ION SIUGARIU

VIATA POEZIEI

EDITURA MARINEASA

ISBN 973-9485-12-x

2

ION SIUGARIU

VIATA POEZIEIEditie si tabel cronologic

de Lect. univ. dr. MARCEL CRIHANA

EDITURA MARINEASATIMISOARA, 1999

3

NOTA EDITORIALA

n volumul de fata sunt reproduse textele tuturorcolaborarilor autorului la Revista Fundatiilor Regale, din anii1942-1944: mai nti note-le, care sunt niste semnalari deaparitii editoriale, apoi cronicile propriu-zise, ntinse pe maimulte pagini (care l impun pe Ion Siugariu n rndul criticilorliterari importanti ai momentului).

n reproducerea respectivelor texte, am respectat custrictete criteriul cronologic. Fireste, nu ne-am permis sa operamnici o corectie - de nici un tip -, dar, pentru usurinta lecturii sideprinderea cititorului cu regulile ortografice noi, am introdus ntext modificarile care s-au impus:

am nlocuit, unde ortografia o cere, apostroful cucratima;

am indicat scrierea corecta a cuvintelor: aceeasi,asadar, capodopere, de la, dezordine, dezvolta, feminin, ntregii,nicaieri, nici un, nici o, salbatic, zbor etc. (Siugariu folosise,dupa ortografia momentului, formele: aceiasi, asa dar,capodoperi, dela, desordine, desvolta, femenin, ntregei, nicairi,nicio, niciun, salbatec, sbor);

am ntrebuintat (corectnd) formele verbale sunt,suntem, sunteti si, conform acelorasi reguli ortografice, literele si ;

am corectat putinele greseli de tipar (indiscutabile)strecurate n text.

La sfrsitul fiecarui text, am indicat data aparitiei lui nrevista.

n sectiunea rezervata note-lor, nefiind vorba de nistetitluri propriu-zise, n sumarul volumului am pus ntre crosetenumele poetilor comentati.

Am formula doua sugestii pentru editura: folosirea literelor cursive, n locul celor drepte, n cazul

4

textelor n proza citate de autor; schimbarea corpului de litera (un corp mai mare),

versurile citate n comentarii si textele din subsolul paginii fiindgreu de parcurs din pricina literelor prea mici.

M.C.

5

TABEL CRONOLOGIC

6 iunie 1914 - Se naste primul baiat (dintr-un numar de sase) alfamiliei de mineri-aurari Ion si Floarea Sugar, nlocalitatea Baita (Maramures). Aici si petrece copilaria,ntr-un peisaj pitores si o lume precara, cel ce avea sadevina mai trziu poetul si eseistul Ion Siugariu. De aicivor rasari n curnd poeziile Minerii mei, Baita, Satulnatal s.a., autobiografice.

1921-1924 - Viata grea a familiei l obliga pe copil samunceasca nca de mic la extrasul si spalatul aurului,alaturi de parinti. Date fiind conditiile vitrege de munca,n steampuri stravechi si cu tehnici primitive, nca de peacum se fac simtite simptomele unui reumatism articular,cu peceti pentru toata viata.

1924-1928 - Anii de scoala primara sunt petrecuti la Baita si laValea Borcutului, fara continuitate si, mai ales, faraperspectiva. Copilul ncheie totusi aceasta perioada denvatatura cu rezultate exceptionale. Prima persoana carei sfatuieste pe parinti sa-l dea la scoala mai departe estepreotul Victor Bacila, care era si dascal n ValeaBorcutului. Un fost coleg de scoala primara si-l amintestepe Ion Siugariu astfel: Parca-l vad cum trecea muntii caredespart satul sau natal, Baita, de Valea Borcutului,prezentndu-se zilnic, cu lectiile nvatate, la scoala. Cutraista plina cu carti, caiete si o bucata de malaistrabatea, pe ploi, zapada, viscol si ger, padurile decarpen si fag de pe Tigher si Prapade, trecnd pe laTrgul Ciorilor si pe la balta Pocoloaiei, pna n ValeaBorcutului si napoi (Ioan Cosma: Amintiri despre

6

Siugariu, n Pentru socialism, 2 februarie 1974, p. 3). Cutoata dotarea intelectuala de exceptie, viitorul fiului luiIon Sugar pare nchis.

1928-1932 - Numai ncadrarea tatalui ca mester n uzinaaurifera pe care o organizeaza aici un consortiu francez,ca si eforturile preotului din sat, determina baiatului altdestin. Ion Siugariu reuseste, prin concurs, sa intre nScoala Normala din Oradea. Aici locuieste, ca bursier, lainternatul scolii pna la sfrsitul studiilor.

1932-1934 - Adolescentul ia acum o hotarre importanta: dupaterminarea clasei a IV-a la Scoala Normala, n urmaconcursului de admitere din iunie 1932 trece n cursulsuperior al Liceului Emanuil Gojdu, ca bursier pe toatadurata anilor de studii. Si aici, Ion Siugariu se dovedesteun elev dotat si silitor, cu o putere de munca iesita dincomun si cu preocupari care depasesc limitele impuse deprograma scolara. Surprinzator, elevul dezvaluie aplicatiipasionate pentru fizica si matematica. Ia chiar parte laconcursul initiat de o revista engleza de specialitate,ocupa primul loc n concurs si capata o bursa de Oxford.Vis de necrezut, pe care parintii nu-l pot concepe! Aceastasa fi fost si cauza pentru care virtutile exceptionale aleelevului gasesc refugiu n literatura? Pna la urma, dintrecei doi profesori care si-l disputau (Teodor Nes, defizico-matematici si Octav Sulutiu, de limba romna) aveasa cstige poezia!

1934-1936 - Debuteaza nca din clasa a VI-a de liceu la revistaObservatorul din Beius, cu versurile intitulate Imntineretii pe care le semneaza Ion Siugariu. Numele defamilie este schimbat, oficial, n Soreanu (numai numelepoetului, nsa, si al fratelui sau George). Dar tnarul poetramne credincios numelui sau de la debut si continua sacolaboreze semnndu-se astfel n revistele: Lanuri din

7

Medias, Flori de crng din Oradea, Afirmarea din SatuMare, Freamatul scolii din Cluj, Veac nou si Cronicadin Baia Mare. n anul 1935 devine colaborator al revisteiFamilia din Oradea si se impune printre talenteleviguroase ale generatiei sale. n anul scolar 1935-1936, Ion Siugariu este presedinte alSocietatii de lectura Vasile Alecsandri, ndrumata, laaceasta data, de Ovidiu Papadima. Se remarca de acumprin puterea de receptare, analiza si ntelegere a nouluifenomen liric, prefigurndu-l pe avizatul comentator depoezie de peste ctiva ani. n iunie 1936, Ion Siugariu si trece bacalaureatul, cafruntas al promotiei (este al treilea din peste trei sute decandidati prezentati la examen).

1936-1937 - Visul parintilor era sa-l vada inginer, fireste chiarpe meleagurile natale. Poetul, dimpotriva, se visa asaltndsi cucerind cu versurile sale reduta Capitalei. Cum naceasta perioada trebuie sa-si satisfaca serviciul militar, caabsolvent al liceului urmeaza Scoala de ofiteri n rezervade la Ploiesti. Se afla la numai un pas de Bucuresti,nimeni si nimic nu-l mai poate ntoarce din drum. Vara anului 1936 proaspatul bacalaureat si-o petrece pemeleagurile natale, mai ales la Baita, unde lucreaza intensla Incantatii, ciclu liric ce sta n centrul atentiei sale nvederea alcatuirii volumului de debut, Trecere prin albapoarta (Incantatii-le respective sunt aici n numar de 8 -numerotate cu cifre romane). Parndu-i-se ca fostul sauelev se grabeste prea mult sa debuteze n volum, OcatvSulutiu - cu exigenta-i cunoscuta - i scrie lui Ion Siugariuntr-o scrisoare din 17 august 1936: Din tot ce ai publicatD-ta pna acum nimic nu trebuie sa figureze ntr-un viitorvolum. O vei ntelege asta si D-ta mai trziu. Acum te vasupara poate opinia mea, dar eu nu vreau ca mai trziu

8

sa ma acuzi ca te-am amagit cu iluzii. D-ta ai talent, daresti ntr-o perioada de formatie. nca nu ti-ai gasitformula personala de expresie, ceea ce este important narta. Deci lucreaza necontenit, scrie, scrie, arunca si iarscrie si abia peste ctiva ani vom putea sta de vorbadespre un viitor volum. Arghezi si-a publicat volumul,dupa ce-a scris vreo 40 de ani. De ce aceasta graba carenu-ti va aduce cu nimic mai multa glorie dect ai saun-ai? (Vezi Mihai Balaj: Octav Sulutiu inedit. Douascrisori catre poetul Ion Siugariu, n Maramures,supliment al ziarului Pentru socialism, decembrie 1970,p. 24).

septembrie 1937 - nsufletit de elanuri pe care lipsa mijloacelormateriale si fuga ntr-o lume necunoscuta nu i le potspulbera, poetul descinde n Bucuresti fara alta averedect diploma de bacalaureat si un caiet de poeme. DesiOctav Sulutiu l sfatuise sa urmeze politehnica, IonSiugariu se nscrie la Facultatea de Litere si Filosofie,specialitatea Filologie moderna, bucurndu-se, pe toatadurata studentiei, de atentia si aprecierea profesorilorMihail Ralea, Tudor Vianu, D. Caracostea, Ion Petrovicis.a.

martie 1938 - Apare volumul de debut Trecere prin albapoarta, la Editura librariei Pavel Suru, despre care OctavSulutiu avea sa scrie n revista Familia: E o tsnirevulcanica, un clocot de pasiune, o tinerete neastmparatacare irumpe, dornica de viata si de avnt, e o izbucniresincera si nestapnita, asa cum i sade mai bineadolescentei sa fie. Sufletul poetului se revarsa direct, cao apa umflata peste malurile constrngatoare aleoricaror reguli (Octav Sulutiu: Ion Siugariu, Trecereprin alba poarta, n Familia, an. VII, 1939, nr. 4-5,aprilie-mai, p. 91-94).

9

1939 - Activitatea literara a poetului si eseistului se concentreazaacum mai ales n jurul revistei Mesterul Manole, initiatade un grup de tineri scriitori bucuresteni. Ion Siugariuntretine o rubrica permanenta de critica, Poesia tnara,n care depaseste faza notatiilor de lector bine informat,crendu-si un limbaj critic propriu, distinct. Revista a avuto viata relativ scurta (1939-1942).

august 1940 - Prin criminalul dictat de la Viena, Romniei i sesmulge partea de nord a Transilvaniei. Parintii lui IonSiugariu (si ceilalti frati - Vasile, Maria, Augustin siZaharia) sunt nevoiti sa ramna sub ocupatie. Poetului,aflat astfel n refugiu, i se alatura un singur frate, George,care izbuteste sa fuga si sa vina la Bucuresti.

noiembrie 1941 - Poetul Ion Siugariu este ales presedinte alAsociatiei Studentilor Refugiati. n aceasta calitate,desfasoara o rodnica activitate publicistica siorganiza-torica, pentru a pastra mereu neatinsa imagineapamntului natal al attor pribegi. Colaboreaza cu poeziisi studii critice la revistele: Vremea, Universul literar,Curentul literar, Mesterul Manole, Decalogul, RevistaFundatiilor Regale s.a.

februarie 1942 - Poetul si sustine teza de licenta cu lucrareaAspectul jurnalistic al literaturii moderne, avndu-l candrumator pe Mihail Ralea, care, anterior, comunicasedecanatului urmatoarele: Teza d-lui Ion Soreanu, despreAspectul jurnalistic n literatura moderna, a fostacceptata n vederea examenului de licenta.

martie 1942 - Apare volumul de poezii Paradisul peregrinar,n cadrul colectiei Mesterul Manole din Bucuresti. nrevista Convorbiri literare, criticul si esteticianul Al.Husar, referind despre volum, avea sa scrie: Meritul cartiista n faptul ca pune o problema si, indiferent deprocedeul ce-l adopta si care nu putea fi altul, i afla o

10

solutie. Pornind dintr-o experienta personala urmaritasincer si onest, d. Ion Siugariu adopta, spre simplificare,vechile tipare si nu se preocupa de versificatie dect nfunctie de fondul care si-o reclama. Iata de ce abilitatilorde forma si expresiei directe, d. Siugariu, le substituie ocale mai lesnicioasa, prin care cartea d-sale se impune(Al. Husar: Ion Siugariu, Paradisul peregrinar - poeme -n Convorbiri literare nr. 11-12, noiembrie-decembrie1942, p. 811-813).

