Creșterea eficienței comunicării educaționale la elevii cu dificultăți de învățare

prin folosirea mijloacele moderne

Autor: Prof.înv.primar- Stroe Drăguța

Școala gimnazială nr.23 “Constantin Brâncoveanu”, Constanța

În sens larg – ca fenomen universal în viaţa organismelor – învăţarea este procesul de

dobândire (de către fiinţa vie) a experienţei individuale de comportare. Prin aceasta animalul

"învaţă", adică dobândeşte o nouă experienţă în raport cu stimulul şi-şi modifică în mod

corespunzător conduita.

În sens psihopedagogic – ca proces existent numai la om – învăţarea este o activitate (pe

care o desfăşoară elevul în şcoală şi orice om în situaţie similară) pentru însuşirea de cunoştinţe şi

dobândirea de deprinderi în toate sectoarele vieţii psihice – cunoaştere, emotivitate, voinţă.

Învăţarea, deci, este o activitate de însemnătate fundamentală pentru adaptarea la mediu şi

dezvoltarea psihocomportamentală. Rezultatul învăţării trebuie privit sub un dublu aspect: unul

informativ și apoi cel formativ. Învăţarea se leagă de un alt eveniment fundamental – dezvoltarea

– devenind sursa cea mai apropiată a unor asemenea "produşi psihici"cum sunt priceperile,

deprinderile, aptitudinile, atitudinile, interesele de cunoaştere etc.

Învăţarea şcolară – spre deosebire de învăţarea în sens larg, care se referă la dobândirea

experienţei individuale de comportare – este un proces care se conduce după un model, adică

după un plan sau program concret de instruire şi verificare, folosit de profesor. Acest model

asigură, de asemenea, dirijarea şi controlul acţiunilor elevului. Din acest punct de vedere, se

poate spune că învăţarea (activitatea de însuşire a cunoştinţelor şi de dobândire a deprinderilor)

este un fenomen psihologic a cărui "soartă" se află esenţialmente "în mâna profesorului",

reproducând atât structural,cât şi funcţional, parametrii obiectivi ai acţiunii pedagogice.

Și cum procesul de învățare se poate face doar prin comunicare ne dăm seama că orice

dificultate de comunicare perturbă procesul de învățare. De aceea rolul cadrului didactic în

depistarea acestor dificultăți este foarte mare. După depistarea lor cadrul didactic are sarcina de a

găsi metodele adecvate de ușurare a procesului didactic.

Descoperirea eventualelor probleme de comunicare se face la momentul integrării

elevului în comunitatea școlară. Copiii care au frecventat grădinița sunt familiarizați cu procesul

1

de învățare dirijată. Eventualele probleme pot fi de logopedie care, de obicei, sunt remediate sau

diminuate dacă părintele a ascultat sfatul educatoarei și l-a dus pe preșcolar la un centru

logopedic.

O altă problemă este cea a timidității care poate provenii din autoritatea excesivă a

familiei sau teama copilului de a nu greși. Cu mult tact pedagogic învățătoarea poate rezolva și

aceast aspect. Totuși aici intervine și caracterul copilului. În ultimii ani se remarcă mai repede o

creștere a numărului de copii foarte comunicativi, îndrăzneți sau chiar “ obraznici” datorită

faptului că aceștia sunt singuri la părinți. Dacă acasă toată familia îi acordă atenție, uneori acesta

poate “teroriza” colectivul în care s-a integrat .

Vom insista în această lucrare pe cazurile copiilor cu cerințe educative speciale deoarece

aici apar provocările pentru cadrul didactic.

Cauzele unor dificultăți de comunicare

Copilul trebuie să posede o serie de abilităţi pentru a putea să comunice iar dacă aceste

abilităţi sunt deficitare, va exista o dificultate de comunicare. Dificultăţile de comunicare sunt, de

cele mai multe ori, consecinţa unei leziuni a creierului, a organelor de simţ sau a organelor

vorbirii.

Principalele cauze ale dificultăţilor de comunicare la copii sunt:

-Deficienţele de auz – deoarece copilul învaţă să vorbească auzind cum vorbesc ceilalţi oameni şi

ascultându-se pe sine cum vorbeşte;

-Deficienţele mintale – pentru că le va fi mai dificil să-şi formeze abilităţile necesare comunicării

(înţelegerea, învăţarea);

-Deficienţele neuro-motorii – neputându-şi controla, coordona muşchii corpului, vor înâmpina

dificultăţi în efectuarea mişcărilor necesare emiterii sunetelor şi comunicării;

-Deficienţele multiple/asociate – capacitate lor de a învăţa şi înţelege lumea înconjurătoare fiind

puternic afectată, aceşti copii îşi formează doar cele mai elementare abilităţi de comunicare;

- De limbaj – copii care au dificultăţi specifice de vorbire existente în lipsa altor deficienţe de

orice natură.

