VPR48-Revista decembrie decembrie 2016 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2016/12/vpr122016.pdf · pul menținerii unui echilibru ecologic, în conformitate cu cerințele europene. Este

Vremea știucilorhibernale

36

NR. 48•aNUL MMXVI

Trei tablete despre mistreț

18

Bibanii din lacul Sinoe

34

La mistreți pe albul zăpezii

10 ww

w.a

gvps

.ro

DECEMBRIE

REDaCȚIaPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 48/DECEMBRIEMMXVI • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6

25

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru;Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș),Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu),Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Gheorghe Iaciu (Ilfov), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Paul Niculescu (București), Dragoș Onciulencu(Tulcea), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), FloricăStan (Buzău, Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VâNăTOaRE3 EDITORIALPrivitor la competență și continuitate4 OPINIEDespre intențiile și consecințeleschimbărilor nejustificate6 ETOLOGIETrei tablete despre mistreț9 LA ZIPesta porcină africană10 DE SEZONLa mistreți pe albul zăpezii11 GASTRONOMIECotlete de mistreț cu sos de vinși mirodenii12 CERCETARERata creșterii numerice a populațieide urs brun din România16 IN MEMORIAMPompiliu Creiveanu17 COMPETI}IICopoiada17 CARTERețete alese, de la vânători culese18 ACTUALITATERetrospectivă europeană privind armele20 CHINOLOGIEInițierea limierilor (II)22 ADVERTORIALZilele Solognac

24 ARMENoua carabină Winchester XPR cu pat sintetic25 DE SEZONVânătoare „la picior”26 DE SEZONLa vânătoare de mistreți28 CHNOLOGIEProtecția împotriva gheții29 PLANTE T~M~DUITOARETeiul30 RESTITUIRIVechi societăți de vânătoare din fostul județ Severin

PESCUIT32 SPINNINGBibani la zero grade34 AMINTIRILE VERIIBibanii din lacul Sinoe35 GASTRONOMIESaramură din bibani ca la Jurilovca36 PESCUIT LA R~PITORVremea știucilor hibernale38 PESCUIT PE RÂU„Adagio” și „andante” în ape reci40 noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare – Rebus – Mica publicitate

34

38

DECEMBRIE 2016 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Despre intenții și consecințe 4Trei tablete despre mistreț 6

Mistreți pe albul zăpezii 10Rata creșterii ursului brun 12

Inițierea limierilor 20

DECEMBRIE

A m satisfacția să constant inte-resul activ, depus din convin-gere, pentru respectarea

prevederilor Statutui, a tuturor regle-mentărilor existente în domeniul vâ-nătorii, din perspectiva nevoiloractuale și a unei infinite rigori contu-rată în viitor. Încercarea de diagnostico fac privind lucid în jur, fără partiza-nat și risipă de aprecieri golite de con-ținut, folosind formule greu deacceptat, ci încadrându-mă într-onormă de bună-cuviință și de compor-tament gazetăresc decent. Este vorba,în general, de o descriere a unuimunci colective, depusă cu determi-nare pe linia bunei gospodăriri a re-surselor naturale, prin menținereaechilibrului în natură, efort ce trebuiefăcut permanent, responsabil, cu stilși onestitate, de absolut toți vânătoriiși nu numai, care au o motivație eco-logică adevărată.

Dorința conducerii A.G.V.P.S. afost să asigure un cadru normal defuncționare a activității vânătorești,creând un mediu propice pentru ac-țiuni lucrative în teren și pentru pro-movarea unor proiecte, care săcontribuie la susținerea unui cadru le-gislativ corespunzător obiectivelorstabilite de Congres.

Nu mi-am propus să intru profundîn conținutul managementului orga-nizației, nu am instrumentele nece-sare și, prin formare profesională, evitîntotdeauna aproximațiile, însă pot sărelev faptul că organul decizional lu-crează ca un mecanism riguros, străinde improvizații și ambiguități, în sco-

pul menținerii unui echilibru ecologic,în conformitate cu cerințele europene.Este limpede că misiunea asociațieieste una complexă și că activitateaacesteia se impune susținută mai con-sistent de către instituțiile abilitate alestatului, care ar trebui să considerereA.G.V.P.S. un partener loial în greauamisiune de protejare a mediului în-conjurător. Este evident, pe de altăparte, că sprijinul trebuie să vină maiîntâi din interior, de la asociațiile afi-liate și de la fiecare vânător în parte.Calea de urmat, care asigură continui-tatea, pornește de la menținerea uni-tății și integrității A.G.V.P.S.,imperativ pentru îndeplinirea căruia,actuala conducere a acționat cu rezul-tate deosebite, neutralizând „ambâțu-rile” și nervozitățile unor șefi de

asociații, contestați pentru săvârșireaunor nereguli, aceștia fiind adepțiiunor poziții separatiste. Pe de altăparte, interesul decidenților s-a expri-mat și pe frontul eradicării acelorpractici străine de codul vânătoresc,care aduc, cu fiecare ilegalitate, unprejudiciu major imaginii celei maimari organizații de vânătoare din țarăși membrilor săi. Datorită braconaju-lui, practicat uneori cu știința unorpaznici de fondurilor de vânătoare,câteva specii de animale ocrotite delege au avut de suferit, situație ce acreat mari nemulțumiri în spațiul pu-blic, dar mai ales în rândul vânători-lor, care s-au angajat să trăiască înbună conviețuire cu natura.

Am constatat dezacordul conduce-rii A.G.V.P.S.față de rătăcirile unorvânători, aflați într-un derapaj com-portamental vicios, și intransigențapentru pedepsirea acelora care în-calcă voit legislația în domeniu.Există, din păcate, puține cazuri debraconaj semnalate de conducereaA.G.V.P.S., care au primit sentințe pemăsura gravității faptelor comise debraconieri, unele dintre ele surprinză-toare, ca să nu spun necinstite.

Nu știu dacă la mijloc este pripăsau slăbiciune sau lipsă în legislație.Știu însă sigur că braconajul trebuiepedepsit pe măsura „prestației” dinteren a celor care ucid animale fărătemă că vor trebui să dea socoteală laun moment dat. Dacă tot se vorbeștede solidaritate, este bine ca și înalțiidemnitari, cu carnet de membru vâ-nător, să susțină mai convingător de-mersul organizației noastre pentrucombaterea braconajului, inclusivpentru sprijinrea acelor proiecte deinteres național, privitor la apărarea,protejarea și conservarea fondului ci-negetic.

Competența și continuitatea suntnecesare peste tot.

Dacă sunteți în căutarea unor cuvinte cu legitimitate șisens pentru a descrie activitatea A.G.V.P.S., în anul 2016aș recomanda „competența și continuitatea”, dintr-unmotiv simplu, acela că actuala conducere a reușit sămențină unitatea organizației și să promoveze interesulasociațiilor afiliate, ridicând ștacheta exigenței pe liniaapărării și protejării fondului cinegetic național.

Privitor la competențăși continuitateELIADE BĂLAN

EDITORIALPe țeava puștii

Calea de urmat, care asigură

continuitatea, pornește de la menținerea unitățiiși integrității A.G.V.P.S.,imperativ pentruîndeplinirea căruia,actuala conducere aacționat cu rezultatedeosebite, neutralizând«ambâțurile» și nervozitățile unor șefi de asociații contestațipentru săvârșirea unornereguli, aceștia fiindadepții unor pozițiiseparatiste”.

D e unde atunci, acest interes saupoate simplă dorință ilogică deschimbare a ceva ce a mers și

merge cu rezultate încă apreciabile înRomânia? Fiindcă nu este deloc rațio-nal să te apuci să-ți dregi, să spunem,mașina care funcționează perfect!

Trecând peste bănuiala „schimbă-rii de dragul schimbării”, schimbăriipe care o doresc anumite persoane in-teresate de promovare pe locurile eli-

berate sau a schimbării propovăduitede personaje lovite de maladivă preo-cupare în acest sens, vă cităm o expli-cație publică plauzibilă, semnată deOvidiu Cantor:

„Comunismul a avut influențegrave asupra societății românești și,deci, și asupra comunităților vânăto-rești. El încă se mai simte în concepțiiși atitudini față de semeni (neîncrederesădită în mod intenționat).

Legislația actuală, ca și cea veche,este rodul acestui asalt comunisto-secu-ristic asupra vânătorilor. Ca și alțimembri ai societății românești, ei tre-buia să fie controlați. Cum? Prin legicare să-i îngrădească, să-i adune și să-i facă să se toarne între ei, să se su-pravegheze reciproc. De aici autoriza-țiile. De aici prezența cuiva lângă tine:paznic, coleg, grupă. De aici și legislațiafăcută în așa fel încât să greșești laorice pas. Ca și în multe alte domenii.În fiscalitate nu poți să fii niciodată înregulă, pentru că doar „organul” știe ceeste corect, iar această „informație” îieste disponibilă doar lui, nu? Iar, odatăce ai greșit și cineva te-a prins, te are lamânăși te folosește în scopuri proprii,pentru că este ușor și funcționează”.

La fel și în domeniul circulației autope drumurile publice, unde devii stre-sat la simpla vedere a „lucrătorului”,fiin dcă știi că te pândește să te prindă„pe picior greșit”. La fel și în domeniulportului și folosirii armelor de foc, unde„sabia lui Damocles” atârnă deasupracapului din momentul în care ai pusmâna pe arma de vânătoare.

„Apoi vin ecologiștii. Una dintre celemai toxice categorii de politicieni. Nu audovezi pentru multe dintre cele pe carele susțin și, de aceea, le fabrică. Suntfoarte vocali, pentru că astfel își câștigăexistența, altfel cred nu veți vedea acti-viști care să facă asta pro-bono”.

M-am străduit să înțeleg și eu, in-tenția reprezentanților statului de atransforma o activitate tradițională desucces, cu un pronunțat caracter re-creativ, într-o activitate riscantă pentrucei ce se mai încumetă să scoată armade vânătoare din dulapul metalic și săfacă efortul de a ieși în natură, pentrua restabili, atâta cât îi este permis, echi-librul faună-mediu. Echilibru oricumbulversat, tot de politica reprezentan-ților statului, dar în domeniul protecțieimediului și al biodiversității!

Vă declar sincer că nu am găsit oexplicație plauzibilă pentru momentulactual, într-un stat de drept și mai alesdemocratic, nu polițienesc. Fiindcă,într-un stat de drept democratic, legileși reglementările subsidiare sunt con-cepute în mod prietenesc față de con-cetățeni, pentru a nu fi deloc stresațicând văd polițistul, jandarmul, gardis-tul și orice alt funcționar public cu rolde educație, prevenție și sancționarejustificată, graduală, a greșelilor co-mise, din necunoaștere și fără intenție.Conceperea deliberată a reglementă-rilor prin care cetățeanul este culpabi-lizat din start și urmărit permanentpentru a fi prins în greșeală și pentrua fi, apoi, sancționat (din ce în ce mai

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Punct de vedereOPINIE

De ani de zile constatăm un interes de neînțeles, al unor funcționari publici fără experiență practică, de a încorseta, din ce în ce mai mult, activitățiledesfășurate cu profesionalism, onestitate șiresponsabilitate de concetățenii lor. Printre acestea, și activitatea de vânătoare, care situează România peunul dintre cele mai apreciate locuri în Europa. O activitate, printre foarte puținele, în legătură cu carețara noastră nu este considerată codașă, ci fruntașă.

Despre intențiileși consecințeleschimbărilornejustificateNECULAI ȘELARU

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

aspru) este o caracteristică, de necon-testat, a statului polițienesc, nicide-cum democratic. Iar reflectarea acesteisusțineri se poate constata, de fiecaredintre noi, în stresul resimțit la vede-rea, de exemplu, a polițiștilor, jandar-milor, mascaților etc. Din cauzaacestui stres aproape permanent,mulți concetățeni renunță la activită-țile care le-ar putea afecta liniștea și,până la urmă, sănătatea. Așa trebuieînțeles și abandonul masiv al activitățiide vânătoare în ultima perioadă.

Fiindcă, dacă ne gândim la schim-bul de vânători din ultimii 20 de ani,vom constata abandonarea activitățiidin partea a foarte mulți vânători co-recți, care nu mai doresc să stea sub„sabia lui Damocles” din momentul încare pun mâna pe arma de vânătoare.

În contextul prezentat, se impunea fi analizat proiectul inițial de „Regu-

lament privind autorizarea, organiza-rea și practicarea vânătorii”. Un regu-lament emanat de funcționarii publicibirocrați, dar nu numai, care își ju-decă semenii după propriile porniri șiconcepții despre vânătoare și viață.Fiin dcă „hoțului, de hoț îi e frică”.

În continuarea celor susținute maisus, redăm ad-litteram punctul de ve-dere public al aceluiași Ovidiu Cantordespre revenirea la normalitate:

„Acum, trebuie să restaurăm nor-malitatea. De unde vine ea?

Din dreptul natural. Acesta este undrept care nu poate fi reglementat decătre politruci. El există intrinsec și estechiar transmis genetic sau cultural.Putem vâna dacă dorim să ne hrănim.Putem pescui. Vânătorul și pescarul nuvor distruge niciodată speciile țintăpentru că s-ar distruge pe ei înșiși. Odemonstrează nenumărați fiziologi,dintre care l-aș aminti doar pe KonradLorenz. Ei demonstrează astfel că vână-torii sunt cei mai potriviți să gestionezeaceastă resursă, vânatul, la fel cum pes-carii sunt cei mai potriviți să gestionezepeștii. Dereglări pot interveni doar înmomentul în care aspectul comercialîncepe să predomine, în ciudă aspectu-lui actual de non-profit al activitățiirespective. De fapt, este o înșelătorie. Secade în capcana similară ecologismu-lui. La fel cum ecologiștii pot câștigadin vânătoare, la fel și vânătorii o pot

face. Totul, însă, în detrimentul mariimase a lor.

În toată ecuația asta nu are însă cecaută statul. Statul nu face nimic pen-tru cetățeni, darămite pentru vânat. Elnu este capabil să înțeleagă nevoile pro-priilor cetățeni și să le asigure mini-mum de nevoi personale, darămite săfacă asta pentru niște ființe pe care nule-a văzut niciodată și nu le înțelegedeloc. De aceea, normalitatea este căreglementările în vânătoare și pescuitsportiv să fie făcute de către vânători șipescari. În CNV ar trebui că statul săfie prezent doar sub formă de suprave-ghere minimală.

De aici ar trebui să vină și regle-mentările. Adică din asociații, de la vâ-nători. Chiar și în domeniul armelor.

Poliția și-a făcut un obicei din a-isupra-reglementa tocmai pe cei carerespectă în cea mai mare măsură legile.Pe vânători. Statul român uită în ce locgeografic se află, ce vecini are și ia mă-suri tocmai contra interesului sau, îm-piedicând înarmarea cetățenilor șiinstruirea lor chiar pe propriile lor cos-turi. Absurd! Dar, real”.

La cele de mai sus, susținute cât sepoate de tranșant, nu mai pot adăuganimic fără riscul de a dilua ideiletransmise. Vă lăsăm și pe dvs. să leapreciați.

Noi am făcut-o deja, republicândacest punct de vedere.

DECEMBRIE 2016 | 5

Comunismul a avutinfluențe grave

asupra societățiiromânești și, deci, șiasupra comunitățilorvânătorești. El încă se maisimte în concepții șiatitudini față de semeni(neîncredere sădită în mod intenționat)”.

Maturitate sexuală, perioadăde împerechere, fătare

Despre mistreț se cunosc, în gene-ral, următoarele elemente referitoarela acești parametri demografici: ma-turitatea sexuală, atinsă la vârsta de8-10 luni pentru masculi și 8-20 lunipentru femele; perioada de împere-chere se desfășoară, de obicei, în in-tervalul noiembrie-ianuarie, cu unmaximum de intensitate către mijlocullunii decembrie; fătările se producdupă o gestație de cca. 18 săptămâni.

Dar, putem adăuga constatarea căaceste date și termene pot fi supuseunor modificări datorate influenței câ-torva factori externi, din care vomaminti hrana și bilanțul lumină/ întu-neric. Vom încerca să vedem cum sedesfășoară aceste caracteristici biolo-gice sub acțiunea acelor factori externi,precizând mai întâi că împerecherile șifătările au caracter ciclic, de bioritmurifundamentale, iar maturitatea sexualăeste o etapă în viața individului, carese realizează o singură dată.

Maturitatea sexuală este determi-nată direct de starea de dezvoltarecorporală individuală. Astfel, un pur-cel mascul trebuie să atingă stadiulminim de godac și, implicit, vârsta –considerată ca limită inferioară

medie – de 10 luni. La această vârstă,trebuie să atingă greutatea de cca. 50kg socotită pragul ponderal minim,care să îi asigure vigoarea fizică nece-sară pentru declanșarea producțieihormonale necesare intrării în călduri.

Ne închipuim, deci, că, pornind dela greutatea medie de 1 kg de la naș-tere, un purcel (mascul) are nevoie deo alăptare consistentă, urmată, dupăcâteva săptămâni, concomitent cuhrana solidă, de a cărei abundență,după instalarea sevrajului (la cca. 12-14 săptămâni), depinde dezvotarea sacorporală și starea de sănătate. Se con-sideră că, la atingerea vârstei și greu-tății corporale amintite, testiculelegodacului au ajuns și ele la greutateade cel puțin 50 g, de la care se declan-șează activitatea hormonală. Aceastăconcluzie a putut fi formulată datorităcorelării observațiilor diferiților cerce-tători asupra comportamentului mis-treților din categoria de vârstămenționată, cu studierea anatomo – fi-ziologică a exemplarelor vânate. Iată,


După apariția lucrării monografice „MISTREȚUL”, semnată de dl. dr. ing. NeculaiȘelaru, Ed. THALIA, 2010, realizată pe baza unei reale și vaste experiențe în teren,completată cu o documentare bibliografică, lucrare redactată într-o riguroasă abordareștiințifică și practică, este dificil să se aducă noutăți fundamentale privind biologiaacestei specii. În ceea ce ne privește, vom încerca să aprofundăm câteva aspecte înacest sens, cu precizarea că, dacă în cele ce urmează se vor regăsi elemente relatate înopera menționată, ele se vor constitui într-o modestă confirmare a acestora.Facem acest lucru, folosind și experiența noastră dobândită într-o îndelungatăactivitate profesională.

ETOLOGIE

1

Trei tablete despre mistrețMITICĂ GEORGESCU

deci, un prim exemplu privind influ-ența directă a hranei în debutul activi-tății sexuale a mistrețului mascul.

Dar, acest fapt nu înseamnă ne-apărat că, toți cei care au atins vârstapotrivită și greutatea corporală mi-nimă necesară, inclusiv dezvoltareatesticulară, pe care le-am menționat,se vor putea împerechea în chiar pri-mul lor sezon. Participarea lor efec-tivă la acest bioritm fundamentaldepinde, în primul rând, de structurapopulației de mistreți din terenul res-pectiv, în sensul existenței unuinumăr, mai mare sau mai redus demasculi din clase superioare de vâr-stă, situații care pot determina o con-fruntare dură între concurenți – iarmasculii tineri, ajunși de curând lamaturitate sexuală, nu ar avea șanseîn fața vierilor, mult mai puternici și,oricum, mai „experimentați” – sau,dimpotrivă, într-o situație inversă,când aceștia ar avea un acces mai facilîmperechere.

Este locul să subliniem că, una dincauzele reducerii numărului de mas-culi adulți este, poate, tendința gene-rală de a fi vânate cu obstinențăexemplarele de talie cât mai mare,care, de obicei, au și trofele râvnite. Laacest fapt, se adaugă și efectul posibilal legiferării vânării mistreților mas-culi în tot timpul anului. Dar, putemadăuga și constatarea că perioada derut se poate prelungi până în luna ia-nuarie, ca o consecință directă a aceleidiminuări a numărului de masculilorapți pentru reproducere.

În al doilea rând, contează mult și ra-portul între sexe, acel sex-ratio, elementdemografic important pentru oricarespecie de mamifere din fauna noastră,chiar dacă majoritatea dintre ele, printrecare și mistrețul, sunt caracterizate prinpoligamie, adică faptul că un mascul

poate fecunda mai multe femele. Observații mai recente din străină-

tate au condus la concluzia că, într-opopulație de mistreți, se poate mani-festa și fenomenul de poliandrie,adică o femelă poate fi fecundată demai mulți masculi, în timpul aceluiașisezon de împerechere. Neavând do-vezi concludente în acest sens, cu va-labilitate în populațiile de mistreț dela noi, am citat această posibilă situa-ție doar ca pe o simplă informație.

