Grupul statuar „Mihai Eminescu” din Iaºi

Victor Macarie

Ideea omagierii lui Eminescu, prin ridicarea unor monumente, s-amanifestat încã din anul trecerii acestuia în lumea umbrelor. Astfel, în ziarul„Românul”, din 10-11 septembrie 1889, întâlnim o notiþã prin care unelecomitete de iniþiativã, deja constituite, îºi fãceau cunoscute intenþiile de aridica o statuie sau un bust în oraºele cel mai mult legate de viaþa ºi activita-tea acestuia: Bucureºti, Botoºani ºi Iaºi. Dintre toate, Comitetul ieºean a fostcel dintâi care a început strângerea fondurilor necesare ridicãrii propusei sta-tui, organizând, în sala Conservatorului de muzicã ºi declamaþie, o seratã lite-rar-artisticã, în cadrul cãreia s-au recitat versuri din lirica poetului sau dedi-cate acestuia, s-au cântat romanþe ºi s-a jucat teatru. Printre protagoniºti senumãrau actorii Petre Liciu ºi Constantin (Botez) Penel. Dar acest impuls ini-þial s-a diminuat o datã cu trecerea timpului. ªi dacã iniþiativa ridicãrii prime-lor busturi din Bucureºti ºi Botoºani a fost preluatã de cãtre studenþi care auºi finalizat-o, Iaºul continua sã întârzie omagierea poetului.

Faþã de aceastã „de neiertatneglijenþã” a edililor ieºeni s-auridicat, de-a lungul timpului, totmai multe condeie. Astfel, MihaiCodreanu scrie, în anul 1914,sonetul Statuei lui Eminescu -adãugând un edificator moto:„Neridicatã încã, dupã un sfertde veac de la moarte”, încheindconsolator: „Nu-þi trebuie statuinici osanale,/ Cãci versul tãu celferecat în zale/ Mai tare-i decâtbronzul ºi granitul…/ El e sta-tuia vie-a-ntregii naþii/ ªi mar-mura-i dura-va-n nesfârºitul/ Atâtor viitoare generaþii”. La comemorarea a 30 deani de la dispariþia poetului, sãrbãtoritã în iunie 1919, Mihail Sadoveanu vanota, ºi el, cu mai multã fermitate: „Iaºii n-are pe Eminescu. Are pe MironCostin, pe Asachi, pe Alecsandri. Tovãrãºia acestora cere ºi pe cei doi foarte mariscriitori: Eminescu ºi Creangã”. Apoi, în vara anului 1922, dupã ce elogiazã

Grupul statuar „Mihai Eminesu” din Iaºi, operãa sculptorului Ioan Schmidt-Faur (n. Znaim -

Cehia, 8 mai 1883 - m. Bucureºti, 29 martie 1934)

Victor Macarie

1 Nota nefiind semnatã, prof. dr. Remus Zãstroiu este de pãrere cã autorul ei poatefi scriitorul Rudolf ªuþu.

gestul dobrogenilor de a pune o placã comemorativã la izvorul „Eminescu”din pãdurea Cuzgun, ziarul ieºean „Miºcarea”, cu multã îndreptãþire, îºi puneîntrebarea: „Pe când va avea ºi Iaºul un monument al marelui Eminescu?”Iar, în martie 1923, cotidianul „Evenimentul” referindu-se la poet, noteazã:„Aproape toatã viaþa ºi-a trãit-o în Iaºi, aici la noi, a dat naºtere celor mai fru-moase ºi mai duioase poesii, în ori ºi ce þarã ar fi trãit Eminescu”, desigur cãfiecare târguºor s-ar fi gândit sã-l imortalizeze ºi în bronz. La noi – la Iaºi –pânã azi nu s-a fãcut nimic ºi este omul care meritã sã fie veºnic icoana gene-raþiilor actuale ºi viitoare”1.

ªi iatã cã, în sfârºit, apropierea comemorãrii a 35 de ani de la moarteapoetului, a dus la constituirea Comitetului pentru statuia lui Mihai Eminescudin Iaºi. Comitet sub preºedinþia colonelului ºi scriitorului Constantin Mano-lache, având printre membrii pe Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, profe-sorii universitari Ioan Petrovici, Ioan Borcea, Constantin Meissner, profesorulTheodor Bãdãrãu ºi preotul Emilian Vasiloschi, preºedintele Ateneului Popu-lar „Toma Cozma” din Pãcurari, la care se vor mai adãuga pictorul GheorghePopovici, directorul ªcolii de Belle-Arte, profesorul universitar ConstantinAndreescu ºi Constantin Ifrim, preºedintele Ateneului Tãtãraºi. Revista „Uni-versul literar” enumerã printre membrii comitetului ºi pe George Topârceanuºi Ionel Teodoreanu. Istoricul literar I. Massoff menþioneazã ºi pe anticarulElias ªaraga, iar periodicul „Solia Moldovei” aminteºte ca fãcând parte dinacest comitet ºi pe Constantin Fedeleº.

