VPR51-Revista martie 2017 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2017/03/vpr032017.pdf · Dunării. Cu alte cuvinte, România a adus în UE ecosisteme naturale ori foarte puțin antropizate,

Dezlegareala plătică

34

NR. 51•aNUL MMXVII

Vânezi, dar cu ce drept?

5

Năzdrăvăniile știucii

32

Sfârșit, fără de…sfârșit la fazani

18 ww

w.a

gvps

.ro

MARTIE

REDaCȚIaPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 51/MARTIEMMXVII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

9

21

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru; Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), TeodorBentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), DorinCalciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc(Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Paul Niculescu (Ilfov), Dragoș Onciulencu (Tulcea),Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Florică Stan (Buzău,Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VâNăTOaRE3 EDITORIALCosturile contribuției României la zestrea naturală a Europei5 PE }EAVA PU{TIIVânezi, dar cu ce drept?6 ETOLOGIEDespre simțurile vânatului (III)9 FACELupul în miezul dezbaterilorelectorale norvegiene10 LA ZIUrși pe meridianele globului11 GASTRONOMIETocăniță de mistreț cu brandyși slăninuță12 CERCETAREEvaluarea populațiilor locale de faună cinegetică (III)14 CERCETAREPesta porcină africană15 OPINIEDespre „politica” WWF România16 POVESTIRIFiru17 IN MEMORIAMAcad. dr. biolog Dan Munteanu18 DE SEZONSfârșit, fără de… sfârșit la fazani19 IN MEMORIAMDr. biolog Cătălin-Petre Rang20 AMINTIRIUrsărească21 IN MEMORIAMIng. Alexandru Duda

21 ETOLOGIESezonul sitarilor de altădată22 ATELIERElementar, dragă Watson! (II)23 REFLEC}IIMoș Martin24 CHINOLOGIEUn nou început (II)25 PLANTE T~M~DUITOAREFrasinul26 ETOLOGIE„Bătăi” de cocoși de munte26 GLUMEBuline

PESCUIT28 COMPETI}IINoutăți de la C.I.P.S.29 LEGISLA}IEAm primit ordin!30 PESCUIT LA R~PITORBibani la început de an32 STUDIU DE CAZNăzdrăvăniile știucii (III)33 GASTRONOMIEȘtiucă cu ciuperci la cuptor34 PESCUIT STA}IONARDezlegarea la plătică36 PESCUIT PE RÂUÎn apropierea malurilor38 ECHIPAMENTSpecializările lansetelor de răpitor (II)40 noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare – Rebus – Mica publicitate

30

34

Î ntr-o asemenea situație de excep-ție, este de înțeles grija europeni-lor pentru conservarea acestei

bogății naturale, pe care înaintașii lor,mai puțin toleranți sau înțelepți decâtai noștri, au prăpădit-o. Și fiindcă la eiacasă nu-și mai pot permite să ducăparte din zestrea mobilă a României,din motive sociale și economice lesnede înțeles. De aceea au decis să prote-jeze și să conserve in situ această zes-tre, adică la noi acasă. Și pe cheltuiala

noastră, fiindcă a fost și rămâne maiieftin pentru ei să-și găsească susțină-tori în rândurile ONG-urilor noastre,decât să contribuie efectiv, cu bani, laprotejarea și conservarea zestrei, co-mune acum, și, mai ales, la costurilecompensatorii necesare acoperirii pre-judicierii intereselor populației locale,afectate prin delimitarea a exagerat demulte arii naturale protejate, restricțio-narea exploatării faunei și florei, limi-tării accesului în astfel de zone etc.

În contextul prezentat, trebuie în-țeleasă grija aparte a europenilor pen-tru capitalul natural cu care Româniaa intrat în U.E. Deci, preocuparea eu-ropenilor pentru delimitarea unuiprocent, mai mare decât oriunde înalte țări europene, de arii naturaleprotejate (parcuri naționale, parcurinaturale și alte arii protejate de maimică amploare), pentru protecția șiconservarea marilor carnivore în țaranoastră (urs brun, lup și râs eurasia-

MARTIE 2017 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Despre simțurile vânatului 6

Urși pe meridiane 10Evaluarea faunei cinegetice 12

Întreținerea armei 22

MARTIE

Costurile contribuțieiRomâniei la zestreanaturală a EuropeiText și fotografie NECULAI ȘELARU

EDITORIAL

Zestrea UE s-a îmbogățit, odată cu aderarea României la aceasta, cu munți sălbatici,păduri seculare, dealuri renaturalizate, terenuri agricole, pomicole și viticole temporarabandonate, numeroase tinoave, mlaștini și bălți neasanate încă și cu mirifica Deltă aDunării. Cu alte cuvinte, România a adus în UE ecosisteme naturale ori foarte puținantropizate, în care speciile de faună sălbatică, printre care marile carnivore, au pututfi protejate și păstrate în efective sănătoase și viguroase, cum nu se mai întâlnesc înțări din Europa și lume.

tic), pentru popularea munților noștricu zimbri degenerați din circurile șigrădinile zoologice ale Europei și pen-tru câte și câte alte asemenea măsuride renaturalizare, într-un procent câtmai mare, pe teritoriul țării noastre.

Revin și susțin că intențiile europe-nilor nu sunt deloc rele pentru noi și lip-site de realism pragmatic pentru ei, darpopulația actuală a României este preasărăcită pentru a suporta singură po-vara acestei bune intenții și a deciziilorîn această privință a celorlalți europeni.

În ceea ce mă privește, mi-am doritși îmi doresc o Românie renaturali-zată, fie și parțial, dar pe cheltuiala co-mună a tuturor beneficiarilor dinEuropa. Și fără nici un fel de opreliștiidioate, de formă, lipsite de eficiențăsau, mai adesea, contraproductive toc-mai protecției și conservării fauneisălbatice, dispărută, amenințată sauvulnerabilă în alte țări europene.

Din aproape în aproape, am ajunscu comentariul la fauna cinegetică dinanexa 2 a Legii 407/2006, interzisă lavânătoare. Mai interzisă la noi, în ul-tima vreme, decât este interzisă înalte țări din Europa, cu efective in-comparabil mai mici decât cele exis-tente în România.

În legătură cu managementulacestora, de succes până de curând înRomânia, ne întrebăm: de ce trebuiesă suporte doar producătorii agricoliși crescătorii de animale din țaranoastră, precum și vânătorii români,costurile protecției exagerate și con-servării unor suprapopulații de maricarnivore, susținută irațional de ceice, la ei acasă, au manageriat cum nuse poate mai rău aceste specii?

De ce să împartă vânătorii români,într-o proporție de cca. 70-80%, sporulnatural al speciilor pradă, ocrotite șiîngrijite pe cheltuiala lor, deși sunt bu-nuri publice, cu marii prădători, fărănici un fel de compensație din parteastatului român și/sau al Europei?

Este echitabil pentru vânătorii ro-mâni, comparativ cu cei din alte țărifără mari prădători, să beneficieze,prin cota de recoltă acordată de stat,de doar 20-30% din sporul natural alspeciilor pradă (cerb, căprior, mistreț,capra neagră etc.), comparativ cu cei-lalți vânători europeni din țările fărămari prădători (urs, lup și râs), care,pentru menținerea echilibrului în na-tură, extrag până la 100% din sporulnatural al acestora?

Și este drept ca numai WWF,IUCN, ACDB și alte ONG-uri aseme-nea să beneficieze, direct și indirect,prin proiecte fără finalitate practică,de fonduri financiare extraordinarepentru protecția și conservarea, purteoretică, a faunei sălbatice, iar vână-torii, singurii care fac ceva practic șipe cheltuială proprie în acest sens, săfie culpabilizați de cei dintâi pentrumanagementul de succes realizat zecide ani, dar pus la îndoială, din inte-rese meschine, tocmai acum?