În privința maturității sexuale a fe-melelor, dezvoltarea corporală are de-asemeni un rol fundamental. Astfel, înaceastă privință, concluzia cercetăto-rilor este mai nuanțată, estimând căaceastă etapă în dezvoltarea unei fe-mele se face simțită la atingerea uneigreutăți corporale minime de 35-40kg, care poate fi dobândită la vârstade 10 luni sau mai tîrziu. Este de re-marcat faptul că există un consens ge-neral privind influența deosebită pecare o are fructificația forestieră(cvercinee și fag) nu numai asuprastării de sănătate a populației de mis-treți dintr-un teren dat, dar și în acce-lerarea debutului maturității sexuale.

Însă maturitatea sexuală a unei fe-mele tinere, aflată în condiții de sănă-tate deplină, depinde de epoca în cares-a născut. De exemplu, dacă s-a năs-cut imediat după trecerea iernii, iarscroafa – mamă este bine hrănită șiare destul lapte, tânăra femelă poateparticipa, în chiar sezonul de împere-chere al anului respectiv, adică la îm-plinirea vârstei de 9 luni. Dacă s-anăscut la sfârșitul primăverii, ea nu vafi suficient dezvoltată în momentulrutului din lunile noembrie – decem-brie, deci nu va putea fi primipară înprimăvara următoare.

Ciclul oestrian al femelei de mis-treț este de fix 3 săptămâni (21 de

zile), cu o durată de receptivitate dedoar 36-48 de ore, ceea ce înseamnăcă poate fi fecundată după trecereatimpului de 3 săptămâni, însă numaiîn intervalul orar menționat.

După cum se știe, mistrețul – caun exemplu tipic de specie gregară –se asociază în formațiuni familiale debază, ciurdele, alcătuite dintr-o fe-melă conducătoare a grupului și des-cendenții din anul în curs și din celprecedent. Prima care intră în căldurieste femela conducătoare, care desfă-șoară emisia cunoscutelor mesaje ol-factive și vizuale, care vor fi perceputede masculii interesați, proces asupracăruia nu mai insistăm. Dar, ceea cetrebuie să subliniem în această pri-vință este faptul că, aproape simultan,intră în călduri și celelalte femele dinciurdă care, evident, au ajuns la ma-turitatea sexuală, deci o sincronizarea ciclurilor oestrale, situație mult maievidentă în ciurdele alcătuite din maimulte grupări familiale.

Acest lucru poate fi privit ca o con-secință a unei adaptări evolutive a spe-ciei, deci favorabilă acesteia, deoareceva urma și o sincronizare a fătărilor,ceeace este extrem de benefic, deter-minând o sporire a coeziunii ciurdelorși o mai sigură creștere a purceilor,știută fiind implicarea tuturor scroafelor din grup în aces sens. În final, in-stinctul gregar al mistrețului își găseșteastfel rădăcinile și perenitatea.

Adăugăm și influența fotoperiodi-cității – omniprezentă în lumea ani-mală – asupra activității sexuale afemelelor. Astfel, începând cu instala-rea zilelor lungi din luna iulie, timpde cca. două luni, femelele intră într-o fază de anoestrus, deci de repaos se-xual, până la declanșarea următoruluisezon de împerechere. Și în încheiere,reamintim că o femelă de mistreț nuintră în faza de oestrus, deci de căl-duri, nici când este gestantă și nici înperioada alăptării purceilor.

DECEMBRIE 2016 | 7

Este locul săsubliniem că, una

din cauzele reduceriinumărului de masculiadulți este, poate, tendințagenerală de a fi vânate cuobstinență exemplarele detalie cât mai mare, care, deobicei, au și trofele râvnite.La acest fapt, se adaugă șiefectul posibil al legiferăriivânării mistrețilormasculi în tot timpulanului.

Mistrețul, în coabitareinterspecifică

În condițiile reliefului, vegetațieiși arealului diferitelor specii „de inte-res cinegetic” din țara noastră, mistre-țul poate fi întâlnit în următoarelealcătuiri faunistice. Pornind din zonapădurilor de câmpie și a celor coli-nare, cele mai frecvente situații suntcele în care coabitează cu cerbulcomun (acolo unde acesta există înliber), cu lopătarul, cu căpriorul și,poate ceva mai rar, cu muflonul. Încondiții normale de densitate și de re-surse trofice, el nu se află în concu-rență la hrană cu nici una dintreaceste specii. Dar, pot exista și aspectede mici conflicte, nesemnificative de-altfel, în situații în care se practică ad-ministrarea de furaje concentrate petimpul iernii, în puncte fixe ori pe tra-see prestabilite. În astfel de situații,am avut deseori prilejul să constatăm,din partea mistreților, o tendință deizgonire a lopătarilor, cu un fel deagresivitate incipientă, fără conse-cințe grave, urmate întotdeauna depărăsirea vremelnică a acelor punctede către lopătri. Această tendință dedominare a spațiului este mult mai vi-zibilă când, în terenul respectiv, ciur-dele sunt mai numeroase. Aceeașicoabitare pașnică am constatat-o și înzonele montane, alături de cerb, unfapt dealtfel foarte cunoscut. Intere-santă este și observația că, nici în lo-curile de concentrarea de toamnă aurșilor în timpul toamnei, nu au fostsemnalate cazuri de agresivitate, a ur-sului față de mistreț, deci niciun fel deconfruntări, chiar atunci când indivizidin ambele specii se află în căutareaghindei ori jirului din fructificațiaanului respectiv, evident, nu îm-preună, dar nici la mari distanțe uniide alții. Nu cunoaștem în detaliu si-tuația coabitării, în „parcurile de vâ-nătoare” (acele spații împrejmuite, încare se practică o hrănire intensivă, cumai multe specii, mistreț, cerb, lopă-tar, muflon), dar având experiențaunui singur astfel de de teren împrej-muit, în suprafață de 150 ha, am con-statat o „împărțire” a spațiului întremistreț, muflon și lopătar, în situațiaîn care rațiile zilnice de hrană erau su-ficiente și erau administrate, în fiecarepunct stabilit, pentru fiecare specie șiîn aceeași perioadă de timp, în fiecarezi. În schimb, am identificat destulecazuri în care făzănițele erau izgonitedin cuiburi și pontele consumate demistreți. Dar nu am constatat niciun

caz de capturare a unor iezi de că-prior proaspăt fătați, fapt citat uneoriîn literatură.

Vânarea masculilor în tot timpul anului

Cui folosește?…Întrebarea este retorică și, nimeni,

niciodată, nu va putea oferi un răs-puns logic și convingător. Așa că nicinu așteptăm un astfel de răspuns. Înprincipiu – dacă o astfel de măsurăpoate fi încadrată ca principiu – ori-cum ai lua-o, permiterea legală a vâ-nării unei „specii de interes cinegetic”în tot timpul anului, se adreseazăuneia dăunătoare în sensul total al no-țiunii. Altfel spus, devine mijlocul„legal” de a elimina, din faună, o spe-cie socotită, sub toate aspectele, peri-culoasă pentru om. Dar, conformnecesității de armonizare a intereselorumane cu natura, nimeni nu are drep-tul să ceară sau să permită excludereadin ecosistem a vreunui reprezentantal faunei. Într-un exercițiu de încer-care inutilă pentru a înțelege stupidi-tatea unei astfel de măsuri „legale”,putem presupune că legiferarea vână-rii mistreților masculi în tot timpulanului ar fi avut, în mintea celor careau propus-o, motivarea unei intențiide a se reduce potențialele daune pecare numai mistreții masculi le-arputea provoca în culturile agricole.Asta, dacă nu cumva, prin absurd,masculii aceștia ar fi considerați unpericol real și permanent de atacuricu rănire sau ucidere a oamenilor, pe-ricol care, așadar, trebuie înlăturatprin vânarea potențialilor atacatori, întot timpul anului. Într-o exprimare detristă ironie, în acest caz, „vânătorilor

le revine nobila misiune umanitară destârpire a acestui animal periculos”.Dincolo de conținutul hilar și ilogic alacestei măsuri „legale”, luând chiar înserios consecințele, teoretic posibile,ce ar decurge din aplicarea acesteia,le putem enumera.

Deci, repetăm, oricum ai lua-o,printr-o astfel de măsură, nu se poateînțelege altceva decât legalizarea ex-cluderii masculilor, urmând ca speciamistreț să rămână numai cu femelele.S-ar stopa astfel posibilitatea reprodu-cerii sexuale a speciei și, dacă un altfelde mod de reproducere nu este cunos-cut – exceptând clonările – însăși spe-cia ar fi condamnată la extincție. Laaceste aiureli obositoare, pe care le-am inserat aici doar pentru a vă stârniînchipuirea, în evaluarea unor conse-cințe la fel de aberante ca și cauza carele-ar putea produce, adăugăm, doarceea ce se știe deja, că, în cazul unordaune reale, produse de către mistrețiîn culturile agricole, acestea se dato-rează activităților unui grup, a uneiciurde, alcătuite din femele și din tine-ret, și nu numai masculilor.

Atunci, n-ar fi mai practic să sepermită, „legal”, vânarea în tot timpulanului a tuturor mistreților, indiferentde sex și vârstă?… Pentru că, la urmaurmei, purceii vor crește și vor deveniacei masculi care pot fi vânați în tottimpul anului. Așa că, ne întrebăm,tot retoric, dacă nu ar fi mai bine săstârpim răul când este el mai mic și sănu îi dăm posibilitatea să se facămare, când, oricum, se va afla sub in-cidența legii? Ia gândiți-vă, dacă ar fiincluse și femelele, care, prin puii lor,sunt producătoare ale acelor masculicare pot fi vânați tot timpul anului,bietul vânător nu ar mai fi silit la efor-tul de a deosebi sexele și vârstele înciurda pe care o va întâlni în lanul desecară (ori porumb), în condiții de lu-minozitate redusă!

Iar, pentru că încheiem acest peri-plu aiurit, vă invităm să-l priviți doarca pe un exercițiu de imaginație, pro-vocat de diletantism și de lipsa de ra-țiune, dovedită în inserarea, într-olege, a unei astfel de măsuri.

Deși cele înșirate aici pot păreaexagerat de alarmante, nu este vinanoastră, pentru că am fost inspirați denăstrușnica formulare „legală”, de ase permite vânarea, în tot timpul anu-lui, a mistreților masculi. Fiind expre-sia unei opinii strict personale, ușorpamfletară, credem că este mult maicomod să nu o luați în seamă și să văbucurați de faptul că puteți vâna, întot timpul anului, „dăunătorul mistrețmascul”, în baza unei legi.


3

Trei tablete despre mistreț

2

V irusului pestei porcine africane(PPA), care se apropie de grani-țele României, aparține unui

genotip extrem de virulent, ce poate pro-duce o mortalitate de până la 100% dinefectivul local de porci mistreți infectați.

Considerații generaleSe știe, deja, că virusul PPA a pă-

truns din Georgia, Armenia și Azer-baidjan în Federația Rusă și, de aici, adifuzat spre Ucraina (2012) și spre Be-larus (2013), de unde a ajuns în Litua-nia, Letonia, Estonia și Polonia (2014).În Ucraina s-a constatat o răspândirerapidă în anul 2015, iar cele mai apro-piate focare de boală de țara noastrăsunt semnalate la cca. 100 km de Bra-țul Chilia și la cca. 30 km în nordul gra-niței cu județul Botoșani.

Așadar, riscul pătrunderii virusu-lui PPA în România este major și imi -nent în lipsa unor măsuri preventiveserioase, aplicate cu consecvență, în-deosebi în zona granițelor apropiatefocarelor de boală confirmată.

Eventuala pătrundere a virusuluiPPA în țară, printre celelalte urmărigrave pentru economia națională și desubzistență, ar putea determina o scă-dere nebănuită a interesului vânători-lor față de gestionarea fondurilorcinegetice, în condițiile în care mistre-țul a rămas, în zilele noastre, una din-tre puținele specii cinegetice careprosperă și, din acest motiv, de cel maimare interes vânătoresc pe alocuri.

Lipsa de interes a vânătorilor poatecontribui, în mod insidios, și „transfor-marea” vânătorii dintr-o activitate cupronunțat caracter recreativ, într-o acti-vitate riscantă pentru cei ce pun mânape arma de vânătoare, în condițiile unorprevederi exagerate, chiar aberante, alelegilor și reglementărilor subsecventedomeniilor armelor, vânătorii și activită-ții sanitar-veterinare. Fiindcă, vrem să re-cunoaștem sau nu, tinde să se instaurezeo lehamite din ce în ce mai pronunțatăîn rândul vânătorilor, conștienți de risculla care se expun din momentul în carescot arma de vânătoare din dulapul me-talic „cu două încuietori”, pe timpul trans-portului acesteia, pe parcursul folosirii eiîn teren și pe drumul de întoarcere, pânăla reintroducerea ei înapoi în dulapulmetalic, separat de muniția încuiată obli-gatoriu în compartiment distinct.

Dacă se va reuși să se impună vână-torilor și noul sistem birocratic de au-

torizare a vânătorii și de raportare on-line a rezultatelor acesteia direct din te-renul de vânătoare, pe vânt, ploaie,zăpadă și zloată, atât ziua cât și noap-tea, abandonul activității de vânătoareva deveni un factor de risc în plus pen-tru managementul faunei cinegetice,pe cheltuială privată.

Factori de risc Un prim risc, cel mai ridicat pentru

vehicularea virusului PPA în fondurilecinegetice, îl reprezintă mistreții, prindeplasările lor zilnice și sezoniere, pecare le fac în căutare de hrană, apă șilocuri liniștite de odihnă. Din acestpunct de vedere, cele mai periculoasesunt exemplarele supraviețuitoare, tre-cute prin boală, dar purtătoare de virusPPA, fiindcă cele bolnave se retrag înzăcători ascunse sau lângă ape, undemor la scurt timp după infestare. Ris-curi mari incubă și porcii crescuții în se-milibertate, pe lângă stâni sau în Delta

Dunării, care se deplasează și ei aseme-nea mistreților, în căutarea de hrană.

O altă categorie de risc, mai moderată,o constituie vehicularea virusului PPAodată cu unele părți sau subproduse pro-venite de la mistreți contaminați (grăsime,piei, carne sărată, afumată și sărată, am-balajele în care au fost transportate aces-tea și orice mijloc de transport al acestora).

În sfârșit, un risc considerat maiscăzut în vehicularea bolii, dar deloc deneglijat, îl constituie prădătorii naturaliși consumatorii cadavrelor de mistreți(urși, lupi, șacali, vulpi, câini hoinari,câini de la stâni și câini de vânătoare,insectele hematofage etc.).

Carnea gătită la peste 70°, timp depeste 30 minute, nu mai prezintă prac-tic nici un fel de risc în vehicularea bolii.

În legătură cu măsurile curative,care se impun obligatoriu în cazul con-firmării primei probe pozitive PPA, spe-răm să nu fie cazul să discutăm înviitorul apropiat.

DECEMBRIE 2016 | 9

Fonduri cinegetice ACTUALITATE

Pesta porcină africanăNECULAI ȘELARU

Dintre măsurile și deciziileguvernamentale care privescvânătorii, concepute pentruatragerea cooperării interesate

a acestora, s-au discutat, în prealabil promovării HG nr. 830/09.11.2016, următoarele:

• informarea și conștientizarea lor cu privire la necesitatea monitorizării per-manente a stării de sănătate a mistreților, precum și a utilității prelevării deprobe necesare analizelor de laborator;

• colaborarea mai apropiată cu medici veterinari locali și invitarea acestorapentru participare la toate vânătorile de mistreți, în scopul prelevării probelornecesare monitorizării stării de sănătate a mistreților;

• beneficierea de recompense financiare, din partea ANSVSA, de către personalulgestionarilor fondurilor cinegetice, pentru recoltarea mistreților, prelevarea de probe,transportul acestora și predarea lor, pe cheltuiala proprie și privată, la DSVSA;

• vânarea mai intensivă a mistreților, pentru scăderea densității acestora,în zonele lor de concentrare din apropierea frontierelor și, mai ales, în fâșiile defrontieră cu Ucraina și Moldova;

• transportul mistreților sau carcaselor de mistreți în condiții și cu vehiculecorespunzătoare, precum și depozitarea acestora în spații frigorifice adecvate,până după obținerea operativă a rezultatelor investigării sanitar veterinare a pro-belor transmise, îndeosebi în situațiile în care sunt comunicate suspiciuni de ma-nifestare cu PPA în zone relativ apropiate (sub 100 km distanță, de exemplu);

• renunțarea la metodele de vânare care dezlocă mistreții (goana cu sau fără câini),după eventuala confirmare a suspiciunii de infestare cu PPA în zone relativ apropiate;

• punerea la punct a unui sistem de colectare și ecarisare corespunzătoarea deșeurilor și confiscatelor, în caz de suspiciuni de boală, pe cheltuiala ANSVSA,din fondurile europene alocate în scopul prevenirii și combaterii PPA.

Ceea ce s-a statuat sau nu s-a statuat din discuțiile prealabile promovării H.Gnr. 830/2016, putem înțelege doar lecturând această hotărâre, al cărui conținut,relativ confuz, este oarecum dificil de înțeles, din cauza trimiterii repetate la pre-vederi din alte norme și ordine ale ANSVSA, mai confuze, mai stufoase, mai răusistematizate și mai greu inteligibile pentru cei cărora li se adresează.

M~SURI PREVENTIVE

D upă instructajul de deschi-dere și explicațiile de rigoareale organizatorului, am por-

nit spre standuri. Undeva, în spate,portocaliul vestelor gonașilor din re-morca trasă de tractor dispăruse dupăcoturile drumului, iar liniștea se așter-nea din nou peste pădure. Urmele gă-site în ajun de paznicul de vânătoarearătau că mistreții intraseră, nu de-mult, la adăpostul desișului. „…Să totfi fost vreo șapte, opt, exemplare, dacănu chiar mai multe, între care, cu sigu-

ranță, și un vier mai măricel…” auzi-sem, în treacăt, vorbele. Începea opartidă obișnuită de vânătoare la mis-treți, pe albul imaculat al zăpezii…

Surprizele din terenMașinile de teren deschideau încet

calea prin zăpada troienită din belșugpe drumurile pădurii. Urmele adânci,lăsate în albul imaculat, erau dovadaelocventă a celor mai bine de 30 decentimetri de zăpadă, așternuți deninsoarea darnică din ultimile zile. În

contrast, albastrul cerului promitea ovreme senină pentru ziua de vână-toare pe care o începeam.

Dar, de câte ori nu ne-a fost dat săavem și surprize, mai puțin așteptateși, mai ales, mai puțin plăcute. Cândzăpada acoperă repede terenul, stra-tul de pământ de la suprafață nuapucă să înghețe prea tare, iar locurilecu apă, adunată anterior, așa cumsunt șleaurile lăsate de tractor sau că-ruțe pe drumurile parcelate, devinadevărate capcane. Ascunse de stratulde zăpadă, așezat uniform, iau adeseaprin surprindere mașinile de teren cucare ne deplasăm între goane. Dacă seîntâmplă să nu fie echipate adecvat,acestea pot rămâne, fie suspendate pemijloc, pe „coama” formată între ur-mele adânci din laterale, fie se potafunda în noroiul adânc și moale desub pojghița subțire de gheață. Aiciintră în joc cauciucurile de iarnă, cuprofil de zăpadă și noroi, cu care tre-buie echipate mașinile. De multe ori,suntem însă tentați să contăm maimult pe forța motoarelor și îndemâ-narea șoferilor, fapt care, adesesea, sedovedește a fi mai mult decât riscant.Fie că mașinile se remorchează întreele, fie că trebuie împinse de partici-panți sau trebuie adus tractorul de laremorca gonacilor, toate nu fac al-tceva decât să irosească timpul prețiosdedicat vânătorii în sine. Dar, de re-gulă, buna dispoziție și faptul că sun-tem, totuși, în mijlocul naturii, animăspiritele și ne fac să trecem, relativușor, peste surprizele de acest gen, cepot apare în teren. Și, de ce să nu re-cunoaștem, fac și ele parte din inedi-tul și farmecul vânătorii…

Carabină sau țevi liseEste, poate, una dintre cele mai

dezbătute idei atunci când vine vorbadespre vânătoarea la mistreți. Tradi-ția, demult împământenită, înclinăbalanța spre carabină, consideratămai puternică, mai eficace, dar și maielegantă, dacă ne este permis să spu-nem astfel. Echipate cu lunetă cores-punzătoare sau, pur și simplu, cuînălțător și cătare clasice, carabinelepermit tragerea gloanțelor cu caracte-ristici tot mai sofisticate, precum celenetoxice sau cu expansiune contro-lată, extrem de eficace. Avantajul ca-rabinelor apare însă clar atunci când,spre exemplu, standul vânătorilor seaflă cu fața la pădure, iar în spate estecâmp deschis. Dacă mistreții reușescsă iasă din pădure și să pornească pecâmp, luând rapid distanță, avantajulcarabinelor devine, ușor de înțeles,evident.