În Apelul Ateneului popular din Pãcurari pentru un monument la Iaºi,lui Eminescu, publicat în ziarul „Opinia” din 22 martie 1924, se aratã, prin-tre altele: „O naþiune valoreazã atât cât oamenii mari pe care i-a produs ºi maiales cât cultul ce ºtie a pãstra acestora. Dupã cum Anglia înseamnã Shakespeare,Germania, Goethe etc., tot aºa România înseamnã Eminescu. Este o singurãdeosebire: pe când þãrile din Occident au dovedit cã ºtiu a-ºi onora geniile,înãlþându-le acele minunate statui ce fac admiraþia lumii, România a întârziatde la aceastã datorie”. În realitate, în þarã, existau mai multe busturi monu-mentale cu chipul lui Eminescu, dar acum era vorba sã i se înalþe poetului ostatuie impresionantã, atât pe mãsura oraºului în care se mai pãstra încã spi-ritul Junimii, cât ºi pe mãsura celui ce urma sã fie eternizat în bronz. „Impie-tatea trecutului - se arãta în continuare - va deveni recunoºtinþã ºi omagiucare va onora pe cetãþenii de azi ai þãrii”. Astfel, apelanþii se adresau oameni-lor de culturã, instituþiilor, ºcolilor, presei ºi tuturor „bunilor români”, cu

212

Grupul statuar „Mihai Eminescu” din Iaºi 213

rugãmintea de a-ºi da adeziunea lor „la acþiunea mãreaþã pentru a ridica într-un loc bine ales, chipul neperitor al marelui poet”.

Deºi în acele momente – dupã cum consemna G. Ibrãileanu - se puneaproblema ridicãrii unor statui „într-o mulþime de oraºe, deocamdatã la Bucu-reºti, la Iaºi, la Cluj ºi la Chiºinãu”, în continuare, se specificã: „Statuiaprima [a lui Eminescu] ar trebui sã fie în Iaºi. Ar trebui sã fie în Iaºi pentruo mulþime de motive. Aici s-a întors Eminescu din peregrinaþiile lui printrestrãini. Aici ºi-a luat el zborul ca poet. Aici a avut, poate, mai multe momentede fericire decât aiurea. ª-apoi aici e cadrul cel mai potrivit pentru ceea ce afost Eminescu: decorul romantic a poeziei lui e Iaºul. [...], între zidurile ºiprintre arborii ce se scuturã de floare, lângã «aceeaºi ulicioarã», lîngã strada«Gane» ºi «Carp», lângã casa lui Pogor ºi a lui Maiorescu, a Negruþeºtilor,lângã «Bibliotecã», între mahalaua Tãtãraºilor ºi a Pãcurarilor, între Dealu-rile Galatei ºi ale Cetãþuii [...] în capitala provincialismelor din limba versu-rilor sale. Aici, la Iaºi, în tovãrãºia lui Miron Costin, a lui Asaki, a lui Alec-sandri ºi Kogãlniceanu i-ar sta mai bine decât la Bucureºti, în tovãrãºia atâ-tor bãrbaþi politici turnaþi în bronz”.

Au fost lansate liste de subscripþie la redacþiile unor publicaþii locale ºicentrale care vor susþine cu stãruinþã acþiunea Comitetului de iniþiativã. Înacest sens, cotidianul „Miºcarea” din 19 aprilie 1924 se adreseazã astfel citi-torilor sãi, prin nota-apel intitulatã: Ieºeni subscrieþi pentru statuia lui MihaiEminescu: „Marii poeþi sînt proorocii neamului”, iar Eminescu este „unHomer al neamului românesc”, nãscut în sânul acestui popor, înþelegãtor albucuriilor ºi, mai ales, al durerilor lui ºi le-a plâns laolaltã pe cea mai inspi-ratã coardã a simþirii omeneºti. Ziarul „Opinia” de a doua zi publicã notaPentru Eminescu, ce începea cu o finã ironie la adresa politicienilor vremii,care nu dau bani pentru glorificarea spiritului naþional când, „sunt afaceri departid, sunt nevoi de viaþã uºoarã, sunt banchete, […] ºi câte alte lucruri nusunt...!” Iar dacã totuºi se poate rupe câte un mic fond, este pentru bronzulunui tatã care „a fãcut afaceri patriotice pe acelaºi scaun de minister lãsatmoºtenire fiului”. Apoi, adresându-se celor mulþi: „tu public obscur, visãtorºi bun, - solidarizeazã-te cu fratele tãu care, ca ºi tine, a stat departe de tãrâþaînãlþãtoarei politici [...], aminteºte-þi cã în «mãiastra carte» a lui Eminescuciteºti pagina sufletului tãu: aminteºte-þi cã Eminescu este însuºi muzica lim-bei ºi vrednicia poporului românesc, cã dânsul a câºtigat neamului un loc larespectul lumii. Aminteºte-þi toate acestea ºi ai ambiþia de a ridica îndatã,numai cu banul tãu, o monumentalã statuie genialului poet”. Un sprijin sub-stanþial a adus ºi intervenþia ziarelor centrale: „Adevãrul”, „Dimineaþa” ºi

Victor Macarie

„Deºteptarea”, publicaþii care, într-un moment dificil pentru Comitetulieºean, au deschis liste de subscripþie, antrenând colaboratorii ºi cititorii lorla adunarea sumelor atât de necesare ridicãrii acestui monument. Printre pri-mii donatori întâlnim ºi numele unor personalitãþi ale culturii ºi ºtiinþei româ-neºti, cum ar fi: prof. univ. Gr. T. Popa, prof. univ. C. I. Parhon, ziaristulConstantin René Ghiulea, arhitectul Emil Sakelary º. a.

Ziarele menþioneazã subscripþiile colective, aºa cum este cazul funcþio-narilor de la „Biroul M III-a din Direcþia II-a Regionala CFR Iaºi” al perso-nalului Inspecþiei Atelierelor CFR din Constanþa sau al personalului Uzine-lor comunale de la Grozãveºti, al ºoferilor de „autotaxi” din staþia Ateneuluidin Bucureºti ºi alþii. „ªi nu este interesant - se întreba ziaristul EmanuelSocor - când mulþi intelectuali cu splendide situaþii materiale nu s-au grãbitsã-ºi dea obolul lor…, simplii muncitori sau elevi rup din puþinul lor oferinddin sfânta lor trudã pentru un monument Eminescu?” Elevii unui Liceu dinBãlþi se adreseazã, la rândul lor, Comitetului: „Primiþi modestul nostru aju-tor, pe care-l dãm cu dragã inimã, în amintirea aceluia care a simþit toate gri-jile noastre ºi a ºtiut sã devinã nemuritor în sufletele noastre. Astfel, statuialui Eminescu - conchidea acelaºi gazetar - va fi opera mulþimii anonime, caredã fãrã alt gând decât acela al datoriei”.