Alţi factori nefavorabili, cum ar fi lipsa de stimulare, ignorarea stării emoţionale, lipsa de

încurajare, pot cauza sau favoriza apariţia dificultăţilor de comunicare.

Un copil cu dificultăţi de comunicare poate avea o inteligenţă bună sau foarte bună.

Copilul se naşte cu potenţialul de a învăţa orice limbă, dar limba pe care o va însuşi prima va fi

aceea pe care o va auzi vorbindu-se mai mult în jurul său. Dacă un copil este crescut într-o

2

familie unde se vorbesc două limbi, atunci el le va învăţa pe ambele. Deci, bilingvismul nu duce

la dificultăţi de comunicare.

Căi de rezolvare a dificultăților de comunicare

În drumul parcurs de mesajul ştiinţific de la persoana-emiţător la persoana receptor se

produc multe pierderi ale stării iniţiale a acestuia. Mai întâi, reţinem că înţelegerea mesajului de

către elevi este dependentă de inteligenţa şi capacitatea de înţelegere a acestora, precum şi de

cultura lor. Elevii cu un IQ mic nu vor putea recepţiona, în mod adecvat, cunoştinţele care li se

predau, capacităţile lor cognitive mediocre reprezentând un factor blocant manifestat în relaţia de

comunicare cu profesorul. În cazul acestor elevi cadrul didactic din învățământul primar trebuie

să folosească foarte mult material didactic. Astfel începând cu clasa I imaginile sunt cele care

determină elevul să-și însușească informația. Procesul de decodare a mesajului transmis de

învățător este mult ușurat. Și pentru că nu avem totdeauna planșa corespunzătoare putem cel mai

bine să folosim un videoproiector. Chiar dacă nu am avut în sala de clasă un asemenea dispozitiv

am putut deplasa elevii în laboratorul de informatică al școlii.

Dintre programele informatice cele mai utile la ciclul primar se remarcă Power-point din

Office. Acesta presupune realizarea unui prezentări power-point de către cadrul didactic sau

folosirea unora deja realizate de alte cadre. Acestea conțin și informații scrise dar mai valoroase

sunt imaginile deoarece ușurează procesul de receptare și decodare a mesajului.

PPT-urile folosite de învățător sunt foarte utile atunci când avem un elev cu cerințe

educative speciale. În ultimii ani școlari s-a accentuat procesul de integrare a copiilor cu cerințe

educative speciale în școlile de masă. De aceea învățătorul este cel care trebuie să se confrunte cu

noi provocări. De exemplu copilul autist întâmpină dificultăți de asociere a cuvântului auzit sau

citit cu semnificația lui. Cu ajutorul acestora și acești copii pot recepționa ușor mesajul iar ora

devine mult mai atractivă pentru restul elevilor clasei.

PPT-urile sunt foarte utile și la elevii obișnuiți în special la clasele mici. Introducerea

clasei pregătitoare la ciclul primar presupune abundența unor imagini care ușurează actul

comunicării. Materialul didactic ușurează procesul de asimilare al cunoștințelor. Dar în perioada

actuală este mult mai ușor să proiectezi imagini cu ajutorul unui videoproiector decât să folosești

un set de planșe care presupun un efort material sau de timp mult superior.

La copiii cu dificultăți de comunicare am folosit scute ppt-uri cu succesiuni de imagini pe

o anumită temă. Fiecare imagine conținea un scurt text format din câteva propoziții. Copilul citea

propozițiile și privea imaginea corespunzătoare. Apoi se trecea la așezarea în ordine a imaginilor

3

și povestirea de către copil a întâmplărilor redat în text. În acest caz se derulau imaginile fără ca

acestea să mai conțină și informație scrisă. Acest tip de material este foarte util la copiii care știu

să citească dar care leagă greu cuvintele în propoziții. La cei care nu și-au însușit actul cititului-

grupa pregătitoare sau clasa I- se pot citi propozițiile de către cadrul didactic și repeta de către

elev. Trebuie mare răbdare pentru a avea și o reușită deoarece uneori acțiunea trebuie repetată de

mai multe ori până să se observe progresul.