Iată câteva întrebări pe care estecorect să ni le punem și să le punemdeschis tuturor factorilor de decizie înmaterie de protecție și conservare efi-cientă a faunei cinegetice, mediuluiacesteia de viață și a echilibrului înnatură, din țara și străinătate, dacămai au neobrăzarea să ne culpabili-zeze pentru o presupusă pierdere dezestre, după ce am venit cu ea intactăîn casa comună, dar la masa săracă,din acest punct de vedere, a Europei!

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Din aproape înaproape, am ajuns cu

comentariul la faunacinegetică din anexa 2 aLegii 407/2006, interzisă la vânătoare. Mai interzisăla noi, în ultima vreme,decât este interzisă în altețări din Europa, cu efectiveincomparabil mai micidecât cele existente înRomânia”.

Costurile contribuțieiRomâniei la zestreanaturală a Europei

T oată lumea se întreabă de cemai există vânători care nurespectă prevederile Legii vâ-

nătorii nr.407/2006 actualizată, ce îidetermină să respingă acele condițiihotărâte de legiuitor, conform căroravânătoarea nu poate fi practicatădecât de posesorii de arme de vână-toare care sunt membrii ai asociațiilorgestionare de fonduri cinegetice și în-deplinesc toate obligațiile, fără op-țiune personală.

Am oarecare motive să cred căacești posesori de permis pentru portulși folosirea armelor de vânătoare, careies din rând, nu au nimic în comun curespectarea regulilor și normelor defuncționare ale unei activități legiferateîn consens cu protecția fondului cine-getic. Principiul toxic „fiecare pentrusine” conduce la nedreptăți, la derapajeîn teren cu finalitate imprevizibilă, fiindopuse solidarității specifice vânătoriloradevărați, onești.

Nu contest îndreptățirile perso-nale și contextuale ale celor care auhotărât să se „angajeze” ca vânătordupă chipul și interesul lor. Amendezdoar rezultatul demersului de a de-veni vânător „particular”, în speță sti-lul de a îmbrățișa reflexul practicii dea încălca o lege care îi obligă să fiemembri a unei organizații vânătorești,

în atributele căreia intră îndatorireatuturor vânătorilor, de a ocroti, îngrijiși extrage surplusul de faună cinege-tică. Aderența la gașca „independen-ților” proclamă insuficiență șiagresivitate, de natură să alimentezerebutul uman vânătoresc, concomi-tent cu întărirea convingerii nocive cănealinierea la reguli și norme, așacum obligă legea, ar fi o cale de urmatpentru vânătorii neconvenționali.Reamintesc acestor așa-ziși vânătorică pot deține arme de vânătoare, însăasta nu înseamnă că pot vâna, atâttimp cât nu sunt înscriși într-o asocia-

ție recunoscută de legiuitor, cu res-pectarea tuturor obligațiilor. Cu altecuvinte, pot vâna doar vânătoriimembri ai asociațiilor vânătorești ges -tio nare de fonduri cinegetice. Clar, cabună ziua!

Greu de acceptat, din punctul devedereal unui ziarist, modul cum gân-desc acești oameni „independen i”deloc responsabili. Judecata lor estestrict cantitativă, fără nicio legăturăcu realitatea, fără substanță calitativă,și plină de capcane. Singura benefi-ciară a refuzului acestora de a activaîn cadrul unei organizații vânătorești,afiliată sau neafiliată la A.G.V.P.S.,este sfera infracțională. Nu am nimicîmpotriva dreptului la libera asociereal vânătorilor, cu condiția ca alegereafiecăruia să fie condiționată de res-pectarea întocmai a legii. Fără aceastăcondiționare, pasul spre a o lua raznaeste greu de oprit. Dovezi se găsescdin abundență.

Întrebarea este, cum poate fi re-zolvată problema intrării în legalitatea vânătorilor cu permis de armă, carenu îndeplinesc condițiile cumulati-veale legii. O soluționare nu este po-sibilă fără o intervenție directă aorganelor de poliție. Nu îmi permit sădau soluții referitor la control, o potface profesionist specialiștii în dome-niu, avansez doar ideea că verificareadeținătorilor de arme letale de vână-toare este absolut necesară, în speciala celor care nu mai figurează pe listamembrilor asociațiilor vânătorești ge-stionare de fonduri cinegetice.

Am putea, astfel, să fim scutiți deasemenea sincope comportamentalerătăcite, de interpretări eronate cubună știință ale legii, cu motivațiideloc sănătoase pentru mediul vână-toresc. Prin urmare, este nevoie ur-gent de un control riguros, cu deciziiferme, fără compromisuri și negociericând este vorba de aplicarea și respec-tarea legii aflate în vigoare. Tocmelilesau amânările nu sunt admise cânddiscutăm de lege.

Vrei să fii vânător, fii membru alunei organizații vânătorești care apărăși conservă fondul cinegetic, dacă totdeții permis pentru portul și folosireaarmei de vânătoare, permis de vână-toare, autorizații de vânătoare și talonde asigurare pentru accidente și răs-pundere civilă. Fiindcă doar atunci tepoți numi vânător adevărat.

MARTIE 2017 | 5

Pe țeava puștii OPINIE

Reamintesc acestorașa-ziși vânători că

pot deține arme devânătoare, însă asta nuînseamnă că pot vâna, atâttimp cât nu sunt înscrișiîntr-o asociație recunoscutăde legiuitor, cu respectareatuturor obligațiilor. Cu altecuvinte, pot vâna doarvânătorii membri aiasociațiilor vânătoreștigestionare de fonduricinegetice. Clar, ca bunăziua!”

Vânezi, dar cu ce drept?ELIADE BĂLAN

Dacă nu-ți convine o lege, nu trebuie să o eludezi. Pentrucă nu o poți nesocoti, este necesar să schimbi modul încare gândești acest lucru. Fără îndoială, există oameni careau tendința să nesocotească anumite legi, considerând cănu-i avantajează, că le îngrădește libertatea de a vâna așacum doresc. Nu iau în seamă faptul că acolo undeîncetează vigoarea legilor și autoritatea apărătorilor ei, nupoate exista siguranță pentru nimeni.

Î nainte de a încerca prezentareacomportamentală a speciei (indi-vidului) față de receptarea sem-

nalelor auditive, vom da un exempludespre modul în care este tratată înlume legătura dintre percepția audi-tivă – a zgomotelor – și reacția diferi-telor specii de sălbăticiuni în diferitesituații. Astfel, amintim că, în anul1966, am publicat în paginile revisteinoastre un material intitulat „Vânatulși zgomotul”, care, fiind preluat deUniversitatea din Helsinki, a stârnitinteresul care rezultă din corespon-dența alăturată.

La această solicitare, conducereaA.G.V.P.S. de atunci a trimis Universi-tății finlandeze toate datele solicita-tate, adăugând și cartea noastră „Ursulși lupul în Carpații noștri” (apărută înanul 1970), în care un capitol, „Tune-tul și șoapta”, era consacrat comporta-mentului ursului în raport cu naturazgomotelor, în diverse situații. Am in-


Fiziologie

Continuăm modesta noastră explorare într-un domeniu atât de vast și de sensibil,referitor la dotările senzoriale ale sălbăticiunilor, abordând în rândurile de față „simțulauzului”. Repetăm însă precizarea din preambulul materialului anterior, aceea că estefoarte greu să se facă o delimitare netă în ierarhizarea acuității simțurilor la una șiaceeași specie și, mai mult, la unul și același individ aflat în diferite situații, deoareceintervine o mare variabilitate comportamentală, determinată tocmai de acele „diferitesituații”. Astfel, să nu se creadă că am plasat simțul auzului într-o ordine care să-l facăsă pară mai puțin important în comparație cu cele abordate anterior, „văzul” și „simțulolfactiv”. Mai adăugăm, tot într-o repetare, deloc inutilă, că acea interacțiunecompensatorie a dotărilor senzoriale funcționează permanent.