Paralel cu listele de subscripþie, s-au organizat mai multe chete publice,nenumãrate conferinþe, concerte, tombole, baluri etc. Pictorul GheorghePopovici a donat un tablou, spre a se subvenþiona cu el o loterie. În acelaºiscop, Octav Bãncilã, - dupã informaþiile ziaristului Jean Melic - doneazã untablou în valoare de 20.000 lei.

Necesitatea de a sporifondurile pentru ridicarea statuiipoetului a determinat organiza-rea unor manifestãri artistico-lite-rare. În acest sens menþionãm fes-tivitatea organizatã la 3 octom-brie 1925 în faþa muncitorilor dela Manufactura de Tutun dinIaºi; la 28 octombrie acelaºi an,Teatrul Naþional va gãzdui unMare festival Eminescu, dat deAteneul Popular din Pãcurari, lacare au participat Mihail Sadoveanu, colonelul Constantin Manolache ºi poe-tul Mihai Codreanu. Mihail Sadoveanu, în intervenþia lui, a vorbit despre

214

Afiºul festivalului

Grupul statuar „Mihai Eminescu” din Iaºi 215

2 Este vorba de fotografia executatã, în februarie 1878, de cãtre Franz Duschekdin Bucureºti.

viaþa lui Mihai Eminescu, comparând, plin de amãrãciune, modul în careurmaºii îl celebreazã, cu acela în care în Suedia, era tratatã posteritatea poe-tului Bellman - creator de versuri anacronice, dar care, devenit popular, erasãrbãtorit de conaþionali, organizându-se în amintirea sa o adevãratã festivi-tate naþionalã. Marele Eminescu nu avea la vremea aceea nici un monumentpe mãsura artei naþionale ºi pe mãsura personalitãþii sale, iar de festivalurievocatoare, sau de alte manifestãri omagiale, spunea marele prozator, nici nuputea fi vorba. Au citit prozã ºi versuri originale Ionel Teodoreanu ºi GeorgeTopârceanu. Actorii Aurel Ghiþescu, Sandu Morcovescu-Teleajen ºi AnyBraeschy au recitat din lirica eminescianã. Partea muzicalã a fost susþinutã deCorina Balint-Orãºanu, de la Conservatorul ieºean, ºi de violoncelistul NicolaeTeodorescu, iar corul Ateneului Tãtãraºi, condus de compozitorul Vasile Popo-vici [autorul inspiratei piese Sara pe deal], a intonat mai multe cîntece peversuri de Eminescu. S-au împãrþit foi volante cu versuri închinate lui Emi-nescu, semnate de Dimitrie A. Sadoveanu, ºi cãrþi poºtale ilustrate, adunându-se,aproape 46.000 lei. La acest festival îºi anunþaserã participarea ºi muzicieniiAntonin Ciolan ºi Radu Constantinescu, care n-au putut fi prezenþi. La fel ºiscriitorul Panait Istrati, care, între timp, fusese nevoit sã pãrãseascã þara.

Asemenea festivaluri artistice au fost organizate ºi în alte localitãþi dinMoldova. Sunt demne de amintit cele de la Roman ºi Bacãu, ce au avut locla 17 ºi 18 aprilie 1926, la care au participat scriitori ºi actori ieºeni, alãturi deformaþiile muzicale ale Ligii culturale ºi ale Societãþii culturale „Miron Costin”din Roman ºi ale Societãþii „Vasile Alecsandri” ºi Ateneului din Bacãu.

În paralel cu adunarea fondurilor, la 20 septembrie acelaºi an, s-a întoc-mit Regulamentul pentru statuia lui Eminescu, document care a fost trimisprin þarã tuturor sculptorilor interesaþi. Din acest document se desprindeintenþia Comitetului de a organiza un concurs în ziua de 2 mai 1927. Mache-tele ce urmau sã fie prezentate trebuiau executate în gips, la scara de 1/10, ºiodatã cu macheta generalã, fiecare concurent era obligat sã prezinte ºi bustulpoetului în mãrime naturalã, „pentru a se vedea asemãnarea”. Figura poetu-lui - dupã cum se precizeazã aici – urma sã „fie cea din tabloul «Junimii»2.Ideea ºi compoziþia monumentului sã scoatã în evidenþã personalitatea luiEminescu, forma ºi miºcarea rãmânând la fantezia fiecãrui artist”. Dimensi-unile monumentului se cereau a fi apropiate de acelea ale statuii lui Kogãlni-ceanu din faþa Universitãþii, deoarece se preconiza ca noul monument sã fieaºezat în faþa acesteia, într-o piaþetã semicircularã, ce urma a se amenaja „îngrãdina cãminului de studente, de vis-a-vis de Universitate”.

Victor Macarie216

Regulamentul pentru statuia lui Mihai Eminescu la Iaºi

Grupul statuar „Mihai Eminescu” din Iaºi 217

Termenul de executare a monumentului era prevãzut la un an de la dataîncheierii contractului ºi toate lucrãrile aferente executãrii ºi montãrii monu-mentului trebuiau sã intre în sarcina sculptorului realizator. Valoarea întregu-lui monument nu putea sã depãºeascã suma de un milion de lei. Relativ lacalitatea materialelor, Regulamentul menþiona cã: „bronzul va fi de calitateaºi culoarea celui din statuia lui Kogãlniceanu, iar piatra bunã ºi de cea maiperfectã rezistenþã”.