Citirea poveștilor la clasa pregătitoare și clasa I poate fi înlocuită cu vizionarea ei, Asfel

personajele prind viață și se îmbogățește și imaginația copilului. Datorită evoluției tehnicii și a

creșterii nivelului de viață , în special în mediul urban, multe din poveștile cunoscute nu mai sunt

înțelese pe deplin. Am avut surpriza ca dintr-un colectic de copii de clasa a IV a , colectiv

eterogen dar cu mulți elevi buni, să nu găsesc un elev care să-mi explice sensul cuvântului “albie”

Și orele de știință devin mai explicite pentru micii școlari atunci când informația vine din

mai multe surse: manual, cadru didactic și imagine proiectată. Același fenomen poate fi surprins

în diferite ipostaze astfel încât micul școlar să-și formeze o imagine mentală corectă pentru

fiecare cuvânt nou însușit. Mai ales în școlile urbane unde copiii nu au avut un contact visual cu

unele plante și animale domestice sistemul de proiecție este foarte util. La fel se întâmplă și cu

celelalte discipline de învățământ: audițiile muzicale pot însoți o oră de muzică, o oră de educație

plastic poate cuprinde și o proiecție cu picture, etc.. Chiar și la o oră de matematică poate să se

folosească un support visual electronic din care elevul își poate citi enunțul unei probleme,

vizualiza o operație. De exemplu înțelegerea operației de împărțire poate fi explicat mult mai

ușor, Și formarea numerelor naturale se explică mai ușor. Chiar problemele cele mai dificile sunt

înțelese de către elevi dacă sunt și explicate prin imagini. Școala devine pentru copil mult mai

atractivă și mai accesibilă în aceste condiții.

Filmele educative sunt destul de multe pe internet . Acestea pot fi utile în procesul

didactic. Totuși ele trebuie folosite chiar de la clasa pregătitoare deoarece duce la o rapidă

decodificare a informației. Educația civică trebuie predate de la integrarea copiilor în colectivitate

deoarece fiecar copil are drepturi dar și obligații. Un regulament al clasei nu poate fi implementat

prin reguli citite și respectate de catre copii. Regulile de comportare civilizată într-un colectiv dar

și în alte situații de viață sunt astfel mult mai repede însușite.

Jocurile didactice în format electronic, dacă sunt bine selecționate de către învățător,

conform programei școlare și a nivelului didactic, ajută la însușirea corectă a informației. De

aceea este bine să folosim doar jocuri realizate de persoane avizate, din domeniu, cadre didactice

4

care lucrează în echipe. Recomandăm acest lucru pentru a nu avea surpriza că acestea conțin

informații eronate. Se remarcă în acest domeniu jocurile didactice realizate de EDU –Târgu

Mureș precum și cele postate pe site-ul Didactic. Noi considerăm că acest domeniu este în plină

ascensiune iar o bibliotecă virtuală va fi utilă în viitor. Actualul domn ministru al educației

susține chiar introducerea unor manual virtuale care vor circula în parallel cu cele realizate pe

suport de hârtie. Dorim ca pe viitor fiecare sală de clasă să fie dotată cu un videoproiector și un

calculator.

Un domeniu care a cunoscut cea mai mare ascensiune în ultimul timp este cel al

internetului. Multitudinea de site-uri la care poate apela cadrul didactic ușurează procesul de

predare și învățare. Există site-uri utile din care fiecare poate extrage ceea ce este adaptat

colectivului de elevi pe care îl conduce. De aceea consider că explozia informațională a dus la o

stocare a informațiilor într-un spațiu virtual la care poate avea acces oricine . Și este păcat să nu

apelăm la această oportunitate pe care ne-o oferă internetul. Conform spuselor domnului actual

ministru al educației, Remus Pricopie, în următoarele luni de zile trebuie redactate manuale

virtuale, realizată o bibliotecă virtuală dar trebuie pregătite corespunzător și cadrele didactice.

Trebuie să ținem pasul cu schimbările . "Educaţia trebuie să se schimbe de la accent pe

informaţie, la accent pe gestionarea informaţiei şi pe orientarea copiilor pe informaţiile care le

sunt utile, informaţiile de calitate", a spus recent în cotidianul “Adevărul” domunl ministru al

educației.

Trăim într-o nouă perioadă a procesului de învățământ în care copilul o poate lua înaintea

cadrului didactic în domeniul accesului la informația virtuală dacă propriul cadru didactic nu o

folosește.

Bibliografie

1.Bonchis, E.- Invatarea scolara, Editura Universitatii Emsnuel, Oradea,2002

2.Schiopu, U., Verza, E.(1981), Psihologia varstelor, EDP, Bucuresti,1981

3.Rosca, A.- Psihologie generala, EDP, Bucuresti,1976

4.Paun, E.-Sociopedagogie scolara, EDP, Bucuresti,1982

5

Anexe: Poveste pe baza unei succesiuni de imagini- “Povestea iepurașului flămând"

6