iulie 1942 - Obtine pasaport si trece n partea de nord aTransilvaniei, la Baita, unde si vede parintii pentru ultimaoara. Considerat indezirabil de catre autoritatile hortyste,datorita atitudinii sale politice, e obligat sa faca zilnic cte12 km pe jos, pna la postul de jandarmi, pentru viza.ncearca a doua oara n acelasi an sa-si revada parintii, darnu mai primeste aprobare. De-a lungul ntregului an, poetul a corespondat cu LuciaStroescu, viitoarea sa sotie. Cele mai multe dintrescrisorile sale sunt de dragoste, dar n mai toate se gasescreferiri si la conceptia poetica si la scrisul literar. La 10februarie, de exemplu, Ion Siugariu i scria logodniceisale: n ultimele zile ma bate gndul unei piese de teatrupe care as intitula-o : Olarul. E vorba anume de un olarvestit din antichitate care reuseste dupa o munca de maimulte zeci de ani, sa creeze un vas att de frumos nctCetatea l pune sa plateasca bir pentru el. De-acum toataviata lui nu face altceva dect munceste pentru a platibirul. Pna la urma nsa Cetatea ridica att de mult birulcerut nct el nu mai poate plati. El vinde atunci vasul casa plateasca birul... Piesa ar simboliza raporturile dintre artist si lume.Fiecare creator autentic se aseamana cu olarul acesta.Opera lui este att de frumoasa nct lumea l pune sa

11

plateasca un bir de suferinta si de ncercari, pe care pnala urma nu le mai poate plati. Atunci vinde si el vasul, casi olarul meu, sa plateasca birul. Este momentul cndtrebuie sa sacrifice pe artistul din el pentru omul din el,moment pe care-l traieste fiecare artist. Eu as vrea sa fiutotusi un olar care nu-si vinde vasul. As vrea sa maiubesti att de mult si n asa fel nct birul meu sa nu fieprea mare (Soare pentru Lucia - Fragmente dinscrisori, n vol. Sete de ceruri...). n decembrie, Ion Siugariu ncepe colaborarea la RevistaFundatiilor Regale, unde inaugureaza rubrica intitulataViata poeziei, pe care o ngrijeste pna n februarie 1944.

ianuarie 1943 - Poetul este concentrat, ca ofiter de rezerva, la oscoala de instructie din Ploiesti. Este repartizat, apoi, la unregiment de infanterie din Moldova (Bacau).

aprilie 1943 - n colectia Mesterul Manole, apare poemul Tarade foc (alcatuit din 60 de catrene), despre care OvidiuPapadima va scrie imediat n Revista FundatiilorRegale: Poemul nu e conceput plastic, ci creat muzical -contrapunctic. De aceea trebuie luat n tot si savurat nfelul clar si cristalin, n care gndul si gestul si raspund,n minunata arhitectura stravezie a ntregului. Prin ea d.Siugariu face o mare si ndrazneata experienta creatoaresi da confratilor sai o frumoasa lectie de constiintaartistica de cea mai stringenta actualitate (OvidiuPapadima: Ion Siugariu, Tara de foc, n RevistaFundatiilor Regale, nr. 8, august 1943, p. 453-454).

29 iulie 1943 - I se acorda o permisie de doua saptamni, pentrua se casatori. Se casatoreste, la Rmnicu-Vlcea, custudenta la farmacie Lucia Stroescu. Bucuria casatoriei ocomunica celor dragi prin scrisori si fotografii. Pe una dinaceste fotografii, trimisa unuia din frati, poetul scrie:Iubitului meu frate Vasile, i daruiesc aceasta imagine a

12

fericirii mele, 6 august 1943.septembrie 1943 - Ion Siugariu este desconcentrat. Continua n

acest timp sa lucreze la un Studiu critic despre poezialui Bacovia si aduna material pentru ancheta despreLucian Blaga si generatia tnara. ncearca sadefinitiveze un volum de comentarii critice intitulat Viatapoeziei cu studii despre Mihai Beniuc, Emil Botta, OvidCaledoniu, Gherghinescu Vania, Emil Giurgiuca, IonMoldoveanu, Theodor Al. Munteanu, George Petcu,Grigore Popa s.a. ntretine, de asemenea, un Jurnalliterar si ncepe sa scrie romanul Emanoil. Din toateacestea, nsa, n-au ramas dect pagini disparate, restulpierzndu-se n conditiile deosebite care au urmat.

mai 1944 - Poetul este concentrat din nou la acelasi regiment,care se afla acum dislocat n zona Jitaru - Mogosesti(Slatina), de unde ulterior avea sa fie deplasat pentru aparticipa la planul insurectiei armate.

23-25 august 1944 - Ia parte la luptele de la Baneasa si Otopeni.25 august 1944-1 februarie 1945 - Participa la luptele pe care

regimentul sau le sustine, alaturi de celelalte unitatiromnesti, mpotriva armatei germane - n Ardeal, peteritoriul Ungariei, apoi, si al Cehoslovaciei.

1 februarie 1945 Ora 11 dimineata, sublocotenentul de rezervaSoreanu - Siugariu Ion cade ranit grav, n batalia pentruorasul Brezno din Cehoslovacia. Are pierdere mare desnge si moare la numai zece minute dupa ce a fost prinsn focarul exploziei. Este ngropat n cimitirul din satulPolhora pri Brezno, alaturi de alt ofiter si de sapte soldaticazuti o data cu el. Consemnnd evenimentul, revista sibiana Luceafarul, nr.3-4, noteaza: Cu moartea eroica a lui Ion Siugariu poeziaromna pierde pe unul din poetii nascuti nu facuti.

28 februarie 1945 - Prin decretul nr. 641, sublocotenentul de13

rezerva Soreanu - Siugariu Ion este decorat post-mortemcu ordinul Coroana Romniei cu spade, n gradul deCavaler, si cu panglica de Virtutea Militara. Ziarul Adevarul din aceeasi zi contine urmatoarea notitainformativa: (intitulata n memoria lui Ion Siugariu):Dumineca dupa masa, la ora vecerniei, n cadrulA.S.R.T.A.-ului s-a facut pomenirea lui Ion Siugariu,poetul cazut pentru patrie la 1 februarie 1945, n satulPolhora din Muntii Tatrei. n prezenta MonsenioruluiVladimir Ghica, a sf. pr. Chinezu Liviu, Mircea Todericiusi a par. Lupea, d. Ion Grosanu a vorbit desprelaborioasa tinerete a poetului, iar d. prof. Ierugan aevocat anii frumosi ai copilariei lui. La serviciul religios, pentru odihna sufletului sau oficiatn biserica unita din str. Polona, n cadrul careiacuvntul de pomenire l-a rostit parintele Todericiu, auasistat, alaturi de fratele poetului, prietenii lui: prof. Al.Popescu-Telega, Ovid Caledoniu, Coriolan Ghetie, Al.Husar, I. Manitiu si O. Filipoiu.

martie 1945 - Vestea despre pierderea primului fiu zdruncinaviata batrnului miner-aurar Ion Sugar, care, la 56 de ani,se stinge n urma unei duble pneumonii.

1956 - Ramasitele pamntesti ale poetului sunt ridicate de laPolhora pri Brezno si, cu ale altor unsprezece mii de eroicunoscuti si necunoscuti, cazuti pentru eliberareaCehoslovaciei, sunt renhumate n cimitirul militar de laZvolen, lnga Banska Bistrita.

august 1958 - Participnd, n cadrul delegatiei guvernamentaleromne, la ceremonia dezvelirii monumentului ridicat laZvolen n memoria eroilor romni, scriitorul si prietenulLaurentiu Fulga depune o floare pe mormntul celui carea fost poetul, eseistul si ostasul Ion Siugariu.

1968 - n colectia Columna a Editurii Militare, apare volumul14

Carnetele unui poet cazut n razboi, cu o postfatasemnata de Laurentiu Fulga (intitulata Ultima lauda).

1975 - La Editura Militara apare volumul Poetul-ostas IonSiugariu, exegeza semnata de Eugen Marinescu. Se tipareste volumul lui Stefan Bellu Ion Siugariu - unpoet cazut n razboi (n ngrijirea Comitetului de culturasi educatie socialista din Baia Mare). Referindu-se laaceasta aparitie, Nae Antonescu, comentator constant alsubiectului Ion Siugariu, remarca: Cu aceasta carte,ngrijita de prozatorul Laurentiu Fulga si asistata demarturiile lui Mihai Beniuc si Emil Giurgiuca, se ncepereconsiderarea activitatii literare a poetului erou IonSiugariu. O editie antologica a creatiei sale poetice [...]este n stadiu ultim al finisarii (Nae Antonescu: IonSiugariu, Carnetele unui poet cazut n razboi, nTribuna, nr. 31 - 601, 1968, p. 3).

1984 - La initiativa Luciei Soreanu, sotia poetului (stabilita nGermania, la Aachen), apare volumul Ion Siugariu: Setede ceruri, la Editura Jon Dumitru, Mnchen (col. Pasiilui Orfeu), cu o prefata semnata de Vintila Horia (carepoarta titlul Ion Siugariu de la Mesterul Manole).

1997 - n ngrijirea Prof. Univ. M.C. Alexandru Husar (caresemneaza si prefata), la editura Agora din Iasi, a aparutvolumul de eseuri Tara Crinilor, de Ion Siugariu.

15

I. NOTE-le nceputului

D-l Valeriu Olaniuc pare lipsit de vocatie poetica.Versurile sale sunt att de sarace si att de goale de continutautentic, nct fiecare rnd pare a fi facut ntr-un moment detotala deficienta interioara. Aceleasi ncercari de filosofieminora, de tristeti lipsite de suport sufletesc real, la care se maiadauga unele accente sociale perimate si de mult cazute ndesuetudine. Iata un fragment dintr-o lunga poezie ntitulataCamasa fericitului:

Un om mi s-a plnsCa din tot ce-a strns,Din tot ce-a culesViata n-a nteles:Are bogatiiDe nu le mai stii...Are un palatNecutremurat,Unde-n slujba luiAre robi destui!Are flori n parc,Pomi marunti pe arc...Altii cresc naltiStraja celorlaltiSi ce de femei,Pline de scntei, Albe aratari,Leac pentru uitari!

16

Si tot asa mai departe de vreo 108 ori, pna ce se terminapoezia cu versurile:

Lup hain si rau,Iata drumul tau.

D. Valeriu Olaniuc este sclavul versurilor sale, alnecesitatilor de rima pentru care sacrifica sensul, al metaforeloruzate, ieftine si inexpresive, etc. Peste toate acestea nsa, d.Valeriu Olaniuc mai are o calitate numai pentru el nsusi: d-sanu prea se mpaca bine cu ortografia. Si de aceea l vedemntrebndu-se:

Te-am vazut cndva n viata s-au n vis?Cu asemenea mijloace poetice si gramaticale, nu stiu daca

e posibil sa se scrie cndva poezii bune. Aceasta cu att maimult, cu ct si d. Valeriu Olaniuc nu se afla la prima sa culegere,avnd publicate mai nainte Suflete n furtuna si Tarmul luminii.

* * *

Mult mai tnar, d. Alexandru Balaci aduce n carticica sade debut, Dolores, o poezie pretentioasa, cu reminiscente nudestul de stapnite din ermetismul barbian si dintr-o ntreagaserie de poeti straini ca: Edgar Allan Po, Ch. Baudelaire, St.Mallarm si altii. O experienta mai noua si mai nefericita, caaceea a revistelor avantgardiste Unu si 75 H.P., cu exagerarile sigratuitatile ei definitiv trecute, nu este nici ea straina d-luiAlexandru Balaci. De aceea d-sa scrie:

Clepsidrele au fost aratatoare de treceri si oreLa urechile tale sunt acum cochilii sonore,

17

Undeva - lnga mare - soare cazut si albastre stnciAcolo sunt - pescaric - apele cele mai calme si mai adnciE circulara - not ncremenit si ruga - cea mai alba si mai stranie flora.Pentru nghirlandarea neesirii din val - implora -Patrunznd apele - piezis - ochii atropinei ce plnsera cald.Si cu ochelarii - falsi si daruiti - ai orelor noi de smarald,Fura straluminati de tacuta ascensiune - violeta si rara.