În ceea ce priveºte concursul, se intenþiona acordarea a trei premii: pre-miul I consta din încredinþarea comenzii statuii, pentru premiul al II-lea seacorda suma de 15.000 lei, iar pentru premiul al III-lea de 10.000 lei. Deneînþeles rãmâne conþinutul articolului 11 din acest document, în care se sti-puleazã urmãtoarele: „La concurs, Comitetul îºi rezervã dreptul de a chemaun numãr restrâns de artiºti sculptori”. Aceastã limitare nejustificatã a parti-cipãrii sculptorilor, mai târziu nerespectatã de însuºi Comitetul de iniþiativã,a dus, dupã cum am constatat, la apariþia unor opinii ostile atât faþã de comi-tet, cât ºi faþã de sculptorul premiat.

Astfel, la 2 mai 1927, a avut loc, conform prevederilor regulamentare,un concurs de machete la care au participat sculptorii Ioan Mateescu (fratelevitreg al poetului George Topîrceanu), Olga Sturdza, Vittorio Rossin, Cons-tantin Petrescu ºi Ioan Schmidt-Faur. Juriul constituit cu acest prilej dinConstantin Toma, primarul oraºului, pictorul Gheorghe Popovici, directorulªcolii de Belle-Arte, scriitorul Mihail Sadoveanu, pictorul Vasile Costin,profesor la ªcoala de Belle-Arte, ing. Ion Cassetti, asistent universitar, Cons-tantin Popp, profesorul Theodor Bãdãrãu, directorul Liceului Internat, insti-tutorul Constantin Andreescu, colonelul Constantin Manolache ºi preotulEmanoil Vasilovschi nu s-a putut pronunþa asupra nici unei lucrãri din celeprezentate, hotãrând publicarea unui nou concurs. De data aceasta se avea învedere ºi crearea posibilitãþii de participare a cât mai mulþi sculptori. La 2octombrie s-a þinut un alt concurs, la care, alãturi de sculptorii amintiþi, s-aumai prezentat ºi Ion Iordãnescu, Mihai Onofre ºi Ioan C. Dimitriu-Bârlad.Juriul format de data aceasta din Osvald Racoviþã, primarul Iaºului, prof.univ. Petre Bogdan, rectorul Universitãþii, Mihail Sadoveanu, GheorghePopovici, Vasile Costin, C. Popp, Constantin Manolache ºi Emanoil Vasilov-schi nu a putut lua o decizie asupra nici uneia din cele opt machete prezen-tate, invocând necunoaºterea precisã a locului unde urma sã fie amplasat vir-tualul monument.

Aºa cum am arãtat mai sus, prin Regulament se propusese un loc în faþastatuii lui Mihail Kogãlniceanu, unde, se va ºi ridica soclul pentru monument.

Victor Macarie

Primãria propune un alt loc, în curtea Teatrului Naþional, la intersecþia strã-zilor Dancu ºi Cuza Vodã, simetric cu statuia lui Miron Costin, iar Comite-tul cerea un loc în rând ºi nu în faþa statuii lui Kogãlniceanu. Dupã mai multetergiversãri, Senatul Universitãþii va aproba locul solicitat de comitet ºi bron-zul lui Eminescu va fi amplasat în faþa Facultãþii de Drept, din noul corp alUniversitãþii, care se afla atunci în construcþie. Încã din luna martie, obþi-nându-se locul, se dã publicitãþii intenþia organizãrii unui nou concurs ceurma sã aibã loc în ziua de 26 mai 1928. Se fãcea precizarea cã macheteleurmau sã fie depuse în sala Ateneului „Toma Cozma” din Pãcurari, pânã laora 12. Concursul fiind secret, machetele trebuiau sã fie însoþite de un plicînchis, cu un moto, în care autorul îºi notase numele ºi prenumele, suma pre-tinsã ºi timpul necesar executãrii monumentului. Dupã cum vom vedea, pli-cul ce însoþea macheta aleasã purta moto-ul „Luceafãrul”.

Cu toatã publicitatea fãcutã, la acest ultim concurs s-au prezentatnumai trei sculptori, care au expus patru machete. Ieºenii Richard P. Hette ºiIoan Mateescu, cu câte o machetã ºi bucureºteanul Ioan Schmidt-Faur cudouã machete. A doua zi dupã data fixatã, se prezintã ºi sculptorul MihaiOnofrei cu o machetã, dar, conform Regula-mentului, nu a mai fost primit în concurs.Ostentativ, dupã cum noteazã C. Sãteanu,acesta a expus-o în vitrina magazinului deartã „Braºcu” din strada Lãpuºneanu. Demenþionat cã la aceastã ultimã etapã a con-cursului a fost invitat sã participe ºi sculptorulDimitrie Paciurea. Dar, dupã unele insucceseavute pânã atunci cu realizarea unui monu-ment dedicat poetului, acesta nu a dat cursinvitaþiei.