DE SEZON

La mistreți pe albul zăpeziiText și fotografie MAC

Pe o vreme cu cer senin, dar și cu ger și vânt aspru, amieșit la mistreți, undeva, în lunca Dunării. De ceva timp,iarna adusese o vreme, exact după litera scrierilor dinvechime. Zăpada, viscolul și gerul puseseră stăpânire pestefire, iar sălbăticiunile se trăseseră, cu siguranță, sprepădure, căutând, cât de cât, adăpost și liniște. Dacă nu arfi fost trăirile inerente dinaintea partidei de vânătoare, cusiguranță frumusețea peisajului hivernal ar fi furat, întotalitate, gândul, făcându-l să uite de frigul de afară…

DECEMBRIE 2016 | 11

Însă nici proiectilele unice, trasedin țevile lise ale bock-urilor, juxta-puse sau semiautomate, nu se lasămai prejos. Modelele mai noi, precumcele de la Sauvestre, așa numitul „pro-iectil săgeată”, de la Brenneke sau dela GECO, au o eficacitate sporită și, înmare parte, sunt echipate pentru aproteja interiorul țevilor, o problemăcare, până nu demult, aducea unminus în privința folosirii lor.

În plus, armele cu țevi lise permitluarea mai ușoară a liniei de ochire,mai ales în cazul vânătorilor în pă-dure, unde desimea vegetației îngreu-nează vedera. Cât despre distanța detragere, performanțele cartușelor cuproiectile unice pentru țevi lise ausporit considerabil, îndemânarea șiexperiența personală constituind unatu în plus în cast caz.

Alegerea, însă, între carabină șiarmă cu țevi lise, rămâne totuși oches tiune de preferință personală. Și,de ce să nu amintim, nu o dată amvăzut și vânători ce purtau cu ei am-bele variante de arme de vânătoare.Dăruire, efort fizic sporit dar, proba-bil, bine justificat și, până la urmă, sărecunoaștem, dedicație și pasiune cuadevărat pentru vânătoare…!

Ingrediente necesare: șase cotletede mistreț, două cepe tăiate mărunt, ½ linguriță de piper negru măcinat, douăfrunze de dafin, cimbru, rozmarin, unpahar de vin roșu sec, două linguri deoțet balsamic, două linguri de ulei vege-tal, o linguriță de pudră de usturoi, ¼ cană de ulei de măsline, o jumătate dețelină tăiată cubulețe, un ardei roșu grastaiat mărunt, patru căței de usturoizdrobiți, 500 ml zeamă de supă de carne,3 linguri de unt, sare, piper.

Marinarea cărnii: puneți o ceapă,cimbrul, rozmarinul, frunzele de dafin,vinul roșu, oțetul balsamic și uleiul ve-getal într-un vas încăpător și amestecați

bine. Adăugați cotletele, acoperiți vasulcu folie de plastic și lăsați-l la frigiderpeste nopate.

Prepararea cărnii: scoateți cotletelede la marinat și puneți deoparte sosul.Asezonați carnea cu sare, piper și pudra deusturoi. Într-o tigaie largă, încingeți uleiulde măsline și rumeniți bine carnea, uni-form, pe ambele părți. Treceți cotleteleîntr-o cratiță separată. În tigaia cu uleiulîncins, puneți a doua ceapă tăiată mărunt,țelina, ardeiul gras și usturoiul zdrobit șidați amestecul la foc moderat, până ce secălesc ușor vegetalele. Treceți vegetalelepeste carnea din cratiță. Într-o crăticioară,puneți amestecul marinat la foc mediu

până dă în fiert și apoi turnați-l peste car-nea și vegetalele din cratiță. Acoperiți cra-tița și dați-o la cuptor timp de 1 ½ ore saupână ce se pătrunde bine carnea. Scoatețicotletele din cratiță, acoperiți-le cu folie dealuminiu să păstreze căldura și dați sosulmarinat din nou la foc mediu, până scadeși capătă consistență. Adăugați untul șiamestecați până se topește, apoi adău-gați sare și piper, după gust.

Servire: serviți cotletele pe platou,garnisite cu vegetalele călite și stropitegeneros cu sosul marinat. Un pahar devin roșu demisec/sec, shiraz/pinot noir,va adăuga un plus de savoare bucatelor.Poftă bună!

COTLETE DE MISTREȚCU SOS DE VIN ȘI MIRODENIINANA NINA

GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~

În ajunul sărbătorilor de iarnă, o masă alături de prietenieste o ocazie potrivită pentru a servi preparate din carne devânat. Gătite cu sosul și mirodeniile potrivite, cotletele demistreț pot constitui adevărate delicatese, ce vor atrageatenția, aprecierile și admirația mesenilor. Preparareadurează ceva mai mult, dar merită tot timpul și efortul!

D e aceea, dispunând de dateoficiale suficiente și credibiledin ultimii 66 de ani, mai

exact din anul 1950 până în prezent,am calculat această rată de creșterenumerică, anuală și medie, și am in-terpretat-o cât se poate de inteligibil,pentru ca realitatea disputelor dintrereprezentanții vânătorilor și noii pro-tecționiști ai speciei să fie corect înțe-leasă de orice persoană interesată, câtde cât instruită în materie.

IntroducereFiindcă, în opinia noastră, mana-

gementul ursului brun a reprezentatîn România, până de curând, unmodel de gestiune responsabilă în Eu-ropa, cu care nu se pot mândri altețări. Țări în care ursul a fost extermi-nat sau nu mai este acceptat să viețu-iască în libertate, dacă a fost și esteîntr-adevăr acceptat în efective simbo-lice, care nu prezintă risc real pentruOM, din punct de vedere al pagubelorproduse crescătorilor de animale, api-cultorilor și altor producători agricoli,

precum și al accidentelor generate deatacurile urșilor asupra omului.

Trebuie să recunoaștem, însă, căîn ultimii 26 de ani, și în managemen-tul ursului din România s-au comisunele greșeli, din ce în ce mai evi-dente, care au atras atenția protecțio-niștilor-conservaționiști ai speciei,motiv folosit de aceștia pentru a trageun semnal normal de alarmă. Din pă-cate, protecționiștii-conservaționiști încauză au sfârșit prin a exagera și a în-cerca exploatarea acestei situații în in-teresul lor, susținând unele teoriiriscante, și pentru OM, și pentru vii-torul URSULUI din țara noastră.

De aceea, susținem că ratele mediide creștere a populației de urs de-alungul decadelor de timp, cuprinse în66 de ani succesivi, reprezintă indica-tori cantitativi de bază, nu însă și ca-litativi, de apreciere amanagementului speciei, aplicat înmod practic de vânători, datorită in-teresului vânătoresc și a celui pecu-niar pe care l-a reprezentat și vatrebui să-l reprezinte specia, în viitor,

pentru ei. Fiindcă, fără acest interes,inclusiv financiar, al vânătorilor fațăde protecția și conservarea speciei,riscul afectării populației locale de ursbrun, în special prin braconaj, devinereal și iminent, aspect ce nu mai estecazul să fie detaliat în continuare.

Date și metodeBeneficiind de date oficiale credi-

bile privind efectivele și cotele de re-coltă realizate din anul 1950 până înprezent în România, situație necunos-cută până acum în alte țări europene,cu excepția Suediei, s-au putut calculasporuri naturale, anuale și medii, alepopulației de urs din România, pentruperioade diferite de timp. Aceste spo-ruri naturale ne-au oferit posibilitateaunor aprecieri raționale în privința di-namicii efectivelor și managementuluiresponsabil al speciei, atât timp câtprelevările din populație, prin cote derecoltă realizate în medie multianualăde 2,6%, nu au depășit acest spor na-tural mediu multianual, de 4,3% ra-portat. Acest aspect a fost urmărit, în


CERCETARE

Rata creșterii numerice a populației de urs brun eurasiatic din România (Ursus arctosarctos), calculată pentru fiecare an, pe perioade de câte 10 ani succesivi și tot ca mediepe ultimii 66 de ani, reprezintă un indicator prețios, pe baza căruia se poate apreciacorect dinamica acestei populații și politica managerială dusă în timp, în materie deprotecție și conservare a efectivelor speciei la noi în țara noastră.

Rata creșterii numericea populației de urs brundin RomâniaNECULAI ȘELARU

Foto: NECULAI ȘELARU

mod intuitiv, de-a lungul perioadei detimp la care ne referim, deși sporulnatural calculat de ICAS, pe baza mo-dalității, era stabilit la un nivel multmai ridicat, de 10% din efectivul deprimăvară.

Acum, incitat de o lucrare extremde prețioasă ca abordare și limbaj ști-ințific, dar complet eronată din punctde vedere al concluziilor la care s-aajuns, referitoare la ratele de creșterepopulațională înregistrate la ursul brundin România, am recalculat, folosindaceeași formulă uzuală, ratele reale decreștere populațională. Am ajuns, ast-fel, la concluzia că antecesorii româniși străini, care le-au stabilit mai înainte,pentru o perioadă mult mai scurtă detimp și mai puțin relevantă în manage-mentul responsabil al ursului brun dințara noastră (2005-2012), au greșit înmod nepermis, plecând de la date „ofi-ciale” eronate în privința efectivelorreale de urs.

Din criză de timp, m-am oprit de-ocamdată la calculul ratelor de creș-tere populațională la nivel național,nu pe județe și fonduri de vânătoarecu urși, și pe perioade de câte 10 ani,care reprezintă medii ale ratelor creș-terilor populaționale pe decade. Ast-fel, estimările anuale ale efectivelor,cu abateri normale în plus și minusfață de efectivul real, se compenseazăîntre ele, iar mediile ratelor de creș-tere calculate prin utilizarea acestorefective și a cotelor de recoltă realizate(înregistrate), devin mult mai sigure.

În continuare, pentru concizie, ne-am propus să redăm doar grafic ur-mătoarele evoluții:

• a efectivelor de urși evaluate lanivel național în fiecare primăvară;

• a cotelor de recoltă realizate lanivel național în fiecare an;

• a sporurile naturale calculate lanivel național pentru fiecare an;

• a ratele decadale de creștere nu-merică a populației de urs brun dinRomânia.

Din analizarea acestor patru gra-fice, prezentate comparativ, se pottrage concluzii mult mai complexedecât cele ce vor urma, în condițiile încare abordarea noastră s-a limitatdoar la problema ratelor creșterii nu-merice a populației de urși din Româ-nia în ultimii 66 de ani.

Evoluția ratelor medii de creștere populațională

Folosind formula uzuală în care Rcn = rata creșterii numerice,Er = efectivul real de urși evaluat înprimăvara anului respectiv, Cr = cotade recoltă realizată în sezonul trecutși Er-1 = efectivul real evaluat în pri-măvara precedentă, au putut fi calcu-late ratele de creștere anuală, dinanul 1950 până în prezent (2016).Aceste rate oscilează în jurul valoriimedii de 1,06 și au limite cuprinseîntre 0,93 și 1,2, cu excepția unei sin-gure rate care se abate de la aceste di-ferențe tolerabile (1,72 în anul 1951).

Pentru estomparea diferențelordintre ratele de creștere înregistratede la un an la altul, datorate, fără în-doială, unei anumite toleranțe ad-mise, în evaluarea efectivelor, s-aadmis ideea că media aritmetică aacestor rate anuale de creștere este

mai realistă dacă aceasta se calcu-lează pe perioade de câte 10 ani. Ast-fel, au fost calculate rate mediidecadale de creștere populațională,cuprinse între valorile 1,00 și 1,18, cuo medie, pe 66 de ani, de 1,06.

După cum se poate vedea din gra-ficul nr. 4, în prima decadă (1950-1959) a fost înregistrată cea mai marerată a creșterii numerice, de 1,18, ex-plicabilă în condițiile creșterii bruștea populației de urs de la 820 exem-plare, în anul 1951, la 3.000 exem-plare, în anul 1959. Explicația rezidăși dintr-o evaluare mai puțin precisă aefectivelor, într-o perioadă în careaceastă activitate era la început, darși din existența unui surplus de nișăde habitat, care nu era încă ocupatăintegral de specie pe atunci.

În următoarele două decade(1960-1969 și 1970-1979), rata creș-terii numerice se menține în mod con-stant la nivelul mediei celor 66 de ani,adică la un nivel de 1,06. În aceastăperioadă, efectivele de urși cresc de la3.000 exemplare, în anul 1959, la5.680 exemplare, în anul 1979. Sesusținea, încă de pe atunci, că efecti-vul optim stabilit de ICAS, cca. de4.500 exemplare, era deja depășit.Realitatea confirma însă altceva,anume că 5.680 de exemplare habi-tau fără probleme în România anului1979, într-o structură normală pesexe și clase de vârstă, cu exemplareviguroase și sănătoase. În sprijinulacestei idei vin exemplele fostelor re-corduri naționale la trofeele de blanăși craniu de urs, dobândite în anii1978 și, respective, 1974, omologatela 598,53 puncte CIC, blana ursuluide la Comandău-Covasna (1958) și,la 66,15 puncte CIC, craniul ursuluide la Sudrigiu-Bihor (1974).

De remarcat că pagubele produsede urși în această perioadă, în principalanimalelor domestice și plantațiilorpomicole, erau acceptabile, ușii nu in-trau în localități, iar despre atacuri aleursului asupra omului nu se vorbeadecât arareori, explicate, de regulă, cafiind greșeli de comportament aleomului, nu ale ursului. De remarcat șifaptul că urșii carnivori erau împușcațicât se putea de repede după nărăvire,pentru a evita posibilitatea incităriicrescătorilor de animale împotriva lor.

În decada 1980-1989, rata crește-rii numerice a scăzut însă la 1,04. Oexplicație plauzibilă ar putea fi depă-șirea capacității de suport a habitatu-lui pentru urși, în condițiile în careefectivele acestora au atins maximulistoric în România, de 7.780 exem-plare în anul 1988. În această decadă,

Rcn = Er+CrEr-1

DECEMBRIE 2016 | 13

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

pagubele produse de urși, în livezi,culturi agricole și asupra animalelordomestice, au început să crească, iarursul să se apropie de localități. Deaceea, din această perioadă dateazăprimele relocări de urși, în condițiileîn care cota de recoltă cu arma de vâ-nătoare s-a menținut, în continuare,relativ redusă. Populațiile erau nor-mal structurate pe sexe și clase de vâr-ste, iar pagubele produse de urși semențineau, totuși, în limite tolerabile.

În aceste condiții de densitate ma-ximă a populației de urs, valoarea tro-feelor prezentate și omologate încadrul unor expoziții internaționalede vânătoare a crescut, până la 68,30puncte CIC, la craniul de urs dobânditla Mădăraș-Harghita în anul 1984, șipână la 678,79 puncte CIC, la blanăde urs dobândită la Piliske-Harghitaîn anul 1983, ultima, rămasă încă re-cord mondial al României.

A urmat decada 1990-1999, când,fără a crește foarte mult cotele de re-coltă, populațiile de urși a scăzut apa-rent inexplicabil, de la 7.420exemplare evaluate în primăvara anu-lui 1990, până la 6.516 exemplare,evaluate în anul 1999. Explicația re-zidă în braconajul refulatoriu, de ne-contestat la începutul perioadeipost-decembriste, mai înainte de pro-mulgarea Legii nr. 103/1996, an încare efectivul de urși înregistra mini-mul de 5.321 din această decadă.

Din această decadă datează înce-putul destructurării populației de urșidin România, datorită extragerii cuprecădere a masculilor dominanți,prin pândă „la nadă”. Această extra-gere selectiv-negativă explică, de fapt,și dezordinea incipientă constatată înorganizarea socială a urșilor și schim-bările nedorite de comportament aleacestora, accelerate prin intervențiileomului, în sensul degradării habitatu-lui și al calității vieții urșilor.

Rata medie a creșterii numerice ascăzut în această decadă la 1,00, ex-plicabilă fiind, așa după cum am maiamintit, prin braconajul refulatoriu dedupă 1990, până în anul 1996, și princreșterea infanticidului, din cauzadestructurării populației de urși și adezorganizării sociale a acestora.

În decada 2000-2009, populația deurși a crescut de la 5.700 exemplare, înanul 2000, până la 6.216 exemplare, în2009, înregistrându-se o rată medie decreștere numerică de 1,04.

Această rată medie de creștere, si-tuată sub media de 1,06 a celor 66 deani succesivi luați în considerare, in-dică, în mod cert, o saturație a habita-tului ușor degradat pentru urși.Teoretic, în situația cotelor de recoltărealizate sistematic sub nivelul sporuluinatural, al disproporției mari în favoa-rea femelelor și al unei natalități sporiteinduse prin hrănire complementară,sporul natural și, implicit, rata creșteriinumerice ar fi trebuit să fie mai mare.Probabil că, în condițiile de suprapopu-lare a habitatelor, autoreglarea a înce-put să funcționeze, iar ceea ce vânătoriau fost reținuți să extragă, a fost elimi-nat de natură. Insuficiența resurselorde hrană din habitatul evident degra-dat și creșterea infanticidului pot con-stitui explicații, dar încă nedemonstrateși, în nici un caz, singure.

În sfârșit, în primii 7 ani ai decadeiactuale, populația de urși din Româ-nia a înregistrat oscilații mai accen-tuate ale efectivelor, care ne duce cugândul la evaluări mai puțin exacte,de regulă supraevaluări, reașezate

însă, la niveluri populaționale cât decât credibile, prin studii ale specialiș-tilor ale ICAS și ai Facultății de Silvi-cultură din Brașov. La aceastăsituație, de accentuare a diferențelorînregistrate, între valorile ratelor decreștere, de la un an la altul, au con-tribuit și cotele de recoltă, crescutepeste nivelul sporului natural în anii2013 și 2014. Valoarea ratei medii decreștere numerică s-a ridicat, în acestecondiții, până la nivelul de 1,05.

Concluzia care se desprinde, încondițiile actuale de pagube exagerateproduse de urși crescătorilor de ani-male și agricultorilor, precum și deatacuri mai frecvente asupra omului,este că populația de urși a depășit ca-pacitatea de suport a habitatelor natu-rale pentru specie, degradate în modevident în ultima perioadă, și ursuleste forțat să se domesticească, prinapropiere de localități și de om, ceeace nu corespunde interesului naționalși internațional în materie de manage-ment rațional și eficient al populațieide urs, acolo unde mai viețuiește.

CredibilitatePentru a putea aprecia realismul ra-

telor de creștere numerică, stabilitepentru populația de urs brun din Ro-mânia, redăm, comparativ, și alte ratede creștere numerică ale populațiilorde urs brun din alte țări, în perioade di-ferite. Aceste rate de creștere numerică,calculate pentru alte țări și în condițiidiferite, au fost preluate din lucrarea„Evaluarea realismului biologic al esti-mărilor populațiilor sălbatice în cadrulsistemelor cu date insuficiente”, a d-luiViorel D. Popescu, publicată în Journalof Applied Ecology, în anul 2016.