Aceasta ascensiune violeta si rara a d-lui AlexandruBalaci nu este n fond dect un amestec stngaci de influenteavantgardiste, sarace si goale chiar n formele lor tutelare, necumn imitatii trzielnice de felul acesta. Poezia aceasta aimprecisului si a clar-obscurului, intentionat cautate, alaturarilebizare de expresiuni sintetice si de categorii hazardate, departede a marturisi o profunzime tematica sau o conceptie nalta sisingulara de arta, nu sunt altceva dect evadari constiente, dinlogica si unitatea pe care poetul nu le poate atinge. Versurilencarcate si prea fara misiuni precise de expresie sunt meniteadesea sa acopere o lipsa de chemare poetica autentica.Pare-mi-se ca acesta este si cazul d-lui Alexandru Balaci.

* * *

Anna-Mad a d-lui Mihnea Gheorghiu, desi pare amarturisi oarecare posibilitati poetice, se mentine si ea n aceeasiatmosfera turbure a poeziei si a poemului n proza, fara conture

18

precise. Mai distinct asezata n sfera de influenta a lui EdgarAllan Po, afectnd obsesia largurilor si a plecarilor singuraticepe mari fara capat, pomenind adesea de apropierea MarilorLande, de padurile umede ale plamnilor, de ndragostitulalgelor si alte asemenea nevazute raspntii, poezia aceastaramne de fapt si ea la fel de saraca. Pe ici pe colo doar, par a seivi plapnde amagiri de frumuseti singulare, ca n acestfragment:

Atunci acoperisurile deschideau pupile oblicepeste oras, pe cndobloane galbene si verzi arborau o linistelineara, vesnica.Anna-Mad, zidurile cetatii oficiau o ceremonieciudata pentru nvestirisi pentru inima ta de peste mari.n seara aceea strazile au prevestitochi turburi si vagul nebuniei, zabraniculfluturat si sfsietoarea lumina a nebuniei.

Dar, pentru ca sfsietoarea lumina a nebuniei (ne aducemaminte de o ntreaga literatura nu prea de mult trecuta n care sefacea elogiul nebuniei, al imperfectiunii si al multor asemeneastari patologice) sa fie mai interesanta si mai grozava, d. MihneaGheorghiu nu se poate stapni sa nu adauge:

n orasul baronilor, catelele negre mai pndeau legendesi totusi.

Versurile sunt puse n paranteza si ele au probabil omisiune de a largi si de a divaga starea de suflet si peisajul pecare-l evoca mai nainte. Procedeul este foarte des ntrebuintat,att de des si fara necesitate, nct nu stim daca nu denota ograva deficienta poetica, o neputinta de a nchega si de a strngeun material dat ntr-o bucata realizata pe deplin. Cele spuse mai

19

sus pentru d. Alexandru Balaci par a se potrivi si d-lui MihneaGheorghiu.

Cred nsa ca raul cel mare decurge dintr-o stare de faptmai trista. Ca si d. Valeriu Olaniuc si ca si d. Alexandru Balaci,nici d. Mihnea Gheorghiu nu prea are ce spune n versurile sale.Fata de aceasta lipsa de baza, fiecare dintre cei trei reactioneazasi se nseala n felul sau propriu.

(RFR, an. IX, nr. 4, aprilie 1942)

D-l Teodor Ciceu, care ne trimite de la Cluj culegerea depoezii intitulata Prga, ne este cunoscut din antologia Versuridin Transilvania nordica, publicata n colectia Grai si sufletromnesc a ziarului Tribuna Ardealului. Poeziile d-sale suntinspirate din lumea simpla si muncitoare a satului romnesc,mijind ca o raza de lumina printre ceturile si apele grele ale celormai multe dintre versurilor noastre de aici. Fara cntarimestesugite si fara zbateri interioare nesincere, ele se apleacapeste truda de fiecare zi a plugarului, peste dragostea de pamntsi de natura a taranului nostru de pretutindeni, capatnd o formanaturala si curgatoare. Poezii ca: Mamaliga, Plugarii, NeculaiSecara, Ion, Florica, Lelea Marie, etc. cu usoare reminiscentedin George Cosbuc, din Stefan Oct. Iosif si uneori chiar dinAron Cotrus si Tudor Arghezi, sunt pline de un farmec primitivsi de o sinceritate placuta.

Att ca fond si ca realizare tehnica, poezia d-lui TheodorCiceu nu este pretentioasa. Ea marturiseste totusi posibilitatireale de realizare viitoare. Si daca tinem seama de mprejurarilen care lucreaza poetul, ea merita toata atentia noastra.

(RFR, an. IX, nr. 5, mai 1942)

D. Aurel Marin este autor a 10 carti de poezie, aparute20

ntr-un rastimp de 9 ani. Am avut ocazia sa scriu despre aproapetoate aceste culegeri, remarcnd de fiecare data o tendinta desimplificare si de clarificare a atitudinii sale n fata problemelorpoeziei si a problemelor generate de viata. Orientat spresobrietatea si linistea poeziei clasice, nesocotind stridentele sincolturarile scrisului din jurul sau, slefuitor abil si rabdator alcuvntului celui mai de toate zilele, n marginile ngaduitoare aleideii, d-sa ramnea oarecum un izolat si un inadaptabil. Ceea cemi se parea a constitui totusi o amenintare a poeziei sale, pedrumul acesta al resemnarii si al restrngerii la expresia directa,prozaica si imediata, era caderea ei n banalitate si n platitudine.Citam cu aceasta ocazie exemple din nsemnari din vacanta sidin Viata n munti.

Volumul de Sonete aparut de curnd cuprinde n bunaparte att calitatile ct si defectele cartilor anterioare. El ne apareca o ncercare de sinteza a ntregii sale activitati poetice de pnaacuma, att prin forma fixa a sonetului (tendintele spre formeprecise si simplicitate din celelalte culegeri aminteau uneoripna la suprapunere de masura pe Eminescu!), ct si princontinutul ideologic, cuprinzator al celor mai variate teme.

Ceea ce aduce nou aceasta carte este folosirea unormotive de reprezentare picturala, care pot ajunge uneori pna larealizari fericite de felul acesteia:

Aproape dezvelita si aproapeCazuta din matasuri si danteleSe rasuceste lenes, dupa ele,Muindu-se-n adncul lor ca-n ape.

Un umar gol si gtul cu margeleNu mai ajung si nu pot sa se-ngroape.ntunecate, singure pleoape,Acopere nelinistile grele.

21

Prin largile ferestre se revarsaLumina n usoara tremurare,Cnd mai aprinsa, cnd plutind mai stearsa.

Si n nemiscatoarea-nhorbotare,Cum s-a oprit cu fata-n jos ntoarsa,E ca un nceput de modelare.

Uneori intentia este marturisita si n titlu: Pan, sculpturade Paciurea (p. 27), Studiu, pictura de N.N. Tonitza (p. 41),Zbenguiala, desen de Ioana Furgea (p. 53), Tors, sculptura de I.Vlasiu (p. 111), etc.

Cred ca partea aceasta este cea mai realizata din volum sidaca tinem seama de faptul ca poezia ce se scrie astazi a lasat cutotul n parasire (n afara poate de d. Ion Pillat) pastelul sidescrierea de orice fel, interesnd-o doar peisajul interior, eapoate fi socotita chiar inovatoare.

Nu-mi place totusi n aceasta carte folosirea prea deasa aparticipiului trecut si a formelor de infinitiv la rima, fapt caredenota o saracie de mijloace poetice, precum si a unor expresiidirecte care nu pot iesi din vulgaritatea de unde poetul zadarnic ancercat sa le scoata: E bosumflat de-a bine de-o naroada (p.27), Aceasta mi-e scofala (p. 77), Ca nu le plac celor ntr-oureche (p. 77), etc.

Cu aceste corective, socotesc Sonetele d-lui Aurel Marin ocarte de maturitate poetica si de definire a unei pozitii proprii.

(RFR, an. IX, nr. 7, iulie 1942)

ntre cartile inspirate de razboiul actual, n majoritatesuperficiale si grabite, placheta de poezii a d-lui DemosteneBotez intitulata: Pamnt si om, pare a se remarca printr-oadncire a materialului si o depasire a cadrului ocazional. Avnd

22

ca exemple bucatile clasice ale lui Vasile Alecsandri dinOstasii nostri si cele ale lui George Cosbuc din Cntece devitejie si pe de alta parte uznd de propriile d-sale experientepoetice din cunoscutele volume anterioare, d. Demostene Botezne da, n cele 10 poezii cte cuprinde aceasta carticica, oproductie adecvata genului si n acelasi timp continuatoare aoperei d-sale trecute.

Soldatul d-lui Demostene Botez, indiferent daca enfatisat n plin atac mpotriva dusmanului, ranit ntre liniile debataie, sau agoniznd n singuratatea cmpiilor rasaritene, estenflacarat de aceeasi mare dragoste pentru pamntul tarii sale. Eaeste att de puternica nct la un moment dat pamnt si om par ase nclesta n aceeasi pornire, se amesteca si se mbratiseaza naceeasi unire nebiruita. Este ceea ce poetul vrea sa nfatiseze npoezia de nceput intitulata Pamnt, n Dar e pamntul tariimele si n altele.

n cadrul acesta traditional si eroic, moartea este si eanfatisata ca o contopire fireasca si senina cu glia pamntului, cao stingere n singuratatea naturii si a propriilor mistere omenesti.Iar poezia care o cuprinde pare o poezie de adncime si deexpresivitate bogata, nsiruindu-se alaturi de ntreaga opera ad-lui Demostene Botez.

(RFR, an. IX, nr. 7, iulie 1942)

Dupa promitatorul volum de debut Endymion, aparut n1937, poetul Ovid Caledoniu aduce n Vrajitorul Apelor, noua saculegere de poeme, o experienta poetica mai adncita si oatmosfera lirica mai caracteristica. Facnd parte din acei poeti desensibilitate larga, al caror suflet vibreaza cu nesfrsite coardespre toate largurile lumii, mpovarat de tristetea si singuratateazarilor nedeslusite, niciodata mplinit n rostul trecator al vietiide toate zilele, ci totdeauna turburat de asteptari si chemari mai

23

nalte, poezia sa se integreaza n rasuflarea fosnitoare a firii,cuprinde n ea framntari si zbateri de ntinsa umanitate. Strainade dramele si conflictele intelectului, care patrunde stihii sidestine, cuprinznd doar taceri si tristeti imprecise, nsinguraridureroase pe cmpiile lumii si o continua tnjire spre ceruri, eaeste n acelasi timp o poezie a arborilor, a vntului, a oamenilor,deopotriva stnd la rascrucile vremii si asteptnd harul demntuire al lui Dumnezeu:

Noi stam plecati n marea asteptaren lungi sutane negre de asteptare.Si toate cresc si noaptea se face tot mai mareSi tremura frunza si bate vntul, bate.

Este o poezie de atmosfera, de intonatie si cntaremonotona, jalnica si larga, raspndita peste lumea cenusie sintomnata. Cntari si nelinisti miruite de sus, revarsate pestesuflet ca o trista si dulce binecuvntare cereasca. nrudita cupoezia lui Lucian Blaga, dar mai ales cu melancolia divina a luiRainer Maria Rilke, ea ramne totusi un mod personal deexpresie a unei sensibilitati surprinzator de bogate.

Cartea este mpartita n trei cicluri ale caror denumiri elesingure marginesc orizonturile poeziilor ce cuprind: Vreme,dragoste, vis; Cer, singuratate, cntec; Prietenie, moarte,pribegie. nsetat calator prin vreme, vesnic turburat de dragoste,de vis si de moarte, pierzndu-se ntr-o vasta si noptaticasinguratate si asteptnd mntuirea de sus, de la haruldumnezeiesc care patrunde si unifica totul, poetul se simteidentificat cu firea ntreaga, n numele careia vorbeste:

Spre toate vnturile, spre zarea trista si verde,Mistuiti de doruri; ca orbii, trecem prin lume,Ne soptim n palme, acum, cnd dragostea ne

24

pierdeSi-n linistea orelor ne mai strigam pe nume.

Cte-odata unul din noi tresare si priveste,Drept convoi n-avem nici pasare, nici cini,Cum seva, umila, spre ceruri limpede cresteSi-asteapta glasul biblic sa ne arunce pini.

Spre toate pesterile, spre noaptea vesnica din ele,Sa cucerim, prieteni, noi orizonturi clare.Tamaduiti de dorul copilariei, de stele,Privim cum luna tot cerul vrea sa-l are.