Aºa se face cã juriul, alcãtuit, de dataaceasta, din profesorul universitar Orest Tafrali,delegat al Universitãþii, Ion ªoarece, delegatal Primãriei, Mihail Sadoveanu, ConstantinManolache, Emilian Vasilovschi, profesorulVasile Costin ºi Constantin Andreescu, aexaminat machetele expuse ºi a decis, în unanimitate, alegerea uneia dintrecele douã prezentate de Ioan Schmidt-Faur, încredinþându-i-se acestuia comandamonumentului. Premiul al II-lea a fost acordat machetei prezentatã deRichard P. Hette ºi celei de a doua machete a sculptorului Ioan Schmidt-Faur,

218

Statuie admisã de juriul constituit pentru alegerea

ºi clasarea lucrãrilor

Grupul statuar „Mihai Eminescu” din Iaºi 219

iar sculptorul Ioan Mateescu aobþinut premiul al III-lea. Aceastãhotãrâre a juriului a stârnit o fur-tunoasã campanie de presã, încare au fost antrenate diverse per-sonalitãþi ale vieþii cultural-ºti-inþifice ºi artistice locale ºinaþionale, printre care amintimziariºtii: Victor Bilciurescu,Constantin René Ghiulea, JeanMelic, G. Spina [alias IosifSchreiber], Ion Sava, pictoriiNicolae Tonitza ºi Octav Bãncilã, profesorii universitari Orest Tafrali, critic

ºi istoric de artã, A. C. Cuza,scriitor ºi om politic, apoi PanaitZosin, medic ºi om de ºtiinþã ºialþii dintre care, unii, s-au pier-dut în anonimat.

Cel mai aprig polemist s-adovedit a fi pictorul NicolaeTonitza. În virulentul pamflet,intitulat Proces-verbal, acestautilizeazã un limbaj aproapecaragialian, în care preºedinteleComitetului de iniþiativã era

numit Nae Baºoldescu, vicepreºedinþii, Ilie Calalb ºi Inocenþiu Stãnoagã etc.Considerând cã Eminescu a atinstrei culmi: „lirica sentimentalã,filosofia ºi naþionalismul”, pic-torul credea cã virtualul monu-ment trebuie sã ilustreze toateaceste ipostaze. El imagineazãîn indignarea lui, pornind de laaceste trei laturi, un proiect plinde ironie: „pe o bancã deci, sin-guratic ºi gânditor sub teiul înfloare Eminescu aºteaptã peVeronica Micle” - simbolul liricii

Proiectul sculptorului Richard Hette

A doua machetã a sculptorului Ioan Schmidt-Faur

Macheta sculptorului Ioan Mateescu

Victor Macarie

sentimentale. „Pe trunchiul teiului, într-o scorburã, deasupra capului poetului,o bufniþã cu ochii de fosfor - care sã simbolizeze «filosofia» - ºi în vârful teiuluiun vultur uriaº, purtând în cioc stema cu bourul Moldovei - adicã, naþionalis-mul marelui ºi neuitatului nostru Eminescu...”.Catalogând rezultatul concur-sului ca fiind arbitrar, Tonitza conchidea cu subînþeles cã unii dintre membriiComitetului au fost delegaþi „spre a merge la Bucureºti ºi a încredinþa cui vorcrede d[umnea]lor de cuviinþã, sus-numitul proiect spre executare”.

Mai conciliant decât Tonitza, într-un interviu acordat lui Jean Melic ºiîntr-o declaraþie fãcutã corespondentului local al ziarului „Rampa”, OctavBãncilã apreciazã macheta aleasã de juriu, arãtând cã n-are „nimic de ziscontra valorii artistice a lucrãrii sculptorului Schmidt” - dar adaugã cã i sepãrea necesar, „pentru prestigiul artistic al Iaºului, ca într-o astfel de împre-jurare sã se cearã adeziunea chiar a sculptorilor mari din strainãtate”, nepre-getând a sugera cererea unei expertize artistice ºi chiar „un nou concurs lacare sã fie ºi artiºti din strãinãtate”. În viziunea marelui pictor, „un monu-ment pentru Eminescu nu este o simplã încercare pentru câþiva sculptori cariau aflat din fericire despre existenþa concursului, ci o adevãratã manifestarede artã la care sã se prezinte zeci de machete ºi unde strãinãtatea sã-ºi poatãspune tot atât de bine cuvântul,” pentru cã „Eminescu nu e numai al Iaºuluiºi nici al þãrii, e al omenirei”. Pictorul punea la îndoialã ºi modul în care sefãcuse publicitatea concursului, de vreme ce nu se prezentaserã decât patruoferte la cel de al treilea concurs. Împotriva opiniilor lui Bãncilã s-au ridicatatât G. Spina, care arãta cã „atacul este ºi nedemn ºi neîntemeiat”, deoarece„de câþiva ani, listele de subscripþie lansate de Ateneul din Pãcurari au circu-lat în toatã þara, ziarele de pretutindeni din provincie ºi din capitalã s-au ocu-pat de iniþiativa care dãruieºte Iaºilor statuia celui mai mare poet al nostru.Sculptorii aveau deci posibilitatea sã afle de þinerea concursului, care ºi el afost anunþat prin presã, ºi dacã n-au luat parte la concurs decât un infimnumãr de sculptori, vina nu poate fi a Comitetului”; apelul la sculptoriistrãini i se pare, de asemenea, ziaristului nepotrivit. Dacã printre teii din dea-lul Copoului - scrie acesta mai departe -, Eminescu va rãsãri „realizat desculptorul Schmidt, gratitudinea trebuie sã se îndrepte spre Comitetul Ate-neului din Pãcurari în frunte cu colonelul Constantin Manolache, cãruia i s-arcuveni o altã recompensã”. El calificã pãrerea pictorului ca fiind „o împietatefaþã de Eminescu, ºi o impoliteþe faþã de oameni cinstiþi ºi idealiºti”. Pe aceeaºilinie, Constantin René Ghiulea apreciazã activitatea Comitetului, ce „ºi-afãcut datoria”. Publicitatea a fost „arhisuficientã ... s-a rãspândit în toate col-þurile þãrii”; au fost amânãri ale concursurilor tot pentru a se înscrie mai mulþi

220

Grupul statuar „Mihai Eminescu” din Iaºi 221

sculptori ºi, scrie el în continuare, „s-au prezentat la concurs artiºtii care auvroit cu concepþii aºa cum s-au priceput”. Inconsecvent, Constantin RenéGhiulea deºi crede cã proiectul ales „este monumental ºi se distinge printr-opuritate a liniilor”, considerã cã „mult mai eminescian” era proiectul luiMateescu - împãrtãºind pãrerea lui Octav Bãncilã, în aceastã privinþã -, ori celprezentat de Hette, sau chiar cea de-a doua machetã a lui Ioan Schmidt-Faur.

