreodată în ele.

Page 80: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Nimeni nu te va sili, meştere Ned, zise căpitanul Nemo.— Şi Sfat va încerca? întrebă Ned.— Urmez pe domnul oriunde merge, răspunse Sfat. La o chemare a căpitanului, doi oameni din echipaj auvenit să ne ajute să îmbrăcăm aceste greoaie haine imper-meabile, făcute din cauciuc, fără cusătură şi realizate astfel casă poată suporta o presiune considerabilă. Ai fi zis că este oarmură suplă şi rezistentă. Aceste haine formau pantalonul şivesta. Pantalonul se termina prin nişte ghete groase cu tălpigrele de plumb. Ţesătura vestei era menţinută prin nişte la-mele de alamă, care acopereau pieptul şi-l fereau de apăsareaapei lăsând plămânii să respire în voie, mânecile se isprăveau în formă de mănuşi mlădioase, care nu împiedicau câtuşi depuţin mişcările mâinii. Erau departe acele vremuri când scafandri cu haine difor-me, ca nişte cuirase de plută, cu vestă fără mâneci, cu hainede mare, cu cufere etc, care erau inventate în veacul alXVIII-lea, se adânceau în apă. Căpitanul Nemo, unul dintre tovarăşii săi, un fel deHercule care trebuia să aibă o putere nemaipomenită, Sfat şicu mine am îmbrăcat îndată aceste haine de scafandri. Nu ne mai rămânea decât să vârâm capul în sfera metalică,dar înainte de a o face am cerut voie căpitanului să examinezpuştile care ne erau destinate. Unul dintre oamenii lui Nautilus mi-a înmânat o puşcăfoarte simplă, al cărui pat făcut din tablă de oţel şi gol pedinăuntru, era destul de mare. El slujea de rezervor pentruaerul comprimat prin care o supapă, manevrată printr-untrăgaci, îl lăsa să pătrundă într-un tub de metal. O cutie cuproiectile, scobită înăuntrul patului puştii, conţinea vreo două-zeci de gloanţe electrice, care,' cu ajutorul unui arc, se aşezauautomat în ţeava puştii. Cum se trăgea un glonte, celălalt eragata de a porni. — Căpitane Nemo, am zis, această; armă este perfectă şimânuirea ei e uşoară. Nu doresc decât s-o încerc. Dar cum osă putem coborî în mare? •— în această clipă, domnule profesor, Nautilus e ,la zecemetri faţă de fundul mării şi n-avem decât să plecăm.— Dar cum o să ieşim din vas?— O să vedeţi. Căpitanul Nemo îşi vârî capul în calota sferică. Sfat şi cumine am făcut la fel, nu fără a fi auzit pe canadian spunân-du-ne ironic „vânătoare bună". Partea de sus a hainei noastrese termina printr-un guler de alamă, de care era prinsă cascade metal. Trei găuri astupate cu sticlă groasă, ne lăsau să pri-vim în toate direcţiile, întorcând numai capul înăuntrul acestei sfere. Când sfera a fost la locul ei, aparatele Rouquayrol,prinse de spatele nostru, au inceput să funcţioneze şi cât

Page 81: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

despre mine, eu respiram în voie. Cu lampa Ruhmkorff prinsă de brâu şi puşca-n mână, eramgata de plecare. Dar ca să fiu sincer, nu puteam face o miş-care, fiind întemniţat în aceste haine greoaie şi înţepenit depodea cu tălpile mele de plumb. Dar cazul acesta fusese prevăzut şi am simţit cum măîmpingea într-o încăpere mică, vecină cu vestiarul. Tovarăşiimei, remorcaţi şi ei, mă urmau. Am auzit închizându-se o uşăîn urma noastră şi apoi ne învălui un întuneric adânc. După câteva minute un Zgomot puternic îmi izbi auzul. Amsimţit o stare de frig urcând de la picioare spre piept. Desigurcă în interiorul vaporului se dăduse drumul, printr-un robinet,apei din afară, care a năvălit şi a umplut în curând aceastăîncăpere. O a doua uşă se deschise în coasta lui Nautilus. Olumină slabă pătrunse până la noi. După o clipă, picioarelenoastre călcau fundul mării. Căpitanul Nemo mergea înainte şi tovarăşul său ne urma lacâţiva paşi. Sfat şi cu mine am rămas unul lângă altul, ca şicând un schimb de cuvinte ar fi fost cu neputinţă prin cara-pacea noastră metalică. Nu mai simţeam greutatea hainelormele, a încălţămintei mele, a rezervorului de aer, nici greu-tatea acelei sfere groase, în mijlocul căreia capul meu semişca precum o migdală în coaja ei. Toate aceste obiecte, scu-fundate în apă, pierdeau o parte din greutatea lor egală cu ceaa lichidului dislocat şi m-am simţit foarte bine datorită legiifizice recunoscută de Arhimede. Nu mai eram un corp greu,mă mişcam. Lumina, care ajungea la pământ până la treizeci de picioaresub nivelul apei, m-a uimit prin puterea ei. Razele solarepătrundeau cu uşurinţă în această masă. Vedeam desluşit toateobiectele la o distanţă de o sută de metri. Deasupra vedeamsuprafaţa liniştită a mării. Mergeam pe un nisip fin, neted, nu erau dune, aşa cum enisipul plajelor care păstrează urmele refluxului. Acest covorstrălucitor, adevărat reflector, răspândea razele soarelui cu osurprinzătoare intensitate. Timp de un sfert de oră am călcat nisip luminat. Nautilus,asemănător cu o stâncă lungă, dispărea încetul cu încetul, darfarul său, în caz că se înnopta, trebuia să ne înlesnească întoar- cerea la bord, împrăştiind razele lui cu o limpezime desă-vârşită. Acest lucru e greu de priceput pentru cine n-a văzutdecât pe pământ efectele luminii. Acolo, praful cu care e îm-bâcsit aerul le dă înfăţişarea unei ceţe luminoase; însă, pemare, ca şi în adâncuri, aceste raze se transmit cu o nease-muită claritate. Câteva forme de obiecte, abia desluşite în depărtare, seconturau în faţa mea. Am admirat superbe peisaje cu stâncitapisate cu zoofite dintre cele mai frumoase şi am fost izbit

Page 82: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

mai întâi de efectul lor deosebit în acele locuri. Era pe la zece dimineaţa. Fenomenul de refracţie crea înfaţa mea o lume de basm. În lumina aceasta feerică stâncile,plantele, scoicile, florile, polipii se nuanţau în toate culorilespectrului solar. Era o minune acest amestec de tonuricolorate, o simfonie a culorilor în toată splendoarea lor: verde,galben, portocaliu, violet, indigo, albastru. Priveam cu uimirepaleta unui pictor înverşunat! în faţa acestui splendid spectacol, Sfat se oprise ca şi mine.Fireşte că bunul băiat, în faţa acestor zoofite şi a acestormoluşte, clasa» clasa mereu. La un semn al căpitanului Nemo,noi l-am urmat. Compoziţia solului începea să se schimbe.După nisip se forma un strat de nămol lipicios, pe careamericanii îl numesc „oază", compus din scoici silicioase saucalcaroase. Apoi am străbătut o păşune de alge, plante pela-giene pe care apa nu le rupsese încă şi care crescuseră într-odezordine de toată frumuseţea. Ele alcătuiau un covor moale,care nu putea fi întrecut de cele ţesute de mâna omului. Dar întimp ce verdeaţa se aşternea sub picioarele noastre, aceasta seîntindea şi deasupra capetelor noastre. Nenumărate plantemarine, clasate în această îmbelşugată familie a algelor, carecuprinde peste două mii de specii, se încrucişau la suprafaţaapelor. Vedeam plutind lungi panglici de ficuşi, uneleglobulare, altele tabulare, laurence cladostefe cu frunzele atâtde desfăcute, rodimente palmate, asemenea evantaielor de cactus. Am observat că plantele verzi se ţineau mai multaproape de suprafaţa apei, pe când cele roşii ocupau o adân-cime mijlocie, lăsând hidrofitelor negre sau cafenii, grija de aalcătui grădinile şi straturile păturilor cele mai adânci aleoceanului. Aceste alge sunt într-adevăr o minune a creaţiei universale.Această familie produce totodată cele mai mari cantităţi dematerie vegetală ale globului. Căci, precum s-au număratpatruzeci de mii de plante mono sau pluricelulare într-unspaţiu de cinci milimetri pătraţi, tot aşa s-au cules ficuşi acăror lungime trecea peste cinci sute de metri. Părăsisem Nautilus de aproape o oră şi jumătate. Eraaproape de amiază. Am observat aceasta după perpendicu-laritatea razelor de soare care nu se mai refractau. Magiaculorilor dispărea încetul cu încetul şi nuanţele de smarald şisafir se ştergeau de pe firmamentul acesta mirific. Mergeamcu paşi regulaţi care răsunau cu o intensitate uimitoare. Celemai mici zgomote erau transmise cu o iuţeală cu care urecheanu este obişnuită pe pământ. într-adevăr, apa este pentru sunetun mai bun conducător decât aerul şi, acolo, acesta se propagăcu o viteză de patru ori mai mare. Acum pământul cobora într-o pantă uşoară. Lumina căpătao culoare uniformă. Am ajuns atunci la o adâncime de o sutăde metri, suportând o presiune de zece atmosfere. Dar haina

Page 83: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

mea de scafandru era astfel făcută încât nu sufeream deloc dincauza acestei presiuni. Simţeam numai o oarecare jenă înarticulaţiile degetelor şi chiar aceasta dispăru în curând. Câtdespre oboseala pe care trebuia s-o simt după două ore demers cu acest costum cu care eram atât de puţin obişnuit, niciurmă. Mişcările mele, ajutate de apă, se produceau cu ouşurinţă surprinzătoare. Ajuns la această adâncime de trei sute de picioare, maizăream, încă, razele soarelui, dar foarte slab. După strălucirealor puternică din timpul zilei, acum se instala un amurg

roşiatic, trecerea de la zi la noapte. Totuşi, mai vedeam în ju-rul nostru şi nu trebuia, încă, să aprindem aparateleRuhmkorff. în această clipă, căpitanul Nemo se opri. Aşteptă până să-lajung şi îmi arătă cu degetul câteva grămezi întunecate care segăseau în umbră la o distanţă mică. — Aceasta e pădurea insulei Crespo, am gândit eu şi nu măînşelasem.

XVII

O PĂDURE SUBMARINĂ Am ajuns, în sfârşit, la marginea acestei păduri, fără în-doială una dintre cele mai frumoase ale nesfârşitului domeniual căpitanului Nemo. El o considera ca fiind a lui şi îşi atribuiasupra ei aceleaşi drepturi pe care le-au avut primii oameni înprimele zile ale lumii. De altfel, cine i-ar fi interzis posesiuneaacestei proprietăţi submarine? Care alt pionier, mai îndrăzneţ,ar fi venit, cu sapa în mână, să desţelenească acest întunecatdesiş? Această pădure se alcătuia din plante mari arborescente şicum am pătruns sub marea ei boltă, privirile mele au fostizbite de o ciudată aşezare a ramurilor — orânduială pe caren-o văzusem, încă, până atunci. Nici una dintre ierburile caretapisau pământul, nici una dintre ramurile care acopereauplantele arborescente, nu se încovoia sau întindea orizontal.Toate se înălţau spre suprafaţa oceanului. Nu era fir, oricât arfi fost el de subţire, care să nu stea drept ca o tulpină de fier. Plantele acestea, nemişcate de altfel, dacă le îndepărtam cumâna sau le călcam în picioare, îşi reluau imediat poziţia lorfirească. Aici era domnia verticalităţii.

Page 84: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Pe la ora unu, căpitanul Nemo dădu semnalul de oprire,ceea ce m-a bucurat foarte mult şi ne-am oprit sub un leagănde alarii, ale căror crengi lungi şi subţiri se înălţau ca niştesăgeţi. Această clipă de odihnă mi s-a părut încântătoare. Nu nemai lipsea decât farmecul conversaţiei. Dar era imposibil de avorbi, imposibil de a răspunde. Am apropiat numai capul meumare de alamă de capul lui Sfat. Am văzut ochii bunului băiatsclipind de mulţumire şi, în semn de satisfacţie, el se mişcă încarapacea lui în modul cel mai caraghios. După patru ore de plimbare eram uimit că nu mi-era foame,Cărui fenomen datoram această dispoziţie a stomacului, n-aşputea să spun. Dar, în schimb, simţeam o dorinţă de neînvinsde a dormi, aşa cum se întâmplă tuturor scufundătorilor. Deaceea ochii mei se închiseră de după geamul lor gros şi amcăzut într-un somn adânc pe care numai mişcarea l-a pututînvinge până atunci. Căpitanul Nemo şi voinicul său tovarăş,întinşi în acest limpede cristal, ne dădeau pilda somnului. N-aş putea spune cât timp am dormit, dar când m-am trezitmi s-a părut că soarele coboară spre orizont. Căpitanul Nemose sculase, iar eu începeam să mă întind când o apariţieneaşteptată mă înfipse deodată în picioare. La câţiva paşi, un groaznic păianjen de mare, înalt de unmetru, se uita chiorâş la mine, gata să se arunce asupra mea.Cu toate că hainele mele de scafandru erau destul de groase»ca să mă protejeze de muşcătura acestei vietăţi, nu mi-amputut stăpâni o mişcare de groază. Sfşt şi marinarul de peNautilus se treziră în acea clipă. Căpitanul Nemo a arătattovarăşului său scârbosul crustaceu care a căzut sub o loviturăa patului puştii şi am văzut oribilele membre ale monstrului,strâmbându-se în convulsii îngrozitoare. Acea întâlnire m-a făcut să cred că alte vieţuitoare, mai detemut, trebuiau să locuiască prin aceste adâncuri întunecate,iar echipamentul meu nu mă va apăra de atacurile lor. Pânăatunci nici nu mă gândisem la aceasta şi am hotărât să măpăzesc. Credeam,.de altfel, că această oprire însemna sfârşitulplimbării noastre, dar mă înşelasem, căci, în loc să se întoarcă spre Nautilus, căpitanul Nemo urma excursia lui îndrăzneaţă. Mergeam tot mai la vale şi trebuia să fie ora trei când amajuns într-o câmpie îngustă, săpată între două ziduri de stâncă,la ,o adâncime de o sută cincizeci de metri. Datorită perfor-manţelor aparatelor noastre am depăşit astfel, cu nouăzeci demetri limita pe care natura părea că o impune excursiilorsubmarine ale omului. Zic o sută cincizeci de metri, cu toate că nici un instrumentnu mi-a permis să măsor această distanţă. Ştiam că şi în mărilecele mai limpezi, razele solare nu pot pătrunde mai adânc şiera tocmai foarte întuneric în jurul nostru. Nu vedeam la zece

Page 85: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

paşi de noi. Mergeam pe dibuite, când am văzut, deodată,lucind o lumină destul de vizibilă. Căpitanul pusese înmişcare aparatul său electric. Tovarăşul său îl imită. Sfat şi cumine îi urmarăm pilda şi marea, luminată de patru lanterneşi-a împrăştiat razele pe o distanţă de douăzeci şi cinci demetri în jurul nostru. Căpitanul Nemo mergea mereu spre adâncurile întune-coase ale pădurii, ale cărei plante arborescente începeau să serărească. Am observat că viaţa vegetală dispărea, mai curând,decât viaţa animală." Plantele pelagiene au dispărut de pepământul sterp, pe când un număr foarte mare de vieţuitoare,zoofite, articulate, moluşte şi peşti, mai mişunau pe acolo. Cam pe la ora patru, această excursie minunată se isprăvi.Un zid de stânci superbe se înălţa în faţa noastră, oîngrămădire de blocuri gigantice, coloşi de granit în care erauscobite peşteri întunecate, dar cu neputinţă de urcat. Acesta era povârnişul insulei Crespo. Acesta era pământul.Căpitanul Nemo se opri, deodată. Un gest de-al lui ne-a fostde-ajuns, oricât de dornic eram să pot trece mai departe. Aicise isprăveau domeniile căpitanului Nemo. El nu voia să treacădincolo de ele. Am început s-o luăm înapoi. Căpitanul Nemo se pusese înfruntea micii sale trupe, mergând mereu fără să şovăie. Am observat că nu urmam aceeaşi cale pentru a ne întoarce spreNautilus. Acest nou drum, râpos şi, deci, foarte anevoios, neapropia simţitor de suprafaţa apei. Lumina se ivi îndată, semări, iar soarele la apus, îmbrăţişa cu razele lui sfârşite dife-ritele obiecte, într-o aură de o frumuseţe rară.La o adâncime de zece metri mergeam în mijlocul unui

banc de peştişori de tot felul, mai numeroşi decât păsările înaer şi mai sprinteni decât acestea, dar nici un vânat acvatic,demn de o împuşcătură, nu se înfăţişa privirilor noastre. în acea clipă am văzut că arma întinsă a căpitanului ur-mărea între tufişuri un obiect mişcător. Glonţul a pornit, amauzit o şuierătură şi animalul a căzut trăsnit la câţiva paşi. Era o admirabilă lutrie de mare, o enhidră, singurul pa-truped care este marin. Această lutrie, lungă de un metru şijumătate, trebuia să fie foarte de preţ. Pielea acesteia, de uncafeniu-castaniu deasupra şi argintie dedesubt, dădea una dinacele blănuri atât de căutate pe pieţele ruseşti şi chinezeşti.Am admirat acest ciudat mamifer cu capul rotunjit, cuurechile scurte, cu ochii rotunzi, cu mustăţile albe, asemeneacelor de pisică şi cu picioarele ale căror degete erauîmpreunate printr-o pieliţă, ca la gâşte, cu coada stufoasă.Acest preţios carnasier, vânat şi urmărit de către pescari,devine din ce în ce mai rar şi de aceea s-a refugiat în părţileboreale ale Pacificului, unde, precum se pare, specia lui se vastinge cu totul.

Page 86: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Tovarăşul căpitanului Nemo a venit să ia animalul, l-a puspe umăr şi am continuat călătoria noastră. Timp de o oră, o vale de nisip s-a întins înaintea paşilornoştri. Aceasta urca, câteodată, la mai puţin de doi metri pestenivelul mării; vedeam atunci chipurile noastre conturându-sefoarte clar, dar în oglindă şi deasupra noastră s-a ivit o trupăidentică, care reproducea mişcările şi gesturile noastreîntocmai, doar că mergea cu capul în jos şi cu picioarele înaer. Toate se oglindeau pe suprafaţa mării, până şi umbramarilor păsări care treceau deasupra capetelor noastre.Cu acest prilej am fost martorul uneia dintre cele mai dibaceîmpuşcături pe care a tras-o vreodată un vânător. O pasăremare cu aripile întinse se apropie plutind.»Tovarăşul căpi-tanului Nemo o ochi şi trase când era numai la câţiva metrideasupra valurilor. Aceasta a căzut imediat şi iscusitul vânător o prinse şi o trase spre el. Era un albatros de soiul cel maifrumos, admirabil specimen al păsărilor pelagiene. Plimbarea noastră nu fusese întreruptă de acest incident.Timp de două ore, am mers când pe văi nisipoase, când prin„crânguri" cu varegi, foarte greu de traversat. Sincer vorbind,nu mai puteam de oboseală, când am zărit o lumină care tăia la. o jumătate leghe întunericul apelor. Era felinarul luiNautilus. în mai puţin de douăzeci de minute trebuia să fim labord şi aici voi respira în voie, căci mi se părea că rezervorulmeu nu-mi mai dădea decât un aer foarte sărac în oxigen. Daram socotit asta, fără o întâlnire care avea să întârzie puţinsosirea noastră.

Rămăsesem cu vreo douăzeci de paşi în urmă, când amvăzut pe căpitanul Nemo întorcându-se deodată spre mine. Cumâna lui puternică el mă aplecă spre pământ în timp cetovarăşul lui a făcut la fel cu Sfat. Mai întâi nu ştiam ce săgândesc despre acest comportament neaşteptat, dar m-amliniştit văzând că şi căpitanul Nemo se culcă alături de minerămânând nemişcat. Eram întins pe jos, la adăpostul unui tufiş de varegi, când,ridicând capul, am zărit nişte bancuri enorme trecând zgomo-tos şi aruncând lumini fosforescente. Sângele îmi îngheţă în vine! Recunoscusem nişte rechiniînfricoşători care ne ameninţau. Era o pereche de tintoriaşi,rechini îngrozitori, cu coada enormă, cu privirea tulbure şisticloasă, care vărsau o materie fosforescentă prin nişte găurisăpate în jurul gurii lor. îngrozitoare fiinţe de foc, care devo-rează un om întreg cu dinţii lor de fier! Nu ştiu dacă Sfat seîndeletnicea cu clasarea lor, cât despre mine observam burtalor argintie, gura lor mare înarmată cu dinţi puternici, nu dinpunct de vedere ştiinţific, ci mai curând ca victimă decât canaturalist.

Page 87: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Din fericire, aceste lacome animale nu văd bine. Au trecutfără să ne bage în seamă, atingându-ne cu înotătoarele lorcafenii şi am scăpat ca prin minune de această primejdie, maimare decât întâlnirea cu un tigru în mijlocul pădurii. Peste o. jumătate de oră, călăuziţi de dâra electrică, amajuns la Nautilus. Uşa din afară rămăsese deschisă şi căpitanulNemo o închise îndată ce intrarăm în prima celulă. Apoi apăsăpe un buton. Am auzit zgomotul pompelor înăuntrul vaporu-lui, am simţit cum scade nivelul apei în jurul meu şi în câtevaclipe celula era golită. Uşa care dădea spre interior se deschiseşi am intrat în vestiar. Aici, ni se scoaseră hainele acelea greoaie şi, prăpădit deoboseală şi de somn, am intrat în camera mea, uimit de aceas-tă interesantă excursie pe fundul mării. XVIII

PATRU MII DE LEGHE SUB NIVELUL MĂRII,ÎN PACIFIC A doua zi, la 18 noiembrie, nu mai simţeam nici o urmă dinoboseala din ajun şi m-am urcat pe platformă în clipa cândajutorul de comandant al lui Nautilus pronunţă fraza sazilnică. Atunci mi-a venit în gând că însemna ceva desprestarea mării sau mai curând: „Nu vedem nimic". Şi într-adevăr, oceanul era pustiu. Nici o pânză la orizont,înălţimile insulei Crespo dispăruseră în timpul nopţii. Marea,absorbind culorile prismei, în afară de razele albastre, oglin-dea acestea în toate direcţiile şi se acoperea cu o admirabilănuanţă de indigo. Un moar, cu aripile mari, se contura regulatpe valurile unduioase. Admiram aspectul minunat al oceanului când s-a ivit că-pitanul Nemo. Părea că nici nu mă zăreşte şi a început o seriede observaţii astronomice. Apoi, după ce şi-a isprăvit pledoa-ria şi-a rezemat coatele de cabina felinarului şi privirile i sepierduseră pe suprafaţa oceanului. între timp s-au urcat vreo douăzeci de marinari de-ai luiNautilus pe platformă. Ei veneau să scoată plasele pe care learuncaseră în mare pe timpul nopţii. Aceşti marinariaparţineau unor naţiuni diferite, cu toate că toţi aveau trăsăturieuropene. Am recunoscut irlandezi, francezi, câţiva slavi, ungrec şi un candiot. De altfel, aceşti oameni vorbeau puţin şi nuîntrebuinţau între ei decât acea limbă ciudată care nu ştiu deunde se trăgea. De aceea a trebuit să renunţ la a pune întrebări.Plasele au fost trase. Erau un fel de plase în formă de pungă

cum se obişnuieşte pe coastele normande. Aceste pungi mă-turau fundul oceanului şi strângeau toate produsele întâlnite în

Page 88: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

calea lor. în acea zi ele strânseseră ciudate mostre din neamulpeştilor: -lofii, ale căror mişcări caraghioase le-a atras poreclade istrioni, comersonii negri cu antenele lor, baliste undui-toare, înfăşurate cu benzi roşii, tretodoni semilună, a cărorotravă este foarte pătrunzătoare, câteva mrene măslinii,macrorhinee acoperite cu solzi argintii, trichiure, a căror pu-tere electrică este ca şi a ţiparilor sau a torpilelor, notoptere cufâşii castanii dispuse transversal, gade verzui, câteva varietăţide gobii etc, în. sfârşit câţiva peşti mai mari, un caranx cucapul mare, lung de un metru, câteva scrumbii împodobite cunuanţe albastre şi argintii şi trei toni admirabili pe care iuţealalor nu i-a putut scăpa de plasă. Am socotit că această aruncare de plasă aducea mai bine deo mie de livre de peşte. Aceste diferite produse ale mării aufost împinse prin tăblie în bucătărie, unele pentru a fi mâncateproaspete, altele pentru a fi conservate. Când se isprăvi cu pescuitul şi când provizia de aer a fostreîmprospătată, mă gândeam că Nautilus îşi va reîncepeexcursia submarină şi tocmai voiam să mă duc în odaia mea,când căpitanul Nemo, întorcându-se spre mine, îmi spuse fărănici o introducere: — Priviţi la acest ocean, domnule profesor nu este el în-zestrat cu o viaţă adevărată? N-are el furiile sale, gingăşiilesale? Ieri, a adormit ca şi noi şi iată-l că se trezeşte după onoapte liniştită. — Iată, relua el, oceanul se deşteaptă la mângâierile soa-relui! îşi va retrăi existenţa lui de zi cu zi! E un studiu intere-sant de a urmări acest ciclu al său. El are puls, artere, spasmelesale şi dau dreptate savantului Maury care a descoperit aici ocirculaţie atât de reală ca şi circulaţia sanguină la animale. Oceanul are o circulaţie adevărată şi pentru a o provoca eradestul ca acest Creator al tuturor lucrurilor să înmulţească în el caloricul, sarea şi animalculele. Caloricul, într-adevăr,crează densităţi deosebite care produc curenţii şi contra-cu-renţii. Evaporarea, aproape nulă în regiunile hiperboreene,este foarte activă în zonele ecuatoriale, unde alcătuieşte unveşnic schimb al apelor tropicale şi al apelor polare. în afarăde asta, am surprins acei curenţi de sus în jos şi de jos în suscare formează adevărata respiraţie a oceanului. Am văzutmolecula de apă de mare, încălzită la suprafaţă, coborându-sespre adâncimi, atingând maximum de densitate la două gradesub zero, apoi, răcindu-se din nou, devenea mai uşoară şi seurca. Veţi vedea la pol urmările acestui fenomen şi veţi înţe-lege pentru ce, prin această lege a prevăzătoarei naturi, înghe-ţarea nu se poate produce decât la suprafaţa apelor. în timp ce căpitanul Nemo îşi termina fraza lui, îmiziceam: „Polul! Oare acest îndrăzneţ personaj pretinde c-o săne ducă până acolo?" Căpitanul tăcea şi privea acest-element atât de desăvârşit,

Page 89: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

atât de intens studiat de el. Apoi reluând: - — Sărurile, zise el, sunt în cantităţi considerabile în mare,domnule profesor şi dacă le-aţi strânge pe toate câte le con-ţine, în descompunere, aţi face o grămadă de patru milioane şijumătate de leghe cubice, care aşternută pe glob, ar alcătui unstrat de mai bine de zece metri înălţime. Şi să nu credeţi căaceste săruri se datoresc unui capriciu al naturii! Nu. Sărurilefac apa de mare mai puţin evaporabilă şi împiedică vânturilede a le răpi o prea mare cantitate de vapori, care, prin con-densare, ar îneca zonele temperate. Rol imens, rol de cum-pănitor în economia generală a globului! Cât despre infuzorii, cât despre aceste miliarde deanimalcule care trăiesc cu milioanele într-o picătură şi dincare trebuie opt sute de mii ca să cântărească un miligram,rolul lor nu e mai puţin însemnat. Ele absorb săruri marine,asimilează elementele solide ale apei şi, adevărate continentede calcar, acestea dau naştere la recife de corali şi madrepore! Şi atunci picătura de apă, lipsită de alimentul mineral, seuşurează.urcă la suprafaţă, absoarbe acolo, în straturile su-perioare ale atmosferei, sărurile eliminate prin evaporare, seîngreunează, coboară şi aduce animalculelor noi elemente deabsorbire. De aici, un dublu curent, urcător şi coborâtor, me-reu mişcare, mereu viaţă! Viaţă mai intensă decât pe conti-nente, mai exuberantă, mai nesfârşită, dezvoltându-se în toatepărţile acestui ocean, element de moarte pentru om, s-a spus,acest lucru element de viaţă pentru miriade şi tot felul devieţuitoare şi pentru mine! Când căpitanul Nemo vorbea astfel el se transfigura şi îmiprovoca o extraordinară emoţie. — Astfel, adăugă el, aici este adevărata existenţă! Şi aşconcepe întemeierea oraşelor acvatice, cu aglomeraţii de casesubmarine, care, ca şi Nautilus să vină să respire în fiecaredimineaţă la suprafaţa apei, oraşe libere, dacă se poate, cetăţineatârnate! Şi atunci, cine ştie dacă vreun despot... Căpitanul Nemo îşi sfârşi fraza printr-un gest violent.Apoi, adresându-se direct mie, ca pentru a-şi alunga un gândfunest: — Domnule Aronnax, mă întrebă el, ştiţi care este adân-cimea oceanului? — Ştiu cel puţin atât, căpitane, cât ne-au dat principalelesondaje.— Aţi putea să mi le numiţi ca să le controlez la nevoie? — Iată câteva cifre care-mi vin în gând, am răspuns eu.Dacă nu mă înşel s-a găsit o adâncime mijlocie de opt miidouă sute de metri în Atlanticul de Nord şi de două mii cincisute de metri în Mediterana. Cele mai însemnate sondaje aufost făcute în Atlanticul de Sud, în apropierea celui de altreizeci şi cincilea grad şi ele au dat douăsprezece mii demetri, paisprezece mii nouăzeci şi unu de metri şi cincispre-

Page 90: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

zece mii o sută patruzeci şi nouă de metri. De fapt, dacăfundul mării ar fi nivelat, adâncimea ei mijlocie ar fi de vreoşapte kilometri. — Bine, domnule profesor, răspunse căpitanul Nemo, spersă vă arăt mai mult decât atât. Cât despre adâncimea mijlociea acestei părţi a Pacificului vă voi dovedi că ea e numai depatru mii de metri. în următoarele săptămâni care s-au scurs, căpitanul Nemoa fost foarte zgârcit cu vizitele lui. Nu-l vedeam decât laintervale rare. Ajutorul lui însemna totdeauna pe hartă drumulnostru, astfel că urmăream mersul lui Nautilus. Sfat şi Land stăteau ore întregi cu mine. Sfat povestiseprietenului său minunăţiile plimbării noastre şi canadianulregretă că nu ne întovărăşise. Dar speram că se va prezentadin nou ocazia de a vizita, „pădurile" oceanice. Aproape în fiecare zi se deschideau panourile salonului,pentru câteva ore şi ochii noştri nu mai oboseau să pătrundămisterele lumii submarine. Direcţia generală a lui Nautilus era sud-est şi el se men-ţinea între o sută şi o sută cincizeci de metri adâncime. într-ozi, însă, nu ştiu cum, manevrat în diagonală cu ajutorul pla-nelor sale înclinate, acesta a ajuns în straturile de apă de ladouă mii de metri. Termometrul arăta o temperatură de 4° şi25 centigrade, temperatură care la această adâncime pare săfie aceeaşi la toate latitudinile. La 26 noiembrie, pe la trei dimineaţă, Nautilus a trecutTropicul Cancerului la 172° longitudine. în ziua următoare, atrecut pe lângă Sandwich, unde ilustrul Cook şi-a găsitmoartea la 14 februarie 1779. Făcusem atunci patru mii optsute şaizeci de leghe de la punctul nostru de plecare. Di:mineaţa, când am ajuns pe platformă, am zărit la două leghesub vânt insula Havai, cea mai mare dintre cele şapte insulecare formează acest arhipelag. Am văzut destul de clar ţărmulcu numeroase zone cultivate, diferitele şiruri de munţi caremerg paralel cu coasta şi vulcanii săi care se înalţă pe MunaRea la cinci mii de metri deasupra nivelului mării. între altele,plasele au pescuit flabelare în formă de evantai, polipi comprimaţi care se găsesc mai cu seamă în această parte aoceanului. Direcţia lui Nautilus se menţinea la sud-est. El a trecutecuatorul la 1 decembrie, la 142° longitudine şi la patru aaceleiaşi luni, după un drum fără incidente, ne-am găsit în faţagrupului Marchizelor. Am zărit la trei leghe, la 8°57' lati-tudine sudică şi 139°32' longitudine vestică piscul Martin dinNuka Hiva, cel mai însemnat din acest grup care aparţineFranţei. Am văzut numai munţi împăduriţi care se conturau laorizont, căci căpitanului Nemo nu-i plăcea să se apropie depământ. Aici, plasele aduseră nişte frumoase specimene de

Page 91: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

peşti, corifene cu înotătoarele azurii şi cu coada aurie, a cărorcarne e fără rival în lume, hologimnoze aproape fără solzi, darfoarte gustoase, ostorhince, cu dinţii osoşi, tasarzi gălbui, toţipeştii demni de bucătăria vasului Nautilus. După ce a păsărit aceste insule încântătoare, de la 4 până la11 decembrie, Nautilus a parcurs două mii de leghe. Această călătorie a fost însemnată datorită întâlnirii cu oimensă trupă de calmari, moluscă foarte ciudată, care sea-mănă mult cu sepia. Aceste animale au fost studiate în moddeosebit în vechime şi ele slujeau de metafore oratorilor dinAgora şi în acelaşi timp erau o mâncare excelentă pentrucetăţenii bogaţi, precum spune Ateneu, medic grec care trăisecu Galian. Nautilus întâlni în noaptea de 9 spre 10 decembrie aceastăarmată de moluşte care sunt vieţuitoare, cu precădere, noc-turne. Le puteam număra cu milioanele. Acestea emigrau dinzonele temperate spre zonele mai calde, urmând calea scrum-biilor şi a sardelelor. Le priveam prin geamurile groase decristal cum înotau înainte şi înapoi cu o foarte mare iuţeală,mişcându-se cu ajutorul tubului lor locomotor, urmărindpeştii şi moluştele, mâncând pe cei mici, mâncaţi de cei marişi mişcând într-o încurcătură de nedescris cele zece picioarepe care natura le-a aşezat pe capul lor, ca o coadă de şerpi printre bancuri de tot soiul de peşti. Nautilus, s-a deplasattimp de câteva ore şi plasele lui au adus o cantitate uriaşă,unde am recunoscut cele nouă specii pe care d'Orbigny le=-aclasat pentru Oceanul Pacific. în timpul zilei de 11 decembrie citeam în marele salon.Ned Land şi Sfat observau apele luminoase prin tăbliile între-deschise. Nautilus era nemişcat. Rezervoarele lui erau pline.Era la o adâncime de o mie de metri, regiune puţin locuită înoceane, în care numai peştii mari apăreau din când în când. Citeam, atunci, o carte încântătoare de Jean Mace, Servi-torii stomacului şi savuram lectura aceasta ingenioasă, cândSfat mă întrerupse: — Domnul vrea să poftească puţin aici? îmi zise el cu gla-sul neobişnuit.— Dar ce este, Sfat?— Să vadă domnul.M-am sculat, m-am sprijinit pe geam şi am privit. în plină lumină, o grămadă enormă, neagră, nemişcatăstătea ca atârnată în faţa noastră. Am observat-o cu băgare deseamă, căutând să recunosc felul acestui gigantic cetaceu. Darun gând mi-a trecut deodată prin minte.— Un vapor, am strigat eu. — Da, răspunse canadianul, un vas stricat care s-a scufun-dat! Ned Land nu se înşelase. Eram în faţa unui vas, ale cărorfrânghii tăiate atârnau chiar de catarge. învelişul părea să fie,

Page 92: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

încă, în bună stare şi trebuie să se fi scufundat abia de câtevaore. Trei trunchiuri de catarg, tăiate la doi metri peste puntearătau că acest vas înclinat de vânt şi care nu se mai putearidica, a trebuit să-şi sacrifice catargele. Dar, culcat pe o parte,el se umpluse cu apă. Trist spectacol, această ruină pierdutăsub valuri, dar încă mai tristă era imaginea punţii sale undecâteva cadavre agăţate de frânghii mai stăteau spânzurate!Am numărat patru, patru bărbaţi, dintre care unul stătea în picioare la cârmă, apoi o femeie ieşită pe jumătate prin po-deaua dunetei şi ţinând un copil în braţe. Ce scenă! Stăteam muţi cu inima zdrobită în faţa acestuinaufragiu care s-a desfăşurat cu puţin timp în urmă. Nautilus înconjură vasul scufundat şi o clipă am putut citipe tăblia lui din spate:

Florida, Sunderland

Acest groaznic spectacol a fost doar începutul din seriacatastrofelor maritime pe care Nautilus trebuia să le întâl-nească în calea sa. De când trecea prin mările mai umblate,zăream adesea învelişuri de vapoare care putrezeau în apă, iarmai jos, pe fundul mării, vedeam tunuri, ghiulele, ancore,lanţuri şi alte multe obiecte de fier mâncate de rugină. întâmplarea a condus vasul Nautilus spre insula ClermontTonnerre, una dintre cele mai curioase ale grupului, care a fostdescoperită în 1822 de către căpitanul Bell al vasuluiMinerva. Am putut, atunci, să studiez acest sistem madreporiccăruia se datoresc insulele acestui ocean. Madreporii, care nu trebuiesc confundaţi cu coralii, au unţesut îmbrăcat cu un strat de calcar şi schimbările structurii lorau făcut pe domnul Milne Edwards, ilustrul meu profesor, săle claseze în cinci secţiuni. Micile animalcule care secretăacest polipier trăiesc cu miliardele în celulele lor. Acestedepozite de calcar devin stânci, insule mici. Şi apoi, din ce înce mai mari. Aici, ele alcătuiesc un cerc care împrejmuieşteun mic lac interior pe care nişte crăpături îl pune în legăturăcu marea. Acolo, acestea formează bariere de stânci asemeneaacelora care există pe coastele Noii Caledonii şi ale diferitelorinsule Pomotu. în alte părţi, ca în Insula Unirii sau Mauriciu,dau naştere unor stânci de forme ciudate, un fel de ziduridrepte, pe lângă care adâncimea oceanului este foarte mare. Aceste ziduri erau mai cu seamă opera madreporilor, cu-noscuţi sub numele de milepori, porite, astree, meandrine.Aceşti polipi se dezvoltă mai cu seamă în straturile agitate dela suprafaţa mării şi prin urmare aceştia încep construcţia lapartea lor superioară şi se afundă încetul cu încetul cu resturilede secreţie pe care le elimină. Aceasta este, de altfel, şi teorialui Darwin, care lămureşte, astfel, formarea atolilor, teorie su-perioară, după mine, aceleia care consideră ca bază lucrărilor

Page 93: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

madreporice, piscurile munţilor sau ale vulcanilor ieşiţi cucâţiva metri deasupra nivelului mării. Am putut observa, de foarte aproape, aceste ciudate ziduri,care, după înfăţişare, păreau să aibă o adâncime de trei sute demetri şi lumina făcea să sclipească acest calcar strălucitor. Răspunzând unei întrebări pe care mi-o puse Sfat asupraduratei de creştere a acestor bariere colosale, l-am uimit spu-nându-i că savanţii socoteau această creştere la o optime dedeget într-un veac. — Deci, pentru a înălţa aceste ziduri, îmi spuse el, autrebuit?... — O sută nouăzeci şi două de mii de ani, bunul meu Sfat,ceea ce înseamnă că începerea acestor depuneri a avut loc cumult înainte de Hristos. De altfel, formarea păcurii, adică mi-neralizarea pădurilor inundate de potopuri şi răcirea stâncilorde bazalt, au cerut un timp cu mult mai considerabil. Dar voiadăuga Că zilele Bibliei nu sunt decât epoci, iar nu intervalulcare se scurge între două răsărituri de soare, căci, chiar dupăBiblie, soarele nu datează din prima zi a creaţiei. Când Nautilus a revenit la suprafaţa oceanului, am pututîmbrăţişa cu privirea această insulă Clermont Tonerre, joasă şiîmpădurită. Stâncile ei madreporice au fost fertilizate prin tor-nade şi vijelii. Odată, un grăunte oarecare, ridicat de un ura-gan de pe pământurile vecine, a căzut pe straturile ei calca-roase, amestecate cu resturile descompuse ale peştilor şi aleplantelor marine care formează pământul vegetal. O nucă decocos, împinsă de valuri, ajunge pe această coastă nouă. Ger-menele a prins rădăcini, arborele a crescut şi a oprit vaporii deapă: s-a format un alt lac. Vegetaţia s-a înmulţit încetul cuîncetul. Câteva animalcule, viermi, insecte, s-au apropiat deinsulă pe trunchiuri rupte de vânt de pe alte insule. Broaşteleţestoase au venit şi au depus ouă acolo. Păsările şi-au făcutcuiburile în pomi tineri. În acest fel, viaţa animală s-a dez-voltat şi, atras de verdeaţă şi de fertilitate, a apărut omul.Astfel s-au format aceste insule, opere imense ale vieţui-toarelor microscopice. La 15 decembrie, am lăsat la est seducătorul arhipelag şigraţioasa insulă Tahiti, regina Pacificului. Am zărit dimineaţa,la câteva leghe sub vânt, piscurile înalte ale acestei insule.Apele ei ne-au dat peşti excelenţi pentru masă, scrumbii,albicore şi câteva varietăţi de şerpi de mare numiţi murenofişi.Nautilus făcuse opt sute de leghe. Pe log erau însemnate

nouă mii şapte sute douăzeci de leghe când a trecut de Arhi-pelagul Tonga Tabu, unde pieriseră echipajele lui Argo, luiPorcari) Prince şi lui Duke of Portland şi Arhipelagul Na-vigatorilor, unde a fost ucis căpitanul de Langle, prietenul luila Peruza. Apoi am văzut Arhipelagul Viti, unde sălbaticii au

Page 94: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

măcelărit pe marinarii vasului Union şi pe căpitanul Bureau,din Nantes, comandantul vaporului Aimable Josephine.

Tasman a fost acela care a descoperit acest grup în 1643,în acelaşi an când Toricelli a inventat barometrul şi cândLudovic al XlV-lea s-a urcat pe tron. Las pe. alţii să judece ca-re dintre aceste trei evenimente erau mai folositoare omenirii.Au venit apoi Cook, în 1714, d'Entrecasteaux, în 1795 şi, însfârşit, Dumont d'Urville, în 1827, care a rezolvat toate pro-blemele legate de acest arhipelag. Nautilus se apropie de gol-fuleţul Wailea, spaţiul groaznicelor aventuri ale căpitanuluiDillon, care, cel dintâi, a luminat misterul naufragiului lui laPeruza. Acest golf, curăţat în diferite rânduri de nămol, furnizeazăstridii excelente. Am mâncat stridii fără măsură după ce ledeschideam, de-a dreptul, pe masa noastră, după preceptul luiSeneca. Aceste moluşte aparţineau speciei cunoscute subnumele de ostrea lamellosa, care este foarte comună înCorsica. Această cantitate de stridii din Wailea trebuia să fieconsiderabilă şi, desigur, că, fără multiplele cauze de dis-trugere, aceste aglomeraţii ar împotmoli golfurile, deoarece senumără până la două milioane de ouă la un singur individ. Şi dacă maestrul Land n-avea să se căiască de lăcomia saîn această împrejurare, este pentru că stridia e singura mân-care care nu provoacă niciodată indigestie. într-adevăr, nutrebuie mai puţin de şaisprezece duzini din aceste moluşteacefale pentru a da cele trei sute cincisprezece grame de sub-stanţă azotată, necesară hranei zilnice a unui singur om. XXX

STRÂMTOAREA DE TORRES în timpul nopţii de 27 spre 28 decembrie, Nautilus părăsiîmprejurimile Insulelor Vanikoro cu o viteză foarte mare. Di-recţia era sud-est şi în trei zile a parcus cele şapte sute cinci-zeci de leghe care separă grupul la Peruza de vârful sud-est alPapuaziei. La 1 ianuarie 1868, dis-de-dimineaţă, Sfat a venit să măcaute pe platformă. — Domnule, îmi zise bravul băiat, domnul îmi va da voiesă-i urez un an bun? — Cum de nu, Sfat, întocmai ca şi când aş fi la Paris încabinetul meu din Grădina Plantelor! Primesc urările dumitaleşi-ţi mulţumesc. Am să te întreb numai ceea ce înţelegi prin-tr-un „an bun" în împrejurările în care ne găsim. Să fie anulcare va aduce sfârşitul reţinerii noastre pe această navă sauanul care va vedea urmarea acestei ciudate călătorii?

Page 95: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Pe cinstea mea, răspunse Sfat, nu prea ştiu ce să spundomnului. Este drept că vedem lucruri ciudate şi că de douăluni n-am avut timp să ne plictisim. Ultima minune este tot-deauna cea mai uimitoare şi dacă această progresie se menţinenu ştiu cum se va sfârşi. Părerea mea e că niciodată nu vomregăsi o asemenea ocazie. :— Niciodată, Sfat. — în afară de asta, domnul Nemo, care îndreptăţeşte nu-mele său latinesc, nu ne stinghereşte mai mult ca atunci cândnici n-ar exista.— întocmai, Sfat.

— De aceea mă gândesc, dacă nu se supără domnul, că unan bun ar fi un an în care am putea vedea totul... — A vedea totul, Sfat? Asta e cam mult; dar ce spune NedLand? — Ned Land spune tocmai contrariul a ceea ce spun eu,răspunse Sfat. El este un spirit pozitiv şi un stomac imperios.A privi peştii şi a-i mânca mereu nu-i ajunge. Lipsa de vin, depâine, de carne, nu convine unui demn saxon obişnuit cubiftec şi pe care brandy-ul, luat într-o proporţie moderată, nu-lsperie! — Cât despre mine, Sfat, nu aceasta mă nemulţumeşte şimă simt foarte bine cu regimul de la bord. — Şi eu, răspunse Sfat. De aceea mă gândesc tot atât demult să rămân pe cât se gândeşte de mult maestrul Land săfugă. Deci, dacă anul care începe nu va fi bun pentru mine, vafi bun pentru el sau contrariul. Astfel, va fi oricând cinevamulţumit. în sfârşit, pentru a conchide, urez domnului ceea ceface plăcere domnului. — Mulţumesc, Sfat. îţi voi cere numai să amâni pe maitârziu chestia darurilor şi de a le înlocui deocamdată cu ostrângere de mână. Acum n-am decât atât.— Domnul n-a fost niciodată atât de darnic, răspunse Sfat.Şi după vorbele acestea bunul băiat se întoarse pe vas. La 2 ianuarie făcusem unsprezece mii trei sute patruzeci demile, adică cinci mii două sute cincizeci de leghe de la punctulnostru de plecare din mările Japoniei. în faţa prietenuluiNautilus se întindeau împrejurimile primejdioase ale Mării deCoral, pe coasta de nord-est a Australiei. Vasul nostru plutea la o distanţă de câteva mile faţă deţărmul stâncos unde erau să se scufunde vasele lui Cook la 10iunie 1770. Două zile după ce am traversat acea mare la 4 ianuarieeram în apropierea coastelor Papuaziei. Cu această ocaziecăpitanul Nemo îmi zise că intenţia lui era de a intra în Oceanul Indian prin strâmtoarea de Torres. îmi spuse numaiatât. Ned a văzut cu plăcere că acest drum îl apropia de mărileeuropene.