Ca niste leit-motive, cuvintele: cer (ntrebuintat n total n47 de poezii de 49 ori), luna (43 ori), stele (50 ori), singuratate(41 ori), toamna (42 ori), precum si cuvintele adiacente, ca:noapte, departare, tristete, ploaie, vnt, etc. revin insistent nfiecare poezie. As putea spune chiar ca frecventa lor marcheazatoata poezia lui Ovid Caledoniu. Titlurile celor mai multe dintrebucati denota acelasi lucru. Astfel: Si noaptea ei (pag. 13), Cetrista va fi noaptea (pag. 16), Cntec lnga o tristete (pag. 20),Lnga arbori tristetea (pag. 22), Ia-mi, Doamne acum, tristetea(pag. 28), Cred ntr-o noapte (pag. 33), ngerul tristetii (pag.34), Vezi, Doamne, moartea (pag. 37), Moartea poetului (pag.38), O, lungi sunt Doamne, noptile (pag. 43), Poemul miezuluide noapte (pag. 46), Iar cerul o noapte, o noapte i-a dat (pag.47), Cntec de nceput de toamna (pag. 51), Cad umbrele vremii(pag. 53), Noaptea cea mare (pag. 67), etc., etc.

Daca poetul dispune de o bogata recolta de imagini si deprospetimi de expresie, revenirea aceasta la termeni si temecaracteristice ar putea aduce poeziei sale nvinuiri meritate.Nestapnind n deajuns ritmul si caderile de fraza, toate cele 47

25

de poezii ale cartii fiind scrise n acelasi metru larg si uneorinesigur, cu accente si virgule ngramadite, cu rasuflari nu destulde echilibrate, farmecul ei cel mai de pret trebuie cautat tocmain aceste imagini surprinzator de adecvate fondului. Fiind opoezie a tristetii si a toamnei, a amurgurilor tainice si a noptilorsuprafiresti, o poezie a eternelor noastre umbre si peregrinarisufletesti, plina de melancolie, de ploaie si de cntec plngaretdar si de comuniune nedesmintita cu nalturile si cu harul luiDumnezeu, ele vor fi nsa umbrite si ngreunate, dureroase sitriste. Astfel: Ma doare lumina calma (pag. 20), De-attalumina si pleoapele sunt grele (pag. 21), Ne-apasa lumina (pag.60), etc.

Cu aceste caracteristici, poezia lui Ovid Caledoniu ajungen Vrajitorul Apelor la o maturitate de expresie si o adncime deconceptie dintre cele mai sigure n toata lirica noastra tnara.

(RFR, an. IX, nr. 8, august 1942)

D. Stelaru: Noaptea geniului. Este o carte de atitudiniromantice, rezultata din opunerea unei lumi stelare, de vis si depoezie, lumii acesteia de aici, plina de noroaie si de mizerie,unde poetul n-a cunoscut dect foamea si nefericirea. Desigur,temele acestea au mai fost dezbatute si de altii, de la idealismulromantic si pna astazi, ele formnd un suport de poezieadevarata. Ceea ce face totusi ca poemele d-lui Dimitrie Stelarusa aiba un farmec cu totul deosebit si sa se detaseze de cea maimare parte a poeziei tinere de astazi, este sinceritatea sicomunicarea fireasca a unei zbateri sufletesti autentice, pe care osimti raspndita n fiecare vers si care se revarsa peste ntreagaculegere ca o bogatie ce nu mai ncape n cuvinte.

Ca o floare crescuta pe marginea dumurilor pline deprafurile si de baltile lumii, idealist si suveran, poet prin vocatie,acest Rege Fara-Timp (p. 33) creste spre lumina si spre nalturi,

26

detasat de tot ceea ce-l mai nconjoara, cuprins n el nsusi, cuamarurile si framntarile lui continue:

Dincolo de lumina, dincolo de mare,Cu o nebanuita ardoare,Regele Fara-Timp domnea.Din zare pe zare mparatia sa,n imense pnze de nelinisti, vuia.Toate umbrele, toate durerile,i ntunecasera vegherile.Mortii staruiau n inima lui,Ca o veche si sagetatoare zi a veacului.

Expresia este simpla si necautata, ea cuprinde imaginiplastice dintre cele mai vii si corespunzatoare, stralucitoarehaina a unor atitudini si stari sufletesti integral poetice. Uneoriexclamarile si repetitiile amintesc insistent versuri cunoscute dinLucian Blaga, din Emil Botta si mai ales din Paul Verlaine, ceeace ar putea constitui un motiv de imputare n aceasta cronicadaca ecourile lor n-ar fi trecute printr-o fierbere personalaputernica.

Este prin urmare culegerea aceasta o marturisire a unuipoet de simtita autenticitate. Paginile ei par firesti si necesare,nici o exagerare nelalocul ei, nici o stridenta de expresie, nici oatitudine teribila, lipsite de suport sufletesc.

Sunt convins ca acestei cauze se datoreste impresia att deplacuta de comuniune a cititorului cu poetul. Si tot din aceastacauza cronicarul simte ca greselile si deficientele acestei carti n-au multa importanta si desi ele nu sunt putine, totusi el le lasala o parte.

(RFR, an. IX, nr. 8, august 1942)

27

Desi arta nu se suprapune niciodata exact vietii,promovnd ea nsasi o viata aparte, crescuta si ornduita dupalegile ei proprii, totusi evenimentele puternice au avut totdeaunao influenta nsemnata asupra dezvoltarii ei n anumite perioadede timp. Cei care ncercau asadar, n frunte cu H. Taine, saconsidere opera literara ca un produs al rasei, al mediului si almomentului, explicnd-o cuprinsa ntre coordonatele spiritualeale societatii respective, nu mergeau pe un drum tocmai att detotal gresit pe ct au ncercat sa arate cei care au venit dupadnsii.

Ca numai ca un produs al unui moment istoric se explicaliteratura de razboi bunaoara, care n-a lipsit nici n razboiultrecut si care n razboiul acesta este reprezentata printr-o serie decarti de proza, cuprinznd reportagii de pe front, si prin altele,mai putine, de poezie, n care este cntata vitejia si dragostea detara a soldatului nostru, duiosia si dorul dupa cei lasati acasa sausenina lui nfratire cu moartea.

Din rndul acestor carti de poezie fac parte plachetele decurnd aparute: Carte cu eroi, de I.D. Pietrari si Ceasul derugaciune, de Const. Virgil Gheorghiu.

Cel dinti este autor a mai multe carti de poeziehaiduceasca, de atitudine drza si de vigoare traditionala, cuevidente radacini n poezia populara. Aceasta Carte de eroi,scrisa cu simplicitate si modestie, fara sa rvneasca sa fieexceptionala si fara sa caute o adncire a motivelor cuprinse, seciteste cu aceeasi placere si usurinta, meritnd daca nu un loc defrunte, totusi sa fie nsemnata printre celelalte carti inspirate dinrazboiul acesta.

Celalalt, d. Const. Virgil Gheorghiu, desi este autor adoua volume de reportagii de pe front, se mentine n cele sasepoeme cte cuprinde brosura sa Ceasul de rugaciune, ntr-oatmosfera elegiaca, de melancolie usoara, de suavitati sidulcegarii sufletesti, cunoscute n poezia d-sale nca din acea

28

Caligrafie pe zapada, distinsa cu premiul scriitorilor tineri alFundatiilor Regale pe anul 1940. Este o poezie gingasa si trista,fara nici o problema si fara alta legatura cu razboiul dect aceeaca autorul atribuie toate aceste stari de suflet ale sale soldatilorde pe front. Ele puteau foarte bine nsa sa fie atribuite oricui sioriunde, pretutindeni reprezentnd doar un suflet de poet florar,de tonuri elegiace, feminin si placut, asa cum este de obiceipoezia d-lui Const. Virgil Gheorghiu.

Printre celelalte carti, inspirate de razboiul acesta, nmajoritatea lor minore si cu totul lipsite de alta importanta dectaceea ca sunt actuale, pna la cartea cea mare a descifrariisensului adnc al acestei colosale experiente umane, carteapentru care evenimentele traite acum trebuie sa se adune si sa secristalizeze ntr-o ordine si o semnificatie necesara n timp, pnaatunci, plachetele de versuri ale d-lor I.D. Pietrari si Const.Virgil Gheorghiu constituie un nceput nu cu totul lipsit demerite.

(RFR, an. IX, nr. 8, august 1942)

Printre cartile inspirate din razboiul actual, n majoritatealor nca depasite de grandoarea evenimentelor, trebuie saamintim si culegerea de poezii a lui Leonida Secreteanu,intitulata Cneaz peste furtuni (Colectia Universul Literar). Poatenca nu destul de format, suferind influente si riscndcomparatiuni defavorabile, el ne-a dat n poemele de fata, dacanu dovada unui talent exceptional si a unei contributiuni liricedeosebite, totusi marturisirea unui suflet aprins pentru idealurilenationale, un simtamnt cinstit si entuziast, gata de jertfa sinfaptuire romneasca.

Daca poetului i lipseste profunzimea si sensibilitatea,acordul dintre continut si expresie, atmosfera poetica personalanu se poate sa nu apreciem sufletul drz si neprihanit al

29

ostasului. De altfel, nsusi autorul marturiseste ntr-o micaprefata: Cartea aceasta am vrut sa fie sufletul dur al celor ceau luptat si lupta pentru acel mereu mai bine al neamului sinu o fotografie a luptei. n Neamul Romnesc nu am vazut sinu vreu sa vad dect eroi. Consecvent acestei intentii,Leonida Secreteanu ajunge sa realizeze versuri de acestea:

nfratire idolatra,Stramba lemne, sfarma piatra.Si din cremeni mari de vrereTsnesc flacari de nviere:Iu-hu-hu! lumina noua,Cnejii mei sunt jar si roua.Cnd rasar cu ei pe mucheZarea toata ngenunche.

Ca-n rabdari ct CaraimanulMi-am calit pumnul si-aleanul.Mi-s durerile mai crunteCa genunile sub punte.

n versuri aspre si saltarete vorbeste apoi de piramidalefestive de bazalt, crncen veac, omul nou, etc. Uneori,cntnd veacul mort anterior razboiului, poezia devine satiradirecta, ca n aceste strofe:

Ne nastem astazi umbre cu snge de mrtoaga,Cu plictiseala-n carnea uscata ca o grinda,Cu fruntea-n genunchere, cu inima prloaga,Si ochi n care nu mai privesti ca-ntr-o oglinda.

De resemnari ni-i bratul putregaita sipca...Cu slova, care suna ca o prnae sparta,

30

- Prea fericiti ca anii ne-ncnta ca o scripca -Cioplim din mucegaiuri mari opere de arta.

Ceea ce strica poeziei lui Leonida Secreteanu esteexpresia imediata si banala. De aceea, acolo unde poetulabandoneaza versul patriotic (capitolul: Destin) si ncearca omarturisire a propriilor nelinisti si asteptari, nemaiexistndmotivele eteronomice de apreciere, poezia devine goala siinexpresiva, saraca si stearsa, uneori simpla proza rimata. Astfel:

La portile Minunii n-am sa batDupa ajutoare, dupa povete.Pretutindeni, singur am sa razbat,Si unde n-oi sti, Nevoia o sa ma-nvete.

Pe marea seceratoare de vieti- De ce s-or fi pierznd unii cnd o ntlnesc?Zmbind cnd va iesi dintre scaieti,Am sa-i spun ca ma plictiseste si-am s-o plesnesc.

Prefernd asadar sufletul si entuziasmul patriotic alostasului, pastram rezervele cele mai ndreptatite pentru poet.

(RFR, an. IX, nr. 9, septembrie 1942)

Gh. Tules: Cerbul prins. Desi prima d-sale culegere depoezii a aparut abia n 1939 (Ulcioare de roua), d. Gh. Tulesface parte dintr-o generatie mai veche de stihuitori, parnd nlumea poetilor de astazi, n majoritatea lor mpovarati dechinuitoare ntrebari metafizice, putin demodat si ramas n urma.Totusi, poezia d-sale este sincera si calda, izvorta dintr-oplacuta stare de echilibru interior, de pace si de linistire a apelor.

31

Poetul nu este altceva dect un contemplator senin al lumii si alnaturii nconjuratoare, vaznd totul n luminile cele mai vii simai frumoase. Poezia sa oscileaza ntre pastel si idila, ntreincantatia simpla cu accente de oda si ntre descrierea directa apeisajului nconjurator.

Se ntlnesc n aceasta poezie numeroase influente demult parasite de ceilalti poeti, ncepnd cu George Cosbuc si St.O. Iosif si ajungnd pna la Ion Pillat si Nichifor Crainic (fara saaiba viziunea larga si cuprinzatoare a acestora). Arta sa poeticaeste lamurit definita n poezia Crestere (p. 9):

Scriu precum simt, nfioratDe-aceste salcii plngatoare,De-acest vazduh curat,Gatit cu flori de soare.