ETOLOGIE

Despre simțurile vânatului (III)Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU, Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU

Foto: NECULAI ȘELARU

HELSINGIN YLIOPISTOYMPARISTONSUOJELUN LAITOS(UNIVERSITATEA DIN HELSINKI -FACULTATEA DE CONSERVAREA MEDIULUI AMBIANT)

12.05.1983 Viiki, 00710 HELSIKI 71 puh. 378011

Către Asociația Pescarilor și a Vânătorilor din România, Într-o revistă finlandeză de vânătoare a apărut în 1966 un mic articol (vi-l anexăm

acestei scrisori) în care se făcea afirmația că în România s-au făcut cercetări privitoarela efectul zgomotului asupra vânatului. Drept rezultat al acestor cercetări, se dădea olistă a animalelor ce suferă cel mai mult din cauza zgomotului, lista cuprinzând râsul,lupul, mistrețul, ursul și cocoșul de munte. Conform acestui articol, iepurele a fost găsitdestul de indiferent la zgomot. Vă cerem cu respect să ne comunicați, dacă este posibil,cine a efectuat această cercetare și unde anume a apărut materialul original. Suntemconștienți de faptul că cererea noastră este foarte dificilă și vă solicităm ajutorul în modulcel mai politicos. Aceste informații sînt legate, în modul cel mai strâns posibil, de temaactuală de cercetare a facultății noastre: influența traficului rutier asupra patrupedelor.

Viiki A- house Cu salutări sincere,00710 Helsinki 71 Matti Rati, asistentFINLANDA – SUOMI Facultatea de Conservarea Mediului

Universitatea din Helsinki

SCRISOARE

serat această corespondență, mai multpentru a proba preocuparea noastră însensul sintagmei „sălbăticiunile înlumea zgomotelor și zgomotele înlumea sălbăticiunilor”, începută cu maibine de cincizeci de ani în urmă, cânda apărut materialul solicitat de finlan-dezi. Dar, în rândurile de față, nu ne-am propus o ierarhizare a speciilor dinpunct de vedere al acuității auditive –motivația am expus-o la început – șinici o analiză a întregii sintagme demai sus, ci doar parcurgerea unorexemple despre efectul zgomotelor înlumea sălbăticiunilor. Cu alte cuvinte,să subliniem importanța simțului au-ditiv în toate situațiile fundamentaledin viața sălbăticiunilor.

AUZULEste deci o funcție senzorială cu

rol primordial, uneori vital în anumitesituații comportamentale, în apărare,căutarea hranei și în activitățile legatede împerechere și reproducere. Re-ceptarea semnalelor auditive este re-zultatul acțiunii cuplului „ureche –creier”. Ajunse în pavilionul urechii,aceste semnale sonore sunt transmiseurechii interne și transformate în me-saje transmise creierului prin ramifica-țiile nervoase auditive. Odată ajunseacolo, sunt preluate de structurilecare le interpretează și care determinăreacția animalului. Este de la sine în-țeles că acest parcurs și reacțiile ordo-nate de creier se produc instantaneu.

Iepurele Vom începe cu iepurele, pentru că

tot l-am amintit în zicala vânătoreascădin primul material despre simțurilevânatului, că el „ar auzi o frunză că-zând”. Într-adevăr, iepurele este dotatcu pavilioane externe ale urechilorcare depășesc lungimea capului, astfelcă au suprafață mai mare de captare avolumului de informații sonore și maiau posibilitatea de a se mișca șiorienta independent una de alta, pu-tând pivota fiecare într-un arc de cercde 180°, încât pot să capteze cu ma-ximum de precizie direcția surselor dezgomot și efectul acestora. În situațiade repaus, în care simțul auzului esterelaxat, pavilioanele urechilor sunt lă-sate pe spate, devenind erectile și ac-tive la cel mai mic semnal sonorsuspect, ca un veritabil „radar audi-tiv”. Dar ele mai au și un rol de „ter-moregulator corporal”. Însă un auzascuțit nu este apanajul iepurelui, cieste regăsit la toate speciile de mami-fere sălbatice din fauna noastră, ca re-zultat al neîntreruptului procesevolutiv și de adaptare față de poten-

țialele semnale sonore din mediul am-biant. Astfel, această posibilitate de di-rijare a pavilionului urechii în direcțiasurselor sonore se regăsește și lavulpe, lup și speciile de cervide, dar nucu amplitudinea de 180°, ca la iepure.

CăpriorulAcesta are, la fiecare pavilion, câte

o suprafață receptoare de zgomote decca. 60 cm2, putând să se orientezefiecare spre sursa de zgomot, inde-pendent de celălalt. La cerb și la lo-pătar, această suprafață receptoareeste de cca. 110 cm2 și, respectiv, 90cm2. În situații de relaxare, pavilioa-nele – fără a fi lăsate pe spate ca încazul iepurelui – se mențin ridicatenormal, și chiar în cazul celei maislabe alerte sonore, animalul își orien-tează capul cu botul spre sursa dezgomot, iar pavilioanele se îndreaptăautomat în aceeași direcție, ușor aple-cate înainte, într-o poziție care, în vor-

birea curentă, se numește „cu urechileciulite”. Animalul rămâne în aceastăatitudine până când zgomotul este in-terpretat ca nefiind primejdios și îșireia activitatea – sau repausul – de di-nainte sau dimpotrivă, dacă semnalulajuns la creier este interpretat ca oreală primejdie, animalul recurge lafolosirea singurului mijloc de scăpare,care este, de regulă, fuga.

LupulAcesta are pavilioanele urechilor

permanent ridicate, inclusiv cânddoarme, sistemul său auditiv fiinddotat cu o mare sensibilitate, încâtprimește, transmite și interpreteazăorice semnal acustic ca fiind sau nuun potențial pericol.

RâsulAcesta are o adaptare aparte a

simțului auditiv. După cum se știe, areîn vârful pavilioanelor urechilor câte

MARTIE 2017 | 7

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

În situații derelaxare, pavilioanele

– fără a fi lăsate pe spate caîn cazul iepurelui – semențin ridicate normal, șichiar în cazul celei maislabe alerte sonore,animalul își orienteazăcapul cu botul spre sursade zgomot, iar pavilioanelese îndreaptă automat înaceeași direcție, ușoraplecate înainte, într-opoziție care, în vorbireacurentă, se numește „cuurechile ciulite”.

un smoc de fire de păr cu lungimea depână la 4,5 cm care, după cercetărilelui Farell Jackson (1996), ar avearolul de a identifica mai bine direcțiade mișcare a aerului (vânt sau doaradiere), aducătoare de informațiiacustice. În plus, smocurile subman-dibulare de păr, „favoriții”, cei care aulăsat iluzia că animalul „râde”, deunde și denumirea de râs, ar avearolul unei veritabile „oglinzi parabo-lice acustice”, cu rolul de a capta maibine sunetele, după opinia cercetăto-rilor Balestri și Kempf (1979).

Cercetătorul Matiuschin face oanalogie între smocurile de pene depe capul bufniței mari și smocurile depăr pe care le au urechile râsului, cuacelași rol menționat mai înainte. Lafel și dispunerea penajului circum-or-bicular al păsărilor răpitoare denoapte, cu același rol de „oglinzi pa-rabolice acustice” ca și „favoriții” râ-sului. Simțul auditiv al mamiferelorde „interes cinegetic” din fauna noas-tră este atât de dezvoltat, încât, pelângă zgomote aparent neînsemnate– zborul unei păsări, o frunză căzând– poate recepta zgomote de la dis-tanțe mari, de la zeci de metri, la ki-lometri. Lupul, de exemplu, poateauzi și interpreta zgomote până la 10km depărtare.