Page 96: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Această strâmtoare, de Torres, este tot atât de primejdioasădatorită stâncilor ei precum şi datorită locuitorilor' sălbaticicare locuiesc pe coastele ei. Ea desparte marea insulă Papua,numită şi Noua Guinee, de Noua Olandă. Nautilus ajunse, aşadar, la intrarea celei mai primejdioasestrâmtori a globului, pe care cei mai îndrăzneţi navigatori abiase încumetă s-o treacă, strâmtoare pe care Louis Paz de Torreso înfruntă întorcându-se din mările de sud în Melanezia şiunde, în anul 1840, corvetele lui Dumont d'Urville erau să sepiardă. Nautilus , superior tuturor primejdiilor mării, avea săfacă, totuşi, cunoştinţă cu stâncile de corali. Strâmtoarea de Torres are treizeci şi patru de leghe lăţime,dar e presărată cu o grămadă de insule mai mici şi mai mari şicu stânci care fac navigaţia ei aproape imposibilă. Prin ur-mare, căpitanul Nemo a făcut toate pregătirile pentru a trecepe acolo. Nautilus, plutind la suprafaţă, înainta încet. Elicealui, ca o coadă de cetaceu, bătea tacticos valurile. Profitând de această situaţie, amândoi tovarăşii mei şi cumine am luat loc pe platforma mereu pustie. în faţa noastră seînălţa cabina cârmaciului, în care căpitanul Nemo însuşi era lacomanda vasului Nautilus. Marea clocotea cu furie în jurul submarinului. Valurile,care treceau de la sud-est la nord-vest cu o viteză de două mileşi jumătate, se spintecau de corali, ale căror capete se iveau icişi colo deasupra apei.— Iată o mare rea! îmi zise Ned Land. — Afurisită, într-adevăr, am răspuns eu, şi care nu convinedeloc unui vas ca Nautilus. — Trebuie, reluă canadianul, ca acest blestemat de căpitansă fie sigur de priceperea sa, căci văd aici nişte stânci de coralicare ar sfărâma învelişul lui în mii de bucăţi, numai de l-aratinge! — într-adevăr, situaţia era primejdioasă, dar Nautilus părea căse strecoară ca prin farmec în mijlocul acestor stânci furioase.El nu urma întocmai calea navelor Astrobal şi Zelee care afost fatală pentru Dumont d'Urville. El o luă mai la nord,înconjură insula Murray şi reveni spre sud-vest, spre Trecă-toarea Cumberland. Credeam că va merge de-a dreptul în- tr-acolo, când, continuând spre nord-vest, el trecu printre ne-numărate insule şi ostroave puţin cunoscute, spre InsulaTound şi spre Canalul Rău.. Mă întrebam dacă căpitanul, imprudent până la nebunie,voia să-şi expună vasul în acea trecătoare unde se izbirăamândouă corvetele lui Dumont d'Urville, când, modificânda doua oară direcţia sa şi tăind drept spre vest se îndreptă spreInsula Gueboroar. Era atunci ora trei după-amiază, timpul fluxului. Nautilusse apropie de această insulă pe care o văd, încă, având margi-

Page 97: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

nile ei deosebite. Am înconjurat-o în mai puţin de două mile. Deodată, o izbitură mă răsturnă. Nautilus se lovise de ostâncă şi rămase nemişcat. Când m-am ridicat, am zărit pe platformă pe căpitanulNemo şi pe ajutorul său. Ei examinau situaţia vasului schim-bând câteva vorbe în graiul lor de neînţeles. Iată care era acea situaţie. La două mile de tribord, apăreaInsula Gueboroar, a cărei coastă se rotunjea de la nord la vestca un braţ imens. Spre sud şi spre est se arătau de-acum câtevacapete de corali pe care refluxul îi lăsase descoperiţi. Ne înţe-penisem într-una dintre acele mări unde fluxurile sunt mici, oîmprejurare supărătoare pentru soarta submarinuluiNautilus. însă, vasul nu suferise nici o stricăciune, atât era desolid învelişul lui. Dar dacă nu putea nici să se scufunde, nicisă se deschidă, el risca să rămână înţepenit pentru totdeaunaîntre aceste stânci şi, atunci, adio aparatului submarin al că-pitanului Nemo. Mă gândeam astfel, când căpitanul, rece şi calm, mereustăpân pe sine, părând nemişcat şi liniştit, se apropie:— Un accident? i-am zis.— Nu, un incident, îmi răspunse el. — Dar un incident, am adăugat eu, care vă va sili, poate,să redeveniţi un locuitor al pământului de care fugiţi!. Căpitanul Nemo se uită la mine în chip ciudat şi a făcut un

gest negativ. M-a lăsat să înţeleg că nimic nu-l va sili vreodatăsă pună piciorul pe un continent. Apoi el zise: — De altfel, domnule Aronnax, Nautilus nu e pierdut. Elvă va conduce încă în mijlocul minunăţiilor oceanului. Abiaîncepem călătoria noastră şi nu doresc să mă lipsesc atât decurând de onoarea tovărăşiei dumneavoastră. — însă, căpitane Nemo, am reluat eu făcându-mă că nuînţeleg ironia acestei fraze, Nautilus s-a împotmolit în plinflux. Cum fluxurile nu sunt mari în Pacific şi dacă nu puteţiuşura de sabură pe Nautilus — ceea ce mi se pare cu neputinţă— nu văd cum îl veţi despotmoli. — Fluxurile nu sunt mari în Pacific, aveţi dreptate, dom-nule profesor, răspunse căpitanul Nemo, dar, în strâmtoareade Torres se mai găseşte o diferenţă de un metru şi jumătateîntre nivelul fluxului şi refluxului. Azi e în 4 ianuarie, pestecinci zile avem lună plină. Deci, aş fi foarte mirat dacă acestfenomen n-ar înălţa îndeajuns cantităţile de apă şi dacă numi-ar face un serviciu pe care nu vreau să-l datoresc decât lui. Urmat de ajutorul său, căpitanul Nemo coborî înăuntrul luiNautilus. Cât despre vas, el rămânea nemişcat, ca şi cândpolipii de corali l-ar fi înţepenit pe veci în cimentul lor denedistrus. — Ei bine, domnule? mi-a zis Ned Land care a venit spremine după ce plecase căpitanul. — Ei bine, amice Ned, vom aştepta liniştiţi fluxul din 9

Page 98: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

ianuarie, căci pare că luna va fi atât de drăguţă să ne trimităapa necesară.— Pur şi simplu?— Pur şi simplu. — Şi căpitanul acesta nu va ancora, nu-şi va pune maşinaîn lanţuri şi nu va face tot ce trebuie pentru a-l despotmoli? — Deoarece va fi de ajuns fluxul, răspunse simplu Sfat.Canadianul se uită la Sfat şi a dat din umeri. în el vorbea ma-rinarul. — Domnule, răspunse el, puteţi să mă credeţi dacă vă spuncă această bucată de fier nu va mai naviga niciodată nici pemări, nici sub mări. Nu e bun decât de vândut la mezat. Deaceea cred că a sosit clipa ca s-o tulim. — Amice Ned, răspunsei eu, n-am pierdut încrederea înacest viteaz Nautilus şi în câteva zile vom şti ce să credemdespre fluxurile Pacificului. De altfel, sfatul de a fugi ar fifoarte bun dacă am fi în apropierea coastelor Angliei sau aleProvenţei, dar în împrejurimile Papuasiei e altceva şi vomavea oricând timpul să recurgem la această extremitate dacăNautilus nu va izbuti să se despotmolească, ceea ce aş privi caun eveniment foarte grav. — Dar n-am putea cerceta cel puţin terenul? reluă NedLand. Iată o insulă. Pe această insulă sunt pomi. Sub aceştipomi sunt animale purtătoare de costiţe şi de cărnuri pe carele-aş gusta cu drag. — Aici, amicul Ned are dreptate, zise Sfat şi sunt de partealui. Domnul n-ar putea obţine de la căpitanul Nemo aprobareasă ne transporte pe pământ, fie numai ca să nu pierdem obiş-nuinţa de a călca cu piciorul părţile solide ale planeteinoastre?— Pot să-i cer asta, am răspuns eu, dar el ya refuza. — Totuşi, domnul să binevoiască să rişte, zise Sfat şi vomşti ce să credem despre amabilitatea căpitanului. Spre marea mea surprindere căpitanul Nemo mi-a dat voie.El mi-a dat-o graţios şi curtenitor, fără să-mi fi cerut făgă-duinţa de a mă întoarce la bord. A doua zi, la 5 ianuarie, corabia a fost scoasă din locul eişi împinsă în mare de pe platformă. Doi oameni ajungeau pen-tru această operaţie. Vâslele erau acolo şi n-aveam decât să neaşezăm la locurile noastre. Pe la ora opt, înarmaţi cu puşti electrice şi cu topoare, amplecat de pe Nautilus. Marea era destul de liniştită. Un vân-tişor sufla dinspre pământ. Sfat şi cu mine vâsleam cu putere, iar Ned Land cârmea în trecătorile înguste dintre stânci.Corabia plutea repede. Ned Land nu-şi putea stăpâni bucuria. Era un prizonierscăpat din închisoare şi nici nu se gândea că va trebui să seîntoarcă. — Carne! repetă el, vom mânca, aşadar, carne şi ce carne!

Page 99: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Vânat adevărat! Nu zic că peştele nu e ceva bun, dar nu tre-buie abuzat şi după o bucată de vânat proaspăt, fript pe jăratic,mi-a lăsat gura apă. La opt şi jumătate, corabia lui Nautilus trase pe o plajă denisip după ce trecuse cu bine cercul de corali care înconjurainsula Gueboroar.

XX

CÂTEVA ZILE PE USCAT Eram foarte mişcat când am coborât pe pământ. Ned Landîncerca pământul cu piciorul pentru a se convinge dacă a puscu adevărat stăpânire pe el. Nu erau, totuşi, decât două luni decând eram, după expresia căpitanului Nemo, „pasagerii luiNautilus", adică în realitatexprizonierii comandantului său. în câteva minute eram la o depărtare de coastă cât ţinebătaia puştii. Pământul era aproape cu totul madreporic, darcâteva mătci de izvoare secate, presărate cu firimituri degranit, arătau că această insulă era urmarea unei formaţiuniprimordiale. Tot orizontul se ascundea sub o perdea de păduriadmirabile. Pomi enormi, care aveau câteodată.înălţimea dedouă sute de picioare, se uneau unii cu alţii prin nişte cununi de liane, adevărate hamacuri naturale pe care le legăna oadiere de vânt. Erau acolo mimoze, ficuşi, casuarine, tecki,hibicuşi, pendanuşi, palmieri care Creşteau de-a valma iar pejos, la adăpostul bolţilor lor verzi, se întindea un covor deorhidee, de leguminoase şi ferigi.

Dar fără a băga în seamă toate aceste frumuseţi ale floreipapuasice, canadianul părăsi plăcutul pentru folositor. El azărit un cocotier, a rupt câteva dintre fructele lui, le-a desfăcutşi am băut laptele şi le-am mâncat miezul cu o adevăratăplăcere.— Excelent! zise Ned Land.— Delicios, răspunse Sfat. — Şi eu nu cred, zise canadianul, ca Nemo al dumnea-voastră să se împotrivească să aducem la bord corabia în-cărcată cu nuci de cocos. — O vorbă, maestre Land, am zis pescarului, care se pre-gătea tocmai să se agaţe de un cocotier; cocosul, ce-i drept,este un lucru foarte bun, dar înainte de a umple barca cunucile lui, ar fi bine să Cercetăm dacă insula nu produce şi altfel de hrană, nu mai puţin folositoare. Cred că legumeleproaspete ar fi bine primite în bucătăria lui Nautilus.

Page 100: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Domnul are dreptate, răspunse Sfat, şi propun să rezer-văm trei locuri în barca noastră: unul pentru fructe, altul pen-tru legume şi al treilea pentru vânat, din care n-am zărit încănici o urmă. — Să ne urmăm, deci, excursia, am reluat eu, dar să fim cuochii în patru. Cu toate că insula nu pare locuită, s-ar putea caea să conţină indivizi care ar fi mai puţin mofturoşi decât noiîn privinţa alegerii vânatului! —; Hei! Hei! făcu Ned Land cu o mişcare a măselelor foar-te semnificativă. Pe cinstea mea că încep să pricep farmeculantropofagiei! — Ned, Ned, ce spui? răspunse Sfat. Dumneata, antropo-fag? Dar nu voi mai fi în siguranţă lângă dumneata, eu carelocuiesc în cabina dumitale! Mă voi scula, oare, într-o dimi-neaţă pe jumătate sfâşiat? — Amice Sfat, te iubesc mult, însă nu îndeajuns ca să temănânc.— Nu cred, răspunse Sfat. Haideţi la vânătoare! Trebuie— numaidecât să prindem un vânat pentru a sătura pe acestcanibal; altfel, întro bună zi, domnul nu va găsi decât altfelbucăţi de servitor ? În timpul acestui schimb de cuvinte am pătruns sub boltaîntunecată a pădurii şi timp de două ore am cutreierat în toatedirecţiile. întâmplarea ne sluji după dorinţă în căutarea vegetalelor demâncat şi unul dintre cele mai trebuincioase produse ale zoneitropicale ne-a furnizat un aliment preţios care lipsea la bord. Vreau să vorbesc de arborele de pâine, foarte abundent înInsula Gueboroar şi am observat, mai cu seamă, acea varietatelipsită de sâmburi, care se numeşte în limba malaieziană„Rina". Acest pom se deosebea de ceilalţi printr-un trunchi drept şiînalt de patruzeci de picioare. Creasta lui, frumos rotunjită şialcătuită din frunze mari, multilobe, arăta îndeajuns ochilorunui naturalist că acesta era un „artocapus", care fusese natu-ralizat cu succes în Insulele Mascareignes. Din mulţimea luide verdeaţă se desfăceau nişte fructe mari rotunde, late de undecimetru, cu coaja aspră. Folositor vegetal cu care natura adespăgubit ţinuturile unde lipseşte grâul şi, care, fără a cerenici o cultivare, dă fructe timp de opt luni pe an. Ned Land cunoştea bine aceste fructe; el le mâncase înmultele sale călătorii şi ştia cum să le prepare. Când le-amzărit, nu s-a mai putut reţine: — Domnule, îmi zise el, să fiu al dracului dacă nu gust dinacest aluat al arborelui de pâine! — Gustă amice Ned, gustă cât pofteşti. Am venit aici ca săfacem experienţe. Ei bine, să le facem.— N-o să dureze mult, răspunse canadianul. Şi, înarmat cu o lupă, el aprinse un foc din lemne moarte

Page 101: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

care începu să pâlpâie vesel. În timpul acesta, Sfat şi cu mineculegeam cele mai bune fructe de pe artocapus. Câteva nuerau încă îndeajuns de coapte şi coaja lor groasă era acoperită pu un strat alb, lânas. Altele, foarte numeroase, gălbui şi gela-tinoase, nu aşteptau decât clipa de a fi culese. Aceste fructe n-aveau nici un-sâmbure. Sfat aduse o duzinăşi Ned Land, care le puse pe jăratic după ce le tăiase în feliigroase, repeta întruna:— O să vedeţi, domnule, ce bună e pâinea asta!— Mai ales când ne-a lipsit atâta vreme, zise Sfat. După câteva minute, partea fructelor expusă la foc se pră-jise de-a binelea. înăuntru era un aluat alb, un fel de miezmoale care semăna la gust cu anghinara. Trebuie să mărturisesc că această pâine era excelentă şi ammâncat cu mare plăcere. — Din păcate, am spus eu, acest aluat nu se poate păstraproaspăt şi mi se pare de prisos să luăm provizii la bord. — Ei, alta, domnule! strigă Ned Land. Dumneavoastrăvorbiţi ca un naturalist, dar eu procedez ca un brutar. Sfat, făo provizie din aceste fructe pe care le vom lua cu noi când nevom întoarce.— Şi cum ai să le prepari? am întrebat pe canadian. — Făcând din miezul lor un aluat fermentat care nu sestrică niciodată. Când voi vrea să-l întrebuinţez, îl voi fierbeîn bucătăria vaporului şi cu tot gustul lui acrişor, o să-l găsiţiminunat. — Atunci, maestre Ned, văd că nu mai lipseşte nimic lapâinea asta. — Ba, domnule profesor, răspunse canadianul, lipsesccâteva fructe sau cel puţin câteva legume.— Să căutăm fructe şi legume. Când recolta noastră a fost terminată, ne-am dus să com-pletăm acest prânz „pământesc". Cercetările noastre n-au fost zadarnice şi spre amiază fă-cuserăm o provizie destul de mare de banane. Aceste produsedelicioase din zona ecuatorială se coc pe tot timpul anului şimalaiezienii, care le-au dat numele de „pisang", le mănâncă fără să le fiarbă. Am mai cules şi nişte manghieri foarte gus-toşi şi de o mărime de necrezut. Dar această recoltăne-a luat mult timp, ceea.ce nu regretam,» nult în sfârşit, întrebă Sfat, nu ne mai lipseşte nimic, amiceNed? — Hm! făcu imediat canadianul. Toate vegetalele acesteanu sunt decât pentru desert. Dar supa? Dar friptura? — într-adevăr, am zis eu, Ned ne-a făgăduit nişte costiţecare mi se par foarte problematice. — Domnule, răspunse canadianul, nu numai că vânătoareanu este isprăvită, ea nu e nici măcar începută. Aveţi puţintică

Page 102: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

răbdare, că trebuie să întâlnim vreun animal cu pene sau cupăr şi dacă nu-l vom întâlni aici, îl vom întâlni în altă parte. — Şi dacă nu-l vom întâlni azi, îl vom întâlni mâine,adăugă Sfat, căci nu trebuie să ne îndepărtăm prea mult. Eusunt chiar de părere să ne întoarcem spre corabie.— Ce! De-acum? strigă Ned.— Trebuie să ne întoarcem înainte de a se întuneca, am ziseu.— La drum, reluă Sfat. Ne-am întors prin pădure şi am completat recolta noastrăcu varză palmistă, care trebuia culeasă din vârful pomilor, cumazăre, pe care băştinaşii o numesc „abru" şi cu igname de ocalitate superioară. Eram supraîncărcaţi cu provizii când am ajuns la corabie.Totuşi, pentru Ned Land tot n-aveam îndeajuns. Dar soarta l-afavorizat. în clipa când ne-am îmbarcat, el a zărit câţiva copaci înalţide douăzeci şi cinci până la treizeci de picioare, care apar-ţineau speciei palmierilor. Aceşti pomi, tot atât de preţioşi caşi artocapuşii, sunt socotiţi ca produsele cele mai folositoareale Malaieziei. Erau nişte sagotieri, vegetale care cresc fără cultură, în-mulţindu-se ca şi duzii prin mlădiţele sau prin seminţele lor. 'i Ned Land ştia cum să procedeze cu aceşti pomi. îşi apucăToporul sau trei dintreei. Priveam la el mai curând cu ochii unui naturalist decât cuochii unui om flămând. El începu prin a jupui de pe fiecaretrunchi o fâşie de coajă groasă de un deget, care acoperea o reţea de fire lungi înnodate, lipite între ele cu un fel de făinăgumoasă. Această făină era sagu, substanţă care slujeşte!.la'hrănirea populaţiei malaieziene. Ned Land se mulţumi pentru moment de a tăia acestetrunchiuri în bucăţi, ca şi când ar fi pregătit lemne de foc, lă-sând pe mai târziu grija de a extrage făina, de a o trece printr-opânză, pentru a o despărţi de firele pomului, de a o usca lasoare şi de a o lăsa să se întărească în tipare. în sfârşit, pe la cinci spre seară am părăsit coasta insulei şidupă o jumătate de oră eram pe Nautilus. Nimeni nu se arătăla sosirea noastră. După ce îmbarcarăm proviziile, am coborâtîn camera mea. Masa era pregătită. Am mâncat şi apoi amadormit. A doua zi, 6 ianuarie, la răsăritul soarelui, eram pe drum.Barca, dusă de valurile care băteau înspre pământ, atinseinsula în câteva clipe. Am debarcat şi am urmat pe Ned Land, ale cărui picioarelungi ameninţau să ne-o ia înainte. Ned Land urcă coasta spre vest, apoi, trecând în vad prin

Page 103: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

matca unor izvoare, ajunse într-un şes împrejmuit cu păduriadmirabile. Câţiva pescăruşi se învârteau de-a lungul apelor,dar nu ne lăsau să ne apropiem de ei. Prudenţa lor îmi dovedică aceste păsări ştiau ce să creadă despre specia noastră şi amconchis că dacă insula nu era locuită, era cel puţin vizitată defiinţe omeneşti. După ce traversarăm o păşune destul de mare, am ajuns lamarginea unei pădurici animate de cântecul şi zborul unuimare număr de păsări.— Deocamdată nu sunt decât păsări, zise Sfaţ.— Dar sunt şi păsări care se mănâncă! răspunse pescarul.

— Ba nu, amice Ned, răspunse Sfat, căci nu văd aici decâtsimpli papagali: — Amice Sfat, răspunse seriqs Ned, papagalul este fazanulcelor ce n-au altceva de mâncat.nu Şi vei adăuga, am zis eu, că acest animal, bine preparat, într-adevăr, sub frunzişul des al acestei păduri, o lumeîntreagă de papagali zbura din creangă-n creangă, neaşteptânddecât o educaţie mai îngrijită ca să vorbească limba ome-nească. Pentru moment, ei trăncăneau în tovărăşia nevestelorlor de toate culorile şi a serioşilor cacaduşi care păreau cămeditează vreo problemă filozofică în timp ce lorii, de un roşuaprins, treceau ca o bucată de pânză dusă de vânt în mijloculcalaoşilor cu zborul zgomotos şi a papuaşilor pictaţi cunuanţele cele mai fine ale cerului şi a unei întregi varietăţi depăsări încântătoare, dar care nu erau bune de mâncat. Totuşi, mai lipsea acestei colecţii o pasăre particulară aces-tor ţinuturi, care n-a trecut niciodată de marginile InsulelorAru şi a Insulelor Papuas. Dar soarta îmi rezervă s-o admirpeste puţină vreme. După ce am trecut printr-o pădure nu tocmai deasă, am datde o câmpie plină cu tufişuri. Am văzut înălţându-se niştepăsări admirabile, ale căror pene lungi le silea să zboare con-tra vântului. Zborul lor legănat, sclipirea culorilor lor atrăgeauşi fermecau privirea. Nu era mare lucru să le recunosc.— Păsările Paradisului! am strigat eu. —- Ordinul vrăbiilor, secţiunea clistomorilor, răspunseSfat.— Familia potârnichilor? întrebă Ned Land. — Nu cred, meştere Land. Totuşi mă bizui pe îndemânareadumitale pentru a prinde unul dintre aceste încântătoareexemplare ale naturii tropicale! — Vom încerca, domnule profesor, cu toate că ne pri-cepem mai bine cu cangea decât un puşca. Malaiezienii, care fac un mare comerţ cu păsările astea cuchinezii, au, pentru a le prinde, felurite mijloace pe care noinu le putem întrebuinţa. Le întind laţuri în vârful pomilorînalţi, unde păsările Paradisului locuiesc de preferinţă.

Page 104: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Câteodată le prind cu ajutorul unui obiect cleios, care le înţe-peneşte mişcările. Ei merg până acolo încât otrăvesc fântânileunde acestea obişnuiesc să bea. Cât despre noi, trebuia să nemulţumim să le împuşcăm din zbor, ceea ce era o slabă şansăpentru noi ca să le nimerim. într-adevăr, am terminat fărăfolos o parte din muniţia noastră. Pe la unsprezece de dimineaţă, trecuserăm de primul planal munţilor care formează centrul insulei şi nu vânasem mainimic. Nu mai puteam de foame. Noi ne-am bizuit pe vânat şiasta era o mare greşeală. Din fericire, Sfat, spre marea luisurprindere, dădu o dublă lovitură care ne asigură dejunul. Elîmpuşcă un porumbel alb şi o guguştiucă, pe care i-am jumulitşi i-am fript la un foc tare de lemne moarte. în timpul acesta,Ned prepară fructele artocapus-ului. Apoi, porumbelul şiguguştiucă au fost mâncate până la oase şi declarateexcelente. Nucile tămâioase, cu care le place să se hrănească,le parfumează carnea făcând din ele o mâncare delicioasă.— E ca şi când găinile s-ar hrăni cu trufe, zise Sfat. — Şi acum, Ned, ce-ţi mai lipseşte? am întrebat pe cana-dian. — Un vânat pe patru picioare, domnule Aronnax, răspunseNed Land. Toţi porumbeii aceştia nu-s decât o gustare, carenu face decât să-ţiaţâţe pofta de mâncare. Astfel, până ce nuvoi fi omorât un animal cu costiţe, nu voi fi mulţumit.— Nici eu, Ned, dacă nu voi prinde o pasăre a Paradisului. — Să continuăm, deci, cu vânătoarea, răspunse Sfat, darîndreptându-ne spre mare. Am ajuns la primele pante alemunţilor şi mă gândesc că ar fi mai bine să ne apropiem deţinutul pădurilor. Era o părere bună şi am urmat-o. După o oră de drum amajuns la o adevărată pădure de sagutieri. Câţiva şerpi nevă-tămători fugeau sub paşii noştri. Păsările Paradisului zburaucând noi ne apropiam şi nu mai aveam speranţe de a maiatinge vreuna, când Sfat, care mergea înainte, se aplecă deo- dată, scăpă un strigăt de izbândă şi se întoarse spre mineaducându-mi o pasăre admirabilă.— A! Bravo, Sfat! am strigat eu.— Domnul este prea bun, răspunse Sfat. — Ba nu, băiete. Ai dat o lovitură de maestru. Să prinziuna dintre păsările astea şi încă una vie şi s-o prinzi cu mâna! — — Dacă domnul ar vrea s-o examineze de aproape, arvedea că n-am avut mare merit, deoarece pasărea aceasta ebeată ca o prepeliţă.— Beată? — Da, domnule, beată de nucile tămâioase pe care le mân-ca sub nucul acela unde am prins-o. Priveşte, amice Ned, pri-veşte efectele monstruoase ale lăcomiei! Sfat nu se înşelase. Această pasăre a Paradisului, beată de

Page 105: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

zeama ameţitoare, era neputincioasă. Ea nu putea zbura; abiacă umbla. Asta nu mă nelinişti şi am lăsat-o să se dezme-ticească, cu încetul. Această pasăre aparţinea celei mai frumoase categoriidintre cele opt specii care se află în Papua şi în insulele ve-cine. Era pasărea Paradisului, „marele smarald", una dintrecele mai rare. Avea o lungime de trei decimetri. Capul ei erarelativ mic, ochii aproape de cioc şi tot mici. Dar avea unadmirabil amestec de nuanţe, ciocul galben, picioarele şi un-ghiile cafenii, aripile verzui şi roşii la capete, pe cap şi pe gâtun galben palid, pieptul de culoarea smaraldului. Firicele în-doite şi pufoase se înălţau' de la coadă de unde porneau penelungi foarte uşoare, admirabil de subţiri şi care desăvârşeauansamblul acestei păsări minunate, pe care indienii au po-reclit-o „pasărea soarelui". Doream din suflet să pot aduce la Paris acest superb spe-cimen al păsărilor Paradisului ca să-l dăruiesc Grădinii Plan-telor care nu posedă nici unul viu. — Această pasăre este, aşadar, foarte rară? întrebă cana-dianul cu tonul unui vânător care preţuieşte foarte puţinvânatul din punct de vedere al artei. — Foarte rară, bunul meu tovarăş şi mai cu seamă foartegreu de prins vie. Şi chiar moartă, această pasăre este obiectulunui important trafic. De aceea băştinaşii fac păsări false, cumse fac perle şi diamante false.— Ce! strigă Sfat, se fac păsări false?

— Da, Sfat.— Şi domnul cunoaşte procedeul indienilor?

— Foarte bine. Păsările Paradisului, în timpul vântului deest, îşi pierd admirabilele pene cu care le este înconjurată coa-da. Aceste pene le culeg falsificatorii de păsări şi le înfigfoarte îndemânatic în vreun biet papagal pe care-l mutilează.Apoi ei pictează cusăturile, lustruiesc pasărea şi expediază lamuzeele sau la amatorii din Europa, aceste produse aleciudatei lor industrii. — Bun! a făcut Ned, dacă nu-i pasărea, sunt penele ei şiatâta timp cât obiectul nu este destinat pentru a fi mâncat, nuvăd nici un rău la mijloc! Dar dacă dorinţele mele erau satisfăcute prin posesiaacestei păsări, nu tot aşa era şi cu canadianul. Din fericire, pela ora două, Ned Land trânti un splendid porc de pădure,dintre aceia pe care băştinaşii îi numesc „bari-utang".Animalul se ivise tocmai la timp ca să ne procure adevăratacarne de patruped şi a fost bine primit. Ned Land era mândrude împuşcătura lui. Porcul, lovit de un glonţ electric, a căzutmort pe loc. Canadianul l-a spintecat şi l-a curăţat, după ce scoase vreoşase costiţe spre a le frige pentru masa de seară. Apoi, am

Page 106: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

continuat cu vânătoarea care trebuia să fie însemnată prinisprăvile lui Ned şi ale lui Sfat. într-adevăr, amândoi prietenii, cutreierând tufişurile, ausperiat un grup de canguri care au luat-o la fugă. Dar acesteanimale n-o şterseseră atât de repede, încât capsula electricăsă nu le poată atinge în goana lor. — Ah, domnule profesor, striga Ned Land ameţit de furiavânătorului, ce vânat excelent, gătit la aburi! Ce mai proviziepentru Nautilus] Doi! Trei! Cinci trântiţi! Şi.«când mă gândesccă vom înşfăca toată carnea asta, pe când ticăloşii nu vor aveanici o fărâmiţă!Cred că în excesul bucuriei sale, canadianul, dacă n-ar fi

vorbit atât, ar fi măcelărit toată banda! Dar el se mulţumi cu oduzină de marsupiale, „care alcătuiesc ordinul întâi al ma-miferelor aplacentare", zise Sfat. Aceste animale erau mici.Era o specie de „canguri-iepuri" ce trăiesc mai cu seamă înscorburile pomilor şi pot fugi foarte repede. Dar, dacă sunttocmai mari, cel puţin carnea lor este cea mai căutată.

Eram foarte mulţumiţi de rezultatele vânătorii noastre.Bucurosul Ned îşi propuse să mai revină şi în ziua următoareîn această insulă fermecată pe care voia s-o cureţe de toatepatrupedele bune de mâncat. Dar nu se gândea la ceea ceputea să i se mai întâmple. Pe la ora şase ne-am întors pe plajă. Barca noastră era lalocul ei. Nautilus, asemenea unei lungi stânci, se zărea lasuprafaţa valurilor la două mile de mal. Ned Land, fără să mai întârzie, se ocupă de arzătoareachestiune a prânzului. El se pricepea de minune la gătit. Cos-tiţele de „bari-utang" fripte pe jăratic împrăştiară în curând unmiros delicios care parfumă aerul! Dar observ că merg şi eu pe urmele canadianului. Iată-măîn extaz în faţa unei fripturi de porc proaspăt! Să mi se ierte,precum am iertat şi eu meşterului Land şi pentru aceleaşicauze! în sfârşit, prânzul era minunat. Două guguştiuce încheiarăacest meniu. Coca de sagu, pâinea de artocapus, câţivamanghi, o jumătate de duzină de ananas şi lichiorul fermentatdin anumite nuci de cocos ne înveseliră. Cred că bunii mei tovarăşi n-aveau mintea tocmai limpede. — Ce ar fi să nu ne întoarcem astă-seară la Nautilusl ziseSfat. — Ce ar fi să nu ne întoarcem niciodată? .adăugă NedLand. în acea clipă o piatră a căzut la picioarele noastre şi s-aoprit deodată propunerea pescarului. TRĂSNETUL CĂPITANULUI NEMO

Page 107: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Ne-am uitat înspre pădure. — O piatră nu cade din cer, zise Sfat, sau de nu, meritănumele de meteorit. O a doua piatră, bine rotunjită, care smulse din mâna luiSfat o pulpă de guguştiucă, dădu încă mai multă tărie ob-servaţiei lui. Sculaţi toţi trei, cu puşca la umăr, eram gata de a răspundela atac.— Să fie oare maimuţe? strigă Ned Land.— Ba avem de-a face cu sălbaticii, răspunse Sfat. — Spre corabie! am zis eu îndreptându-mă spre mare. Tre-buia, într-adevăr, să batem în retragere, căci vreo douăzeci debăştinaşi, înarmaţi cu săgeţi şi cu praştii, se iviră la margineaunui desiş care închidea orizontul la dreapta, la o sută de paşide noi.Barca noastră era la zece stânjeni de noi. Sălbatici se apropiau fără a fugi; dar ne acopereau cu de-monstraţiile cele mai ostile. Pietrele şi săgeţile plouau. Ned Land nu voise să părăsească proviziile şi, cu toatăprimejdia, cu porcul într-o parte, cu cangurii în cealaltă, el otulea cu o oarecare iuţeală. în două minute eram la mal. A încărca barca acum cu pro-viziile şi cu armele, a o împinge în mare, a-i potrivi vâslele,nu era decât treabă de-o clipă. Nu am făcut însă patru sute demetri, când o sută de sălbatici,! wriârid şi gesticulând au intratîn apă până la brâu. M-am uitat dacă ivirea lor va atrage peplatformă câţiva oameni din Nautilus. Dar nimic. Peste douăzeci de minute eram pe punte. Tăbliile erau des-chise. După ce am legat corabia, am intrat înăuntrul vasuluiNautilus. Am coborât în salon, de unde se auzeau câteva acorduri.Căpitanul Nemo, aplecat peste orga lui, era adâncit într-un ex-taz muzical.— Căpitane! am zis eu atingându-l cu mâna. — A! Dumneavoastră sunteţi, domnule profesor, îmi ziseel. Ei bine, cum v-a mers cu vânătoarea? Aţi avut noroc? — Da, căpitane, am răspuns eu; dar, din nenorocire, amadus cu noi o turmă de bipede a căror vecinătate e de temut.— Ce fel de bipede!— Sălbatici. — Sălbatici! răspunse căpitanul Nemo cu ironie. Şi vă mi-raţi, domnule profesor că, punând piciorul pe unul dintre pă-mânturile acestui glob, aţi dat de sălbatici? Sălbatici! Unde nusunt sălbatici? Şi de altfel, sunt ei mai răi decât alţii, aceştiape care-i numiţi sălbatici?— Dar, căpitane... — Cât despre mine, domnule, eu am întâlnit sălbatici pestetot.

Page 108: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Ei bine, am răspuns eu, dacă nu vreţi să-i primiţi la bor-dul lui Nautilus, aţi face bine să luaţi măsuri de pază. — Liniştiţi-vă, domnule profesor, n-aveţi de ce să fiţi în-grijorat.— Dar ei sunt foarte numeroşi.— Câţi aţi numărat?— Cel puţin o sută. — Domnule Aronnax, răspunse căpitanul Nemo, ale căruidegete atingeau din nou clapele orgii, chiar dacă toţi băştinaşiidin Papua s-ar strânge pe această plajă, Nautilus n-ar avea dece să se teamă de atacurile lor! . Degetele căpitanului alergară pe claviatura instrumentului,iar eu am urcat din nou pe platformă. Se întunecase. Nu mai zăream decât foarte nedesluşit Insula Gueboroar. Dar focurilenumeroase aprinse pe plajă îmi arătau că sălbaticii n-aveau degând s-o părăsească. Am rămas, astfel, singur, timp de câteva ore, când gân-dindu-mă la aceşti băştinaşi — fără să-mi fie teamă de ei,liniştit de încrederea căpitanului — când uitându-i pentru aadmira splendoarea acestei nopţi de la tropice. Gândurile îmizburau spre Franţa, spre acele stele zodiacale care trebuiau săo lumineze peste câteva ore. Luna strălucea în mijloculconstelaţiilor din zenit. Pe la miezul nopţii, văzând că totul este liniştit pe valurileîntunecate cât şi sub pomii de pe ţărm, m-am întors în cabinamea şi am adormit liniştit. Pe la şase dimineaţa, pe 8 ianuarie m-am urcat pe plat-formă. Băştinaşii tot pe plajă erau, mai numeroşi însă decât înajun — poate cinci sau şase sute. Câţiva, profitând de refluxînaintaseră pe vârful coralilor, la mai puţin de patru sute demetri de Nautilus. îi vedeam bine. Erau adevăraţi papuaşi,oameni înalţi şi bine făcuţi, cu fruntea lată, cu nasul gros, darnu turtit, cu dinţii albi. Părul lor lânos, vopsit în roşu, nu sepotrivea cu trupul lor negru şi lucios ca acela al nubi anilor. Laurechi atârnau nişte cercei de os. Aceşti sălbatici erau, în majoritate, goi. Printre ei am observat câteva femei îmbrăcate,de la şolduri până la genunchi, cu o adevărată crinolină deierburi ţinută de un brâu vegetal. Câţiva şefi îşi împodobiserăgâtul cu o semilună şi cu coliere de pietre roşii şi albe.Aproape toţi, înarmaţi cu arcuri, cu săgeţi şi cu scuturi, purtaupe umăr un fel de reţea, conţinând aceste pietre rotunjite pecare praştia lor le proiectează cu îndemânare. Unul dintre acei şefi, destul de apropiat de Nautilus, îl exa-mina cu atenţie. Trebuia să fie un „mado" de familie mare,căci purta o coadă de frunze de banan, crestată pe margini şiîmpletită cu culori strălucitoare.Aş fi putut să împuşc foarte lesne pe acest băştinaş care se

găsea în apropiere; dar am crezut că era mai bine să aştept

Page 109: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

demonstraţiile lor cu adevărat ostile. între europeni şi sălbaticie mai bine ca europenii să răspundă şi nu să atace. în tot timpul refluxului, aceşti băştinaşi au dat târcoale luiNautilus; însă nu se arătau zgomotoşi. I-am auzit adesea re-petând cuvântul „asai" şi după gesturile lor am înţeles că mă invitau să vin pe pământ, invitaţie pe care am găsit de cuviinţăs-o refuz.Ei s-au înapoiat pe la ora unsprezece pe insulă. L-am chemat pe Sfat, care-mi aduse o dragă uşoară, cumsunt acelea cu care se pescuiesc stridiile. Timp de două ore am pescuit fără încetare, fără a aducevreo raritate. Draga s-a umplut cu urechi de midas, cu harpe,cu melanii şi cu cei mai frumoşi ciocănaşi pe care-i văzusempână atunci. Am prins şi câteva holoturi, stridii şi o duzină debroaşte ţestoase pentru bucătăria de la bord. Dar, tocmai atunci când mă aşteptam mai puţin, am pusmâna pe o minune, ar trebui să spun pe o diformitate a naturii,foarte rar întâlnită. Sfat tocmai scoase aparatul din apă, în-cărcat cu o sumedenie de scoici ordinare, când, deodată, m-avăzut vârând repede braţul în plasă, scoţând o scoică şi scă-pând un strigăt de cercetaş, adică strigătul cel mai puternicce-l poate produce gâtlejul omenesc. — Dar ce are domnul? întrebă Sfat foarte surprins. Domnula fost muşcat? — Nu, băiete şi aş fi plătit cu dragă inimă un deget pentrudescoperirea mea, pentru această scoică.— Dar nu e decât o olivă profiră. — Da, Sfat. Dar în loc de a fi spiralată de la dreapta la stân-ga, această olivă merge de la stânga la dreapta! Sfat şi cu mine eram adânciţi în contemplarea comoriinoastre şi-mi făgăduiam să îmbogăţesc cu ea muzeul, când opiatră aruncată la întâmplare strică preţiosul obiect din mânalui Sfat. Am scăpat un strigăt de deznădejde! Sfat se năpusti asuprapuştii mele şi ochi pe un sălbatic care-şi legăna praştia lui lazece metri de dânsul. Voiam să-l opresc, dar glonţul porniseşi strică brăţara de amulete care atârna de braţul indigenului.— Sfat! am strigat, Sfat! — Ei, ce este! Domnul nu vede că acest canibal a începutatacul? — O scoică nu face cât viaţa unui om! i-am zis eu. — Ah! Ticălosul! strigă Sfat. Mai bine m-ar fi rănit pemine! Sfat era sincer, dar eu nu eram de părerea lui. Totuşi, si-tuaţia se schimbase de câteva minute, fără ca noi să fi băgatde seamă. Vreo douăzeci de luntre înconjurau pe Nautilus. în scurt timp, un nor de săgeţi căzu asupra lui.

Page 110: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Drace! Plouă cu săgeţi, zise Sfat şi poate că e o ploaieotrăvită! M-am dus repede să-l previn pe căpitanul Nemo, pe carel-am găsit adâncit în calcule.— Vă deranjez? am zis eu de politeţe. — într-adevăr, domnule Aronnax, mi-a răspuns căpitanul;dar cred că aveţi cauze serioase de a mă vedea. — Foarte serioase. Luntrele sălbaticilor ne înconjoară şi încâteva clipe vom fi asediaţi de mai multe sute de oameni. — Aşa? zise liniştit căpitanul Nemo; ei au venit cu lun-trele?

— Da, domnule căpitan.— Ei bine, e de ajuns să închidem trapele.— întocmai şi veneam să vă spun.— Nimic mai uşor, zise căpitanul Nemo. Apăsă pe un buton electric şi trimise un ordin la postulechipajului. — Iată că s-a făcut, domnule, mi-a zis el după câteva clipe.Corabia e la locul ei şi trapele sunt închise. Cred că nu vă eteamă că aceşti domnişori vor dărâma pereţii, pe care ghiule-lele fregatei dumneavoastră nu i-au putut strica. — Nu, căpitane; dar mai există încă o primejdie, mâine,când vor fi deschise trapele pentru a împrospăta aerul...

— Credeţi că ei se vor urca la bord?— Sunt sigur de asta. — Ei bine, să se urce. Nu văd nici un motiv ca să-i împie-dic. De fapt, sunt nişte bieţi oameni aceşti papuaşi şi nu vreauca vizita mea în Insula Gueboroar să coste măcar viaţa unuisingur om dintre aceşti nenorociţi!M-am întors în odaia mea. . Acolo am găsit pe Sfat care dorea să cunoască rezultatulîntrevederii mele cu căpitanul. — Nu-ţi pot spune decât atât: ai încredere în căpitan şidormi liniştit. — Domnul n-are nevoie de serviciile mele?— Nu băiete. Ce face Ned Land? — Domnul să mă ierte, răspunse Sfat, dar Ned face oplăcintă de cangur, care va fi o minune! Rămas singur, m-am culcat şi am dormit destul de prost.Auzeam zgomotul sălbaticilor care tropăiau pe platformă sco-ţând strigăte asurzitoare. Pe la şase dimineaţa m-am culcat.Trapele au fost deschise. Aerul nu fusese, deci, împrospătat,dar rezervoarele încărcate ne-au dat câţiva metri, cubi deoxigen. Am lucrat în odaia mea până la amiază, fără să fi văzutmăcar o clipă pe căpitanul Nemo. La bord se părea că nimeninu se pregăteşte de plecare.

Page 111: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Am mai aşteptat câtva timp, apoi m-am dus în salon.Pendula arăta ora două şi jumătate. Peste zece minute valultrebuia să ajungă la maximum de înălţime şi, dacă căpitanulNemo nu făcuse o făgăduinţă îndrăzneaţă, Nautilus va fiîmpins în larg. De nu, mai puteau trece luni de zile fără ca elsă poată părăsi matca aceea de corali. Simţeam, însă, câteva zvâcnituri şi auzeam scârţâind subînvelişul lui la atingerea pereţilor de corali. Pe la două şi treizeci şi cinci de minute, căpitanul Nemo s-aînfăţişat în salon.— Vom pleca, zise el.— A! am făcut eu.— Am dat poruncă să se deschidă trapele.

— Dar papuaşii n-or să pătrundă înăuntrul vasului Nautilusprin trapele pe care le veţi deschide? — Domnule Aronnax, răspunse liniştit căpitanul Nemo, nuse intră cu una cu două prin tăbliile lui Nautilus, chiar atuncicând ele sunt deschise. Veniţi şi veţi vedea. M-am îndreptat spre scara centrală. Aici, Ned Land şi cuSfat, foarte nedumeriţi, priveau cum câţiva oameni ai echi-pajului deschid tăbliile în timp ce strigăte furioase şi zbiereteînspăimântătoare răsunau de afară. Tăbliile au fost deschise. Douăzeci de figuri oribile s-auivit. Dar primul dintre aceşti sălbatici care a pus mâna perampa scării, aruncat înapoi de nu ştiu ce putere nevăzută, afugit scoţând strigăte îngrozitoare şi făcând nişte sărituri dincale afară de mari. Zece dintre tovarăşii lui l-au urmat. Zece au avut aceeaşisoartă. Sfat era în extaz. Ned Land, târât de instinctele luiviolente, se avântă pe scară. Dar cum apucă rampa cu amân-două mâinile se răsturnă şi el la rândul lui.— Mii de draci! strigă el. Sunt trăsnit? Cuvântul acesta mi-a lămurit totul. Nu mai era o rampă, ciun cablu de metal, încărcat cu electricitate, care ducea laplatformă. Oricine o atingea simţea o zvâcnitură puternică şiaceastă zvâcnitură ar fi putut fi mortală dacă bravul căpitanNemo ar fi dezlănţuit în acest conductor electric tot curentulaparatelor sale! între timp, papuaşii bătuseră în retragere, înnebuniţi degroază. Iar noi, când râzând, când serioşi, consolam şi frec-ţionam pe bietul Ned Land, care înjura în draci; la scurt timpNautilus, ridicat de valuri, părăsi stâncile de corali tocmai înclipa socotită de căpitan. Elicea lui a bătut apa cu o majes-tuoasă încetineală. Apoi, viteza, creştea încetul cu încetul şi,deplasându~se la suprafaţă, el părăsi bine şi nevătămat tre-cătorile primejdioase ale Strâmtorii de Torres.

Page 112: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

XXII

AEGRI SOMNIA în ziua următoare, 10 ianuarie, Nautilus plutea cu o vitezăde treizeci şi cinci de mile pe oră. Mergeam direct spre vest şi pe 11 ianuarie am ajuns laCapul Wessel, la 135° longitudine şi la 10° latitudine nordică,care formează vârful Golfului Carpentaria. Pe data de 13ianuarie, căpitanul Nemo, ajuns în Marea de Timor, trecu pe lângă insula cu acelaşi nume la 122° longitudine. Aceastăinsulă este guvernată de către rajahi. Aceşti prinţi îşi zic fii decrocodili, deoarece ei consideră că se trag din cea mai înaltăorigine la care poate pretinde o fiinţă omenească. De acolo, direcţia lui Nautilus se schimbă în latitudine spresud-vest, către Oceanul Indian. în ziua de 16 ianuarie, Nautilus parcă „adormise" la câţivametri numai sub sub nivelul mării. Echipamentul electric numai funcţiona, elicea nemişcată îl lăsa să rătăcească în voiacurenţilor. îmi închipuiam că echipajul se ocupa cu reparaţiilece trebuiau făcute în urma mişcărilor violente ale vasului, înstrâmtoare. Tovarăşii mei şi cu mine eram, atunci, martorii unui ciudat- spectacol. Tăbliile salonului erau deschise şi cum felinarul luiNautilus nu era aprins, eram aproape în întuneric. Cerul aco-perit cu nori groşi nu dădea primelor straturi ale oceanuluidecât o lumină neîndestulătoare. Observam starea apei în aceste condiţii şi cei mai maripeşti nu-mi mai apăreau decât nişte umbre nedesluşite, cândNautilus se trezi, deodată, în plină lumină. Am crezut maiîntâi că se aprinsese felinarul şi că acesta împrăştia strălucirealui electrică în păturile lichide. Mă înşelasem şi mi-am recu-noscut greşeala. Nautilus plutea în mijlocul unui strat fosforescent, care înacest întuneric devenea orbitor. Era produs de către miriadede animalcule luminoase, a căror sclipire se mai mărea alu-necând pe învelişul metalic al aparatului. Era ca un val deplumb topit în cuptorul unei turnătorii. Nu! Acestea nu maierau razele liniştite ale luminii noastre obişnuite! Era acolo oputere şi o mişcare neobişnuită! se simţea că lumina aceastaeste vie! într-adevăr, era o aglomeraţie nesfârşită de infuzorii pela-giene, de noctiluce militare, de adevărate globule de brumăstrăvezie, cu tentacule filiforme şi din care s-au numărat până la douăzeci şi cinci de mii în treizeci de centimetri cubi de

Page 113: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

apă. Lumina lor era amplificată prin acea strălucire a me-duzelor, a asteriilor, a aureliilor şi a zoofitelor fosforescente. Timp de câteva ore, Nautilus pluti în aceste valuri stră-lucitoare şi admiraţia noastră a crescut şi mai mult când amvăzut mari vieţuitoare marine jucând ca nişte salamandre înacest foc care nu frige. La 18 ianuarie Nautilus era la 105° longitudine şi 15°latitudine meridională. Timpul era ameninţător, marea agitată,vântul sufla cu putere de la răsărit; barometrul care cobora decâteva zile, prevestea o apropiată luptă între elementelenaturii.Eram pe platformă. Căpitanul Nemo se plimba de la un capăt la altul al plat-formei, fără a mă privi, poate, fără a mă vedea. Pasul său eraliniştit, dar poate mai puţin regulat ca de obicei. Câteodată seoprea şi cu braţele încrucişate pe piept privea marea. Ce puteael căuta pe imensul spaţiu? Nautilus era, atunci, la câteva sutede mile de coasta cea mai apropiată! De altfel, acest mister trebuia să se lumineze şi foarte cu-rând, căci la o poruncă a căpitanului Nemo, motorul, mărin-du-şi puterea, a dat elicei o viteză de rotaţie mai mare. în această clipă, ajutorul atrase din nou atenţia căpitanului.Acesta şi-a întrerupt plimbarea şi şi-a îndreptat ocheanul sprepunctul arătat. El s-a uitat multă vreme. Iar eU, foarte nedu-merit, am coborât în salon şi am adus de acolo un ocheanfoarte bun de care mă slujeam de obicei; apoi rezemându-l decabina felinarului care ieşea în afară în partea de dinainte aplatformei, mă pregăteam să parcurg toată linia cerului şi amării. Dar ochiul meu nu se apropiase, încă, de ocular şi instru-mentul mi-a fost smuls din mâini. M-am întors. Căpitanul Nemo era în faţa mea, dar nu l-amrecunoscut. Fizionomia lui era schimbată. Ochiul lui întunecat se ascundea sub sprânceana încreţită; dinţii i se vedeau pejumătate. Trupul său ţeapăn, capul său vârât între umeri,dovedeau o ură puternică. Nu se mişca. Ocheanul care căzusedin mâna lui se rostogolise pe jos. — Domnule Aronnax, mi-a zis el cu glasul poruncitor, văcer îndeplinirea unuia dintre angajamentele care vă leagă demine. — Despre ce este vorba, căpitane? — Trebuie să vă lăsaţi să fiţi închişi, dumneavoastră şi tovarăşii dumneavoastră până în clipa când voi crede de cuviin-ţă să vă eliberez.— Pot să vă pun o întrebare?— Nici una, domnule. Nu mai aveam ce să discut. Am coborât în cabina pe careo ocupau Ned Land şi Cu Sfat şi le-am împărtăşit hotărârea

Page 114: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

căpitanului. Vă puteţi închipui cum a fost primită de canadian.De altfel nici n-aveam timpul necesar pentru lămuriri. Patruoameni din echipaj aşteptau la uşă şi ne-au condus în aceacelulă unde am petrecut prima noastră noapte la bordul luiNautilus. Ned Land a vrut să protesteze, dar i s-a închis uşa în nasdrept răspuns. Eram adâncit în fel de fel de gânduri din care trăgeamipotezele cele mai absurde, când Ned Land m-a trezit cuaceste vorbe:— Ia te uită! Ni s-a pregătit masa! într-adevăr, aşa şi era. Era clar, că ciudatul căpitan Nemodăduse acest ordin în timp ce mărise viteza vasului Nautilus. Vrând-nevrând, ne-am aşezat toţi trei la masă. După ce ammâncat, globul care lumina celula noastră se stinse şi amrămas în întuneric. Ned Land nu întârzia să adoarmă şi, ceeace mă miră, Sfat făcu la fel. Mă întrebam ce a putut provocala el această neapărată nevoie de a dormi, când am simţit şi euo mare moleşeală. Ochii mei, pe care voiam să-i ţin deschişi,se închideau fără voie. Eram în prada unei halucinaţii dure-roase. Era clar că mâncărurile noastre erau amestecate cusomnifere. Nu-i ajungea căpitanului Nemo că ne închisese,mai trebuia să ne şi adoarmă! Am auzit atunci închizându-se trapele lui Nautilus. On-dulaţiile mării încetară. Vasul intrase, aşadar, în stratul liniştital apelor? Voiam să mă împotrivesc somnului. Aceasta îmi era cu ne-putinţă; respiraţia mi se slăbea. Simţeam că-mi îngheaţă tru-pul îngreunat; la un moment dat părea şi paralizat. Pleoapelede plumb mi-au căzut peste ochi. Nu puteam să le ridic. M-anăpădit un somn bolnăvicios, plin cu halucinaţii. Apoi, viziu-nile au dispărut şi nu mai simţeam nimic.

ÎMPĂRĂŢIA MĂRGEANULUI A doua zi m-am trezit cu capul uşurat. Spre marea measurprindere, eram în odaia mea. Nu ştiam ce se întâmplase întimpul nopţii şi pentru ă dezvălui acest mister mă bizuiam peîntâmplările viitorului. Mă gândeam, atunci, să părăsesc odaia. Eram iar liber sauprizonier? Eram liber. Am deschis uşa, am luat-oprin cori-doare şi am urcat scara centrală. Trapele închise în ajun eraudeschise. Am ajuns'pe platformă. Ned Land şi cu Sfat mă aşteptau acolo. I-am întrebatdespre întâmplările de pe timpul nopţii. Nu ştiau nici ei nimic. Nautilus era liniştit ca de obicei. Pe la ora două eram în

Page 115: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

salon, unde îmi clasam notele, când căpitanul deschise uşa şiintră. Părea obosit. Avea ochii înroşiţi, neodihniţi; fizionomiaîi era tristă şi abătută.— Sunteţi medic, domnule Aronnax? . — într-adevăr, am zis eu, sunt medic internist. Am practi-cat şi câţiva ani înainte de a intra la muzeu. — Domnule Aronnax, mi-a zis el, aţi consimţi să îngrijiţipe unul dintre oamenii mei?