Precum rasina prin molizi,Se-ncheaga stilul de la sine.Amiaza, te deschiziCu ramurile pline,

De mere stacojii, de foc.Urca-voi bratul catre ele,Pe cnd n fund se cocCiorchinii albi de stele.

Cununa tmplelor, culegUn brat ntreg de romanite.Cuvintele se-alegCa florile pe-altite.

Si cum nalucile prind trup,Pare ca vad prin umbra deasa.Cum mierea creste-n stup

32

Din mii de flori culeasa.

Daca nu putem aduce prea multe cuvinte de lauda d-luiGh. Tules pentru aceasta culegere, n ntregimea ei saraca nmijloace de expresie si lipsita de problematica interioara,consideram totusi simplicitatea si linistea poeziei d-sale,dragostea ei de natura si fiorul sincer de inspiratie, de nupilduitoare, n tot cazul reconfortanta si odihnitoare.

(RFR, an. IX, nr. 10, octombrie 1942)

33

George Vaida: Matraguna. Volumul de fata, ntocmit cu pietatesi dragoste de D. Mihail Chirnoaga, dupa moartea poetului (18august 1941, n luptele din fata Odesei), nu reprezinta dectntr-o mica masura ceea ce talentul lui George Vaida ar fi pututdarui literaturii noastre n realizarile lui viitoare. Hartuit de ocariera cu totul straina de preocuparile literare, nedispunnd desuficient timp liber pentru a-si ordona munca ntr-o continuarefireasca, poemele acestea au fost scrise pe apucate, mereurefacute si transcrise, nct numai cteva pot fi socotite ajunse nforma lor definitiva (D. Mihail Chirnoaga marturiseste nintroducere: Dupa repetate analize, scriitorul ajunsese sa-siclasifice singur poemele dupa calitate: 4 foarte bune, 2 bune; 3traduceri foarte bune, p. 9) . Faptul acesta se datoreste siscrupulozitatii de ultima ora la care ajunsese poetul. Dupaexperienta de nceput din Calm exterior, volum aparut n 1938,unde era un adept si un urmas al ermetismului barbian,amestecat cu influente blagiene, asa cum era n buna parte toatapoezia noastra tnara de atunci, George Vaida pare a se aduna sia reveni la expresia fireasca a talentului sau, orientndu-se catrebalada si catre poezia de idei, n forma lor clasica si traditionala.Din aceasta categorie fac parte frumoasele poeme: Naerul (p.63), Balada unui alt Villon (p. 69), Balada fetei de pe strada (p.71), ntoarcerea lui din ceata (p. 73), etc., pline de o tristete greasi resemnata, a nimicniciei vietii si a zadarniciei idealurilorumane. Apele ravasite si spumoase s-au adunat ntre maluri,imaginea scnteietoare si gratuita este lasata n parasire. n locullor, poetul ntrebuinteaza expresia directa si simpla, naratiunea siverbul, nu odata amintindu-l pna la asemanare pe Eminescu. naceasta privinta, numai un singur poet tnar poate fi asemanat cuGeorge Vaida, ofiter si el, la fel pornit din claustrarile barbienesi ajuns sub tutela marelui nostru clasic, anume Aurel Marin. namndoua cazurile nsa, dupa cum aminteam si altadata,asemanarea acestora a ajuns primejdioasa.

34

n afara de baladele si poeziile de idei, o mentiunedeosebita merita bucatile cuprinse n ciclul: Camera poetului,precum si cele n care este cntata trecerea timpului simbatrnirea. O tristete generala nvaluie fiecare vers din acestepoezii, asemanndu-se cu o plngere monotona si calma, ca oploaie de toamna trzie. Revin mereu versuri ca acestea:

M-am ncrezut prea mult n steaua mea,Frumoasa lira, palida iubita.Azi inima-i de blocuri mari strivitaIar mna tot mai rece si mai grea. (25 de ani, p. 59)

Si parca sunt un ramCe-ngn stravechi litaniiDin carti ce nu le am. (ntre lumini, ca luna, p. 44)

Prieteni, prieteni, doar aniiNe-apropie lin de trecut,Cu-abia auzite litanii,Sub cerul noptatic si mut.Si dragostea, noaptea si luna,Aceleasi coboara n noi.Dar unde-i bataia, nebuna,A inimii, ca un suvoi? (Cntec pentru prieteni, p. 39)

Nemultumit de viata si de oameni, ajungnd sa aiba o totmai mica ncredere n el nsusi, poetul se trezeste dintr-odata nfata marilor probleme ale existentei, este patruns pna n fundulsufletului de certitudinea unei morti apropiate si de zadarniciavietii pe care a dus-o. Cu asemenea preocupari de adnccontinut, este firesc ca atentia lui sa paraseasca imagismul usor

35

al poeziilor de nceput si sa se orienteze tot mai insistent catrepoezia de respiratie generala.

Printre poetii tineri, experienta aceasta este dintre cele maipilduitoare si mai esentiale. De aceea, moartea lui George Vaidaeste o mare pierdere.

(RFR, an. IX, nr. 10, octombrie 1942)

Radu Boureanu, Cai de apocalips. Aceasta ultima carte depoezii a d-lui Radu Boureanu este o cntare trista a tineretiiapuse, a visurilor pierdute si a tarmurilor neatinse. nvaluitantr-o lumina palida de luna, ea se nfiripa domol si fara stridentede stil; o poezie de gingasii si de stari sufletesti melancolice,marturisind un poet elegiac prin vocatie. n conceptia sa,scriitorul nu este altceva dect un logofat de taina (pp. 11-12)care nseamna trecerea timpului si ntmplarile din lume,mbracndu-le n haina unei tristeti ancestrale:

Stau lnga suflet si-i urmez condurulcalcnd cu aur drumurile tarii:l vad voevod lnga amarul marii,cu roua calda umezind samurul.

E plnsul vechi si-n fiecare boabatopit n leat lasnd sa scrie ceataprin ea, voevodul si ascunde fata;cu ochi de peruzea si de podoaba.

Aud ce vad si-n pergament le scriupna la vadul vesnic din sicriu,cnd prafuit e: snge, trup si haina.

Voevodul vede-n veac, dar n cerneala,36

cu slova rosie, de aur, de sineala,hrisovu-l scriu eu, Radu, logofat de taina.

ntre limitele acestei conceptii, poetul vede (ca ntr-oviziune apocaliptica) cum se aduna umbrele stramosilor si aveacurilor apuse (Palosul somnului (p. 13), La hotarele mortii(p. 25), etc.), a tineretii si a elanurilor de la nceput (Elan nchis(p. 19), Nefericitul vnt (p. 33), Ratacire (p. 37), Cai deapocalips (p. 99), etc.). Framntarile si vietile trecute suntasemanate cu un bal imens la care jucau mai multe neamuri (p.43), si al carui cel mai de seama invitat este moartea. n fataacestor cete de duhuri, pozitia celor ce mai traiesc nca esterezumata astfel:

Noi n-am pierit, dar mistuimce ne-a ramas din capita de vise;colinele sterpe le mai suim,fosnetul vremii sa-l auzim.

Cuprinde, asadar, aceasta carte motive de larga si generalacirculatie. ntrebuintnd mijloace de realizare ndelungcumpanite, att n culegerile de poezie mai vechi (Sbor alb,1933; Golful sngelui, 1936), ct si n experientele ultime, ea nise pare indispensabila pentru definirea talentului autorului.

(RFR, an. IX, nr. 11, noiembrie 1942)

Teofil Lianu, Cartea stihurilor. Poezia lui Teofil Lianuaduce n atmosfera noastra ngusta si cetoasa de la oras un aerproaspat de padure si de ogor ncarcat de roade. Influentata decntecul popular si straina de mestesugul cautat al vremii, ea seornduieste n versuri simple si clare, fara pretentii exagerate sinu destul de actuala n forma ei directa:

37

38

De la mnastire n josMai la mijlocul poenii,Stefan Voda si osteniiStau sub un gorun umbros.

Masa mare mprejur,Vinul scntee n oaleSi rasuna pna-n valeRu de ne-ncetat murmur, etc., etc. (Hram la Putna, II, p. 17)

Subiectele ei obisnuite sunt luate din naturanconjuratoare, din traditia locurilor de bastina ale poetului si dinistoria Moldovei. ntr-o incantatie calma si retinuta sunt evocatepeisajele lunare ale satului adormit, dealurile si luncile, poienilesi padurile, mnastirile voevodale ale Bucovinei cu amintirile silegendele lor bogate, umbrele lui Stefan cel Mare, a lui DaniilSihastru, etc. Prin toate aceste subiecte, Teofil Lianu se mentinen atmosfera poeziei Bucovinei, asa cum ne-am obisnuit s-ocunoastem din cartile si brosurile lui Mircea Streinul, a luiGeorge Drumur si Iulian Vesper. n miscarea literara a generatieitinere, grupul acesta de scriitori bucovineni a reusit sa determinesi sa contureze o atmosfera proprie, cu liniile si caracteristicile eideosebite. Poezie de inspiratie naturala, traditionalista, patrioticasi crestina, strabatuta de un fior liric dintre cele mai puternice,contributia lor ar merita o discutie mai completa n cadrulliteraturii noastre tinere.

Teofil Lianu, att n cele doua volume aparute n aniitrecuti (Cer valah si Curcubeu peste tara), ct si n aceastaminuscula Carte a stihurilor (32 de pagini, ntr-o editie si oprezentare tehnica cu totul saraca!) ramne acelasi poetbucovinean, n aceleasi mndrii si preferinte traditionaliste, cumne apare toata miscarea aceasta tnara:

39

Faclia de aur a lunii,Deasupra padurii s-arata.Lin fosnet de foi rourateSe leagana n pacea curata. (Faclia de aur, p. 4)

Mnastire din Suceava,Cerurilor nalta slava.Cerurile te-nconjoara,Maica, pururea fecioara. (Psalmi, IV, p.)

Fagi nalti sub moale vnt,Moale frunza de matasa.Si mesteceni albi si lasaRurile la pamnt. (Hram la Putna, I, p. 16)

Ultima poezie din volum, intitulata Balada marului dincmp, aduce o preocupare mai adncita si o problematica, decirculatie mai larga. Simboliznd viata trecatoare a omului, cuprimaverile, verile, toamnele si iernile ei, iluziile de lumina sibucuriile ei zadarnice, marul din cmp este evocat n toateipostazele existentei sale, de la tineretea falnica pna labatrnetea uscata si grbovita:

Atunci topoare grele l-au culcatSi greu gemea n cmpul singuratec;Trt ncet, cu trupul sfrtecat,Pe vetre el se prefacea-n jaratec.

n case scunde, case de pamnt,40

Caldura nchidea trudite geneSi fusul si oprea vrajitul cntSi adormea n caer alb de lene.

Cenusa lui n taina se topea,Cum toate se topesc n lume, toate...Era cndva un mar, era cndva,n cmpul cu ogoare-nmiresmate. (Balada marului din cmp, p. 31)

n modestia si simplicitatea ei fireasca, aceasta ultimacarte a lui Teofil Lianu contribuie la mplinirea unei carierepoetice n curs de afirmare.

(RFR, an. IX, nr. 11, noiembrie 1942)

41

II. VIATA POEZIEI

N. Davidescu: Renasterea (Editura Fundatiilor Regale,Bucuresti, 1942); Karnabatt: Crinul mistic (EdituraVremea, Bucuresti, 1942); George Drumur: Vatra cu stele(Editura ziarului Bucovina, Cernauti, 1942)

Conceput cu aproape treizeci de ani n urma, lungul poemal d-lui N. Davidescu intitulat Cntecul omului si-a nchegatncet si masiv, o uriasa constructie arhitectonica, n cele cincivolume aparute pna n prezent: Judeea, Helada, Roma, EvulMediu, si Renasterea. Un al saselea volum, Tara romneasca,va ncheia aceasta unica si larga opera vizionara. Poet de facturaparnasiana, retinut n imagini si sintetic n conceptie, vazndtotul n linii drepte si n constructii unitare, d. N. Davidescu aconstruit acest poem (a construit e foarte nimerit spus!) cu orabdare de maestru, luptnd din greu cu materialul,selectionndu-l si interpretndu-l, cautnd o forma adecvata nexpresie si nu odata aplecndu-se sub poverile acestei muncinentrerupte. n bogatele Marturisiri literare, publicate nnumarul de Oct. c. al acestei reviste, d-sa spune urmatoarelereferitor la Cntecul omului: Am visat acest poem construitca o catedrala gotica, n care armonia masiva a arhitecturii,alcatuita din bolti uriase, din coloane de sprijin, si dinflche naripata sub forma de sageata spre cer, sa sempleteasca armonios cu fantezia de arabesc a detaliilor carempodobesc pe fiecare n parte din masele constructiei. Dupaideea ansamblului care era Cntecul omului, urma imediat siornamentul ei, aceea a celor sase volume pentru ca, apoi,

42

detaliile ca si volumele, de sine statatoare si totusicomplimentare unul altuia, sa fie cautate n fiecare poezie nparte. Stilul sobru pe care l-am voit pentru fiecare din acestepoeme pleaca din vointa de a nu fi prea ncarcat ansamblulgigantic al celor aproape sase sute de bucati, iar pe de altaparte, din concluzia ca nici un poem de proportiile acestea,din cte cunosc, nu se exprima n pagini inseriate.