Dar unele animale au și capacita-tea de a capta sunete de înaltă frec-vență, inaccesibile auzului uman.Lupul, de exemplu, poate interceptasunete din zborul unui liliac. Vulpeapoate recepționa sunete de frecvențăfoarte joasă, ca și cele produse demersul unui șoarece în galeria sa subzăpadă, sau cele făcute de o râmămișcând în sol. Pe această acuitate de-osebită, vulpea și-a adaptat binecu-noscutul mod de a vâna șoarecii subzăpadă mai ales când, după o precisălocalizare sonoră, plonjează cu botulexact în punctul unde se află prada.

Acest simț al mamiferelor sălba-tice a evoluat cu atâta finețe, încât leajută să facă distincții aparent greu deînchipuit, cum ar fi zgomotul produsde o cracă uscată ruptă de vânt, de celprodus când este călcată de om.Multe observații făcute în teren aucondus la concluzia că, în ceea ce estenumit „cântecul” unei păsări, sălbăti-ciunile pot distinge semnalări aleunor prezențe străine, care pot să aibăsemnificația unui potențial pericol.Gaițele și coțofenele sunt deja „cele-bre” în acest sens, dar putem adăugași țipătul precipitat al unui fazan care

își ia zborul speriat de ceva. În gene-ral, sălbăticiunile sunt excelent dotateși cu posibilitatea de adaptare la zgo-motele pătrunse „în lumea lor” dato-rate activităților umane, cu care sepot obișnui, în condițiile păstrăriiunor limite de distanță, continuitateși intensitate.

Ceea ce este însă foarte util de re-ținut, în avantajul vânătorului sau alcelui care doar dorește să observeviața sălbăticiunilor, este importanțaevitării oricărui zgomot străin, dupăinstalarea în ștand sau în locul de ob-servație, și am da doar exemplul câ-torva „neînsemnate” zgomote:binoclul în contact cu un nasture oricu țeava armei, manevrarea închiză-torului unei carabine, trântirea unui

baston sau bagaj, foșnetul făcut de oîmbrăcăminte, un strănut ori o tuse(de cele mai multe ori intempestive),vociferările și… ne oprim aici, deoa-rece lista acestora este nesfârșită.

La fel de important este să nu seignore ceea ce am mai subliniat ante-rior, faptul că simțurile sălbăticiunilorse află într-o permanentă interacțiunede completare reciprocă, însușiri șle-fuite printr-o nesfârșită evoluție. Vâ-nătoarea, în sine, este aducătoare dezgomote în lumea liniștită a sălbăti-ciunilor, făcând parte din condiția pecare o acceptăm, dar după desfășura-rea acesteia, să restituim sălbăticiuni-lor puținul de care au nevoie de lanoi, liniștea, esențială în toate proce-sele lor vitale.


Despre simțurilevânatului (III)

Dar unele animale au și capacitatea

de a capta sunete de înaltăfrecvență, inaccesibileauzului uman. Lupul, deexemplu, poate interceptasunete din zborul unuililiac. Vulpea poaterecepționa sunete defrecvență foarte joasă, ca și cele produse de mersul unui șoarece în galeria sa sub zăpadă,sau cele făcute de o râmămișcând în sol.

Î n sud-estul țării, zonă rezervatăspeciei, sezonul de vânătoare arfi trebuit să înceapă la 1 ianua-

rie, pe baza unui plan de recoltă de 24de exemplare, și să dureze până la 15februarie. Decizia fusese emisă de co-mitetele regionale însărcinate cu ma-nagementul prădătorilor. În restulteritoriului, alți 23 de lupi erau prevă-zuți în cota de recoltă, ceea ce ar fi în-semnat un total de 47 exemplaredintr-o populație de circa 65 lupi au-tohtoni, la care trebuie adăugați încăvreo 25 de lupi care se găsesc pe fron-tiera dintre Norvegia și Suedia. Așa-dar, din cel mult 90 de lupi, mai multde jumătate (47 exemplare) sunt pro-puse a fi prelevate anual.

Comitetele și-au fondat aceste cal-cule pe o directivă a Parlamentuluinorvegian, care limitează între 4 și 6numărul fătărilor anuale autorizate,dintre care, cel puțin trei, pur norve-giene. La începutul anului, ROV-DATA, organismul care se ocupă cuevaluările prădătorilor, înregistrase 9fătări: 7 norvegiene și 4 pe frontieră,ceea ce depășește limita stabilită. De-cizia Parlamentului, de a limita numă-rul fătărilor, a fost prezentată ca un

compromis necesar pentru a regla opopulație în expansiune și pentru a li-mita numărul lupilor care ies din zonace le-a fost alocată.

Însă, în decembrie anul trecut, aintervenit o „lovitură de teatru”: mi-nistrul mediului, conservator, inter-zice vânarea lupilor în zona protejatăși scade la 15 exemplare cota de re-coltă. Bazându-se pe Legea norve-giană din anul 2009, privindbiodiversitatea, și pe Convenția de laBerna, la care regatul a aderat, VidarHelgesen a declarat că „lupii din cele 4haite nu reprezintă un pericol potențialpentru turmele de oi și reni domestici”.

Trebuie menționat că, în toamnaanului trecut, o petiție contra vânăto-rii a reușit să adune 73.000 de sem-nături, ceea ce reprezintă o realăvictorie a ONG-urilor protecționiste.„Se dorește împușcarea lupilor pentrucă sunt lupi, nu pentru că ar ucide oilesau ar constitui un pericol” a declarat,revoltată, Nina Jensen, secretara ge-nerală a WWF Norvegia. „De fapt – amai adăugat aceasta – canidele suntamenințate în țară. Suntem îndreptă-țiți să credem că deputații nu au cititlegea și că decizia lor este, mai degrabă,

una emoțională decât una rațională”. Partizanii vânătorii nu s-au lăsat

mai prejos și au manifestat în fața Par-lamentului de două ori, având inscrip-ționat pe pancarde un slogan plin deironie: „Da lupilor, dar în oraș!”, ceeace sugerează că apărărorii lupilor suntîn esență orășeni, care nu se confruntăcu problemele pe care le ridică mareleprădător. Patronul sindicatului agri-cultorilor, unul dintre organizatoriimanifestațiilor, și-a arătat nemulțumi-rea declarând că „guvernul trebuie sărespecte decizia Parlamentului și că de-putații trebuie să facă ceea ce au pro-mis. Lupii se apropie de case și de ferme,omoară câinii și mănâncă elanii. Oa-menilor le este frică”.

Pe lângă o scădere a veniturilor,vânătorii și proprietarii forestieri su-feră și de o „degradare a calității viețiila țară”, a adăugat purtătorul de cu-vânt al Federației Norvegiene a Vână-torilor și Pescarilor. Erik Lahnstein,care conduce Organizația de proprie-tari forestieri, a declarat, în acest con-text, că: „elita urbană care vreareintroducerea lupului trebuie să știe căpopulația rurală este cea care plăteșteprețul acestei reintroduceri”.

Parlamentarii mai au timp până în10 martie să revadă decizia. Un son-daj întreprins în acest sens arată căopt norvegieni din zece sunt favorabiliprezenței lupului pe teritoriul regatu-lui, fără a se pronunța însă în privințanecesității ținerii efectivelor speciesub control. La jumătatea lunii ianua-rie, mai mulți lupi au fost echipați cuemițătoare radio, pentru a fi monito-rizați în deplasările pe care le fac șipentru a se evalua dacă aceștia repre-zintă un pericol pentru om, și crește-rea animalelor de către acesta.