— Sunt gata să vă urmez.— Poftiţi. Voi mărturisi că-mi bătea inima. Nu ştiu de ce vedeam ooarecare legătură între boala unui om din echipaj şi eve-nimentele din ajun şi acest mister mă preocupa la fel de multca şi bolnavul. Căpitanul m-a condus în partea din spate a vasuluiNautilus, într-o cabină aşezată lângă postul marinarilor. Acolo, pe pat, stătea întins un bărbat de vreo patruzeci deani, cu figura energică, adevăratul tip de anglo-saxon. M-am aplecat spre el. El nu era numai bolnav, era rănit.Capul lui bandajat în nişte pânze însângerate se odihnea pe opernă. Am desfăcut pânzele şi rănitul se uită la mine fără ascoate un geamăt. Rana lui era îngrozitoare. Craniuí îi fusese sfărâmat de unobiect ascuţit care-i atinsese creierii, lăsându-i descoperiţi.Respiraţia lui era înceată. Câteva mişcări spasmodice ale, muş-chilor îi mişcau faţa. Flegmasia cerebrală era completă şi-iprovocase paralizia simţului şi a mişcării. Am luat pulsul bolnavului, care era intermitent. Extremi-tăţile trupului începeau de-acum să se răcească şi vedeamapropiindu-se moartea fără a o putea opri. — De unde vine această rană? am întrebat pe căpitanulNemo. — Ce importanţă are?! răspunse căpitanul evaziv. O izbi-tură a vasului Nautilus a rupt o pârghie de la o maşină care alovit pe omul acesta. Ajutorul meu era alături de dânsul. El s-aaruncat în faţa loviturii... Un frate care moare pentru un frate,un prieten pentru prietenul său, ce e mai simplu decât asta!Aceasta e legea tuturor la bordul lui Nautilusl Dar care estepărerea dumneavoastră despre starea lui?Şovăiam să i-o spun. — Puteţi vorbi, îmi zise căpitanul. El nu pricepe franţu-zeşte.Am privit ultima oară rănitul, apoi am răspuns:.— Acest om va muri peste două ore.— Nimic nu-l poate scăpa?— Nimic. Căpitanul Nemo şi-a încleştat pumnii şi câteva lacrimi au

Page 116: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

alunecat din ochii lui pe care nu-i credeam în stare să plângă. Timp de câteva clipe am mai privit la acest muribund, acărui viaţă dispărea încetul cu încetul. Priveam capul săuinteligent brăzdat de zbârcituri vremelnice şi căutam să sur-prind taina vieţii sale în ultimele cuvinte scăpate printre buze.— Vă puteţi retrage, domnule Aronnax, mi-a zis căpitanul.Am lăsat pe căpitan în cabina muribundului şi m-am întorsîn camera mea foarte mişcat de scena aceasta. A doua zi dimineaţă am urcat pe punte. Căpitanul Nemoera acolo. Cum m-a zărit, a venit spre mine. — Domnule profesor, mi-a zis el, v-ar conveni să faceţi azio excursie submarină?— Cu tovarăşii mei? am întrebat eu.— Dacă le face plăcere.— — Suntem la ordinele dumneavoastră, căpitane.— îmbrăcaţi atunci hainele de scafandru. Despre muribund sau despre mort, nici o vorbă. M-am dussă fac cunoscut lui Ned Land şi lui Sfat propunerea căpi-tanului Nemo. Sfat se grăbi să consimtă, iar de data aceastacanadianul se arătă foarte dornic de a ne urma. Era pe la opt dimineaţa. La opt şi jumătate eram îmbrăcaţipentru noua plimbare şi dotaţi cu amândouă aparatele elec-.trice de iluminat şi de respirat. Uşa dublă fusese deschisă şiîntovărăşiţi de căpitanul Nemo, care era urmat de vreo doi-sprezece oameni din echipaj, am pus piciorul la o adâncime dezece metri pe pământ, unde stătea Nautilus. O pantă uşoară ducea spre un sol accidentat la vreo cinci-sprezece braţe adâncime. Acest sol se deosebea cu desăvâr-şire de cel pe care îl vizitasem în timpul primei mele excursiit în adâncurile Oceanului Pacific. Aici nu era nici nisip, nicipădure pelagiană, nu erau „păşuni" submarine. Am recunos-ut îndată această regiune minunată unde ne conduceacăpitanul Nemo. Aceasta era împărăţia Mărgeanului. în ramificarea zoofitelor şi în clasa alcyonarilor se deo-sebesc ordinele gorgonarilor care conţin cele trei grupuri alegorgonienilor, ale isidienilor şi ale coralilor. Acestuia dinurmă aparţin mărgeanele, ciudată vietate care a fost rând perând clasată în regnurile mineral, vegetal şi animal. Leac pentru cei din vechime, bijuterie pentru oameniimoderni, abia în 1694 Peysonnel le-a clasat definitiv în regnulanimal. Un braţ = 1,62 metri. Mărgeanul este o adunătură de animalcule îngrămădite peun polipier de natură pietroasă. Aceşti polipi au un generatorunic care le-a produs prin înmugurire şi ei posedă o existenţăproprie în timp ce participă la viaţa comună. Este, deci, un felde socialism natural. Aparatele Ruhmkorff au fost puse în mişcare şi ne-am

Page 117: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

plimbat pe un drum mărginit de corali, care, cu timpul, cres-când şi formându-se, vor închide această parte a OceanuluiIndian. Erau ca nişte tufişuri acoperite cu floricele înstelate curazele albe. Numai că, contrar plantelor de pe pământ, acestearborizaţii, prinse de stâncile pământului, se îndreptau toatede sus în jos. Lumina producea mii de efecte încântătoare jucându-se înmijlocul acestor ramuri atât de viu colorate. Parcă vedeamtremurând sub unduirile apdi aceste tuburi membranice şicilindrice. Mă ispitea să culeg corolele lor delicate, unele abia des-făcute, altele îmbobocite, în timp ce peştişorii le atingeau cuînotătoarele ca nişte păsări în zborul lor. Dar cum se apropiamâna mea de aceste flori vii, se dădea alarma în colonie. Co-rolele albe intrau în tubul lor roşu, florile dispăreau sub pri-virile mele şi tufişul se prefăcea într-un bloc de ridicăturipietroase. întâmplarea mă pusese în faţa celor mai preţioase mostrede zoofite. Erau mărgeane dintr-acelea care se pescuiesc în Me-diterana, pe coastele Franţei, ale Italiei şi ale Barbariei. Eleîndreptăţeau prin culoarea lor vie porecla de floarea sângeluişi spuma sângelui, sub care nume sunt vândute în comerţ.Mărgeanele se vând până la cinci sute de franci kilogramul şiîn acest loc straturile lichide acopereau averea unei lumiîntregi de pescuitori de mărgean. După două ore de umblet amajuns la o adâncime de trei sute de metri, adică limita extremăunde începe să se formeze mărgeanul. Aici nu mai era undesiş, ci o pădure adevărată, imensă, cu mari vegetaţii mine-rale, cu pomi uriaşi împietriţi, uniţi prin ghirlande de pluma-riaşi eleganţi, aceste liane ale mării împodobite cu nuanţedintre cele mai variate. Treceam pe sub ramurile lor înalte,pierdute în umbra valurilor, în timp ce la picioarele noastre tubiporii, meandrinele, astreele, fongiile, cariofilele alcătuiauun covor de flori presărat cu pietre sclipitoare. Ce spectacol de nedescris! Ah! De ce nu ne puteam îm-părtăşi senzaţiile?! De ce eram întemniţaţi sub această mascăde metal cu sticlă?! între timp, căpitanul Nemo se oprise. Tovarăşii mei şi cumine am întrerupt umbletul şi întorcându-mă am văzut căoamenii lui au format un semicerc în jurul şefului lor. Privindcu mai multă băgare de seamă am văzut că patru dintre eipurtau pe umeri un obiect lunguieţ. Ned Land şi cu Sfat erau lângă mine. Ne uitam şi mi-a trăs-nit prin minte că voi asista la o scenă ciudată. Observândpământul am văzut că era umflat pe alocuri, acoperit custraturi de calcar a căror regularitate trăda mâna omului. în mijlocul acestui spaţiu, pe un piedestal de piatră, seînălţa o cruce de coral, care-şi întindea braţele lungi, ce păreau

Page 118: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

făcute din sânge împietrit. La un semn al căpitanului Nemo unul dintre oamenii luiînainta şi începu să sape o groapă cu o cazma pe care a des-făcut-o de la brâu. Am înţeles totul! Acest teren era de fapt un cimitir; aceastăgroapă, un mormânt; acest obiect lunguieţ, trupul omului carea murit în timpul nopţii! Căpitanul Nemo şi ai săi îngropau petovarăşul lor în acest lăcaş comun pe fundul oceanului. Nu! Niciodată mintea mea nu fusese mai aţâţată! Niciodatăgânduri mai impresionante nu-mi năvăliseră în creieri! Nuvoiam să văd ceea ce-mi vedeau ochii! între timp groapa se săpa înainte. Peştii fugeau din ascun-zătoarea lor tulburată. Auzeam răsunând pe pământul calcarosfierul cazmalei care, scânteia, câteodată, lovindu-se de vreunsilex pierdut în mijlocul apelor. Gaura se lungea, se lăţea şi afost în curând atât de adâncă încât să poată primi trupul. Atunci s-au apropiat cei ce duceau mortul. Trupul învelitîntr-o ţesătură de bisus alb a fost coborât în groapa lui udă. Căpitanul Nemo, cu braţele încrucişate pe piept şi toţi prie-tenii celui care îi iubise, îngenuncheară pentru rugăciune.Tovarăşii mei şi cu mine ne-am aplecat şi noi evlavioşi.Groapa a fost acoperită atunci cu pământul dezgropat. Când au umplut-o, căpitanul Nemo şi tovarăşii lui s-auridicat. Apoi, apropiindu-se de mormânt, au îngenuncheat dinnou şi au întins mâna în semn de veşnică despărţire.

După aceea, mica trupă apucă drumul spre Nautilus pe subbolta făcută de pădurea de plante marine, în mijlocul de-sişului, de-a lungul tufişului, urcând mereu. în sfârşit, se arătă lumina vasului Nautilus care ne-a călă-uzit până acolo. La ora unu eram înapoi. îndată ce mi-am schimbat hainele m-am urcat pe platformăşi în prada unor gânduri chinuitoare, m-am aşezat lângă fe-linar. Căpitanul Nemo a venit spre mine. M-am sculat şi i-amspus: — Astfel, după prevederile mele, acest om a murit în tim-pul nopţii?— Da, domnule Aronnax, răspunse căpitanul Nemo. — Şi el se odihneşte acum lângă tovarăşii săi în acest ci-mitir de corali? — Da, uitat de toţi, dar nu de noi! Noi săpăm groapa şi po-lipii au grijă s-o pecetluiască pentru vecie! Şi ascuzându-şi faţa între mâini căpitanul încercă să-şireţină plânsul. Apoi adăugă: — Aici este liniştitul nostru cimitir la câteva sute de pi-cioare sub nivelul mării! — Morţii dumneavoastră dorm, cel puţin, liniştiţi, căpi-

Page 119: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

tane, feriţi de rechini! — Da, domnule, răspunse căpitanul Nemo, feriţi de rechinişi de oameni! — PARTEA A DOUA

OCEANUL INDIAN Aici începe partea a doua a acestei călătorii din adâncurilemărilor. Prima se isprăvise cu acea scenă înduioşătoare din ci-mitirul de mărgean, care mi-a lăsat o impresie atât de adâncă.Aşadar, viaţa căpitanului Nemo se scurgea întreagă în sânulacestei mări imense; îşi pregătise până şi mormântul în ceamai nepătrunsă dintre prăpăstii. Acolo, nici unul dintre mon-ştrii oceanului nu venea să tulbure somnul de veci al lo-cuitorilor lui Nautilus, al acestor prieteni uniţi între ei înmoarte ca şi în viaţă! „De asemenea, nici un om!" adăugasecăpitanul. Mereu, aceeaşi neîncredere de nezdruncinat înoameni! Eu nu mă mulţumeam cu ipotezele care-i ajungeau lui Sfat.Bunul băiat vedea în comandantul lui Nautilus unul dintreacei savanţi necunoscuţi, care se răzbună, dispreţuind, pe ceicare nu i-au recunoscut meritele. Acesta mai era, după el, unuldintre acele genii neînţelese, care, sătul de decepţiile de pepământ, a trebuit să se refugieze în acele locuri de nepătruns,unde dorinţele se îndeplinesc în voie. Dar, după părerea mea,aceasta nu lămurea decât una dintre părţile căpitanului Nemo. într-adevăr, misterul acestei ultime nopţi în care am fostînchişi şi adormiţi, ocheanul smuls din mâinile mele, ranamortală a acelui om datorată unei izbituri nelămurite a lui Nautilus, toate acestea mă împingeau spre o cale nouă. Nu!Căpitanul Nemo nu se mulţumea să fugă de oameni! Aparatullui nu slujea numai instinctelor de libertate, dar poate şi lacine ştie ce răzbunare. De altfel, nimic nu ne leagă de căpitanul Nemo. El ştie căne este cu neputinţă să fugim de pe Nautilus. Nici nu suntem,măcar, prizonieri pe cuvânt, pentru că nu ne leagă nici unangajament de cinste. Nu suntem decât nişte robi, nişte indi-vizi capturaţi, deghizaţi sub numele de pasageri. însă, NedLand n-a renunţat la speranţa lui de libertate. Sunt sigur că vaprofita de prima ocazie care se va ivi. Şi eu voi face la fel. Şi,totuşi, nu voi lua cu mine, fără o oarecare părere de rău, tai-nele pe care bunătatea căpitanului lui Nautilus m-a lăsat să le

Page 120: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

pătrund! Căci, în sfârşit, trebuie să urăsc sau să admir pe acestom? Este el o victimă sau un călău? Şi apoi, pentru a fi sincer,aş vrea, înainte de a-l părăsi, să fac un ocol al lumii, al căruiînceput a fost atât de minunat. Aş vrea să văd ceea ce încă ni-meni n-a văzut, chiar dacă ar trebui să plătesc cu viaţa dorinţaputernică de a afla cât mai multe! Ce am descoperit până aici?Nimic sau aproape nimic, deoarece n-am parcurs decât şasemii de leghe prin Pacific! Ştiu bine, însă, că Nautilus se apropie de pământurile lo-cuite şi că, dacă ni se iveşte vreo şansă de scăpare, ar fi cruddin partea mea să jertfesc pe tovarăşii mei patimii mele pentrucunoaştere. Ar trebui să-i urmez, poate chiar să-i călăuzesc.Dar această ocazie se va ivi ea, vreodată? în acea zi, la 21 ianuarie 1868, la amiază, ajutorul coman-dantului a venit să măsoare înălţimea soarelui. M-am urcat peplatformă, am aprins o ţigară şi am urmărit operaţia. Hotărâtlucru că acest om nu înţelegea franţuzeşte, căci de câteva oriam făcut observaţii cu glasul tare, ceea ce ar fi trebuit să-iatragă atenţia, dacă le-ar fi înţeles. Dar el rămăsese nepăsătorşi mut.Când Nautilus s-a pregătit să reia drumul său submarin, am

coborât în salon. Trapele s-au închis şi apoi s-a îndreptat cătrevest. Brăzdam, atunci, valurile Oceanului Indian, cu o întin-dere de cinci sute cincizeci de milioane hectare şi ale cărui apesunt atât de străvezii încât apucă ameţeala pe oricine seapleacă să privească suprafaţa lor. Nautilus se deplasa încetîntre o sută şi două sute de metri adâncime. Am mers astfel,câteva zile. Oricărei alte persoane, decât mine, care eramîndrăgostit de mare, timpul i s-ar fi părut lung şi monoton, daraceste plimbări zilnice pe platformă, unde mă înviora aerulproaspăt al oceanului, spectacolul oferit de vieţuitoare de totfelul prin geamurile salonului, citirea diferitelor cărţi dinbibliotecă, scrierea memoriilor mele, toate acestea îmi um-pleau timpul şi nu-mi lăsau nici o clipă de plictiseală.

În următoarele două-trei zile, Nautilus a mers cu o vitezăde două sute cincizeci de leghe în douăzeci şi patru de ore,adică cinci sute patruzeci de mile sau douăzeci şi două de milepe oră. în ziua de 24 ianuarie, dimineaţa, la 12°5' latitudine sudicăşi 94°33' longitudine, am trecut pe lângă Insula Keeling, for-maţie madreporică plantată cu nuci de cocos minunaţi, carefusese vizitată de către Darwin şi de către căpitanul Fitz Roy. în curând, a dispărut şi această insulă la orizont şi amapucat spre nord-vest către vârful peninsulei indiene. Pământuri civilizate, mi-a spus atunci Ned Land. Aici emai bine decât în insulele din Papua, unde întâlneai mai mulţisălbatici decât iepuri! Pe acest pământ indian, domnule pro-fesor, sunt drumuri, căi ferate, oraşe englezeşti, franţuzeşti şi

Page 121: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

indiene. N-o să facem cinci mile fără să întâlnim un com-patriot. Ce-ar fi să jucăm acum festa căpitanului Nemo? — Nu, Ned, nu. Nautilus se apropie acum de continentelelocuite. Se întoarce spre Europa; lasă ca să ne ducă acolo.Când vom fi ajuns în mările noastre, o să vedem noi ce estede făcut. De altfel, nu cred că domnul căpitan Nemo o să nedea voie să vânăm pe coastele Malabar sau Coromandel ca şiîn pădurile din Noua Guinee.— Dar bine, domnule, nu ne putem lipsi de voia lui?Nu am răspuns canadianului. Nu voiam să mai discut. La 25 ianuarie oceanul era pustiu. Nautilus a plutit toatăziua la suprafaţă, bătând valurile cu puternica lui elice, carefăcea să ţâşnească apa la o mare înălţime. Pe la ora cinci spre seară, înainte de acel amurg atât descurt care leagă ziua cu noaptea în zonele tropicale, Sfat şi cumine am fost minunaţi de un spectacol ciudat. Există un animal încântător, a cărui întâlnire, după cumspun bătrânii, prevesteşte noroc. Aristotel, Ateneu, Plinus, austudiat gusturile lui şi cheltuiseră pentru dânsul o întreagăpoetică a savanţilor din Grecia şi Italia. Ei l-au numit Nautilus şi Pompilius. Dar ştiinţa modernă n-a respectat această numireşi această moluscă este cunoscută acum sub numele Argonaut. Un banc de argonauţi călătorea tocmai atunci la suprafaţaoceanului. Puteam număra câteva sute. Ei aparţineau specieiargonauţilor tuberculaţi, care este specială mărilor din India. Aceste graţioase moluşte mergeau înapoi cu ajutorultubului lor locomotor, eliminând prin acest tub apa pe care oaspirau. Dintre cele opt tentacule ale lor, şase, lungi şi subţiri,pluteau pe apă, în timp ce alte două, rotunjite, se întindeau învânt ca pânze uşoare. Vedeam foarte desluşit găoacea lor spi-ralată şi unduitoare pe care Cuvier o comparase pe drept cu-vânt cu o şalupă elegantă. Adevărat vapor, care transportăanimalul care l-a secretat, fără ca animalul să fie lipsit deacesta. — Argonautul este liber de a-şi părăsi găoacea, am zis eului Sfat, dar el n-o părăseşte. — Aşa face şi căpitanul Nemo, răspunse Sfat. Ar fi făcutmai bine să-şi numească vasul său Argonautul. Timp de o oră, Nautilus a plutit în mijlocul acestei trupe demoluşte, apoi, nu ştiu pentru ce, ele s-au speriat deodată şi, cala un semn dat, toate pânzele s-au aplecat, găoacele răsturnân-du-se şi-au schimbat centrul de greutate şi întreaga flotă adispărut sub valuri. Acestea toate s-au petrecut într-o clipă şiniciodată vasele unei flote n-au manevrat cu mai multă pre-cizie. în acea clipă, se înnopta dintr-o dată şi valurile, abia ri-dicate de un vântişor, mângâiau învelişul lui Nautilus. A doua zi, la 26 ianuarie, am trecut Ecuatorul la al nouă-

Page 122: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

zeci şi doilea meridian şi am intrat în emisfera boreală. în acea zi ne-a întovărăşit un banc de rechini, peşti de pra-dă care mişună în aceste mări şi le fac foarte primejdioase.Adesea, aceste animale se izbeau de geamurile salonului cu ofurie care mă înspăimânta. Ned Land nu se mai putea stăpâni.Ar fi vrut să se urce la suprafaţă şi să prindă în cange câţivaasemenea monştri. Dar, Nautilus, mărindu-şi viteza, lăsă încurând în urma sa primejdioasele animale. La 27 ianuarie, la intrarea în marele golf Bengal, am în-tâlnit de mai multe ori cadavre care pluteau la suprafaţa ape-lor. Erau morţii oraşelor indiene, duşi de fluviul Gange până în largul mării şi pe care vulturii, singurii ciocli ai ţării, nu-iisprăviseră de sfâşiat. Dar rechinii nu întârziau să le dea omână de ajutor în această sarcină funebră. Pe la ora şapte seara, Nautilus, care urcase la suprafaţă,plutea pe o mare de lapte. Cât vedeam cu ochii, oceanul părea a fi de lapte. Să fi fost efectul razelor lunii? Nu, căci lunanouă, abia de două zile, era încă pierdută sub orizont în razelesoarelui. Cerul, cu toate că era luminat de razele astrului, pă-rea negru pe lângă albeaţa apelor. Sfat nu-şi credea ochilor şimă întrebă care sunt cauzele acestui fenomen. — Aceasta este ceea ce se numeşte o mare de lapte, i-amzis eu, o mare întindere de valuri albe care se vede adesea pecoastele Ambroinei şi în împrejurimile ei. — Dar, întrebă Sfat, domnul ar putea să-mi spună cauzelecare produc un asemenea efect, căci această apă doar nu s-aschimbat în lapte, îmi închipui. — Nu, Sfat, şi această albeaţă care te uimeşte atât se da-torează prezenţei a miliarde de vieţuitoare infuzorii, un fel deviermişori luminoşi, cu înfăţişarea gelatinoasă şi incoloră, degrosimea unui fir de păr şi a căror lungime nu întrece o cin-cime de milimetru. Parte din aceşti viermişori sunt împreunaţiîntre ei pe o întindere de mai multe leghe.— Mai multe leghe! strigă Sfat. — Da, băiete, şi nu încerca să socoteşti numărul acestorinfuzorii! Nu vei izbuti, căci, dacă nu mă înşel, unii navigatoriau plutit pe aceste mări de lapte mai bine de patruzeci de mile. Timp de câteva ore Nautilus a tăiat cu pintenul său acestevaluri albe şi am observat că vasul se deplasa fără zgomot peaceastă apă săpunoasă, ca şi când ar fi plutit într-un vârtej despumă pe care curenţii şi contracurenţii golfurilor le lasă,câteodată, între ele. Spre miezul nopţii, marea recapătă, dintr-o dată, culoareaei obişnuită, dar în urma noastră, până la limita orizontului,cerul, oglindind albeaţa valurilor, părea pătruns de luminilenedesluşite ale unei aurore boreale. O NOUĂ PROPUNERE

Page 123: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

A CĂPITANULUI NEMO La 28 februarie, când Nautilus a revenit, la amiază, lasuprafaţa apei, la 9°4' latitudine nordică, acesta se afla în faţaunui pământ care era la opt mile spre vest. Am zărit, mai întâi,nişte munţi înalţi de două mii de picioare, cu forme foarteciudate. Am coborât în salon, am căutat pe hartă şi am văzutcă ne aflam în faţa Insulei Ceylon, această perlă care atârnă departea inferioară a peninsulei indiene. Am căutat în bibliotecă o carte despre această insulă, unadintre cele mai roditoare ale globului. Am găsit tocmai unvolum de Sir H.G., intitulat Ceylon and the Cingalese. Reîn-tors în salon mi-am însemnat întâi locul acestei insule, căreiaantichitatea i-a dat atâtea denumiri. Ea se află între 5°55' şi9°49' latitudine nordică şi între 79°42' şi 82°4' longitudineestică a meridianului Greenwich. Căpitanul Nemo şi ajutorul său au intrat, tocmai atunci, însalon.Căpitanul s-a uitat la hartă, apoi întorcându-se spre mine:—? Insula Ceylon, zise el, este o insulă renumită pentru pes-cuitul perlelor. V-ar face plăcere, domnule Aronnax, să vi-zitaţi una dintre pescăriile ei?— Fireşte, căpitane. — Bine. Aceasta-i uşor de făcut. Numai că, dacă vedempescăria, nu vom vedea pe pescari. Nu s-a început încă ex-ploatarea. Dar n-are importanţă. Voi îndrepta vasul spreGolful Manaar, unde vom ajunge în timpul nopţii. Căpitanul zise câteva cuvinte ajutorului său care ieşi în-dată. Nautilus se scufundă la treizeci de picioare sub apă. — Domnule profesor, mi-a zis atunci căpitanul Nemo; sepescuiesc perle în Golful Bengal, în mările Indiei, în măriledin sudul Americii, în Golful Panama, în Golful Californiei;dar la Ceylon, pescuitul acesta obţine rezultatele cele maifrumoase. Sosim cam devreme. Pescarii se adună abia în lunamartie în Golful Manaar şi acolo, timp de treizeci de zile, treisute de corăbii sunt prezente pentru exploatarea comorilormării. Fiecare corabie are zece vâslaşi şi zece pescari. Aceştia,împărţiţi în două grupuri, se scufundă cu schimbul şi coboarăla o adâncime de doisprezece metri cu ajutorul unei pietregrele pe care o apucă între picioare şi care e legată cu o frân-ghie de corabie. Pescarii nu pot rămâne sub apă decât treizeci de secunde,în medie, în timpul cărora ei se grăbesc să strângă într-o micăplasă toate stridiile mărgăritare pe care le smulg. Dar, deobicei, aceşti pescari nu trăiesc mult; vederea lor slăbeşte, leapar răni pe trup şi, adesea, fac crize pe sistem nervos, pefundul mării. — Dar ia spuneţi, domnule Aronnax, vă este teamă de re-

Page 124: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

chini? — De rechini? Vă mărturisesc, căpitane, că încă nu preasunt obişnuit cu acest fel de peşti. — Noi ne-am învăţat cu ei, dar cu timpul o să vă deprindeţişi dumneavoastră. De altfel, vom fi înarmaţi şi poate vom pu-tea vâna în drumul nostru unul dintre aceste specimene. E ovânătoare interesantă. Aşadar, pe mâine, domnule profesor.Pornim dis-de-dimineaţă. Zise aceasta ca şi cum ar fi zis „mâine mergem la plim-bare" şi ieşi din salon. Rămas singur, mi-am trecut mâna pe frunte, unde-mi pi-cura o sudoare rece. Mă gândeam la rechini, la gura lor înar-mată cu câteva rânduri de dinţi, care sunt în stare să taie un om în două. începusem să simt o durere de şale. Şi apoi, numă puteam împăca nici cu tonul cu care căpitanul mi-a făcutaceastă blestemată de invitaţie. Parcă nimic n-ar fi fost maifiresc decât această vânătoare. — Bun! am gândit eu, Sfat n-o să vrea să vină nici în ruptulcapului şi asta o să mă scutească să-l întovărăşesc pe căpitan. Cât despre Ned Land mărturisesc că nu eram atât de sigurde reacţia lui. O primejdie, oricât ar fi fost ea de mare, aveatotdeauna o atracţie pentru firea lui războinică. Am început să citesc din nou cartea lui Sir, dar o răsfoiammecanic. Vedeam printre rânduri gâtlejuri căscate cu dinţiameninţători. în această clipă au intrat Sfat şi cu canadianul, liniştiţi,chiar bucuroşi. Ei nu ştiau ce-i aştepta. — Pe cinstea mea, domnule, mi-a zis Ned Land, căpitanuldumneavoastră Nemo, dracu să-l ia! Ne-a făcut adineaori opropunere foarte nostimă.— A! am zis, ştiţi?... — Dacă domnul nu se supără, răspunse Sfat, comandantullui Nautilus ne-a invitat să vizităm mâine, în tovărăşia dom-nului, frumoasele pescării din Ceylon. Ne-a vorbit foarte po-liticos, ca un adevărat gentleman.— în afară de asta nu v-a spus nimic?— Nimic. O să ne întovărăşiţi, nu-i aşa?— Eu... fireşte! Văd c-a început să-ţi placă, maestre Land.— Da! E ciudat, foarte ciudat.— Primejdios, poate! am zis eu. — Primejdios, răspunse Ned Land, o simplă excursie pe unbanc de stridii! Desigur, căpitanul Nemo găsise că era de prisos să amin-tească de rechini tovarăşilor mei. Eu mă uitam la ei cu neli-nişte, ca şi când le-ar fi şi lipsit o parte din trup. Trebuia, oare,să-i previn? Da, desigur, dar nu ştiam cum să încep. — Domnule, mi-a zis Sfat, domnul ar vrea să ne dea câtevalămuriri despre pescuitul perlelor?

Page 125: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Despre pescuit în sine sau despre incidentele care... — Despre pescuitul lor, răspunse canadianul. înainte de ane avânta e bine să cunoaştem terenul. — Ei bine, staţi jos, amicii mei şi vă voi spune tot ce amaflat eu acum de la englezul Sir.Ned şi Sfat au luat loc pe divan şi canadianul spuse:— Domnule, ce-i aia un mărgăritar? — Bunul meu Ned, am răspuns eu, pentru poet mărgă-ritarul este o lacrimă a mării; pentru orientali este o picăturăde rouă solidificată; pentru cucoane este un giuvaier de formăovală, de o strălucire sticloasă, de culoarea sidefului, pe care-lpoartă în deget, la gât sau în urechi; pentru chimist este unamestec de fosfat şi de carbonat de calciu cu puţină gelatinăşi, în sfârşit, pentru naturalişti, este o simplă secreţie bol-năvicioasă a organului care produce sideful la unele bivalve. — Ramificarea moluştelor, zise Sfat, clasa acefalilor,ordinul testaceilor. ' — întocmai, învăţate Sfat. Deci, printre toţi testaceii, ure-chea-mării, tridacnele, pinii-marini, cu alte cuvinte toate vie-ţuitoarele care secretează sideful, adică acea substanţă albas-tră, albăstruie, violetă sau albă, care este în interiorul valvelorlor, sunt susceptibile de a produce mărgăritare. Dar moluscăcare ne dă perla este prin excelenţă stridia mărgăritară. Perlanu este decât o secreţie de sidef, de formă sferică. Sau că elipsită de găoacea stridiei sau că se încrustează în cutele ani-malului. Pe valve, mărgăritarul este lipit; pe carne, este liber.Dar are totdeauna la mijloc un corp mic, tare, fie un ovul ste-ril, fie un fir de nisip în jurul căruia materia de sidef se depuneîn câţiva ani, succesiv şi în straturi subţiri şi concentrice. — Se găsesc mai multe perle într-o singură stridie? întrebăSfat. — Da, băiete. Se vorbeşte chiar de o stridie, dar eu nu cred,care nu conţinea mai puţin de o sută cincizeci de rechini.— O sută cincizeci de rechini! strigă Ned Land.

— Am zis rechini? Voiam să zic o sută cincizeci de măr-găritare. Rechinii n-ar avea nici un înţeles. — Fireşte, zise Sfat. Dar domnul ar vrea să ne spună acumprin ce mijloace se extrag aceste perle? — Se procedează în mai multe feluri şi, adesea, când per-lele sunt lipite de valve, pescarii le smulg cu cleştele. Dar celmai des stridiile sunt întinse pe rogojini la mal. Acestea mor,astfel, în aer liber şi, peste zece zile, sunt în stare de putre-facţie. Atunci, le bagă în nişte rezervoare mari cu apă de mare,apoi le deschid şi le spală. Se despart plăcile de sidef cunos-cute în comerţ sub numele de bastard alb şi bastard negru,care se vând în lăzi de câte o sută douăzeci şi cinci şi o sutăcincizeci de kilograme. Apoi, se scoate parenchimul stridiei,se fierbe şi se trece prin sită pentru ca să se extragă şi cele maimici perle.

Page 126: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Preţul lor variază după mărime? întrebă Sfat. — Nu numai după mărime, am răspuns eu, ci şi dupăforma lor, după apa lor, adică după culoarea lor şi dupălumina lor, adică după acea strălucire sclipitoare şi pestriţăcare le dă toată frumuseţea. — Dar această muncă ce constă în a despărţi perlele dupămărime, trebuie să fie foarte migăloasă şi grea, zise Sfat. — Nu, amicul meu. Aceasta se face cu ajutorul a unspre-zece site sau ciururi, cu un anumit număr de găuri. Perlelecare rămân în sitele cu douăzeci până la douăzeci şi cinci degăuri, sunt de prima calitate. Cele care nu trec prin sitele de osută până la opt sute de găuri sunt de calitatea a doua. însfârşit, perlele pentru care se întrebuinţează sitele cu nouă sutepână la o mie de găuri, alcătuiesc sămânţa. — Foarte nimerit, zise Sfat, şi văd că împărţirea şi clasareaperlelor se face în mod mecanic.— Dar, nu sunt unele perle celebre, foarte scumpe? — Da, băiete. Se zice că Cezar a oferit Serviliei o perlă deo sută douăzeci de mii de franci în banii noştri. — Am auzit povestindu-se, zise canadianul, că o oarecaredamă antică avea perle în paharul ei cu oţet.— Cleopatra, răspunse Sfat. — Această băutură trebuie să fie rea la gust, adăugă NedLand. — Foarte rea, amice Ned, răspunse Sfat; dar un păhăruţ cuoţet care costă o sută cincizeci de mii de franci, are un preţbun. — îmi pare rău că nu m-am însurat cu această doamnă, zisecanadianul.— Ned Land, soţul Cleopatrei! strigă Sfat. — Dar era cât pe ce să mă însor, Sfat, răspunse serios cana-dianul, şi nu e vina mea dacă afacerea n-a reuşit. Am cum-părat chiar şi un şirag de mărgăritare pentru Kate Tender, lo-godnica mea, care nu s-a sinchisit de asta şi s-a măritat cu unaltul. Ei bine, acest şirag n-a costat mai mult de un dolar şi ju-mătate şi, totuşi, domnul profesor poate să mă creadă, perleledin care era făcut n-ar fi trecut prin sita cu douăzeci de găuri. — Bunul meu Ned, am zis eu râzând, acelea erau perleartificiale, simple globule de sticlă pe dinăuntru cu esenţă deOrient. — Această esenţă de Orient, răspunse canadianul, trebuiesă coste tare scump. — Nu costă aproape nimic! Nu-i altceva decât substanţaargintată a cochiliei de zorean, culeasă în apă şi conservată înamoniac. N-are nici o valoare. — Poate că din cauza asta Kate Tender s-a măritat cu unaltul, a răspuns filozoful Land. — Dar, am zis eu, pentru a ne întoarce la perlele de marevaloare, nu cred că vreodată un suveran să fi avut una maimare decât aceea a căpitanului Nemo.

Page 127: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Aceasta, zise Sfat arătând admirabila podoabă închisăîn vitrină. — Desigur că nu mă înşel dacă o preţuiesc la două mi-lioane de... — — Franci! zise repede Sfat. — Da, am zis eu, două milioane de franci şi care, desigur,n-a costat pe căpitan decât osteneala de a o ridica de jos. — Ehei! strigă Ned Land, cine zice că mâine, în timpulplimbării noastre, nu vom da de un asemenea mărgăritar?— La ce ne-ar sluji milioanele la bordul lui Nautilus!— La bord nu, zise Ned Land, dar... altundeva. — Dar, zise Sfat dornic de a afla lucruri noi, oare, pescuitulperlelor este primejdios? — Nu, am răspuns grăbit, mai ales când se iau anumitemăsuri. — Care sunt riscurile în această meserie? zise Ned Land.De a înghiţi puţină apă de mare? — întocmai, Ned. Dar, fiindcă veni vorba, am zis eu,căutând să imit tonul nepăsător al căpitanului Nemo, ţi-eteamă de rechini? —"Mie, răspunse canadianul, un pescar de profesie! Darmeseria mea e să râd de aceşti peşti! — Nu-i vorba, am zis eu, de a-i prinde, de a-i trage pe pun-te, de a le tăia coada cu toporul, de a le deschide burta, de a lesmulge inima şi de a le-o arunca în mare.— Atunci e vorba să...— Da, întocmai.— în apă? — Nu, zău, cu o cange bună! Ştiţi, domnule, aceşti rechinisunt foarte stângaci. Trebuie să se întoarcă pe burtă când vorsă înşface pe cineva şi în timpul acesta... Ned Land avea un fel de a pronunţa cuvântul „a înşfăca",de te treceau fiorii. — Ei bine, dar dumneata, Sfat, ce gândeşti despre aceşti re-chini?— Eu, zise Sfat, voi fi sincer cu domnul,-r- Asta-mi place, am gândit eu.— Dacă domnul înfruntă rechinii, zise Sfat, nu văd de ce— credinciosul său servitor nu i-ar înfrunta împreună cu dum-nealui! .

III

O PERLĂ DE ZECE MILIOANE

Page 128: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Se înnoptase. M-am culcat. Am dormit destul de rău.Rechinii jucau un rol însemnat în visele mele. A doua zi la patru dimineaţa, m-a trezit stewart-ul căpita-nului Nemo. M-am ridicat repede, m-am îmbrăcat şi am trecutîn salon.Căpitanul Nemo mă aştepta acolo.— Domnule Aronnax, mi-a zis el, sunteţi gata de plecare?— Sunt gata.— Vă rog să mă urmaţi.— Dar tovarăşii mei, căpitane?— Ei sunt înştiinţaţi şi ne aşteaptă. — îmbrăcăm acum costumele noastre de scafandru? amîntrebat eu. — încă nu. N-am lăsat ca Nautilus să se apropie prea multde această coastă şi suntem destul de departe de Manaar; darvasul ne va duce la locul de debarcare, scutindu-ne de un ocoldestul de mare. Acolo sunt şi aparatele noastre de scufundă-tori, pe care le vom pune în clipa când va începe această ex-plorare submarină. Căpitanul Nemo m-a condus spre scara centrală care dădeape platformă. Ned şi Sfat erau acolo, încântaţi de plimbarea ceaveau s-o facă. Cinci marinari de pe Nautilus ne aşteptau încorabie cu vâslele în mână. Nautilus, care urcase în timpul nopţii coasta occidentalădin Ceylon, se găsea la vest de golful alcătuit de acest pământşi de Insula Manaar. Aici, sub apele întunecate, se întindeabancul de stridii, nesfârşit câmp de perle a cărui lungime trecede douăzeci de mile. Am luat loc în corabie şi ne-am îndreptat spre sud. Pe la ora şase se lumină deodată, cum se luminează în ţinu-turile tropicale, unde nu sunt nici zori, nici amurguri. Razelesoarelui au străbătut perdeaua de nori adunaţi pe orizontuloriental şi astrul strălucitor a răsărit îndată. Am văzut desluşit pământul cu câţiva pomi împrăştiaţi ici,colo. Barca a înaintat spre Insula Manaar, care se rotunjea spresud. Căpitanul Nemo se sculase în picioare şi observa marea.La un semn al lui, marinarii au aruncat ancora care abia ce îşitâra lanţul, pentru că fundul nu era la mai mult de un metruadâncime şi forma, în acest loc, unul dintre punctele cele mairidicate ale bancului de stridii. — Iată-ne ajdnşi, domnule Aronnax, zise atunci căpitanulNemo. Vedeţi acest golfuleţ? Aici se vor aduna peste o lunănumeroasele corăbii ale pescuitorilor de perle şi scufundătoriivor scotoci aceste ape. Golful este bine aşezat pentru acest felde pescuit. Este ferit de vânturile cele mai puternice şi mareanu este niciodată agitată, împrejurare favorabilă munciiscufundătorilor. Acum vom îmbrăca hainele noastre de sca-

Page 129: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

fandru şi ne vom începe plimbarea. în curând, am fost închişi până-n gât în hainele de cauciucşi nişte bretele au fixat de spate aparatele de aer. Cât despreaparatele Ruhmkorff, nici urmă. înainte de a vârî capul încapsula de alamă, am întrebat pe căpitan dacă mai luămpuştile cu noi. — Puştile! La ce bun? Muntenii noştri nu atacă ursul cupumnalul în mână şi oţelul nu e mai sigur decât plumbul? Iatăun tăiş bun. Prindeţi-l de brâu şi să plecăm. Am privit la tovarăşii mei. Ei erau înarmaţi ca şi noi şi înafară de aceasta Ned Land îşi mai luase cu el o cange, înaintede a părăsi Nautilus. Apoi, după pilda căpitanului, m-am lăsat îmbrăcat cu sferade alamă şi rezervoarele noastre de aer au fost puse în miş-care. Peste o clipă, marinarii ne-au debarcat unul după altul şi, laun metru şi jumătate sub apă, pusesem piciorul pe nisip.Căpitanul Nemo ne-a făcut un semn cu mâna, noi l-am urmatşi am dispărut pe o pantă uşoară sub valuri. Acolo, gândurile care-mi obsedau creierul m-au părăsit.Am redevenit foarte liniştit. Uşurinţa mişcărilor mi-a măritîncrederea şi ciudăţenia spectacolului mi-a captivat atenţia. Soarele trimitea sub apă o lumină îndestulătoare. Vedeamcele mai mici obiecte. După zece minute de plimbare eram la cinci metri sub apăşi terenul devenea aproape neted. întâlneam în drum tot felulde peşti, unii fără înotătoare, slujindu-se numai de coadă.Printre vieţuitoarele care mişunau acolo am întâlnit de maimulte ori un animal hidos, un crab (rac de mare) enorm, ob-servat de Darwin şi căruia natura i-a dat instinctul şi putereapentru a se hrăni cu nuci de cocos; el se caţără în pomii de pemaluri, face să cadă nuca de cocos care se sparge şi o apoi, odeschide cu cleştii lui puternici. Pe la ora şapte cu aproximaţie am ajuns, în sfârşit, labancul pe care stridiile mărgăritare se reproduc cu milioanele. Aceste moluşte preţioase, lipite de stânci, erau înţepeniteacolo prin acel bisus de culoare castanie care nu le îngăduie săse mişte. Stridia meleagrina, mama mărgăritară ale cărei valve suntaproape egale, are înfăţişarea unei scoici rotunjite cu pereţiifoarte groşi şi aspri pe dinafară. Câteva dintre aceste scoicierau brăzdate cu fâşii verzui care porneau de la vârf. Ele apar-ţineau stridiilor tinere. Celelalte cu suprafaţa aspră şi neagră, în vârstă de zece anişi mai mult, ajungeau până la o lăţime de cincisprezece centi-metri. Căpitanul Nemo mi-a arătat cu mâna această grămadăenormă de stridii şi am priceput că această mină era într-a-

Page 130: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

devăr uriaşă; căci, puterea creatoare a naturii învinge instinc-tul de distrugere al omului. Ned Land, fidel acestui instinct dedistrugere, se grăbea să umple cu cele mai frumoase moluşteplasa ce o purta la brâu. Dar nu ne puteam opri. Trebuia să urmăm pe căpitanulNemo, care părea că se îndreaptă pe nişte poteci cunoscutenumai de el. Câteodată, urcam atât de mult că braţul meu, pecare îl ridicam, trecea de suprafaţa apei, apoi ne scufundamdin nou. Deodată, ne-am aflat în faţa unei peşteri mari, săpată într-oaglomerare pitorească de stânci, acoperită cu tot felul de plan-te submarine. Mai întâi, această peşteră mi s-a părut foarteîntunecoasă. Razele solare păreau că se sting prin degradărisuccesive. Căpitanul Nemo a intrat acolo. Noi, după el. Ochii mi s-auobişnuit curând cu acest întuneric relativ. Pentru ce ne duceacălăuza noastră în fundul acestei cripte submarine? Trebuia săaflu curând. După ce am coborât o pantă destul de accidentată, picioa-rele noastre au călcat pe fundul unui fel de fântâni rotunde.Acolo, căpitanul Nemo s-a oprit şi ne-a arătat cu mâna unobiect pe care nu l-am zărit de prima dată. Era o stridie de o mărime extraordinară, o tridacnâ uriaşă,o cădelniţă care ar fi putut conţine un întreg lac de apă sfinţită,un bazin a cărui lăţime era de peste doi metri şi prin urmaremai mare decât acela din salonul lui Nautilus. M-am apropiat de această moluscă fenomenală. Prin bi-susul său era prins de un perete de granit şi acolo el se dez-volta izolat în apele liniştite ale peşterii. Am socotit greutateaacestei tridacne la trei sute de kilograme. însă, o asemeneastridie conţine cincisprezece kilograme de carne şi ar trebuistomacul unui gargantua ca să înghită câteva duzini de ase-menea stridii. Căpitanul Nemo ştia, desigur, de existenţa acestui bivalv.Nu era prima oară că-l vizita şi mă gândeam că, ducându-neîn acest loc, voia numai să ne arate o curiozitate a naturii.M-am înşelat. Căpitanul Nemo avea un interes deosebit, şianume să constate starea actuală a acestei tridacne. Cele două valve ale moluştei erau întredeschise. Căpitanulse apropie şi vârî pumnalul său în scoică spre a o împiedica săse închidă. Apoi, a ridicat cu mâna tunica ondulată sferică pemargini care alcătuia mantia vieţuitoarei. Acolo, între cutele foioase, am văzut o perlă liberă de mări-mea unei nuci de cocos. Forma ei sferică, limpezimea ei desă-vârşită, culoarea admirabilă făceau din acest mărgăritar ungiuvaier de un preţ inestimabil. împins de curiozitate am în-tins mâna pentru a o cântări, pentru a o pipăi! Dar căpitanulNemo m-a oprit, a făcut un semn negativ şi retrăgând deodată

Page 131: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

pumnalul a lăsat ca valvele să se închidă la loc. Am priceput atunci care era intenţia căpitanului Nemo.Lăsând acest mărgăritar sub mantia tridacnei, i-a îngăduit săcrească, mereu. în fiecare an secreţia moluştei adăuga straturinoi la această perlă. Numai căpitanul Nemo cunoştea peşteraunde se „cocea" acest admirabil fruct al naturii; numai el îlcreştea, ca să zic aşa, pentru a-l transporta într-o zi la preţiosulsău muzeu. Poate că, după pilda chinezilor şi a indienilor,contribuise el însuşi la producţia acestei perle, introducândsub cutele moluştei o bucată de sticlă sau de metal care se aco-perise încetul cu încetul cu straturi de sidef. în orice caz, ase-muind această perlă cu acelea pe care le cunoşteam de di- nainte, cu acelea din colecţia căpitanului, am apreciat-o lazece milioane de franci, cel puţin. Superbă ciudăţenie a naturiişi nicidecum giuvaier de lux, căci nu ştiu care urechi defemeie ar fi putut s-o suporte. Vizita la uriaşa şi bogata tridacnă era pe sfârşite. CăpitanulNemo a părăsit grota şi ne urcam din nou pe bancul de stridiiîn mijlocul acestor ape limpezi pe care nu le tulbura, încă,munca scufundătorilor. Mergeam despărţiţi, ca adevăraţi hoinari, fiecare oprin-du-se sau îndepărtându-se după bunul său plac. Cât despremine, nici nu mă îngrijeam de primejdiile pe care închipuireamea le exagerase atât de ridicol. Fundul nisipos ne conduceasimţitor spre suprafaţa apei şi curând, la un metru adâncime,capul meu a întrecut nivelul oceanului. Sfat mă ajunse şi,apropiind marea lui capsulă de a mea, mi-a făcut cu ochii unsalut prietenesc. Dar acest platou ridicat nu ţinea decât câţivastânjeni şi am intrat din nou în „elementul nostru". Cred căacum, am dreptul să-l calific astfel. După zece minute căpitanul Nemo încetini pasul deodată.Credeam că se oprise pentru a ne întoarce. Nu. Cu un gest, elne-a poruncit să ne culcăm lângă dânsul pe fundul unei mariascunzători. Mâna lui se îndreptă într-o anumită direcţie şi amprivit cu atenţie. La cinci metri de mine am văzut o umbră care se aplecaspre pământ. Neliniştitul gând al rechinilor îmi trecu prin min-te; dar m-am înşelat, căci nici de data aceasta n-aveam, încă,de-a face cu monştrii oceanului. Era un om, un om în carne şi oase, un indian, un negru, un.biet pescar care venise să studieze zona înainte de recoltă.Zăream fundul bărcii sale care era la câteva picioare peste ca-pul lui. El se scufunda şi urca mereu. O piatră tăiată în formăde căpăţână de zahăr, pe care o strângea cu picioarele şi careera prinsă cu o frânghie de barcă, îi slujea ca să coboare mairepede pe fundul mării. Aceasta era singura lui unealtă. Ajuns jos, la vreo cinci metri adâncime, se arunca pe genunchi şi-şiumplea sacul cu stridii culese la întâmplare. Apoi se urca, îşi

Page 132: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

golea sacul, trăgea sus piatra şi reîncepea operaţia care nudura decât treizeci de secunde. Acest scufundător nu ne vedea, căci eram ascunşi în umbrastâncii. Şi, apoi, cum ar fi putut să-şi închipuie acest biet in-dian că nişte oameni, fiinţe asemănătoare lui, stăteau acolosub apă pândindu-i mişcările, fără să piardă vreun amănunt alpescuirii lui? îl observam cu mare băgare de seamă: el îşi urma treaba şitimp de jumătate de oră părea că nu-l ameninţă nici oprimejdie. Mă obişnuisem de-acum cu. spectacolul acestui modinteresant de a pescui, când, deodată, în clipa când indianulera îngenuncheat pe pământ, l-am văzut făcând o mişcare despaimă, ridicându-sec şi pregătindu-se să urce la suprafaţaapei. I-am priceput groaza. O umbră uriaşă s-a ivit deasupra ne-norocitului scufundător. Era un rechin mare, care înainta uşorcu ochii aprinşi, cu gura căscată. Eram împietrit de groază, dar nu puteam face nici o miş-care. Lacomul animal se îndreptă deodată spre indian, care seferi în lături şi scăpă de muşcătura rechinului, dar nu şi delovitura cozii lui, care, lovindu-l în piept, îl trânti. Această scenă a durat câteva secunde. Rechinul se întoarse,răsturnându-se pe spate şi se pregătea să taie pe indian în două, când am simţit pe căpitanul Nemo, care era întins lângămine, că se scoală deodată. Apoi, cu pumnalul în mână, mersede-a dreptul spre monstru, gata de a lupta corp la corp cuacesta. Rechinul, în clipa în care era să înşface pe nenorocitul pes-car, a zărit pe noul său adversar şi, întorcându-se pe burtă, seîndreptă repede spre dânsul. Mai văd şi acum imaginea căpitanului. Adunându-şi pu-

terile, el aştepta cu un admirabil sânge rece pe uriaşul monstruşi când acesta se aruncă asupra lui, căpitanul sări repede într-oparte, se feri de izbitură şi îi înfipse pumnalul în burtă. Dar cuaceasta nu făcuse aproape nimic. Atunci a început o luptăteribilă.