Panait Zosin scrie cã „apreciatã comparativ cu cele ce s-au mai prezen-tat, alegerea machetei în cauzã ni se pare fericitã”. Macheta, noteazã acesta,cuprinde o concentrare de figuri simbolice bine alese, dominate de întruchi-parea lui Eminescu, dar nu în imaginea din Luceafãrul care ar fi criticabilã,ci în aceea din Odã (În metru antic), când, „redându-ºi realmente esenþialulfãpturii sale spirituale,” poetul scria: „nu credeam sã-nvãþ a muri vreodatã,/Pururi tânãr, înfãºurat în manta-mi/ Ochii mei 'nãlþam visãtor la steaua/Singurãtãþii”.

Nu putem încheia ºirul atât de controversat al acestei polemici fãrã aînscrie ºi opiniile opuse ale altor doi specialiºti. În timp ce ziaristul ºi carica-turistul Ion Sava arãta cã statuia poetului, în viziunea sculptorului Faur, era„ruºinea cea mare”, ziaristul ºi scriitorul Victor Bilciurescu susþinea cã artis-tul „a reuºit sã dea figurii luminate a strãlucitului poet expresia de profundãmelancolie”, aºa cum l-au cunoscut contemporanii. Sculptorul, scrie acestamai departe, „a imprimat, abia perceptibil, surâsul de bunãtate” care la Emi-nescu „îngemãna aºa de armonios cu regeasca nepãsare în care se credea«nemuritor ºi rece»“, încât, alãturi de statuile alegorice ce întruchipau „geniulpoeziei ºi al cugetãrii” ºi basoreliefurile adosate, Iaºul va avea „prima reali-zare vrednicã de strãlucirea geniului pe care-1 nemureºte”.

Din cele prezentate, rezultã cu claritate regretul unor cercuri ieºene cãstatuia poetului a fost realizatã de sculptorul Ioan Schmidt-Faur din Bucu-reºti, ºi nu de unul din cei doi contracandidaþi locali, Ioan Mateescu sauRichard P. Hette. În revista „Oraºul nostru” se publicã o notã plinã de ironie:„Juriul care a examinat proiectele […], a clasat imediat dupã lucrarea sculp-torului Schmidt, pe acele ale excelenþilor artiºti ieºeni Hette ºi Mateescu”.Noi trebuie sã subliniem ºi faptul cã decizia juriului a avut în vedere ca noulmonument sã se integreze în peisajul urbanistic ieºean. ªi, în contradicþie cuideea avansatã de Constantin René Ghiulea, care accepta oricare altãmachetã, numai pe cea aleasã de juriu, nu. Amintim cã numai aceasta eraconceputã pe „verticalã”, singura care se armoniza cu statuile existente, deja,în citadela moldavã. Celelalte proiecte erau plate, fãrã semeþia atât de multcãutatã pentru prima configurare statuarã a lui Eminescu. Se impunea deci

Victor Macarie

crearea unei statui grandioase, zvelte ºi impunãtoare, demnã de înalta spiri-tualitate a geniului tutelar ºi numai macheta sculptorului Schmidt-Faur rãs-pundea, cel puþin în parte, orgoliosului deziderat. Aprecieri similare a avut ºiprofesorul Orest Tafrali, care avea încredere în capacitatea artisticã a sculp-torului ºi în onestitatea juriului. „Juriul - scria acesta - ºi-a întemeiat alegereasa pe considerente absolut obiective ºi idealiste, înlãturând din judecata saorice influenþã, care uneori se manifestã în astfel de ocazii”. Vasile Costinarãta cã, dintre machetele prezentate, a fost aleasã aceea care „tocmai prinsimplitatea ei în linii mari, ni s-a pãrut mai impunãtoare”. Stãpânindu-ºi unjustificat patriotism local, scrie mai departe cã „ar fi fost foarte încântat caopera admisã sã fi fost a unui sculptor ieºean”, dar considerã cã opþiuneajuriului trebuia respectatã.

Imediat ce s-a încheiat concursul ºi s-a obþinut locul pentru amplasareamonumentului, la 28 mai 1928 s-a redactat un Contract de întreprindere întreComitetul de acþiune pentru monumentul lui Eminescu ºi sculptorul IoanSchmidt-Faur, document în care era prevãzutã în detaliu configuraþia monu-mentului la dimensiuni reale. Datoritã intenþiei de a se realiza un monumentfãrã precedent, pe parcursul execuþiei, s-au adus mai multe îmbunãtãþiri pre-vederilor contractuale. Astfel, sculptorul Faur, din proprie iniþiativã, a înãlþatstatuia cu încã 15 cm, de la 3,20 m, cât era prevãzut în contract, la 3,35 m,iar pentru a asigura trãinicia ºi frumuseþea soclului, a înlocuit piatra de Câm-pulung, consideratã inferioarã ºi de culoare închisã, cu piatra de Vratza (Bul-garia), mult superioarã ºi de culoare mai deschisã. Apoi, la sugestia lui OrestTafrali, soclul a fost puþin modificat, la partea inferioarã, prin introducerea adouã bãnci, care sã facã parte integrantã din el, aºa cum este la statuia luiFrançois Coppée din Paris. Unele dintre aceste îmbunãtãþiri au dus la dife-rende financiare între Comitet ºi sculptor. Dacã pentru înãlþarea statui cu 15 cm,autorul a pretins, dar fãrã rezultat, suplimentarea fondului bãnesc, pentruînlocuirea pietrei de Câmpulung cu cea de Vratza el urma sã primeascã, înplus faþã de contract, suma de 80.000 lei. Comitetul era însã în imposibilitatede a achita aceastã diferenþã - aºa cum rezultã din documentele consultate -tergiversându-se din aceastã cauzã plata ani de zile. La rândul sãu, sculptorulIoan Schmidt-Faur nu putea onora poliþele creditorilor, încât la 7 noiembrie1933 mai avea de achitat suma de 15.000 lei firmei Anton Kargarotta &Georges St. Maltscheff, proprietarii carierei de piatrã de Vratza, fiind somatde cel de-al doilea coproprietar sã achite o poliþã în valoare de 4.000 lei. Dealtfel, ºi nu ni se pare lipsit de importanþã, deºi monumentul era terminat încãdin anul 1929, sculptorul Schmidt-Faur va înceta din viaþã la 29 martie 1934,