Redăm, în mod sintetic, în conti-nuare, datele la care ne referim:


Rata creșteriinumericea populației de ursbrun din România

DECEMBRIE 2016 | 15

Nr. crt. Țara Perioada Interval Creșterede calcul de creștere medie

1. Slovenia (populații extinse) 1945 – 1995 1,0 – 1,017 – Jerina &Adamic (2008)2. Suedia (cu vânătoare) 1993 – 1991 1, 015 Swenson și col. (1994)3. Suedia (medie națională) 1998 - 2007 - 1, 045 Kindberg și col. (2011)4. Suedia (medie teritorială) 1988 - 2007 1,00-1,102 Kindberg și col. (2011)5. Suedia (cu vânătoare) 1990 - 2011 0,914-1,011 0,975 Gosselin și col. (2014)6. România 1950-2016 1,00-1,18 1,06 Șelaru N. (2016)7. Columbia Britanică, Canada 1979-1994 1,032-1,136 1,085 Hovey &McLellon (1996)

și Montana (USA)8. Canada (teritorii nordice) 1995-1999 1,008-1,064 1,033 Mc Longhlin și alții (2003)9. U.S.A (teritorii nordice) 2004-2009 0,928-1,102 1,031 Marc și alți (2012)

Parcul Național Banff, 1994-2002 0,99-1,09 1,04 Garshelis, Gibeau & Alberta, Canada (2005) Herro

10. Yellowstone, USA Simulare bazată 1,00 1,046 Eberhardt, Blanchard &pe 400 femele de urs Knight (1994)

9.0008.0007.0006.0005.0004.0003.0002.0001.000

1.500

1.000

1.000

1.500

Tabel. Ratele creșterilor numerice ale populațiilor de urs brun din diverse țări, stabilit în perioade șicondiții diferite

EVOLUȚIA EFECTIVELOR, COTELE DE RECOLTĂ,SPORURILE NATURALE ȘI RATA MEDIE DE CREȘTERE A POPULAȚIEI DE URS BRUN EURASIATIC DIN ROMÂNIA

Din tabelul redat mai sus, rezultărealismul ratelor de creștere a popula-ției de urs brun din România, care re-flectă, în mod indirect, și o estimare/evaluare anuală credibilă a efectivelorde urși din țara noastră. Aceasta nu în-seamnă că metodele tradiționale deevaluare a efectivelor de urs, printrecare „observarea” directă și „citirea ur-melor lăsate pe substrat”, nu pot fi îm-bunătățite și, eventual, completateprin metode moderne, care necesităeforturi financiare în acest sens. Aban-donarea acestor metode și inventareaaltora pot conduce la un vid de activi-tate rezonabilă în acest sens și la vii-toare date eronate, riscante atât pentrumanagerii cinegeticieni și vânători, câtși pentru specia urs.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICEA. M. Comșia – Biologia și

principiile culturii vânatului, Edit. Academiei, București, 1961;

V. Cotta și M. Bodea – Vânatul României, Edit. Agrosilvică, București, 1969;

C. Promberg și col. – Ursul/Biologie, ecologie șimanagement, Edit. Hako, 2000;

N. Șelaru și N. Goicea – Situația și managementul ursuluibrun în România, Rev. Vânătorul și Pescarul Român, nr. 2/2005.

**** Situația statistică aefectivelor de vânat și a cotelor derecoltă din perioada 1950-2016.

**** Planul de acțiune pentruconservarea marilor carnivore înEuropa.

C owboy-ul nu era altul decâtPompiliu Creiveanu, cel care,foarte curând și fără să se stră-

duiască absolut deloc, a devenit priete-nul nostru, adică inegalabilulPompilică. Repatriat la acel momentdin America, a adus cu el un arsenal în-treg de arme de vânătoare, dar la loc decinste se afla Raudy, camaradul lui pa-truped de așa zisă „vânătoare ameri-cană”. Așa după cum reieșea dinpovestirile extrem de pitorești cu carene amețea Pompilică, câinele amușinamistrețul din mașina cu geamurile des-chise, de la mai bine de un kilometrudistanță, îl prindea din urmă după ceera slobozit și-l ținea de rât până soseadumnealui care, de la câțiva metri, îitrăgea două gloanțe bine țintite exact înureche, folosindu-se de pistolul cu butoicare făcea inimitabilul „zbeng-zbeng!”

Acesta a fost Pompilică și indiferentunde ne aflam era sufletul petrecerilornoastre sincere vânătorești, prelungitepână sear târziu. Fără să facă absolutnici un efort, emana un magnetism pu-ternic mobilizator, care elimina rapidorice grijă, supărare ori problemă, ceva

mai apăsătoare, ivită intempestiv pen-tru cei din jur, și cu toții ne aliniam ne-păsării sale proverbiale, pe care oaborda în mod firesc și, aproape fărăsă ne dăm seama, ne pomeneamuneori cu câte o lacrimă hoinară, alu-necând pe obraz, de atâta râs.

Pompilică era inimitabil și, dupăcum nimeni nu se putea supăra pe el,nici el nu se supăra absolut niciodatăpe nimeni și, în special pe mine, Țiți,prietenul lui, deoarece nu numai că l-am scos din anonimat, prin vechearubrică de umor intitulată „POMPI-LISME”, în care mi-a fost erou preferat.Dar și cu prilejul nenumăratelor noas-tre mici, ori ceva mai mari, petreceri,pot recunoaște, măcar acum, că nu ampierdut nici un prilej de a glumi cu el,ori să-i fac cel puțin o farsă, dintrecare, multe, au fost destul de deplasateși, precis nu m-aș fi supărat pe Pompi-lică dacă îmi trântea cu ceva în cap orimă făcea albie de porci.

Însă nu afăcut-o niciodată, priete-nul meu care m-a răbdat toți anii tre-cuți de când a pășit iarăși pepământul patriei și care, absolut ni-

ciodată, nu s-a supărat pe mine și niciranchiună nu mi-a purtat.

Cred că nu prea mulți au fost aceiacare au reușit să-l cunoască și să-laprecieze cu adevărat, descoperind înel sufletul bun și chiar blândețea decare mulți nu și-ar fi putut da seama,fiindcă reușea să o ascundă sub mascatipului voit nepăsător, indiferent șiaparent dur, mai ales în afaceri. Ceicare l-au cunoscut cu adevărat și,drept urmare, i-au fost aproape, atâtla bine cât și la mai puțin bine, i-audescoperit firea, transformată într-unadevărat magnet sufletesc, de a căruiputere de atracție îți era imposibil săte ferești ori să o eviți.

Îmi persistă în amintire ziua încare apăruse revista noastră, a vână-torilor și pescarilor, având pe ultimafilă, conform uzanței, rubrica „POM-PILISME”, devenită tradițională, iareroul meu drag m-a sunat și mi-a trasun perdaf zdrobitor, motivat deTomas, iubitul lui flăcău, pe care l-adorit și l-a visat mult timp. Conformbeștelelilor la care m-a supus Pompi-lică, m-a acuzat că, prin poantelemele, îl făceam de râs și îi distrugeamtoată autoritatea lui de tată și cap defamilie, motiv suficient pentru care m-a anunțat, la modul foarte serios,oficial chiar, că „mă va împușca” și,astfel, va scăpa de mine!

Dragul meu prieten, nu numai cănu a făcut-o, dar ceva mai târziu mi-amotivat că, în realitate, se cam scum-piseră cartușele, și a apreciat că nu me-rita să strice un glonț tocmai pe unulca mine, așa că am scăpat cu viață.

Iar astăzi, în tristă zi de toamnăîmpovărată de ceață groasă, pe cândtocmai redactam următoarele glumepentru rubrica umoristică destinatăeroului meu tradițional, am primitoribilul, total neașteptatul și tragiculmesaj, că vechiul meu prieten, dragulde Pompilică, s-a stins din viață, dupăo îndelungată suferință, pe care a as-cuns-o cu îndârjire ani la rândul, ne-dorind să fie compătimit de nimeni.

Mă adresez tuturor celor care l-aucunoscut și l-au apreciat așa cum i secuvenea, să se roage bunului Dumne-zeu să-i ierte păcatele celui care a fostPompiliu Creiveanu și să-i ușureze su-fletul.–Cu toată durerea și sufletul greuȚiți


IN MEMORIAM

Parcă ieri a fost ziua în care domnul președinte executivN. Șelaru m-a sunat și m-a invitat la sediul A.G.V.P.S.,pentru o problemă apreciată, de Domnia Sa, că n-arsuferi amânare. Cum am ajuns, am fost poftit în biroul înfața căruia se afla un tip rotofei, îmbrăcat în blugi și cu ocămașă în carouri, având deasupra un ilic din piele, tipcowboy. Când mi-a întins o mână molatecă, ridicându-i-seastfel ilicul, am fost destul de surprins zărind mânerulunui pistol cu butoi, calibrul 38, special aflat într-un tocagățat de cureaua pantalonilor.

POMPILIU CREIVEANUȚIȚI

DECEMBRIE 2016 | 17

La concurs au participat 16 câinide vânătoare din rasa copoi ardele-nesc.S-a remarcat, în mod deosebit,

evoluția calitativă a exemplarelor ar-bitrate, atât sub aspect standard, câtși la aptitudinile de lucru.

Clasamentul a fost următorul:MASCULI1. câinele Negruț, proprietar

Ioan Valea, A.V.S. Piatra Verde,Alba, 175 puncte.

2. câinele Blakye, proprietar Stelian Toma, A.J.V.P.S. Caraș-Severin, 152 puncte.

3. câinele Bruck, proprietar Dănuț Comăniciu, A.V.P.S. Făgăraș, Brașov, 151 puncte.

FEMELE1. câinele Fetița, proprietar

Cristian Băcilă, A.V.P.S. Făgăraș,Brașov, 155 puncte.

2. câinele Tisa, proprietar Vlad Oană, A.J.V.P.S. Sibiu, 146 puncte.

3. câinele Dona, proprietar Cristian Botescu, A.V.S. PiatraVerde, Alba, 139 puncte.

Domnul Walter Droll, cunoscutcrescător de câini de vânătoare și chi-nolog, a primit Cupa Gabriela Lorenz,din partea iubitorilor și crescătorilorde copoi.

COMPET}II

Simfonia gusturilor a fost, în modinspirit, adunată de la pricepuți vână-tori, prin grija domnului Traian Oprea,președintele A.J.V.P.S Timiș și cu spriji-nul Consiliului Județean Timiș și a Co-misiei de Cultură din cadrul Consliului.Rețetele alese au fost culese la de vâ-nători bănățeni, pasionați de arta culi-nară, ca Vasile Corbuș, Dumitru Moșoiu,Dan Lambert Hodoneanțu, Tică Cioro-gariu, Gabriel Guțui, Gavrilă Stoin, Ce-domir Mandici, Dumitru Văcaru.

Citind printre rețetele, care mai decare mai îmbietoare, simt bucuria și

dragul cu care acestea au fost scrise.Plămădirea unei delicatese vânătoreștinecesită răbdare și un ingredient spe-cial, dragostea și respectul celui care oface pentru vânat și pentru cei ce o vormânca.

Gătirea este asemeni unei pânde,într-o seară târzie, când doar instinc-tele și cunoașterea vânătorului fac di-ferența. Simt în aceste rețete bucuriabucătarului și respectul vânătoruluipentru vânatul ce i se odihnește di-nainte, așteptând să fie transformat înbucate alese.

O inițiativă de lăudat, de care se vorbucura cititorii și degustătorii bucate-lor!

N.R.: Cartea se poate comanda laA.J.V.P.S Timiș, 1900 Timișoara, stradaBela Bartok nr. 17, persoană de contactd-na Filareta Crețu.

CARTE

În repetatele rânduri în care am participat la zilele„Festivalelor Vânătorilor Timișoreni”, m-am bucurat, alăturide invitați, participanți și organizatori, de sărbătoareaaromelor ce se ridicau din ceaunele dragilor bănățeni. Osărbătoare a gusturilor și aromelor, delicat îmbrăcate în fumulfin al lemnului și stropite în aromele de tanin ale strugurilor.

REȚETE ALESE, DE LA VÂNĂTORI CULESEText și fotografie MARIA SĂVULESCU

Copoiada 2016VICTOR TALPEȘ

În perioada 19-20 noiembrie a avut loc, la Sibiu,Campionatul Național al A.G.V.P.S. din România pentruCâini de Vânătoare Hărțuitori.

B ineînțeles că armele de focsunt supuse unor legi care sta-bilesc condițiile de fabricare,

comercializare și utilizare, atât celemilitare, cât și cele civile, iar o altăserie de legi vizează lupta contra tra-ficului ilegal cu arme de război.Uneori aceste legislații se suprapun,alteori lasă însă lacune, care permitpersoanelor de rea credință să-și pro-cure ilegal arme, să le comercializezesau, în cel mai nefericit caz, să comităcrime.

Imediat după primele atentate dinFranța, această problemă a ocupat unloc major în agenda guvernelor și Uni-unii Europene, care au considerat ne-cesar să acționeze la reacțiile opinieipublice, aflate sub șoc. În acest con-text, în aprilie 2015, la patru luni dupăatentatele de la „Charlie Hebdo”, Co-misia europeană prezenta două textelegislative: un „proiect de revizuire a di-rectivei” privind achiziția și posesia ar-melor de foc și un „regulament privinddezactivarea acestora”. Pe lângă o seriede noutăți cu privire la marcajul arme-lor, condițiile achiziționării lor pe in-ternet sau schimbul de informații întrestatele membre, autorii proiectului auurmărit două obiective. Mai întâi „in-terzicerea” pentru persoanele private„de a deține armele semi-automate celemai periculoase”, în special versiunilesemi-automate ale armelor AK-47 și aechivalentelor americane AR15. Aldoilea obiectiv: „includerea”, în aceastălegislație, a „armelor colecționarilor”.

În urma acestor propuneri, Comisiași-a atras protestele colecționarilor, vâ-nătorilor și sportivilor. Asociația Fi-rearms United, care adună pasionați aiarmelor, s-a organizat, iar mișcarea sade rezistență a luat amploare în ulti-mele săptămâni. În 16 noiembrie, Fi-rearms United a organizat o conferință,susținută și de câțiva eurodeputați,prin care a vrut să arate că „atacul” Co-misiei, și contra-mobilizarea care a


Sfârșitul de an bate la ușă, iar negocierile în legătură cu proiectul de modificare aDirectivei armele continuă să provoace tensiuni. De altfel, la ora când aceste rândurisunt așternute pe hârtie, are loc o nouă întâlnire „trialog”, în care Comisia europeană,Parlamentul European și Consiliul UE încearcă să ajungă la un acord. Motivațiile careanimă cele două tabere sunt diferite: restricționarea deținerii și controlului armelorversus lupta vânătorilor, practicanților tirului sportiv, colecționarilor și pasionaților dearme, care își simt amenințat, pe nedrept, hobby-ul.

Retrospectivă europeanăprivind armeleBIANCA IORIATTI

FACE Actualitate

urmat, ar putea să o transforme într-oorganizație de lobby la fel de puternicăprecum organizația similară americanăNRA (National Rifle Association). Dealtfel, fără a putea să atribuim aceastăinițiativă grupării Firearms United, toțifuncționarii europeni au primit mii dee-mail-uri și scrisori conținând mesajede protest și ură.

Parlamentul European s-a simțitdator să apere interesele celor vizațide acest proiect. „Este important săamintim că o mare parte a celor caredețin legal arme de foc în UE, mai alespentru tir și vânătoare, nu prezintă ni-ciun pericol pentru populație” a expli-cat eurodeputatul belgian MarcTarabella, membru supleant al comi-siei Imco (responsabilă cu analiza șiun prim vot al proiectului), „dar, acontinuat acesta, trebuie de asemeneasă amintim faptul că în anumite ca-zuri, criminali sau teroriști au folositarme achiziționate legal pentru a co-mite nelegiuiri. A fost cazul unei armeutilizate contra Hebdo Charlie, care fu-sese cumpărată într-un Stat membru,după ce a fost convertită în armă despectacol, cu gloanțe oarbe, pentru carenu era necesară nicio autorizație”.

Parlamentul European – prin pre-ședinta grupului Imco, Vicky Ford(conservatoare britanică), care este șiraportoarea proiectului legislativ – s-a arătat și cel mai critic, vis-à-vis deproiectul Comisiei europene. Una din-tre critici, în mod umil acceptată deComisie, face referire la intenția ini-țială de a interzice „armele semi-auto-mate care se aseamănă cu celeautomate”. Altă critică: Comisia nu arealizat clasicul studiu de impact carear fi permis justificarea oricărei modi-ficări a legii Vranckx, din cadrul Gru-pului de cercetare și informare pentrupace și securitate (Grip), a făcut partedintr-un grup de experți care, cu multînainte de atentate, fusese consultatde Comisia europeană. „Am identificatlipsurile din legislație și nu am fost con-vinși că trebuie o nouă legislație. Dar,după atentatele de la Paris, Comisia afăcut un comunicat în legătură cu pro-iectul privind înăsprirea legislației. Afost un fel de supra-reacție. Problemanu este cadrul legal, ci aplicarea legii.În realitate, se constată că achiziționa-rea unei arme, în circuitul ilegal, nueste atât de simplă”.

Tentativa de atentat din trenulThalys a eșuat tocmai pentru că armade război, dezactivată apoi reactivată,nu a funcționat, iar ucigașul din ca-mionul de la Nisa nu a putut să punămâna decât pe arme de alarmă saudin plastic. În realitate, armele care

au ucis în timpul atentatelor, în afarăde Charlie Hebdo, nu proveneau dincircuitul legal.

Este evident că legislațiile tind îngeneral să reducă libertățile indivi-duale. Revizuirea directivei privindarmele de foc nu face excepție de laregulă, însă, în acest caz, câteva Statemembre au dat impresia că se si-tuează de partea celor care se opunînăspririi legii. În timp ce marile statemembre pledează pentru o legislațiemai dură, Slovacia (care asigură ac-tualmente președinția lucrărilor mi-nisteriale ale UE), Cehia, Finlanda șiBelgia s-ar afla în tabăra opozanților.În ceea ce privește Finlanda, avem de-a face cu o tradiție și chiar o nece-sitate locală: a fi bine înarmat într-ozonă rurală este ceva obișnuit, nu esteimposibil să întâlnești un animal săl-batic și să fii nevoit să te aperi.

Faptul că Slovacia, Cehia și Belgiaau fabrici importante de arme, nu arconstitui motivul acestei sensibilizărila modificarea legii. Conform unuicercetător Grip, pentru Fabrica Națio-nală de arme din Belgia, care nuvinde arme semi-automate de uz civilpe piața europeană, „nu producția dearme este în joc, ci vânătorii și, maiales, un număr mare de militari în re-zervă”. Este vorba despre un numărde arme, greu de evaluat – un expertvorbea la un moment dat de circa800.000 – dintre care, multe ar fiprost sau deloc dezactivate. Organiza-țiile care militează pentru securitateși responsabili ai forțelor de ordineatrag atenția asupra pericolului po-tențial, în momentul înăspririi legisla-ției, care ar împinge aceste arme spreilegalitate. Nu întâmplător, în nego-cierile europene în curs, Belgia estepartizana ideii de a conserva, pentrucolecționari, posibilitatea deținerii dearme semi-automate.

Un punct care suscită multe diver-gențe este că Slovacia, împreună cuFinlanda, insistă pentru introducereaposibilității pentru un stat membru dea suspenda directiva în cazul amenin-țării securității interne. Obiectivul, înaces caz excepțional, ar fi acela de aputea distribui arme de război cetățe-nilor civili, pentru a compensa forțelede ordine.

Nu suntem siguri că un acord vaavea loc înainte de sfârșitul anului,pentru că a mai rămas foarte puțindin el, dar vom urmări îndeaproapeacest subiect și vom reveni cu noutățiîn 2017. Până atunci, nu îmi rămânedecât să vă urez „Sărbători fericite!”

DECEMBRIE 2016 | 19

Am identificatlipsurile din legislație

și nu am fost convinși cătrebuie o nouă legislație.Dar, după atentatele de laParis, Comisia a făcut uncomunicat în legătură cuproiectul privindînăsprirea legislației. Afost un fel de supra-reacție.Problema nu este cadrullegal, ci aplicarea legii. Înrealitate, se constată căachiziționarea unei arme,în circuitul ilegal, nu esteatât de simplă”.–Grupul de cercetare și informarepentru pace și securitate (GRIP)

Compromisuri periculoase în IMCO?

D e la bun început trebuie săclarificăm de ce folosim, încazul limierilor, noțiunea de

inițiere sau învățare și nu dresajul, fo-losit ca termen consacrat la alte rasede câini vânătoare. Cei care au avutprilejul să lucreze cu un limier știu câtde sensibili sunt acești câini. Muncalor se bazează pe adevărata înțelegerea exercițiului și pe o colaborare conti-nuă cu conducătorul lor.

Pentru inițierea acestor rase,există două metode consacrate. Ba-zele teoretice și practice a inițierii li-mierului au fost realizate la curtearegală de vânătoare (Jägerhof). Deaceea, prima metodă se și numeștemetoda Jägerhof. Această metodă cla-sică este mai înceată, și se concreti-zează printr-o muncă susținută zilnic,de aproximativ 3 ani, în care câineleparcurge metodic toate etapele depregătire. În cursul aplicării acesteimetode, în primele 12-18 luni se puneaccent doar pe dezvoltarea fizică și în-vățarea noțiunilor de bază, a exerci-țiilor elementare, care stau la bazainițierii oricărui câine de vânătoare.

A doua metodă de inițiere este cearapidă. Urmând această pregătire ra-pidă, cu cerințe mai grele și complexe,facem ca un câine să fie deja apt lavârsta de un an pentru a rezolva ca-zuri de urmărire mai simple. Condi-țiile secolului XXI au determinat șiasociația tradițională a germanilorVerein Hirschmann (Hanovra) să ad-mită devansarea vârstei pentru pre-examen a limierului la 12 luni.