N. A. Norvegia numără 4,8 milioanede locuitori, iar numărul vânătoriloreste estimat la circa 190.000.Procentul vânătorilor, de cca. 4% dintotalul populației umane, evidențiazăfaptul că vânătoarea, admisă de lavârsta de 16 ani, reprezintă o activitatepopular de masă, important pentrusănătatea fizică și mentală a cetățenilorțării. Și totuși, adversarii reali aiactivității lor, înstrăinați de natură,tind să-i copleșească numeric.

MARTIE 2017 | 9

Actualitate FACE

Lupul în miezul dezbaterilorelectorale norvegieneBIANCA IORIATTI

La doar 7 luni distanță de scrutinul legislativ, destinullupului norvegian, dispărut cu aproape un secol în urmăși reapărut la începutul anilor ’80 în fauna țării, acestaconstituie un subiect important al campaniei electorale.Dezbaterile sunt deosebit de aprinse și vizează isteriauneori, deoarece partizanii unei „gestiuni active apopulației de lup” cer demisia ministrului mediului, VidarHelgesen, iar apărătorii animalului sunt gata să meargăîn fața Curții supreme de justiție pentru a proteja specia.

A nimalele sălbatice nu fac ex-cepție de la acest fenomen,iar urșii de pe continentul

nord-american pot fi un exemplu re-levant în acest sens.

Ursul grizzly, ruda americanăapropiată a ursului brun european,pare a fi unul dintre animalele sălba-tice afectate destul de sever, în ulimiiani, de modificările climatice, respec-tiv de încălzirea globală. Unul dintreaspectele evidente ale acestui feno-men negativ apare în perioada toam-nei. Persistența temperaturilor multmai ridicate din ultimii ani în pe-rioada toamnei și, practic, prelungireaverii, a determinat adesea întârzierearevenirii somonilor, pentru reprodu-cere, în râurile din Alaska. Perioada încare somonii, ajunși la maturitate, seîntorc din ocean în râurile unde s-au

născut, constituie una dintre etapelecritice majore, în care urșii grizzly,adunați la marginea râurilor, se hră-nesc intens pentru a-și consolida re-

zerva de grăsime pe care o vor folosiîn perioada de hibernare din timpuliernii. Reveniți mai târziu decât deobicei din apele oceanului, din cauzatemperaturilor mai ridicate ale apeirâurilor, somonii se deplasează multmai repede prin zonele de tranzițiespre locurile unde vor depune icrele,reducându-se în acest fel perioada pecare urșii o aveau de regulă la dispo-ziție pentru a-i prinde și a se hrăni. Înplus, în cazul în care iarna vine brusc,adesea mai devreme, din cauza acelo-rași modificări climatice înregistrateîn ultimii ani, perioada de hrănire aurșilor se reduce o dată în plus. Ne-având timpul necesar pentru a acu-mula suficiente rezerve de grăsimepetru perioada iernii, o parte din urșiiintrați la hibernare nu vor mai ieși dinbârlog și vor muri înainte ca anotim-


LA ZI Actualitate

Urși pe meridianele globuluiINFLUENȚA ȘI EFECTELE MODIFICĂRILOR CLIMATICEMAC

Este deja cunoscut și recunoscut faptul că, în ultimii ani, clima globului pământesc asuferit modificări evidente. Reflectate, mai mult sau mai puțin, și cu efecte diferite ladiferitele niveluri ale mediului natural, modificările climatice, încălzirea globală maiprecis și schimbarea sensibilă a duratei anotimpurilor în diferitele zone ale globului,afectează, în mod direct, viața și evoluția ecosistemelor naturale.

urs grizzly

urs brun european

MARTIE 2017 | 11

INGREDIENTE NECESARE PENTRU 6 PORȚII:

Pentru baiț: doi morcovi, o căpă-țână de usturoi, două cepe, o țelină,½ litru de vin, 150 ml oțet, foi dedafin, cimbru, piper, sare;

Pentru tocăniță: două kg carne demistreț - pulpă, spată, 200 grame slăni-nuță tăiată felii subțiri, două cepe, un ardeiroșu sau verde, doi morcovi, un pahar devin roșu, 100 ml brandy, o ceașcă de ulei demăsline, sare, piper, frunze de dafin.

Preparare:Se pune carnea, tăiată bu-căți, la marinat în baițul preparat (zarza-vaturile tăiate și amestecate cu oțet și vin,cu mirodenii, usturoi și sare după gust) șise lasă la marinat 24 de ore, la rece.

Se scoate carnea de la baiț, se spalăși se pune într-o cratiță împreună cu le-gumele din baiț, strecurate. Ardeiul verdetăiat în cubulețe, cepele tăiate mărunt șimorcovii tăiați rondele se călesc la foc miccu feliuțele de slăninuță, după care seadaugă peste carnea și legumele din cra-tiță. Se adaugă apă, să acopere bine car-nea, vinul și foile de dafin și se pune totulla fiert la foc moderat, până se pătrundebine carnea, adăugând câte un pic dinuleiul de măsline. Dacă este nevoie, semai adaugă apă, după care se lasă la focmic până scade amestecul, iar când sosulcapătă consistență, se adaugă brandy-ul,după care se mai lasă la foc mic cca. 5 mi-nute, amestecând permanent conținutul.

Servire: Se servește fierbinte, cu mă-măliguță sau garnitură de cartofi natur.Un pahar de vin roșu, sec/demisec, ca-bernet, shiraz, va adăuga un plus de sa-voare bucatelor. Poftă bună!

TOCĂNIȚĂ DE MISTREȚ CU BRANDY ȘI SLĂNINUȚĂNANA NINA

GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~

Un preparat din carne de vânat este întotdeauna binevenitpentru o ocazie specială alături de prieteni. Gătită cu atenție,cu mirodeniile adecvate, și înnobilată cu aromă fină debrandy, carnea de mistreț poate fi o adevărată delicatesă,spre admirația și aprecierile mesenilor.

pul friguros să se încheie. Este un fe-nomen negativ semnalat în mediulnatural în ultimii ani, fenomen dato-rat modificărilor climatice sensibile,respectiv încălzirea globală și modifi-carea ciclului anual al anotimpurilor.

Ursul negru american, black bearsau baribalul, cum mai este denumit,este răspândit pe întregul cuprins alcontinentului nord-american, ajun-gând până în Mexic. În trecut un obiș-nuit al pădurii, ursul negru americanprezintă tot mai des modificări alecomportamentului său natural, aven-turându-se frecvent în apropierea șichiar în mijlocul zonelor urbane. În-călzirea globală și seceta accentuatădin utimile decenii, în special în sta-tele sudice americane, sunt, se pare,două elemente ce stau la baza modi-ficării comportamentului acestuia. Ba-

ribalul este unul dintre animalele careau reacționat rapid la modificărilemediului, respectiv reducerea și, ade-sea, lipsa hranei vegetale, obișnuite înmediul său natural, pădurea, fapt da-torat lipsei precipitațiilor pe perioadeîndelungate de timp. Adăugând aiciintervenția brutală a omului prin re-ducerea drastică, tot mai accentuatăîn ultimul timp, a habitatului naturalal ursului negru, acesta s-a văzut ne-voit să își schimbe tot mai des, atâtcomportamentul, cât și locul de trai,aventurându-se, fără teamă, înpreajma oamenilor și a locuințeloracestora, construite pe locul păduriidin trecut.

Aparițiile, tot mai frecvente, aleursului negru american în zonele ur-bane, au fost de asemenea înregis-trate în anii în care temperaturile, la

începutul anului, au crescut cu multmai devreme decât normalul, fapt cea determinat ieșirea prematură din hi-bernare a urșilor negri. Cum aparițiași dezvoltarea vegetației naturale nua ținut pasul cu încălzirea rapidă avremii, urșii ieșiți din bârlog au ajunsdin nou la marginea localităților, bi-neînțeles, în căutarea hranei.