Rechinul urla. Sângele îi curgea şiroaie din rană. Marea sevopsi în roşu şi prin lichidul opac nu am mai văzut nimic,până când, printr-un luminiş, am zărit pe îndrăzneţul căpitanagăţat de una dintre înotătoarele animalului, luptând corp lacorp cu monstrul, spintecându-i burta cu numeroase lovituride pumnal, fără a putea, totuşi, să-i dea lovitura de moarte,adică să-i atingă inima. Rechinul, zbătându-se, agita apa dinjur cu furie şi valurile ameninţau să mă răstoarne. Aş fi vrut să alerg în ajutorul căpitanului, dar ţintuit degroază nu mă puteam mişca. Priveam, rătăcit. Vedeam cum se schimbau fazele luptei.

Page 133: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Căpitanul a căzut la pământ, răsturnat de grămada enormăcare îl apăsa. Apoi, rechinul căscă gura lui peste măsură demare, ca nişte foarfeci de uzină şi s-ar fi isprăvit cu căpitanul,dacă, iute ca gândul, cu cangea în mână, Ned Land, alergândspre rechin, nu l-ar fi lovit cu vârful ei puternic. Valuri de sânge erau acum peste tot. Acestea se agitau submişcările rechinului care se zbătea cu o furie de nedescris.Ned Land nu-şi greşise ţinta. Era horcăitul monstrului. Lovitîn inimă, aceasta se zbătea în spasme îngrozitoare, ale cărorlovituri l-ău răsturnat pe Sfat. însă, Ned Land eliberase pe căpitan. Acesta, ridicându-se,fără a fi rănit, se duse de-a dreptul la indian, tăie repede frân-ghia care îl lega de piatră, îl luă în braţe şi cu o puternicăsforţare, urcă la suprafaţa apei. L-am urmat toţi trei şi în câteva clipe, scăpaţi ca prin mi-nune, am ajuns la barca pescarului. Prima grijă a căpitanului Nemo a fost aceea de a readucepe nenorocit la viaţă. Nu ştiam dacă va izbuti, căci, cu toate căscufundarea bietului om nu durase mult, lovitura cozii rechi-nului putea să-l fi lovit de moarte. Din fericire, prin masajele puternice ale lui Sfat şi alecăpitanului, înecatul îşi reveni încetul cu încetul în simţiri.Mare trebuie să fi fost surprinderea şi spaima sa, văzând patrucapete de alamă aplecându-se peste el! Şi mai cu seamă ce a trebuit să gândească el, când căpi-tanul Nemo, scoţând dintr-un buzunar al hainei o pungă cuperle, i-o puse în mână? Această pomană măreaţă a omuluiapelor către bietul indian din Ceylon a fost primită de cătreacesta cu mâna tremurândă. Ochii săi speriaţi arătau, de altfel,că el nu ştia căror fiinţe supraomeneşti datora. La un semn al căpitanului ne-am întors pe bancul de stridiişi, apucând drumul pe care îl urmasem, am dat, după o jumă-tate de oră de mers, de ancora care lega de pământ vasulNautilus. Cum ne-am îmbarcat, fiecare din noi şi-a scos, cu ajutorulmarinarilor, greaua carapace de alamă.Primul cuvânt al căpitanului Nemo era pentru canadian.— Mulţumesc, maestre Land, îi zise el. — Aceasta e o revanşă, căpitane, răspunse Ned Land. V-odatoram.Un zâmbet uşor apăru pe buzele căpitanului, atâta tot.— Spre Nautilus, zise el. Barca zbură pe valuri. După câteva minute am întâlnit ca-davrul rechinului care plutea pe apă. Era lung.de douăzeci şicinci de picioare; gura lui enormă ocupa o treime din trup. Eraun adult, aceasta se vedea după cele şase rânduri de dinţi,aşezate în triunghiuri isoscele pe partea de sus a gurii. în timp ce priveam acest morman, o duzină de rechini seivi în jurul corăbiei noastre, dar, fără a se sinchisi de noi, se

Page 134: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

năpusti asupra cadavrului, sfâşiindu-l în bucăţi.La şase jumătate eram deja la bordul lui Nautilus. Acolo, am început să cuget la întâmplările acestei excursiipe bancul Manaar şi judecând, după devotamentul căpitanuluiNemo pentru o fiinţă omenească, unul dintre reprezentanţiiacestei rase de care fugise în mare, trebuia să-mi spun că acestom ciudat nu izbutise, încă, să-şi înăbuşe orice simţământ dininima lui.Când i-am spus părerea mea, el mi-a răspuns puţin mişcat.

— Acest indian, domnule profesor, este un locuitor din ţaraasupriţilor şi până la ultima mea suflare voi fi de partea celorasupriţi.

IV

MAREA ROŞIE în timpul zilei de 29 ianuarie, Insula Ceylon dispărea laorizont şi Nautilus, cu o viteză de douăzeci de mile pe oră, sestrecură prin acel labirint de canale care desparte InsuleleMaldive de Insulele Laquedive. A trecut pe lângă InsulaKittan, descoperită de Vasco da Gama în 1499, una dintre celenouăsprezece insule de căpetenie ale ArhipelaguluiLaquedive, situată între 10° şi 14°30' latitudine nordică şi 69°şi 50°, 72' longitudine estică.- '--Făcusem de atunci şaisprezece mii două sute douăzeci şicinci de leghe de la punctul nostru de plecare din mărileJaponiei. A doua zi, 30 ianuarie, când Nautilus urcă la suprafaţaapei, nu se mai vedea nici urmă de pământ. Mergea lanord-nord-vest şi se îndrepta spre Marea de Oman, întreArabia şi peninsula indiană, care slujeşte de debuşeu GolfuluiPersic. Era un fel de fundătură fără nici o ieşire. Unde ne conduceacăpitanul Nemo?~N-aş fi putut s-o spun, ceea ce nu mulţumipe canadian, care m-a întrebat în acea zi încotro ne îndreptăm.— Mergem acolo unde ne conduce fantezia căpitanului. — Această fantezie, răspunse canadianul, nu ne poate ducedeparte. Golful Persic n-are ieşire şi dacă intrăm acolo nu vomîntârzia să ne întoarcem de unde am venit. — Ei bine, ne vom întoarce, maestre Land, şi dacă dupăGolful Persic, Nautilus doreşte să viziteze Marea Roşie,Strâmtoarea Bab el Mandeb este acolo pentru a-l lăsa sătreacă. — N-am nevoie să vă spun, domnule, răspunse Ned Land,că Marea Roşie nu e mai puţin închisă decât golful, deoarece

Page 135: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

canalul de Suez nu este încă săpat şi chiar de ar fi, un vasmisterios ca al nostru n-ar îndrăzni să treacă prin aceste canalepline de stăvilare. Ce credeţi, aşadar, c-o să facă Nautilus! — Cred că, după ce va vizita ciudatele împrejurimi aleArabiei şi ale Egiptului, va coborî în Oceanul Indian, poateprin Canalul Mozambic, poate de-a lungul Mascareinelor, casă ajungă la Capul Bunei Speranţe. — Şi când va ajunge la Capul Bunei Speranţe? întrebăcanadianul cu o deosebită insistenţă. — Ei bine, vom pătrunde în acel Atlantic pe care încă nu-lcunoaştem. Dar cum, amice Ned, te-ai şi plictisit de aceastăcălătorie sub mări? Te-ai săturat de acest spectacol veşnic noual minunilor submarine? Cât despre mine, aş fi foarte mâhnitsă văd isprăvindu-se această călătorie care atâtor puţin oamenile este dat s-o facă. — Dar ştiţi, domnule Aronnax, răspunse canadianul, căsunt aproape trei luni de când suntem închişi în acestNautilus! Toate câte le spuneţi sunt frumoase şi bune, dar mienu-mi mai fac plăcere. Timp de patru zile, până la 3 februarie, Nautilus vizităMarea de Oman, se deplasa cu diferite viteze şi la diferiteadâncimi. Părea că merge la întâmplare, ca şi când nu se puteahotărî ce cale avea să apuce, dar niciodată nu trecu dincolo detropicul Cancerului. Părăsind această mare am trecut pe la Mascat, cel mai în-semnat oraş al ţării de Oman. Am admirat înfăţişarea lui stra-nie în mijlocul stâncilor negre care îl înconjoară şi pe care sedesprind, în alb, casele şi forturile lui; am zărit turnul rotund al giamiilor, vârful elegant al minaretelor, terasele verzi şirăcoroase. Dar, în curând, Nautilus se adânci, din nou, în valu-rile întunecoase. La 5 februarie am intrat, în sfârşit, în Golful Aden, ade-vărată pâlnie pentru Strâmtoarea Bab el Mandeb, care varsăapele indiene în Marea Roşie. La 6 februarie, Nautilus plutea în faţa oraşului Aden, că-ţărat pe un cap înalt pe care un istm îngust îl leagă de con-tinent, un fel de Gibraltar inaccesibil, unde englezii au refăcutîntăriturile după ce l-au cucerit în anul 1839. Am întrevăzut minaretele octogonale ale acestui oraş, care,pe vremuri, era antrepozitul cel mai bogat şi cel mai comercialal coastei, după spusele istoricului Edrisi. Credeam că bravul căpitan Nemo, ajuns în acest punct, seva întoarce; dar, spre marea mea surprindere, mă înşelasem şide data aceasta. A doua zi, 7 februarie, am intrat în Strâmtoarea Bab elMandeb, al cărei nume înseamnă în limba arabă: „Poarta la-crimilor". La o lăţime de douăzeci de mile, această strâmtoaren-are decât cincizeci şi doi de kilometri în lungime şiNautilus, care mergea cu toată viteza, a parcurs în mai puţin

Page 136: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

de o oră, dar nu am văzut nimic, nici măcar acea insulă Perimcu care Anglia a întărit poziţia oraşului Aden. Prea multe vaseenglezeşti sau franţuzeşti de pe liniile Suez, Bombay,Calcutta, Melbourne, Burban, Mauriciu circulau prin aceastătrecătoare îngustă, pentru ca Nautilus să încerce să se arate.Pentru mai multă prevedere submarinul se deplasa în apă.în sfârşit, la amiază brăzdam valurile Mării Roşii. Marea Roşie, lacul celebru al tradiţiilor biblice, pe careploile nu-l înviorează, pe care o evaporare excesivă îl seacăneîncetat şi care pierde în fiecare an un strat lichid, înalt, deun metru şi jumătate! Această Mare Roşie are o lungime de două mii şase sutekilometri şi o lăţime mijlocie de două sute patruzeci. Pe vre- mea lui Ptolemeu şi a împăraţilor romani, aceasta fusesemarea arteră comercială a lumii. Nici nu voiam să încerc să înţeleg acest capriciu al căpi-tanului Nemo, care hotărâse să ne ducă în acest golf, dar erammulţumit că Nautilus apucase această cale. Nu se mişca prearepede, ţinându-se când la suprafaţă, când scufundându-sepentru a ocoli vreun vas şi, astfel, am putut să observ atâtadâncul cât şi suprafaţa acestei mări atât de ciudate. La 8 februarie, de dimineaţă, ne aflam în faţa oraşuluiMoka, oraş ruinat acum, ale cărui ziduri se năruiesc numai lazgomotul tunului şi care adăpostesc ici, colo câţiva palmieriînverziţi; cetate însemnată pe vremuri, care avea şase pieţepublice, douăzeci şi şase de geamii, şi ale cărei ziduri, apăratede paisprezece forturi, alcătuiau un brâu de trei kilometri. Apoi, Nautilus se apropie de coastele africane, unde mareaeste mai adâncă. Acolo, în apele de o limpezime de cristal,prin tăbliile deschise, am contemplat admirabilele tufişuri demărgean strălucitor şi pereţii stâncilor îmbrăcaţi cu o splen-didă podoabă verde de alge şi de ficuşi. în apropiere decoastele orientale, aceste esofite creşteau nu numai sub nive-lul mării, ci alcătuiau împletituri pitoreşti deasupra apei. Câte ceasuri fermecătoare am petrecut, astfel, la fereastrasalonului! Am chemat pe Sfat lângă mine în timp ce Nautilus,la o adâncime de opt, nouă metri, trecea încet pe lângă fru-moasele stânci ale coastei orientale. Acolo creşteau bureţi de tot felul şi de toate formele, bureţipediculaţi, foioşi, globulari. Buretele nu este vegetal, cum,încă, admit nişte naturalişti, ci o vieţuitoare din ultimul ordin,un polipier inferior mărgeanului. Lucrurile stau chiar aşa şi nuputem adopta nici măcar părerea celor din vechime, care îlsocoteau ca fiinţă intermediară între plantă şi animal. Aceşti polipieri erau lipiţi de stânci şi de cochiliile moluş-telor. Pescarii i-au botezat în fel şi chip: coşuleţ, calice, fus,piciorul leului, coada păunului, mănuşa lui Neptun, mai multpoetic decât savant. Din ţesutul lor fibros, îmbibat cu un fel de

Page 137: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

substanţă gelatinoasă, ieşeau necontenit firicele de apă, care,după ce au dat viaţă în fiecare celulă, erau gonite de acoloprintr-o mişcare de contracţie. Această substanţă dispare dupămoartea polipului şi putrezeşte răspândind amoniac. Atuncinu mai rămân decât firele cornute sau gelatinoase din care sealcătuieşte buretele domestic, care capătă o culoare roşiaticăşi care slujeşte la diferite întrebuinţări, după gradul lui deelasticitate, de permeabilitate sau de rezistenţă la maceraţie. I-am istorisit lui Sfat că aceşti bureţi se pescuiesc în douăfeluri, fie cu draga, fie cu mâna. Această din urmă metodă ede preferat, dar nu se poate întrebuinţa decât cu ajutorulscufundătorilor; căci păstrând intact ţesutul polipului, acestarămâne înzestrat cu o valoare nutritivă mult superioară. Iarpeştii erau foarte numeroşi pe acolo. La 9 februarie, Nautilus plutea în acea parte mai largă aMării Roşii, între Suakin pe coasta de vest şi Quounfodak pecoasta de est, pe o distanţă de o sută nouăzeci de mile. în acea zi, la amiază, căpitanul Nemo se urcă pe platformă,unde mă aflam şi eu. Mă gândeam să nu-l las să coboare fărăsă-l fi întrebat de proiectele lui. Cum m-a zărit a venit spremine, mi-a oferit graţios o ţigară şi mi-a zis: — Ei bine, domnule profesor, cum vă place Marea Roşie?Aţi observat îndeajuns minunile ce le conţine, peştii şizoofitele ei, straturile de bureţi şi pădurile ei de coral? Aţizărit oraşele de pe malurile ei? — Da, căpitane, am răspuns eu, şi Nautilus se potriveşte deminune pentru acest studiu: Ah, ce vas „deştept" e el! — Da, domnule, deştept, îndrăzneţ şi invulnerabil. Nu-ieste teamă nici de vijeliile din Marea Roşie, nici de curenţiimarini, nici de stânci. — într-adevăr, am zis eu, această mare este socotită cafiind printre cele mai periculoase, şi dacă nu mă înşel, a avutîn vechime un renume foarte prost. — Foarte prost, domnule Aronnax. Istoricii greci şi latininu vorbesc în favoarea ei, mai cu seamă în perioada vânturilorcalde şi în anotimpul ploilor.— E drept, am răspuns eu, dar teama lor nu era exagerată? — Da şi nu, domnule Aronnax, mi-a răspuns căpitanulNemo, care părea că ştie bine „Marea lui Roşie". Ceea ce numai este primejdios pentru un modern, solid, bine echipat,stăpân pe direcţia lui, datorită forţei aburului, era primejdiospentru vasele din vechime. Trebuie să ne închipuim primiinavigatori, aventurându-se pe nişte bărci făcute din scândurilegate cu frânghii de palmier şi unse cu grăsime de câine demare. Ei n-aveau măcar instrumente care să le arate direcţia şimergeau la întâmplare în mijlocul curenţilor pe care abia îicunoşteau. în aceste condiţii, naufragiile erau şi trebuiau să fienumeroase; dar în vremea noastră, steamer-ele care fac dru-mul între Suez şi mările din sud, n-au de ce să se teamă de

Page 138: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

furiile acestui golf. Căpitanii şi pasagerii nu se mai pregătescla plecare cu jertfe pentru împăcare şi la întoarcere ei nu semai duc, împodobiţi cu cununi şi cu panglici aurite, să mulţu-mească zeilor în templul cel mai apropiat. — Aburii trebuie să fi omorât recunoştinţa în inima mari-narilor, am zis eu. Dar, căpitane, deoarece cunoaşteţi atât debine această mare, îmi puteţi spune care este originea numeluiei? — Există, domnule Aronnax, multe teorii în această pri-vinţă. Vreţi să cunoaşteţi părerea unui cronicar din secolul alXlV-lea?— Fireşte, că vreau. . .••

— Acest fantezist pretinde că, pe când faraonul a pierit învalurile care s-au închis la porunca lui Moise, marea s-a făcutroşu-aurie, ceea ce a făcut pe popor să-i dea numele pe care-lmai poartă încă. — Explicaţie de poet, care nu mă poate mulţumi. Vă rog,deci, să-mi spuneţi părerea dumneavoastră personală. — Iat-o. După mine, domnule Aronnax, trebuie să vedemîn această numire de Mare Roşie o traducere a cuvântuluiebraic „Edrom" şi dacă străbunii noştri i-au dat acest numeeste din cauza culorii deosebite a apelor ei. — Până aici n-am văzut decât valuri limpezi şi fără vreoculoare deosebită. — Fireşte; dar înaintând spre fundul golfului, veţi vedeaacea ciudată apariţie. îmi amintesc că am văzut Golful Tor,roşu de tot, ca un lac de sânge. — Şi această culoare o puneţi pe seama unei alge micro-scopice? — Da, este o materie roşie, produsă de nişte plante plă-pânde, cunoscute sub numele de trichodesmii şi din caretrebuie patruzeci de mii pentru a ocupa spaţiul unui milimetrupătrat. Poate că le veţi întâlni când vom fi la Tor. — Astfel, căpitane Nemo, nu e pentru prima oară cândtreceţi Marea Roşie la bordul lui Nautilus!— Nu, domnule. — Atunci, fiindcă vorbeaţi adineauri de trecerea israeliţilorşi de catastrofa egiptenilor, vă voi întreba dacă aţi găsit înmare urmele acestui mare eveniment istoric. — Nu, domnule profesor, pentru că locul pe unde a trecutMoise cu norodul lui este atât de nisipos încât cămilele abiade-şi pot scălda picioarele. înţelegeţi, aşadar, că Nautilus n-aravea destulă apă pentru dânsul.— Şi acest loc?... am întrebat eu. — Acest loc se află puţin mai sus de Suez, în acest braţ ca-re forma altădată un golf, atunci când Marea Roşie se întindea — până la lacurile amare. Acum, dacă acea trecere a fost sau numiraculoasă, nu ştiu, dar israeliţii au trecut pe acolo spre ţara

Page 139: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

făgăduită şi armata faraonului a pierit tocmai în acel loc. Credcă dacă s-ar scormoni aceste nisipuri s-ar găsi o mulţime dearme şi de instrumente de origine egipteană. — Este clar, am răspuns eu, şi trebuie să sperăm că arheo-logii se vor ocupa cu aceste cercetări, când oraşe noi se vorîntemeia pe acest istm după săparea canalului Suez. Un canalfoarte nefolositor pentru un vas ca Nautilusl — Dar folositor unei lumi.întregi, zise căpitanul Nemo.Din nenorocire nu vă pot conduce prin acest canal: dar veţiputea vedea marile zăgazuri din Port Said poimâine, cândvom fi în Mediterana.— în Mediterana! am strigat eu.— Da, domnule profesor. Asta vă miră? — Ceea ce mă miră e că mă gândesc că poimâine vom fiacolo.— Adevărat? — Da, căpitane, cu toate că ar trebui să fiu obişnuit să numă mir de nimic de când mă aflu pe vasul dumneavoastră!— Dar din ce cauză vă surprinde asta? — Din cauza înspăimântătoarei viteze cu care Nautilus vatrebui să facă înconjurul Africii, pe la Capul Bunei Speranţe,pentru a fi poimâine în Mediterana! — Şi cine vă spune că va trebui să înconjoare Africa, dom-nule profesor? Cine vă spune că vom trece pe la Capul BuneiSperanţe? — Doar numai dacă Nautilus ar merge pe pământ sau artrece pe deasupra strâmtorii...— Sau pe dedesubt, domnule Aronnax.— Pe dedesubt? — Fireşte, răspunse liniştit căpitanul Nemo. Natura a făcutde mult sub această fâşie de pământ ceea ce oamenii sestrăduiesc să facă deasupra lui. — — Cum! Există o trecătoare? — Da, o trecătoare subterană pe care am numit-o ArabianTunel. Ea începe sub Suez şi dă în Golful Peluza.— Dar acest istm nu-i alcătuit decât din nisip mişcător? — Până la o anumită adâncime. La cincizeci de metri, însă,este un strat de roci. — Şi din întâmplare aţi descoperit această trecătoare? amîntrebat eu, din ce în ce mai surprins.

— întâmplare şi raţionament, domnule profesor; mai mult ' raţionament decât întâmplare.,— Căpitane, vă aud, dar urechea mea nu poate crede.

— Ah! Domnule! Aures habent et non audient e din toatevremurile. Nu numai că această trecătoare există, dar m-amfolosit de ea de mai multe ori. Altfel nu mă încumetam înaceastă fundătură a Mării Roşii.

Page 140: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Sunt indiscret dacă vă întreb cum aţi descoperit acesttunel? — Domnule, îmi răspunse căpitanul, nu trebuie să existenici o taină între oamenii care nu trebuie să se despartă nicio-dată. Iată, deci, cum a fost. Un simplu raţionament de natu-ralist m-a condus să descopăr această trecătoare, pe carenumai eu o cunosc. Observasem că în Marea Roşie şi în Medi-terană există un oarecare număr de peşti de specii absolutidentice, ofidii, fiatole, girele, joele, exocete. încredinţat deacest fapt, mă întrebam dacă nu există vreo comunicare întreaceste mări. Dacă există, curentul de adâncime trebuia sămeargă din Marea Roşie în Mediterana prin simplul efect aldiferenţei de nivel. Am pescuit un mare număr de peşti înîmprejurimile Suezului, le-am pus în jurul cozii inele dealamă şi i-am aruncat îndărăt în mare. Peste câteva luni, pecoastele Siriei, am pescuit din nou câteva mostre din peştiimei cu inelul lor indicator. Comunicarea între amândouă mă-rile îmi era, deci, dovedită. Am căutat-o cu Nautilus al meu,am descoperit-o, m-am avântat într-acolo şi în curând, dom- — nule profesor, veţi trece şi dumneavoastră prin tunelul meuarabic! în aceeaşi zi împărtăşii lui Sfat şi lui Ned Land aceastăconvorbire. Când le-am spus că peste două zile vom fi înapele Mediteranei, Sfat bătu din palme. Canadianul, însă,dădu din umeri. — Un tunel submarin! a strigat el, o comunicaţie între douămări! Cine a mai auzit vorbindu-se despre asta! — Amice Ned, răspunse Sfat, ai auzit vreodată vorbin-du-se de Nautilus! Nu! El există totuşi. Deci, nu da din umerineîncrezător şi nu respinge unele lucruri sub pretext că n-aiauzit niciodată vorbindu-se de ele. în aceeaşi seară, la 21°30' latitudine nordică, Nautilus, plu-tind la suprafaţa apei, se apropie de coasta arabă. Am zăritDjeddah, o piaţă importantă pentru Egipt, Siria, Turcia şiIndia. Am înţeles destul de clar ansamblul construcţiilor saleşi corăbiile îngrămădite de-a lungul cheiurilor. în afară deaceasta, câteva colibe de lemn arătau cartierul locuit de cătrebeduini. Timp de două zile, până la 11 februarie, vasul plutea încet.Am observat că apa din Marea Roşie devenea din ce în ce maipuţin sărată, cu cât ne apropiam de Suez. Pe la ora cinci, spre seară am trecut la nordul Capului RasMohammed, care formează extremitatea acestei părţi dinArabia, dintre Golful Suez şi Golful Acabah. Nautilus a pătruns în Strâmtoarea de Jubal care duce spreGolful Suez. Am zărit un munte înalt, între amândouă gol-furile Ras Mohammed. Era Muntele Oreb, acel Sinai în vârfulcăruia Moise a văzut pe Dumnezeu în faţa lui şi pe care

Page 141: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

spiritul şi-l închipuie neîncetat încununat cu fulgere. Pe la ora şase, Nautilus, când plutind, când scufundân-du-se, a trecut de-a lungul Torului, ale cărui ape păreau vop-site în roşu, precum spusese căpitanul Nemo. Apoi se înnopta,în mijlocul unei tăceri adânci, întreruptă, câteodată, de stri-gătul pelicanului şi al câtorva păsări de noapte. De la opt la nouă, Nautilus rămase câţiva metri sub apă.După socoteala mea, trebuia să fim foarte aproape de Suez.Prin hublourile salonului observam pereţii stâncilor luminateputernic de lămpile electrice ale submarinului. Mi se părea căstrâmtoarea se îngustează din ce în ce mai mult. Pe la nouă şi un sfert, vasul urcase din nou la suprafaţă.M-am urcat pe platformă. Foarte nerăbdător de a trece tunelulcăpitanului Nemo, nu puteam să stau în loc şi căutam să respiraerul proaspăt al nopţii. în curând, am zărit în umbră un foc palid, pe jumătatedecolorat de ceaţa care lucea la o milă de noi.— Un far plutitor, am auzit lângă mine.M-am întors şi l-am văzut pe căpitanul Nemo. — Este focul plutitor din Suez, reluă el. Nu vom întârzia săajungem la deschizătura tunelului..— Nu cred să fie uşor de intrat. — Nu, domnule. De aceea obişnuiesc să conduc eu însumivasul. Iar acum, dacă vreţi să coborâţi, domnule Aronnax,Nautilus se va scufunda şi nu se va întoarce la suprafaţă decâtdupă ce va fi trecut Arabian Tunel. Am urmat pe căpitanul Nemo. Tăblia se închisese, rezer-voarele de apă s-au umplut şi aparatul se scufundă cu vreozece metri. în clipa când voiam să mă îndrept spre odaia mea, căpi-tanul m-a oprit. — Domnule profesor, mi-a zis el, v-ar plăcea să mă înto-vărăşiţi în cabina pilotului?— Nu îndrăzneam să vă cer acest lucru, am răspuns eu. — Veniţi! Veţi vedea, astfel, tot ce se poate vedea dinaceastă navigare subterană şi submarină. Căpitanul mă conduse spre scara centrală. El deschise ouşă, a trecut prin coridoarele superioare şi a ajuns la cabinapilotului, care, se ştie, era la extremitatea platformei. Această încăpere avea laturile de şase picioare, cum suntacelea ale cârmacilor de pe steamboat-urile de pe Mississippişi ale lui Hudson. La mijloc se manevra o roată aşezată ver-tical pe frânghiile cârmei,, care ajungeau până la partea dedinapoi a lui Nautilus. Patru ferestre mici din sticlă lenticu-lară, făcute în pereţii cabinei, îngăduiau omului de la bară săse uite întoate direcţiile. Această cabină era întunecoasă; dar, în curând, ochii mis-au obişnuit cu acea întunecime şi l-am zărit pe pilot, un om

Page 142: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

voinic, ale cărui mâini se sprijineau de obezile roţii. în afară,marea era puternic luminată de felinarul care sclipea în parteade dinapoi a cabinei, la cealaltă extremitate a platformei. — Acum, zise căpitanul, să he urmăm calea. Firele electrice uneau cabina cârmaciului cu cameramaşinilor şi, de acolo, căpitanul putea să comunice simultandirecţia şi mişcarea. El apăsă pe un buton de metal şi viteza derotaţie a elicei se micşoră, deodată. Am privit în linişte marele zid pe lângă care treceam, bazaneclintită a masivului de pe coastă. Am călătorit, astfel, timpde o oră numai la câţiva metri depărtare de zid. CăpitanulNemo nu pierdea din ochi busola atârnată în cabină de douăcercuri. La câte un semn al căpitanului, cârmaciul schimba înfiecare clipă direcţia lui Nautilus. Mă aşezasem lângă o fereastră şi priveam la minunatele re-cife de corali, zoofite, alge şi crustacee care-şi mişcau prelun-girile lor enorme, ieşite în afară din adânciturile stâncilor. Pe la zece şi un sfert, căpitanul Nemo apucă el însuşi bara.O galerie lată, neagră şi adâncă se deschidea înaintea noastră.Nautilus intră acolo cu mult curaj. Se auzi un vâjâit neobişnuitpe învelişul lui. Erau apele Mării Roşii pe care panta tuneluluile vărsa în Mediterana. Nautilus urma puhoiul, iute ca o.săgeată, cu toate sforţările maşinii sale, care, pentru a rezista,bătea valurile contra elicei. Pe zidurile înguste ale trecătorii nu mai vedeam decâtdungi luminoase, linii drepte, brazde de foc trase de iuţealăsub strălucirea electrică. Inima-mi zvâcnea atât de tare cătrebuia să-mi ţin pieptul cu mâinile. Pe la zece şi treizeci şi cinci de minute, căpitanul Nemo,dând drumul roţii şi întorcându-se spre mine zise:— Mediterana, îmi zise el. în mai puţin de douăzeci de minute, Nautilus, târât decurent, trecuse Canalul de Suez. ARHIPELAGUL GRECESC A doua zi, 12 februarie, în zorii zilei, Nautilus a urcat lasuprafaţa apei. M-am dus într-un suflet pe platformă. La treimile spre sud se zărea silueta Pelusei. Un curent puternic nedusese dintr-o mare în cealaltă. Dar acest tunel, uşor de co-borât, trebuia să fie cu neputinţă de urcat. Pe la şapte au venit şi Ned cu Sfat lângă mine. Nedes-părţiţi, tovarăşii dormiseră liniştiţi fără a se sinchisi deîntâmplările de peste noapte. — Ei bine, domnule naturalist, întrebă canadianul zefle-mist, dar Mediterana?— Plutim la suprafaţa ei, amice Ned.— Cum! făcu Sfat, chiar în noaptea asta?...

Page 143: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Da, chiar în noaptea asta, în câteva minute, am trecutacest tunel altfel de netrecut.— Eu nu cred nimic din toate astea, răspunse canadianul. — Rău faci, maestre Land, am reluat eu. Pământul pe ca-re-l vezi rotunjindu-se spre sud este coasta egipteană. — S-o spuneţi altora, domnule, răspunse încăpăţânatulcanadian. — Dacă spune domnul, îi zise Sfat, trebuie să-l crezi pedomnul. — De altfel, Ned, căpitanul Nemo mi-a făcut onorurile tu-nelului său şi eram lângă dânsul, în cabina cârmaciului, întimp ce conducea el însuşi vasul Nautilus prin trecătoareaîngustă.— Auzi, Ned? zise Sfat. — Iar dumneata, Ned, care ai ochi atât de buni, adăugameu, poţi zări zăgazurile din Port Said care înaintează pe mare.Canadianul privi cu atenţie. — într-adevăr, zise el, aveţi dreptate, domnule profesor, şicăpitanul dumneavoastră e un om, nu glumă. Suntem în Me-diterana. Bun. Să vorbim, aşadar, de trebuşoarele noastre,însă, în aşa chip ca să nu ne poată auzi nimeni. Vedeam eu unde voia să ajungă canadianul. în orice cazmă gândeam că mai bine era să vorbim, şi merserăm câte şitreide ne aşezarăm lângă felinar, unde eram oarecum păziţi destropiturile valurilor.— Acum, Ned, te ascultăm, zisei eu. Cei'ai să ne spui?Ceea ce am să vă spun e foarte simplu, răspunse cana-dianul. Suntem în Europa şi înainte ca toanele căpitanuluiNemo să ne ducă în fundul mărilor polare sau în Oceania, cersă părăsim Nautilus. Voi mărturisi că discuţia aceasta cu canadianul mă puneatotdeauna în încurcătură. Nu voiam să stingheresc întru nimiclibertatea tovarăşilor mei şi nici nu mă puteam hotărî să-l pă-răsesc pe căpitanul Nemo, cu al cărui aparat îmi desăvârşeamstudiile mele submarine. Trebuia, totuşi, să dau canadianuluiun răspuns care să-l mulţumească. — Amice Ned, am zis eu, pentru a fugi de pe Nautilus netrebuie o ocazie serioasă. Trebuie ca întâia noastră încercarede fugă să izbutească, fiindcă, dacă dăm greş, altă ocazie numai găsim, iar căpitanul Nemo nu ne-ar ierta purtarea noastrăniciodată. — E drept ceea ce spuneţi; dar riscăm acelaşi lucru dacăîncercăm să fugim peste doi ani sau peste două zile. Deci,chestiunea e tot aceeaşi; dacă se prezintă o ocazie favorabilă,nu trebuie s-o scăpăm. — întocmai. Dar ai putea să-mi spui, Ned, ce înţelegidumneata printr-o ocazie favorabilă? — Ar fi aceea, care, într-o noapte întunecoasă, ar duce peNautilus în apropierea coastei europene.— Şi ai încerca să fugi înot?

Page 144: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Da, dacă am fi destul de aproape de mal şi dacă vasul arpluti la suprafaţă. Nu, dacă am fi prea departe şi dacă vasuls-ar deplasa în apă. — Şi în cazul acesta? — In cazul acesta; aş căuta să pun mâna pe corabie. Ştiucum trebuie manevrată. Intrăm în ea, dăm drumul şuruburilorşi urcăm la suprafaţă, fără măcar ca voinicul cârmaci, care seaflă în partea de dinainte a vasului, să-şi dea seama de fuganoastră. — Bine, Ned, pândeşte, aşadar, această ocazie; dar nu uitacă un eşec ar fi catastrofal.— Nu voi uita, domnule. — Şi acum, Ned, vrei să ştii părerea mea asupra acestuiproiect?— Fireşte, domnule Aronnax. — Ei bine, eu cred — nu zic că sunt convins — cred căaceastă ocazie favorabilă nu se va ivi.— Pentru ce? — Deoarece căpitanul Nemo nu-şi poate închipui că amrenunţat cu totul la speranţa de libertate şi va lua măsuri, maicu seamă în apropierea coastelor europene. — Sunt de aceeaşi părere cu domnul, zise Sfat, care pânăatunci nu se amestecase în discuţia noastră.— Bine, vom vedea, răspunse canadianul, dând din cap. — Şi acum, Ned Land, am adăugat eu, să ne oprim aici.Nici o vorbă mai mult despre aceasta. în ziua când vei fipregătit de fugă, ne previi şi noi te urmăm. Această convorbire, care trebuia să aibă mai târziu urmăriatât de serioase, se isprăvi astfel. Trebuie să spun acum că fap-tele păreau să adeverească prevederile mele, spre deznădejdeacanadianului. Căpitanul Nemo ne bănuia gândurile sau voianumai să se păzească de numeroasele vapoare de toate naţiilecare brăzdau Mediterana? Nu ştiu, dar el se deplasa mai multîn apă şi departe de coaste. Câteodată ne scufunda la mariadâncimi, căci între arhipelagul grecesc şi Asia Mică, nu amdat de fund la două mii de metri.Astfel, din Insula Carpatos, una dintre Sporade, cântată de

Virgil, patria lui Proteus, ciobanul lui Neptun, nu am văzutdecât baza ei de granit prin ferestrele salonului. A doua zi, 14 februarie, îmi propusesem să mă ocup câtevaore cu studiul peştilor din arhipelag. Dar nu ştiu pentru carecauză tăbliile rămaseră ermetic închise. Urmând mersul luiNautilus am văzut că se îndrepta spre Candia, vechea insulăCreta. în clipa când m-am- îmbarcat pe Abraham Lincoln,această insulă se răsculase împotriva despotismului turcesc.Dar ceea ce se întâmplase cu răscoala de atunci, nu puteam ştişi nici căpitanul Nemo, lipsit cu totul de ştirile de pe pământ,n-ar fi putut să-mi spună.

Page 145: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Nu am făcut nici o aluzie la aceasta când eram seara singurcu dânsul în salon. De altfel, căpitanul părea tăcut, îngrijorat.Apoi, împotriva obiceiului său, el porunci să se deschidătăbliile salonului şi, mergând de la o fereastră la alta, cercetăcu atenţie apele. Cu ce scop? Nu puteam să ghicesc şi câtdespre mine am început să studiez peştii care treceau prin faţaochilor mei. Printre mulţi alţii, un locuitor al acestor ape mi-a atrasatenţia, amintindu-mi de vremurile antice. Era un remora, carecălătoreşte agăţat de burta rechinilor. După cum spunelegenda, acest peştişor, prins de carena unei corăbii, o puteaopri din mers şi unul dintre ei, oprind vaporul lui Antoniu întimpul luptei de la Actium, a înlesnit astfel, victoria luiAugust. De ce depinde soarta naţiunilor! Am mai observat şiadmirabilii antiaşi, peşti sfinţi pentru greci, care le atribuiauputerea de a goni monştri submarini din apele lor; numele lorînseamnă floare şi ei îl îndreptăţeau prin culorile lor scli-pitoare. Ochii nu mi se puteau desprinde de la aceste minuniale mării, când au fost izbiţi deodată de o apariţie neaşteptată. în mijlocul acestor ape, se ivi un om, un scufundător,purtând la brâu o pungă de piele. Nu era un trup tras de valuri.Era un om viu care înota cu braţul puternic, dispărând câteo-dată pentru a repira la suprafaţă şi scufundându-se din nou. — Un om! Un naufragiat! am strigat eu. Trebuie scăpat cuorice preţ!Căpitanul nu-mi răspunse şi veni să se sprijine de fereastră. Omul se apropie şi cu faţa lipită de geam ne privea. Spremarea mea uimire, căpitanul Nemo i-a făcut un semn. Sca-fandrul îi răspunse cu mâna, se urcă îndată la suprafaţa măriişi nu se mai arătă. Nu vă îngrijiţi, mi-a zis căpitanul. E Nicolai, de la CapiiiMatapan. El este bine cunoscut în toate Cicladele. Un iscusitscufundător. Apa este elementul său, unde trăieşte mai multdecât pe pământ, mergând neîncetat de la o insulă la alta pânăla Creta.— îl cunoaşteţi, căpitane?— De ce nu, domnule Aronnax? îndată, se îndreptă spre o mobilă aşezată lângă fereastra dinpartea stângă a salonului. Lângă această mobilă am văzut uncufăr cu cercuri de fier, al cărui capac avea pe o placă dealamă un N de la Nautilus cu deviza Mobilis in mobile. în această clipă, căpitanul, fără să-i pese de prezenţa mea,deschise mobila, un fel de casă de bani care conţinea o mul-ţime de bucăţi de metal. Acestea erau bucăţi de aur. De unde venea acest preţiosmetal care reprezenta o sumă enormă? De unde culegea că-pitanul acest aur şi ce voia să facă acesta cu el?

Page 146: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Nu spuneam o vorbă. Priveam. Căpitanul Nemo luă unacâte una aceste bucăţi de aur, le aşeză frumos în cufărul pecare-l umplu până sus. Cred că conţinea, atunci, peste o miede kilograme de aur, adică aproape cinci milioane de franci.După aceea, căpitanul închise bine cufărul şi scrise pe capaco adresă cu litere care trebuiau să aparţină limbii greci mo-derne. Apoi, apăsă pe un buton al cărui fir corespundea cupostul echipajului. Veniră patru oameni, care împinseră, nufără efort, cufărul afară din salon. Apoi am auzit că-l ridicăimediat cu ajutorul unor macarale pe scara de fier.în acea clipă, căpitanul Nemo se întoarse spre mine:— Şi ce spuneaţi, domnule profesor? mă întrebă el.— Nu spuneam nimic, căpitane.— Atunci, domnule, daţi-mi voie să vă urez noapte bună.Şi am părăsit salonul. Am intrat în camera mea, foarte nedumerit. în zadar măcăzneam să adorm. Căutam o legătură între apariţia aceluiscafandru şi între cufărul plin cu aur. în curând am simţit,după clătinatul şi legănatul vasului, că Nautilus urcă la su-prafaţă. Apoi, am auzit zgomot de paşi pe platformă; am înţeles cădau drumul corăbiei pe mare. Ea se izbi o clipă de coastele luiNautilus şi apoi încetă orice zgomot. După două ore, acelaşi zgomot, acelaşi du-te-vino. Corabiaa fost trasă la locul ei şi Nautilus se afundă din nou. Aşadar, aceste milioane fuseseră transportate la adresa lor.Pe care punct al continentului? Cine era corespondentul căpi-tanului Nemo? Dimineaţa, am povestit tovarăşilor mei întâmplările depeste noapte. Ei nu erau mai puţin nedumeriţi decât mine. — Dar de unde ia dânsul aceste milioane? întrebă NedLand. Nu puteam să-i răspund. M-am dus în salon şi m-am apucatde lucru. Am însemnat note până la cinci spre seară. Apoi —să fi fost o indispoziţie personală — am simţit o căldură foartemare, încât a trebuit să-mi scot haina de bissus. Nu puteampricepe cauza, căci nu eram la latitudini mari şi, astfel,Nautilus, scufundat, nu simţea ridicarea temperaturii. M-amuitat la manometru. El arăta o adâncime de şaizeci de picioare,pe care căldura atmosferică n-ar fi putut s-o atingă. Am urmat să lucrez înainte, dar căldura devenea de ne-suportat.— Arde! mă gândeam eu. Voiam tocmai să ies din salon, când căpitanul Nemo intră.El se apropie de termometru şi întorcându-se spre mine:— Patruzeci şi două de grade, zise el. — Simt şi eu, căpitane, şi dacă temperatura mai urcă n-ovom putea suporta. — O! Domnule profesor, căldura se va urca numai dacă

Page 147: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

noi vom vrea.— Puteţi s-o potriviţi după dorinţă?— Nu, pot să mă îndepărtez de cuptorul care o produce.— Ea vine din afară?— Fireşte. Plutim într-un curent de apă clocotindă.— Să fie cu putinţă? am strigat eu.— Priviţi. Trapele s-au deschis şi am văzut marea albă de tot în jurulvasului Nautilus. Un nor de aburi sulfurici se desfăşura în mij-locul valurilor care clocoteau ca apa într-un cazan. Mi-amsprijinit mâna de unul dintre geamuri, dar era atât de fierbintecă a trebuit s-o retrag imediat.— Unde suntem? am întrebat eu. — Lângă insula Santorin, domnule profesor, mi-a răspunscăpitanul, în canalul care desparte Nea Kamenni de PăleaKamenni. Voiam să vă arăt ciudatul spectacol al unei erupţiisubmarine. — — Credeam, am zis eu, că formaţia acestor insule noi esteterminată. — Nimic nu-i isprăvit în aceste ţinuturi vulcanice, răs-punse căpitanul Nemo, şi golful este veşnic asaltat de focurilesubterane. Am privit din nou pe geam. Nautilus nu mai umbla. Căl-dura devenise insuportabilă. Din albă cum era, marea se făcuroşie, culoare datorată unei sări de fier. Cu toate încheieturileermetice alé salonului, intrase acolo un miros insuportabil depucioasă şi zăream flăcări stacojii, ale căror strălucire întu-neca lumina electrică. înotam în sudoare, mă înăbuşeam, era să fierb. Da, ade-vărat, simţeam că fierb! — Nu mai putem rămâne în această apă clocotindă, am ziscăpitanului.— Nu, n-ar fi prudent, răspunse flegmaticul Nemo.Dădu o poruncă şi peste un sfert de oră, după ce ne înde-părtarăm de cuptor, respiram la suprafaţa valurilor. Mi-a venit în gând, că dacă Ned Land ar fi ales acest ţinutpentru a fugi, nu mai ieşeam cu viaţă din această mare de foc. A doua zi, 16 februarie, am părăsit acest bazin care, întreRodes şi Alexandria, are o adâncime de trei mii de metri, şiNautilus, trecând de-a lungul Insulei Cerigo, a părăsit arhi-pelagul grecesc, după ce înconjurase Capul Matapan. MEDITERANAÎN PATRUZECI SI OPT DE ORE Mediterana, marea albastră prin excelenţă, „marea mare" aevreilor, „marea" grecilor, „marea nostrum" a romanilor, în-conjurată cu portocali, odogaci, cactuşi, brazi maritimi, par-

Page 148: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

fumată cu mirte, încadrată de munţi înalţi, îmbogăţită cu unaer curat şi străveziu, dar solicitată neîncetat de focurile pă-mântului, este un adevărat câmp de bătaie unde Neptun şiPluton se luptă pentru împărţirea lumii. Acolo, pe malurile şipe apele ei, zice Michelet, prinde omul puteri în una dintreclimele cele mai sănătoase ale globului. Dar oricât ar fi ea de frumoasă, n-am putut zări decât întreacăt acest bazin, care acoperă o suprafaţă de două milioanekilometri pătraţi. Simţeam lipsa cunoştinţelor căpitanuluiNemo, căci enigmaticul personaj nu s-a arătat niciodată întimpul acestei treceri cu o mare viteză. Nautilus a parcurs şasesute de leghe sub valuri în patruzeci şi opt de ore. Am plecatîn dimineaţa zilei de 16 februarie din împrejurimile Greciei şiîn ziua de 18, la răsăritul soarelui, treceam StrâmtoareaGibraltar. Era clar pentru mine, că aceasă Mediterana, strânsă înmijlocul acelor pământuri de care voia să fugă, nu-i plăceacăpitanului Nemo. Valurile şi vânturile ei îi aduceau preamulte amintiri, dacă nu prea multe regrete. Aici nu mai ma-nevra în voie, Nautilus nu se mai simţea în largul său întreaceste ţărmuri apropiate ale Africii şi Europei.De aceea, viteza de deplasare era de douăzeci şi cinci de

mile pe oră. E de la sine înţeles că Ned Land, spre marea luipărere de rău, trebuia să renunţe la planul lui de fugă. El nu seputea sluji de barcă, trasă cu doisprezece metri pe secundă. Arfi însemnat să ne rostogolim în mare. De altfel, Nautilus nuurca decât noaptea la suprafaţă şi se orienta după busolă şidupă log. Nu am văzut, aşadar, din Mediterana decât ceea ce vede uncălător din expres dintr-o privelişte care-i fuge înaintea ochi-lor. Totuşi, Sfat şi cu mine am putut observa câţiva dintreaceşti peşti ai Mediteranei, ale căror înotătoare îi menţineaucâtva timp în apele lui Nautilus.

în mijlocul apelor luminate şerpuiau câteva urme lungi deun metru care se găsesc aproape în toate climele. Treceau şirechini-milandri, lungi de doisprezece picioare, foarte peri-culoşi pentru scufundători, vulpi de mare, scrumbii albastre şiargintii, dorade — peşti consacraţi zeiţei Venus, cu ochiulîmprejmuit cu o sprânceană de aur, precum şi moruni lungi dezece metri, cu mişcările foarte iuţi, care izbeau geamul cucoada. Altceva nu am putut distinge dintre nenumăratele spe-cii de peşti ce mişunau pe acolo, din cauza vitezei mari avasului Nautilus. Cât despre mamifere, nu am văzut decât câţiva caşaloţi, înapropierea Adriaticii, câţiva delfini şi o duzină de foci cu bur-ta albă, cunoscute sub numele de călugări. Sfat zări şi o broas-că ţestoasă lată de şase picioare.

Page 149: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

în seara zilei de 16 februarie, Nautilus îşi încetini mersul.Treceam atunci între Sicilia'şi coasta de Tunis. în acest locstrâns între Capul Brun şi Strâmtoarea Mesina, fundul măriiurcă deodată. Aici, s-a format un adevărat creştet care nu esteacoperit decât cu şaptesprezece metri de apă, pe când defiecare parte adâncimea "este de o sută şaptezeci de metri.Nautilus trebuia să se strecoare cu mare atenţie ca să nu seizbească de această barieră submarină. Am arătat lui Sfat pe harta Mediteranei locul unde se aflăaceastă stâncă. — Dacă-mi dă voie domnul, zise Sfat, acesta e ca unadevărat istm care leagă Europa de Africa. — Da, băiete, am răspuns eu; el închide întreaga strâm-toare Libia şi cercetările lui Smith au dovedit că continenteleerau altădată legate între ele, între Capul Bun şi Capul Furina.— Cred şi eu, zise Sfat. — Voi mai adăuga, am reluat eu, că o asemenea barierăexistă între Gibraltar şi Cuenta, care pe timpurile geologiceînchidea cu desăvârşire Mediterana.în noaptea de 16 spre 17 februarie intraserăm în al doilea

bazin mediteranean, a cărui adâncime ajunge până la trei miide metri. Nautilus, lunecând pe planurile lui înclinate, sescufundă până la cele mai mari adâncimi ale mării. Acolo, în lipsă de minuni naturale, privirea mi-a fost izbităde scene înduioşătoare şi grozave. Treceam atunci prin aceaparte a Mediteranei atât de bogată în nenorociri. De la coasta Algeriei până la malurile Provenţei, ce de vapoare s-au scu-fundat, ce de vase au dispărut! Mediterana nu-i decât un lac,asemuită cu Pacificul, dar este un lac capricios, cu valurileschimbătoare, astăzi binevoitoare şi mângâind plăpânda lun-tre care pluteşte între albastrul mării şi al cerului, mâine în-furiate, chinuite, alungate de vânturi, avariind vasele cele maiputernice cu valurile ei mici care le lovesc neîncetat. Astfel, în timpul acestei plimbări prin apele adânci, câtesfărâmături am zărit pe fundul mării, unele împietrite cu co-rali, altele acoperite numai cu un strat de rugină, ancore, tu-nuri, ghiulele, garnituri de fier, braţe de elice, bucăţi de maşi-nă, coşuri sfărâmate, cazane sparte, apoi învelişuri plutindîntre două ape, unele drepte, altele culcate! Dintre aceste vase unele pieriseră prin ciocnire, altele prinlovirea de stâncile de granit. Am observat că pe măsură ce ne apropiam de Gibraltar, cuatât fundul mării era mai plin cu aceste triste sfărâmături.Coastele Africii şi ale Europei se apropie acolo tot mai multşi în acest spaţiu îngust ciocnirile sunt mai dese. Ah! Ceistorie sinistră s-ar putea scrie despre aceste adâncurimediteraneene, clespre acest mare cimitir, unde s-au pierdutatâtea bogăţii şi atâtea vieţi!