Potrivit acestei conceptii, poezia d-lui N. Davidescutraieste, n primul rnd, prin tema ei simbolica si sintetica,neglijnd nfloriturile si frumusetile de detaliu, imagineanedetasndu-se n valori de sine statatoare (ca aproape n operatuturor poetilor de astazi), ci confundndu-se cu fiinta unitara apoemului. Mai putin Iudeea si mai mult n volumele urmatoare,sinteza si sobrietatea accentundu-se pe masura ce poemul seapropie de sfrsit, ea se aduna n tipare de vorbire abstracta, decrestere a cadrului intelectual si de scadere proportionata a celuiplastic. Expresia e directa si comunicativa, poemul devenid totmai mult epic si tot mai putin liric. Strofe ca aceasta, decomunicare imediata, se pot ntlni n toate paginile:

Cugeta si scrie latinesteSi e ca Oreste cu PiladeGndul lui cu-al anticei EladeDe ncorporat prieteneste. (Id probe divinum ducebat, p. 51)

n schimb, n locul imaginatiei plastice, n mod intentionatneglijata, poetul se vadeste a fi un maestru al versificatiei, unadevarat arhitect al poemului, mnuind cu o abilitate nentrecuta,att de surprinzatoare n ansamblul dezordonat al poezieiactuale, cele mai variate masuri metrice si cele mai bogatestrofe. Pe aceasta linie de tehnica poetica desavrsita, d. N.Davidescu nu poate fi comparat n literatura noastra dect cu

43

George Cosbuc si cu G. Toprceanu, iar n literaturile straine,printre altii, cu trubadurii francezi din secolul al XVI-lea (autoriiacestor faimoase balade, scrise n cele mai maiestrite formefixe), cu poetii parnasieni si, dintre romantici, cu Victor Hugo.Cu acesta din urma de altfel, nrudirea merge pna la asemanarede conceptie si de plan, Cntecul omului reeditnd intentiile siexperienta literara din La lgende des sicles.

Renasterea d-lui N. Davidescu, ca si Helada, Roma siEvul mediu (Judeea mai putin), cuprinde un numar de tablourireprezentative, evocari de ntmplari si figuri istorice, cntecescrise n forma epocii respective, peisaje marine, gravuri ncuvinte, canzonete, etc. Deosebit de variate n prezentarea lortehnica, de la forma fixa a sonetului pna la tertinele lui Dante,fiecare avnd un subiect propriu si o unitate de compozitiecaracteristica, ele formeaza toate, luate n valoarea lor deansamblu, o fiinta unitara si ntreaga, evocatoare a etapei istoricecntate de poet. Libera si fireasca, mbinare fericita de idealismdezinteresat, de cultivare a formelor pure si arhitecturale si depasiuni tiranice, dominatoare si grotesti, aceasta neegalata epocadin istoria neamului omenesc, n care cultul frumosului, aladevarului si al demnitatii, a putut sta alaturi de crimele si deteroarea familiei Borgia, de decaderea morala a prelatilorbisericesti si de nebunia inchizitoriala, este prezenta n cartead-lui N. Davidescu prin toate figurile si ntmplarile eicaracteristice.

Nu este totusi, o prezentare impersonala, o evocare deistoric blazat, chiar daca pe alocuri stilul ar parea uscat sisecatuit de seva launtrica. Foarte dese sunt poeziile n care sesimte vibrnd un suflet delicat si retinut de poet liric, o plngerepersonala pe marginea unei experiente de viata trista. Uneledintre aceste poezii sunt att de patrunse de acest fior deintimitate melancolica si blajina, ca ar putea foarte bine formaun volum aparte, fara sa se simta ca ar avea o legatura cu tema

44

generala a cartii. Iata bunaoara aceste frumoase si clare strofe:

45

Ma simt azi transparent si muzical n nu stiu ce tacere noua, Ca un reflex de mineraln cristalinul unui bob de roua.

Privirile-mi strabat n departari Cu peisagii albe n ele Si-n largul unei clare mariPlutesc ntr-o corabie cu stele.

Lumina totul e-mprejurul meu Si luciu-ntins n suprafata De rece joc de curcubeuntr-o oglinda limpede de ghiata.

Viata nu participa dect Cu sunete de sticla fina La izolarea mea, si-att,nabusita, vesnic, n surdina.

Privesc umanitatea tutelar Si-o vad att de delicata Ca sub al ei cristal mi parO stea ntr-un diamant pastrata. (Liniste, p. 21)Acum as vrea ceva venit anume Pentru mine; Un fel de-nstiintare de mai bineAdusa pe pamnt din alta lume.

Ceva asa ca o lumina noua Si adnca

46

Rostogolita dintr-un vrf de stncaPe-o cmpie dornica de roua. (Oboseala, p. 54)

Chiar si n poeziile cu subiecte luate de-a dreptul dinmijlocul temei generale a cartii, fiorul acesta de sensibilitate side cntare a unei intimitati poetice retinute, gingasa nmelancolia ei tacuta, se strecoara printre rnduri ca o caldura dinadncuri, dndu-le un fluid de mai strnsa comuniune cucititorul. Asa sunt poeziile n care este vorba de Dante, dePetrarca, de Ariosto, etc.

n aceasta dubla perspectiva, de evocare gigantica aepocilor celor mai caracteristice din istoria omenirii, de cntare aunor dureri si nelinisti proprii, Cntecul omului luat nntregimea lui, ca si acest ultim volum, Renasterea, constituie oopera unica n literatura noastra, care poate sta alaturi cu cinstede operele similare din literaturile straine.

* * *

Foarte putini sunt aceia care stiu ca d. D. Karnabatt,autorul proaspatului volum de poezii religioase Crinul mistic apublicat cu multi ani n urma urmatoarele culegeri: Crini albi,Opale si rubine, Poemele visului, Harpegii, Crini albi si rosii.Prieten bun cu cei dinti simbolisti din literatura noastra, cuAlexandru Macedonski si cu Stefan Petica, lund parte activa lamiscarile literare din apoca aceea, d. D. Karnabatt s-a retras nultimii ani ntr-o tacere de maestru inadaptabil, adncindu-se nstudiul marilor sfinti ai catolicismului apusean, n special alSfntului Francisc din Assisi si al Sfntului Anton de Padua.

Volumul acesta de batrnete este desigur rezultatul acesteiexperiente mistice, contactului cu spiritul franciscan si izolarii

47

ntr-o viata religioasa autentica. Cuprinznd un numar delaude adresate Mntuitorului, Sfintei Fecioare, SfntuluiFrancisc din Assisi, Sfintei Cara, saraciei si durerii, vietii simortii, o cuprindere frateasca a ntregii lumi si naturinconjuratoare, o vibrare sufleteasca de o naivitate si o gingasiecopilareasca, poeziile acestea aduc ceva din lirica crestina aApusului, din Louis de Cardonnel, Armand Godoy si O.W.Milosz, iar din literatura noastra amintindu-l pe V. Voiculescudin Destin. Scrie ntr-o forma simpla si directa, fara imaginibogate si nu odata neglijnd tehnica versului, atentia autoruluindreptndu-se totdeauna spre subiectul. poeziei, cu stngacii deadolescent idealist, marturisind un suflet si o intentie curata decopil batrn (cum singur se caracterizeaza n mai multe locuri),poeziile d-lui D. Karnabatt se citesc cu placere, adresndu-secelor mai fine si mai delicate coarde ale sufletului si ale credinteinoastre. O mpacare crestina de ultima ora, o asteptare tacuta silinistita a loviturilor vietii, a suferintelor si a mortii, (Titluri depoezii: Surioara Moarte, Binecuvntarea suferintii,Binecuvntarea saraciei, etc.), dau acestor poezii o valoareconsolatoare care trece de imperfectiunile tehnice. Iata bunaoaraaceste frumoase si clare ecouri franciscane:

ti multumesc, o, Doamne, ca m-ai facut att de micCum e un spicDe fn,Dar, m-ai crescut la binecuvntatu-ti sn.ti multumesc, o, Doamne, ca m-ai facut printre copiiCel mai supus,Venind la poala lui Iisus,La parinteasca lui chemareCum vine-un mielusel.M-am dus si eu cu turma dupa El

48

Si de-am ramas n urmaDe turma,L-astept sa vina iarasi printre noi.n ziua mare de apoiCu totii nainte-I sa iesimCnd va intra n noul Ierusalim.Si dintre toti, o, Doamne, sa-mi dai marea cinstire,Sa duc eu de capastru asinul, la venire. (Mutumire lui Dumnezeu, p. 75)

Este o umilinta crestina de mare bogatie interioara, osinceritate poetica de rara calitate. n aceasta stare diafana desuflet, poetul se simte n viata un slujitor nensemnat al luiDumnezeu si al poeziei (frumoasa si reconfortanta mbinare!), can aceste versuri:

n templul poeziei sunt cntaret n strana.Puteam sa fiu un vames, un fariseu, calau,Tlharul de pe cruce, puteam sa fiu mai rau:Un Iuda, ce nfige, furis, pumnalu-n rana.Eu sunt un biet trcovnic n templul poeziei.Tin isonul lui Dante si-al Domnului Iisus.Dar, luat cte odata de ritmul liturghiei,Ma-nalt si cnt n strana cu ngerii de sus. (Cntaretul catre Dumnezeu, p. 25)

Volumul se sfrseste cu cteva Ode medievale, nchinarerecunoscatoare lui Dante, Sandro Botticelli, SfntulBonaventura, Beatto Angelico, Petrarca, Michelangelo,Savoranola si San Francisco. Sunt poezii ngrijite, evocari sitablouri juste, cu vibrari de suflet care le da o valoare de lirismplacut. Identificndu-se adesea cu modelul, versul cuprinde o

49

fosnire interioara de calda participare.Cu aceste caracteristici, poezia d-lui D. Karnabatt din

acest volum de batrnete, trebuie considerata, n ansamblulpoeticei actuale (ncarcata de prea multe tristeti si nelinisti),consolatoare si reconfortanta.

* * *

D. George Drumur face parte dintre tinerii poetibucovineni care au nceput sa se afirme n cadrul grupariiIconar, alaturi de d. Mircea Streinul (desigur cel maireprezentativ), d. Iulian Vesper si d. Teofil Lianu (ceilalti segasesc nsa ntr-o foarte nedefinita pozitie de debutanti, n afarade d. Traian Chelariu al carui debut poetic este anteriorIconarului). Autor a trei volume de poezie (Solstitii 1936,Suflete-n azur 1940 si aceasta ultima Vatra cu stele), nca nundeajuns de clarificat cu el nsusi, pastrnd ntunecimi si larguride atmosfera nordica, o ceata tematica si o imprecizie nexpresie care si asteapta nca limpezirea, dar framntat denelinisti interioare bogate, d. George Drumur ne ofera un peisajliric interesant, demn de a fi relevat n miscarea poetica ageneratiilor actuale.