Sunt doar câteva exemple ale influ-enței și efectelor pe care schimbărileclimatice din ultimii ani le au asupraorganismelor vii. Odată cu schimbărileclimatice, organismele vii trebuie să seschimbe pentru a se adapta noilor con-diții. Rămâne să vedem, însă, dacă rit-mul de adaptare al acestora, în viitor,va putea ține și pasul cu ritmul alert alschimbărilor climatice ce se prefigu-rează în viitor, la nivelul globului nos-tru pământesc.

urs negru american

Metoda se aplică, în moduzual, pentru estimareaefectivelor celor mai multe

populații locale de faună cinegeticăsedentară și pentru a obține informa-ții aproximative privind structura șichiar calitatea indivizilor acestor po-pulații, cu condiția ca personalul careface observațiile și cercetează urmelelăsate de animale să posede bagajulde cunoștințe minime necesare înacest sens.

Practic, metoda se aplică la înce-putul primăverii, cu ocazia ultimelorcăderi de zăpadă, în trei etape: depregătire a lucrării, de desfășurare aacesteia și de interpretare/sinteză adatelor culese din teren.

În prima etapă se stabilesc traseelece urmează a fi parcurse în fondul devânătoare, pe muchii (creste), văi șidrumuri din interiorul acestuia, în așafel încât fondul să fie împărțit în sufi-ciente porțiuni de teren, pentru aputea intersecta cât mai multe dintreurmele lăsate de diversele specii defaună cinegetică. Odată realizată oastfel de împărțire a fondului cinege-tic, aceasta se poate păstra ani de zilela rând, fiind chiar indicat acest lucru.În această etapă se stabilesc observa-torii sau echipele de observatori, careurmează să se deplaseze în teren înaceeași zi, se instruiesc în privința aceea ce au de făcut și rămân în aștep-tarea vremii potrivite, cu zăpadă

proaspătă. De asemenea, în aceastăetapă, li se pun la dispoziție fișele deobservații și, eventual, schițele trasee-lor ce urmează a fi parcurse. Pentrueconomie de personal și efort, obser-vatorii se duc în fond pe un traseu șise întorc pe altul.

Cea de-a doua etapă de aplicare ametodei se declanșează la prima ză-padă proaspătă, dar numai dacă ză-pada nu a căzut până spre ziuă,fiindcă, în astfel de situații, animalelenu se mișcă și, chiar dacă o fac, ur-mele le sunt acoperite de zăpada că-zută. Pe zăpada proaspătă, fiecareobservator, pe fiecare traseu, va iden-tifica și înregistra urmele lăsate de di-versele animale sălbatice, mamifere și


CERCETARE

Constituie o metodă de evaluare mai simplă a efectivelor populațiilor de faunăcinegetică, din cuprinsul fondurilor de vânătoare, în general mai exactă/eficientă și maipuțin costisitoare decât metoda perceperii directe, vizuale și acustice, a animalelor. Eaderivă însă tot din aceasta, dar prin această metodă se observară vizual doar urmelelăsate de exemplarele de faună cinegetică pe substrat (zăpadă), nu animalele.

Evaluarea populațiilorlocale de faună cinegetică (III)METODA CITIRII URMELOR PE SUBSTRATText și fotografie NECULAI ȘELARU

păsări, care îi intersectează traseul dela stânga la dreapta și invers. Toateaceste observații se notează în fișa deobservație și pe schița traseului, pecare le-au primit cu ocazia instruirii.Pe fișă se înscriu și alte detalii privindstructura grupelor de animale (câr-duri, ciurde, haite), sexul în cazulexemplarelor izolate, mărimea apre-ciată a acestora etc. În cazul exempla-relor izolate, pentru apreciereamărimii se pot face măsurători aleamprentei urmei tipar și ale lungimiipasului ori distanței dintre șirurile deurme paralele lăsate de același ani-mal, ca semne distincte de identifi-care.

Pentru stabilirea numărului deexemplare din cârd, ciurdă sau haită,cunoscut fiind faptul că, în general,animalele sălbatice se deplasează peaceeași urmă, se merge pe urma pâr-tie lăsată de acestea până ce aceastase răsfiră, de regulă la trecerea pesteobstacole. În astfel de locuri se potnumăra exemplarele din grupare și sepoate stabili structura pe vârste a gru-pului, după mărimea urmelor. Struc-tura pe sexe se poate, de asemenea,intui, dacă se cunoaște, cât de cât,eco-etologia speciei în cauză. Se potobține, astfel, date suficiente și con-cludente referitoare la efectivele spe-ciilor de faună cinegetică care au

intersectat traseele parcurse. Calitatea lucrării de evaluare/esti-

mare a efectivelor de faună cinegeticăprin această metodă este condiționatăînsă de știința observatorilor în mate-rie de cunoaștere/„citire” a urmelorlăsate de diversele specii de animalesălbatice care populează fondul res-pectiv.

Urmează cea de-a treia etapă deaplicare a metodei evaluării populații-lor locale de faună cinegetică după

urme, care se desfășoară la birou. Cuaceastă ocazie se analizează, interpre-tează și coroborează datele culese dinteren de observatori sau echipele deobservatori, avându-se grijă să fie evi-tate înregistrările duble. Rezultateleobținute se impun a fi comparate, încontinuare, cu cele stabilite în aniiprecedenți și cu eventuale emigrări șiimigrări cunoscute ori regăsite, în șidin fondurile vecine.

În cazuri de rezultate neconclu-dente, lucrarea de evaluare se poaterepeta. Lucrarea se poate repeta, însă,și pentru mai multă precizie.

Rezultatele obținute prin aceastămetodă de evaluare a efectivelor defaună cinegetică se coroborează cudatele culese în alte perioade ale anu-lui, prin metoda observațiilor directeși cu evoluția anterioară, cunoscută, aefectivelor populațiilor de faună cine-getică din fondul cinegetic respectiv.

Astfel, an de an, se pot stabili, cuaproximația inerentă și toleranța ac-ceptată, efectivele majorității popula-țiilor de faună cinegetică sedentarădin fondurile cinegetice, care se con-stituie în veritabile grafice dinamicemultianuale ale acestora. De aici, cre-dibilitatea lucrării, care nu ar trebuipusă la îndoială în condiții de interesresponsabil pentru gestionare suste-nabilă.

MARTIE 2017 | 13


C a urmare a confirmării existen-ței unor focare în Ucraina șiRepublica Moldova, România

se află în zona de mare risc de pătrun-dere a virusului. Deoarece mistreții re-prezintă unul dintre vectoriiimportanți de transmitere a virusuluiși pentru că autoritatea sanitar-veteri-nară a impus inițial unele măsuri, fărăconsultarea specialiștilor din domeniulcinegetic, au fost necesare, ulterior, în-tâlniri ale reprezentanților A.G.V.P.S.și A.N.S.V.S.A., apoi cu experți ai C.E.,pentru stabilirea celor mai eficientemăsuri ce trebuie luate de către gestio-narii fondurilor cinegetice, pentru su-pravegherea, prevenirea pătrunderiivirusului și, în cazul apariției, de izo-lare și eradicare a focarelor de boală.

O astfel de întâlnire a avut loc îndata de 16 februarie 2017 la Brașov, lacare experți ai C.E. din Lituania și Po-lonia au prezentat situația epidemiolo-gică a populațiilor de mistreți din țărilenord-estice ale Europei, făcând toto-dată unele recomandări în baza expe-riențelor acumulate de autoritățileacestor țări.