222

Grupul statuar „Mihai Eminescu” din Iaºi 223

fãrã a se bucura de onorurile meritate din plin, pentru realizarea acesteiopere, singurul grup statuar complex ce i s-a ridicat lui Eminescu.

Deficitul financiar în care se afla Comitetul de iniþiativã nu a permisnici dezvelirea oficialã a monumentului, recurgându-se la repetate amânãri,pentru a se renunþa apoi definitiv la un moment inaugural. Astfel, la 28 aprilie1929, ziarul „Miºcarea” anunþa intenþia Comitetului de a organiza dezvelireamonumentului în ziua de 24 iunie, în cadrul unor ample manifestãri dedicatecelei de a 40-a comemorãri a morþii poetului. Dupã numai o lunã, la 29 mai,cotidianul „Opinia” publicã o ºtire potrivit cãreia serbãrile inaugurale „aufost sorocite pentru luna septembrie”, menþionând ºi complexitatea acestorserbãri, ce urmau a se desfãºura pe parcursul a mai multor zile, în cadrulcãrora odatã cu dezvelirea Statuii lui Eminescu, trebuia sã se punã piatra fun-damentalã la Fundaþiunea Universitarã „Regele Ferdinand I” (actuala Bibli-otecã Centralã Universitarã „Mihai Eminescu”), sã se inaugureze Mausoleulde la Galata ºi sã se deschidã Cãminul fiicelor de ofiþeri. Aceastã ºtire estereluatã ºi de un alt cotidian ieºean, „Lumea”, care, la 16 iunie 1929 anunþaAmânarea inaugurãrii monumentului lui Eminescu: „pentru la toamnã”.Deºi statuia nu era încã adusã la Iaºi, ziarul îºi asigura cititorii cã „e foartebine executatã ºi va fi o podoabã a Iaºului”.

Faptul cã se spera, totuºi, într-o dezvelire a monumentului în anulcomemorãrii eminesciene este demonstrat ºi de realizarea unei machete pen-tru o medalie ocazionalã, de cãtre însuºi sculptorul Ioan Schmidt-Faur. Ins-piratã din cea de a treia fotografie a poetului, ca ºi monumentul de altfel,macheta reproduce chipul acestuia în profil spre stânga, înconjurat delegenda: „Mihail Eminescu 1889-1929”. Dar festivitatea nu se organizeazã ºinici medalia nu se mai bate, macheta ei rãmânând ineditã pânã prin anii `80,când, sculptorul Valentin Faur, nepotul artistului, ne-a donat-o ºi am intro-dus-o, imediat, în circuitul valorilor medalistice ºi artistice.

Revenind la inaugurarea monumentului, trebuie sã arãtãm cã atât gru-pul statuar Mihai Eminescu din Iaºi, ca de altfel ºi statuia ce i se ridicase poe-tului la Cluj, operã a sculptorului Oscar Han, nu au fost dezvelite, oficial,niciodatã. La 6 decembrie 1930, în ziarul „Glasul Bucovinei” se arãta cã „elestau acum de câþiva ani de zile, nedezvelite ºi fãrã ca mãcar sã se poatã spunecã se vor dezveli vreodatã”.

În iunie 1934, fostul preºedinte al Comitetului de acþiune pentru ridi-carea monumentului lui Eminescu, col. Constantin Manolache – avansatacum la gradul de General – cu adânc regret nota: „Iaºul, care are singura sta-tuie de artã a lui ªtefan cel Mare, s-a învrednicit, dupã nebuneasca iniþiativã

Victor Macarie

3 Traian Bratu fost rector în perioada 1933-1938.

a celui care-o denunþã aici, sã ridice în faþa Universitãþii o statuie monumen-talã ºi marelui Eminescu.

Oameni chemaþi, adicã vrednici a se pronunþa valabil, au apreciat ºisimbolul ºi opera în sine; […] soclul statuii s-a plimbat dintr-o piaþã în alta,dar ºi acum, dupã ºapte ani de la completa terminare a monumentului, decând poetul stã înfãºurat în scutecele universitare ºi zdrenþele edilitare alecelui mai somnoros dintre oraºe […] nu s-a învrednicit nimeni sã-l prãznui-ascã aºa cum se cuvine ºi sã predea admiraþiei publice bronzul lapidar ºisobru al celui mai asuprit dintre genii. Asuprit ºi în viaþã ºi postmortem, cuo perseverenþã în adevãr genialã ºi diabolicã”.