Page 150: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

însă, Nautilus, nepăsător şi iute, se strecura printre acesteruine cu uşurinţă. La 18 februarie, pe la trei dimineaţa, eramla intrarea în Strâmtoarea Gibraltar. Acolo există doi curenţi: unul superior cunoscut de mult,care duce apele oceanului în bazinul Mediteranei; apoi uncontracurent inferior a cărui existenţă a fost dovedită decurând. într-adevăr, cantitatea de apă a Mediteranei, mărităneîncetat de valurile Atlanticului şi de fluviile care se varsă înea, ar trebui să ridice în fiecare an nivelul acestei mări, căcievaporarea n-ar ajunge ca să se stabilească echilibrul. însă,deoarece aceasta nu se întâmplă, a trebuit să se admităexistenţa unui curent inferior care, prin Strâmtoarea Gibraltar,varsă în bazinul Atlanticului surplusulMediteranei. Aşa şi este. Nautilus profită de acest contracurent. El aînaintat repede prin îngusta trecătoare. O clipă am putut săîntrezăresc admirabilele ruine ale templului lui Hercule, scu-fundat, după spusele lui Plinus şi ale lui Avenius, împreună cuinsula pe care era clădit şi peste câteva minute pluteam pevalurile Atlanticului. VII

. . GOLFULEŢUL VTGO Atlanticul! O mare întindere de apă care acoperă o su-prafaţă de douăzeci şi cinci de milioane de mile pătrate, lungăde nouă mii de mile, lată de două mii şapte sute. Mare însem-nată, aproape necunoscută de cei din vechime, în afară decartaginezi, care, în călătoriile lor comerciale, vizitau coastelevestice ale Europei şi ale Africii! Ocean ale cărui ţărmuri cucotituri paralele înconjoară un perimetru imens, udat de celemai mari fluvii din lume, de Sfântul Laurenţiu, Mississippi,Amazon, Plata, Orinoco, Niger, Senegal, Elba, Loara, Rincare-i aduc apele ţărilor celor mai civilizate şi ale ţinuturilorcelor mai sălbatice. Admirabilă apă, neîncetat brăzdată devapoarele tuturor naţiunilor, adăpostită sub toate pavilioaneledin lume şi pe care o termină aceste două capuri grozave,temute de navigatori, Capul Horn şi Capul Vijeliilor. Nautilus îi tăia apele cu pintenul său, după ce făcuse pestezece mii de leghe în trei luni şi jumătate. încotro mergeamacum şi ce surprize ne mai aşteptau? După ce a ieşit din Strâmtoarea Gibraltar, se îndrepta înlargul oceanului. în scurt timp a revenit la suprafaţa oceanuluişi am putut astfel, reîncepe plimbările noastre pe platformă. M-am urcat îndată întovărăşit de Ned Land şi de Sfat. La odistanţă de douăsprezece mile se vedea Capul SfântulVicenţiu care formează vârful de sud-vest al peninsulei his-

Page 151: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

panice. Bătea un vânt puternic de la sud. Marea era agitată şilegăna tare vasul Nautilus. Era aproape cu neputinţă de a stape platforma bătută de valurile mari. Am coborât după ce amînghiţit puţin aer proaspăt. M-am îndreptat spre camera mea, Sfat spre cabina lui; însă,Ned Land, care părea îngrijorat, mă urmă. Trecerea noastrăgrăbită prin Mediterana nu-i îngăduise să pună în aplicareplanurile lui şi îşi ascundea decepţia. Când uşa odăii mele a fost închisă, el se aşeză şi m-a privitfără a scoate o vorbă. — Amice Ned, i-am zis eu, te pricep, dar nu poţi să-ţi re-proşezi nimic. în condiţiile în care a mers Nautilus ar fi fost onebunie să gândeşti la fugă! Ned Land nu răspunse nimic. Buzele lui strânse, sprân-cenele încreţite arătau obsesia Unei idei fixe. — Nu deznădăjdui, prietene, am reluat eu. Mergem'de-alungul coastei portugheze. Nu suntem departe de Franţa şi deAnglia unde vom găsi uşor un refugiu. Ah! Dacă Nautilus,ieşit din Strâmtoarea Gibraltar, s-ar fi îndreptat spre sud şine-ar fi dus spre acele ţinuturi unde nu sunt continente, aş îm-părtăşi grija dumitale. Dar acum ştim că acest brav căpitanNemo nu fuge de mările civilizate şi peste câteva zile veiputea pune planurile în aplicare. Ned Land m-a privit cu băgare de seamă şi descleştând însfârşit buzele, zise:— Pentru astă-seară, zise el. M-am sculat deodată din loc. Mărturisesc că eram preapuţin pregătit pentru această împărtăşire. Aş fi vrut să răspundcanadianului, dar nu găseam cuvinte. — Ne-am înţeles să aşteptăm o împrejurare, reluă NedLand. împrejurarea asta o avem acum. în această seară vom fila câteva mile de coasta spaniolă. Noaptea este întunecoasă. Vântul bate în larg. Ani cuvântul dumneavoastră, domnuleAronnax, mă bizui pe dumneavoastră. Cum tăceam mereu, canadianul se sculă şi apropiindu-sede mine: — Astă-seară pe la nouă, zise el. L-am înştiinţat pe Sfat. Laora aceea căpitanul Nemo va fi închis în odaia lui şi probabilcă va dormi. Nici mecanicii, nici oamenii echipajului nu nepot vedea. Sfat şi cu mine vom urca scara. Dumneavoastră,domnule Aronnax, veţi aştepta semnalul în bibliotecă. Vâsleleşi pânzele sunt în corabie. Am şi câteva provizii acolo. Mi-amprocurat o cheie englezească pentru a da drumul şuruburilorcare ţin barca de învelişul submarinului. Astfel, totul estegata. Pe diseară.— Marea este agitată, am zis eu. — Admit, răspunse canadianul, dar trebuie să riscăm atâtalucru. Libertatea trebuie să fie plătită. De altfel, barca este

Page 152: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

solidă şi câteva mile nu e mare lucru. Cine ştie dacă mâine nuvom fi la o sută de leghe în largul mării. Să ne favorizeze îm-prejurările şi între orele zece şi unsprezece sau punem piciorulpe pământ sau dăm ortul popii. Deci, în seara asta, ne lăsămîn voia lui Dumnezeu! Canadianul se retrase lăsându-mă năuc. Mă gândeam căatunci când va fi cazul voi avea timpul să cuget, să discut. în-căpăţânatul meu tovarăş nu-mi îngăduise asta. Ce i-aş fi zis laurma urmei? Ned Land avea de o sută de ori dreptate. Avealângă el o ocazie, voia să profite de ea. Puteam eu să-mi retragcuvântul şi să iau asupra mea răspunderea de a compromiteîntr-un interes personal viitorul tovarăşilor mei? Mâine că-pitanul Nemo ne putea duce departe de pământ. în acea clipă o şuierătură puternică îmi arătă că rezervoa-rele se umpleau şi că Nautilus se scufunda sub valurileAtlanticului. Am rămas în odaia mea. Voiam să-l evit pe căpitan spre a-iascunde emoţia care mă stăpânea. Tristă a fost ziua pe care opetreceam astfel între dorinţa de a intra în posesia liberuluimeu arbitru şi regretul de a părăsi acest minunat Nautilus,lăsând neisprăvite studiile mele submarine! A părăsi astfeloceanul, „Atlanticul meu", cum îmi plăcea să-l numesc, fără afi pătruns în ultimele lui straturi, fără a-i fi smuls tainele pecare mi le putea dezvălui, asemeni mărilor Indiei şi OceanuluiPacific! Am venit de două ori în salon. Voiam să consult compasul.Voiam să văd dacă direcţia lui Nautilus ne apropia într-adevărsau ne îndepărta de ţărm. Nautilus se ţinea în apele portughezecu direcţia spre nord. Trebuia deci, să mă resemnez şi să mă pregătesc de fugă.Bagajul meu nu era greu, fiind vorba de notiţele mele zilnice.Cât despre căpitanul Nemo mă întrebam ce va gândi despreevadarea noastră, ce grijă, ce rău îi va pricinui şi ce va face încazul în care noi vom izbuti! Fireşte, n-aveam de ce mă plân-ge de dânsul, dimpotrivă. Niciodată vreo găzduire n-a fostmai sinceră ca a lui. Părăsindu-l, nu puteam fi învinovăţit denerecunoştinţa. Nici un jurământ nu mă lega de el. Nu-l văzusem pe căpitan de când am vizitat InsulaSantorin. întâmplarea mă va face, oare, să-l văd înaintea ple-cării mele? O doream şi mă temeam, totodată. Trăgeam cuurechea la uşa camerei lui. Nici un zgomot, ca şi când odaiaar fi fost pustie. Masa mi-a fost servită ca de obicei la mine în odaie. Ammâncat fără poftă, eram îngrijorat. Pe la şapte m-am ridicat dela masă. Mai aveam de aşteptat o sută douăzeci de minute pecare le număram. Neliniştea îmi creştea. Pulsul îmi bătea cuputere. Nu puteam sta nemişcat. Mă plimbam de colo pânăcolo, sperând să calmez prin- mişcare tulburarea care mă stă-pânea.

Page 153: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Voiam să revăd salonul o ultimă dată- Am luat-o prin co-ridor şi am intrat în acel muzeu unde petrecusem atâtea oreplăcute şi folositoare. Am privit toate bogăţiile, toate comorileacestea, ca un om în ajunul unui veşnic exil şi care pleacăpentru a'nu se mai întoarce. Plimbându-mă astfel prin salon, unde mă uitam cu regret laaceste minuni ale naturii, pe care nu aveam să le mai vădniciodată, am ajuns lângă uşa care dădea în camera căpi-tanului Nemo. Spre marea mea uimire, uşa era întredeschisă.Fără voie m-am dat înapoi. Dacă era în odaia lui, căpitanulNemo mă putea vedea. însă, neauzind nici un zgomot, m-amapropiat. Camera era goală. Am deschis uşa. Am făcut câţivapaşi înăuntru. Mereu acelaşi aspect sever. în acea clipă, câteva tablouri pe care nu le zărisem întimpul primei mele vizite mi-âu atras vederea. Erau portrete,portrete de oameni mari care s-au jertfit pentru idei măreţe:Kosciusko, eroul căzut la strigătul de Finis Poloniae; Botzaris,Leonidas al Greciei moderne; O'Connell, apărătorul Irlandei;Washington, întemeietorul Uniunii Americane; Manin, pa-triotul italian; Lincoln, mort sub glontele unui sclavagist şi, însfârşit, acest martir al dezrobirii rasei negre, John Brown,legat de rug, aşa cum l-a desenat în chip atât de îngrozitorcreionul lui Victor Hugo.' Ce legătură există între aceste suflete eroice şi sufletulcăpitanului Nemo? Puteam descoperi, din această colecţie deportrete, misterul existenţei lui? Era el campionul popoarelorsubjugate, eliberatorul raselor sclave? Figurase el în ultimeleciocniri politice sau sociale ale acestui veac? Fusese el unuldintre eroii groaznicului război american, jalnic război în veciglorios?... Deodată sună de ora opt. Prima bătaie a ceasornicului mătrezi din visele mele şi am ieşit din cameră, fugind. Privirile mi s-au oprit pe busolă, când am trecut prin salon.Direcţia noastră era tot spre nord. Log-ul arăta o viteză potri-vită; manometrul indica o adâncime de şaizeci de picioare,împrejurările favorizau planurile canadianului. Am intrat în odaia mea, mi-am pus haine călduroase, cizmede mare, căciulă de lutru, veşminte de bissus, căptuşite cupiele de focă. Eram gata. Aşteptam. Numai vâjâitul elicei per-turba liniştea adâncă ce domnea la bord. Nu voi afla, oare, încurând că Ned Land fusese surprins cu planurile lui de eva-dare? M-a năpădit o nelinişte pe care cu toată voinţa mea n-oputeam stăpâni. Pe la nouă fără câteva minute mi-am lipit urechea de uşacăpitanului. Nici un zgomot. Am părăsit odaia şi m-am întorsîn salon, care era slab luminat şi pustiu. Am deschis uşa care dădea spre bibliotecă. Aceeaşi luminăslabă, aceeaşi singurătate. Am încercat să mă aşez lângă uşa

Page 154: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

care dădea spre cabina scării centrale. Ara aşteptat semnalullui Ned Land. în acea clipă, vâjâitul elicei se auzi tot mai puţin până în-cetă de tot. Pentru ce această schimbare în mersul luiNautilus? Această oprire înlesnea sau zădărnicea planurile luiNed Land? N-aş fi putut să spun. Deodată, am simţit o uşoară izbitură. Am priceput căNautilus se oprise pe fundul oceanului. Neliniştea mi-a crescut. Semnalul canadianului nu se mai auzea. îmi venea să măduc la Ned Land, să-l rog să amâne încercarea lui. Simţeam cănavigaţia noastră nu se mai făcea în condiţiile obişnuite. în acea clipă uşa marelui salon se deschise şi se ivi că-pitanul Nemo. El m-a zărit şi fără altă introducere zise: — Ah! Domnule profesor, zise el amabil, vă căutam. Cu-noaşteţi istoria Spaniei?Să ştii în cele mai mici amănunte istoria ţării tale şi dacă te

întreabă cineva despre ea în condiţiile în care eram eu, cumintea zăpăcită, cu gândul aiurea, n-ai putea spune o vorbă. — Ei bine, reluă căpitanul Nemo, aţi auzit ce v-am între-bat? Cunoaşteţi istoria Spaniei?— Foarte puţin, am răspuns eu. — Iată savanţii, zise căpitanul, ei nu cunosc istoria. Luaţiloc, a adăugat el, şi vă voi povesti un episod curios al acesteiistorii. Căpitanul Nemo se întinse pe divan şi, mecanic, m-amaşezat lângă el în penumbră. — Domnule profesor, mi-a zis el, ascultaţi-mă bine.Această istorie vă va interesa, căci ea va răspunde unei ches-- tiuni pe care n-aţi putut-o dezlega. — Vă ascult, căpitane, am zis eu, neştiind unde voia săajungă interlocutorul meu şi întrebându-mă dacă acest inci-dent avea vreo legătură cu planurile noastre de fugă. — Domnule profesor, reluă căpitanul Nemo, dacă voiţi osă începem de la 1702. Ştiţi că pe timpul acela, regele dum-neavoastră, Ludovic al XlV-lea, crezând că-i ajunge un gestde potentat pentru a vârî Pirineii în pământ, a impus spanio-lilor pe ducele de Anjou, nepotul lui. Acest prinţ, care a dom-nit sub numele de Philip al V-lea, a avut duşmani puternici înafară. — într-adevăr, cu un an înainte, casele regale din Olanda,Austria şi Anglia au încheiat un tratat la Haga cu scopul de arăpi coroana Spaniei lui Philip al V-lea şi s-o pună pe capulunui arhiduce, căruia i-a dat înainte de vreme numele de Carolal IH-lea. — Spania trebuia să reziste acestei coaliţii. Dar era aproapelipsită de soldaţi şi de marinari. Banii, însă, nu-i lipseau, cucondiţia ca şi corăbiile ei, încărcate cu aur şi cu argint dinAmerica, să intre în porturile ce-i aparţineau. Deci, spre sfâr- —

Page 155: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

şitul anului 1702, Spania aştepta un mare transport pe careFranţa trebuia să-l escorteze cu o flotă de douăzeci şi trei devase comandate de amiralul Château Renaud, căci marinacoalizată străbătea Atlanticul în lung şi în lat. Acest transport trebuia să sosească la Cadix; dar amiralul,aflând că flota engleză avea să-i întâlnească în aceste îm-prejurimi, se hotărî să se oprească într-un port francez. Comandanţii spanioli ai convoiului s-au împotrivit acesteihotărâri; ei voiau să fie duşi într-un port spaniol, dacă nu laCadix, în Golful Vigo, aşezat pe coasta de nord-vest a Spanieişi care nu era blocată. Amiralul Château Renaud a avut slăbiciunea să cedezeacestei cereri şi corăbiile au intrat în Golful Vigo. Din nenorocire, acest golfuleţ formează o radă deschisăcare nu poate fi apărată. Trebuiau, deci, să se grăbească pentrua descărca toate corăbiile înainte de sosirea flotei coalizate şin-ar fi lipsit timpul pentru această debarcare dacă nu s-ar fiivit o nenorocită problemă de rivalitate. — Urmăriţi bine înlănţuirea faptelor? mă întrebă căpitanulNemo. — Da, am zis eu, neştiind pentru ce căpătăm această lecţiede istorie. -— Continui. Iată ce s-a întâmplat. Negustorii din Căditaveau un privilegiu după care trebuiau să primească toatemărfurile care soseau din Indiile Occidentale. Deci, a debarcaaur de pe corăbii în Golfuleţul Vigo era împotriva dreptuluilor. Ei se plânseră la Madrid şi au obţinut de la Philip al V-leaînlesnire ca acest convoi, fără să descarce, să rămână însechestru în rada din Vigo, până ce flotele inamice se vorîndepărta. însă, în timp ce se lua această hotărâre, la 22 octombrie1702, vasele englezeşti au sosit în Golful Vigo. Amiralul

Château Renaud se lupta vitejeşte, cu toate că forţele lui erauinferioare; dar, când a văzut că bogăţiile convoiului vor cădeaîn mâinile duşmanului, el a dat foc şi a găurit corăbiile, care,în final, s-au scufundat cu imensele lor bogăţii. Căpitanul Nemo se oprise. Mărturisesc că nu vedeam cu cemă putea interesa această povestire. — Ei bine? l-am întrebat eu. — Ei bine, domnule Aronnax, mi-a răspuns căpitanul,suntem în Golfuleţul Vigo şi nu depinde decât de dumnea-voastră de a pătrunde misterele lui. Căpitanul se ridică şi mă rugă să-l urmez. Avusesem timpsă-mi revin în fire. M-am supus. Salonul era în întuneric; darprin geamurile străvezii sclipeau valurile mării. Am privit. în jurul lui Nautilus, pe o rază de jumătate de milă, apeleerau puternic luminate. Fundul nisipos era neted şi luminos.

Page 156: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Oamenii echipajului, îmbrăcaţi în haine de scafandru, seocupau să desfunde nişte butoaie pe jumătate putrezite, lăzispintecate în mijlocul sfărâmăturilor înnegrite. Din acestelăzi, din aceste butoaie ieşeau bucăţi de aur şi de argint,cascade de piastre şi de giuvaieruri. Nisipul era acoperit deele. Apoi, încărcaţi cu prada lor preţioasă, aceşti oameni seîntorceau la Nautilus, îşi depuneau acolo povara şi se înapoiausă reînceapă nesfârşitul pescuit de argint şi de aur. Am înţeles. Aici era teatrul de luptă de la 22 octombrie1702. Chiar aici se scufundaseră corăbiile încărcate pentru gu-vernul spaniol. Aici venea căpitanul Nemo să încaseze, dupătrebuinţele lui, milioanele cu care încărca pe Nautilus. Pentrudânsul, numai pentru dânsul trimisese America preţioaselemetale. El era moştenitorul direct al acestor comori răpiteincaşilor, învinşilor lui Ferdinand Cortez! — Ştiaţi, domnule profesor, că marea conţine atâtea bo-găţii? mă întrebă căpitanul zâmbind. — Ştiam, am răspuns eu, că" se presupune a fi, cu apro-ximaţie, două milioane de tone, argintul care rătăceşte prinape. — Fireşte, dar pentru a" extrage acest argint, cheltuielile arîntrece câştigul. Aici, dimpotrivă n-am decât să adun ceea ceoamenii au pierdut şi nu numai în Golfuleţul Vigo, dar şi în — mii de zone de naufragiu, al căror loc l-am însemnat pe hartamea. înţelegeţi acum de ce sunt miliardar? — înţeleg, căpitane. Daţi-mi voie să vă spun că exploatândtocmai acest golfuleţ Vigo, nu faceţi decât s-o luaţi înainteacercetărilor unei societăţi rivale. —? Şi care? — O societate care a obţinut de la guvernul spaniol pri-vilegiul de a căuta corăbiile înecate. Acţionarii sunt atraşi defarmecul unui beneficiu enorm, căci s-a socotit la cinci sute demilioane valoarea comorilor naufragiate. — Cinci sute de milioane! mi-a răspuns căpitanul Nemo.Erau, dar nu mai sunt. — într-adevăr, am zis eu; ar fi o faptă bună să se deschidăochii acestor acţionari. Ceea ce jucătorii regretă mai mult, deobicei, e mai puţin pierderea banilor decât a speranţelor. Darla urma urmei îi deplâng mai puţin decât pe acei nenorociţi,cărora atâtea bogăţii bine împărţite le-ar fi fost de folos, pecând aşa sunt şterse pentru ei! Abia ce scăpasem vorbele acestea şi am simţit că eletrebuiau să rănească pe căpitanul Nemo. — Sterpe! răspunse el înflăcărându-se. Credeţi, domnule,că aceste bogăţii sunt pierdute atunci când eu le adun? Pentrumine strâng eu aceste comori? Cine vă spune că nu le între-buinţez cu folos? Credeţi că nu ştiu că există fiinţe care suferă,popoare asuprite pe acest pământ, mizerabili de ajutat, vic-

Page 157: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

time de răzbunat? Nu înţelegeţi că?... Căpitanul Nemo se opri regretând că vorbise prea mult.Dar ghicisem. Oricare ar fi fost motivele care l-au făcut săcaute "neatârnarea în mări, înainte de toate el rămăsese om!Inima lui mai bătea încă pentru suferinţele omenirii şi marealui milă se îndrepta către rasele sclave ca şi către diverşi in-divizi. Şi atunci am înţeles cui erau destinate acele milioaneexpediate de către căpitanul Nemo, când Nautilus naviga înapele Cretei răsculate! UN CONTINENT DISPĂRUT A doua zi de dimineaţă, la 19 februarie, am văzut intrândpe canadian în odaia mea. Mă aşteptam la vizita lui. El păreafoarte dezamăgit.— Ei bine, domnule? mi-a zis el.— Ei bine, Ned, soarta ne-a fost potrivnică ieri. — Da! Trebuia ca blestematul ăsta de căpitan să opreascătocmai când voiam noi să fugim.— Da, Ned, avea treabă la bancherul său.— La bancherul său! — Sau mai curând la bancă. înţeleg prin asta oceanul undebogăţiile lui sunt mai în siguranţă decât în tezaurul vreunuistat. După ce am istorisit canadianului întâmplările din ajun, els-a întors la Sfat, iar eu m-am dus să văd compasul în salon.Direcţia lui Nautilus era sud-sud-vest. întorceam spatele Eu-ropei. Pe la unsprezece şi jumătate s-au golit rezervoarele şi apa-ratul a urcat la suprafaţa apei. Am urcat pe platformă. NedLand mi-o luase înainte şi cerceta orizontul. Nu se vedea decât nesfârşita întindere a apelor şi câtevapânze în zare. Cerul era înnourat; bătea vântul. Când am coborât în salon, ajutorul comandantului însem-nase pe hartă locul unde ne aflam. Poziţia lui Nautilus era la16° 17' longitudine şi 33° 12' latitudine, la o sută cincizeci deleghe de coasta cea mai apropiată. Nici gând să mai putemfugi şi vă puteţi închipui furia canadianului când l-am lămuritasupra situaţiei noastre. Cât despre mine, nu-mi părea tocmai rău. Mă simţeam par-că uşurat de o grijă şi am putut reîncepe cu o linişte relativălucrările mele obişnuite. Seara, pe la unsprezece, am primit vizita foarte neaşteptatăa căpitanului Nemo. El m-a întrebat foarte amabil dacă nueram obosit de veghea nopţii trecute. I-am răspuns că nu. — Atunci, domnule Aronnax, am să vă propun o ciudatăexcursie.

Page 158: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Propuneţi, căpitane. — încă n-aţi vizitat adâncurile submarine decât ziua la lu-mina soarelui. V-ar conveni să le vedeţi în timpul unei nopţiîntunecoase?— Foarte bucuros. — Această plimbare va fi obositoare. Va trebui să umblămmult, să urcăm un munte. Drumurile nu sunt bine întreţinute. — Ceea îmi spuneţi, căpitane, îmi aţâţă curiozitatea. Suntgata să vă urmez. — Veniţi, aşadar, domnule profesor, vom îmbrăca hainelede scafandru. Ajunşi în vestiar, am văzut că nici tovarăşii mei, nici vreunom al echipajului n-avea să ne urmeze în această excursie.Căpitanul Nemo nici nu-mi propusese măcar să iau pe Nedsau pe Sfat cu mine. în câteva clipe am îmbrăcat aparatele noastre. Ni se puse-seră pe spate rezervoarele încărcate din belşug cu aer, darlămpile electrice nu erau pregătite. Am întrebat pe căpitan.— Ele nu ne-ar fi de folos, răspunse el. Credeam că nu auzisem bine, dar nu am putut repeta între-barea, căci capul căpitanului dispăruse sub învelişul metalic.Când am isprăvit cu îmbrăcarea, am simţit că mi s-a pus unbaston de fier în mână şi peste câteva minute am pus piciorulpe fundul Atlanticului la o adâncime de trei sute de metri. Era aproape de miezul nopţii; apele erau întunecoase, darcăpitanul Nemo îmi arăta în depărtare un punct roşiatic, un fel de lumină care lucea la două mile de Nautilus. Ce era foculacesta, cum era el alimentat în masa lichidă, n-aş fi putut să ospun. în orice caz, acesta ne lumina puţin, ce-i drept, darm-am obişnuit curând cu acest întuneric relativ; am priceput,în această, împrejurare, inutilitatea aparatelor Ruhmkorff. Căpitanul Nemo şi cu mine mergeam unul lângă altul sprefocul ce se zărea. înaintând mereu pe pământul care urca,auzeam un fel de târâit deasupra capului meu. Câteodată, zgo-motul acesta creştea ca un fel de pârâitură neîntreruptă. Amînţeles curând cauza. Era ploaia care cădea cu putere la su-prafaţa apei. Mi-a venit instinctiv gândul că voi fi înecat, apoiam râs singur de mine. După o jumătate de oră de umblet, pământul deveni pie-tros. Meduze şi crustacee îl luminau cu lucirea lor fosfores-centă, întrevedeam mormane de piatră acoperite cu milioanede zoofite. Aceste grămezi pietroase erau aşezate pe fundul oceanuluicu o oarecare regularitate pe care nu mi-o puteam lămuri. Ammai dat şi de alte ciudăţenii. Mi se părea că greoaiele meletălpi de plumb strivesc nişte oseminte care trosneau cu unzgomot ciudat. Ce era, oare, această vale întinsă prin care tre-ceam? Lumina roşiatică ce ne călăuzea creştea la orizont ară-

Page 159: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

tându-ne calea. Ea lucea în creştetul unui munte înalt de optsute de picioare. în mijlocul acestui labirint pietros care brăzda fundulAtlanticului, căpitanul Nemo a înaintat fără şovăire. El cu-noştea acest drum; trebuie să-l fi străbătut adesea şi nu seputea rătăci. L-am urmat cu o încredere neclintită. El îmi apărea ca unuldintre spiritele mării şi, când mergea înaintea mea, admiramstatura lui înaltă, o siluetă întunecată pe fundalul luminos alorizontului.Era ora unu dimineaţa. Ajunsesem la primele povârnişuri

ale muntelui. Dar pentru a ne apropia de acestea, trebuia sătrecem prin potecile întortocheate ale unei vegetaţii abun-dente. Da! O pădure de copaci morţi, fără frunze, fără sevă, co-paci mineralizaţi sub înrâurirea apelor şi care erau dominaţiici, colo de câte un gigant. închipuiţi-vă o pădure din Hartz pecoasta unui munte, dar o pădure înghiţită de apă. Cărările eraupline cu alge şi cu ficuşi printre care mişunau fel de fel, olume de crustacee. Mergeam, urcând stâncile, sărind pestetrunchiuri răsturnate, rupând lianele mării care se legănau decolo-colo, speriind peştii care erau peste tot. Aproape că numai simţeam oboseala şi urmam pe căpitanul Nemo, care urcamereu. Bastonul îmi era de mare folos. Un pas greşit ar fi fostprimejdios pe aceste poteci la marginea prăpastiilor; mer-geam, însă, cu piciorul sigur, fără să simt ameţeală. Ba săreampeste o crăpătură de mare adâncime; ba mă încumetam pesteun trunchi de copac aruncat de la o prăpastie la alta, fără să măuit în jos, neavând ochi decât pentru a admira sălbăticiaacestui ţinut. Două ore după ce părăsisem Nautilus, am trecut margineapădurii şi la o sută de picioare peste capetele noastre se înălţavârful muntelui care părea întunecos de pe locul nostru. Peştiise ridicau grămadă printre paşii noştri ca şi păsările surpriseprin iarbă. Stânca avea scobituri prin care nu se putea pă-trunde, peşteri adânci, găuri întunecoase în fundul cărora au-zeam mişcându-se lucruri formidabile. îmi îngheţa sângele-ncorp când zăream o antenă enormă în calea mea sau vreunfoarfece înfiorător închizându-se cu zgomot în umbra gău-rilor! Mii de puncte luminoase străluceau în întuneric. Erauochii crustaceelor gigantice, care stăteau pitite în ascunză-toarea lor; raci uriaşkse înălţau ca nişte halebardieri mişcândmembrele lor cu un zăngănit de fier, homari uriaşi pironiţi caliste tunuri pe afetele lor şi caracatiţe îngrozitoare încolă-cindu-şi tentaculele care păreau un mărăciniş viu de şerpi. Ce era această lume peste măsură de mare pe care n-ocunoşteam încă? Cărui ordin aparţineau aceste articulate? Decâte veacuri trăiau aceste vieţuitoare în ultimele straturi ale

Page 160: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Oceanului? Căpitanul Nemo, obişnuit cu aceste vieţuitoare care te în-fioară, trecea nepăsător pe acolo. Trebuia să-l urmez. Ajun-sesem pe primul platou unde mă mai aşteptau şi alte surprize.Acolo se conturau ruine admirabile, care trădau mâna omului,iar nu pe aceea a Creatorului. Erau mari îngrămădiri de pietreunde se desluşeau forme nelămurite de castele, temple,

îmbrăcate cu zoofite înflorite şi, care, în loc de viţă sălbatică,aveau o haină vegetală de alge şi de ficuşi. înaintaţii mereu şi peste câteva minute eram pe piscul carese înălţa cu vreo zece.metri peste aceste stânci. Am privit la drumul ce-l făcusem, Muntele nu se înălţadecât la şapte-opt sute de picioare de vale; dar pe partea cealaltă el avea o înălţime de două ori mai mare de funduloceanului. Acest munte era un vulcan. La cincizeci de picioa-re sub pisc, în mijlocul unei ploi de pietre şi de zgură, uncrater mare arunca puhoaie de lavă, care cădeau în cascade defoc în mijlocul masei lichide. Astfel, vulcanul, ca o făclieimensă, lumina valea până la ultimele limite ale orizontului. Am spus că acest crater azvârlea lavă, iar nu flăcări. Flă-cărilor le trebuie oxigenul aerului, ele nu se pot dezvolta subapă; dar lava, datorită temperaturii foarte ridicate, poate să semenţină la roşu alb, să lupte împotriva elementului lichid pânăla răcire. Aceste puhoaie de lavă alunecau până la poalelemuntelui, ca şi în capul vulcanului Vezuviu sau al unui Torredel Greco. într-adevăr, acolo, sub ochii mei, apăru un oraş dărâmat,ruinat, cu acoperişurile desfundate, temple rostogolite, arcuridezgropate, coloane trântite la pământ, unde se mai simţeauîncă proporţiile solide ale unui fel de arhitectură toscană; maideparte, resturile unui mare apeduct; dincolo înălţarea uneiacropole cu formele unui Partenon; încă mai departe liniileunor ziduri năruite, străzi largi, pustii, un întreg Pompei în-gropat sub ape! Unde eram? Unde eram? Voiam să ştiu cu orice chip, vo-iam să vorbesc, să-mi smulg sfera de alamă care-mi întemniţacapul. Dar căpitanul Nemo veni spre mine şi mă opri printr-ungest. Apoi, ridicând o bucată de piatră, el se apropie de ostâncă de bazalt negru şi scrise acest singur cuvânt:

ATLANTIDA Mi-a trecut ca un fulger prin minte! Atlantida, vecheaMeropidă de Theopompe, Atlantida lui Platon, continent dez-minţit de Origene, Porphyre, Jamblique, Anville, Malte-Brun,Humbold, care puneau dispariţia lui pe seama unei legende, continent recunoscut de Possidonius, Pline, Engel, Sherer,

Page 161: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Tournefort, Buffon, d'Avezac, îl aveam aici sub ochii mei, cumărturia catastrofei lui! Acesta era ţinutul înghiţit de ocean, înafara Europei, Asiei şi Libiei, dincolo de coloanele luiHercule, unde trăia acel popor puternic, atlanţii, cu care s-aurăzboit pentru prima oară vechii greci! Atlanţii, după istorisirea lui Platon, ocupau un continentmai mare decât Asia şi Africa la un loc. Dominaţia lor se în- -tindea până în Egipt. Ei voiau să se impună şi grecilor, însă autrebuit să se retragă faţă de împotrivirea înverşunată a ele-nilor. Au trecut veacuri. S-a produs un cataclism, apoi inun-daţii, cutremure de pământ. O zi şi o noapte au fost de ajunspentru distrugerea acestei Atlantide, ale cărei piscuri înalte:Madera, Azorele, Canarele, Insulele Capului Verde mai ies şiacum la suprafaţă. Aşadar, condus de destinul cel mai ciudat, călcam în pi-cioare unul dintre munţii acestui continent! Atingeam cu mâ-na aceste ruine de mii de veacuri şi contemporane epocilorgeologice! Umblam acolo unde au umblat contemporaniiprimului om! Striveam Sub tălpile mele grele acele schelete deanimale din timpurile fabuloase pe care aceşti pomi, acUmmineralizaţi, le acopereau pe vremuri cu umbra lor! în timp ce visam astfel, în timp ce căutam să-mi fixez înmemorie toate amănuntele acestei privelişti grandioase,căpitanul Nemo, Sprijinit de o coloană sfărâmată, stătea ne-mişcat ca împietrit într-un extaz mut. Se gândea, oare, la acelegeneraţii dispărute sau le întreba taina destinului omenesc? Cen-aş fi dat să-i cunosc gândurile, să le împărtăşesc, să lepricep! Ramaserăm astfel o oră întreagă, contemplând valea în-tinsă sub strălucirea lavei. Fierberea lăuntrică făcea să tremurescoarţa muntelui. în liniştea acestui, ţinut lichid se auzeauzgomote adânci. în acea clipă, luna apăru şi trimise câtevaraze palide pe continentul înecat. Căpitanul se ridică atunci, aruncă o ultimă privire către această vale întinsă, apoi mi-afăcut semn cu mâna să-l urmez. Când primii zori luminau suprafaţa oceanului, eram labordul lui Nautilus.

PĂCURA SUBMARINĂ Din cauza oboselii m-am trezit a doua zi, 20 februarie, toc-mai pe la ora unsprezece. M-am îmbrăcat repede. Mă

Page 162: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

grăbeam să aflu direcţia lui Nautilus. Instrumentele mi-auarătat că nava fugea tot spre sud cu o viteză de douăzeci demile pe oră, la o adâncime de o sută de metri. Sfat, care tocmai intrase în salon, află din istorisirile meleperipeţiile acestei nopţi şi mai putu vedea, prin trapele des-chise, o parte din acest continent scufundat. Pe la ora patru spre seară, terenul, până aici şes şi acoperitcu ramuri mineralizate, se schimba încetul cu încetul. Acestadeveni mai stâncos şi după unele evoluţii ale lui Nautilus amcrezut că intrăm în regiunea muntoasă, mai cu seamă că laorizont, un zid înalt părea că opreşte trecerea pe acolo. Acestzid trebuia să depăşească nivelul oceanului. Trebuia să fie uncontinent sau cel puţin o insulă, fie una dintre Insulele Canaresau dintre Insulele Capului Verde. în orice caz, acest zid mi-aarătat sfârşitul teritoriului Atlantidei din care, de fapt, nustrăbătusem decât o părticică. Noaptea nu-mi întrerupse observaţiile. Am rămas multăvreme la geam, admirând frumuseţile mării şi ale cerului înstelat, când tăbliile se închiseră. în această clipă Nautilusajunsese lângă zid şi nu ştiam cum va manevra. Rămase ne-mişcat. M-am culcat cu intenţia să mă scol după câteva ore desomn. Dar a doua zi era ora opt când am intrat în salon. Mano-metrul mi-a arătat că pluteam la suprafaţa oceanului. Auzeam,de altfel, zgomot de paşi pe platformă. Vasul, însă, nu era legănat de valuri, ca de obicei. M-amurcat până aproape de una dintre trape. Era deschisă, dar în locde lumina la care mă aşteptam, eram învăluit într-un întunericadânc. Unde eram? Mă înşelasem oare? Să fi fost încă noapte?Nu ştiam ce să gândesc, când am auzit un glas lângă mine:— Dumneavoastră sunteţi, domnule profesor?— Ah! Căpitane Nemo, am răspuns eu, unde suntem?— Sub pământ, domnule profesor.— Sub pământ! am strigat eu. Şi Nautilus mai merge, încă?— Da, merge.— Dar, nu înţeleg. — Aşteptaţi câteva clipe. Aprind felinarul şi dacă vă placsituaţiile clare, veţi fi luminat. Am pus piciorul pe platformă şi am aşteptat. întunericulera atât de adânc că nu-l vedeam nici măcar pe căpitanulNemo. Totuşi, uitându-mă la zenit, deasupra capului meu, am vă-zut o lumină confuză, care umplea o gaură rotundă. în aceastăclipă felinarul se aprinse deodată şi strălucirea lui puternicăacoperi lumina nedesluşită de deasupra mea. Am privit, după ce închisesem o clipă ochii orbiţi de aceas-tă lumină puternică. Nautilus plutea de-a lungul unui malaşezat ca un chei. Această mare care-l ducea era un lac închisîntr-un cerc de ziduri cu un diametru de două mile. Nivelul

Page 163: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

său nu putea fi altul decât nivelul exterior, pentru că acest lactrebuia neapărat să comunice cu marea. Pereţii înalţi, aplecaţispre baza lor, se rotunjeau şi formau un fel de pâlnie răstur- nată, a cărei înălţime era de cinci sau şase de sute metri. învârf era o deschizătură rotundă în care surprinsesem aceaslabă lumină, datorată razelor de soare. înainte de a cerceta cu luare-aminte poziţia acestei caverneenorme, înainte de a mă întreba dacă aceasta era o lucrare anaturii sau a omului, am mers spre căpitanul Nemo. — Unde suntem? am zis eu. ?— în mijlocul unui vulcan stins, mi-a răspuns căpitanul, unvulcan inundat de mare în urma unei convulsii a pământului,în timp ce dormeaţi, domnule profesor, Nautilus a pătruns aiciprintr-un canal natural deschis la zece metri sub nivelul ocea-nului. Aici este portul său, un port sigur, comod, misterios,păzit de vânturi! — într-adevăr, am răspuns eu, aici sunteţi în siguranţă, că-pitane Nemo. Cine v-ar putea urmări în centrul acestui vul-can? Dar mi se pare că am văzut o deschizătură în vârful lui. — Da, craterul său, un crater, altădată plin cu lavă, cu va-pori şi cu flăcări, prin care trece acum acest aer înviorător pecare îl respirăm.— Dar care este muntele acesta? am întrebat eu. — El aparţine uneia dintre numeroasele insule din aceastămare. O simplă stâncă pentru vapoare; pentru noi, o peşterăimensă. întâmplarea m-a făcut s-o descopăr şi tot întâmplareami-a servit bine. — Văd, căpitane, că natura vă slujeşte peste tot şi întot-deauna. Sunteţi în siguranţă pe acest lac, căci nimeni nu poatevizita apele lui. Dar la ce bun acest refugiu. Nautilus n-arenevoie de port. — Nu, domnule profesor, dar el are nevoie de energie elec-trică pentru a se mişca, de anumite elemente pentru a produceaceastă energie, de săruri pentru a alimenta elementele lui, decărbuni pentru a face sărurile şi de mine de păcură pentru aextrage cărbunii. Şi tocmai aici marea acoperă păduri întregicare au fost inundate în timpurile geologice şi care trans-formate în păcură, sunt pentru mine o mină nesecată. —- Oamenii dumneavoastră, căpitane, fac aici slujba demineri? — întocmai. Aceste mine se ascund sub valuri ca şi mineledin Newcastle. Aici extrag oamenii mei, îmbrăcaţi în costu-mele de scafandru, păcura pe care nici n-o cer măcar minelor parfumate încă şi mărturisesc că respiram cu nesaţ acest mirosplăcut. Parfumul este sufletul florii şi florile mării, acestesplendide hidrofite, n-au suflet! Treceam tocmai pe lângă untufiş de liliac, care îndepărta stâncile sub sforţarea rădăcinii

Page 164: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

lui puternice, când Ned Land strigă:- — Ah! Domnule, un stup!— Un stup? am răspuns eu, făcând un gest de îndoială. —. Da, un stup, repetă canadianul şi iată albinele care bâ-zâie în jurul lui. M-am apropiat şi a trebuit să mă conving. Aici, în gauraunui trunchi, câteva mii dintre aceste dibace insecte, atât derăspândite în Canare, trăiau nestingherite. Fireşte, canadianul nu se lăsă până nu strânse câteva livrede miere, după ce alungă albinele din stup cu ajutorul fumuluiunor frunze uscate pe care le aprinsese cu bricheta lui. Apoi am continuat această plimbare interesantă. Am văzutcă albinele nu erau singurele reprezentante ale regnului ani-mal în interiorul acestui vulcan. Păsări de pradă zburau şi seînvârteau ici, colo în umbră sau fugeau din cuiburile lor co-coţate pe vârfurile stâncilor. Erau ulii cu burta albă şi câţivapiţigoi, iar pe povârnişuri alergau, cât le ţineau picioarele,nişte dropii grase şi frumoase. Vă puteţi închipui lăcomiacanadianului când zări acest vânat gustos şi cât îi păru de răucă n-avea o puşcă la îndemână. El încercă să înlocuiascăplumbul cu pietre şi după câteva încercări neizbutite reuşi sălovească una dintre aceste admirabile dropii. îşi puse de zecide ori viaţa în joc ca să poată înhăţa această pasăre, care a fostvârâtă în traista cu fagurii de miere. Atunci a trebuit să coborâm căci nu mai puteam înainta.Deasupra noastră craterul a apărut ca o mare deschizătură. O jumătate de oră mai târziu, după ultima ispravă a lui NedLand eram pe malul de jos. în acest loc se deschidea o peşterăadmirabilă. Tovarăşii mei şi cu mine ne întinserăm pe nisipulei subţire. Am vorbit despre veşnicele planuri de evadare şi m-ara crezut îndreptăţit să dau canadianului speranţe descăpare; căpitanul Nemo nu coborâse spre sud decât pentrua-şi reîmprospăta provizia de sodă. Nădăjduiam că acum se vaapropia de coastele Europei sau ale Americii, ceea ce vaîngădui canadianului să reînceapă cu mai mult succesîncercarea de a evada.

Stăteam întinşi de un ceas în această grotă încântătoare.Conversaţia, însufleţită la început, lâncezea acum. Nenăpădise un fel de moleşeală. Cum nu vedeam nici o cauză casă rezist somnului, m-am lăsat în voia lui. Visam — visele nu ni le alegem noi — visam că sunt osimplă moluscă şi visam că această grotă este cochilia mea.Deodată, am fost trezit de glasul lui Sfat.— Fuga sus! strigă el.— Ce este? am întrebat eu ridicându-mă pe jumătate.— Vine apa peste noi! M-am ridicat. Marea venea ca un puhoi spre noi şi, desigur,fiindcă nu eram moluşte, trebuia să fugim de acolo.

Page 165: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

în câteva clipe eram în siguranţă, pe vârful grotei.— Dar ce e asta? întrebă Sfat. Vreun nou fenomen? —Nu, amicii mei, am răspuns eu, este fluxul care era să nesurprindă ca pe eroul lui Walter Scott! Oceanul se umflă pedinafară şi printr-o lege foarte firească a echilibrului, nivelullacului urcă şi el. Ne-am ales doar cu o baie. Veniţi să neschimbăm pe Nautilus. Peste trei sferturi de oră terminaserăm plimbarea noastrăcirculară şi am revenit la bord. Oamenii echipajului isprăveautocmai atunci cu încărcarea proviziilor de săruri şi Nautilus arfi putut pleca imediat. însă, căpitanul Nemo nu dădu nici o poruncă. Voia, oare,să iasă noaptea, în secret, prin trecătoarea lui submarină?Poate. Orice ar fi fost, a doua zi dimineaţă, Nautilus, părăsindu-şiportul, plutea în larg, la câţiva metri sub valurile Atlanticului.