Menționăm faptul că, în acestețări, odată cu extinderea focarelor deinfecție, au fost eliminate o serie derestricții privind vânătoarea, restricțiice au fost inițial impuse și de autori-tatea sanitar veterinară din țara noas-tră, implementând, în plus, altemăsuri menite să sprijine financiar ge-stionarii faunei cinegetice, în specialpentru asigurarea condițiilor de bio-securitate. Trebuie să subliniem faptulcă reprezentanții A.G.V.P.S. au pro-pus și susținut, în cadrul întâlniriloranterioare, luarea unor astfel de mă-suri pentru supravegherea și preveni-rea apariției bolii în țara noastră dar,până la întâlnirea de la Brașov, nu aufost luați în seamă.

Cu ocazia acestei întâlniri, a fostsubliniat deschis faptul că interzicereavânătorii, în țările cu focare de boală,a fost o măsură contraproductivă,având efecte contrare scopului pro-pus, de reducere a efectivelor de mis-treți. Din această cauză, s-arecomandat să se continue vânareamistreților, fără restricții în privințametodelor de vânătoare.

Pentru cointeresarea asociațiilor devânători, în țările cu focare de boală seacordă compensații financiare, asigu-rate din fonduri comunitare și guver-namentale, pentru recoltarea probelorde sânge de către vânători (30euro/probă), pentru împușcarea feme-lelor (50-100 euro/femelă) și pentrucarcasele de mistreți confiscate (50euro/carcasă). Aceste măsuri stimula-tive sunt completate prin finanțareaasociațiilor vânătorești în scopul achi-ziționării de camere frigorifice, pentruconservarea carcaselor de mistrețipână la certificarea sanitar-veterinară,și de containere pentru depozitarea încondiții de biosecuritate a viscerelor șideșeurilor.

În continuare, autoritatea sanitar-veterinară asigură un sistem de colec-tare și distrugere a carcaselorconfiscate. La toate acestea se adaugăinstruirea periodică a vânătorilor, maiales în ceea ce privește obligația ce lerevine acestora pentru respectarea re-gulilor de biosecuritate, mai ales dupăvânătoare, în scopul limitării risculuide răspândire a bolii.

În cursul discuțiilor de la Brașov,reprezentanții A.G.V.P.S. au reiteratrolul pe care l-au avut și îl au în conti-nuare gestionarii fondurilor cinegeticeîn acțiunea de supraveghere a popula-ției de mistreți, desfășurată cu eforturifinanciare și materiale proprii, precumși unele aspecte specifice României,care trebuie rezolvate de autoritățilecompetente, aspecte ce vizează moni-torizarea PPA și recoltarea probelor dela mistreți în ariile naturale protejate,în care vânătoarea nu este permisă, șiîn Rezervația Biosferei Delta Dunării,precum și în zona de frontieră cu Re-publica Moldova și Ucraina.

Ne exprimăm convingerea că expe-riența reprezentanților din țările cu fo-care de PPA va fi analizată și va fi luatăîn considerare, de către autoritățileresponsabile din țara noastră, la emi-terea reglementărilor specifice, pe carele dorim realiste, eficiente și compen-satorii pentru gestionari.

CERCETARE

Pesta porcină africanăDr. ing. VLADIMIR HORIA TALPEȘ

Pesta porcină africană (PPA) este o boală virală contagioasă deosebit de periculoasă,atât pentru porcii domestici cât și pentru cei mistreți, mortalitatea ajungând la peste95% din populația infectată. În Europa, virusul a pătruns prin Georgia, ajungând săinfecteze populațiile de mistreți și exploatațiile zootehnice din Rusia, Belarus, Polonia,Ucraina, Țările Baltice etc., cu efecte dezastroase, atât pentru economia acestor state,cât și pentru populațiile de mistreți. Din aceste considerente, Comisia Europeană aimpus țărilor membre o serie de măsuri restrictive, de biosecuritate și comerciale.

RĂSPÂNDIREA PESTEI PORCINE AFRICANE

• 1957 din Angola: genotipul I spreLisabona, răspândindu-se din Europa, pânăîn America de sud și America Centrală;• 2007 din estul Africii; genotipul II spreregiunea Caucazului, acum răspândindu-seîn Ucraina.

N e-am interesat și noi, pentruștiința noastră și a dvs., cucine avem de-a face. Să înțe-

legem, cât se poate de exact, cine suntproaspeții noștri parteneri din Româ-nia, impuși de autoritățile cinegetice șide mediu la masa oricăror discuții înprofil cinegetic. Fiindcă am constatatcă, de fiecare dată, mai mult încurcădecât ajută o activitate cu un trecut șiun prezent meritorii. Și, mai ales, să în-țelegem pentru ce și cine îi finanțează,fiindcă, în afară de vorbe și de „tocat”bani pentru susțineri pur teoretice, nufac absolut nimic practic în scopulocrotirii și îngrijirii faunei sălbatice.

Am aflat pentru dvs. și vă expu-nem, în mod cât se poate de deschisși concis, următoarele:

• World Wildlife Fund (FondulMondial pentru Natură) are sediul laWashington și filiale în multe țări dinlume;

• Scopul declarat al WWF este deprotecție și conservare sălbatică a eco-sistemelor naturale, prin utilizareaunei game largi de abordări, pentru aputea răspunde provocărilor de mediu;

• WWF declară că nu se opunevânătorii limitate, riguros contro-late, nici măcar în cazul speciiloramenințate, fiindcă s-a dovedit știin-țific că vânătoarea pentru trofee

poate fi un instrument eficient deprotecție și conservare a acestor spe-cii, în cadrul unei strategii raționaleîn acest sens; deci WWF susține teo-retic vânătoarea pentru trofee, în ca-zurile în care beneficiile materiale sereîntorc în finanțarea protecției șiconservării respectivelor specii, pre-cum ar fi cazul ursului în România;

• WWF se opune însă practicilordin vânătoare care amenință speciileși habitatele acestora, precum ar ficazul vânării selectiv-negative a urși-lor la nadă, care s-a dovedit dăună-toare pentru structura și calitateapopulației speciei în România, motivpentru care a fost interzisă, prin lege,ca metodă de vânătoare.

Așadar WWF, inclusiv WWF Româ-nia, nu ar trebui să se dezică în privințascopului declarat, neputând nega vâna-rea limitată și riguros reglementată înțara noastră, a ursului și a altor speciiamenințate în Europa, care nu suntdeloc amenințate în România, în daunafondurilor financiare necesare protec-ției și conservării acestor specii și al in-teresului comunităților locale pentru ocoexistență acceptabilă cu ele.

Și totuși, în România, unii repre-zentanți ai WWF, dar și ai altor ONG-uri cu care par să conlucreze, auprocedat altfel, sugerând și susținând,

în anul 2016, măsurile extremiste aleautorității publice centrale de mediu,categoric depășită de posibilitatea în-țelegerii realității românești în privințaconservării nefaste ale protejării exem-plarelor problemă și a conservării unorsuprapopulații de mari prădători.

Chiar dacă putem înțelege intere-sul WWF pentru obținerea de fondurifinanciare cât mai ridicate, din parteasau cu sprijinul autorității publicecentrale de mediu, nu putem fi deacord cu modul oneros, imoral, încare s-au poziționat față de scopul de-clarat oficial al acesteia și față de or-ganizațiile vânătorilor, cu care auîncheiat totuși un „acord de partene-riat” rațional.

