Sârguinţa (hărnicia, munca) Este virtutea contrară lenei, delăsării, abandonării unor idealuri şi a altor înclinaţii ale omului de a"evita" colaborarea cu Dumnezeu la actul creaţiei, act care nu s-a încheiat în timpurile biblice, ci continuă şi astăzi, tocmai prin această colabor are (sau necolaborare!) dintre Dumnezeu şi mrice vrstă are o arie speci#ică de muncă$ copilăriaare ca ţel descoperirea universului încon%urător, prin %oacă, curiozitate, etc& adolescenţa şi tinereţeaare aceleaşi scopuri în special prin intermediul şcolii, maturitateaeste etapa vieţii în care omul contribuie, prin munca sa zilnică, în mod creativ la actul creaţiei divine prin elan, dăruire, procreere, iar la vârsta senectuţii omul contribuie la acelaşi act divin mai ales prin înţelepciune, înţele'ere, disponibilitate, împărtăşi re a cun oştinţelor , etcnă şi u ltima eta pă a vie ţii, moartea, ne dezvăluie ct de pro#undă este această le'ătură dintre divin şi uman, întruct doar prin ea a%un'em să ne vedem reatorul " faţă în faţă"mul care nu se supune acestei lo'ici, cel care nu munceşte,leneşul cu alte cuvinte, e cu desăvrşire inutil în acest act continuu al creaţiei*e autoe+clude din el, #ace notă discordantă într-un proces creativ continuuunca nu este ceva #acultativ, ea aparţine structurii ontolo'ice a mului, care este chip şi asemănare a lui DumnezeuDumnezeu, ne spune *#nta arte, a muncit şase zile, iar în cea de-a şaptea s-a odihnit, adicăa contemplat rezultatul creaţiei sale şi a văzut că toate erau bune, chiarfoarte buneîn cazul muluista es te părerea lui Dumnezeu despre noiInvidia este pacat de moarte si dintr-însa ies zece ra muri, adica: complotul, mânia, dusmania, cearta, nemu1tumirea, lua- rea în rîs, bucuria de raul altuia, ura, tinerea de minte a raului, uciderea. lnvidia este patima unui suflet inrautatit, chinuit de bunul mers si faptele bune ale aproapelui. Invidiosul, ca si tuberculosul, este mâncat pe dinlauntru si este mistuit de patima. Invidiosul uraste pe cel ce îl întrce cu situatia, cu bogatia, cu cinstea. Invidiosul pofteste necontenit bunurile aproapelui sau, uraste pe cei frumosi si buni. Invidiosul se hraneste cu nenorocirea aproapelui sau. "Nu este patima mai otravit oare ca invidia", zice arele ! a sile. sa cum rugina manânca fierul, asa si invidia macina sufletul celui ce o are". #celasi$ "Invidia este cea mai nedreapta dintre toate patimile, dar si cea mai dr eapta: pe de o parte, izgoneste tot binele, iar pe de alta, chi nuie pe cel care o are". #%f. &rigori e 'e ologul$ (ar cel ce are adevarata dragoste de (umnezeu si de aproapele, pe toate acestea le biruieste si le nesocoteste si de nici una nu este ranit) pentru ca "dragostea îndelung rabda, este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste, nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeste raul, nu se bucura
