Viata secreta a boemului Stefan Luchian. Pictorul colinda cafenelele, participa la distractiile Bucurestiului de altadata si era sportiv de performanta

Cosmin Patrascu Zamfirache,

Dincolo de imaginea ascetica, incarcata de suferinta ultimilor ani, viata lui Stefan Luchian, genialul ,,pictor al florilor", a fost presarata de rasfaturi, bogatie, averi risipite, distractii si aventuri boeme prin cafenelele pariziene si bucurestene.

Stefan Luchian a fost un pictor genial de la cumpana dintre secole, un impresionist de o valoare inestimabila asa cum s-au exprimat criticii de arta de-a lungul timpului. Artistul care a creat in acel "Belle Epoque" romanesc marcat de inflorire culturala si efervescenta nationala a devenit cunoscut ca un adevarat "pictor al florilor", specializat in pictarea florilor si a peisajelor.  "Intocmai ca toti marii artisti ai lumii, Luchian este un pictor profund national, inzestrat cu o intinsa stiinta a tuturor infatisarilor tarii, a oamenilor ei. Vibratia lui in fata realitatilor locale este adanca si rascolitoare si focul simtirii trezeste pe a noastra, pentru a ne face sa pricepem mai bine lumea in care am trait", spunea despre Luchian, Tudor Vianu. Totodata pe langa opera geniala a pictorului, Luchian a ramas asociat cu imaginea suferintei.  Aceea suferinta care l-a tintuit la pat pana la sfarsitul vietii sale chinuite a devenit emblema biografica a lui Luchian: un ascet chinuit de boala si de saracie. In realitate pictorul, asa cum o arata biografii, dar si nepoata sa Laura Cocea, nu a fost nici sarac, nici ascet si nici bolnavicios. Inainte ca boala sa coboare napraznic asupra

pictorului, Stefan Luchian a fost unul dintre artistii boemi ai Bucurestiului de altadata, participant la toate activitatile mondene si distractiile "Micului Paris". Stefan Luchian ducea o viata luxoasa Pictorul Stefan Luchian a ramas pentru posteritate cu imaginea unui artist sarac, asemeni multora din preajma epocii sale, precum Eminescu sau Creanga. In realitate insa Stefan Luchian a facut parte dintr-o familie foarte bogata cu radacini boieresti si care castiga suficient pentru a oferi tanarului pictor o viata de huzur. Luchian s-a nascut in targul Stefanestilor din judetul Botosani la 1 februarie 1868. Era fiul maiorului Dumitru Luchian si al Elenei Chiriacescu.  Tatal sau provenea dintr-o familie de ofiteri de cariera, cu stare, mama lui fiind fiica de boieri la origine armeni. Din 1873, familia pictorului se muta la Bucuresti. Bogatia familiei Luchian este vadita de studiile pe care le face tanarul Stefan. Desi ramane vaduva inca din perioada in care Stefan avea 9 ani, Elena Chiriacescu, are o avere impresionata de la parinti si reuseste sa-l tina pe fiul ei la Scoala Nationala de Arte Frumoase, unde il are ca profesor pe Nicolae Grigorescu, iar mai apoi la Academia de Arte Frumoase de la Munchen si in cele din urma la cea mai prestigioasa si costisitoare scoala de arta din Europa, Academia Julian la Paris.  La intoarcerea in tara in 1890, Stefan Luchian era un pictor extrem de talentat si bogat in acelasi timp, beneficiind de o mostenire consistenta, atat in bani cat si in proprietati. Deschide in 1896 "Expozitia artistilor independenti" si participa la "Expozitia Universala" de la Paris cu doua lucrari.  Locuinta de print a pictorului Luchian Marturii despre viata luxoasa a lui Stefan Luchian au ramas de la Laura Cocea, "Lorica", asa cum o alinta pictorul, nepoata acestuia, care a locuit un timp cu Luchian. Aceasta arata in jurnalul sau cum unchiul ei Stefan Luchian traia boiereste la Bucuresti. Avea o vila pe Kiseleff, unde era amenajat un atelier de lux.  "Nu era o casa obisnuita, cum mai vazusem pe cele in care locuisem pana atunci. De la usa cea mare din fata, din vestibul, intrai in salonul mare si rotund ca la Atheneu. Aici era si atelierul lui Stefan", povestea Laura Cocea in jurnalul sau. Era una dintre cele mai luxoase case din Bucuresti, atipica pentru un artist, majoritatea ducand o viata plina de privatiuni. Casa cea mare avea un intreg etaj pentru servitori si custi pentru curcani, o delicatesa servita la masa pictorului.  