MAREA SARGASELOR Nautilus nu-şi schimbase direcţia. Trebuia să renunţăm laorice nădejde de a ne întoarce, deocamdată, spre mările euro-pene. Căpitanul Nemo îşi îndrepta vasul spre sud. Unde neducea? Nu îndrăzneam să-mi închipui. în acea zi, Nautilus traversă o ciudată parte a oceanului.Toată lumea cunoaşte acel mare curent de apă caldă numitGolf Stream. După ce iése din Canalele Floridei, acesta seîndreaptă spre Spitzberg. Dar înainte de a pătrunde în Golful Mexicului, la al patruzeci şi patruleagrad latitudine nordică,acest curent se desparte în două braţe; braţul principal seîndreaptă spre coastele Irlandei şi ale Norvegiei, pe cândcelălalt se deplasează spre sud la înălţimea Acorelor, apoi,trecând aproape de malurile Africii şi făcând o curbă, se în-toarce spre Marea Antilelor. Acest al doilea braţ — mai curând un colier decât un braţ— înconjoară cu apele lui calde acea parte a oceanului rece,liniştită, nemişcată, care se numeşte Marea Sargaselor, ade-vărat lac în plin Atlantic. Apelor marelui curent nu letrebuiesc mai puţin de trei ani pentru a o înconjura. Marea Sargaselor, la drept vorbind, acoperă toată parteascufundată a Atlantide!. Unii autori au admis că numeroaseleierburi cu care e semănată sunt smulse din păşunile vechiului

Page 166: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

continent. Este însă probabil, ca aceste ierburi, alge şi fucuşi,rupte de pe malurile Europei şi ale Americii, să fie trase pânăîn această zonă de către curentul Golf Stream. Aceasta a fostuna dintre cauzele care l-a făcut pe Columb să presupunăexistenţa unui continent nou. Când vapoarele îndrăzneţuluicercetător au ajuns în mijlocul Mării Sargaselor, acestea auplutit, nu fără greutate, în mijlocul acestor ierburi care leîmpiedicau să înainteze, spre marea groază a echipajului şi aupierdut trei săptămâni ca să le traverseze. Aceasta era regiunea pe care o vizita acum Nautilus, oadevărată păşune, un covor de alge, ficuşi, viţa tropicului,atât de des, atât de compact, încât prora vasului l-a depăşit cugreu. De aceea, căpitanul Nemo, nevoind să supună elicea, s-aţinut îa câţiva metri adâncime de suprafaţa apei. Numele de Sargasse se trage de la cuvântul spaniol„sargazzo", care înseamnă vareg. Acest banc imens de ierburieste format în cea mai mare parte din varegi. Am petrecut toată ziua de 22 februarie în această mare,unde peştii, amatori de plante marine şi crustacee găseschrană din belşug. Am putut studia, astfel, această porţiune a oceanului unde vapoarele pătrund atât de rar. Deasupra noas-tră pluteau corpuri de tot felul, de diferite provenienţe, îngră-mădite în mijlocul acestor ierburi cafenii, trunchiuri de copacismulşi din Anzi sau aduşi pe Mississippi, sfărâmături, resturide învelişuri şi de catarge, târâte acolo de curent. A doua zi,oceanul îşi recăpătase înfăţişarea lui obişnuită. Din acea clipă, timp de nouăsprezece zile, de la 23 februa-rie până la 2 martie, Nautilus, plutind în mijloculAtlanticului, ne ducea cu o viteză constantă de o sută de legheîn douăzeci şi patru de ore. Căpitanul Nemo voia, desigur,să-şi îndeplinească programul lui submarin şi nu mă îndoiamcă după ce va ocoli Capul Horn se va întoarce spre mărileaustrale ale Pacificului. în timpul acestor nouăsprezece zile, nici un incident deo-sebit nu a fost semnalat în călătoria noastră. Vedeam puţin pecăpitan. El lucra; în bibliotecă găseam, adesea, cărţi pe care lelăsa întredeschise şi mai cu seamă cărţi de istorie naturală. Lucrarea mea despre fundurile submarine, răsfoită de dân-sul, avea însemnări pe marginile paginilor, care contraziceaucâteodată teoriile şi sistemele mele. Dar căpitanul se mulţu-mea să-mi corecteze spusele mele, fără a discuta vreodată cumine. Câteodată auzeam sunetele melancolice ale orgii lui, lacare cânta cu multă expresie, dar numai noaptea, în mijloculcelei mai tainice întunecimi, când Nautilus adormea în tăcereaoceanului. în timpul acestei părţi a călătoriei, pluteam zile întregi lasuprafaţa valurilor. Marea era ca şi părăsită. Abia câtevacorăbii cu pânze, cu destinaţia India, se îndreptau spre CapulBunei Speranţe. într-o zi eram urmăriţi de bărcile unor vâ-

Page 167: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

nători de balene, care ne luau drept o balenă de mare preţ. Darcăpitanul Nemo nu voi să facă pe bieţii oameni să-şi piardătimpul şi osteneala şi puse capăt vânătorii scufundându-se înapă. Acest incident a părut să intereseze mult pe Ned Land,care regreta că cetaceul nostru de oţel nu putea fi lovit decangea pescarilor. Peştii, observaţi de Sfat şi de mine în timpul acela, se deo-sebeau puţin de Cei întâlniţi la alte latitudini. O schimbarepentru ochi consta în prezenţa câinilor de mare, animale foartehrăpăreţe, care, după istorisirea pescarilor, sunt în stare săînghită un om întreg. Ne mai întovărăşeau, timp de zileîntregi, bancuri elegante şi zburdalnice de delfini. Ei mergeau în grupuri de câte cinci, şase, vânând în haite, ca lupii în câm-pii. Priveam la vânătorile lor de peşti zburători şi admiramdibăcia cu care îi prindeau din zbor. Până în ziua de 12 martie, am călătorit în aceleaşi condiţii,în acea zi, Nautilus a făcut experienţe de sondaj care m-auinteresat foarte mult. Am făcut până atunci aproape treisprezece mii de leghe dela plecarea noastră din mările Pacificului. Eram la 45°37' lati-tudine sudică şi 37°53' longitudine vestică. în acest loc, căpi-tanul Denham de pe vasul Herald a aruncat sonda la o adân-cime de paisprezece mii de metri fără a da de fund. Tot acolo,locotenentul Parker de pe fregata americană Congress nuputuse da de fundul submarin la o adâncime de cincisprezecemii o sută patruzeci de metri. Căpitanul Nemo se hotărî să trimită pe Nautilus la cea maimare adâncime ca să controleze diferitele sondaje. Mă pre-găteam să-mi notez toate rezultatele experienţei. Tăbliile salo-nului s-au deschis şi au început manevrările pentru a ajunge lastraturile cele mai adânci. Vă închipuiţi că nu ne puteam scufunda umplând rezer-voarele. Acestea nici n-ar fi putut să dea greutatea suficientălui Nautilus. De altfel, pentru a ne urca apoi la suprafaţă ar fitrebuit evacuată apa din rezervoare şi pompele n-ar fi avutdestulă putere pentru a învinge presiunea exterioară. Căpitanul Nemo se hotărî să ajungă pe fundul mării pe odiagonală, cu ajutorul planurilor laterale care au fost aşezatesub un unghi de patruzeci şi cinci de grade faţă de orizontală.Apoi, elicea a fost pornită cu viteză maximă şi braţele ei aiibătut valurile cu o putere de nedescris. Sub acea presiune puternică, învelişul vasului Nautilustremura ca o coardă sonoră şi se adânci sub ape. Căpitanul şicu mine, postaţi în salon, urmăream acul manometrului caredevia repede. în curând am trecut de zona locuită unde se aflăcea mai mare parte a peştilor. Dacă unele dintre aceste ani- male nu pot trăi decât la suprafaţa mărilor sau a fluviilor, al-

Page 168: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

tele, mai puţin numeroase, s-au adaptat şi nu trăiesc decât laadâncimi mari. Am întrebat pe căpitanul Nemo dacă observase peştii la oadâncime mai mare. — Peşti? mi-a răspuns el, foarte rar. Dar în starea actuală aştiinţei, ce se presupune, ce se ştie în aCeastă privinţă? — Iată, căpitane! Se ştie că, mergând spre straturile adânciale oceanului, viaţa vegetală dispare mai curând decât viaţaanimală. Se ştie că acolo unde se mai întâlnesc, încă, fiinţeînsufleţite, nu mai vegetează nici un singur hidrofit. Se ştie căstridiile trăiesc la două mii de metri sub apă şi că, MacClintack, eroul mărilor polare, a scos o stea de mare vie de lao adâncime de două mii cinci sute de metri. Se ştie căechipajul lui Bull Doc de la Marina Regală, a pescuit o stea ladouă mii şase sute douăzeci de stânjeni, adică mai bine de oleghe adâncime. Dar, căpitane Nemo, îmi veţi spune, poate, cănu se ştie nimic? — Nu, domnule profesor, răspunse căpitanul, nu voi fi atâtde nepoliticos. Totuşi, vă voi întreba cum vă explicaţi că aces-te vieţuitoare trăiesc la o asemenea adâncime? — îmi explic acest fenomen în două feluri, am răspuns eu;mai întâi, pentru că totuşi curenţii verticali, determinaţi dedeosebirea de săruri şi de densitatea apelor, produc o mişcarecare ajunge pentru a întreţine viaţă rudimentară a asteriilor, astelelor de mare.— Just, făcu imediat căpitanul. — Apoi, pentru că, dacă oxigenul este baza vieţii, .se ştiecă o cantitate de oxigen dizolvată în apa mării creşte odată cuadâncimea în loc să scadă şi presiunea straturilor de joscontribuie la comprimarea lui. — A! Se ştie asta? răspunse căpitanul Nemo, cam surprins.Ei bine, domnule profesor, acesta e adevărul şi bine că-l ştiţi.Voi mai adăuga că branhiile peştilor conţin mai mult azot de- — cât oxigen, când sunt pescuiţi la suprafaţa apelor şi mai multoxigen decât azot când sunt scoşi din mari adâncimi. Ceea ceîndreptăţeşte sistemul dumneavoastră. Dar să continuăm cuobservaţiile noastre. Privirile mi s-au îndreptat spre manometru. Instrumentularăta o adâncime de şase mii de metri. Scufundarea noastrădura de o oră. Nautilus, lunecând uşor pe acest plan înclinat,se afunda mereu. Apele străvezii erau de acum pustii. Peste ooră eram la treisprezece mii de metri sub nivelul mării fără săfi dat de fund. La paisprezece mii de metri am zărit piscuri negre careapăreau în mijlocul apelor. Dar aceste vârfuri puteau aparţineunor munţi înalţi ca Himalaia sau Mont Blanc, poate chiar şimai înalţi şi adâncimea acestor prăpăstii nu putea fi socotită. Nautilus cobora şi mai mult, cu toată presiunea puternicăce o suporta. Simţeam cum îi tremura învelişul, barele i se

Page 169: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

încovoiau, pereţii gemeau; geamurile salonului păreau că seleagănă sub presiunea apelor. Şi acest aparat solid ar fi păţit-o,dacă, precum spusese căpitanul Nemo, n-ar fi fost în stare săreziste ca un bloc plin. , La trei leghe adâncime, Nautilus nu mai întâlni nici urmăde vieţuitoare, căci trecuse de limitele existenţei submarine,ca şi balonul care se înalţă în aer deasupra zonelor respirabile.Atinsesem adâncimea de şaisprezece mii de metri — patruleghe — şi Nautilus suporta o presiune de o mie şase sute dekilograme pe fiecare centimetru pătrat al suprafeţei lui. — Ce situaţie! am strigat eu. Să fiu la o aşa adâncime, unden-a pătruns încă nici un om şi să nu ne alegem decât cu amin-tirea acestor minuni. — Aţi vrea să aduceţi de aici ceva mai mult decât amin-tirea?— Ce vreţi să spuneţi cu asta? — Vreau să spun că nimic nu-i mai uşor decât a lua ovedere fotografică din această regiune submarină. Nici n-am avut timpul să-mi exprim surpriza ce mi-o pro-vocase această propunere nouă, când, la o chemare a căpita-nului Nemo, se adusese un aparat în salon. Prin tăbliile largdeschise, vedeam lichidul desăvârşit luminat de felinarul elec-tric. Nici o umbră, nici o pată întunecată. Soarele însuşi n-arfi fost mai prielnic pentru această operaţie. Nautilus se opri în loc şi în câteva clipe am căpătat un clişeu negativ al acestorstânci friinunate, al acestor peşteri nelocuite, unde nu mai estenici urmă de viaţă.Căpitanul Nemo, după ce a isprăvit operaţia, mi-a zis: — Să urcăm acum, domnule profesor. Nu trebuie să abu-zăm de această situaţie, nici să expunem prea mult vasulNautilus la asemenea presiuni.— Să urcăm, am răspuns eu.— Ţineţi-vă bine. încă, n-avusesem timp să pricep pentru ce îmi dăduse căpi-tanul acest sfat, când am fost trântit pe covor. Nautilus, care, la un semn al căpitanului, îşi pusese eliceaîn mişcare şi îşi îndreptase planurile verticale, dus ca un balonîn aer, urca acum cu iuţeala fulgerului. Vasul tăia apa cu unvâjâit zgomotos. Nu se mai putea vedea nimic. în patru mi-nute a făcut cele patru leghe care-l îndepărtaseră de suprafaţaoceanului şi după ce a ieşit din apă, ca un peşte zburător, acăzut la suprafaţă, ridicând valurile la o mare înălţime.

XI

CASALOTI SI BALENE

Page 170: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

în timpul nopţii de 13 spre 14 martie, Nautilus se îndreptaspre sud, îmi închipuiam că, la înălţimea Capului Horn, vaapuca spre vest în mările Pacificului, ca să isprăvească ocolullumii. Dar se pare că bravul căpitan nu cugeta ca şi mine şi îşiurma călătoria spre regiunile australe. Unde voia să se ducă?Spre pol? Ar fi fost o nebunie. începeam să cred că îndrăz-neala căpitanului îndreptăţea temerile lui Ned Land. De câtva timp, canadianul nu-mi mai vorbea de planurilelui de fugă. El devenise mai ascuns, mai tăcut. Vedeam cănu-i pria şederea îndelungată la bord. Simţeam că clocotea demânie. Când întâlnea pe căpitan i se aprindea privirea şi mătemeam să nu izbucnească într-o bună zi. — Domnul să-mi dea voie să fac o observaţie, mi-a zisodată Sfat. Bietul Ned se gândeşte la tot ceea ce nu poateavea. El compară totul cu viaţa lui din trecut. Ar vrea să facă tot ce ne este oprit. Amintirile îl apasă şi-i inima grea. Trebuiesă-l credem. Ce are el de făcut aici? Nimic. El nu este unsavant ca domnul, comorile mării nu-l interesează ca pe noi.El ar risca orice ca să poată intra într-o cârciumă din ţara lui! Este drept că monotonia de la bord trebuia să fie nesuferităcanadianului, obişnuit cu un trai liber şi activ. Se întâmplafoarte rar să-l pasioneze ceva. Totuşi, în acea zi, un incident îiaminti de frumoasele lui zile de vânătoare. Pe la unsprezece dimineaţa, fiind la suprafaţa oceanului,Nautilus s-a trezit în mijlocul unui grup de balene, întâlnirecare nu mă miră, pentru că ştiam că aceaste animale, vânatecu înverşunare, s-au refugiat în bazinele de la latitudini mari. Rolul jucat de balenă în lumea marină şi influenţa ei asupradescoperirilor geografice au fost mari. Ea este aceea, care,târând în urma ei mai întâi pe basci, apoi pe asturieni, englezi,olandezi, i-a obişnuit cu primejdiile oceanului şi i-a dus de lao extremitate la cealaltă a pământului. Balenelor le place săfrecventeze mările australe şi boreale. Nişte legende vechisusţin că aceste cetacee au dus pe pescari până la şapte leghede Polul Nord. Dacă aceasta nu-i adevărat acum, se va adeveriodată şi este probabil că, vânând balena în ţinuturile arcticesau antarctice, oamenii vor ajunge la cele două extremităţinecunoscute ale globului. Şedeam pe platformă; marea era liniştită. Luna octombriea acestor latitudini ne dădea zile frumoase de toamnă. Cana-dianul a fost acela care zărise o balenă la orizont spre răsărit.Privind cu băgare de seamă, se vedea un spate negricios ridi-cându-se şi Scufundându-se mereu sub valuri, la cinci mile deNautilus. — A! strigă Ned Land, dacă aş fi pe o luntre de pescar,

Page 171: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

întâlnirea asta mi-ar face o mare plăcere! E o balenă dintrecele mai mari. Priviţi cu ce putere aruncă coloana de apă prinrăsuflătoare! Mii de draci! Pentru ce sunt înlănţuit în obiectulacesta de oţel! — Cum, Ned, tot nu te-ai lăsat de plăcerile dumitale depescar? Oare un pescuitor de balene poate să-şi uite vreodatămeseria lui? Cine se poate sătura vreodată de plăcerile uneiasemenea vânători? ,— N-ai pescuit niciodată în aceste mări, Ned? — Niciodată, domnule. Numai în mările boreale, atât înStrâmtoarea Bering, cât şi în Strâmtoarea David.— Atunci balena australă îţi este necunoscută.—O să faci acum cunoştinţă, zise Sfat. — Priviţi! Priviţi! strigă canadianul cu glasul mişcat. Seapropie! Vine spre noi! Nici nu-i pasă de mine! Ştie că nu-ipot face nimic! Ned bătea din picior. Braţul lui tremura aruncând o cangeimaginară. — Mamiferele acestea, întrebă el, sunt tot atât de mari caşi cele din mările boreale?— Aproape, Ned. — Pentru că am văzut balene, domnule, balene lungi de osută de picioare. Am auzit chiar că Hullamock şi Umgallickdin Insulele Aleutine aveau, câteodată, peste o sută cincizecide picioare.— Aceste dimensiuni par a fi cam exagerate. — A! strigă canadianul, ale cărui priviri nu se mai dezli-peau de ocean, balena vine în apele lui Nautilus. Priviţi cumumblă, cum dispare sub apă! Se zice că aceste animale potface înconjurul lumii în cincisprezece zile.— Nu zic nu. — Dar ceea ce nu ştiţi, domnule profesor, e că la începutullumii balenele înotau şi mai repede.— A! Ce spui, Ned? Adevărat? — Pentru că atunci ele aveau coada de-a curmezişul şiloveau apa de la dreapta la stânga şi de la stânga la dreapta caşi peştii. Dar Dumnezeu, văzând că ele umblau prea repede,le-a sucit coada şi de atunci ele bat apa de sus în jos, în detri-mentul vitezei lor.— Oare, aceste animale trăiesc mult? întrebă Sfat.— O mie de ani, răspunse canadianul fără şovăire.— De unde ştii, Ned?— Pentru că aşa se spune.— Şi pentru ce se spune?— Pentru că se ştie. — Nu, Ned, nu se ştie, dar se presupune şi iată argumentulpe care ne sprijinim: acum patru sute de ani, când pescuitoriivânau pentru prima oară balenele, aceste animale erau maimari decât cele de acum. Se presupune, deci, Că balenele de

Page 172: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

acum n-au avut timpul necesar să se dezvolte, să ajungă la — maturitate, ceea ce a făcut pe Buffon să spună că aceste ma-mifere puteau trăi o mie de ani. Auzi, Ned? Canadianul nu auzea. El nu mai asculta. Balena se apropiamereu. El o sorbea din ochi. — A! strigă el, nu mai e o balenă, sunt zece, sânt douăzeci,este o turmă întreagă. Şi să nu pot face nimic! Să stau aici cupicioarele şi cu mâinile legate! — Dar, amice Ned, de ce nu te duci să ceri căpitanului voiesă vânezi?... Sfat nu-şi isprăvise fraza când Ned Land dispăruse de peplatformă în căutarea căpitanului. Peste câteva clipe au venitamândoi. Căpitanul Nemo a privit la trupa de cetacee care se zbăteaîn apă la o milă de Nautilus. — Acestea sunt balene australe, zise el. O flotă întreagă depescari s-ar îmbogăţi de pe urma lor. — Ei bine, domnule, zise canadianul, n-aş putea pescui şi-eu, doar numai aşa, ca să nu-mi uit meseria? — La ce bun, răspunse căpitanul Nemo, să vânezi numaipentru a distruge, de dragul de a omorî. Ştiu că acest privile-giu este îngăduit omului, dar eu nu admit această distracţieucigaşă. Omorând balene, vieţuitoare inofensive şi bune, se-menii dumitale, maestre Land, comit o faptă rea. Ei au pustiitastfel Golfuleţul Baffin şi vor stârpi o clasă de animale folo-sitoare. Lasă, aşadar, în pace pe aceste biete mamifere. Audestul de furcă acum cu duşmanii lor naturali, cu caşaloţii,xifiile, cu peştii fierăstrău, fără să te mai amesteci şidumneata. Vă puteţi închipui mutra pe care a făcut-o canadianul întimpul acestui curs de morală. A vorbi astfel unui vânător,înseamnă să pierzi vorbele în vânt. Ned Land se uita la căpitanşi nu înţelegea ceea ce-i spunea. însă, căpitanul avea dreptate,înverşunarea sălbatică a pescarilor va face să dispară până şiultima balenă din ocean. Ned Land şuiera printre dinţi de necaz,între timp, căpitanul Nemo observa trupa de cetacee şiîntorcându-se spre mine: — Aveam dreptate spunând că, în afară de oameni, balene-le au de-a face cu alţi duşmani. Ele vor avea în curând proble-me. Observaţi la opt mile în depărtare nişte puncte negre carese mişcă?— Da, căpitane, am răspuns eu. — Punctele acestea sunt caşaloţi, animale grozave pe carele-am întâlnit câteodată în haite de câte două, trei sute. Peacestea, fiind bestii crude şi răufăcătoare, avem dreptate să leexterminăm.Canadianul se întoarse deodată la vorbele acestea.

Page 173: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Ei bine, căpitane, am zis eu, mai este încă timp, în inte-resul balenelor... — E de prisos să ne expunem, domnule profesor. Nautilusva alunga el singur caşaloţii. Submarinul acesta este înarmatcu un pinten de oţel care o să facă tot atâta ca şi cangea maes-trului Land. Canadianul a dat din umeri. Să atace cetaceele cu pintenul!Cine a mai auzit aşa ceva? — Aşteptaţi, domnule Aronnax, zise căpitanul Nemo. Văvom arăta o vânătoare cum n-aţi mai văzut. Nici un pic demilă pentru aceste animale care nu-s decât gură şi dinţi? Gură şi dinţi! Nici nu se putea descrie mai bine caşalotul,a cărui lungime întrece câteodată douăzeci şi cinci de metri.Capul enorm al acestui cetaceu ocupă o treime din trupul lui.Mai bine înarmat decât balena, are douăzeci şi cinci de dinţimari, lungi de douăzeci de centimetri, cilindrici şi conici învârf şi care cântăresc câte un kilogram fiecare. La partea desus a acestui cap enorm se găsesc trei sau patru sute de kilo-grame din acel ulei preţios, numit „alb de balenă". Caşalotuleste un animal dizgraţios, rău format şi nu vede decât cuochiul drept. Dar, trupa de monştri se apropia tot mai mult. Zărise bale-nele şi se pregătea să le atace. Se putea prevedea dinainteizbânda caşaloţilor, nu numai pentru că sunt mai bine înarmaţifaţă de adversarii lor inofensivi, dar şi pentru că pot sta maimult timp sub apă, fără să urce să respire la suprafaţă. Era tocmai timpul să mergem în ajutorul balenelor.Nautilus se scufundă aproape de suprafaţă. Ned şi cu mine am luat loc în faţa geamurilor din salon. Căpitanul se duse lângăcârmaci ca să manevreze el însuşi aparatul, ca o unealtă dedistrugere. Curând, am auzit bătăile repezi ale elicei şi vitezavasului a crescut. începuse, deja, lupta între caşaloţi şi balene, când Nautilusa ajuns în mijlocul lor. Se deplasa în aşa fel ca să poată tăiatrupa caşaloţilor. Aceştia, la început, nu s-au prea sinchisit denoul monstru care venea să se amestece în luptă. Dar, încurând, au trebuit să se păzească de loviturile lui. Ce luptă! Chiar şi Ned Land, care se însufleţise, a bătut dinpalme. Nautilus nu mai era decât o cange uriaşă, aruncată demâna căpitanului său. El o azvârlea în aceste mormane decarne şi le străbătea dintr-o parte în alta, lăsând, în urma sacâte două jumătăţi de animal. Vasul nu simţea puternicele lo-vituri de coadă care-i izbeau coastele, nici loviturile ce ledădea. Cum extermina un caşalot fugea spre altul, învârtin-du-se pe loc ca să nu scape prada, scufundându-se când ceta-ceul se scufunda în straturile adânci, urcând cu acesta cândrevenea la suprafaţă, lovindu-l, tăindu-l sau rupându-l bucăţi,străpungându-l cu puternicul lui pinten. Ce măcel! Ce zgomot la suprafaţa valurilor! Ce şuierături

Page 174: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

ascuţite şi ce răsuflări ale acestor animale îngrozite. în mij-locul acestor straturi, de obicei atât de liniştite, coada lor făceaadevărate vijelii. Timp de o oră a durat măcelul acesta, de care caşaloţii nuse puteau păzi. De câteva ori, zece sau doisprezece, strânşilaolaltă, încercau să zdrobească pe Nautilus sub greutatea lor. Se vedea la geam gâtlejul lor enorm căptuşit cu dinţi şi ochiullor îngrozitor. Ned Land, care nu se mai putea reţine, îi ame-ninţa şi-i înjura. Simţeam cum se agăţau de aparatul nostru.Dar Nautilus, forţându-şi elicea, îi târa sau îi ducea la su-prafaţa apei, fără a se sinchisi nici de puterea lor enormă, nicide îmbrăţişările lor puternice. în sfârşit, grămada caşaloţilor se risipi, apele redevenirăliniştite. Simţeam că urcăm la suprafaţa oceanului. Trapele aufost deschise şi am năvălit pe platformă. Marea era acoperită cu zeci de cadavre mutilate. O explo-zie uriaşă n-ar fi împărţit, sfâşiat, rupt cu mai multă furieaceste grămezi de carne. Pluteam printre trupuri gigantice,albastre pe spate, albe pe burtă. Câţiva caşaloţi, înspăimântaţi,fugeau la orizont. Valurile erau colorate în roşu pe un spaţiude mai multe mile şi Nautilus înota în mijlocul unei mări desânge.Căpitanul Nemo veni spre noi.— Ei bine, maestre Land? zise el. — Ei bine, domnule, răspunse canadianul, care-şi mai po-tolise entuziasmul, este un spectacol îngrozitor, într-adevăr.Dar eu nu sunt măcelar, eu sunt pescar şi acesta nu-i decât unmăcel. — Este un măcel de animale răufăcătoare şi Nautilus nu ecuţitul unui măcelar.— îmi place mai bine cangea mea, răspunse canadianul. — Fiecare cu arma lui, răspunse căpitanul privind ţintă peNed Land. Mă temeam ca acesta să nu izbucnească, ceea ce ar fi avuturmări rele. Dar n-a avut timp să se înfurie, fiind atras devederea unei balene spre care se îndrepta acum Nautilus. Animalul nu putuse scăpa de dinţii caşaloţilor. Nenorocitulcetaceu, culcat pe o parte, cu burta găurită de muşcături, mu-rise. La capătul înotătoarei lui mutilate atârna un pui mic pecare nu izbutise să-l scape de măcel. Căpitanul Nemo conduse pe Nautilus lângă cadavrul ani-malului. Doi dintre oamenii lui se urcară pe trupul balenei şiam văzut, nu fără mirare, că scoteau din mamele tot laptele,adică două, trei butoaie. Căpitanul mi-a oferit o ceaşcă din acest lapte cald, încă. Num-am putut opri să nu-i arăt dezgustul meu pentru această băutură. El m-a încredinţat că acest lapte e minunat şi nu se

Page 175: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

deosebeşte cu nimic de laptele de vacă. Am gustat şi am fost de părerea lui. Era pentru noi o re-zervă folositoare pe care o puteam păstra sub formă de untsărat şi de brânză. Din acea zi am observat cu nelinişte că reacţiile lui NedLand faţă de căpitan deveneau din ce în ce mai rele şi m-amhotărât să supraveghez mai de aproape faptele şi gesturilecanadianului.

XXX

SLOIURILE DE GHEATĂ

Nautilus se îndrepta tot spre sud la al cincizecilea meridian,cu o viteză foarte mare. Voia, oare, să ajungă la pol? Nu cre-deam, căci toate încercările de a ajunge până la acel punct alglobului au dat greş. Şi anotimpul nu era potrivit, deoarece 13martie pe pământurile antarctice înseamnă 13 septembrie înregiunile boreale. La 14 martie am zărit câteva sloiuri de gheaţă la 55° lati-tudine, gheţuri plutitoare, un fel de fărâmături de gheţari, dedouăzeci şi cinci de picioare. Nautilus se deplasa la suprafaţaoceanului. Ned Land, care pescuise deja în mările arctice, eraobişnuit cu, acest spectacol al aisbergurilor. Sfat şi cu mine îiadmiram pentru prima dată. în atmosferă, spre sud, la orizont se întindea o fâşie albă,strălucitoare. Pescuitorii englezi au poreclit-o „ice blinck".Aceasta prevesteşte apropierea unui „pack" sau banc degheaţă. . într-adevăr, în curând s-au ivit blocuri mai mari, a cărorstrălucire se schimba după toanele negurii. Câteva din acestesloiuri aveau nervuri verzi, ca şi când sulfatul de cupru ar fitras linii curbe pe acestea. Altele, asemenea unor ametisteenorme, lăsau să pătrundă, prin ele, lumina. Acestea din urmăoglindeau razele soarelui pe miile de feţe ale cristalelor lor. Cu cât coboram spre sud, cu atât aceste insule plutitoaredeveneau mai mari şi mai numeroase. Păsările polare zburaudeasupra noastră asurzindu-ne cu strigătele lor. Unele, luândpe Nautilus drept un cadavru de balenă, veneau să se odih-nească pe el şi ciuguleau cu ciocul în oţelul lui. In timpul acestei navigări în mijlocul gheţarilor, căpitanulNemo stătea adesea pe platformă. El observa cu atenţie acestelocuri nelocuite şi, fiind el însuşi la cârma vasului Nautilus, îlferea cu îndemânare de izbiturile acestor gheţari, dintre careunii aveau o lungime de câteva mile şi o înălţime de şaptezeci,

Page 176: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

optzeci de metri. Adesea, orizontul părea închis de tot. Lagradul 60 de latitudine nu mai era nici o trecătoare. Darcăpitanul Nemo, căutând cu băgare de seamă, găsea îndatăvreo deschizătură îngustă prin care se strecura, cu toate că ştiabine că se închidea în urma lui. Temperatura era destul de coborâtă. Termometrul, expus laaerul de afară, arăta două sau trei grade sub zero. Dar erambine îmbrăcaţi cu blănuri de foci şi urşi de mare. Cât despreinteriorul lui Nautilus, încălzit regulat de aparatele electrice,acesta sfida frigul cel mai puternic. De altfel, era destul ca săse scufunde câţiva metri în apă pentru a găsi o temperaturăsuportabilă. Cu două luni în urmă am fi avut sub această latitudine o zinesfârşită. Dar acum, aveam o noapte detrei, patru ore, caremai târziu va arunca şase luni de umbră pe aceste regiunipolare. La 15 martie am trecut de latitudinea Insulelor NewShetland şi Orhney de Sud. Căpitanul mi-a spus că pe vremurilocuiau acolo numeroase triburi de foci; dar vânătorii de ba-lene, englezi şi americani, în furia lor de îmbogăţire, măce-lărind adulţii şi femelele cu pui, acolo unde era animaţia vieţii,au lăsat în urma lor liniştea morţii. La 16 martie, pe la opt dimineaţa, Nautilus traversa cerculpolar antarctic la al cincizeci şi cincilea meridian. Gheţarii ne înconjurau din toate părţile şi ne închideauorizontul. însă, căpitanul Nemo mergea din trecătoare în tre-cătoare şi înainta mereu.— Dar unde merge? întrebam eu. — Merge înaintea lui. Şi la urma urmei, când n-o să maipoată merge mai departe o să se oprească, zise Sfat.— Nu cred! am răspuns eu. Mărturisesc că această excursie plină de peripeţii nu-midisplăcea. Frumuseţile acestor regiuni noi mă încântau. Ghe-ţarii erau superbi. Aici, ei formau un oraş oriental cu nenu-mărate minarete şi geamii, acolo, o cetate năruită, ca trântităla pământ de un cutremur. Aspecte veşnic schimbate de razelepiezişe ale soarelui sau pierdute în negura cenuşie în mijloculuraganelor de zăpadă. Apoi, din toate părţile bubuituri, tunete,rostogoliri de aisberguri care schimbau decorul ca imaginileunui film. Adesea, ne văzând nici o ieşire, mă gândeam că vom ră-mâne pe veci acolo; dar instinctul căpitanului Nemo, care selua după cele mai mici semne, îl ajuta să descopere noitrecători. El nu se înşela niciodată când vedea firicelele subţiride apă albăstruie care brăzdau întinderile de gheaţă. însă, în ziua de 17 martie, câmpurile de gheaţă nu ne maipermiteau înaintarea. Nu era banchiza, ci întinderi mari de apăcimentate de ger. Această piedică nu putea opri pe căpitan şi

Page 177: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

se avântă împotriva ţărmului de gheaţă cu o furie îngrozitoare.Nautilus pătrunse această grămadă fărâmicioasă şi o sparse cuun zgomot asurzitor. Bucăţile de gheaţă cădeau ca grindina înjurul nostru. Prin singura putere de împingere, aparatul nostruîşi săpa un drum. Câteodată, urca pe câmpul de gheaţă şi-lsfărâma sub greutatea lui. Barometrul era foarte coborât. Ajunsese chiar la 73°5'.Acele busolei nu mai ofereau nici o garanţie. în sfârşit la 18 martie, după douăzeci de asalturi zadarnice,Nautilus a fost ţintuit în loc. Nu mai erau nici bancuri, nicicâmpuri de gheaţă, ci o nesfârşită şi nemişcată barieră alcă-tuită din munţi lipiţi unul de altul.— Banchiza! mi-a zis canadianul. Am înţeles că atât pentru Ned Land cât şi pentru toţinavigatorii de dinaintea noastră, aceasta era piedica peste carenu se putea trece. Ivindu-se soarele spre amiază, căpitanulNemo a obţinut o măsură destul de exactă a situaţiei noastre.Eram la 51°30' longitudine şi 67°39' latitudine meridională.Era un punct înaintat al regiunilor antarctice. Nici urmă peaici de suprafaţă lichidă. Totul era îngheţat, chiar şi zgomotul. Nautilus trebuia, aşadar să se oprească în mijlocul acestorcâmpii de gheaţă, cu toate sforţările şi cu toate încercărilemijloacelor sale puternice de a spinteca gheţarii. De obicei,cine nu poate merge mai departe, se întoarce şi atâta tot. Daraici, era tot atât de greu de a te întoarce ca şi de a înainta, căcitrecătorile s-au închis în urma noastră şi dacă rămâneam pe loc, ne blocam de-a binelea. Lucru care se şi întâmplă, căci pela două spre seară, începea să se prindă o pătură de gheaţănouă pe coastele lui Nautilus cu o viteză uimitoare. Trebuie sămărturisesc că încercarea căpitanului Nemo era mai multdecât imprudentă.

Eram pe platformă. Căpitanul, care observa situaţia, îmispuse:—: Ei bine, domnule profesor, ce credeţi despre asta?— Cred că stăm rău.— Rău? Ce înţelegeţi prin rău?

— înţeleg că nici nu putem înainta, nici nu ne putem în-toarce. — Ah! Domnule profesor, răspunse căpitanul Nemo iro-nic, tot acelaşi sunteţi! Nu vedeţi decât piedici! Eu vă spun căNautilus nu numai că va scăpa de aici, dar va merge încă maideparte!

— Mai departe spre sud? am întrebat eu privindu-l.— Da, domnule, va merge la pol.

— La pol! am strigat eu, neputându-mi stăpâni o mişcare

Page 178: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

de îndoială. — Da! răspunse rece căpitanul, la polul antarctic, acolounde -.se întâlnesc toate meridianele globului. Ştiţi că fac cuNautilus tot ce vreau. Da! O ştiam, ştiam pe acest om îndrăzneţ din cale afară!Dar a învinge piedicile Polului Sud care e mai inaccesibil de-cât Polul Nord, unde nu pătrunsese, încă, nici unul dintre cu-rajoşii navigatori, nu era aceasta o întreprindere nechibzuită,un gând care putea încolţi numai în mintea unui nebun?!Mi-a venit atunci să-l întreb dacă nu cumva descoperise dejaacel Pol Sud, neatins încă de piciorul omenesc. — Nu, domnule, mi-a răspuns el, îl vom descoperi îm-preună. Acolo unde alţii au dat greş, eu voi izbuti. încă n-amplimbat pe Nautilus atât de departe în mările australe; dar vărepet, vasul acesta va merge mereu înainte. —- Vreau să vă cred, căpitane, am reluat eu cu un ton camironic. Vă cred! Haidem, înainte! Nu există piedici pentrunoi? Să sfărâmăm banchiza! S-o aruncăm în aer şi dacă re-zistă, să facem aripi submarinului Nautilus ca să poată trecepe deasupra! — Pe deasupra? domnule profesor, răspunse liniştit căpi-tanul. Nu pe deasupra, ci pe dedesubt.— Pe dedesubt! am strigat eu. Această singură vorbă a căpitanului Nemo m-a luminatdeodată şi mi-a destăinuit planurile căpitanului. înţelesesem,însuşirile minunate ale lui Nautilus aveau să-i slujească şi dedata aceasta într-o călătorie supraomenească! — Văd că începem să ne înţelegem, domnule profesor,mi-a zis căpitanul zâmbind. Ei bine, vom trece pe dedesubtulacestor aisberguri, care, precum ştiţi, au de trei ori adâncimeaîn mare a înălţimii lor de deasupra. Deoarece aceşti munţi degheaţă n-au mai mult de o sută de metri înălţime, au trei suteîn apă. Şi ce sunt pentru Nautilus trei sute de metri?— Nimic, domnule. — Submarinul ar putea să caute la adâncimi mai mari aceatemperatură uniformă a apelor marine, când la suprafaţă gerular fi de treizeci, patruzeci de grade minus. — E drept, domnule, foarte drept, am răspuns eu, însufle-ţindu-mă. — Singura greutate, reluă căpitanul Nemo, ar fi aceea sărămânem câteva zile în apă, fără a împrospăta proviziile deaer. — Nu-i decât asta? am răspuns eu. Nautilus are rezervoaremari, le vom umple şi ne vor da oxigenul de care vom aveatrebuinţă. Peste un sfert de oră de discuţie pe tema aceasta, observamcă eu eram acela care căuta să îndemne pe căpitan spre înde-plinirea acestui plan îndrăzneţ. După ce ne-am înţeles în toateprivinţele, căpitanul a sunat şi a venit ajutorul lui. Amândoi

Page 179: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

bărbaţii au discutat în limba lor' neînţeleasă şi fie că ajutorulde comandant fusese înştiinţat de mai înainte, fie că a găsitplanul bine chibzuit, deoarece ajutorul căpitanului nu a părutsurprins câtuşi de puţin.Dar oricât era de nepăsător» nu arăta mai multă nepăsare

decât Sfat, când i-am spus intenţia noastră de a ajunge la pol. — Cum pofteşte domnul, a răspuns bunul băiat. Cât despreNed Land, se mulţumi să dea din umeri. — Mi-e milă de dumneavoastră şi de căpitanul Nemo aldumneavoastră!

— Vom merge la pol, meştere Land.— Poate, dar de întors nu vă mai întoarceţi! între timp, se făceau pregătirile acestei încercări îndrăz-neţe. Puternicele pompe ale lui Nautilus goneau aerul în rezer-voare şi-l înmagazinau sub presiune mare. Pe la patru, căpi-tanul mă anunţă că tăbliile de pe platformă vor fi închise. Amaruncat o ultimă privire la banchiză. Timpul era senin, frigulfoarte mare, 12° sub zero; dar vântul se mai potolise şi aceastătemperatură nu părea de neîndurat. Vreo zece oameni se urcară pe coastele vasului Nautilus şi,înarmaţi cu târnăcoape, ei au spart gheaţa în jurul carenei. Ne-fiind decât o pojghiţă subţire, ei au terminat îndată treaba şiam intrat cu toţii înăuntrul aparatului. Rezervoarele de apăs-au umplut şi Nautilus se scufundă. M-am aşezat în salon cu Sfat şi priveam prin geam stratu-rile inferioare ale oceanului austral. Ne deplasam trei sute demetri sub suprafaţa unduitoare a banchizei. Dar Nautilus seadâncea şi mai mult. Acesta ajunsese la opt sute de metri,unde temperatura apei câştigase două grade. Sub această mare liberă Nautilus apucase drumul directspre pol, pe al cincizeci şi doilea meridian. De la 67°30' pânăla 90°, mai rămâneau de parcurs douăzeci şi două de grade şijumătate în latitudine, adică ceva mai mult de cinci leghe.Nautilus îşi regla mersul la douăzeci şi şase de mile pe oră,viteza unui tren expres. Dacă mergea mereu aşa, în patruzecişi opt de ore era la pol. O parte din noapte, Sfat şi cu mine ne-am petrecut-o lafereastra salonului, atraşi de noutatea situaţiei.Pe la ora două spre dimineaţă am mers să mă odihnesc.Sfat m-a imitat. Trecând prin coridoare, nu am întâlnit pecăpitan. Presupuneam că era în cabina cârmaciului.A doua zi, la 19 martie, pe la cinci de dimineaţă mi-amreluat postul meu în salon. Log-ul electric mi-a arătat căNautilus îşi micşorase viteza. Urca la suprafaţă, dar cu băgarede seamă, golind încet rezervoarele.Inima-mi zvâcnea. Vom ieşi, oare, la suprafaţă unde vomda de atmosfera liberă a polului?Nu. O izbitură mi-a arătat că Nautilus se lovise de supra-

Page 180: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

faţa inferioară a banchizei, care trebuia să fie încă foarte groa-să, judecând după zgomotul surd. Ciocnisem banchiza la treimii de picioare adâncime, ceea ce însemna patru mii de pi-cioare de gheaţă deasupra, dintre care o mie ieşeau la su-prafaţă. În timpul acelei zile, Nautilus reîncepu de mai multe oriaceeaşi experienţă şi totdeauna se izbi de tavanul de deasupranoastră. în unele locuri vasul a lovit plafonul de gheaţă lanouă sute de metri adâncime, ceea ce însemna o mie două sutede metri grosime, de nouă ori înălţimea banchizei de cândNautilus se scufundase sub valuri. Nici seara nu aduse vreo schimbare în situaţia noastră.Gheaţa se menţinea între patru şi cinci sute de metri adân-cime. O mică scădere şi totuşi ce distanţă între noi şi suprafaţaoceanului! Era ora opt. De patru ceasuri trebuia reîmprospătat aerul luiNautilus după obiceiul zilnic. însă acest lucru nu mă stin-gherea, cu toate că destoinicul căpitan Nemo nu recursese,încă, la rezervoarele cu oxigen. Am dormit rău în noaptea aceea. Eram năpădit când desperanţă, când de teamă. M-am sculat de câteva ori. Nautilusmergea pe dibuite. Pe la ora trei de dimineaţă am observat căsuprafaţa inferioară a banchizei era numai la cincizeci demetri adâncime. O sută cincizeci de picioare ne mai despăr-ţeau de suprafaţa apei.-Banchiza redevenea, încetul cu încetul,o întindere de gheaţă. Muntele se făcea câmpie. Ochii nu mi se mai dezlipeau de manometru. Urcam mereuîn diagonală suprafaţa strălucitoare care sclipea sub razeleluminatoarelor electrice. Banchiza se subţia şi pe deasupra şipe dedesubt.în sfârşit, pe la şase dimineaţa, în acea zi memorabilă de 19martie, uşa salonului se deschise. Căpitanul Nemo se ivi.— Marea liberă! zise el.

XXXI

POLUL SUD

Am alergat pe platformă.— Da! Marea liberă. Se mai zăreau doar ici, colo, câţivagheţari împrăştiaţi, încolo o mare întinsă, netedă; o lume depăsări în aer şi miriade de peşti sub ape, care variau de laalbastrul cel mai limpede până la verdele închis. Termometrularăta trei grade peste zero. Era ca o primăvară timidă ascunsăde această parte a banchizei ai cărei munţi îndepărtaţi se ză-reau la orizont spre nord.

Page 181: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Suntem la pol? am întrebat pe căpitan cu aprindere. — Nu ştiu, mi-a răspuns căpitanul. La amiază vom măsurapoziţia soarelui. — Dar soarele o să se arate prin ceaţă? am zis privind cerulcenuşiu. — Oricât de puţin s-ar arăta, tot o să-mi ajungă, răspunsecăpitanul. La zece mile de Nautilus spre sud, o insulă singuratică seînălţa la două sute de metri peste nivel. Mergeam spre ea darcu băgare de seamă, căci puteau fi blocuri de gheaţă în apă. După un ceas am ajuns lângă insulă. Peste două ore amînconjurat-o. Avea o circumferinţă de patru, cinci mile. Uncanal îngust o despărţea de o întindere de pământ foarte mare,un continent, poate, ale cărui margini nu le puteam vedea.Existenţa acestui pământ dădea dreptate ipotezelor lui Maury.Inginerul american observase că între Polul Sud şi paralela de60°, marea este acoperită cu gheţari plutitori, foarte mari, carenu se întâlnesc niciodată în Atlanticul de Nord. De la acest fapt a tras concluzia că continentul antarctic conţine pămân-turi întinse, deoarece aisbergurile nu se pot forma în largulmării, ci numai pe coaste. însă, Nautilus, de teamă să nu se împotmolească, se oprisela câteva sute de metri de coastă; s-a dat drumul bărcii şicăpitanul, doi dintre oamenii care aduceau instrumentele, Sfatşi cu mine ne-am îmbarcat. Era ora şase de dimineaţă. Nuvăzusem pe Ned Land, care probabil nu se arătase ca să nu fienevoit să ne dea dreptate. Câteva vâsle şi barca ajunse pe nisipul malului, unde seopri. în clipa când Sfat a vrut să sară l-am reţinut. — Domnule, am zis căpitanului Nemo, dumneavoastră vise cuvine onoarea să puneţi întâi piciorul pe acest pământ. — Da, domnule, răspunse căpitanul şi dacă nu mă oprescsă calc pe acest pământ, e pentru că până acum nici o fiinţăomenească n-a lăsat aici urmele paşilor săi. Spuse şi sări pe nisip. O emoţie puternică făcea să-i batăinima. A urcat o stâncă care avea în vârf un fel de platou şiacolo, cu braţele încrucişate, cu privirea aprinsă, nemişcat,mut, părea că pune stăpânire pe aceste ţărmuri australe. Dupăcinci minute, de asemenea extaz, el se întoarse spre noi.— Când poftiţi, domnule, mi-a strigat el. Am debarcat urmat de Sfat lăsând pe' amândoi oamenii înbarcă. Pământul era dintr-un fel de substanţă calcaroasă de cu-loare roşiatică, parcă ar fi fost din cărămidă pisată. Era aco-perit cu zgură, lavă, cu pietre ponce. Fiecare pas ne dovedeaoriginea lui vulcanică. În câteva locuri, mirosul de pucioasătrăda unele focuri lăuntrice care-şi mai păstraseră puterea deerupţie. Totuşi, deşi mă urcasem pe o stâncă, nu am văzut niciun vulcan pe o rază de câteva mile.

Page 182: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Vegetaţia pământului era foarte săracă. Doar câteva plantemicroscopice şi nişte ficuşi roşii, atâta tot.în schimb miile de păsări de felurite specii ne asurzeau cu

ţipetele lor. Unele acopereau stâncile şi ne priveau trecândfără teamă, înconjurându-ne de aproape. Erau şi pinguini,păsări atât de îndemânatice şi de mlădioase în apă, pe cât suntde greoaie şi de stângace pe pământ. Printre alte păsări mai erau şi nişte porumbei albi, din careSfat prinse câţiva pentru prietenul său. La o jumătate de leghe, pământul era plin de cuiburi dincare zburau numeroase păsări. Căpitanul Nemo puse maitârziu de se vână câteva sute, căci carnea lor neagră e foartegustoasă. Aceste zburătoare, de mărimea unei gâşte, se lăsausă fie omorâte cu lovituri de pietre fără a încerca să fugă. însă, ceaţa tot nu se risipea şi pe la unsprezece încă nu seivise soarele, ceea ce mă neliniştea, căci fără acest astru cumputeam şti dacă am ajuns la pol? Şi căpitanul era nerăbdător, necăjit. Dar ce putea face?Acest om îndrăzneţ şi puternic nu poruncea soarelui ca şimării. Nici la amiază nu se ivi astrul zilei. Nici nu se putea măcarcunoaşte locul ce-l ocupa de după perdeaua de ceaţă. încurând, această ceaţă se prefăcu în zăpadă.—? Pe mâine, zise căpitanul şi ne întoarserăm pe Nautilus. Ninsoarea nu mai încetă până a doua zi. Era cu neputinţăde stat pe platformă. Din salon, unde îmi notam incidenteleacestei excursii pe continentul polar, auzeam ţipetele păsă-rilor, care se jucau în mijlocul vârtejurilor de zăpadă. Nautilusnu rămase nemişcat şi, mergând de-a lungul coastei, maiînainta cu zece mile spre sud. A doua zi, 20 martie, când a încetat ninsoarea, se făcusemai frig. Termometrul arăta două grade sub zero. Ceaţa seîmprăştia şi nădăjduiam că în acea zi vom putea stabili loculunde ne aflam. Căpitanul Nemo nu se arătase încă; Sfat şi cu mine ammers cu barca la mal. Pământul era acelaşi; tot urme de zgură,lavă, de bazalt, fără a zări craterele care le aruncaseră. Şi aicica şi acolo, miriade de păsări populau această parte a conti-nentului polar. Dar ele îşi" împărţeau acest teritoriu cu mariturme de mamifere marine, care ne priveau cu ochi blânzi.Erau foci de diferite specii, unele lungitepe pământ, alteleculcate pe vreun gheţar, câteva ieşind din mare şi intrând dinnou. Ele nu fugeau la apropierea noastră, deoarece n-avuse-seră niciodată de-a face cu oamenii. Era ora opt de dimineaţă.Ne mai rămâneau patru ore până în clipa când soarele ne vaputea sluji la observaţiile noastre. Ne-am îndreptat spre ungolfuleţ săpat într-o stâncă de pe mal.

Page 183: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Aici, cât vedeam cu ochii, pământurile şi gheţarii erau

acoperiţi cu mamifere marine. Erau mai cu seamă foci. Eleformau grupuri deosebite, bărbaţi şi femele, tatăl veghindasupra familiei, mama alăptând copiii şi câţiva pui mărişoriemancipându-se la câţiva paşi de părinţi. Printre ei se stre-curau elefanţii marini, un fel de foci cu trompa scurtă, nişteuriaşi ai acestor specii, înalţi de zece metri. Nu au făcut nici omişcare când ne-am apropiat.— Nu sunt animale primejdioase? mă întrebă Sfat. — Nu, am răspuns eu, doar dacă le-am ataca. Când o focăîşi apără puiul, furia ei e grozavă. Atunci se întâmplă săsfărâme în bucăţi barca pescarilor.— E în dreptul ei, zise Sfat.— Nu zic ba. în depărtare se auzeau mugete puternice, asemenea celorunei cirezi de rumegătoare. Ne-am îndreptat spre locul deunde venea acel zgomot asurzitor şi de pe o înălţime am zărito mare câmpie albă, acoperită cu morse. Aceste animale sejucau şi strigătele lor erau strigăte de bucurie, nu de furie. Morsele seamănă cu focile în ce priveşte forma trupului şia picioarelor. Dinţii de jos lipsesc, iar cei de sus sunt niştecolţi lungi de optzeci de centimetri şi cu circumferinţa detreizeci. Aceşti dinţi, dintr-un fildeş tare şi fără dungi, maitrainici decât fildeşul elefantului, sunt foarte căutaţi. După ce am examinat îndeajuns această cetate de morse,m-am gândit la înapoiere. Era ora unsprezece şi dacă bravulcăpitan Nemo avea să facă observaţiile lui, voiam să fiu şi eude faţă. însă, nici pentru ziua aceea nu mă aşteptam să vădsoarele care se ascundea sub nori. Am luat-o spre Nautilus pe o cărare îngustă. La unsprezeceşi jumătate eram pe punctul de debarcare. Barca adusese întretimp pe căpitan pe uscat. El stătea lângă un bloc de bazalt şiprivea cerul. Instrumentele erau lângă dânsul. M-am aşezat alături de el şi am aşteptat fără să vorbesc.Sosi amiaza şi, ca şi în ajun, soarele nu se arăta. Era o fatalitate. încă nu putusem măsura înălţimea soareluişi dacă nu izbuteam nici a doua zi trebuia să renunţămdefinitiv la stabilirea poziţiei noastre. Era 20 martie. A doua zi, 21, ziua echinocţiului, soareledispare sub orizont pe timp de şase luni şi odată cu dispariţialui începe lunga noapte polară. Deci, a doua zi soarele avea săarunce ultimele lui raze în acest ţinut. După o aşteptare zadarnică, în care timp astrul părea că nuvrea să se arate oamenilor pe acest pământ, ne-am întors labord. în ziua următoare, 21 martie, am urcat, pe la cinci dedimineaţă, pe platformă. Căpitanul Nemo era acolo. — Timpul se luminează puţin, mi-a zis el. Am speranţe.

Page 184: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

După dejun vom debarca să alegem un punct de observaţie. Aşa am şi făcut. Nautilus mai înaintase cu câteva mile întimpul nopţii. Era în larg, la o leghe de coastă, unde ne dusebarca, pe căpitanul Nemo, pe mine şi doi oameni din echipajcu instrumentele, adică un cronometru, un ochean şi unbarometru. în trecerea noastră am văzut o ceată de balene, care seplimba prin apele liniştite şi am văzut că acest bazin le slujeade refugiu când erau gonite de pescari.Pe la nouă eram pe uscat. Cerul se lumina. Norii fugeauspre sud. Ceaţa părăsea suprafaţa rece a apelor. CăpitanulNemo se îndreptă spre înălţimea din care voia să facă ob-servatorul lui.Două ore a durat până am ajuns în vârful acestui munte,atât de greu de urcat din cauza rocilor de lavă ascuţite şi apietrelor ponce, în mijlocul mirosului de pucioasă. De acoloprivirea noastră îmbrăţişa o mare întinsă. La picioarele noas-tre un câmp strălucitor de alb. Deasupra noastră un cer de unalbastru deschis, fără nori. în depărtare, Nautilus părea uncetaceu adormit. în spatele nostru, spre sud şi est, un pământfără margini, o îngrămădire nesfârşită de stânci şi de sloiuri degheaţă.

Căpitanul Nemo, ajuns în vârful muntelui, îşi pregăteainstrumentele. La douăsprezece fără un sfert, soarele, văzut prin refracţie,se arăta ca un disc de aur şi îşi împrăştia razele pe acest con-tinent neumblat. Căpitanul Nemo, înarmat cu un ochean, care, cu ajutorulunei oglinzi, îndrepta refracţia, observă astrul care se adânceaîncet sub orizont făcând o diagonală lungă. Eu ţineam cro-nometrul în mână. Dacă dispariţia jumătăţii de disc a soareluicoincidea cu amiaza cronometrului eram chiar la pol.— Amiază! am strigat eu. —. Polul Sud! răspunse căpitanul cu glasul solemn,dându-mi ocheanul care-mi arăta astrul zilei tăiat în două părţiegale faţă de orizont. în acea clipă, căpitanul Nemo, sprijinindu-şi mâna de umă-rul meu, îmi zise: — Domnule, în anul 1600 olandezul Gheritk, tras decurenţi şi de vijelii, a atins 64° latitudine sudică şi a descoperitNew Shefiand. în anul 1773, la 17 ianuarie, ilustrul Cook,mergând de-a lungul celui de al treizeci şi optulea meridian,ajunse la 67°30' latitudine şi în anul 1774, la 30 ianuarie, peal o sută nouălea meridian a ajuns la 71°15' latitudine. în anul1819, rusul Bellinghausen a ajuns la a şaizeci şi noua paralelăşi în anul 1821 la 111° longitudine vestică. în anul 1825, unsimplu pescar de foci, englezul Weddel, a urcat până la 72° 14'latitudine la al treizeci şi cincilea meridian. In anul 1831,

Page 185: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

englezul Biscoe, la 1 februarie, a descoperit insula Enderby la68°50' latitudine, în anul 1832, la 5 februarie, pământulAdelaida la 67° latitudine; la 21 februarie, pământul Grahamla 64°45' latitudine. în anul 1838 francezul Dumont d'Urvillea descoperit pământul Ludovic Filip; doi ani mai târziu la66°30' a zărit pământul Adelia şi peste o săptămână coastaClaria. în anul 1842, englezul James Ross a găsit pământulVictoria la 171°7' longitudine estică. La 27 ianuarie a ajuns la76°8, la 28 la 77°32', la 2 februarie la 78°4' şi în anul 1842 els-a întors de la al şaptezeci şi unulea grad, căci nu a putut trecemai departe. Ei bine, eu, căpitanul Nemo, la 21 martie 1868am atins Polul Sud la al nouăzecilea grad şi pun stăpânire peaceastă parte a globului recunoscută ca al şaselea continent. — în numele cui, căpitane?— în numele meu, domnule!Şi căpitanul desfăşură un steag negru cu litera N brodată înaur. Apoi, întorcându-se spre astrul zilei ale cărui ultime razemângâiau orizontul mării:

— Adio, soare! strigă el. Dispari, astru luminos! Culcă-tesub această mare liberă şi lasă ca o noapte de şase luni să-şiîntindă umbrele pe noul meu domeniu!