Volumul Vatra cu stele cuprinde un impresionabil numarde poezii, de variate unitati formale, de la versul n formapopulara, pna la versul sonetic, cu influente vadite din poeziaromantica germana (influente ce se resfrng asupra ntregiipoezii bucovinene), din d. Lucian Blaga si mai ales din liricapopulara. Cele cteva balade de la nceputul cartii inegale carealizare poetica si n mod stngaci imitative, sunt scrise ntr-oforma populara marturisita, unele avnd chiar teme de acest fel.Astfel este bunaoara Balada ciocrliei (subtitlu: Dupa o legendabucovineana) care ar fi putut fi o poezie n stil popular foarte

50

buna, daca autorul ar fi stiut sa-i dea amploarea si fluiditateaepica necesara. Dintre toate poeziile cuprinse n acest ciclu ceamai realizata si mai semnificativa pentru talentul d-lui GeorgeDrumur mi se pare Balada tristetii evidenta poezie lirica si delocbalada):

n inima noastracresc linisti de searaca spicul luminiin bobi de secara.Curg sloatele, vntul,prin miristi si loziisi urca spre-naltulca-n vrsta voevozii.Carute de lemnse-ngroasa de ploaie -si, tulbure-s toatesi toate se-ndoaie.Tristetile crescsi cad peste rana, -e stinsa si rugasi stihul din strana.Cuprindem adeseatot veacul n noi,dar umbra-l manncadin palide foi.De-am fi numai lut,ne-am prinde de plante -dar sufletul suiespre ceruri, spre pante, etc. (Balada tristetii, p. 10)

n cicluri (ncercarea culorilor si Stiluri) se mentine51

aceeasi atmosfera de lirism cetos si imprecis, cu aceleasiinfluente populare si nordice, cu evidente bogatii tematice, cumulte frumuseti de detaliu, dar nu odata cu obscuritati siimpuritati de expresie nepermise. Autorul este prea liber ncomparatii si metafore, neglijnd aproape la fiecare pasprincipiul justetii si al claritatii. Caci ce anume putem ntelegedin strofe de felul acesteia?

Aici, odata, sufletul meua nnoptat sub acest stejar,ca un desert curat n oameni,sub ultima privire de jar. (ntoarcere, p. 26)

Peste tot aceste obscuritati sunt parca anume cautate,imaginile, de altfel numeroase si foarte bogate, se mpiedica nimprecizii si n ntunecimi stilistice absolut nefolositoare. Aiimpresia citind poezia d-lui George Drumur ca treci printr-un lande flori pe care nsa nu le poti vedea si contempla n voie dincauza multelor balarii ce le neaca. Asteptam o limpezireviitoare, fara de care acest autentic si plin de resurse poet alBucovinei nu se va putea realiza niciodata pe masura talentuluipe care-l are. Odata cu aceasta limpezire va trebui sa renunte sila inutila depreciere a versului, scris totdeauna cu minuscula lanceput, desigur urmnd anumite exemple, foarte apreciabile dinalte puncte de vedere.

(RFR, an, IX, nr. 12, decembrie 1942)

Aron Cotrus, Rapsodie daca (Editura Fundatiilor Regale,Bucuresti, 1942): Iulian Vesper, Izvoare (Editura Fundatiilor

52

Regale, Bucuresti, 1942).

Revarsarea bogata de suflet si de eroism stravechi, marsulapasat n istorie al neamului romnesc, nu-si puteau gasi parcaun poet mai potrivit pentru a le cnta n versuri, dect d. AronCotrus. Att caracterul deosebit al talentului sau, realizat ntr-oexpresie pietroasa si dura, ct si opera sa trecuta, sunt singurelecare garantau, n toata literatura noastra de astazi, poemul celmare, cntecul majestos si puternic al acestor evenimente.Poeme mai vechi ca Rapsodie valaha si Peste prapastii depotrivnicie, a caror idee dominanta este misiunea neamuluiromnesc n aceasta parte a Europei, misiune de lupta mpotrivantunericului si de renviere a gloriei latine, ar fi ramasnemplinite fara aceasta urmare (Rpsodia valaha si Pesteprapastii de potrivnicie au fost traduse si n limba spaniola,tiparindu-se la Madrid n anul 1941, prima - Rapsodia valaca -n colectia Santoy Sena, iar cea de a doua - Atravs de abismosde adversidad - n colectia Escorial. Amndoua poemele au fostobiectul unor entuziaste recenzii, facute de cei mai de seamascriitori spanioli. Astfel: ziarul El Alcazar din Madrid publica nnumarul sau din 22 iunie 1942 un articol intitulat Inspiratiaantibolsevica a unui mare poet romn. Sub semnatura d-luiAlonso Martin, apare n revista Legione y Falanges (Madrid, an.II, Nr. XX, p. 35, iulie 1942), articolul Un gran poeta de lalatinidad. Articolul este completat cu trei gravuri reprezentndpe poetul Aron Cotrus si doua minunate peisagii din Carpati. D.Duarte de Canto semneaza n Futura din Lisabona, n numaruldin 21 iunie 1942, o judicioasa apreciere (Un grande poetaromena) asupra valorii artistice a poeziei d-lui Cotrus. Subinitialele G.S. Aqui Estamos din Barcelona (an. VII, Nr. 79, iulie1942), publica o recenzie despre Rapsodia valaca. Cu acestprilej d. Aron Cotrus este socotit un poet autentic national.Vorbind despre motivele sale de inspiratie, autorul enumara cea

53

mai mare parte din opera d-lui Aron Cotrus si arata ca la temeiulacesteia sta puternica traire a sentimentelor de iubire de patrie sigrija pentru destinul ei. Recenzia se termina cu aprecierifavorabile la adresa lui Cayetano Aparicio, traducatorul poemei.Revista de la Madrid Guadernos de literatura contemporaneaconsacra, n doua numere consecutive, cte o cronica celor douapoeme. n numarul din luna Iunie, d. S. Prez Valianteanalizeaza poemul A travs de abismos de adversidad sub titlulAron Cotrus, poeta nuestro tiempo, socotindu-l pe d. Cotrusprofetul mandatar al latinitatii. Despre Rapsodia valacasemneaza n numarul de pe Iulie o bogata cronica d. JoachimGonzalez Muela. n sfrsit, ziarul Unidad din San Sebastian facesa apara n numarul din 6 Iulie 1942, sub semnatura d-lui Ramonde Villota o recenzie asupra celor doua poeme Dos poemas deAron Cotrus. Autorul remarca si dovedeste prin exemplificariideea dominanta a celor doua poeme. Este mareata misiune aneamului romnesc de a realiza imperativele civilizatieieuropene n Orient (cf. Pompiliu Preca, Basarabia literara, Nr.26 din 21 Septembrie 1942).

Odata cu nceperea campaniei din rasarit, Romniaintrnd n vrtejul unor lupte uriase, a caror semnificatie ntrecesimpla intentie defensiva n fata unui temut colos dusman sirealiznd marete fapte de arme, marsuri gigantice spre o glorienoua, un clocot puternic de vointa si drzenie strabuna, s-a ivit siocazia acestui poem asteptat. Primele lui versuri sunt o evocare abubuitului tunului romnesc, bubuit care se aude pna departe,acolo unde se pierde hotarul dintre moarte si viata:

Peste viata, peste moarte,peste ape mari, peste fruntarii sparte,peste uriase uragane jucause de fum si de cenusetot mai departe,

54

tot mai departedurduie, durduie tunul mereu (pag. 7).

Tonul acesta declamatoriu, versuri rupte n emistihuri, cuvirgule, cu enumeratii si repetitii de cuvinte caracteristice, a fostde mult remarcat n opera d-lui Aron Cotrus. n poemul acestansa, al carui subiect, de unica grandoare si viziune, necesita unlimbaj adecvat, el capata o misiune poetica mai precisa, derespiratie puternica, cu opriri multe si lungi, cu precipitari siasimetrii continue. Este ca o lupta n plina desfasurare, cu opririsi bruscari necesare, cu pasi neregulati si tari, cu ntoarceri sirarituri si cu nesfrsite suspendari odihnitoare.

Astfel dupa evocarea generala a razboiului, poemul sentoarce spre umbrele istoriei nationale, urmareste peste cmpiisi departari urmele strabunilor viteji, pasii lor mai tari capiatra care au strabatut

dintr-o apa ntr-alta din Tatra la Ialtadin Tisa pna-n Caucaz,din Hotin pna-n Tesalia si Pind,din Maramures pna-n Craina si-n Timoc,din Marea de Azovla Marea Adriatica (pag. 9)

pna unde merg aducerile aminte ale neamului romnesc. Spreaceste margini ntinse ale gloriei daco-romane s-a dezlantuit onestavilita vrere tnara si cele douazeci de milioane de romnifacut-s-au unul. ntr-o viziune de nobila grandoare imperiala,poetul vede neamul ntreg adunat sub un singur steag, ntr-osingura hotarre si credinta. Cei de acum si cei de altadata, tineri

55

si batrni, vii si morti, uitnd strmbatati si nevoi, se pare caau pornit mpreuna sa moara la hotare a mia si a mia oara:

curajul lor ca-n platose se-mbraca...parca au acelasi nume toti...se-nfratesc n ei strabuni si stranepoti...n gndul lor, pe totdeauna, se mpacamndria Romei si drjenia daca... (pag. 11)

ntrebuintnd acelasi stil aspru, aceleasi cuvinte tari sipietroase, n versuri rupte si navalnice, sunt evocate apoicotropitoarele navaliri barbare, abatute asupra neamuluiromnesc din rasaritul ntunecat. Sunt expresii tumultoase sigrele, repetitii de cuvinte sunatoare si onomatopeice,zguduitoare n sonoritatea lor imitativa:

din departari n iurese barbaretsnesc ca din iad, far-de numar,cu coase de fulger pe umar,pe balauri de bezna calare... vin n furtunatic galop, ce crncen se frnge si creste napraznic la loc: potop, si potop, si potop, de ropote, de tropote, de foc si de snge... (pag. 15)

Sol al luminii si al Europei civilizate, vlastarul latin dintreTisa, Nistru si Dunare tine piept acestei dezlantuiri uraganice.

56

Lupta lui capata sens de simbol al dreptatii divine, bratul saureprezinta o valoare de nalta etica crestina:

e-aceeasi razboire ntre bine si rau, ntre lumina si hau, ntre jos si ntre sus, ntre Satan si Isus... (pag. 14)

Profund nationala, opera aceasta se integreaza astfeldeopotriva n rndul marilor productiuni de generala circulatie,putnd fi interpretata n sensul acestor versuri. Pret de mareviziune si de profunde vibrari universal-umane, d. Aron Cotrusnu putea sa nu dea operei sale un caracter care sa depaseascagranitele unui etnicism fara rezonante n larguri. Este, de altfel, onota de mare distinctie aceasta pe care o putem observa la toatemarile opere ale popoarelor. Este, poate, semnul unei valoriautentice, precum si o dovada ca operele nationale pot fi nacelasi timp si opere care sa intereseze spiritul omenesc depretutindeni. Totul se reduce n ultima analiza la geniul autoruluisi la puterea lui de-a insufla un sens general paginilor pe care lescrie. Sensul acesta general al poemului d-lui Aron Cotrus estelupta dintre principiul bun si principiul rau, razboirea dintrelumina si ntuneric, dintre afirmatie si negatie, asa cum, de altfel,poetul marturiseste n versurile de mai sus.

Totodata, el este o descriere profetica a Romniei demine, a unei Romnii mari si puternice, biruitoare anedreptatilor si, deci, un simbol al triumfului principiului bun nlume. Imaginea acestei Romnii viitoare este prezentata nversuri ample, cu rasuflari largi si regulate, pline de o sigurantan expresii si de o hotarre n continut, admirabil ngemanate:

creste n noi de pe-acum, aspra si vieprivelistea tarii ce va sa vie...

57

n minile noastre de flacari si cremene zvcneste unealta,sa facem o tara mai tare ca oricare alta,n frumusete doar cu raiul sa semene...pe unde piciorul de-acum ne l-om pune,cu iute cutezanta haiduceasca,pe masura fara de masura a visului, sa creasca,neam al meu, minune lnga minune...

razmeritele toate, ntr-o uriasa supunere,se vor revarsa manos, cum se revarsan alvii batrne si largi de Dunare:rurile praiele din tara asta cu inima arsa.

ne-om lepada, ne-om vinde haina de pe noi,pentru arme noi si pluguri noi...pe unde fost-au doar pustietati si uitare,spori-va un neam cu pas tot mai tare...si unde zacura balti oarbe si bolnave,fosni-vor porumbistile ca niste dumbrave...pluguri brazda-vor pna-n inima, moina,si cntece napraznice naste-va doina (pag. 24).

Opera de bogata constructie si energie, revarsare de puterecreatoare afirmativa, gigantica si definitiva, aceasta Romnie demine, evocata de poet n versurile ample de mai sus, va fi oncununare a jertfelor si a luptelor stravechi duse de neamulromnesc n rasaritul Europei, dar n acelasi timp si o dovada atriumfului spiritului creator omenesc. Accentele de generalitateuniversala ridica si aici opera nationala la o treapta de interesmai larg.