"Bataia cu flori la sosea"  tablou al lui Stefan Luchian. Pictorul obisnuia sa mearga la acest eveniment monden FOTO hetel.ro Totodata Luchian isi cinstea nepotii cu cele mai alese delicatese de la cofetariile Bucurestiului. "Asteptam pe la ora 6:00 sa ne trimeata la poarta sa chemam un chelnar de la Flora sa comandam bunatati ca inghetata sau lapte batut", isi amintea cu nostalgie Lorica.  Pictorul boem batea carciumile si participa la batai cu flori Stefan Luchian, nu a fost un invidiv retras si "cuminte". Din contra, tot Laura Cocea il descrie ca sufletul boemei bucurestene alaturi de alti artisti. Cu o avere frumusica, pictorul batea carciumile, restaurantele si cafenelele. Biografii sai, precum Petru Comarnescu, dezvaluiau in anii 50 locurile pe unde obisnuia sa petreaca Luchian la sfarsit de secol XIX, prin "Micul Paris".  In primul rand Luchian prefera cafeneaua Fialkovsky, situata langa fosta cladirea a Teatrului National. Aici isi petrecea timpul cu  Alexandru Macedonski si cu muzicianul Alfons Castaldi. Totodata, Laura Cocea spunea ca obisnuia sa mearga si la Capsa, unde discuta cu alti artisti si participa la petrecerile boeme din Bucurestiul de altadata.  

Casa Capsa, unul dintre locurile frecventate de Stefan Luchian FOTO wikipedia "In fiecare zi aveau cenaclu la cafenea. Capsa era locul unde schimbau ideile", preciza Laura Cocea. Totodata, nepoata lui, dar si biografii il prezinta ca un nelipsit al evenimentelor modene. Participa la fiecare bataie cu flori la Sosea. Bataia cu flori se organiza anual dupa razboiul de independenta, iar toate cucoanele Bucurestiului veneau dichisite in trasuri si mai apoi automobile pentru a fi bombardate cu flori de admiratori. In orice caz, Stefan Luchian este descris ca un boem generos, caruia ii placea sa traiasca bine, inclusiv sa participe ca spectator la cursele de cai, unde se faceau si pariuri. Stefan Luchian a fost sportiv de performanta Posteritatea isi aduce aminte de un Stefan Luchian paralitic macinat de boala. Pictorul a fost inainte de a se imbolnavi, culmea, sportiv de performanta. Era cunoscut drept un personaj atletic, caruia ii placea sa participe la competitiile de alergari, dar mai ales ii placeau velocipedele, primele biciclete aparute in Regatul Romaniei. Mai mult decat atat, Luchian a castigat si prima cursa de biciclete, de la Bucuresti la Giurgiu, in 1898, dar si pe cea de la Turtucaia din 1899. Era cunoscut ca un pasionat al sportului. Pictorul care a cheltuit o avere si a luptat cu boala Pentru tanarul Stefan Luchian, viata parea o fericire continua. Era talentat, bogat, apreciat de boema bucuresteana. Nenorocirea urma sa vina ca un traznet. Asa cum sublinia si poetul Tudor Arghezi in "Scrieri", Stefan Luchian a reusit sa prapadeasca o avere considerabila. Nu avea spirit de afacerist si cheltuia uluitor. Ii placea sa traiasca pe picior inalt si nu reusise sa investeasca cu folos averea sa. Se preconizeaza ca fabuloasa avere, daca ar fi fost bine, i-ar fi ajuns lejer pana la sfarsitul vietii. La 31 de ani, pictorul era falit. 

 

Velocipedele erau preferatele lui Stefan Luchian FOTO wikipedia.org Mai mult decat atat, o boala necrutatoare a pus punct distractiilor la sosea, plimbarilor boeme si a concursurilor cu velocipede. Pictorul a inceput sa sufere dupa 1900 de scleroza multipla, o afectiune grava a maduvei. De fapt, la inceputul secolului au aparut primele manifestari, cu perioade de refacere. Dupa 1909 va trai toata viata tinuit in fotoliu, sau pat. Viata tanarului Luchian, un rasfatat al sortii se naruia. Era sarac si bolnav.  A fost ingrijit de familie pana la sfarsit. A murit la 28 iunie 1916, la varsta de 48 de ani. Desi grav bolnav, a pictat pana aproape de moarte, cu pensula legata de incheietura mainii. Luchian a realizat adevarate capodopere ale picturii europene, in chinuri groaznice. Cele mai cunoscute opere ale sale au fost: "Ultima cursa de toamna", "Anemone", "Maci", "Casa lui Mos Gheorghe din Brebu", "Un zugrav", "Albastrele", "Margine de crang", "Fantana de pe strada Clucerului".  Va recomandam sa cititi si urmatoarele stiri: Suferintele inumane ale lui Stefan Luchian: agonia ,,poetului plastic al florilor" si cum picta ca un geniu cu pensula legata de bratul paralizat Stefan Luchian, pictorul genial fara muzeu in orasul natal. Autoritatile vor sa reabiliteze o cladire in care sa amenajeze o expozitie dedicata artistului