XIV

ACCIDENT SAU INCIDENT A doua zi, 22 martie, la ora şase dimineaţa, s-au începutpregătirile de plecare. Era foarte frig. Pe cerul senin sclipeaustelele; la zenit lucea acea admirabilă Cruce de Sud, SteauaPolară a ţinuturilor antarctice. Termometrul arăta douăspre-zece grade sub zero. Era un ger înţepător. Gheţarii se înmul-ţeau, marea căpăta o pojghiţă de gheaţă. Ce făceau balenele întimpul acesta? Desigur, căutau alte mări mai calde. Cât desprefoci şi despre morse, obişnuite să trăiască în această climăaspră, rămâneau pe plajele îngheţate. Aceste animale auinstinctul de a săpa găuri în stratul de gheaţă şi de a le întreţinetotdeauna deschise. Prin aceste găuri vin să respire. Când pă-răsile, alungate de frig, emigrează spre nord, aceste mamiferemarine rămân singurii stăpâni ai continentului polar. Rezervoarele lui Nautilus s-au umplut şi ne-am scufundat.Ajuns la o adâncime de o mie de picioare, vasul se opri. Elicealovea apa cu putere şi vasul se îndrepta spre nord cu o vitezăde cinci mile pe oră. Spre seară, se deplasa sub imensa cara-pace îngheţată a banchizer.

Page 186: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Tăbliile ferestrelor erau închise, căci Nautilus se putea izbide vreun gheţar scufundat. Mi-am petrecut toată ziua recitin-du-mi însemnările şi am retrăit, astfel, în gând toate peripeţiile acestei călătorii. Chiar şi în timpul nopţii aceste amintirinu-mi clădeau odihnă. Pe la ora trei, de dimineaţă, am fost trezit de o loviturăputernică. M-am ridicat şi am ascultat prin întuneric, când amfost aruncat deodată în mijlocul odăii. M-am sprijinit de ziduri şi m-am târât astfel prin coridoarepână în salon, care era luminat. Toate mobilele erau răstur-nate. Din fericire vitrinele, prinse pe picioare solide, rezis-taseră, însă, toate tablourile, tapiseriile, tot ce atârna de pereţiera mişcat. Nautilus era culcat pe o parte şi absolut nemişcat. Auzeam zgomot de paşi, glasuri nedesluşite, dar căpitanulnu se vedea. în clipa când voiam să ies din salon, au intrat Nfidşi cu Sfat.— Dar ce s-a întâmplat? i-am întrebat.— Tocmai asta veneam să întreb pe domnul, răspunse Sfat. — Mii de draci! strigă canadianul, eu ştiu ce este. Nautiluss-a înţepenit şi de data asta n-o să scape aşa, cu una cu două,ca din Strâmtoarea de Tores. M-am uitat la manometru. Spre marea mea uimire am vă-zut că eram la o adâncime de trei sute şaizeci de metri.— Ce înseamnă asta? am strigat eu. De douăzeci de minute eram în salon, căutând să prindfiecare zgomot, fără să mai bag în seamă toanele lui Ned, cândintră căpitanul. Părea că nici nu ne vede. Faţa lui, de obiceiatât de liniştită, trăda o oarecare îngrijorare. El observă bu-sola, manometrul şi tăcu. Nu voiam să-l întrerup. însă, peste câteva clipe, când seîntoarse spre mine, i-am zis, slujindu-mă de o expresie de-alui în timpul când eram la Tores:— Un incident, căpitane?— Nu domnule, răspunse el, de data asta un accident.— Grav?— Poate.— Primejdia e mare? ?— — Nu.— Nautilus s-a înţepenit?— Da.— Şi aceasta a provenit?... — De la un capriciu al naturii. Nu s-a întâmplat nici ogreşeală la manevrare.— Pot şti, domnule, care e cauza acestui accident? — Un mare sloi de gheaţă, un munte întreg s-a răsturnat,răspunse el. Când aisbergurile sunt duse de apele mai calde,centrul lor de gravitate urcă. Atunci acestea se întorc, serăstoarnă. Aceasta s-a întâmplat şi acum. Unul dintre aceşti

Page 187: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

gheţari, răsturnându-se, a izbit pe Nautilus, care se deplasa înapă. Apoi, lunecând pe învelişul lui şi ridicându-l cu o putereirezistibilă, l-a tras în straturile mai puţin dense şi l-a culcat peo parte. — Dar nu-i puteţi îndrepta echilibrul, deşertându-irezervoarele? — Tocmai asta fac acum pompele. Uitaţi-vă la manometru.Acul arată că Nautilus urcă, dar gheţarul urcă odată cu el şipână ce vreo piedică nu va opri urcarea lui, poziţia noastrărămâne neschimbată. Cugetam la toate urmările situaţiei noastre. Căpitanul pri-vea mereu la manometru. Nautilus, de când se răsturnase ais-bergul, urcase cu o sută cincizeci de picioare dar era mereu înaceeaşi poziţie. Deodată am simţit o uşoară mişcare; Nautilus îşi îndreptapuţin poziţia. Obiectele atârnate au revenit la poziţia lor nor-mală. Pereţii au devenit verticali. Nimeni dintre noi nu vor-bea. Cu inima mişcată, observam, simţeam cum ne îndreptam.Podeaua redeveni orizontală sub picioarele noastre. Au trecutzece minute.— în sfârşit, stăm drept! am strigat.— Da, zise căpitanul Nemo, îndreptându-se spre uşă.— Dar vom mai pluti?— — Fireşte, răspunse el; cum se vor goli rezervoarele,Nautilus va urca la suprafaţa mării. Căpitanul ieşi şi am văzut, în curând că, din porunca lui,Nautilus înceta a mai urca, deoarece s-ar fi izbit de partea dejos a banchizei. Era mai bine să rămână între două ape.— Am scăpat ca prin minune! zise atunci Sfat. , — Da! Am fi putut fi zdrobiţi între aceste sloiuri de gheaţăsau în cazul cel mai bun rămâneam închişi acolo. Şi atuncineputând împrospăta aerul... Da! Am scăpat ca prin minune!— Dacă o să ne alegem numai cu atât! îngână Ned Land.Nu voiam să deschid vorba cu canadianul şi nu am răspunsnimic. De altfel, tăbliile se deschiseră în acea clipă şi luminade afară a năvălit prin fereastră. Eram în mijlocul apei, precum am spus-o; dar la o distanţăde zece metri de fiecare parte se înălţa un zid de gheaţă care-ţilua ochii prin strălucirea lui. Pe deasupra, dedesubt, acelaşizid; deasupra, pentru că suprafaţa de jos a banchizei se întin-dea deasupra noastră ca un tavan; dedesubt, pentru că gheţarulrăsturnat lunecând puţin câte puţin, găsise pe pereţii lateralidouă puncte de sprijin care-l ţineau în această poziţie.Nautilus era închis într-un adevărat tunel de gheaţă, lat dedouăzeci de metri, de unde era foarte uşor de ieşit. Tavanul luminos se stinsese şi cu toate acestea salonul erafeeric luminat, pentru că pereţii de gheaţă răsfrângeau razelefelinarului, multiplicându-le pe fiecare faţă a unghiurilor,răspândind o mare de safire şi de smaralde în jurul nostru.

Page 188: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Ce frumos! Ce frumos! striga Sfat. — Da, am zis eu, este o privelişte admirabilă. Nu-i aşa,Ned? — Ei, mii de draci! Da, zise Ned Land. E superb! Turbezcă trebuie s-o admit. Niciodată nu s-a mai văzut asemenea lu-cru. Dar această privelişte ne poate costa scump. Şi, ca săspun totul, mă gândesc că vedem aici lucruri pe careDumnezeu a oprit ca omul să le vadă! — Ned avea dreptate. Era prea frumos. Deodată, un strigăt allui Sfat m-a făcut să mă întorc.— Dar ce s-a întâmplat? am întrebat eu.— Domnul să închidă ochii! Domnul să nu se uite!Şi Sfat îşi acoperi ochii cu mâinile. ?— Dar ce ai, băiete?— Am ameţit, am orbit! Am privit fără să vreau la geam şi nu am putut suportafocul care trecea înaintea lui. Am priceput ce se întâmplase. Nautilus, dând drumul eli-cei, mergea atunci cu mare viteză. Toate strălucirile liniştiteale pereţilor de gheaţă s-au schimbat atunci în linii de foc.Focurile acestor miriade de diamante se amestecau între ele.Nautilus, dus de elice, călătorea într-un tunel de fulgere. Aceasta se petrecea pe la ora cinci de dimineaţă. în aceaclipă am simţit o izbitură în partea din faţă a lui Nautilus. Ampriceput că pintenul său lovise un sloi de gheaţă. Probabil cănu fusese manevrat bine, căci nu era uşor de mers în acesttunel submarin înconjurat de gheţari. în orice caz mersul săuînainte nu putea fi împiedicat. Totuşi, împotriva aşteptăriimele, Nautilus se deplasa înapoi.— Ne întoarcem? zise Sfat. . — Da, am răspuns eu. Probabil că tunelul n-are ieşire înpartea asta.— Şi atunci?... — Atunci, am zis eu, e lucru foarte simplu. Ne întoarcemşi ieşim pe partea cealaltă a tunelului- Atâta tot. Vorbind astfel, voiam să par liniştit, dar de fapt nu eram.între timp mişcarea retrogradă a submarinului se acceleră şi,mergând contra elicei, ne trăgea cu o mare viteză.— O să fie o întârziere, zise Ned. — Ce are a face câteva ceasuri mai mult sau mai puţin, nu-mai ca să putem ieşi de aici!M-am plimbat câtva timp din salon în bibliotecă. Tovarăşii

mei tăceau. M-am întins pe divan şi am luat o carte pe care amrăsfoit-o maşinal.După un sfert de oră, Sfat, apropiindu-se de mine, mi-a zis:— Este foarte interesant ceea ce citeşte domnul?— Foarte interesant, am răspuns eu.— Cred. Domnul citeşte cartea domnului.

Page 189: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Cartea mea? într-adevăr, ţineam în mână Cartea marilor funduri sub-marine fără să-mi dau seama. Am închis cartea şi am începutsă mă plimb. Ned şi Sfat se sculară ca să plece. — Rămâneţi, amicii mei, am zis reţinându-i. Să fim îm-preună până vom ieşi din fundătura aceasta.—Cum pofteşte domnul, răspunse Sfat. Au trecut câteva ore. Mă uitam adesea la instrumenteleatârnate de pereţi. Manometrul arăta că Nautilus se menţineala o adâncime de trei sute de metri, busola, că se îndrepta spresud, log-ul arăta viteza de douăzeci de mile pe oră, foartemare de altfel într-un spaţiu atât de îngust. Pe la opt şi douăzeci şr cinci a avut loc o a doua izbitură.De data aceasta la partea de dinapoi a vasului. M-am îngăl-benit. Tovarăşii mei s-au apropiat de mine. Am apucat mânalui Sfat şi ne priveam vorbindu-ne din ochi.în acea clipă a intrat căpitanul în salon. Am mers spre el.— Drumul e închis la sud? — Da, domnule; aisbergul răsturnându-se a închis oriceieşire.— Suntem blocaţi?— Da.— LIPSA DE AER Astfel, în jurul lui Nautilus, pe deasupra, dedesubt, un zidde gheaţă de nepătruns. Eram prizonierii banchizei. Canadia-nul bătuse cu pumnul în masă. Sfat tăcea. M-am uitat lacăpitan. Faţa lui îşi recăpătase liniştea obişnuită. îşi încrucişa-se braţele. Cugeta. Nautilus nu se mişca. — Domnilor, zise atunci căpitanul cu glasul limpede, exis-tă două feluri de a muri în împrejurările în care ne aflăm. Acest inexplicabil om avea mutra unui profesor de mate-matică ce face o demonstraţie elevilor săi. — întâi, reluă el, putem muri striviţi. Apoi, e posibil sămurim asfixiaţi. Nu mai vorbesc de posibilitatea de a muri defoame, căci proviziile de pe Nautilus vor dura, desigur, maimult decât noi. Să ne ocupăm, deci, numai de pericolul destrivire şi de asfixiere. — Cât priveşte asfixierea, am răspuns eu, nu este de temut,căci rezervoarele noastre sunt pline. — Just, dar ele nu ne vor da aer decât pentru două zile. Darsuntem, însă, de treizeci şi şase de ore în apă. Aerul compri-mat al lui Nautilus trebuia reîmprospătat. în patruzeci şi optde ore, rezerva noastră va fi isprăvită.— Nu rămâne decât să străbatem zidul care ne înconjoară.— Vom încerca. Căpitanul Nemo ieşi şi porunci să se umple rezervoarele cuapă. Nautilus coborî repede pe fundul de gheaţă la o adâncime

Page 190: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

de o sută cincizeci de metri. — Amicii mei, am zis eu, situaţia e gravă, dar mă bizui peenergia şi pe curajul vostru. — Domnule, mi-a zis canadianul, nu e acum momentul săvă plictisesc cu nemulţumirile mele. Sunt gata să fac oricepentru scăparea comună.— Bine, Ned, am zis eu întinzându-i mâna. — Mă pricep tot atât de bine la mânuirea târnăcopului caşi a cangei şi pot fi de folos căpitanului.— El nu-l va refuza. Vino Ned. Am dus pe canadian în camera unde oamenii lui Nautilusîşi îmbrăcau hainele de scafandru. Am făcut cunoscut căpi-tanului propunerea lui Ned care a fost primită şi, curând, a fostîmbrăcat cu costumul şi cu aparatul Rouquayrol umplut cu aerproaspăt scos din rezervoare. Peste câteva minute eram la fereastra salonului şi exa-minam straturile înconjurătoare vasului Nautilus. O duzină deoameni din echipaj a ieşit pe bancul de gheaţă; printre ei amdeosebit pe Ned Land, cu statura lui înaltă. Căpitanul îi înto-vărăşea. înainte de a începe săparea pereţilor, el i-a măsurat cuajutorul unei sonde. Pereţii aveau cincisprezece metri gro-sime. Cât despre tavan nici vorbă, căci era însăşi banchiza.Rămânea suprafaţa de jos. Acolo zece metri ne despărţeau deapă. Trebuia săpată o gaură prin care să treacă Nautilus, ogaură de vreo şase mii cinci sute de metri cubi! Oamenii au fost puşi imediat la lucru; târnăcoapele au lovitcu putere masa compactă din care s-au desfăcut bucăţi mari degheaţă. Printr-un curios efect al greutăţii specifice, blocurile,mai puţin grele decât apa, zburau în sus spre tavanul tunelului,îngroşând partea de sus cu cât se subţia cea de jos. După două ore de muncă energică, Ned se întoarse ostenit.Tovarăşii lui au fost înlocuiţi cu alţii printre care şi Sfat şi cumine. De data aceasta ne djrija ajutorul căpitanului. Apa era foarte rece, dar m-am încălzit îndată mânuindtârnăcopul. Când m-am întors, după două ore de lucru, spre a mâncaceva şi a mă odihni, am găsit o mare deosebire între aerul dinaparatul Rouquayrol şi aerul din atmosfera lui Nautilus, încăr-cată cu acid carbonic. Aerul nu fusese împrospătat de patru-zeci şi opt de ore şi timp de douăsprezece ore nu săpasem de-cât un metru de gheaţă pe întinderea însemnată, vreo şase sutede metri cubi. Dacă lucrul mergea tot aşa, ne mai trebuiaucinci nopţi şi patru zile ca să ducem la bun sfârşitîntreprinderea noastră. în timpul nopţii, precum socotisem, am mai înaintat cu unmetru spre fund. Dar dimineaţa, când, îmbrăcat cu costumulmeu, am ieşit afară la o temperatură de şase, şapte grade sub

Page 191: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

zero, am observat că zidurile laterale se apropiau încetul cuîncetul de Nautilus. Straturile de apă mai îndepărtate de groa-pă, pe care nu le încălzea munca omului Şi a instrumentelor,aveau o tendinţă de a se solidifica mereu. Care erau şansele descăpare în faţa acestui nou pericol şi cum puteam împiedicasolidificarea acestei pături lichide care ar fi făcut săplesnească pereţii vasului Nautilus ca un obiect de sticlă? Am împărtăşit căpitanului taina mea. — Da, zise el, ştiu, dar alt mijloc nu există decât de a o luanoi înaintea îngheţului. Trebuie să lucrăm repede. Spre seară, groapa se mai adâncise cu un metru. Cândm-am întors la bord era să mă asfixiez din cauza acidului car-bonic cu care era încărcat aerul. În acea seară, căpitanul Nemo a trebuit să deschidă rezer-voarele şi să dea drumul la puţin aer curat, altfel nu ne-am maifi sculat în dimineaţa următoare. A doua zi, 26 martie, m-am pus din nou pe lucru, începândal cincilea metru. Căpitanul Nemo ne dirija, lucrând împreunăcu noi. Uitându-mă la pereţii de gheaţă, am văzut că se maiapropiaseră cu trei, patru metri de Nautilus. Şi i-am arătat cumâna. El m-a înţeles şi mi-a făcut semn să-l urmez.Ajunşi în salon, el îmi zise: — Domnule Aronnax, trebuie să încercăm un mijloc eroic,altfel rămânem cimentaţi în locul acesta.—• Da, am zis eu, dar ce-i de făcut? — Ah! zise el, dacă Nautilus al meu ar fi îndeajuns de pu-ternic să suporte această presiune fără a fi strivit! — Cum aşa? am întrebat eu neînţelegând ce gândeşte că-.pitanul. m — Nu pricepeţi că această congelare de apă ne-ar puteaveni în ajutor? Prin solidificarea ei, poate să facă să plesneas-că pietrele cele mai tari. — Da, căpitane, dar şi Nautilus, care n-ar putea să suporteaceastă presiune îngrozitoare, s-ar turti ca o foaie de tablă. — Ştiu, domnule, de aceea nu trebuie să ne bizuim pevreun ajutor al naturii, ci numai pe noi înşine. Trebuie să îm-piedicăm apa de a îngheţa. N-au mai rămas decât zece picioa-re de apă în jurul submarinului Nautilus.

— Şi cât timp mai avem aer?Căpitanul m-a privit drept în faţă.— Poimâine, rezervoarele vor fi goale! Mi-a îngheţat sângele. Căpitanul însă, tăcut, nemişcat, gân-dea. Deodată, el scăpă vorbele acestea:— Apă fierbinte!— Apă fierbinte? am strigat eu. — Da, domnule. Suntem închişi într-un spaţiu relativ mic.Oare apa clocotită, aruncată neîncetat de pompele lui Nautilusn-ar ridica temperatura acestui loc, împiedicând îngheţul?

Page 192: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

— Să încercăm, am zis hotărât.— Da, domnule profesor. Termometrul arăta atunci minus şapte grade. Căpitanulm-a dus în bucătărie, unde funcţionează aparate distilatoarepentru furnizarea apei de băut prin evaporare. Acestea s-auumplut cu apă şi toată căldura a fost îndreptată asupra lor. încâteva minute această apă ajunse la o sută de grade. A fost di-rijată spre pompe, în timp ce altă apă o înlocuia. Căldura pi-lelor era atât de puternică, încât apa trasă din mare, după cetrecuse numai prin aparate, ajungea clocotindă la pompe. Eleîncepură să împrăştie apa fierbinte şi peste trei ore termome-trul arăta şase grade sub zero. Câştigasem un grad. Peste douăore nu mai erau decât patru grade.— Vom izbuti, am zis căpitanului. — Cred, răspunse el. Nu vom mai fi striviţi. Ne rămânenumai asfixierea. în timpul nopţii temperatura se ridică la un grad sub zero.Mai sus nu puteam ajunge. Dar, deoarece apa de mare nu poa-te îngheţa decât la cel puţin două grade minus, eram liniştit înaceastă privinţă. La 27 martie, groapa era de şase metri. Ne mai trebuiaupatruzeci şi opt de ore de lucru şi aerul din Nautilus nu maiera de respirat. Mă apăsa un fel de greutate, căscam neîncetat;plămânii căutau aerul indispensabil respiraţiei şi care seîmpuţina din ce în ce. Eram întins fără putere, fără cunoştinţă.Bietul Sfat suferea la fel, avea aceleaşi simptome şi, totuşi, numă părăsea. îmi apucă mâna, mă îmbărbăta şi l-am auzitzicând: — Ah! Dacă aş putea să nu respir ca să las mai mult aerpentru domnul! Dacă situaţia noastră, era de neîndurat înăuntru, cu cegrabă, cu ce bucurie ne îmbrăcam ca să lucrăm când ne venearândul. Atunci căpătăm aer curat. Respiram! Respiram! în ziua aceea am muncit cu mai multă îndârjire. Nu ne mairămâneau de săpat decât doi metri. Dar rezervoarele erauaproape goale. Tot aerul era păstrat pentru muncitori. PentruNautilus nici un atom! Când m-am întors la bord, am fost pe jumătate înăbuşit. Cenoapte! N-aş putea s-o istorisesc. Asemenea suferinţe nu sepot descrie. A doua zi dimineaţă eram ca beat. Tovarăşii mei,de asemenea. Câţiva oameni ai echipajului horcăiau. în acea zi, a şasea de când eram închişi, căpitanul Nemo,ca să grăbească lucrul, s-a hotărât să zdrobească stratul degheaţă care ne mai despărţea de mare. Acest om, cu toată du-rerea fizică, îşi păstrase sângele rece şi energia. El cugeta,combina, lucra. După porunca lui, Nautilus a fost ridicat de pe stratul degheaţă printr-o schimbare de greutate specifică. Când s-a miş-

Page 193: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

cat, a fost cârmit spre groapa desemnată după mărimea lui.Apoi se umplură rezervoarele şi intră înăuntrul ei. Tot echi-pajul a intrat în vas şi uşile au fost închise. Nautilus stătea peun strat de gheaţă de mai puţin de un metru şi care fusese gău-rit în mii de părţi cu sonda. Robinetele rezervoarelor au fost larg deschise şi o sută demetri cubi au intrat înăuntru mărind cu o s»'tă de mii de kilo-grame greutatea lui Nautilus. Aşteptam, ascultam, uitând suferinţele noastre, mai nădăj-duind încă. Era ultima încercare. Deşi îmi vâjâiau urechile, auzeam scârţâitul învelişului luiNautilus. Gheaţa s-a spart cu un zgomot ciudat, cum ar fi zgo-motul hârtiei care se rupe şi Nautilus se adâncea.— Trecem! îngână Sfat. Deodată, târât de supraîncărcarea lui, Nautilus se scufundăca o ghiulea, altfel spus, vasul cădea în adâncuri. Toată puterea electrică a fost îndreptată atunci asupra pom-pelor care au început să golească apa din rezervoare. Dupăcâteva minute scufundarea a fost oprită. Manometrul arăta, chiar, că urcam. Elicea, mergând cu toată viteza ne trăgea lanord. Dar cât avea să dureze călătoria noastră sub banchiză?încă o zi? Până atunci voi fi mort. Faţa îmi era vânătă, buzelealbastre. Nu mă mai puteam mişca. îmi dădeam seama deagonia mea. Deodată mi-am revenit în simţiri. Ned Land şi Sfat se jert-feau pentru a mă scăpa, dându-mi puţinul aer pe care îlgăsiseră pe fundul unui aparat, în loc să-l respire ei. îmi turnauviaţa picătură cu picătură. Voiam să resping aparatul, dar eiîmi ţineau mâinile şi câteva clipe am respirat cu voluptate. M-am uitat la ceas. Era unsprezece dimineaţa. Trebuia săfie ziua de 28 martie. Nautilus mergea cu o viteză înspăimân-tătoare de patruzeci de mile pe oră.Unde era căpitanul Nemo? Murise? Manometrul arăta că nu mai eram decât la douăzeci depicioare de suprafaţă. Un câmp de gheaţă ne mai despărţea deatmosferă. Nautilus încerca să-l spargă cu pintenul său. împins de eli-cea puternică, acesta a atacat, întinderea de gheaţă pe dede-subt ca un berbec uriaş. Spărgea gheaţa încetul cu încetul, seretrăgea şi apoi, s-a aruncat cu toată puterea spre câmpul carese rupea şi, în sfârşit, împins de un avânt suprem, a spartsuprafaţa îngheţată. Trapele au fost deschise, s-ar putea zice smulse şi aerulcurat a năvălit în interiorul vasului. DE LA CAPUL HORN.LA FLUVIUL AMAZON

Page 194: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

N-aş putea spune cum am ajuns pe platformă. Poate că mădusese canadianul acolo. Dar respiram, sorbeam aerul învio-rător al mării. Tovarăşii mei se îmbătau şi ei, de asemenea.Puteam respira în voie aerul binefăcător al acestei atmosfere.

— Ah! a făcut Sfat, ce bun e oxigenul! Domnul poate res-pira cât pofteşte, că este pentru toată lumea. Cât despre Ned Land, el nu vorbea, ci deschidea o gură căar fi speriat şi rechinii. Şi ce respiraţie puternică! Canadianul„trăgea" ca o sobă. Mi-au revenit îndată puterile şi când am privit în jurul meu,am văzut că eram singur pe platformă. Nici un om din echipaj.Nici măcar căpitanul Nemo. Ciudaţii marinari ai lui Nautilusse mulţumeau cu aerul care circula înăuntru. Primele cuvinte pe care le-am pronunţat au fost cuvintelede mulţumire şi de recunoştinţă pentru tovarăşii mei. — Bun! Domnule profesor, mi-a zis Ned Land, nici numerită să vorbim! Parcă ce mare lucru am făcut noi? Nimic.Nu era decât o chestie de aritmetică. Existenţa dumneavoastrăera mai importantă ca a noastră, deci trebuia păstrată. — Nu, Ned, am răspuns eu, ea nu mai era trebuincioasă.Nimeni nu este superior omului darnic şi bun, cum eşti dum-neata! -— Bine! Bine! repetă canadianul încurcat.— Şi tu, bunul meu Sfat, tu ai suferit mult — Nu chiar atât de mult. Ca să fiu sincer, îmi lipseaucâteva înghiţituri de aer, dar cu timpul m-aş fi obişnuit. Dealtfel, vedeam cât era domnul de leşinat şi asta nu-mi dădeanici o dorinţă să respir. Asta îmi tăia, cum s-ar zice, răsuflarea. Nautilus mergea repede. Am trecut curând de cercul polarşi ne îndreptam spre Capul Horn. Am ajuns acolo la 31 martie,la ora şapte seara. Atunci, am uitat de toate suferinţele noastre trecute. Amin-tirea gheţarilor se ştergea încetul cu încetul din mintea noastrăşi nu ne gândeam decât la viitor. Căpitanul Nemo nu se maivedea, nici pe platformă, nici în salon. Ajutorul lui însemna înfiecare zi pe hartă locul unde ne aflăm. În acea seară era lim-pede, spre marea mea satisfacţie, că mergeam spre nord pecalea Atlanticului. Am spus canadianului şi lui Sfat rezultatul observărilormele.— Veste bună! răspunse canadianul cu subînţelesuri. A doua zi, 1 aprilie, când Nautilus urca la suprafaţă, câtevaminute înainte de amiază, am zărit un pământ la vest. Era ŢaraFocului, căreia primii navigatori i-au dat acest nume, văzândfumurile care se înălţau din colibele indiene. Ţara Foculuieste alcătuită din mai multe insule mici pe o întindere detreizeci de leghe în lung şi optzeci de leghe în lat între 53° şi56" latitudine australă şi 67°50' şi 77° 15' longitudine vestică.

Page 195: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Ţărmul era şes, dar în depărtare se înălţau munţi mari, printrecare am zărit şi Muntele Sarmiento, la două mii şaptezeci demetri deasupra nivelului mării, un fel de piramidă cu vârfulfoarte ascuţit, care, după cum este înfăşurat sau nu în vapori,„anunţă timpul frumos sau urât", mi-a zis Ned Land.— Un faimos barometru, amice. — Da, domnule, un barometru natural care nu m-a înşelatniciodată când pluteam prin Strâmtoarea Magellan. în acea clipă piscul se vedea clar pe un cer senin. Era oprevestire de vreme frumoasă, ceea ce se şi îndeplini.. Nautilus, scufundându-se din nou, a mers numai la câtevamile de-a lungul coastei. Spre seară, se apropie de Arhipe-lagul Maluinelor. A doua zi, am mai putut vedea munţii aceiaînalţi. Mergeam cu o viteză mijlocie. Când ultimele înălţimi ale Maluinelor dispăreau la orizont,Nautilus se scufundă la douăzeci şi cinci de metri şi merseastfel de-a lungul coastei americane. Căpitanul Nemo nu searăta. Până la 3 aprilie nu ne-am îndepărtat de împrejurimilePatagoniei, când în apele oceanului, când la suprafaţa lui.Nautilus a trecut marile stăvilare de la Delta Plata şi se afla, la4 aprilie, în dreptul statului Uruguay, la cincizeci de mile înlarg. Direcţia lui se menţinea spre nord şi urma să pluteascăprin apropierea coastelor Americii Meridionale. Făcusem ;până atunci şaisprezece mii. de leghe de la punctul nostru deîmbarcare din mările Japoniei. Pe la unsprezece dimineaţa, Tropicul Cancerului a fosttăiat kval treizeci şi. şaptelea meridian şi am trecut în larg prinCapul Frio. Căpitanului Nemo, spre marea nemulţumire a luiNed Land, nu-i plăcea apropierea de coastele locuite aleBraziliei, căci mergea cu o viteză ameţitoare. Nici un peşte,nici o pasăre, chiar dintre cei mai iuţi, nu ne puteau urmări,aşa că ne-au scăpat curiozităţile naturale ale acestor mări. Această viteză de deplasare s-a menţinut timp de câtevazile şi la 9 aprilie, seara, eram în apropierea vârfului cel maioriental al Americii de Sud, care formează Capul San Rogue.Dar, atunci, Nautilus se îndepărtă din nou şi mergea să cautela adâncimi mai mari o vale submarină săpată între acest Capşi Sierra Leone de pe coasta africană. Timp de două zile, Nautilus s-a menţinut la adâncimile celemai mari, unde se scufunda cu ajutorul planurilor înclinate.Dar la 11 aprilie, vasul se ridică deodată şi am zărit pământulacolo unde se varsă fluviul Amazon în mare, vast estuar alcărui debit este atât de mare încât oceanul conţine apă dulcepe o întindere de câteva leghe. Am trecut şi de Ecuator. La douăzeci de mile la vest, aurămas în urma noastră Guyanele, colonie franceză unde am figăsit uşor un adăpost. Dar vântul sufla cu putere şi valurilefurioase n-ar fi îngăduit unei simple bărci să le înfrunte. Ned

Page 196: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Land a priceput acest lucru,, se vede căci nu mi-a pomenitnimic. Cât despre mine nu am făcut nici o aluzie la planurilenoastre, căci nu voiam să-l împing la vreo încercare care ar fidat greş. M-am eliberat de aceste gânduri prin studii interesante. întimpul acestor două zile de 11 şi 12 aprilie, Nautilus nu a pă-răsit suprafaţa mării şi plasa lui ne-a adus o colecţie miracu-loasă de zoofite, peşti şi ţeptile, Vă scutesc de înşiruireanumelor lor şi de descrierea culorilor celor mai strălucitoare. Sfat era în elementul lui şi nu mai înceta să claseze ceea ceînşira Ned Land şi cu mine. Nu mă pot opri, totuşi, să nu pomenesc de un calcan foarteturtit, cu coada tăiată în formă de disc şi care cântărea vreodouăzeci de kilograme. Era alb pe dedesubt, roşiatic pe dea- supra şi cu pete mari, rotunde de un albastru închis, împrej-muite cu negru, cu pielea foarte netedă şi cu înotătoarea des-picată, întins pe platformă el se zbătea, încerca să se întoarcăprin mişcări convulsive şi a făcut atâta efort că era cât pe-acisă sară în mare, când Sfat, care ţinea la peştele lui pentru a-lopri, l-a apucat cu amândouă mâinile. însă el a căzut imediat pe spate cu picioarele în sus, cujumătate de trup paralizat şi strigând:— Ah! Stăpâne, stăpâne! Scapă-mă! Era prima dată când bunul băiat nu-mi vorbea la a „treiapersoană". Canadianul şi cu mine l-am ridicat, l-am frecat şi când şi-arevenit în simţiri, acest neînduplecat clasificator îngâna cuglasul întretăiat: — Clasa cartilaginoşilor, ordinul chondopterigienilor, cubranhii fixe, subordinul selacienilor, familia calcanilor, genultorpilelor! — Da, prietene, am răspuns eu, e o torpilă care te-a pus înaceastă stare de plâns. — Ah! Domnul poate să mă creadă, răspunse Sfat, dar amsă mă răzbun pe animalul acesta.

— Cum aşa?— Mâncându-l. Ceea ce a şi făcut seara, dar numai din răzbunare, deoarececarnea lui e tare ca pielea. Bietul Sfat dăduse de o torpilă dintre cele mai primejdi-oase, numită cumana. Acest ciudat animal, trăsneşte peştii lao distanţă de câţiva metri, atât de mare e puterea organului luielectric şi a cărui suprafaţă n-are mai puţin de douăzeci şişapte de picioare pătrate. A doua zi, 12 aprilie, Nautilus se apropia de coasta olan-deză, spre Delta Maroni. Acolo, dormeau la suprafaţa valu-rilor, numeroase broaşte ţestoase marine. Ar fi fost greu să

Page 197: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

prindem vreuna dintre aceste preţioase reptile, căci cel mai mic zgomot le trezeşte,- iar cangea nu poate să se înfigă încarapacea ei solidă.Dar , echendda avea să ne,facă serviciulacesta cu o siguranţă şi o precizie extraordinară.. Acest animal,într-adevăr, este un cârlig care ar-face fericirea şi averea nai-vului pescar cu undiţa. ., ,.. Oamenii lui Nautilus au prins de coada acestor peşti nişteinele destul de mari ca să nu le împiedice mişcările şi au prinsde acest inel o frânghie. Echeneidele, aruncate în mare, şi-au început îndată rolullor şi mergeau în aşa fel încât inelele se prindeau de gâtulbroaştelor ţestoase. Tenacitatea lor era atât de mare că s-ar filăsat să fie rupte decât să dea drumul pradei. Ele au fost trasela bord şi, cu ele, broaştele de care erau lipite. Am prins, astfel, câteva cacuane, late de un metru, carecântăreau două sute de kilograme. Carapacea lor acoperită cuplăci mari colţuroase, subţiri, străvezii, cafenii, cu picăţelealbe şi galbene, era foarte căutată. De altfel, şi carnea lor eexcelentă. Acest pescuit a încheiat rămânerea noastră în împreju-rimile Amazoniei şi, în timpul nopţii, Nautilus a ieşit în larg.

XVII

CARACATIŢELE

Timp de câteva zile, Nautilus s-a îndepărtat de coasta ame-ricană. El nu voia, fireşte, să se apropie de Golful Mexiculuisau de Marea Antilelor, căci aceste ape presărate cu insule şistrăbătute de steamere nu conveneau căpitanului Nemo.La 16 aprilie am trecut pe lângă Martinica şi Guadelupa lao distanţă de treizeci de mile. Am zărit o clipă vârfurile mun-ţilor lor.Canadianul, care socotea să-şi pună în aplicare proiectelelui în Golful Mexicului, fie refugiindu-se pe o insulă, fie acos-tând unul dintre numeroasele vase care fac cabotajul de la oinsulă la alta, a fost foarte dezamăgit Ar fi fost lesne de fugitacolo cu ajutorul bărcii. Dar în plin ocean nici nu mai era degândit.

Canadianul, Sfat şi cu mine am avut o discuţie lungă înprivinţa aceasta. De şase luni eram prizonieri pe Nautilus. Amfăcut şaptesprezece mii de leghe şi, cum zicea Ned Land, nuvedeam încă nici un capăt.

Page 198: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

La 20 aprilie, eram la o înălţime de o mie cinci sute demetri. Pământul cel mai apropiat era atunci ArhipelagulInsulelor Lucayes, care se zărea din depărtare, ca o grămadăde pietriş. Acolo se înălţau stânci înalte submarine, ziduridrepte între care erau săpate găuri mari întunecoase pe carerazele lămpilor noastre electrice nu le luminau până la fund. Aceste stânci erau acoperite cu ierburi mari, cu ficuşiuriaşi, hidrofite nesfârşite, demne de o lume de titani. De la aceste plante colosale despre care vorbeam, Sfat şi cumine am trecut la animalele gigantice ale mării. Unele eraudestinate la hrănirea celorlalte. însă prin geamurile luiNautilus, aproape nemişcat, nu am văzut încă decât picioareleîntortocheate ale păianjenilor de mare şi raci de culoare vâ-nătă, cum se găsesc prin Marea Antilelor.Era aproape unsprezece când Ned Land îmi atrase atenţiaasupra unei mişcări formidabile printre marile alge. — Ei bine, am zis eu, aici sunt adevărate caverne de cara-catiţe şi nu m-ar mira să văd unul dintre aceşti monştri. — Tare aş vrea să văd cu ochii mei unul dintre aceste animale de care s-a vorbit atât şi care pot târî vapoare pe fundulprăpăstiilor. Aceste lighioane se numesc krakeni.—? Niciodată n-ai să mă faci să cred că există asemeneaanimale, zise Ned.— Pentru ce? răspunse Sfat. — Pentru că n-am auzit pe nimeni să fi văzut vreodată ase-menea monştri. — Dar eu care îţi vorbesc, zise Sfat cu mutra cea mai se-rioasă, îmi amintesc foarte bine că am văzut cu ochii mei unvapor târât sub valuri de braţele unui cefalopod.— Ai văzut asta? întrebă canadianul.

— Da, Ned.— Cu ochii dumitale?— Cu ochii mei.— Unde, mă rog?— La Saint Malo, răspunse Sfat neclintit.— în port? zise Ned Land ironic.— Nu, într-o biserică, răspunse Sfat.— într-o biserică! strigă canadianul. —- Da, prietene Ned. Era un tablou care reprezenta caraca-tiţa în discuţie.— Bun! făcu Ned. Iată pe domnul Sfat care mă ia în balon. — De fapt are dreptate, am zis eu. Am auzit de tabloulacesta care reprezintă o legendă; ştiţi, însă, ce putem crededespre legende din punct de vedere ştiinţific. Dar nu numailegendele, ci şi naturaliştii din vechime vorbesc de niştemonştri al căror gâtlej seamănă cu un golf şi care erau atât demari că nu puteau trece prin Strâmtoarea Gibraltar.— Bravo! zise canadianul. — Dar ce este adevărat din toate istorisirile astea? întrebă

Page 199: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Sfat. — Nimic, amicii mei, decât fabule şi legende. Totuşi,imaginaţiei celor ce au făcut aceste legende, îi trebuia dacă nuo cauză, cel puţin un pretext. Nu putem şti dacă nu existăcaracatiţe foarte mari; dar, în orice caz, sunt inferioare ceta-ceelor.— Şi se pescuiesc aceste animale? întrebă Sfat. — Dacă nu se pescuiesc, cel puţin se văd. Unul dintre prie-tenii mei, căpitanul Paul Bostin Havre, m-a încredinţat căîntâlnise unul dintre aceşti monştri uriaşi în mările Indiei.Aceasta era în anul 1861.— Şi cum s-a întâmplat asta? întrebă Ned Land. — Iată cum. în anul 1861, la nord de Tenerife, echipajul luiAlecton a zărit un calmar îngrozitor care plutea în apelevasului. ComandantulBourguer s-a apropiat de animal şi l-a — atacat cu cangea şi cu puşca, dar fără succes, căci gloanţele şicăngile treceau prin aceste cărnuri moi ca printr-o piftie fărăconsistenţă. După câteva încercări zadarnice, echipajul aizbutit să-i treacă o frânghie înnodată în jurul trupului. Auînceput atunci să-l tragă la bord, dar greutatea monstrului eraatât de mare, încât coada s-a despărţit de trup acolo unde erafrânghia şi animalul a dispărut sub apă.

— Şi cât era de lung? întrebă canadianul. — Nu era de vreo şase metri? zise Sfat, care se uita pringeam la scobiturile stâncii.— întocmai, am răspuns eu. — Capul, reluă Sfat, n-avea opt tentacule care se zvârco-leau în apă ca şerpii?— întocmai.— Ochii, aşezaţi în vârful capului nu erau foarte mari?— Da, Sfat. — Şi gura nu era un adevărat cioc de papagal, un ciocuriaş?— într-adevăr, Sfat. — Ei bine, dacă-mi dă voie domnul, răspunse liniştit Sfat,de n-o fi chiar calmarul de care vorbea domnul, iată cel puţinunul dintre fraţii săi.M-am uitat la Sfat. Ned Land alergă la geam.— Ce lighioană îngrozitoare! strigă el. M-am uitat şi eu pe geam şi m-am cutremurat de scârbă. înfaţa ochilor mei se zvârcolea un monstru îngrozitor, demn dea figura în legende. Era o caracatiţă de mărime colosală, având opt metri lun-gime. Ea mergea de-a-ndăratelea cu o iuţeală extrem de mareîn direcţia lui Nautilus. Privea cu ochii enormi de culoareverzuie. Cele opt braţe sau mai curând cele opt picioare prinsede cap, care au dat acestui animal numele de cefalopod, eraude două ori mai mari decât trupul şi se zvârcoleau ca părul

Page 200: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

funiilor. Se vedeau desluşit cele două sute cincizeci de ven-tuze, aşezate pe partea de dinăuntru a tentaculelor sub formăde capsule semisferice. Câteodată, aceste ventuze se lipeau degeamurile salonului, lăsând un gol. Gura acestui monstru, uncioc de papagal, se deschidea şi se închidea vertical. Limba ei,substanţă cornută, înarmată cu câteva rânduri de dinţi ascuţiţi,ieşea şuierând din aceşti adevăraţi foarfeci. Ce fantezie anaturii! Un cioc de pasăre unei moluşte! Trupul ei, în formă de fus şi umflat la mijloc, alcătuia o grămadă cărnoasă caretrebuia să cântărească douăzeci până la douăzeci şi cinci demii de kilograme. Culoarea ei nestatornică ce se schimba dupăgradul de iritaţie a animalului trecea de la cenuşiu-vânăt lacafeniu-roşiatic. De ce se irita această moluscă? Desigur, că din cauza luiNautilus, mai puternic şi căruia braţele sale cu ventuze saumandibulele nu-i puteau face nimic. Şi, totuşi, ce monştri suntaceste caracatiţe, ce vitalitate le-a hărăzit Creatorul, ce putereîn mişcările lor, deoarece au trei inimi. întâmplarea ne-a pus în faţa acestui calmar şi nu voiam săpierd ocazia de a studia cu de-amănuntul acest cefalopod.Mi-am stăpânit scârba ce-mi insufla groaznicul animal şi apu-când un creion am început să desenez.— Poate că e acelaşi calmar văzut de Alectorf! zise Sfat. — Nu, zise canadianul, deoarece acesta e întreg, iar celălaltîşi pierduse coada! — N-ar fi un motiv, am răspuns eu. Braţele şi coada seformează din nou şi după şapte ani coada calmarului a avut tottimpul să crească la loc. — De altfel, zise Ned Land, dacă nu e chiar acela, o fi unuldintr-aceia! într-adevăr, alte caracatiţe se iveau la geam spre tribord.Am numărat şapte. Ele făceau cortegiu lui Nautilus şi auzeamscrâşnetul ciocului lor pe învelişul de oţel. Eu am urmat sădesenez mai departe.Deodată, Nautilus se opri, ca şi când ne-am fi izbit de ceva.— Ne-am ciocnit, oare? am întrebat eu.— în orice caz nu e primejdie, căci plutim. Nautilus plutea ce-i drept, dar nu înainta. Aripile elicei nubăteau valurile. S-a scurs un minut. Căpitanul Nemo, urmat deajutorul lui, intră în salon. Nu-l mai văzusem de câtva timp. Părea trist. Fără a ne vor-bi, fără a ne vedea, poate, el se duse la geam, se uită la cara-catiţe şi spuse câteva vorbe ajutorului său. Acesta ieşi. Tăbliile se închiseră. Tavanul se lumină.Am mers spre căpitan. — O ciudată colecţie de caracatiţe, am zis eu, cu glasulunui amator în faţa cristalului unui acvariu. — într-adevăr, domnule naturalist, răspunse el şi le vom

Page 201: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

ataca acum corp la corp. — — Corp la corp? am repetat eu. — Da, domnule. Elicea a fost oprită. Cred că mandibuleleunuia dintre aceşti calmari s-au încurcat în aripile ei, ceea cene împiedică să înaintăm.— Şi ce vreţi să faceţi? — Să urcăm la suprafaţă şi să măcelărim toţi paraziţiiaceştia.— întreprindere anevoioasă. — într-adevăr. Gloanţele electrice n-au nici un efect asupraacestor cărnuri moi, unde nu găsesc destulă rezistenţă ca săizbucnească. Dar le vom ataca noi cu toporul. — Şi cu cangea, domnule, zise canadianul, dacă nu refu-zaţi ajutorul meu.— îl primesc, meştere Land. — Vă vom întovărăşi, am zis eu şi, urmând pe căpitanulNemo, ne-am îndreptat spre scara centrală.Acolo, vreo zece oameni înarmaţi cu topoare erau gata deatac. Sfat şi cu mine am luat două topoare, Ned Land o cange. Nautilus urcase, între timp, la suprafaţa apei. Unul dintremarinari a desfăcut tăbliile, când un braţ lung de caracatiţă, sestrecură ca un şarpe prin deschizătură şi alte douăzeci de braţese zvârcoleau pe deasupra. Cu o lovitură de topor, căpitanulNemo a tăiat acest tentacul formidabil care aluneca pe scări,zvârcolindu-se. în clipa când ne îngrămădeam unul peste altul pentru a ieşipe platformă, alte două braţe, biciuind aerul, se aruncară asu-pra marinarului care era în faţa căpitanului şi l-au ridicat cu ofurie de nedescris. Căpitanul Nemo scăpă un strigăt şi fugi afară. Noi amalergat după el. Ce privelişte! Nenorocitul, apucat de tentaculă şi lipit deventuzele ei, era legănat în aer, în voia acestei trompe enorme.El horcăia, se înăbuşea şi striga: „Ajutor! Ajutor!" Aceste cu-vinte spuse în franţuzeşte m-au uimit grozav. Aveam, aşadar, un compatriot la bord, câţiva poate! Acest strigăt sfâşietor îlvoi auzi toată viaţa mea! Nenorocitul era pierdut. Cine-l putea smulge din aceastăîmbrăţişare puternică? însă, căpitanul Nemo alergase lamonstru şi cu o lovitură de topor îi mai tăie un braţ. Ajutorul lui se luptă furios cu alţi monştri care urcau pe platformă.Echipajul lupta cu topoarele. Sfat şi cu mine loveam cu ar-mele în aceste grămezi de carne. Un miros puternic de moscumplea aerul. Era îngrozitor. O clipă am crezut că nenorocitul, prins de caracatiţă, va fiscăpat. Şapte braţe din opt fuseseră tăiate. Unul singur, în-

Page 202: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

vârtind victima ca pe o pană, se zvârcolea în aer. Dar în clipaîn care căpitanul Nemo şi ajutorul se aruncară asupra lui,animalul aruncă o coloană de lichid negricios, dintr-o pungă astomacului său. Am fost orbiţi. Când acest nor se împrăştie,calmarul dispăruse, cu nenorocitul meu compatriot. Ce furie ne împinse atunci împotriva monştrilor! Nu nemai stăpâneam. Zece sau douăsprezece caracatiţe năvăliserăpe platforma vasului Nautilus. Ne zvârcoleam în mijloculacestor şerpi care săreau pe platformă în valuri de sânge şi decerneală neagră. Se părea că aceste tentacule lipicioasecreşteau la loc, asemenea capetelor balaurului din poveste.Cangea lui Ned Land, la fiecare lovitură, intra în ochii verzuiai calmarilor şi-i plesnea. Dar îndrăzneţul meu tovarăş a fosttrântit de tentaculele unui monstru de care nu s-a putut feri. — Ah! Cum nu mi s-a rupt inima de emoţie şi de groază!Uriaşul cioc al calmarului se deschisese asupra lui Ned Land.Nenorocitul avea să fie tăiat în două. Am alergat în ajutorullui. Dar căpitanul Nemo mi-o luase înainte. Toporul lui adispărut între două fălci enorme şi canadianul, scăpat ca prinminune, se sculă şi băgă cangea lui puternică până la întreitainimă a caracatiţei. — îmi datoram această revanşă! zise căpitanul Nemocanadianului.Ned se înGhină fără a-i răspunde. Această luptă durase un sfert de oră. Monştrii învinşi, mu-tilaţi, loviţi de moarte, ne-au părăsit, în sfârşit, şi au dispărutsub valuri. Căpitanul Nemo roşu de sânge, nemişcat lângă felinar,privea marea care înghiţise pe unul dintre tovarăşii lui şilacrimi mari îi curgeau din ochi. XVIII

GULF STREAM

Nimeni nu va putea uita această scenă grozavă din 20aprilie. Căpitanul Nemo plângea privind la valuri. Durerea lui erafără margini. Era al doilea tovarăş pe care îl pierdea de cânderam la bord. Şi ce moarte! Acest prieten zdrobit, strivit,înăbuşit de braţul acestei caracatiţe, măcinat de falca de fiernu avea să se odihnească precum tovarăşii lui în apele liniştiteale cimitirului de mărgean! Căpitanul Nemo intră în camera lui şi nu l-am mai văzutcâtva timp. Trebuia să fie foarte trist, deznădăjduit, nehotărât.Cu toate că Nautilus avea acum elicea neatinsă, plutea în voiavalurilor, fără să-i vină să se despartă de teatrul ultimei luptecare costase viaţa unuia dintre ai lui.

Page 203: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Au trecut astfel, zece zile. , Nautilus s-a îndreptatspre nord, după ce trecuse de Insulele Lucayes, lângă CanalulBahama. Mergeam, atunci, în apele celui mai mare fluviu almării, care are malurile lui, peştii lui, temperatura lui proprie.Am vorbit de Gulf Stream.E un fluviu, într-adevăr, care curge liber în mijloculAtlanticului şi ale cărui ape nu se amestecă deloc cu apeleoceanului. E un fluviu sărat, mai sărat decât marea din jurullui. Adâncimea în medie e de trei mii de picioare, lăţimeamedie de şaizeci de mile.în unele locuri curentul are o viteză de patru kilometri peoră. Volumul constant al apelor e mai mare decât acela altuturor fluviilor de pe glob.