În final, generalul se întreabã, retoric: „va pune «Cercul Eºenilor dinBucureºti» mâna pe cocioabele ce se reazemã cu profanare de sfântul socluºi pe cârpele ce mai atârnã ca niºte stindarde ale ingratitudinei, ºi le va zvârlioare acolo unde se cuvine?” Nu, cu siguranþã nu, o spunem noi, acum dupãmai bine de 70 de ani!

Mai mult de atât, poetul Ion Minulescu, vãzându-l acoperit, în conti-nuare, în poezia Retrospectivã sentimentalã, unde face o prezentare subtilironicã a statuilor Iaºului-Iaºilor, va încheiasarcastic: „Sãrmanul Eminescu, într-un cear-ºaf de baie,/ ªi-aºteaptã epigonii flãmânzi casã-l despoaie”.

Cum a fost, totuºi, „dezvelitã” statuiaaflãm dintr-o relatare târzie a fostului secre-tar al Universitãþii, Octavian Davideanu:„datoritã ploilor, variaþiilor de temperaturãºi chiar a ciorilor care se aºezau pe monu-mentul învelit, imensa pânzã ce-l ascundeaprivirilor s-a rupt în creºtet ºi capul de bronzal poetului a apãrut în soare. Atunci, vãzândpenibilitatea creatã, profesorul Traian Bratu,rectorul Universitãþii3, a dispus ca toþi îngri-jitorii din curte, sã lase mãturoaiele ºi sã„dezveleascã monumentul poetului...”.

Locul monumentului era nepotrivit.Aºa se face cã în anul 1957, grupul statuarMihai Eminescu a fost mutat din faþa Universitãþii, acolo unde se aflã statuialui A. D. Xenopol, în imediata vecinãtate a Bibliotecii Centrale Universitare,

224

Grupul statuar „Mihai Eminescu”în primul amplasament, în faþa

Universitãþii „Al. I. Cuza”, pe loculunde se aflã statuia lui A. D. Xenopol

Grupul statuar „Mihai Eminescu” din Iaºi 225

instituþie care în anul urmãtor, 1958, va primi numele poetului, dupã ce, din1953, îl purtase pe al scriitorului „Nicolae Bãlcescu” ºi un timp, mai înainte,chiar Fundaþia RPR. La intrarea în calea ce duce spre dealul Copoului, pelocul Monumentului Reîntregirii, lucrare a sculptoriþei Olga Sturdza, distrusîn anul 1946, chipul poetului a fost mult mai bine pus în valoare.

Monumentul e conceput ca o scenãdin poemul Luceafãrul: jos în faþã, aproapede pãmânt, într-un basorelief, doi tineriîmbrãþiºaþi, simbol al unui Eros spiritualizat,ce ne duce cu gândul la cele douã personaje:Cãtãlin ºi Cãtãlina, surprinºi în acel momentfeeric în care, cuprinsã de dor, Cãtãlina îlinvocã pe Hyperion: „Cobori în jos, luceafãrblând/ Alunecând pe-o razã,/ Pãtrunde-ncodru ºi în gând,/ Norocu-mi lumineazã!”;pe un soclu în formã de trunchi de piramidãse ridicã statuia poetului, ce dominã imensapiaþã care, din anul Centenar - 1989, îipoartã numele; de o parte ºi alta, mãreþul

monumenteste strãjuitde douã statui alegorice, întruchipãri plas-tice ale poeziei ºi filosofiei, dar care, adeseasunt confundate cu Veronica Micle ºi Sãr-manul Dionis.

Cine a slujit ca model pentru întruchi-parea, „filosofiei”, este greu de precizat; înceea ce priveºte „poezia”, sculptorul, dupãcum scrie Aurel Leon, a pus în chip de muzãportretul soþiei sale, pictoriþa Elena Nico-lescu, concluzie la care am ajuns ºi noi. Opi-nãm cã într-adevãr aceasta este reprezenta-rea plasticã, uºor întineritã, a soþiei sale, caurmare a studierii unor imagini fotograficepãstrate în colecþia noastrã. În partea opusã,monumentul este placat cu un alt basorelief

ce reprezintã arhetipul eroului din Doina eminescianã: ªtefan cel Mareieºind dintre munþi ºi vãi, lãsând în urmã mãnãstirea Putna cu mormintele

Statuie alegoricã „Poezia”

Pictoriþa Elena Faur, soþia artistului,lucrare care a stat la baza statuii

alegorice „Filosofia”

Victor Macarie

strãmoºilor, adunând oastea, acel moment care prefigureazã versurile: „De-isuna din corn odatã/ Aduni Moldova toatã/ De-i suna de douã ori/ Îþi vincodrii în ajutori”. Text demartelat într-o noapte din iarna anilor 1980-1981,dupã cum ne-a comunicat la timpul potrivit istoricul Petru Abrudan, vãdu-vindu-ne, astfel, de patriotica ºi emblematica invocare.

Meritã menþionat ºi faptul cã aici, în noul amplasament, dintr-un meda-lion de pe corniºa Bibliotecii Centrale, Titu Maiorescu pare a contempla chi-pul din bronz al Poetului. Desigur este doar o coincidenþã fericitã ca aceºtidoi titani ai scrisului sã fie figuraþi ºi sã se întâlneascã ºi în remarcabile repre-zentãri plastice, aºa cum odinioarã se întâlneau la Casa Pogor, la Universi-tate, în casã la însuºi mentorul societãþii „Junimea” sau la perpetuul secretaral revistei „Convorbiri literare”. ªi pentru cã pe aici a trecut, adesea, poetulîn drumul sãu ºi cãtre casa Veronicãi Micle, la Teatrul vechi, la „teiul sfânt”sau la viile din ªorogari, acestei artere de circulaþie i s-ar potrivi mai binenumele de „Calea Eminescu”, decât oricare alte denumiri ar primi ea…

226