Creșterea limierului tânăr și învățarea elementelordisciplinare de bază

Educarea unui limier tânăr începede la înțărcare, când, de obicei, puiulajunge la un nou proprietar, la vârstade 6-8-10 săptămâni. Această pe-rioadă a educării este foarte impor-tantă, puiul trebuind să învețe toate

elementele de disciplină, astfel:• de la momentul înțărcării tre-

buie să-i asigurăm o hrănire adecvatăși echilibrată, care să conțină toateelementele necesare unei dezvoltărifizice armonioase;

• vom executa deparazitarea exte-rioară și internă a puiului;

• în această perioadă, puiul tre-buie să-și învețe numele și să răs-pundă la chemarea stăpânului;

• trebuie să se obișnuiască cuzgarda;

• este bine să fie obișnuit cu ma-șina, cu care se va deplasa în teritoriuori de câte ori va presta munca spe-cială de limier;

• un exercițiu deosebit de impor-tant este să-l obișnuim cu comanda„la loc”, fiindcă pe locul lui trebuie săfie liniștit, și niciodată pedepsit; loculacesta trebuie să fie și un loc de refu-giu pentru el, unde nu este deranjat șipedepsit niciodată;

• de obicei, comenzi ferme dămnumai după ce puiul înțelege rostul lor;

• în cazul limierului, relația stă-pân-câine trebuie să fie una de încre-dere necondiționată; aceastăîncredere se realizează cu atât maiușor cu cât suntem mai mult timp încompania câinelui;

• socializarea corectă a puiuluieste deosebit de importantă; de

aceea, cățelul trebuie dus pe teren, încondiții cât mai variate; trebuie să în-tâlnească oameni, alți câini, animaledomestice, locuri necunoscute pentruel etc.;

• în această perioadă îl putemscoate pe terenuri în care are posibili-tate să întâlnească și urme de vânat;

• un program regulat zilnic ajutăpuiul să crească în condiții normale șisă înțeleagă tot mai mult din viața luinouă, schimbată.;

• pentru dezvoltarea puiului, estebenefică și prezența unui câine matur,care poate să îi satisfacă nevoia demișcare și de joacă.

Când toate aceste deziderate aufost satisfăcute, putem trece la o fazăsuperioară a educării limierului tânăr,și anume la elementele disciplinare debază. Dintre acestea, cele mai impor-tante sunt următoarele: chemarea câi-nelui, învățarea comenzii „șezi”,obișnuirea cu lesa, însoțirea stăpânuluilângă picior, comanda „culcat” și rămâ-nerea pe loc în poziție de „culcat”.

Chemarea câinelui este un exer-cițiu foarte important. O condiție pre-mergătoare este ca puiul să-șicunoască deja numele. Repetarea nu-melui, însoțită de gesturi din care câi-nele să înțeleagă că trebuie să meargăla stăpân, va duce la rezultatul dorit.Dacă vine la chemare, trebuie să fiemângâiat, lăudat, dar niciodată legatla începutul exercițiului. Dacă puiulrealizează că, dacă merge la stăpân,își pierde libertatea, bineînțeles nu vamai răspunde la chemare. La o fazămai avansată, când la chemare vineimediat la stăpân, putem lega câinelepentru alte exerciții, cu alte teme.

Comanda „șezi” este o cerință, deasemenea, foarte importantă. Dacădeja răspunde la chemare, ridicămmâna dreaptă și repetăm comanda„șezi”. Dacă execută comanda și seașează, îl recompensăm cu ceva demâncare. Trebuie să încercăm să exer-cităm această comandă de mai multeori și în condiții cât mai variate.

Dacă la comanda „șezi” puiul răs-punde prompt și necondiționat,putem trece la un nou exercițiu, șianume, la obișnuirea cu lesa. Lesade limieri este o lesă lungă, la care, deobicei, este atașată și zgarda lată „delimier”. Luarea în lesă înseamnă tre-cerea peste cap a zgărzii, care nu estefoarte strâmtă. După exercițiu și re-


CHINOLOGIE

Inițierea limierilor (II)ATILLA KELEMEN

Urmărirea vânatului rănit se poate realiza și cu alte rasede câini de vânătoare. În primul rând teckelul, de obiceicel sârmos, este des folosit pentru această muncă. Și uncopoi sau un brac, bine educat, poate să facă, într-ooarecare măsură, munca de limier, dar la nici o altă rasă,munca pe urmă de sânge nu este muncă principală. Numailimierii au aptitudini speciale pentru găsirea vânatuluirănit. Un limier, bine inițiat (învățat), este în stare sădescurce o urmă chiar după 48-72 de ore, în condițiicâteodată foarte grele, după ploaie, pe teren variat.

Este important dereținut că lesa nu

trebuie să fie obiectul carepedepsește câinele. Dacăanimalul trage în lesă, segrăbește sau rămâne înurmă, să folosim o nuiafină, dar să nu lovimlimierul cu lesa, pentru căeste deosebit de sensibil încomparație cu alte rasecanine”.

compensare, tânărul limier acceptăfără probleme această mișcare. Câi-nele trebuie să înțeleagă că lesa șizgarda sunt lucruri prin care el vaavea contact cu stăpânul, deci va ac-cepta lesa ca un lucru bun în viața lui.

Mersul „la picior” este următorulelement din șirul elementelor debază. Dacă zgarda și lesa sunt deja ac-ceptate, trebuie să învețe mersul re-gulat, cu capul lângă genunchiulstâng al stăpânului. Este important dereținut că lesa nu trebuie să fie obiec-tul care pedepsește câinele. Dacă ani-malul trage în lesă, se grăbește saurămâne în urmă, să folosim o nuiafină, dar să nu lovim limierul cu lesa,pentru că este deosebit de sensibil încomparație cu alte rase canine. Dacăînțelege ce dorim de la el, în foartescurt timp se va supune și va executaacest exercițiu.

Unul din exercițiile cele mai difi-cile este învățarea comenzii „culcat”.Sunt metode de recompense și gesturi

care duc la culcarea câinelui. Și încazul acestei comenzi, trebuie să evi-tăm bruscarea animalului. Dacă exer-săm zilnic, în curând câinele nostru vaînțelege ce așteptăm de la el.

O problemă mai dificilă este „ră-mânerea pe loc”, când limierul tre-buie să rămână în poziție culcat ovreme mai scurtă sau mai lungă, chiarși în situația în care stăpânul nu maieste în câmpul vizual al animalului.Acest exercițiu se învăța treptat, cumultă răbdare. Dacă discipolul nostrudeja se culcă la comandă, trebuie săînvețe o nouă comandă, „rămâi”.Prima dată ne îndepărtăm de câine la2-3 m, repetând comenzile „culcat,rămâi”. Când obținem ce am dorit,putem mări distanța treptat, până la20-30 m. Dacă câinele rămâne pe loc,putem să ne ascundem după o tufă,un copac repetând comanda. Nicio-dată nu chemăm câinele din pozițiade culcat, ci mergem înapoi la el, și cuatingere, mângâieli, lăsăm să înțe-

leagă că a executat „lecția” și suntemmulțumiți de el. Niciodată nu folosimun ajutor la această probă, noi trebuiesă ne întoarcem la câine și să-i dămvoie să se ridice din această pozițieculcat. Ne ajută la învățarea „rămâ-nerii pe loc” dacă lăsăm lângă câineun obiect de-al nostru (haina, pălăria,rucsacul), din care câinele va înțelegecă stăpânul se va întoarce la el și laobiectul lăsat.

Dacă toate aceste exerciții sunt re-petate zilnic și avem certitudinea călimierul nostru execută exercițiile ne-condiționat, acasă și în locuri necu-noscute lui, putem considera căsuntem gata cu pregătirea animaluluiși că putem trece la o treaptă supe-rioară de pregătire a acestuia.

Certitudinea noastră trebuie întă-rită cu exerciții repetate și susținute.Cel mai important lucru, în aceastăperioadă, rămâne încrederea necon-diționată a limierului tânăr în stăpâ-nul său.

DECEMBRIE 2016 | 21

Fiind înconjurată de prietenele ei șispre mirarea acestora, Bulina îșiaprinde o țigară:

- Ce faci dragă, tu chiar fumezi? oîntreabă una dintre prietene.

- Tu nu vezi? îi răspunde Bulina iro-nic.

- De când naiba, continuă amica, căacum două luni nu fumai?

- Eh… îi răspunde Bulina, evacuânddouă fuioare de fum gros pe nări, a tre-buit cam de atunci să mă apuc, deoa-rece m-am pomenit, hodoronc-tronc,cu Bulă al meu, care a venit acasă cudouă zile mai devreme de la vânătoare,iar în scrumieră zăcea un chiștoc de ți-gară, care încă mai fumega…

* * *Aflat în sala de așteptare a cabine-

tului medical, Bulă se luptă cu plicti-seala, lecturând toate anunțurile lipitepe pereți, iar în cele din urmă, asistenta

îl invită în cabinet, unde-l aștepta me-dicul.

- Soția dumneavoastră suferă de onevroză cronică, pentru vindecarea că-reia îi recomand cât mai mult divertis-ment.

- Divertisment? îl întreabă Bulămirat. Adică, ce fel de divertisment?

- …Masculin!

* * *- Fiule, îi atrage atenția Bulă băia-

tului, cât sunt eu plecat la vânătoare,fii atent cum te descurci, pentru că, înlipsa mea, tu ești bărbatul în casă, așacă ai grijă ca totul să fie în ordine.

- Da tată, îl liniștește băiatul, mergiliniștit și să nu-ți faci probleme, cătotul va fi în regulă… totuși, cât ai degând să lipsești, pentru că mie nu-miprea place să spăl vasele.

* * *- Tati, care ar fi deosebirea dintre

erotism și perversiune? îl întreabă tâ-nărul Bulache.

- Păi, cum să-ți explic pentru a măface mai bine înțeles, se concentreazăBulă asupra răspunsului. Erotism ar fi,de pildă, când te folosești de o pană casă-ți gâdili iubita, iar perversiune ar fica s-o înlocuiești cu o gâscă. Te-aiprins?

- Păi,… nu prea, îi răspunde miculBulache derutat.

- Off… Iubita, mă, iubita să o înlo-cuiești cu o gâscă, și nu pana! Acum

te-ai prins?- Nu prea…- Atunci, șterge-o la joacă și lasă

perversiunile altora mai mari!* * *

Aflat la o bere pe o terasă, Bulă seadresează amicilor?

- Ce naiba o însemna „o nevastă fi-delă”?

- Hm... îi răspunde Țiți prompt, aiae o nevastă care, în loc să-i facă fericițipe mai mulți bărbați, s-a concentratnumai asupra unuia!

* * *- Ce înseamnă un prieten adevărat,

se spovedește Bulă unor camarazi dingrupa lui de vânătoare, mai zilele tre-cute am ajuns ceva mai devreme acasăși l-am descoperit pe Țiți în dormitorulnevesti-mi, pe când tocmai se îmbrăca.Am montat iute arma și, când s-o folo-sesc, tipul m-a luat cu binișorul, mi-apovestit avocățește ce nasol este lapușcărie, fără bere rece și alte chestiiașa că, până la urmă, m-a convins sămă las păgubaș,

- Și,… întreabă unui dintre vânători,cum s-a terminat toată tărășenia?

- Păi, așa cum v-am spus, adică…avocățește, continuă Bulă, mușcându-și buzele de ciudă, a plecat imediat, iara doua zi am primit o factură de la ca-binetul lui de avocatură, prin care m-ataxat cu 2.000 de euro pentru consul-tația pe care mi-a oferi-o!

BULINEȚIȚI

S ocietatea SOLOGNAC faceparte din compania DECAT-HLON, unul dintre cei mai mari

retaileri de articole sportive din lume.DECATHLON a început cu un magazinîn Lille – Franța, în anul 1976, fondatde Michel Leclerc. A început să se ex-tindă în străinătate după un deceniu.Astfel, au apărut reprezentanțe DE-CATLON în Germania – 1986, Spania– 1992, Italia – 1989, Portugalia,Marea Britanie – 1999, China – 2003,India – 2009 și în Asia de Sud-Est. Înziua de azi există peste 1.100 de ma-gazine, în 30 de țări. Compania aremai mult de 60.000 de angajați, repre-zentând 80 de naționalități diferite.

Scopul principal al companiei estede a face sportul accesibil tuturor.

Produsele comercializate de SO-LOGNAC se găsesc și în România, încădin anul 2009, astăzi în 19 magazinesau magazinul online decathlon.ro.

Scurtă prezentareComplexul SOLOGNAC este am-

plasat pe un sit natural în suprafațăde 18 hectare, și cuprinde un magazin

de 3.500 mp, dedicat pasionaților devânătoare și pescuit, precum și birou-rile și centrul de proiectare, cu atelie-rele și laboratoare ale societățilorSOLOGNAC și CAPERLAN, o școalăde vânătoare cu poligon de tir și unheleșteu amenajat pentru testareaechipamentului de pescuit. Deaseme-nea, un imens acvariu este destinattestării diferitelor tipuri și modele denăluci. Peste 20 de profesii se practicăîn acest amplasament, de la designeri,proiectanți, ingineri, șefi de atelier deprodus, până la cei care se ocupă cuaprovizionarea sau vânzători. Toțicontribuie la dezvoltarea produselorși serviciilor care vor fi preluate pen-tru producție.

Programul evenimentuluiLa acest eveniment de promovare

au fost invitați să participe reprezen-tanți ai mass-media de specialitate,


Campionatul A.G.V.P.S.ADVERTORIAL

Zilele SolognacMUGUREL IONESCU

În perioada 24 -25 noiembrie, la sediul societății SOLOGNAC, situat în localitateaCestas, lângă Bordeaux – Franța, a avut loc tradiționalul atelier de prezentare șipromovare a produselor firmei. Bazându-se pe un program agresiv, în sensul bun alcuvântului, echipa de specialiști a realizat un adevărat spectacol, regizat și interpretatimpecabil de tinerii manageri implicați în această acțiune.

respectiv ai publicațiilor specializateîn vânătoare și pescuit din Franța șidin Europa de Sud-Est.

Întâlnirea a avut loc la ora 14.00,fiind structurată pe mai multa etape.După prezentarea perticipanților și agazdelor, a urmat un tur al exterioru-lui bazei, cu vizitarea amenajărilorspecifice. Următorul punct din pro-gram a fost prezentarea atelierelor decreație, pe specialități și destinații. Unconcept foarte interesant și modern înacelași timp, în stimularea actuluicreativ, aplicat de managerii firmei,este gruparea tuturor celor implicațiîn acest proces într-un singur spațiupolivalent, care permite libera comu-nicare, transmiterea de informații întimp util și colaborarea interdiscipli-nară. Pentru dicuții confidențiale sauîntâlniri speciale, erau amenajate spa-ții care asigurau discreția schimbuluide informații.

Vizitarea laboratoarelor de probe afost una dintre cele mai spectaculoaseetape, prezentând, pe categorii deechipamente, testele de anduranțăefectuate pe utilaje specifice, pentruasigurarea succesului procesului decreație-proiectare. Specialiștii firmeisunt „obsedați” de asigurarea rezisten-ței produselor pe care le realizează, cu-noscând importanța acestui aspect înactivitatea de vânătoare și pescuit.

În partea finală a prezentării, șefiide ateliere și-au prezentat produselecreate și realizate. Ca niște adevărațiactori, care și-au repetat îndelung ro-lurile, cu talent și dăruire, au defilatprin fața auditoriului, prezentându-șirealizările: încălțăminte, îmbrăcămintede toate categoriile și calitățile, confec-ționate din materiale diverse, testate încodiții speciale, șepci, pantaloni, veste,vestoane, combinezoane, tocuri dearme, pe scurt, toată gama de echipa-mente și accesorii necesare practicării

vânătorii în condiții optime. Produseleau fost trecute din mână în mână, iarcei prezenți și-au spus părerile în legă-tură cu cele prezentate.

Încheierea unei acțiuni de succes

Seara s-a desfășurat într-o am-bianță caldă, prietenească, în jurul pa-harelor de vin de Bordeaux și aproduselor culinare tradiționale aleregiunii Gironde, oferite la complexulRésinier, locație tipică, reprezentativăpentru această zonă.

Dar totul a trebuit să ia sfârșit,având în vedere convocarea la vână-toarea programată a doua zi, cu multînaite de ivirea zorilor, ocazie pentrutestarea în teren a unor echipamentereprezentative ale firmei.

Toți vânătorii care au participat lavânătoarea de a doua zi, 40 de pușcașiși 30 de gonași au fost, pe lângă ziari-știi invitați, membrii ai echipei Solog-nac, manageri, designeri, ingineri,proiectanți, șefi de secție etc., toți vâ-nători pasionați, cu acte în regulă, tes-tând produsele pe pielea lor.

Conceptul SOLOGNAC presu-pune parcurgerea următorilor pași.

1. Ideea. Plasarea utilizatorului încentrul procesului de creație, adicăobservarea vânătorilor în timpul prac-ticării vânătorii, ascultându-i, iar șefiide producție, designerii și inginerii,imaginând noul produs. Acela care vafacilita punerea în practică, confortul,plăcerea și siguranța acestuia.

2. Concepția. Conducerea Indus-triei Decathlon și echipele Solognac,

ingineri, șefi de producție, designerii,creatorii de prototipuri, lucrează zil-nic pentru a oferi cele mai bune răs-punsuri în ajutorul vânătorilor, de ladebutanți până la cei mai exigenți.

3. Testarea în teren. Faza testării înteren este una dintre cele mai impor-tante în procesul de creație a unui pro-dus. Întradevăr, probele de laboratorpermit măsurarea, testarea, dar într-unmediu artificial. Ca urmare a testuluiNATURA, produsele pot fi prezentateutilizatorilor, toate sunt în stare să în-frunte condițiile dure ale partidelor deiarnă și permite fiecăruia să profite maibine de plăcerea vânătorii.

CONCEPTUL SOLOGNAC

DECEMBRIE 2016 | 23

Î n anul 2015, Winchester a lansatcarabina XPR SM, în varianta cusistemul lung din oțel, de cali-

brele..270 Win., .308 Win., .30-06,.300 Win.Mag și .338 Win. Mag..

În anul 2016, a lansat variantaXPR Threaded, cu sistemul scurt dinaluminiu, de calibrele .243 Win., .308Win și .270 Win.Short Magnum. Patuleste din polimer, drept deasupra,rugos pe mânerul pistolet și antepat,fără obrăzar, deci permițând epolareaușoară și stângacilor. Talpa patuluieste acoperită cu Inflex elastic. Patulrezistă bine când se lovește de cevadur, dar răsună ascuțit și tare, a gol.Țeava, fără sistem de ochire mecanică(Fig. 1), flotează liber față de pat, iarmagazinul este subțire și poate cu-prinde numai 3 cartușe, așezate pe unsingur rând. Lungimea țevii este de560 mm la calibrele 243 și 308 Win.,de 610 mm la calibrele .30-06 și .270

Win. și de 660 mm la calibrele .300Win Mag., .338 Win.Mag. și .270Win.Short Mag. Închizătorul cilindricse prinde cu 3 zăvoare direct în capulcamerei, având o fereastră destul deîngustă pentru ejectarea tuburilortrase. Siguranța are butonul plasat înspatele mânerului închizătorului (Fig.2), butonul împins (cam scrâșnit) îna i nte face vizibil punctul roșu, aver-tizând că trăgaciul va declanșa foculla prima apăsare. Însă camera sepoate deschide după ce se va împingeacel buton.

Carabina de calibrul .30-06, tes-tată de expertul Norbert Klups pentrurevista Deutsche Jagd Zeitung nr.10din oct. 2016, pag. 98-99, a declanșatfocurile la presiunea de 1.800 g, re-glată din fabrică. Totuși, trăgaciul detip direct M.O.A. (Fig. 3) poate fi re-glat de trăgător pentru a ceda la opresiune de numai 1.200 g, excelentă

pentru o armă de categorie atât deieftină. Trăgând la poligon serii decâte 5 focuri, cu cartușe fabricate deHornady, RWS și Winchester, cea maibună dispersie obținută, cu țeava rece– lăsând pauze între focuri – a fost de29 mm, cu noul calibru Winchester Ex-treme Point de 150 grains, recent des-cris aici de noi. Cu țeava caldă (adicăfără pauze), focurile 4 și 5 măresc dis-persia. Lungimea totală a puștii pro-bate a fost de 113,5 cm, din carețeava avea 61 cm, diametrul țevii lagură fiind de 15,8 mm și orificiul cen-tral de ieșire a glonțului mai retrasdecât marginile, ferindu-l astfel de de-teriorări ce-i pot scădea precizia.Greutatea carabinei, fără lunetă, estede 3.150 grame.

Bazele Weaver de montaj pentrulunetă intră în preț, dar luneta folo-sită, Steiner Ranger 3-12 x56, seadaugă prețului inițial.


CarabineARME

Verificând lista lucrărilor publicate de noi în revista de față, am constatat că am descrisrareori modelele de carabine cu repetiție produse de firma Winchester. Despre calibreleShort Magnum, create de ea, scrisesem mai des, despre modelele de gloanțe sauproiectilele unice la fel, dar despre carabine, nu! Remediem cumva această situație,prezentând noua carabină, care este funcțională și foarte ieftină față de cele europene,la concurență doar cu firme din SUA.

Noua carabină WinchesterXPR cu pat sinteticMATEI TĂLPEANU

2 3

1

DECEMBRIE 2016 | 25

Î ntr-o seară liniștită, la un paharde vin bun, proaspăt, unchiul îmipovestea întâmplările unei vână-

tori făcute cu câteva zile în urmă peterenurile unei grupe de vânătoaredin Ungaria, de pe lângă Mako, o lo-calitate situată în apropierea graniței,la doar câteva zeci de kilometrii deCenad.