58

Mijloacele de realizare ntrebuintate de d. Aron Cotrus nconstruirea acestui poem sunt acelea pe care, n general, lecunoastem din opera d-sale mai veche: versuri precipitate, rupten emistihuri, enumerari, despartiri prin virgule, cuvinte tari,pietroase, dure, n general tot ceea ce poate sa redea un continutenergic, eroic si barbatesc. Ele sunt att de proprii d-lui AronCotrus si att de definitiv caracteristice, nct opera d-sale nu vaputea fi imitata niciodata n literatura noastra, maestrulcovrsind pna la desfiintare orice astfel de initiativa. De aceea,d. Aron Cotrus a ramas un mare si semnificativ singuratic.

Sa enumaram, bunaoara, cteva din mijoacele de acest felntrebuintate n poemul de fata. Cuvinte caracteristice: uriaseuragane (amndoua cuvintele revin n fiecare pagina de maimulte ori), durduie, durduie (frecventa vocalei u si aconsoanelor d si r realizeaza o sonoritate onomatopeica),furtunatic, navalnic, zburda, durda (aceeasi sonoritateonomatopeica), crncen, apocaliptic, napraznic, tamerlanic,iures, nazdravan, carpatic, etc. Sinteze comparative:

parca Uralii - apocaliptica salbaticiune,cu milioane de capete si labe de foc, (p. 11).

n fata mortii, ca un verde Ceahlau,creste, Ioane, curajul tau (p. 15).

osti romnesti - codrii n mers -gata sa nfrunte ntregul univers (p. 17).

rosiori - Dunari de foc - se revarsa parcanemarginirea s-o soarba (p. 17).

bivoli uriasi, - tancurile - culca-se-n glod cu trupul schilod (p. 18).

59

gndul - armasar nazdravan -ncepe iar sa ma poarte (p. 19).

iar lacrima mea - carpatica apa -ale stepelor vnturi pe-o clipa le-adapa (p. 21).

si vesnicul, oceanicul suvoial batrnelor Dunari de snge din noi (p. 26).

timpul - Mare Neagra - se va despica n douaspre-o patrie navalnica si noua (p. 28).

Ceea ce este magistral n aceste comparatii, n afara deputerea lor reprezentativa si plasticizatoare, este ramnerea lorntr-o atmosfera de stricta aderenta cu poemul ntreg. Astfel:lacrima poetului este o carpatica apa, sngele romnesc seaseamana cu Dunarea batrna, timpul este o Mare Neagra, etc.Toate aceste elemente de pura esenta romneasca si capataastfel o misiune poetica larga, poetul reusind si aici sa ridicematerialul national la rang de universalitate si, deci, sa creeze oadevarata opera literara, deopotriva cu cea patriotica.

Mai putem cita apoi cteva exemple caracteristice derepetitii:

tot mai departe, tot mai departedurduie, durduie tunul mereu (p. 7).

neam al meu, neam al meu (p. 7).

tot ce calci voinic si rupi pe-aici din hau, e-al tau al tau,

60

de mii de ori al tau (p. 8).

si sa vie, sa vie, sa vie (p. 11).

cu pasi fierbinti, cu cutitele n dinti navalesc, navalesc, navalesc (p. 12).

Sistemul acesta de trei, din ultimele trei citate, poate fiurmarit si ntr-o serie de enumerari, de asemenea caracteristiced-lui Aron Cotrus.

ducndu-ti durerea, si cntecul, si taina (p. 8).ntinderea se cutremura, scapara, arde (p. 14).de tunuri, de tancuri si, huiet de hoarde (p. 14).pusca ta zbrnie, tiuie, cnta (p. 16).dupa grai, dupa mers, dupa moaste (p. 24).le raspunde verde, scurt, rastit (p. 26).l simt, l aud, l aud (p. 26).

ntr-o cronica aparuta acum ctiva ani n revista Familiadespre ultima carte a d-lui Ion Minulescu, d. Octav Sulutiuobserva acelasi sistem de repetitie si enumerare, caracterizat princifra trei, n toata opera maestrului simbolist. Oricine poateobserva nsa ca nu este vorba aici dect de o coincidenta demoment si de aparenta, caracterul poeziei d-lui Aron Cotrusfiind total diferit.

Un loc nsemnat l ocupa n poemul de fata cuvinteleaccentuate pe penultima silaba: furtunatic, noptatic, carpatic,navalnic, tamerlanic, crncen, etc. Ele sunt anume alese de poetpentru a reda atmosfera energica si barbateasca generala.

61

Accentul acesta tare, caznd pe silaba penultima cu putere, daversului mai multa vioiciune si, mai ales, mai multa duritateexpresiva. Alteori, el cade pe silaba antepenultima, efectul fiindsi mai puternic, concentrnd tot interesul versului asupracuvntului astfel ales. Iata un exemplu:

ncuie-te inima, cu mii de lacate!... ct o creasta pe munte, nalta-te, frunte!pentru sufletele lor, genunche, pleaca-te! (p. 19).

Sensul ntregii strofe cuprinzndu-se n ultimul cuvnt, alultimului vers, el este puternic accentuat, att prin punerea lui nrima, ct si prin ntarirea maxima a vocalei a, datorita inversiunii(te pleaca - pleaca-te).

Prin toate aceste mijloace de expresie, de nedesmintitmaestru, ca si prin grandoarea si maretia continutului, Rapsodiadaca se impune atentiei noastre ca o opera de mare nsemnatate,att literara, ct si nationala.

* * *

Dintre poetii bucovineni afirmati de la 1930 ncoace, d.Iulian Vesper este cel mai adunat n el nsusi, mai ngrijit nexpresie si mai rezervat n tonalitati. Poeziile cuprinse n acestvolum aduc o surprinzatoare siguranta formala, un cult alechilibrelor si al claritatii clasice, care impun de la nceput unpoet pe deplin format si stapn pe uneltele sale. Judecnd dupapoezia Regele Seutho, cea mai lunga si mai frumoasa din volum,aceste calitati de expresie sintetica si lineara, fara nfloriturizadarnice si lipsite de impuritatile imagiste att de generale n

62

poezia bucovineana tnara, par anume ornduite pentru a semplini n balada, nu o balada de epic pur, dar nici una de totlirica, ci un fel de amestec fericit, caracteristic pentru poeziad-lui Iulian Vesper. Mijloacele clasice de expresie merg naceasta balada pna la o asemanare directa cu poezia epicaantica, att de simpla si att de esentiala n limpezimea ei. Iata,bunaoara, aceasta strofa, al carei suport este o comparatiespecific clasica, luata parca din Iliada sau Eneida:

Precum pe-naltele colineSe-nalta ulmul cel rotatSi-n gnd cu zarile seninenfrunta viforele grele,Astfel si cel ce-n dreapta tineSchiptrul de aur si otele,Stapn pe moarte si destineCu glas ce tunetul ntreceNevrnd furtunii sa se plece,Vorbi, uitndu-se pe sine (p. 8).

Urmeaza o cuvntare scurta si clara, transcrisa direct, can poezia antica, n termeni retinuti si demni. Apoi din nou, ocomparatie asemanatoare celei de mai sus:

Cum pe la nunti se strng feciorii,Veneau cu pas rasunatorn rnduri albe luptatoriiDin satele ndepartate.Pe maguri rasareau cu zoriiFemei cu furcile pe spate.n ochii limpezi, fara gloriiDuceau mnii nerazbunateSi zmbete prelungi, mirate,

63

Cum fulgerele aduna norii (p. 9).

Poezia ntreaga este un exemplu de sobrietate si linisteclasica, oarecum categorica n definirea d-lui Iulian Vesper.

Restul volumului cuprinde bucati lirice retinute, cizelatecu grija ntr-o forma clara si aleasa, amintind mai multmestesugul sculptorului dect al poetului, intentie, de altfel,marturisita n aceste tertine:

Trudind lumina, forma sa rasara,Din adncimi binevestite, clar,Sculpta artistul lumea lui barbara.Din anii stinsi sub gndul milenarCrescu un trup senin de primavaraCu simetrie de profil solar.

Dar lucida viata se stingean viscolul de zodii si de norme,Pe chipul mort se prabusea o stea.

Artistul si cu palidul ortac,De cnd zidirea lumii ncepea,Ieseau din amintire si din veac.(Arta, p. 52)

Numai ntr-o singura poezie, d. Iulian Vesper se lasaispitit de vrtejurile moderniste, realiznd aceste versuri denotatie imediata, copiate parca din caietele suprarealistilor:

Pe-un tarm argintiu poposesc. E racoare.1940. Avioane pe-o geana de cer nstelat.Messerschmidt, Hurricane, Heinkel. Mai multa viteza...

64

Lacrimi mi tulbura ochii. O, pasiune a mortii.Tineri pe spinari de vazduh aduc trofee de aur.Mai trziu vor plnge pe un razor nflorit.Tristete, lasa-mi sfsierile celor ce-au plecat n mormnt.Nu ma vor vedea nchizndu-le pleoapele.O, camarazi, rabdare, e-atta pustiu pe pamnt.Carnea joaca-n umbrele felinarelor, n scumpe crivateCa si soarele pe busturile contig. 35, 36.Aici n zenitul puterii. De la 3500 metri n picajE alta masura. Surdem unor armonii si meridianeStraine. Constelatii, ce frumos cmp vizual.Fara gnduri, frunte triumfatoare, sageata. (Aetas, p. 36).

Poezia poate fi chiar frumoasa, dar ea este cu totul strainade atmosfera clara, clasica, a d-lui Iulian Vesper. E tocmai ceeace nu e poezia d-sale. n acest sens comparativ am si citat-o.

n continutul ei, cartea aceasta aduce o zbatere interioaracaracteristica generatiei tinere, tristeti si resemnari de umanitatentelegatoare, cu aripile prea grele pentru a mai ncerca zborurizadarnice. O anumita liniste si mpacare senina aseamana nsapoezia d-lui Iulian Vesper, si din acest punct de vedere,echilibrului clasic. Este, prin urmare, o carte care defineste oatitudine si un poet format.

(RFR, an. X, nr. 1. ianuarie 1943)

65

Lucian Valea: ntoarcerea lnga pamnt. (Editura ziaruluiTribuna, Brasov, 1942); Ion Th. Ilea: ntoarcere. (EdituraContemporana, Bucuresti, 1942); Stefan Stanescu: Poemulsistemului solar. (Imprimeria Tiparul Universitar,Bucuresti, 1942).

Poezia d-lui Lucian Valea, cu toata sinceritatea eiincontestabila, este nca dominata puternic de o serie deinfluente, dintre care, n primul rnd, trebuie sa o amintim pe alui G. Cosbuc, Octavian Goga si d. Mihai Beniuc.

De cel dinti l leaga nu numai orientarea sa catre viata sisufletul taranului ardelean, ci si originea nasaudeana comuna, pecare, n paginile acestui volum, o marturiseste de mai multe oricu mndrie.

De Octavian Goga, d. Lucian Valea se apropie prin laturarevolutionara a poeziei sale si prin acea cntare profetica aenergiilor latente ce zac n sufletul taranului ardelean, energiicare vor mpini ntr-o zi destinul si dreptatea neamului ndoliat.

n fine, d. Mihai Beniuc este prezent n aceasta carteprintr-o serie ntreaga de atitudini orgolioase si de expresiuniadecvate, aspre, o mndrie trista, de ales si de slujitor al visuluisuveran.

Influenta lui George Cosbuc si a lui Octavian Goga, maiales, este oarecum generala, trecnd prin toate paginile cartii sineputnd fi izolata n citate fragmentare. Cea a d-lui MihaiBeniuc nsa, poate fi usor exemplificata. Astfel:

Ca daca jarul vremii-n suflet arde,L-o stmpara stiu bine vesnicia...Mai, s-am sa svrlu-n ceruri poezia,Cnd viata ma va alunga cu joarde. (Spovedanie, p. 79)

66

Am fost asa cum sunt - nebun ori zeu -Dar mi-am avut n cer nfipt-o stea.Ce-i de-o sa ma brfeasca cineva,Ca m-am luat de piept cu Dumnezeu? (ntoarcerea lnga pamnt, p. 83)

O serie ntreaga de ardelenisme, pentru prima oaralegitimate poetic de d. Mihai Beniuc, ca maniera si ca expresie,sunt reluate, uneori cu mult succes, si de d. Lucian Valea.Exemple:

Sa nu-ti pese zgomotul multimiiCare rde surd dupa ferestre.De-o seca suvoaiele luminii,Or ramne batar n poveste. (Poem despre noi, p. 70)

Adverbul batar, n loc de baremi, nu este ntrebuintat ded. Mihai Beniuc nicaieri, dar, cu toate acestea, felul cum esteintrodus aici, aceasta ndrazneala si aceasta mndrie deregionalism creator, este specifica poeziei sale. De altfel,atitudinea orgolioasa a ntregii