Adevăratul izvor al Gulf Stream-ului, dacă ne luăm dupăconstatările lui Maury, punctul, de plecare, este în GolfulGasconiei. Acolo, apele lui, cu' temperatura încă slabă, începsă se formeze. El coboară spre sud, de-a lungul AfriciiEcuatoriale, îşi încălzeşte valurile la razele zonei toride,străbate Atlanticul,'atinge.Capul San Rogue pe coasta dinBrasil şi se desface în două braţe dintre care unul trece prinapele calde ale Mării Antilelor. Atunci, Gulf Stream-ul însăr-cinat să restabilească echilibrul între, temperaturi şi săamestece apele de la tropice cu apele boreale; îşi începe rolullui cumpănitor. înfierbântat în Golful Mexicului, el se ridicăspre nord lângă coastele americane, înaintează spre ţara nouă,deviază sub puterea curentului rece din Strâmtoarea Davis,apucă din nou drumul oceanului făcând o curbă mare, sedesface în două braţe la al patruzeci şi treilea grad, dintre careunul, ajutat de alizeul de la nord-est, se întoarce spre GolfulGasconiei şi la Azore, iar celălalt, după ce a încălzit malurileIrlandei şi ale Norvegiei, se duce până la Spizberg, undetemperatura scade la patru grade, ca să formeze marea liberăa polului. Pe acest fluviu al oceanului plutea acum Nautilus. La ieşi-rea din Canalul Bahama merge cu o viteză de opt kilometri peoră. La amiază eram pe platformă cu Sfat şi i-am făcut cunos-cute ciudăţeniile acestui fluviu. Apele lui nu erau nici calde,nici reci. Curentul lui este atât de deosebit de marea încon-jurătoare, că se desluşeşte clar de apele oceanului. Se maideosebeşte şi prin culoarea lui albastră de verdele mării. în timpul nopţii apele lui fosforescente rivalizau cu stră-lucirea felinarului nostru, mai cu seamă pe timpul vijelios carene ameninţa foarte des. La 8 mai eram lângă Capul Hatteras, la înălţimeaCarolinelor de Nord. Lăţimea fluviului Gulf Stream e acolo deşaptezeci şi cinci de mile şi adâncimea lui de două sute zece metri. Nautilus urma să plutească la întâmplare. Nici o supra-

Page 204: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

veghere la bord. Admit că în asemenea împrejurări putea să neizbutească evadarea. Marea era brăzdată de numeroasesteam-ere, care fac serviciul între New York sau Boston şiGolful Mexicului. Era, deci, o ocazie prielnică, chiar dacăţărmul era la o depărtare de treizeci de mile de Nautilus. Dar o împrejurare supărătoare contraria proiectele cana-dianului. Timpul era foarte urât. Ne apropiam de acele împre-jurimi unde vijeliile sunt dese, în acea zonă a trombelor —coloane conice şi a uraganelor, pricinuite de curentul fluviuluiGulf Stream. A ne încumeta în asemenea condiţii pe o barcăar însemna să ne pierdem cu siguranţă. Şi Ned Land gândea lafel. Dar nostalgia fugii îl rodea întruna. — Domnule, zise el în acea zi, asta trebuie să se sfârşeascăodată. Nemo al dumneavoastră se îndepărtează iar de pământşi urcă spre nord. Dar, declar că m-am săturat de Polul Sud;n-o să-l mai urmez şi la Polul Nord. Trebuie vorbit căpi-tanului. Când mă gândesc că peste câteva zile Nautilus va fila înălţimea Noii Scoţii şi că acolo, spre Ţara Nouă, este ungolf şi că în acel golf se varsă Sfântul Laurenţiu şi că SfântulLaurenţiu e fluviul meu, fluviul Guebecului, al oraşului meunatal, când mă gâdesc la toate acestea, mi se urcă sângele încap, mi se face părul măciucă. Nu mai pot, domnule, mai binemă arunc în mare! Nu voi rămâne aici! Mă înăbuş! Vedeam că nu e glumă cu canadianul. Firea lui puternicănu se putea acomoda cu această închisoare. Slăbea din zi în zişi devenea trist. Simţeam cât trebuia să sufere, căci şi pe minemă apuca nostalgia. De şapte luni nu mai aveam nici o vestede pe pământ. Trebuia să fie cineva, un flamand ca Sfat, ca săaccepte această situaţie în acest mediu făcut pentru cetacee şipentru alţi locuitori ai mării. Dacă bunul băiat ar fi avutbranhii, se potrivea de minune pentru mediul acvatic. A trebuit să făgăduiesc canadianului că voi vorbi „în nu-mele lui" căpitanului. Comandantul nu se mai arătase de câtva timp. M-amhotărât să mă duc eu la dânsul. Am intrat în odaia mea. De acolo am auzit paşi în cameracăpitanului. Am bătut în uşă.Nu mi-a răspuns.Am bătut din nou şi am apăsat pe clanţă. Uşa se deschise. Am intrat. Căpitanul era acolo. Aplecat asupra mesei delucru, el nu mă auzise. Hotărât să nu-l părăsesc fără să capătun răspuns, m-am apropiat de dânsul. El ridică uşor capul,deodată, încreţi sprâncenele şi se răsti, aproape, la mine:— Dumneavoastră aici! Ce vreţi de la mine?— Vreau să vă vorbesc.

— Dar sunt ocupat, domnule, lucrez. Nu pot avea liberta-tea de a lucra nestingherit? — Domnule, am zis eu, am să vă vorbesc de un lucru ur-

Page 205: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

gent. — Ce lucru, domnule? răspunse el ironic. Aţi făcut o nouădescoperire? Marea v-a destăinuit un nou secret pe care eul-am scăpat din vedere? Eram departe de a ne înţelege. Dar înainte de a fi pututrăspunde, el mi-a arătat un manuscris deschis pe masă şi-mizise cu glasul serios: — Iată, domnule Aronnax, un manuscris în mai multelimbi. El conţine rezultatul studiilor mele despre mare şi, dacăo vrea Dumnezeu, el nu va pieri cu mine. Acest manuscris,semnat cu numele meu, cu biografia mea, va fi închis într-unmic aparat ce nu se poate scufunda. Ultimul supravieţuitor dela bordul lui Nautilus va arunca acest aparat în mare şi valurileîl vor duce la întâmplare. Numele acestui om! Viaţa lui scrisă de el însuşi. Misterullui va fi, aşadar, dezvăluit odată? Dar în acea clipă măgândeam numai că acesta ar fi un prilej de a deschide vorba. — Căpitane, am răspuns eu, nu pot decât să aprob ideeadumneavoastră. Nu trebuie ca roadele studiilor dumneavoas-tră? Să se piardă. Dar mijlocul pe care îl întrebuinţaţi, mi se pareprimitiv. Cine ştie unde vor, împinge vânturile acel aparat,,înce mâimi va cădea el. N-aţi, găsit un mijloc mai bun? Dumnea-voastră sau unul dintre oamenii dumneavoastră n-ar puteasă:.".? ' -v.'.,,":— Niciodată, zi se căpitanul întrerupându-mă; ,, Dar eu, tovarăşii mei, suntem hotărâţi să păstrăm acestmanuscris în taină şi dacă ne redaţi libertatea.Libertatea! face căpitanul Nemo sculându-se. — Da, domnule şi tocmai pentru asta am venit să vă vor-besc. De şapte luni suntem la bordul acestui vas şi vă întrebastăzi, în numele meu şi al tovarăşilor mei, dacă aveţi de gândsă ne ţineţi pentru totdeauna aici. — Domnule Aronnax, zise căpitanul Nemo, vă voi răs-punde şi astăzi ceea ce v-am răspuns acum şapte luni: Cine in-tră în Nautilus nu mai iese din el.—-? Atunci ne impuneţi robia adevărată.— Numiţi-o cum vă place. — Dar şi robia are dreptul de a-şi răscumpăra libertatea.Oricare ar fi mijloacele de scăpare, robul le găseşte pe toatebune!-— Acest drept, răspunse căpitanul, îl aveţi şi dumneavoas-tră. M-am gândit eu vreodată să vă leg printr-un jurământ?Căpitanul Nemo mă privi încrucişându-şi braţele. — Domnule, am zis eu, fiindcă veni vorba, mai bine s-oisprăvim, ca să nu fie nevoie s-o începem altă dată, din nou,ceea ce ne-ar fi foarte neplăcut şi unuia şi altuia. Vă mai repeto dată, nu numai pentru persoana mea am început discuţia.Pentru mine studiul este un ajutor, o distracţie, o patimă caremă poate face să uit de toate. Ca şi dumneavoastră mă potresemna să trăiesc ascuns, neştiut de nimeni, cu slaba speranţă

Page 206: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

de a lăsa odată viitorului rezultatul lucrărilor mele, cu ajutorulunui aparat ipotetic, încredinţat valurilor şi vânturilor. Vă potadmira şi vă pot pricepe în unele privinţe. Dar mă gândesc Ja Ned Land. Oricare om, numai prin faptul că e om, vrea calumea să se gândească la dânsul. V-aţi întrebat vreodată cegânduri de răzbunare pot nutri dorinţa de libertate, ura şisclavia la o fire ca a canadianului, ce poate el gândi, îndrăzni,încerca?...Am tăcut. Căpitanul Nemo se sculă.—? Ned Land poate să gândească, să îndrăznească, să în-cerce ce va vrea, ce-mi pasă? Nu m-am dus eu să-l caut! Nu-lţin pentru plăcerea mea aici, la bord! Cât despre dumnea-voastră, domnule Aronnax, sunteţi dintre aceia care ştiţi săpricepeţi tot, chiar şi tăcerea. Nu mai am ce să vă răspund. Vărog ca această primă dată când îmi vorbiţi despre acest lucrusă fie şi ultima dată, căci a doua oară nici n-aş putea măcar săvă ascult. M-am retras. Din ziua aceea relaţiile noastre s-au răcitfoarte mult. Am istorisit tovarăşilor mei convorbirea.— Acum ştim, zise Ned Land, că n-avem la ce să ne aştep-tăm de la acest om. Nautilus se apropie de Long Island. Vomfugi, orice vreme o fi.Dar cerul devenea din ce în ce mai ameninţător. Se vedeausemnele uraganului. Atmosfera se făcu albicioasă, ca laptele.Cerul era acoperit de nori groşi care fugeau, mânaţi de vânt.Marea se umfla, zgomotoasă. Păsările dispăreau, în afară desatanicele, prietenele vijeliilor. Barometrul cobora şi arăta oextremă întindere de vapori în aer. Lupta între elemente eraaproape. Vijelia a izbucnit în ziua de 18 mai, tocmai când Nautilusplutea la înălţimea lui Long Island, la câteva mile de trecă-torile New York-ului. Pot descrie această luptă a elementelor,pentru că, în loc de a se ascunde în adâncuri, căpitanul Nemo,printr-un capriciu de nelămurit, a vrut s-o înfrunte la suprafaţaapei.Vântul sufla de la sud-vest cu o viteză de cincisprezecemetri pe secundă, care s-a mărit la douăzeci şi cinci de metripe la ora trei, spre seară.

Căpitanul Nemo, nemişcat, se urcase pe platformă. Po-runcise să-l lege acolo ca să poată rezista valurilor puternicecare îl izbeau. M-am urcat şi eu şi am spus să mă lege şi pemine de vas, împărţind admiraţia mea între acest om nease-muit şi vijelia căreia îi ţinea piept. Marea era măturată de nişte nori negri care ajungeau pânăla valurile ei. Acestea creşteau, se aţâţau între ele. Nautilus,când culcat pe o parte, când ridicat ca un stâlp, se mişca îngro-zitor de tare. Pe la ora cinci a căzut o ploaie torenţială care nu a domolit

Page 207: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

nici vântul, nici marea. Uraganul s-a dezlănţuit cu o viteză depatruzeci şi cinci de metri pe secundă. în asemenea împre-jurări el scoate uşile din tocuri, desface acoperişurile, rupezăbrelele de fier, răstoarnă casele şi mişcă din loc tunurile dedouăzeci şi patru. Nautilus, însă, mai puternic ca o stâncă,ascultător şi mişcător, ţinea piept furiei lor. Examinam aceste valuri dezlănţuite. Unele aveau oînălţime de cincisprezece metri şi puteau fi lungi de o sutăcincizeci de metri. Am înţeles, atunci, rolul acelor valuri careînchid aerul în ele şi îl târăsc pe fundul mărilor unde ajutăviaţa cu oxigenul acesta. Puterea lor de apăsare poate ajungepână la trei mii de kilograme pe metru pătrat a suprafeţei pecare o lovesc. Asemenea valuri au urnit din loc, în InsuleleHebride, un bloc de optzeci şi patru de mii de livre. Tot ele audărâmat, la 23 decembrie 1864, o parte din oraşul Yedo, înJaponia, cu o viteză de şapte sute de kilometri pe oră, dupăcare s-au spart în aceeaşi zi pe malurile Americii. Vijelia creştea cu cât se înnopta. Barometrul, ca în 1860, înInsula Reuniunii, în timpul unui ciclon, a căzut la 710 mili-metri. Spre seară, am văzut trecând la orizont un vapor marecare se lupta din greu. Acesta a dispărut, curând, în umbră. Pe la ora şase seara cerul era de foc. Atmosfera era brăz-dată de fulgere puternice. Nu am putut suporta strălucirea lor,pe când căpitanul Nemo care le privea în faţă părea că vrea să-şi umple sufletul cu acea vijelie. Un zgomot îngrozitor um-plea aerul, zgomotul valurilor, al vântului care mergea, altrăsnetului. Ah! Acest Gulf Stream! El îndreptăţea de-a binelea poreclalui de Regele vijeliilor! El este acela care creează cicloanele prin deosebirea de temperatură între straturile de aer şi apelelui. După ploaie a început să toarne cu foc. Picăturile de apă seschimbau în stropi trăsnitori. S-ar fi zis că bravul căpitanNemo, dorindu-şi o moarte demnă, căuta să fie trăsnit. Un valputernic a ridicat vasul Nautilus cu pintenul lui de oţel în sus,ca pe un paratrăsnet şi am văzut ţâşnind o grămadă de scântei. Frânt de oboseală, cu puterile sleite, m-am târât pe burtăspre tăblie, am deschis-o şi am coborât în salon. Vijelia ajunsese, atunci, la maximum de intensitate. Era cuneputinţă să te ţii pe picioare înăuntrul lui Nautilus. Căpitanul Nemo intră pe la miezul nopţii. Am auzit um-plându-se rezervoarele şi Nautilus s-a scufundat încet subvaluri. Prin ferestrele deschise ale salonului, am văzut peşti spe-riaţi care fugeau ca stafiile în apele de foc. Câţiva au fost trăs-niţi sub ochii mei. Nautilus cobora mereu. Mă gândeam că el va regăsi liniş-

Page 208: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

tea la o adâncime de cincisprezece metri. Nu. Valurile erauprea agitate şi trebuia să căutăm liniştea în adâncul mării. Dar acolo, ce tăcere, ce ape nemişcate! Cine ar fi zis că unuragan grozav se dezlănţuia la suprafaţa acestui ocean?

LA 47°24'LATITUDINESI 17 °28' LONGITUDINE în urma acestei vijelii am fost aruncaţi spre est. Orice spe-ranţe de a evada prin împrejurimile New York-ului sau alefluviului Sfântul Laurenţiu au dispărut. Bietul Ned Land, dez-nădăjduit, nu se mai arăta, ca şi căpitanul Nemo. Sfat şi cumine nu ne mai despărţeam. Am zis că Nautilus se îndepărtase spre est. Aş putea zicemai curând spre nord-est. Timp de câteva zile el a rătăcit cândla suprafaţa apei, când sub nivelul mării.

La 15 mai eram la extremitatea meridională a banculuiŢara Nouă. Gulf Stream-ul arunca acolo peşti, moluşte,zoofite, care pier cu miliardele în acel loc. Adâncimea mării nu e mare în această zonă. Câteva sute demetri. Dar spre sud se formează, deodată, o depresiune adân-că, o groapă de trei mii de metri. Acolo se lăţeşte fluviul GulfStream şi se preface în mare. Printre peştii care trăiesc mai cu seamă în împrejurimileŢării Noi, erau batogii, care se ţin mai mult pe lângă munţi.Ţara Nouă este o insulă muntoasă.Când Sfat zări aceşti peşti exclamă: — Ia te uită, batogi! Dar eu credeam că batogul este turtit,ca plătica sau ca sola. — Ce copil eşti! Batogul nu-i turtit decât la băcani, dar înapă el are forma unui fus. Este un peşte foarte căutat şi pentruicrele lui. — Un singur peşte are unsprezece milioane de ouă şi dacăn-ar avea atâţia duşmani care să-i distrugă, ar umple mările.Dacă toate ouăle ar produce pui, ar ajunge patru batogi pentrua alimenta Anglia, America şi Norvegia. Nautilus se îndrepta spre al patruzeci şi doilea grad latitu-dine. Era la înălţimea lui Saint Jean din Ţara Nouă şi dinHeart's Content, unde este extremitatea cablului transatlantic.

Page 209: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Nautilus, în loc de a-şi urma mersul spre nord, apucă spreest, ca şi când ar fi vrut să meargă pe acel platou telegrafic pecare se odihneşte cablul La 17 mai, la vreo cinci sute de mile de Heart's Content, ladouă mii opt sute de metri adâncime, am zărit cablul jos pepământ. Sfat, pe care-l înştiinţasem, îl luă mai întâi drept unşarpe uriaş de mare şi se pregătea tocmai să-l claseze, dupăobiceiul lui, când îi istorisii povestea acestui cablu. Primul cablu a fost stabilit între-anii 1857 şi 1858; dar,după ce transmisese vreo patru sute de telegrame, acesta nu amai funcţionat. în anul 1863 inginerii au construit alt cablu, de trei mii patru sute kilometri, care cântărea patru mii cincisute de tone şi care a fost îmbarcat pe Grear Eastern. Şiaceastă încercare a dat greş. Americanii, însă, nu s-au descurajat. îndrăzneţul CyrusField, conducătorul întreprinderii, a riscat toată averea lui şi a«deschis o nouă listă de subscripţie. El şi-a strâns suma şi aconstruit un alt cablu în condiţii mai bune. Legătura de fireconductoare, izolată într-o învelitoare de gutapercă, era pro-tejată cu o căptuşeală de materiale textile. Great Eastern a ieşitîn larg la 13 iulie 1866. Lucrul mergea bine. S-a întâmplat însă, un incident. Decâteva ori, desfăcând cablul, electricienii au observat cuiecare erau vârâte de curând acolo cu scopul de a-l deteriora.Căpitanul Anderson, ofiţerii lui şi inginerii s-au adunat, audeliberat şi au afişat că dacă vinovatul va fi prins la bord, vafi aruncat în mare fără altă judecată. De atunci, a încetat oriceîncercare criminală. La 22 iulie, Great Eastern era la opt sute de kilometri deŢara Nouă, când i s-a telegrafiat din Irlanda vestea armis-tiţiului încheiat între Prusia şi Austria după Sadova. La 27 elera în mijlocul ceţei la Heart's Content. întreprinderea ajun-sese la bun sfârşit şi prima telegramă pe care tânăra Americăo adresa bătrânei Europe a fost:„Glorie lui Dumnezeu din cerurişi pace oamenilor de bunăvoinţă pe pământ." Nu mă aşteptam să găsesc cablul electric în starea lui pri-mitivă, precum ieşise din atelierele fabricii. Acel şarpe lung,acoperit cu pietriş, cu scoici, care-l fereau de moluştele vătă-mătoare, se odihnea liniştit, păzit de vijeliile mării, sub o pre-siune favorabilă transmisiunii scânteii electrice care trece dinAmerica în Europa în treizeci şi două de sutimi de secundă.Acest cablu va duce la nesfârşit, pentru că s-a observat că pe timp ce trece, învelişul de gutapercă devine mai trainic în apade mare. Nautilus a coborît până la baza lui, la patru mii patru sutetreizeci şi unu de metri, apoi ne-am apropiat de Islanda. Nu nemai despărţeau decât o sută cincizeci de kilometri de ea.

Page 210: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Căpitanul Nemo voia, oare, să urce spre Insulele Britanice?«Nu. Spre marea mea surprindere, el a coborât la sud şi s-aîntors spre mările europene. înconjurând insula Emeraude, amzărit o clipă Capul Clear şi focul din Fastenet care lumineazămiile de vapoare ieşite din Glasgow şi din Liverpool. îmi puneam atunci o întrebare: Nautilus va îndrăzni, oare,să intre în Marea Mânecii? Ned Land, care se ivise din nou decând ne apropiam de pământ, nu mai contenea să mă întrebe.Cum să-i răspund? Căpitanul Nemo rămânea nevăzut. Dupăce arătase canadianului coastele Americii, voia, oare, să-miarate mie malurile Franţei? Nautilus cobora mereu spre sud. La 30 mai a trecut pe lân-gă Land's End, între capătul extrem al Angliei şi Sorlingue-le,pe care le-a lăsat în urma lui. Dacă ar fi vrut să intre în Marea Mânecii, ar fi trebuit s-oapuce de-a dreptul spre est, ceea ce nu a făcut. în tot timpul zilei de 31 mai, Nautilus a făcut pe mare ogrămadă de cercuri. Părea că vasul caută un loc şi nu-l poategăsi. La amiază, căpitanul Nemo a măsurat el însuşi înălţimeasoarelui. Nu mi-a spus o vorbă. Era şi mai întunecat ca deobicei. A doua zi, 1 iunie, Nautilus manevră la fel. Era limpede cămisteriosul căpitan căuta vreun punct precis în ocean. Laamiază, căpitanul Nemo a venit să măsoare soarele, cum fă-cuse în ajun. Marea era frumoasă, cerul senin. La opt milespre est un vapor mare se desena pe linia orizontului. N-aveapavilion şi nu i-am putut recunoaşte naţionalitatea. Eram atunci pe platformă. După ce căpitanul îşi terminăobservaţiile lui, el zise aceste cuvinte:— E aici!

A coborât înăuntru prin tăblie.Văzuse, oare, acel vas care părea că se apropie de noi?N-aş putea să spun.M-am întors în salon. Trapa se închise şi am auzit şuieratulapei în rezervoare. Nautilus a început să se scufunde.

Peste câteva minute s-a oprit la o adâncime de opt sutetreizeci şi trei de metri şi se odihnea pe pământ. Tavanul luminos al salonului se stinse atunci, tăbliile s-audeschis şi prin geamuri am văzut marea puternic luminată derazele felinarului pe o rază de o jumătate de leghe. M-am uitat la babord şi nu am văzut decât nesfârşitulapelor liniştite. La tribord, în fund, am zărit ceva mare, ca o grămadă, careîmi atrase atenţia. Păreau a fi nişte ruine acoperite cu scoicialbe ca o mantie de zăpadă. Cercetând mai de aproape aceastăsiluetă am recunoscut formele îngroşate ale umui vas scu-fundat, care trebuia să stea de mulţi ani pe fundul oceanului. Ce vapor era acela? De ce venea Nautilus să-i viziteze

Page 211: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

mormântul? Nu ştiam ce să cred, când am auzit pe căpitan lângă mine: — Altădată acest vas se numea Marseliezul. Avea şaizecişi patru de tunuri şi-a ieşit în larg în anul 1762. în anul 1778el s-a luptat vitejeşte şi a învins corabia Prestora, la 13 august,în anul 1794 Republica Franceză îi schimbă numele. A maisăvârşit multe fapte vitejeşti. Astăzi, domnule, se împlinescşaptezeci şi patru de ani, de când, în acelaşi loc, la 47°24'latitudine şi 17°28' longitudine după o luptă eroică, acestvapor a preferat să se înece cu cei trei sute şaizeci şi cinci demarinari ai lui, decât să se predea. A dispărut sub valuri custrigătul: Trăiască Republica!— Răzbunătorull am strigat eu. — Da, domnule, Răzbunătorul. Un nume frumos! şopticăpitanul Nemo încrucişându-şi braţele.

UNMĂCEL După această scenă, care îmi dovedea că ciudatul căpitan Nemo trebuia să nutrească o ură grozavă sau sublimă, onespusă sete de răzbunare, Nautilus urca încet la suprafaţă. încurând am simţit, după legănatul vasului, că eram la suprafaţă. în acea clipă am auzit o detunătură. Am privit la căpitan.El era nemişcat.— Căpitane! am zis eu.Nu răspunse.Am urcat pe platformă. Ned Land şi cu Sfat erau acolo.— De unde a venit acea detunătură?

Am privit în direcţia vasului pe care îl zărisem. El seîndrepta spre Nautilus; nu-l mai despărţeau decât şase mile denoi.— O bubuitură de tun, spuse Ned Land.— Dar ce vas e acela, Ned?— După toate probabilităţile, un vas de război.— Poţi recunoaşte naţionalitatea lui? Ned Land încreţi sprâncenele, puse mâna la ochi şi privi fixcâtva timp vasul. — Nu, domnule, răspunse el, nu pot recunoaşte cărei na-ţiuni aparţine. N-are pavilion, dar sunt sigur că e un vas derăzboi. Vasul înainta repede. Dacă ciudatul căpitan Nemo îl lăsa săse apropie, aveam o şansă de scăpare. — Domnule, îmi zise Ned Land, dacă ajunge vaporul la o

Page 212: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

milă de noi, mă arunc în mare şi vă invit să faceţi la fel. Oricare ar fi naţionalitatea acestui vas, e sigur că ne vaprimi la bord. — Domnul să-şi amintească, îmi zise Sfat, că avem oare-care experienţă de înot şi să se lase pe seama mea să-l remor-chez spre vapor.;Voiam să răspund, când o ghiulea trăsni lângă noi...— Cum, ei trag în noi? — Dacă domnul permite, ei au recunoscut narvalul şi l-auochit.— Dar trebuie să vadă că au de-a face cu oameni. — Poate că tocmai de asta trag în noi! răspunse Ned Landprivindu-mă. Deodată mi se făcu lumină în minte. Desigur că ştiau acumce săcreadă despre narval, despre pretinsul monstru. Desigurcă atunci când canadianul îl lovise cu cangea, comandantulvasului Abraham Lincoln, căpitanul Farragut, văzuse că nuavea de-a face cu uncetaceu, ci cu un vas submarin mai pri-mejdios decât o balenă uriaşă. Da, aşa trebuie să fie şi probabil că se urmărea acum sub-marinul prin toate mările. Ghiulele plouau în jurul nostru, dar nici una nu atinsesubmarinul Nautilus. Vasul cuirasat nu mai era decât la trei mile de noi şi căpi-tanul nu se arăta pe platformă.Canadianul mi-a zis, atunci: — Domnule, trebuie să încercăm să ieşim din aceastăîncurcătură. Să le facem semn. Ce dracu! O să înţeleagă ei căsuntem oameni cinstiţi! Ned Land îşi luă batista ca s-o fâlfâie în aer. Dar abia ce odesfăşură, când a fost doborât de o mână puternică. — Mizerabile! strigă căpitanul, vrei să te înfig în pintenullui Nautilus înainte ca acest vas să fie scufundat? Căpitanul Nemo era îngrozitor. Faţa i se îngălbenise, ochiiîi ieşeau din orbite, glasul lui nu mai vorbea, urla. Era săstrivească umărul canadianului sub mâna lui de fier. Apoi, dându-i drumul şi întorcându-se spre vapor de undeşuierau ghiulele în jurul submarinului, el strigă:?— A! Ştiu cine sunt, vapor al unei ţări blestemate! Eu n-amnevoie de culorile tale pentru a te recunoaşte. Priveşte, amsă-ţi arăt culorile mele. Şi căpitanul Nemo desfăşură pe partea de dinainte a plat-formei un pavilion negru, ca acela pe care îl înfipsese la PolulSud.Apoi, întorcându-se spre mine:— Coborâţi în cabină cu tovarăşii dumneavoastră, spuse elaspru.— Domnule, am zis eu, veţi ataca acest vas?

Page 213: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

-— Domnule, am să-l scufund.— Nu veţi face una ca asta! — O voi face, răspunse rece căpitanul Nemo. Nu vă încu-metaţi să mă judecaţi. Providenţa vă arată ceea ce nu trebuiesă vedeţi. Sunt atacat. Trebuie să răspund. Intraţi!— Ce vas e acesta? — Nu ştiţi? Cu atât mai bine. Cel puţin naţionalitatea lui varămâne o taină pentru dumneavoastră. Coborâţi! Trebuia să ne supunem. Vreo cincisprezece marinari în-conjurau pe căpitan şi priveau cu aceeaşi ură vasul careînainta spre ei. Când am coborât, am mai auzit pe căpitanul Nemo stri-gând: — Loveşte în noi, vapor nebun! Aruncă zadarnicele taleghiulele. Nu vei scăpa de pintenul lui Nautilus; dar nu în acestloc Vei pieri! Nu vreau ca ruinele tale să se amestece curuinele glorioase ale Răzbunătorului. M-am întors în camera mea. Căpitanul rămăsese la bord.Elicea a fost pusă în mişcare. Nautilus se îndepărta repede, ca ghiulelele vasului să nu-l mai poată ajunge. Vasul îl urma la odistanţă mai mare. Pe la patru spre seară, nemaiputând sta locului de nelinişteşi de nerăbdare, m-am încumetat să urc pe platformă. Că-pitanul se plimba acolo, neliniştit şi părea că atrage vasul spreest ca o fiară sălbatică ce se lasă urmărită. Totuşi, încă nuataca. Voiam să intervin pentru ultima oară. Dar căpitanulNemo îmi impuse liniştea: — Sunt dreptatea, zise el, eu sunt în dreptul meu! Suntasupritul şi iată asupritorul! Prin dânsul am pierdut tot ce amiubit, adorat, venerat: patrie, familie, copii, tată, mamă, tot!Tot ceea ce urăsc este acolo! Sunt în dreptul meu! Am aruncat o privire spre vas şi m-am întors lângă Ned şiSfat!— Vom fugi! am strigat eu.— Bine, făcu Ned. Se înnopta. Am hotărât să fugim în clipa în care vasul va fifoarte aproape, fie pentru a ne auzi, fie pentru a ne vedea, căcinoaptea era luminoasă; mai erau trei zile până la luna plină. Noaptea a trecut fără vreun incident. Pândeam ocazia de aînfăptui planul nostru. Vorbeam puţin, fiind prea mişcaţi. Pe la ora trei de dimineaţă am urcat pe platformă, neliniştit.Căpitanul stătea în picioare şi nu-şi lua ochii de la vapor.Luna era la meridian. Jupiter răsărea la est. Oceanul eraliniştit ca şi cerul şi oglindea astrul nopţilor. Vasul era la două mile de noi. El se apropia tot mai mult deacea strălucire fosforescentă care-i arăta prezenţa lui Nautilus.După scânteile care ieşeau din coş decorând atmosfera, sevedea că-şi încălzise cuptoarele la maximum de putere.Am rămas astfel până la şase dimineaţa fără ca furiosul

Page 214: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

căpitan Nemo să pară că mă vede. La primele lumini ale zileiîncepură din nou bubuiturile. Nu mai aveam mult până când,Nautilus atacând pe adversarul său, tovarăşii mei şi cu minevom părăsi pe acest om pe care nu îndrăzneam să-l judec.

Când voiam să cobor ca să-i previn pe tovarăşii mei, urcăajutorul căpitanului pe platformă, întovărăşit de câţiva ma-rinari. Ei făcură „pregătirile de luptă", pregătiri foarte simple.Balustrada din jurul platformei a fost strânsă; cuştile feli-narului şi cea a cârmaciului au intrat în învelitoarea luiNautilus în aşa fel încât vaporul nostru n-avea nici p excres-cenţă care să-i poată stingheri mişcările. Era ca o ţigară netedăde oţel. M-am întors în salon. Nautilus se ţinea mereu la suprafaţă.Sub unele legănări ale valurilor, geamurile se înroşeau în lu-mina soarelui care răsărea.începea îngrozitoarea zi de 2 iunie. Nautilus îşi încetini mersul. Ghiulele plouau în jurul nos-tru. — Prieteni, zisei eu, a sosit clipa. O strângere de mână şiDumnezeu să ne aibă în pază! Ned Land era hotărât, Sfat liniştit, eu nervos, abia putân-du-mă stăpâni. Am trecut în bibliotecă. în clipa în care am împins uşa carese deschidea spre scară, am auzit deodată închizându-se trapade sus. Canadianul alerga pe scări, dar l-am oprit. O vâjâitură binecunoscută îmi arăta că apa intra în rezervoare. Peste câtevaclipe, Nautilus era la câţiva metri sub nivelul mării. Am priceput manevra lui. Voia să atace vasul pe dedesubt,în lemnărie. Eram din nou închişi, martori siliţi ai acestei drame care sepregătea. De altfel, nici n-am avut timp să cugetăm. Am intratîn camera mea şi ne priveam fără a scoate o vorbă. înlemni-sem. Eram în acea stare grozavă în aşteptarea unei detunăturiînfricoşătoare. Aşteptam, ascultam, nu trăiam decât cu simţulauzului. între timp Nautilusîşi mărea viteza. îşi lua, astfel, avântul.Tot învelişul lui tremura. Deodată, am scăpat un strigăt. Avusese loc o ciocnire, darrelativ uşoară. Simţeam puterea de pătrundere a pintenului deoţel. Am auzit trosniturile lemnului. Nautilus îşi vârâse pinte-nul prin această grămadă, cum ai vârî un ac într-o pânză. Nu m-am mai putut reţine. Nebun, prăpădit, am ieşit dinodaie şi am dat buzna în salon. Căpitanul Nemo era acolo; mut, întunecat, nemişcat, elprivea prin fereastra de la babord.

Page 215: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

O grămadă enormă se scufunda în apă şi, pentru a nupierde nimic din acest sinistru spectacol, Nautilus cobora înprăpastie împreună cu epava. La zece metri de mine am văzutacest înveliş găurit, unde intra apa cu zgomot de tunet, apoilinia"Bublă a tunurilor şi catargele. Puntea era acoperită cuumbre negre care se mişcau. Apa urca. Nenorociţii se agăţaude frânghii, de catarge, se zvârcoleau în apă. Era un furnicarde oameni surprins de năvălirea mării. Paralizat, împietrit de groază, cu părul măciucă şi cu ochiiholbaţi, cu răsuflarea tăiată, mă uitam, priveam şi eu! Oatracţie de neînvins mă ţintuia lângă fereastră. Marele vas se scufunda încet. Nautilus, urmându-l, îi pân-dea mişcările. Deodată, se produse o explozie. Aerul compri-mat a făcut să coboare punţile vasului. Puterea de împingere aapei a fost atât de mare încât Nautilus a deviat. Atunci, nenorocitul vas se scufundă mai repede. Puntea în-cărcată cu victime, apoi barele îndoite sub ciorchinii de oa-meni, în sfârşit, vârfurile catargelor; toate acestea au fost traseîn adânc... M-am întors spre căpitanul Nemo. Acest groaznic jude-cător, adevărat Arhanghel al urii, privea mereu. Când totul s-asfârşit, căpitanul Nemo s-a îndreptat spre uşa camerei lui, odeschise şi intră. L-am urmărit cu privirea. Pe peretele din fund, sub portretele eroilor, am văzut por-tretul unei femei tinere, încă, şi a doi copilaşi. CăpitanulNemo se uită câtva timp la aceste portrete, le întinse braţele şi,îngenunchind, izbucni în lacrimi. ULTIMELE VORBEALE CĂPITANULUI NEMO Trapele s-au închis în urma acestei privelişti înfricoşătoare,dar salonul nu se luminase. Totul era în întuneric şi tăcere îninteriorul vasului Nautilus. M-am întors în camera mea unde Ned şi Sfat mă aşteptauîn tăcere. Simţeam o groază de neînvins pentru căpitanulNemo. Oricât ar fi avut de suferit din partea oamenilor, n-aveadreptul să se răzbune astfel. Pe la ora unsprezece se aprinse lumina. Am trecut în salon.Era pustiu. Am consultat instrumentele. Nautilus fugea sprenord cu o viteză de douăzeci şi cinci de mile pe oră, când lasuprafaţa mării, când la treizeci de metri adâncime. Am călătorit pe Marea Mânecii şi ne îndreptam spre mărileboreale cu o viteză neasemuită. Până seara am făcut două sute de leghe în Atlantic. Mareaa fost învăluită în umbră până a răsărit luna. în acea noapte nu am putut dormi. Groaznica scenă adistrugerii îmi venea neîncetat în minte De atunci, Nautilus o luă tot spre nord cu o viteză nebună.

Page 216: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

Unde ne ducea? Trecuse pe la Spitzberg, pe la Noua Zemble,prin acele mări neştiute, Marea Albă; Marea de Kara, GolfulObi, Arhipelagul Liarrov şi acele maluri necunoscute alecoastei asiatice? N-aş putea să spun. Nici timpul nu-l puteamşti. Ceasurile au fost oprite la bord. Cred — dar poate mă înşel — cred că această goană a luiNautilus durase cincisprezece sau douăzeci de zile şi nu ştiucât ar mai fi durat, încă, dacă nu survenea catastrofa care a puscapăt acestei călătorii. Nu se mai vedea nici un om din echi-paj. Când Nautilus urca la suprafaţă ca să-şi reîmprospătezeaerul, tăbliile se închideau şi se deschideau în mod automatic. Ned Land nu se mai vedea. Sfat, care nu mai putea scoatede la dânsul nici o vorbă, se temea că se va sinucide într-oclipă de delir şi-l păzea cu devotament. în asemenea împrejurări situaţia noastră nu mai era deîndurat. într-o dimineaţă —: n-aş putea spune în ce zi — adormisempuţin. Când m-am trezit, am văzut pe Ned Land aplecându-sespre mine şi l-am auzit zicând cu glasul coborât:— Fugim!M-am ridicat.— Când fugim? am întrebat eu. — La noapte. Pare-se că nu mai e pază la bord. Veţi fi ga-ta?— Da. Unde suntem?— La douăzeci de mile de pământ.— Ce pământ?— Nu ştiu. Dar oricare o fi el, ne vom adăposti acolo.

— Da, Ned, vom fugi la noapte, chiar de ar fi să ne înghitămarea. — Marea este agitată, vântul puternic, dar douăzeci de mi-le în barca uşoară a lui Nautilus nu mă sperie. Am pregătitacolo câteva merinde şi câteva sticle cu apă, fără să ştieechipajul. '— Te voi urma. — De altfel, dacă mă surprinde am să mă apăr, o să mordacă trebuie. — Vom muri împreună, amice Ned. . Eram hotărât la orice. Canadianul m-a părăsit. M-am duspe platformă, dar nu am putut rămâne din cauza valurilorputernice. Cerul era ameninţător, dar deoarece pământul eranumai la douăzeci de mile trebuia să fugim. Nu se cădea săpierdem nici o zi, nici o oră. Ce lungă a fost această ultimă zi pe care am petrecut-o labordul lui Nautilusl Am rămas singur. Ned Land şi Sfat sefereau să-mi vorbească pentru a nu se trăda. Pe la şase am mâncat, dar nu-mi era foame. M-am silit să

Page 217: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

mănânc, ca să mă întăresc. La şase şi jumătate Ned Land a intrat în camera mea. Elmi-a zis: — Nu ne vom mai vedea înainte de plecare. Pe la zece lunanu va fi pe cer. Vom profita de întuneric. Veniţi la barcă. Sfatşi cu mine vă aşteptăm acolo.Apoi, canadianul a ieşit fără să-mi lase timp să-i răspund. Voiam să aflu direcţia Iui Nautilus. M-am dus în salon.Fugeam spre nord-nord-est cu o viteză înfricoşătoare la oadâncime de cincizeci de metri. Am aruncat o ultimă privire minunăţiilor de acolo, asupraacestui muzeu fără seamăn destinat să dispară odată cu acelacare l-a alcătuit. Am rămas astfel o oră întreagă admirândaceste comori care luceau în lumina tavanului. Apoi m-amîntors în cabina mea. Acolo, m-am îmbrăcat cu haine groase de mare şi mi-amluat notele cu mine. Inima-mi zvâcnea să se rupă. Desigur,neliniştea mea m-ar fi trădat în ochii căpitanului. . Ce făcea el în acea clipă? Am ascultat la uşa lui. Am auzitun zgomot de paşi. Căpitanul Nemo era acolo. Nu se culcase.La fiecare mişcare mi se părea că avea să apară şi să măîntrebe pentru ce vreau să fug. Câteodată îmi venea să intru la el în odaie, să mă uit în ochii lui şi să-i înfrunt privirea. Era o inspiraţie de nebun. Ca să mă liniştesc m-am întinspe pat. Nervii mei s-au calmat, dar creierul lucra, înainte şi îmiarăta rând pe rând toate peripeţiile existenţei mele pe Nautilusde când căzusem în mare de pe Abraham Lincoln. Aceastăviziune a durat până la nouă şi jumătate. Mi-am ţinut capul cumâinile ca să nu plesnească. Nu mai voiam să mă gândesc. Şimai aveam încă de aşteptat o jumătate de oră, o jumătate deoră de vedenii, care mă puteau înnebuni! în acea clipă am auzit acordurile fine ale orgii, un cântectrist, adevăratul plâns al unui suflet care. vrea să rupă legăturacu viaţa. Am ascultat cu toate simţurile, adâncit ca şi căpitanulNemo într-un extaz muzical. Apoi m-a îngrozit un gând. Căpitanul Nemo îşi părăsisecamera. El era în acel salon pe care trebuia să-l traversez ca săfug. Era aproape ora zece. Sosise clipa când trebuia să părăsesccamera mea ca să mă duc la tovarăşii care mă aşteptau înbarcă. Trebuia să mă hotărăsc, chiar dacă mi-ar fi ieşit înaintecăpitanul Nemo. Am deschis uşa cu băgare de seamă şi mi s-apărut, totuşi, că ţâţânele făceau un zgomot asurzitor. Poate căacest zgomot nu exista decât în închipuirea mea.înaintam, târându-mă prin coridoare, până la uşa salonului. Am deschis-o încet. Salonul era în întuneric. Acordurileorgii sunau încet. Căpitanul Nemo era acolo. Nu mă vedea.Nu m-ar fi văzut nici la lumină,, atât era de adâncit în extazul

Page 218: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

lui. M-am târât pe covor, ferindu-mă de mobile, păzindu-mă dezgomot. Cinci minute a durat până să ajung la uşa bibliotecii. Mai aveam puţin până s-o deschid, când un oftat al că-pitanului m-a ţintuit locului. Am înţeles că se scoală de la orgă. L-am văzut chiar, căci razele din bibliotecă se strecuraupână în salon. Venea spre mine, cu braţele încrucişate, tăcut,alunecând mai curând decât mergând, ca un spectru. Pieptullui se umfla în suspine. L-am auzit îngânând aceste vorbe,ultimele care mi-au izbit urechea:— Dumnezeule mare! Destul! Destul! Era, oare, mărturisirea remuşcării care ieşea astfel din con-ştiinţa acestui om?... Nebun de spaimă, am fugit în bibliotecă; am urcat scaracentrală şi mergând pe coridoarele superioare am ajuns labarcă. Am intrat prin deschizătura pe unde trecuseră tovarăşiimei.— Să plecăm! Să plecăm! am strigat eu.— Chiar acum! răspunse canadianul. Ned Land închise cu ajutorul unei chei englezeşti intrareacorăbiei şi a început să desfacă şuruburile care o ţineau devasul submarin. Deodată se auzi un zgomot înăuntru, glasuri, ţipete, între-bări, răspunsuri. Ce se întâmplase. Au observat, oare, dispa-riţia noastră? Am simţit Că Ned Land îmi strecoară un pumnalîn mână.— Da, am îngânat eu, vom şti să murim! Canadianul se oprise din lucru. Dar un cuvânt, de zeci deori repetat, un cuvânt grozav, îmi arăta cauza agitaţiei de labord. Echipajul nu se neliniştea din cauza noastră!— Mealstrom! Mealstrom! striga el.—- Mealstrom! Un nume mai înspăimântător într-o situaţiemai îngrozitoare putea, oare, să sune la urechile noastre? Negăseam, aşadar, în aceste împrejurimi primejdioase ale coasteinorvegiene? Nautilus era tras în această prăpastie în clipa încare barca noastră avea să se desprindă de învelişul lui?Se ştie că pe timpul fluxului, apele adunate între Insulele

Ferroe şi Loffoden se revarsă cu o furie sălbatică. Ele alcă-tuiesc un vârtej din care n-a scăpat încă nici un vas. Din toate punctele orizontului sosesc valuri îngrozitoare.Ele formează această prăpastie numită pe drept cuvânt„Buricul Oceanului" a cărei putere de atracţie se întinde până la o distanţă de cincisprezece kilometri. Acolo sunt trase nunumai vapoarele, dar şi balenele şi urşii albi din regiunileboreale. Acolo intrase Nautilus, nu ştiu dacă era cu voia sau fărăvoia căpitanului său. El făcea nişte mişcări ameţitoare şi cu el,

Page 219: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

barca noastră care mai era înşurubată de învelişul vasului. Cezgomot în jurul nostru! Ce urlete pe care ecoul le repeta ladistanţe de câteva mile! Ce vâjâit al valurilor lovite de stâncilecele mai ascuţite, de care se sparg corpurile cele mai tari. — Ce situaţie! Zburam ca o minge. Nautilus se apăra ca ofiinţă omenească. Muşchii de oţel trosneau. Câteodată seînălţa şi noi cu el. — Trebuie să ne ţinem bine şi să prindem la loc şuruburile!Dacă mai rămânem cu bara prinsă în învelişul lui Nautilus maiputem scăpa!... Nu isprăvisem de vorbit când a trosnit ceva. Şuruburile numai ţineau şi barca, smulsă din locul ei, era azvârlită ca piatraunei praştii în mijlocul unui vârtej. Capul meu s-a izbit de un pervaz de fier şi, sub aceastălovitură puternică, mi-am pierdut cunoştinţa.ÎNCHEIERE Iată încheierea acestei călătorii în adâncurile mărilor şioceanelor. Ceea ce s-a petrecut în timpul acelei nopţi, cumscăpase barca de acel vârtej uriaş al lui Mealstrom, cum Ned Land, Sfat şi cu mine am ieşit din prăpastie, n-aş putea săspun. Când mi-am revenit eram culcat în coliba unui pescardin Insulele Loffoden. Tovarăşii mei, teferi şi nevătămaţi,erau lângă mine şi-mi strângeau mâinile. Ne îmbrăţişarăm dininimă.

în această clipă nu ne puteam gândi să ne întoarcem înFranţa. Mijloacele de comunicaţie între Norvegia demiază-noapte şi sudul sunt rare. Sunt, deci, nevoit să aşteptpână va trece un vapor cu aburi care face serviciul de două oripe lună până la Capul Nord. Aici, în mijlocul acestor oameni de treabă care ne-auprimit, îmi revăd povestirea întâmplărilor mele. Este o isto-risire exactă a acestei expediţii într-un element inaccesibilomului şi căruia progresul o să-i deschidă căile odată. Mă veţi crede, oare? Nu ştiu. Puţin îmi pasă la urma urmei.Ceea ce pot afirma acum, este dreptul meu de a vorbi despreaceste mări sub care, în mai puţin de zece luni, am făcut două-zeci de mii de leghe, în acest ocol submarin al lumii care mi-adestăinuit atâtea minuni prin Pacific, prin Oceanul Indian,prin Marea Roşie, prin Mediterana, prin Atlantic, prin mărileaustrale şi boreale! Dar ce s-a întâmplat cu Nautilus. A rezistat elMealstrom-ului? Căpitanul Nemo mai trăieşte încă? îşiurmează înainte răzbunările lui grozave sau a încetat odată cuultimul măcel? Valurile vor aduce vreodată la lumină acelmanuscris care conţine povestea vieţii lui? Ştiţi voi, în sfârşit,numele acestui om? Sper. Sper de asemenea că vasul lui puternic a învins

Page 220: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

marea în prăpastia ei cea mai grozavă şi că Nautilus a su-pravieţuit acolo unde au pierit atâtea vapoare. Dacă este aşa,dacă bravul căpitan Nemo mai locuieşte în ocean, în patria luiadoptivă, facă-se ca ura să dispară din inima lui sălbatică.Facă-se ca frumuseţea atâtor minuni să stingă în el gândurilede răzbunare! Facă-se ca judecătorul să devină un paşnicexplorator al mărilor! Dacă destinul lui este ciudat, el estetotodată sublim. Oare, n-am priceput aceasta prin mine în-sumi? N-am trăit eu zece luni din această existenţă extrana- turală? De aceea, la întrebarea pusă acum şase mii de ani deBiblie: Cine a putut pătrunde vreodată adâncurile prăpastiei?doi oameni dintre toţi oamenii au dreptul să răspundă acum:căpitanul Nemo şi cu mine.CUPRINSPARTEA ÎNTÂII. O stâncă fugară 3II. Pentru şi contra 11III. Cum îi va place domnului 17IV. NedLand -24V. La întâmplare 33VI. Cu toată viteza ..40VII. O balenă de specie necunoscută 50VIII. Mobilis in mobili . .: 60IX. Furiile lui Ned Land 71X. Omul apelor • 78.XI. Nautilus . , • 89XII. Totul prin electricitate . ... .99XIII. Câteva cifre 108XIV. Fluviul Negru 115XV. O invitaţie prin scris 128XVI. O plimbare în vale 139XVII. O pădure submarină 146

XVrJJ. Patru mii de leghe sub nivelul mării,în Pacific 155XIX. Strâmtoarea de Torres .168XX. Câteva zile pe uscat 175XXI. Trăsnetul căpitanului Nemo 190XXII. Aegri somnia 199XXIII. împărăţia Mărgeanului • . .205PARTEA A DOUAI. Oceanul Indian 214II. O nouă propunere a căpitanului Nemo 222IU. O perlă de zece milioane 229IV. Marea Roşie 241V. Arhipelagul grecesc 256VI. Mediterana în patruzeci şi opt de ore 266VII. Golfuleţul Vigo . 273VIU. Un continent dispărut 286

Page 221: Verne, Jules - 20.000 de Leghe Sub Mari

IX. Păcura submarină 295X. Marea Sargaselor 303XI. Caşaloţi şi balene 311XII. Sloiurile de gheaţă . 321Xm. Polul Sud -332XfV. Accident sau incident 342XV. Lipsă de aer 348XVI. De la Capul Horn la Amazon .356XVII. Caracatiţele . . .363XVTH. Gulf Stream 374XIX. La 47°24' latitudine şi 17°28' longitudine 383XX. Un măcel389XXI. Ultimele vorbe ale căpitanului Nemo 398XXII. încheiere 404Cuprins 408 Printed in Romaniaqrupu craqoprnfed print Sa. O societate Butan Gas 7B-dul Tudor Vladimirescu, nr. 31, sector 5, Bucureşti, ROMÂNIATelefon: 335.93.18; 335.97.47Fax: 337.33!77Tehnoredactare computerizată: MARIANA IONIŢĂ