Vremea, puțin cețoasă, era numaibună pentru vânătoare. Gorniștiianunțară cu bucurie începerea vână-torii, stârnind lătratul gălăgios al câi-nilor aduși să ridice vânatul. Se urcarăcu toții într-o remorcă trasă de untractor, care, încet-încet, îi duse lapunctele din stand. Locul unchiuluifusese stabilit lângă o trecere de caleferată, așezată pe marginea unui malde pământ. În spatele standului, stră-juia un rând de tufe dese, iar pestecalea ferată se deschidea un câmp cuarătură adâncă. Unchiul își găsi un locferit și aștepta în liniște apropiereaglasurilor celor din goană. Momentelede așteptare, în care ochii minții con-struiesc imagnile din crâmpeiele desunete, sunt cele mai frumoase clipeale așteptării. La un moment dat a în-ceput să se întețească lătratul câinilorși armele au început să-și slobozeascăfocurile. Focurile de armă se auzeaudin ce în ce mai de aproape. De undeera așezat, nu putea zări foarte de-parte peste calea ferată. Gonacii și câi-nii erau deja destul de aproape.Deodată, desluși sunetul ridicat defuga unui animal și rămase nemișcat,cu arma ridicată. Din ceața subțire seițiră urechile neastâmpărate ale unuiiepure, care, în fuga lui, nu l-a simțitpe vânător. Fugea, atât de hotărât săscape de ce lăsase în urmă, încâtparcă nici nu îl mai interesa ce găseaînainte. Veni ca o nălucă și se izbi depiciorul vânătorului. Apoi, ca și trezitdintr-un vis, speriat, o luă de-a lungulliniei ferate. Distrat de întâmplare,dar păstrându-și luciditatea, unchiulmeu realiză că iepurele fugea pe liniavânătorilor, drept pentru care nu ri-dică pușca. Urmări iepurele care, în-

soțit de norocul cel bun, scăpă și dinfocurile celorlalți camarazi. Ziuaaceea fusese ziua lui norocoasă!

Amuzat de cele întâmplate, un-chiul așteptă să se termine goana. Cli-pele de așteptare îi oferiră timpul deaducere aminte. O întâmplare similarăavusese loc cu mulți ani în urmă, la ovânătoare de mistreți. Fusese invitat lao vânătoare „la goană”, la care se sta-bilise de la început, ca regulă, că nu seîmpușcă decât mistreți. Chiar dacă ie-șeau vulpi în bătaie, nu aveau voie satragă pentru a nu strica goana. Era înperioada în care blănile de vulpe eraula mare căutare. Zis și făcut. Fiecare îșiluă locul în stand și așteptarea începu.Așa cum se așezase, corpul său eraferit de trunchiul gros al unui stejar.Corul focurilor de armă începu. Zgo-motul frunzelor strivite de trecerea în

fugă a porcilor, larma câinilor hărțui-tori, mirosul de praf de pușcă, țipetelecoțofenelor alarmate și, dintr-o dată,o izbitură în gamba piciorului. Ovulpe, disperată să scape de fuga câi-nilor și de zarva vânătorii, se izbi depiciorul vânătorului. Om și animal, seuitară preț de fracțiuni de secundă, cu-prinși, unul de mirare și altul deteamă. Vulpea schimbă direcția și apoise pierdu printre copaci. Roșcovana afost solul cel bun, căci la acea goanăunchiul meu a reușit să împuște doipurcei frumușei.

Frumoase întâmplări, adunate ladistanță de peste 20 de ani, atât derare și prețioase. Sper ca, într-o zi, săvă pot povesti ce am trăit chiar eucând am simțit prezența, atât de apro-piată, a unei vulpi sau a unui iepurezăpăcit!

DE SEZON

Într-o viață de om se adună multe povești vânătorești. Unele par banale, dar sunt plinede semnificații pentru cel ce le trăiește. Altele merită povestite pentru ineditulmomentului. Recunosc că tolba mea este cu mult mai săracă față de cea a altorvânători. Unul dintre ei este și unchiul meu care, trecut fiind de cele șaizeci deprimăveri, are multe pățanii de povestit. Una din bucuriile mele este să le ascult și apoisă le așez pe albul hârtiei, cu speranța că, poate, într-o zi, le voi putea trăi chiar eu și levoi putea povesti, la rândul meu, nepoților.

Vânătoare „la picior”MARIA SĂVULESCU

C ând este furios, își manifestăagresivitatea prin ridicarea pă-rului de pe spate, din zona coa-

mei, urmată de avertismente grohăite,combinate cu clănțănitul maxilarelor,fie atacând surprinzător și repede pecel care l-a deranjat. Simțurile sale ie-șite din comun și puterea fizică impre-sionantă, care îl face teribil de abil șirezistent, toate îl ajută, deși vederea saeste pusă, pe nedrept, în discuție.

ErimanticusCâți dintre mai tinerii vânători ai

zilelor de astăzi, mai au timp, măcardin curiozitate, să studieze amănunțitvânatul, din punct de vedere al com-portamentului acestuia în natură. In-diferent de specie, aportul pozitiv saufelul daunelor provocate și cauzele ge-neratoare ale acestora, reacțiile ani-malului în sălbăticie, de la caz la caz,în funcție de intemperii și alți factoridefinitorii, precum și alte aspecte com-portamentale, sunt interesante și obli-gatorii de cunoscut.

Odinioară, discuțiile plăcute, pur-tate în acest sens în anturajul breslei,dăteau parfum de alese învățăminte șipovestiri ieșite din mintea și inima unorbuni cunoscători ai vânatului.

„Grupa de vânătoare”, expresie deexcepție pe vremuri, dar mai rar pro-nunțată azi, era recunoscută cu respectde vânătorii „de viță veche”, cum suntnumiți cei trecuți de 70 de ani. Tineriivânători au alte păreri, dar și cunoaș-tințe, în general, mai puține, în dome-niul cinegeticii.

August Roland von Spiess, militarde carieră, dar și cercetător preocupatși mare iubitor de natură și de faunăsălbatică, a salutat, ca „militant ecolo-gist” cum l-am numi azi, Legea vânatu-lui, dată după Primul Război Mondial,în anul 1921, apoi ușor modificată înanul 1923, apreciată internațional cafiind una dintre cele mai bune din Eu-ropa. Cu această ocazie și-a dovedit cu-noștințele privind biologia fauneicinegetice, dar și ca un convins al prac-ticilor vânătorești, susținând că ocroti-

rea și vânătoarea sunt două noțiuni in-separabile.

Cu referire la mistreț și vânătoareade odinioară, spunea: „Am încercat șieu în tinerețe să vânez mistrețul cu lan-cea, dar succesul n-a fost cel așteptat.Vierii se strecurau în desișuri, în carenu puteam pătrunde cu lancea mealungă, așa că trebuia să recurg mai de-grabă la carabină, iar atunci când ceișapte-opt copoi ai mei îl găseau pețepos, nu mai era nici un act de bra-vură să-i înfig lancea în flanc…”(„Vâ-nători de odinioară”, pg. 50).

În același context, privind mistrețulca trofeu în sine, putem culege câtevapilde, spuse de cel amintit, de care as-tăzi, în mare măsură, ducem lipsă:„Evenimentele și trăirile desfășuratepână la dobândirea trofeului sunt plinede dragoste pentru natură, de observațiiinteresante, și ele constituie vânătoareapropriu zisă”.

Foarte interesant este momentuldescris de autor, petrecut în ziua de 16decembrie 1896, împreună cu tatălsău, fiind la o vânătoare de mistrețiprin împrejurimea Sibiului, într-o zonăa unei păduri compusă din „două mariși vaste căldări acoperite cu tufe tinere de

stejari”. Cu cei șase câini, Burcuș, Daki,Lidi, Bubi, Flori și Waldmann, care fă-ceau mare larmă, a avut surpriza, dupăce i-a îmbărbătat suflând în cornul devânătoare, să-i treacă prin față, ca ofantomă, în goana mare, mistrețul.Bubi era pe urmele lui. La acel momentera în poziție de tragere, cu arma pre-gătită. A calculat bine și a tras. Laaproape 60 de pași de locul unde a fostatins vânatul, zăcea mistrețul capital,grav rănit, cu piciorul din spate rupt,iar Bubi era înfipt în el ca o căpușă. Eraun exemplar excepțional, pe caresoarta l-a împins spre Spiess, lăsându-ișansa doborârii acestui exemplar ery-mantic. În explicarea termenului, sespune că a treia muncă a lui Hercule afost prinderea mistrețului de pe mun-tele Erymanthus. Groaznicul animal afost urmărit de către erou prin mijloculunor zăpezi înalte, până când, sleit deputeri, a fost prins.

Alături de tatăl lui, venit în fugă dela locul faptei, privea uimit colții lungicare ieșeau amenințător, vreo 11 cen-timetrii, din mandibulele larg deschise.Avea o lungime de 2,03 metri și a cân-tărit, fără intestine, aproape 300 de kg.Capul dihaniei, dezosat de măcelar, cu


DE SEZON

La vânătoare de mistrețiText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

A trage cu arma în terenul de vânătoare nu este decât finalul activității de vânător.Este, sau chiar ar trebui să fie, ultima preocupare a acestuia. Fie și la mistreți. Dar,pregătirile preliminare, grija față de câinii speciali dresați pentru hărțuire, atenția cucare ne ocupăm de arme și echipamentul nostru și, mai ales, emoția așteptării zilei încare ieșim în decorul înconjurător, toate fac parte din trăirile adevăratului vânător.„Vânatul negru” fascinează orice vânător pasionat. O forță a naturii, puternică șisălbatică, dintr-o familie în continuă creștere ca număr, cea a suidelor.

DECEMBRIE 2016 | 27

blana de pe el, cântărea 26 kg. Era untrofeu uriaș, care a fost expus, dupăpreparare, la Expoziția Mileniului dinUngaria, și a avut un binemeritat suc-ces în acele vremuri.

Dimineața goaneiCu noaptea-n cap, paznicul de vâ-

nătoare a plecat către pădure și, dupăcirca o oră de mers sub clarul de lună,a deslușit unul dintre colțurile acesteia,ocupat de stejăriș tânăr, care se armo-niza cu natura într-o enigmatică li-niște. Ușoare furnicături îl pătrund peșira spinării la gândul că, în aceastămisterioasă atmosferă, multe dintreviețuitoarele pădurii nu dorm. Doarcând și când, câte un trosnet de uscă-turi confirmă paznicului speranța căziua ce vine nu va fi lipsită de reușită.

Fără de zgomot, își improviză, laadăpostul unui stejar secular, pestestratul gros de frunziș uscat, un fel descăunel din crăci rupte de vânt, care,deși cam incomod, nu-i strica plăcereasavurării unei țigări. Fumul, ca o nă-lucă, refuza să se îndepărteze de tă-cutul gânditorul, ba, mai mult, îidădea târcoale, îl mângâia ușor pe lavârful nasului, încercând să-l abată dela rostul lui, devenit rutină a vieții.Falnicul gorun, cum numai acela allui Ștefan cel Mare și al lui Horea aumai existat, îi servea drept scut și pa-văză împotriva vânticelului subțire șirece, care prevestea crăpatul de ziuă.Era un ritual al naturii!

De cum se lumină suficient, se ri-dică și porni în căutarea urmelorproaspete, lăsate de mistreți în timpulperiplului nocturn. Peste puțin timpurmau să înceapă a sosi vânătorii, așacă se grăbea cu observarea terenului.Mai făcu un popas scurt la observator,

unde își amintea că data trecută,exact pe locul cu scăldătoarea, mistre-ții alungați din hățișul de porumbari,strânși ca într-o horă, au păcălit hăi-tașii, întorcându-se în direcția deunde veniseră. Și duși au fost!

Până seara târziu, nici urmă de ară-tare n-a mai fost găsită. Parcă intraserăîn pământ! Din păcate, planul nu dă-tuse rezultate. Ziua fusese ratată.

Mai analiză și două-trei puncte dehrănire. Acestea sunt foarte impor-tante, deoarece mistreții își petrec maimult timp aici și pot fi apreciați selec-tiv. Vânatul slăbit, în multe dintre ca-zuri nehrănit, este mai predispus laboli. Furajele cu boabe, cu prioritateporumbul, sunt cele mai nutritive. Latelefon, paznicul își dojenește colabo-ratorul pentru că a lăsat știuleți întregi,dând astfel posibilitate mistreților săfugă cu ei în tufișuri. În gând, și-a ziscă bine a făcut ajutorul, poate cănumai așa vor rămâne și ceva boabepentru păsări.

Până ce iarna toarnă omăt gros,turmele de porci se întorc în pădure.Dar deabia atunci principala activitatede gospodar devine administrareaporțiilor de hrană complementară, înfuncție de vârsta lor. Scroafele bă-trâne, de regulă cele mai prolifice, tre-buiesc ajutate cel mai mult.

Paznicul de vânătoare se scuturăde gânduri și își conduse pașii pe o di-recție paralelă cu poteca făcută de râ-mători. Urme proaspete. Semn bun.Păstră în minte zona respectivă, pen-tru a o propune organizatorului ca oprimă bătaie, după care se grăbi sprelocul de adunare a vânătorilor. Îșipipăi rucsacul unde ținea o vechitură,dar valoroasă goarnă, pe post de corn.

La multe vânători, ortacii au zâm-

bit văzându-i trâmbița și n-au precu-pețit câteva glume, mai ales când, dinîntâmplare, câte o goangă nu găseaalt loc de popas decât în tubul detablă al instrumentului, și tocmaicând suflătorul își arăta măiestria.

Grupa de participanți era deja adu-nată pentru instruire. Tehnica vânătoriicuprinde o complexitate de responsa-bilității care privesc hăitașii, zonele deparcurs, repartizarea trăgătorilor, codulde semnale acustice de siguranță, un-ghiurile de tragere permise, controlulîmpușcăturilor ratate, regulile de cău-tare a animalului rănit și, nu în ultimulrând, onorurile față de vânatul sacrifi-cat în numele ocrotitoarei Diana.

O parte dintre vânătorii prezenți șigonacii au câini hărțuitori, câțiva fox-terieri și un teckel, excelenți pentru oastfel de vânătoare, care sunt gata sădibuiască animalul retras sau rănit,pentru că nu cunosc frica.

Pe la ceasurile trecute de orele 8,din loc în loc, vânătorii aliniați în stan-durile de pândă, printre falnici ștejariși fagi, așteaptă semnalul trâmbiței careva anunța că hăitașii au început scoto-cirea desișurilor. Până și vântul seopește și nu mai foșnește frunzele us-cate, fiind complice într-o liniște înșe-lătoare. Trei sunete lungi, repetate detrei ori, răsună în depărtare, ameste-cate cu ecoul scheunatului de luptă alcâinilor. Adrenalina vânătorilor începesă clocotească și simțurile acestora sedezmorțesc.

După 10-15 minute, ca niște gazele,câteva căprioare aleargă spre un locmai sigur, etalându-și iscusința salturi-lor de fantome zburătoare. Se opresc,privesc împrejurimile, de parcă știu cănu ele sunt pândite de mogâldețele depe lângă copaci, apoi, imperturbabile,părăsesc scena, lăsând loc altei repre-zentații. O ciurdă de 7-8 mistreți, cucoamele zbârlite, apar la circa 300 demetri în fața standurilor. Ocolind pru-dent un luminiș, scroafa conducătoareîși poartă abil protejații, îndemnându-i, prin grohăituri scurte, să nu se abatăde la poteca știută numai de ei. Înșelă-toare tactică, de data aceasta, posibil săle producă ceva pierderi.

Ca într-un infern, de undeva, de lacirca 70-80 de metri, se dezlănțuiefocul armelor de vânătoare. Împinși dehăitași și urmăriți de câini, cad în abus-cadă trei porci, care, mai bine de un șiceva, au produs însemnate pagube bie-ților gospodari ai parcelelor cultivate cuporumb.

Așadar, în lumea sălbăticiunilor,orice faptă urâtă este pedepsită. Fiin-dcă instanța vânătorească a hotărât ast-fel.


D e la ramurile înghețate ale ar-buștilor și vegetația de la nive-lul solului, dar mai ales papura

și stuful înghețat de pe văioagele câm-purilor sau de la marginea apelor, toatepot deveni adevărate „lame” ce pottăia, pur și simplu, sau pot produce rănigreu de vindecat. La fel este cazul ghețiide la suprafața apelor, spartă și înghe-țată din nou, cu colțuri acuțite și muchiităioase care nu iartă. Toate acestea con-stituie un pericol permanent pentru câi-nii noștri de vânătoare, dar, mai ales,pentru labele acestora.

Indiferent dacă au părul scurt,cum sunt bracii, sârmos, sau mailung, cum sunt seterii, câinii de vână-toare sunt supuși pericolelor datorategheții, vegetației sau terenului înghe-

țat, pernițele labelor fiind, practic,permanent expuse. Pericolul este cuatât mai mare, cu cât terenul, pe carecâinele stă în mod obișnuit, acasă, încurte sau în gradină, este mai permi-siv, de exemplu acoperit cu iarbă saupământ moale. În aceste condiții, per-nuțele labelor nu capătă duritatea șirezistența necesară pentru a face fațăcondițiilor aspre ale terenului înghe-țat sau gheții, când iese la vânătoareîn timpul iernii. Exemple cu tăieturiadânci în pernuțele labelor sau întreacestea, avem nenumărate, mai alescând vânăm în papura și stuful de lamarginea apelor sau pe canalele aco-perite cu vegetație dintre câmpuri.Sunt răni urâte, periculoase și, ade-sea, foarte greu de vindecat.

De aceea, în afara măsurilor pre-ventive, precum ieșiri dese pe teren„aspru”, înaintea începutului perioa-dei cu îngheț, pentru durificarea per-nuțelor labelor, putem face apel laechipamentul special de protecție pen-tru această perioadă specifică din an.

„Ghetuțele” pentru câini, dacă leputem numi astfel, sunt una dintresoluții, și pot oferi protecția necesarăpentru partenerii noștri patrupezi devânătoare. Confecționate din mate-riale rezistente, cu design și croielispeciale, concepute pentru a oferi nunumai protecție, dar și confort, acesteaccesorii pot fi de un real folos și aju-tor pentru câinii noștri, în cazul con-dițiilor drastice pe care le putemîntâlni, iarna, pe teren, la vânătoare.

Modelele pot diferi, de la simplisăculeți ce se leagă împrejurul labelor,la adevărate „încălțări” cu talpă anti-derapantă și protecție pentru întreagaarticulație a labei cățelului. La fel caîn majoritatea domeniilor, piața despecialitate oferă o gamă largă de mo-dele, prețurile fiind în concordanță cucalitatea dar și cu designul „ghetuțe-lor”. Să nu uităm însă că, dacă recur-gem la această soluție, va trebui, la felca și în cazul vestelor de protecție, săobișnuim câinele cu purtatul lor, îna -inte de a ieși la vânătoarea propriu-zisă, pentru a evita surprizelenedorite. Și cum seara de Crăciun nueste departe, alături de cadourilenoastre, putem adăuga, sub bradulîmpodobit, și o pereche de „ghetuțe”,pentru nelipsitul prieten și partenerpatruped, câinele nostru de vână-toare. Se va bucura, în felul lui, și, cusiguranță, îi vor fi de folos!

Câinele de vânătoare

Este acel timp din an când frigul este stăpânul locurilor, iar gerul pune flori de gheațăpeste tot in jurul nostru. Fie că este vorba despre pojghița de gheață de la margineaapelor, fie de vegetația înghețată sau, pur și simplu, de terenul înghețat, gheața este unelement de care trebuie sa ținem seama atunci când vine vorba despre protejarea șigrija pentru partenerul nostru patruped, câinele de vânătoare.

CHINOLOGIE

Protecția împotriva ghețiiIARNĂ, GER, GHEAȚĂ…ALECSANDRU CODRIN

Î n prezent sunt cunoscute circa30 de specii, arborii crescâdpână la înălțimea de 30-40 de

metri și atingând vârste considerabilridicate, comparativ cu alți arbori ase-mănărori ca talie și mediu de viață. Înacest sens sunt cunoscute exemplarede tei cu vârsta estimată la 1.000 deani, precum cel din Neuenstadt amKocher, în provincia Baden-Württem-berg - Germania, sau în vârstă decirca 700 de ani, precum teiul din Na-jevnik, considerat cel mai gros arboredin Slovenia. La noi în țară, la Iași, înparcul Copou, „Teiul lui Eminescu”este apreciat la vârsta de aproximativ500 de ani.

În mitologia Romei antice, teiulera considerat arborle lui Venus și alJunonei, zeițele iubirii și înțelepciunii,fiind folosit la împodobirea caselor ti-nerilor căsătoriți pentru stabilitate șiechilibru în viitor. La francezi, o cre-dință populară îndemna tinerii căsă-toriți să treacă pe sub ramurileîmpreunate ale teilor înfloriți pentrutrăinicia și binele căsniciei lor. La noi,în Bucovina, mormintele vârstnicilorfamiliei se împodobesc cu ramuri detei înflorite, pentru a aduce liniștearăposaților și pentru binele celor vii.

În scopuri terapeutice, de la tei sefolosesc atât florile cât și frunzele,scoarța și lemnul moale dintre scoarță

și măduvă. Principiile active ce se gă-sesc în acestea cuprind, între altele,flavonoizi cu rol antioxidant, uleiurivolatile, vitamine și taninuri cu rol as-tringent. Substanțele mucilaginoase șiuleiul volatil, numit farnesol, din brac-teele/frunzulițele florilor, contribuiela fluidizarea secrețiilor din căile res-piratorii, diminuează inflamațiile șiintensifică transpirația, contribuind lascăderea febrei, ajutând în cazul răce-lilor și afecțiunilor sistemului respira-tor în general. Infuzia din flori de teiare o acțiune calmantă, ușor sedativă,asupra sistemului nervos, ajutând și încazul migrenlor și al durerilor de cap.Alburnul, lemnul moale dintre scoarțăși măduva arborelui, conține taninuricu proprietăți vasodilatatoare, pu-tând fi de ajutor în hipertensiunea ar-terială și tulburările coronariene, areo acțiune antispasmodică, ajutând încazul durerilor de stomac, și are, deasemena, o acțiune coleretică și depu-rativă, ajutând în afecțiunile biliare șirenale, contribuind la eliminarea to-xinelor, drenarea bilei și dizolvareaacidului uric.

Preparatele din tei sunt, de regulă,pulberea din planta uscată, infuziafierbinte, decoctul, tinctura și „apa detei”, precum și mierea produsă de al-bine din flori de tei, recunoscută pen-tru proprietățile ei antiseptice șiantiinflamatorii. Preparatele cosme-tice din tei, precum compresele cu in-fuzie din flori de tei și decoctul folositca loțiune tonică, ajută în păstrareaprospețimii și integrității pielii.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor din tei să se facă numaila recomandarea acestuia. Opinia me-dicului este neapărat necesară și seimpune ca o măsură de prevedere,precauție și siguranță.

DECEMBRIE 2016 | 29

Plante tămăduitoare

TeiulDOCTOR PLANT

Teiul (Tilia Sp.) este un arbore ce face parte din FamiliaMalvaceae, originar din zonele temperate ale emisfereinordice, fiind prezent atât în Europa, cât și în Asia și parteaestică a continetului nord-american, răspândit în păduri deamestec sau solitar, mai rar în arborete pure, începând dinzona de câmpie și până în zona deluroasă și premontană.

FLORA


RESTITUIRI

E ra organizat în următoarele 8plase, poziționate astfel de lanord la sud: Birchiș (cu reșe-

dința în Birchiș), Belinț (cu reședința înlocalitatea omonimă), Făget (cu reșe-dința în comuna Făget), Lugoj (cu re-ședința în orașul omonim), Sacu (cureședința la Sacu), Caransebeș (cu re-ședința în acel oraș), Teregova (cu re-ședința în comuna cu același nume) șiOrșova (cu reședința în orașul Orșova).

Situația în 1941În acel timp, pe teritoriul județului,

funcționau 33 de societăți de vână-toare, și anume: „Șoimul”, constituităîn acel an în localitatea Darova (azi înjud. Timiș), „Visegana”, înființată înanul 1939 în comuna Visag (azi în jud.Timiș), „Golumbul”, înființată în anul1928 la Fărliug (azi în jud. Caraș-Seve-rin), „Scăiușana”, la Scăiuși (azi în jud.Caraș-Severin), „Remetea”, la Pogănici(azi în jud. Caraș-Severin), „Cerbul”, laOloșag (azi în jud. Timiș), Societateavânătorilor Lugojel, înființată în anul1923 (azi în jud. Timiș), „Aurora”, încomuna Bulci (azi în jud. Arad), socie-tățile „Petnic”, în comuna omonimă(azi în jud. Caraș-Severin), „Mistrețul”,la Svinița (azi în jud. Mehedinți), „Ge-neral Cena”, la Mehadia (azi în jud.Caraș-Severin), „Vidra”, la Jupalnic (aziîn jud. Mehedinți), „Cerna”, la Corne-reva (azi în jud. Caraș-Severin), „Slă-tioara”, în comuna Slatina-Timiș (azi înjud. Caraș-Severin), „Cercul vânătorilorSemenic”, în satul Gărâna (azi în jud.Caraș-Severin), „Societatea Vânători-lor”, la Mehadica (azi în jud. Caraș-Se-verin), societatea numită „Curtea”, înlocalitatea cu același nume (azi în jud.Timiș), „Graurul”, la Sacu (azi în jud.Caraș-Severin), „Șoimul”, la Căvăran(azi Constantin Daicoviciu, în jud.Caraș-Severin), „Vulturul”, la Zăgujeni(azi în jud. Caraș-Severin), „Cucul”, laZgribești (azi în jud. Timiș), „Căprio-rul”, la Jdioara (azi în jud. Timiș),„Dragoș Vodă”, la Nădrag (azi în jud.Timiș), „Căpriorul”, la Rusca Montană

(azi în jud. Caraș-Severin), „Sitarul”, înlocalitatea Ferdinand (azi Oțelu Roșu,în jud. Caraș-Severin), „Aurora”, laGlimboca (azi în jud. Caraș-Severin),„Țarcu”, la Vârciorova (azi în jud.Caraș-Severin), „Carpații”, la Borlova(azi în jud. Caraș-Severin), „Că-prioara”, la Caransebeș (azi în jud.Caraș-Severin), „Sitarul”, tot în Caran-sebeș, „Societatea Vânătorilor”, dinLugoj, „Clubul Vânătorilor” din Caran-sebeș și Societatea „Reunirea vânători-lor”, din Orșova (azi în jud. Mehedinți).

Situația în 1947În luna noiembrie 1947, mai func-

ționau doar 17 astfel de societăți: „Sita-rul”, la Birchiș (azi în jud. Arad),„Margina”, la Margina (azi în jud.Timiș), „Societatea Vânătorilor”, dinFăget (azi în jud. Timiș), „Societatea Vâ-nătorilor”, din Balinț (azi în jud. Timiș),„Societatea Vânătorilor”, din Lugoj,„Diana”, de asemenea la Lugoj, „AVIS”,tot în orașul reședință de județ, „Șoi-mul”, la Sacu (azi în jud. Caraș-Severin),„Sitarul”, în Caransebeș, „Căprioara”, totîn orașul Caransebeș, „Teregova”, în lo-calitatea omonimă (azi în jud. Caraș-Se-verin), „Reunirea vânătorilor” și „NicolaeCena”, ambele la Orșova, „Societatea Vâ-nătorilor”, la Mehadia (azi în jud. Caraș-Severin), „Carpații”, la Borlova (azi înjud. Caraș-Severin), „Dragoș Vodă”, laNădrag (azi în jud. Timiș) și „Clubul Vâ-nătorilor”, la Caransebeș.

Astfel, comparativ cu anul 1941,în 1947 numărul societăților de vână-toare se redusese la jumătate, cauzelefiind de natură economică și socio-ad-ministrativă.

Societatea „Diana”, din Lugoj, înfi-ințată în anul 1943, avea în 1947 unnumăr de 155 de membri din numai 7localități: Lugoj, Tapia, Valea Lungă,Jupânești, Măguri, Cireșu și Sărăzani.

„Societatea Vânătorilor”, din Lugoj,înființată în anul 1924, avea în 1947 unnumăr de 140 de membri doar din 5localități: Lugoj, Belinț, Lugojel, OhabaLungă și Jabăr.

Societatea „Reunirea vânătorilor”,din Orșova, înființată în anul 1924,avea în 1947 un număr de 120 demembri din numeroase localități: Or-șova, Jupalnic, Tufări, Eșelnița, Ogra-dena Nouă, Ogradena Veche, Dubova,Topleț, Plavișevița și Hodoni.

Societatea „Căprioara”, din Caran-sebeș, avea 106 membri din 15 locali-tăți: Caransebeș, Lindenfeld, Buchin,Cârpa (azi Valea Timișului), Vârcio-rova, Bolvașnița, Bucoșnița, Petroșnița,Zlagna, Obreja, Ciuta, Glimboca, Po-iana, Ruginosu și Vălișoara.

Societatea „Nicolae Cena”, din Or-șova, avea 82 de membri.

Societatea „Sitarul”, de la Caranse-beș, avea 68 de membri din localitățile:Caransebeș, Rusca Montană, Marga,Măru, Ferdinand, Ohaba Bistra, Mal,Marga, Zăvoi și Voislova.

„Societatea Vânătorilor”, din Balinț,avea 65 de membri din 11 localități:Balinț, Bara, Dobrești, Ohaba Lungă,Remetea Luncă, Bethausen, Cladova,Cutina, Secaș, Vizma și Spata.

„Societatea Vânătorilor”, din Meha-dia, avea 64 de membri dintr-un numărde 8 localități: Mehadia, Cornea, Iabla-nița, Topleț, Bolvașnița, Băile Hercu-lane, Pecinișca și Plugova.

„Societatea Vânătorilor”, din Făget,grupa 60 de membri din două orașe(Lugoj și Arad) și cinci sate (Bata, Făget,Gladna Română, Bichigi și Bichiș).

Societatea „Dragoș Vodă”, din Nădrag,avea 41 de membri din următoarele loca-lități: Nădrag, Lugoj, Gladna Română,Jdioara, Crivina de Sus și Ferdinand.

„Clubul Vânătorilor”, din Caranse-beș, înființat în anul 1924, avea 40membri, toți din acel oraș.

Societatea „Sitarul”, din comunaBirchiș, grupa 32 de membri din sa-tele: Birchiș, Căpălnaș, Țela, Bata, Os-trov și Lalașinț.

Se observă faptul că societățile devânătoare cu sediile în mediul urbanaveau cel mai mare număr de membri,unele dintre acestea având și vechimeacea mai mare.

Vechi societăți de vânătoaredin fostul județ Severin SORIN GEACU

Județul Severin avea în acei ani 6.422 km pătrați, extinzându-se pe o lungime de 160 km, între valea Mureșului în partea de nord și cea a Dunării la sud. Deși reședințaacestuia era în orașul Lugoj (azi în județul Timiș), locul central era deținut de orașulCaransebeș. Astăzi, teritoriul său este împărțit între următoarele județe: Caraș-Severin(60%), Timiș (30%), Arad (5%) și Mehedinți (5%).

DECEMBRIE 2016 | 31

PESCUITBibani la zero grade 32Binanii din lacul Sinoe 34

Vremea știucilor hibernale 36Pescuit pe râu 38

DECEMBRIE

Este luna evaluărilor cantitative șicalitative ale partidelor de pescuitdin timpul anului, pe malurile ape-lor. Este vremea pentru activitățile

din atelierul specific: reparații, completări, confecționarea unor accesorii saunăluci, curățarea și conservarea sculelor pe timpul iernii. Răcirea accentuatăa apelor influențează hrănirea peștilor, care scade mult în intensitate sau în-cetează complet. Totuși se obțin rezultate satisfăcătoare pe râuri și în zonelecu apă caldă, datorată uzinării centralelor electrice. După înghețarea apelor,se poate practica pescuitul la copcă, cu rezultate bune la peștii răpitori, știucă,biban, șalău, dar și la peștii pașnici, babușcă, roșioară sau caras. Echipați-văcorespunzător și urmăriți prognozele meteo.

CE PESCUIM

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

Î n condițiile în care temperaturaapei la suprafață nu depășește 2grade nici la prânz, este firesc ca

activitatea răpitorilor să fie aproape ine-xistentă. Cu toate acestea, bibanii suntsingurii care nu ar refuza un vobler, undropshot sau un jig, cu anumite condiții.

Condiția nr. 1 – localizarea peștilor

Degeaba vă pregătiți cu „de toate”pentru o zi de pescuit pe frig la biban,dacă nu-i găsiți pe locurile „de iernat”.Pe anumite lacuri, asta poate însemna

în imediata apropiere a stufului, dacăapa este mai adâncă în mal. Pontoanelede pe Snagov, aflate pe apă adâncă,sunt o structură unde puteți da de bi-bani, dar la fel sunt și pragurile din ime-diata apropiere a malului, și mai alesbaza acestora, pe apă adâncă (de la 4metri în jos). De asemenea, locurile cuștepi pe subtrat, caracteristice altor ti-puri de lacuri de la noi, pot ține bibaniîn perioada hibernală. Digurile dintredouă lacuri, în zona deversorului, tre-buie iar luate în considerare ca locuri deiarnă foarte bune, mai ales atunci când

curge apa. După cum puteți oberva dinexemplele de mai sus, dacă găsiți struc-turile submerse, aveți șanse crescute capeștii să răspundă nălucilor oferite.

Condiția nr. 2 – echipamentul de sezon

De multe ori, în primele ore ale di-mineților de iarnă, apa îngheață vă-zând cu ochii pe firele de pe mulinete,iar firele textile sunt cele mai predis-puse să rețină apă. În plus, pe apă rece,vă veți spori mult șansele de a prindepește cu monofilament din nailon saufluorcarbon, pentru că apa este lim-pede, iar peștii foarte precauți. Lansetași mulineta pot fi cele folosite în restulanului la biban, doar firele trebuie sădifere. Ca diametre, iarna am pescuitcu 0,16 mm în zonele mai libere deagățături și cu 0,19 mm sub pontoaneși în zone cu cocioc pe substrat, însăputeți da și cu 0,14 mm, pentru finețemaximă. Lanseta de biban este bine săaibă un vârf cât mai flexibil, care să seîncarce ușor cu 3-5 grame, și cât maisenzitivă, pentru a detecta mușcăturilefoarte discrete ale bibanilor „înghețați”.

Condiția nr. 3 – cu ce năluci pescuim

Nu există o regulă anume, fiindcă întrecut am întâlnit aproape toate scena-riile posibile pe apă. Astfel, într-o iarnă,bibanii „se atârnau” dacă le prezentamo cicadă la viteză foarte mică de recu-perare, aproape dandinată pe fundulapei. Alteori, am prins bibani mari peshad-uri de 8 cm și capete de 7 grame.Recent, pe Snagov, într-o anumităzonă, bibanii răspundeau bine la voble-


1

2

3

Pescuit la răpitor

Bibani la zero gradeText și fotografie ANDREI ZABET

Iarna s-a instalat deja în țară, cu temperaturi la limitaînghețului, astfel că mai toate speciile de pești au intratîn „amorțeală”, chiar și răpitorii. Ferestrele de hrănire se îngustează foarte mult, cum am pățit la ultima partidăla șalău, care a mâncat puțin și prost la apus, aproape pe întuneric.

SPINNING

rele de 3-4 cm, recuperate extrem delent și cu pauze. Vă recomand să avețijiguri de 3,5 și 5 grame pe cârlige nr. 4și 6, și chiar mai grele, în funcție deadâncimea apei în care pescuiți. Selec-ția plasticelor trebuie să cuprindă shad-uri în culori naturale, chiar translucide,creaturi (raci și imitații de râme) în cu-lori închise, cicade între 3,5 și 7 grame,voblere care să acopere toate adânci-mile, de la cele cu barbetă la modelesuspending și la cele rattling, scufundă-toare. Nu lăsați nimic la voia întâmplă-rii, pregătiți-vă cu cât mai multe, maiales că nălucile de biban nu ocupă ace-lași spațiu precum cele de șalău.

Condiția nr. 4 – stilul recuperării

Prezentarea nălucilor iarna trebuiesă țină cont de o singură regulă: peștiiau un bioritm scăzut, se mișcă greu șipuțin. Deci, lăsați acasă orice recupe-rare medie spre rapidă. Chiar dacăeste greu, forțați-vă mâna să învârtălent manivela mulinetei, și acordațipauze mari după fiecare tur de mani-velă, în special dacă pescuiți cu jiguriși cicade, pe substrat. Festina lente esteregula de bază. E greu și împotrivafirii, este un stil greu de controlat și deîndurat, dar este singurul care dă re-zultate, la fel ca și în cazul altor peștirăpitori. Odată ce localizați bibanii, în-cercați mai multe tipuri de năluci cu ofrecvență de una nouă la fiecare 2-3lanseuri, până când găsiți „giugeaua”la care vrea. În limbaj elevat, asta arînsemna până stabiliți pattern-ul zilei.Iarna nu-i ca vara, vorba cuiva, decipescuiți în consecință.

DECEMBRIE 2016 | 33

4

Vă recomand să avețijiguri de 3,5 și

5 grame pe cârlige nr. 4 și 6,și chiar mai grele, înfuncție de adâncimea apeiîn care pescuiți.

D ecizia a fost de a lua numaiscule pentru spinning, și ace-lea telescopice, pentru econo-

mie de spațiu. Cât despre accesorii,mulinete micro și câte o singură cu-tiuță de năluci, din toate tipurile,strictul necesar pentru o eventualăpartidă de pescuit. Spun eventuală,pentru că vremea caniculară, progra-mul familial încărcat și peștele carecam lipsea, îmi cam tăiaseră elanul.

Așa că prima decizie a fost: fără vergi,fără nadă, fără plute, plumbi, cârlige,degorjoare, prăștii, juvelnic, minciog,și lista ar putea continua.

Evaluarea posibilitățilorPe lângă activitățile cotidiene, între-

ținerea taberei, reamenajarea zilnică acorturilor, asigurarea unor mese gătitetradițional, adică procurarea, dificilă, aunui pește proaspăt, făcută cu relații și

programare, influența microbuluiexista, așa că am început prospecțiu-nile. În zonele limitrofe, speranțeleerau slabe, traficul naval, mulțimea deturiști, poluarea necontrolată făcută deunitățile de cazare, făceau ca o astfelde tentativă să fie iluzorie.

Dar, cunoștem zona din zilele eibune, chiar dacă atunci făceam expe-diții îndepărtate, din plictiseală saudin exces de adrenalină. După exclu-


Amintirile verii

Bibanii din lacul SinoeText și fotografie MUGUREL IONESCU

SPINNING

Vacanță de vară la Gura Portiței…Vremea prognozată era favorabilă, temperaturile cam mari, dar și datoria față de familieera la fel. Vacanța, anunțându-se destul de scurtă și cam aglomerată în acest an, m-aconvins să reduc substanțial trusa, și așa minimală, de scule și accesorii de pescuit.Condiții de pescuit erau, cunoșteam zona, accesul legal era asigurat online, dar peștele,obiectul muncii, care altădată se găsea din abundență, își diminuase considerabilefectivele, fiind afectat calitativ și din cauza scăderii calității apei.

derea lacului Golovița, devenit zonăstrict protejată, varianta era Sinoe,mai îndepărtat, dar situat în afara tra-seelor cotidiene. Așa credeam noi...

Cu speranțe, la drumȘi am pornit devreme, oarecum pe

răcoare, mai mult la insistențele feteimele. Puțină apă, un măr și sculeleminimale. Încă nu știam cât de de-parte vom merge.

Reper era „farul”, situat la sud detabăra noastră. După ce trecem de el,se formau niște diguri, perpendicularepe plajă, care ne duceau la canalulcare dădea în Sinoe. Traseul era cu-noscut, efortul calculat, dar noile con-diții ne-au cam dat bătaie de cap. Ovegetație acvatică luxuriantă, pe toatăbordura canalului și a lacului, ne făceasă ne deplasăm, căutând locuri potri-vite de pescuit la spinning, spre sud,tot mai spre sud… Aproape că dubla-sem distanța parcursă până la „far”,oricum destul de substanțială, cândam descoperit primele zone mai li-bere, decretate cu indulgență, culoareînguste, printre întinderile înierbate.

Pescuit pe SinoePoposim, copilul se pregătește să

se apropie de oglida apei, altă belea,din cauză digului bordat de anroca-mente, invadat de vegetație terestră șide stuf, cu capcane le tot pasul. Peri-col permanent.

Încerc să mai explorez, când, laprima lansare, cu un twister verificatîn Norvegia, copilul vine, în strigătetriumfale, cu un biban acceptabil. Edrept, prinsese și șalău de două kilo-grame în zonă, dar pe vremuri, cândse pridea.

Și începe distracția, prindeam șieliberam, căutând poziții mai bune,locații mai accesibile, schimbând nă-luci pentru a încerca o anume selecție,poate o știucă sau un șalău! Daroferta era aceeași. Bibani, potriviți camărime, care ar fi făcut deliciul culi-nar cu o saramură tradițională. Dar,dacă-i eliberasem pe primii zece, amzis să fim consecvenți. „Catch and re-lease” până la capăt!

Și apar și pescarii. „Ați prins ceva?”Vrem să păstrăm confidențialitatea.„Încă nimic.” „Noi am prins ieri bibanimari, de jumătate de kilogram, la sta-ționar, cu bucățică.” și își continuaudrumul. Deci nu noi descoperisemAmerica. Dar eram mult mai sportivi!

Locuri, bibani, alte locuri, alți bi-bani, aproape că ne pare rău că nu i-am adunat, bineînțeles, selectiv. Ceide la corturi nu vor ști ce masă spe-cială au pierdut.

Din nou la corturiCăldura se întețea, oricum nu

aveam pește, așa că, avînd sculeleîncă funcționale, nu se știe cu ce neputeam întâlni pe drum, ca la vână-toare, până la părăsirea fondului, ho-tărâm retragerea. De data asta, pe

digul de la „grăniceri”, drum mai facil,pe teren ferm.

Halba de bere rece, la terasă, undene aștepta și un grătar încins, în cazulîn care am fi venit cu bibanii prinși,reproșurile prietenilor de la bar și…la plajă!

DECEMBRIE 2016 | 35

Ingrediente: bibani mărișori, 5-10 bucăți, câți ai, 3 roșii, 3 ardei capia, 3 că-pățâni de usturoi, 3 ardei iuți, sare, piper boabe și, ingredientele specifice, 200 gmăsline negre, 100 ml ulei de măsline, 3 lămâi.

Preparare: peștele, eviscerat, se coace pe grătar sau pe tablă, se curăță desolzii arși și se așează în tava de copt. Așezăm desupra lor roșiile feliate, ardeiicapia tăiați rondele, usturoiul curățat feliat, ardeiul iute întreg, măslinele, piperul,sarea, uleiul și, deasupra, feliile de lămâi, completându-se cu apă până la aco-perire, cu cca. 4 cm, a compoziției. Se scade la cuptor, până la obținerea unui pre-parat omogen.

Servire: merge și rece, ca aperitiv, sau caldă, ca fel principal, acompaniată,după postură, cu răchie sau vin alb/roze, sec/demisec. Poftă bună!

SARAMURĂ DIN BIBANICA LA JURILOVCAMAMA PAȘA

Bibanul, apreciat, în general, pentru cooperarea sa în partidelede pescuit (dacă dai de el!) are o carne foarte apreciată, rămâneca imaginația maestrului, a chef-ului, să o pună în valoare. LaJurilovca, influențele mediteraneene sunt suficient deputernice pentru a personaliza o banală saramură.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

A vând în vedere condițiileamintite mai sus, răpitorii,chiar dacă sunt sensibil mai

„domoli”, continuă să atace peștișoriipradă ce le trec prin apropiere. Cumar putea să refuze așa ceva, pe ultimiimetri ai sezonului, când fiecare gramde hrană aduce un plus de rezervă deenergie pentru timpul iernii lungi ceurmează. Iar dacă bibanul și, mai ales,șalăul, sunt un pic mai mofturoși,știucile par să fie încă suficient de ac-tive, răspunzând tentațiilor oferite delucirile „argintului” sub oglinda apei.

Efort minim, randament maxim Regula este foarte simplă: efort

minim, captură maximă. Vor ieși dinadăpostul de unde pândesc, mai de-grabă pentru o pradă consistentă, maimare, dar care se mișcă mai încet și,în consecință, necesită un efort maimic pentru a o prinde. De aceea vatrebui să pescuim cu linguri relativmari, dar nu foarte grele, și care lu-crează cu unduiri domoale, asemena

peștișorilor ușor amorțiți, și ei, de ră-ceala apei.

Locuri ce „promit” Găsirea locurilor ce „promit” poate

lua ceva mai mult timp de dataaceasta, dar efortul merită toată oste-

neala. Putem încă pescui la știucă fo-losind linguri și chiar twistere. Acum,mai mult ca oricând, vom căuta sura-tele la marginea stufului sau pe con-turul vegetației submerse, coborâtăspre fundul apei, acolo unde stau laadăpost și de unde atacă selectiv, mo-meli ce nu trec la mai mult de câțivacentimetri distanță.

Vom lansa cât mai aproape delinia stufului și vom lăsa lingura să co-boare liber, pe cât posibil pe verticală,sau vom coborî căutarea pe adân-cime, pentru a explora cât mai binecotloanele adânci, unde „dințoasele”se pot retrage la acest timp din an.Atacul, de cele mai multe ori, survinepe cădere și nu în timpul recuperării.Să nu uităm, acum știuca pândește șiatacă doar pe o distanță foarte scurtă,fără a urmări prada mai departe. Vatrebui să insistăm cu lansările și să„batem”, practic, fiecare loc ce „pro-mite”, până vom reuși să plasăm lin-gura aproape perfect, declanșândatacul final.


Pescuit la răpitor

Vremea știucilor hibernaleText și fotografie MAC

SPINNING

Cum luna noiembrie a adus o veme cu zile reci, alternând cu vreme destul de călduțăpentru această perioadă din an, apele au mai păstrat din gradele Celsius cu plus,permițând peștilor să-și prelungească perioada de hrănire înainte de sosirea iernii. Șichiar dacă filele calendarului numără de acum zilele lui decembrie, am avut încă șansacâtorva ieșiri pe malul apei, acum, la începutul sezonului hibernal.

DECEMBRIE 2016 | 37

Câte ceva despre echipamentDacă ne îndreptăm atenția spre

lansete, fibra de sticlă pare să fi cuce-rit recunoașterea unanimă în cazulștiucii. Flexibilitatea acesteia, opusărigidității grafitului, poate fi cheiasuccesului în această perioadă a anu-lui. De data aceasta, chiar și pentruștiucă, avem de-a face mai mult cu unpescuit de finețe decât cu unul înforță. Și, să nu uităm de strună. Indi-ferent de năluca pe care o vom folosi,struna va trebui șă fie suficient delungă pentru a proteja firul, mai alesîn cazul monofilamentului. Cu câtstruna va fi mai fină, cu atât va influ-ența mai puțin jocul pe care dorim săîl imprimăm nălucii. Putem folosi atâtmonofilament, cât și fir textil, alege-rea fiind, de acum, o chestiune de pre-ferință personală. Firul textil ne vascoate din încurcăturile posibile dato-rate agățărilor, dar monofilamentulva răspunde mai bine mușcăturii maipuțin ferme a știucii, așa cum se în-tâmplă în această perioadă din an. Iarca regulă generală, să nu uităm, cali-tatea materialelor pe care le folosim,fie că este vorba de lansete, fire sau

năluci, ne va aduce un plus de confortși satisfacție. O nălucă bine lansată șicontrolată va reuși să scoată dinamorțeală chiar și pe cele mai pre-caute și pretențioase „dințoase”,acum, în prag de iarnă!

Tehnici și năluci cu dichisCât privește lingurile oscilante, va

trebui să alegem modele care bat binepe cădere, pentru că, în timpul recu-perării, șansele unei urmăriri și al unuiatac scad considerabil în această pe-rioadă. Vom alege modelele ce au cur-bură largă, ce pot caborî lent peverticala apei, iar la recuperare vorundui domol deasupra substratuluisau la nivelul vegetației submerse.Ideea generală este aceea de a imita,pe cât mai mult posibil, mișcările na-turale ale peștișorilor pradă la acesttimp din an, mult mai lente decât pevremea caldă a verii. O nălucă rapidă,smucită în trepte abrupte la recupe-rare, nu va aduce, cu siguranță, niciun câștig, pentru că nimic în apă, înaceastă perioadă, nu se mai mișcă așa.Relativ la dimensiunile oscilantelor,putem folosi linguri mai mari, dar nufoarte grele, 9-12 grame, pentru că, dedata aceasta, mărimea contează. Opradă mai „grasă”, ce se mișcă lent,este mai atrăgătoare decât un peștișor

costeliv, care acum nu va mai oferi omasă cu suficient aport de calorii.

Cât privește culorile nălucilor, vatrebui să experimenăm la fața locului.„Argintul” pare să rămână la putere,dar la acest timp, regulile, consideratedeja cunoscute, se schimbă, și o lingurănouă cea mai neobișnuită combinațiede culori, fără nici o legătură cu expe-riențele anterioare, va fi cea care va în-clina sorții spre reușită, devenindfavorita numărul unu pentru vremeaștiucilor hibernale…!


Pescuit pe râuSPINNING

„Adagio” și „andante”în ape reciText și fotografie DORU DINEA

De multe ori, zile la rând, soarele stă ascuns în spatele norilor grei și groși, iartemperaturile zgârcite se încăpățânează să rămână sub linia gradelor cu plus dintermometre. Nopțile trag în jos, cu și mai multă putere, fragilele temperaturi, care parsă nu mai aibă răbdare și nu mai e mult timp până când o să-și înfigă, nemiloase, colțiide gheață pe suprafețele bălților cu ape din ce în ce mai limpezi. Cu toate acesteneajunsuri din partea condițiilor meteorologice, se pot efectua partide de pescuit laspinning, la câteva specii de pești răpitori, printre care și șalăul.

C hiar și atunci când apele bălți-lor au avut temperaturi maigeneroase, am avut probleme

cu atacurile șalăilor, adesea discrete,asupra nălucilor cărora le impriam vi-teze de evoluție lente spre medii, mediiși, uneori, medii-rapide. Odată cu ră-cirea apelor, am dat adevărate teste derăbdare, deoarece vitezele pe care leimprimam nălucilor au fost, în general,lente și, mult mai rar, lente spre medii.Nu de puține ori aveam tendința să re-cuperez mai în viteză firul de linie, cuscopul de a mă mai încălzi puțin. Cugreu, mă abțineam totuși, deoareceștiam că șalăul e pretențios și îmi sanc-ționează orice greșeală.

Am pescuit atât cu năluci soft, câtși cu cele hard. Din ambele categorii denăluci, am folosit pe cele cu formatslim. Din experiență proprie, am obser-vat că șalăul preferă nălucile cu acestformat. Dintre nălucile soft, am folositshad-urile și, mai puțin, grub-urile, iar

dintre nălucile hard, am folosit cica-dele și voblerele lipless vibration.

Destul de rar am folosit shad-uri culungimi de 7-8 centimetri și am pescuitmai mult cu cele de 5-6 centimetri lun-gime și cât mai moi, mai flexibile. Pen-tru aceste shad-uri, am folosit, cel maides, jig-uri cu greutatea de 5 grame,dar, uneori, le foloseam și pe acelea cugreutatea de 3 grame. Când am doritsă caut șalăul la mare depărtare demal, sau când vântul a prezentat inten-sificări, am folosit jig-uri cu greutateade 7 grame. Cicadele pe care le-am uti-lizat au fost cele cu lungimi de 5-6 cen-timetri și greutăți cuprinse între 5 și 8grame. Cu aceste năluci, am pescuit celmai bine când am dorit să caut peștiila mare depărtare de mal. Voblerele li-pless vibration cu care am pescuit auavut lungimi de 6-7 centimetri și greu-tăți de până la 12 grame.

Pentru acționarea shad-urilor, dupălansare, lăsam năluca să atingă sub -

Nu de puține oriaveam tendința să

recuperez mai în vitezăfirul de linie, cu scopul de amă mai încălzi puțin. Cugreu, mă abțineam totuși,deoarece știam că șalăul epretențios și îmisancționează oricegreșeală”.

stratul, după care nu acționam timp decâteva secunde deoarece, dacă vreun„colțos” se afla prin zonă, să aibă timpspentru a vedea ce se întâmplă. Ridi-cam apoi ușor vârful lansetei, astfelîncât shad-ul să se deplaseze lent câtmai aproape de substrat. Aceste evolu-ții în apropierea substratului le efec-tuam pe distanțe de o jumătate demetru până la un metru lungime cupauze în acționări de unu-două se-cunde până la patru-cinci secunde.

Pentru cicade și voblerele lipless vi-bration am aplicat cam aceeași tehnicăde recuperare. După lansare, lăsamnăluca în poziție statică câteva se-cunde, după care ridicam vârful lanse-tei, astfel încât să simt, uneori,două-trei vibrații, și alteori, patru-cincivibrații ale nălucii. Opream mișcarealansetei și, în timp ce aduceam dinnou vârful lansetei către înainte, recu-peram rezerva de fir, timp în care nă-luca rămânea în poziție statică, uneoriuna-două secunde, alteori patru-cincisecunde. Am încercat ca, întotdeauna,numărul de vibrații pe care l-am im-primat nălucii pe durata acționări lor,ca și perioadele de timp în care amținut năluca în poziție statică, să fie di-ferite pe parcursul unei recuperăricomplete, de la lansare până când amajuns cu năluca lângă mal.

Am folosit această diversitate,pentru că mi s-a părut că a fost maibenefică pentru a determina preten-țioșii șalăi să atace.

Deoarece bălțile unde am pescuitau avut apele limpezi în perioadele cutemperaturi scăzute, am folosit atâtnălucile soft cât și pe cele hard, în cu-

lori naturale sau pe cele translucide.Numai în cazurile când am pescuit șipe înserat, am folosit nălucile în culorideschise, alb, alb-sidef, argintiu, gal-ben, auriu.

Când în capătul firului de linie amavut montată o nălucă hard și s-a în-

tâmplat să simt un țac pe fir din par-tea vreunui șalău, de cele mai multeori, nu am mai avut și alte țac-uri pefir din partea acelui pește. În schimb,când în capătul firului de linie amavut montată o nălucă soft, nu numaică se întâmpla să simt și alte țac-uridar, în multe cazuri, peștele executași un atac mai hotărât asupra nălucii.

Pentru că la pescuitul la spinningal șalăului în ape reci, vitezele de evo-luție pe care le-am imprimat nălucilorau fost, de cele mai multe ori, mici șichiar foarte mici, am avut grijă să fo-losesc numai năluci de calitate. Șalăule prudent și pretențios, e atent la as-pectul și evoluția nălucii și dacă unamănunt cât de mic îi produce suspi-ciuni, nu atacă acea nălucă.

DECEMBRIE 2016 | 39

Pentru că la pescuitulla spinning al

șalăului în ape reci,vitezele de evoluție pe carele-am imprimat nălucilorau fost, de cele mai multeori, mici și chiar foartemici, am avut grijă săfolosesc numai năluci decalitate”.


VÂNZ~RI

mica publicitatenoutăți de prin magazine

Fișa de livrare se completează laoficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „PoștaMoldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Vând armă de vânătoare IJ 54 MADEURSS, în perfectă stare, toc șicartușieră din piele, la prețul de 1.200lei, tel. 0721-463.538/0241-617.626.

Vând pui English Spaniel de 6 luni, cupedigree și dresajul de bază făcut (co-menzi de bază). Cățeii au carnet desănătate cu schemele de vaccinare șideparazitare la zi. Provin din câinicare merg la vânătoare. LocalitateaȘag – Timiș. Tel. 0256-395.476.

Vând binoclu NIKON MONARH10x56, nefolosit, la prețul de 1.200lei. Tel. 0787-893.391.

Vând armă cal. 12 marca Z.B. și armăcal. 16, marca IJ 53. Tel. 0765-771.945.

Vând BROWNING SCHOELLERPHOENIX, cal. 12. Tel. 0722-224.762.

Vând armă de vânătoare cu țevi lisecal. 12, marca ZB, armă de vânătoarecu țevi lise cal. 16, marca IJ și armăcu aer comprimat cal. 5,5 marcaGAMO, toate în stare bună. Tel. 0765-771.945.

Vând armă de vânătoare cu țevi lise,cal. 12x70, marca IJ 58, stare foartebună. Ploiești. Tel. 0745-141.628.

Cu formă și dimensiune perfectadaptate, cu un corp segmentat,swimbait-ul soft RaZor ShadZimită perfect înotul unui peștișorpradă. Poate fi utilizat ca trailerpentru întreaga gama de chatter-bait-uri de la ZMan. Dacă este pes-cuit nelestat, acesta plutește pesuprafața apei, în momentele derepaus, deci poate fi pescuit pe apemici și pline de vegetație, la știucă.Toate nălucile soft Z-MAN sunt fa-bricate din ElaZtech, un materialremarcabil, moale, flexibil și depână la 10 ori mai rezistent decâtplasticele moi, tradiționale. Are oflotabilitate excelentă, nu estetoxic și se alungește de 3 ori fațăde lungimea inițială.

Un soft swimbaitversatil în orice situație: ZMan RaZor

DECEMBRIE 2016 | 41

IANUARIE 2017VÂNZ~RI

1 D 1.35 7.53 12.48 19.152 L 2.17 8.35 13.27 20.063 M 3.05 9.19 14.01 20.494 M 3.52 10.06 14.52 21.365 J 4.45 10.51 15.43 22.27 P.P. 7.52 16.516 V 5.33 11.46 16.34 -7 S 0.26 6.06 12.45 18.238 D 1.15 6.51 13.34 19.119 L 2.06 7.43 14.25 19.5210 M 2.51 8.36 15.17 20.4711 M 3.46 9.28 16.09 21.3912 J 4.33 10.12 17.01 22.37 L.P. 7.50 16.5813 V 5.21 11.07 17.54 -14 S 0.21 5.38 12.05 18.0115 D 1.13 6.37 12.56 18.4916 L 1.59 7.23 13.41 19.3417 M 2.43 8.18 14.35 20.2118 M 3.31 9.09 15.24 21.1619 J 4.23 10.02 16.11 22.0720 V 5.11 10.57 16.54 22.52 UP 7.45 17.0821 S 6.02 11.48 17.45 -22 D 0.11 5.22 12.03 17.4923 L 0.57 6.11 12.51 18.4624 M 1.46 6.58 13.42 19.2325 M 2.41 7.46 14.31 20.1126 J 3.39 8.31 15.19 21.0827 V 4.31 9.27 16.06 21.5628 S 5.24 10.11 17.01 22.44 L.N. 7.38 17.1529 D 6.12 11.07 17.53 -30 L 0.36 5.48 11.26 17.5631 M 1.23 6.37 12.18 18.39

ORIZONTAL: 1) Pune vânătoarea în cântece. 2) Matahală – Prinde fiare. 3) Fini pe o parte! –Cântece în primă audiție. 4) Tras pe sfoară, cucântec (fig.). 5) Răniți la cap! – Bărbat fără cân-tece. 6) Vânători …de tot cântecul (pl.). 7) Nu eprivită cu plăcere – Duce la repetiție. 8) Copăceipe malul apei – Final tern! 9) Tratați pe piele –Prinsă cu acul. 10) Un fel de ieșiri în aer liber.

VERTICAL: 1) Litere …scrise cu ciocanul! 2) Luatedin cort! – Cântăreț celebru – Amici la cramă! 3) Una care spune multe povești vânătorești cucântec. 4) Cu rang la curtea regelui… - …și fărărang, în curtea lui. 5) Aproape jos! – Dată cu plă-cere. 6) Mic, înfipt și într-o ureche – Sus la ori-zont. 7) 13 imnuri! – În acest loc. 8) Trag cu pușca…la fix – Prezente la raid! 9) Extrase din cotor! –Loc de pornire în competiție. 10) Dus de la bal …la spital.Dicționar: OTO

VÂNĂTOARECU CÂNTECION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVând armă de vânătoare cal. 12 ZB cuțevi lise juxtapuse, stare bună, prețnegociabil, Dragomirești, jud. Vaslui.Tel. 0235-220.161.

A.J.V.P.S. Hunedoara vinde câini devânătoare de la Canisa Căpățâna.Prețul este de 600 lei/exemplar(valabil în lunile august și septembrie2016). Informații suplimentare se potobține la tel. 0722-387.454.

Vând armă de vânătoare PURDEY &SON cu alice, cal. 20, an de fabricație1912. Brașov. Tel. 0721-416.732.

CURSE DE VÂNĂTOARE - Rezolvare din numărul trecut


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2016).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr. .......................................................................

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Prețul de vânzare este de doar 350 lei cu TVA inclus în preț, exceptând cei treicopoi ardelenești, la care prețul de vânzare este de 1.600 lei cu TVA inclus în preț.

Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie, la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219 sau d-lui tehn. Florin Buzatu, la tel. 0732-333.113.

• o femelă de copoi alpin cupedigree eliberat de A.Ch. R.neagră cu insemne roșii, în vârstă de 3 ani;

• o femelă de copoi ardelenescstandard, ținută pentrureproducție, născută pe data de 17.05.2013;

• două femele de copoiardelenesc, născute pe data de02.05.2016, care deja lucrează la mistreți în țarc;

• un mascul de tekel sârmos,născut pe data de 08.06.2016;

• un mascul de copoi slovac;• un mascul de copoi alpin,

născut pe data de 17.09.2016.

Sunt disponibili pentru vânzare, câini de vânătoare și căței din părinți folosiți la vânătoare, după cum urmează:

Câinii și cățeii precizați vor fi livrați cu atestate de proveniență și carnete de sănătate.

Documents

VPR48-Revista decembrie decembrie 2016 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2016/12/vpr122016.pdf · pul menținerii unui echilibru ecologic, în conformitate cu cerințele europene. Este