Dacă WWF Romania, prin progra-mele sale generos finanțate, din exte-riorul și interiorul țării, ar susținecompensarea costurilor și pericolelorcoexistenței omului cu marile carni-vore, protecția practică și conservareape termen lung a acestor carnivore,despăgubirea localnicilor cărora li seimpun restricții în creșterea animalelorși folosința terenurilor proprii, mai alesîn cuprinsul ariilor naturale protejate,precum și retribuirea personalului im-plicat în astfel de activități, am recu-noaște în WWF Romania un partenercu interese care sunt în concordanță cuale noastre și ale comunităților locale.Mai ales cu cele ale comunităților lo-cale izolate și lipsite de suficiente mij-loace de subzistență, cărora leîngreunează traiul de zi cu zi și le ani-hilează orice urmă de disponibilitatepentru protecția speciilor care-i preju-diciază și a habitatelor în care acesteaviețuiesc, inclusiv pe proprietățile lor.

Iată așadar, pe de o parte, obiecti-vele și concepția dovedită a WWF des-pre vânarea speciilor protejate, iar pe dealtă parte, modul diferit de susținerenuanțată, în practică, a acestei concepții.

Având în vedere obiectivele co-mune ale WWF și ale ONG-urilor vâ-nătorești, de protecție și conservare aspeciilor de interes cinegetic, a cărei fi-nalitate dorită rămâne vânătoarea sus-tenabilă, suntem încă încrezătoriîntr-un viitor parteneriat onest cuWWF Romania, ai cărei reprezentanținu trebuie să uite că, fără ei, în decursde peste 50 de ani, vânătorii din țaranoastră, coordonați de autorități șiAGVPS, au adus România pe primulloc în Europa, în ceea ce privește efec-tivele, vigurozitatea și sănătatea popu-lațiilor locale ale speciilor cinegetice,inclusiv ale marilor prădători (ursul,lupul și râsul), amenințați sau vulnera-bili în alte țări din Europa și din lume.

MARTIE 2017 | 15

Despre „politica” WWF RomâniaN. ȘELARU

OPINIE

Nu știm dacă WWF este ceea ce afirmă sau ceea ce pare afi. Fiindcă, într-un fel se prezintă și altceva susține, uneoriîn contradictoriu, prin reprezentanții săi de seamă dinRomânia. Una zice, la nivel de președinte (dr. biolog OrietaHulea), și alta face, la nivel de director (Csibi Magor).

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

C u brațe plăpânde, Firu așezădesagii enormi cu caș pe ceidoi măgari. După ce echilibră

cu atenție greutatea pe ambele părți,legă bine sacii cu sfoara soioasă pestepiept și pe sub burtă. Deși avea doardoisprezece ani, asta era a treia varăîn care Firu era cu stâna sus, pe Mun-tele Mic. În vacanță îi plăcea mai multla stână decât jos, în sat, că aici aveamai mult timp de citit. Oricum, altăcale nu era. Când, în urmă cu patruani, tatăl lui a murit, ar fi trebuit să selase de școală ca să ajute și el la trebu-rile casei. Nu s-a întâmplat așa. Învă-țătorul a venit într-o seară la ei încasă, i-a adunat în jurul mesei pemama lui, Mina, pe cei doi frați maimari, Niță și Lae, și le-a zis că Firumusai trebuie să meargă în continuarela școală, și asta numaidecât, demâine. A stabilit, împreună cu familia,ca mama și cei doi frați mai mari să-lsuplinească la treburile din gospodăriepentru ca el, Firu, să poată merge lașcoală, „că tare îi e dragă cartea, și-lajută și capul”. În schimb, în vacanțe,el trebuia să-i înlocuiască atunci cândvenea rândul familiei lor să stea cuoile sus, în munte, adică cel puțin șasesăptămâni în fiece vară.

Acum, proptit în bota grea, se uitalung după caravană. În față, Goreducea de căpăstru calul. Pe cal, Ion, cavai de lume, mai mult mort decâtviu.Urmau cei doi măgăruși încărcațicu desagi. Șirul era încheiat de un câineciobanesc flocos, câinele lui Ion. Goremai aruncă o privire în urmă pesteumăr și-i zise:

- Diseară trec pe la frate-tu Niță,și-i zic să vină mâine sus la tine, c-airămas singur cu stâna.

Firu, în loc să deschidă țarcul și săpornească cu oile la pășunat, o pornispre vale, spre pădure. Cei patru dulăidin pragul stânii s-au ridicat brusc și,cam nehotărâți, o luară după el. Copi-

lul, cu un glas aspru, comandă scurt:„la oi, Lupu!”. Primul dintre câini,Lupu, un ciobanesc mare și alb, s-aoprit, a făcut stânga împrejur și, cu cei-lalți trei pe urma lui, s-a întors la stâna.

Firu coborî prin pădurea bătrână demolizi către valea Nedeii. Nu avea multde mers. Anul trecut, când a urcat lastână cu Niță, frate-su ăl mai mare,acesta i-a arătat locul și i-a zis:

- Firule, asta-i pușca de război. Săfii cu mare bagare de seamă. Nu cumvasă afle cineva că avem o pușcă în scor-bură, că ne trimit pe toți la canal. Decând au venit comuniștii, numa’ ei auvoie să aibe puști și pistoale!

Cu gândul la ursul uriaș, nu băgăde seamă când trecu pârâiașul și opincaalunecă pe piatra umedă. Apa rece demunte îi năpădi piciorul mic de copil,prin obielele de lână. Răcoarea îi facubine, îl smulse din gândurile despreursul cel mare. Ajuns la stânca enormăde lângă pârâul Nedeii, numără patrubrazi de la poalele ei și-l găsi pe cel cupușca. Desfundă gura scorburii de pie-troaiele pe care le pusese Niță anul tre-cut, băgă mâna cu teamă, scoase mai

înainte sticla murdară plină cu ulei devagoane de la cefereu, apoi, pipăind înîntunericul scorburii, dădu peste cârpauleioasă ce înfășura pușca.

Cu amândouă mâinile, o scoaseafară. Desfacu cureaua de piele carestrângea legătura de cârpe. Așezat înfund pe o rădăcină a bradului, desfă-șură cârpele de pe pușcă. Mai întâidădu de baionetă. O puse cu grijă pemușchiul verde de lângă el. Apoi, din-tre cârpe, picară vreo patru, cinci car-tușe. Le puse cu grijăîn buzunarul de lapiept. În sfârșit, ajunse la pușcă. Oțelulnegru și lucios era rece. Patul era foartezgâriat. Mâinile pipăiau pușca, iar gân-durile copilului alergau aiurea. „Cineștie câte vieți a luat pușca asta, până săse termine războiul, în urmă cu nouăani?”. Peste puțin timp, Firu alerga ladeal cu pușca în mâini. Trebuia să laseoile la iarbă măcar două, trei ore, pânăpe-nserat.

Noaptea se lasă cu repeziciune. Olună rotundă și mare răsărea de dupăpietrele Cuntului. Oile sunt în țarc. Maibehăie câte una. De pe acoperișul stâ-nii, Firu vede bine tot împrejurul. Deșie învelit într-o șubă mare, un tremur apus stăpânire pe corpul lui firav. Mâi-nile, mici și aspre, au înghețat pe oțelulrece. Încet-încet, somnul încearcă să-șifacă loc pe sub șubă, în trupul micuț.Acum oile sunt liniștite, de parcă nimicnu s-ar fi întâmplat nopțile trecute.Bună e uitarea!

În lupta cu somnul, împrejurimilese aglomerează de fantasme. Bradulfulgerat de lângă stână seamană cu ospânzurătoare, cei doi bolovani enormidin latura stângă seamănă cu doi bi-voli, până și luna cea blândă, așa cume acum, cu un voal de norișor, seamănăcu fața bunicului înainte de a muri.

Lătratul lui Lupu îl smulge dinghearele somnului. Deschide larg ochii.Lupu stă în marginea țarcului și latrăcătre pădure. Peste puțin timp i se ală-tură și ceilalți câini. La fel ca nopțiletrecute. Câinii se agită tot mai tare.Vine ursul. Cei patru dulăi se reped înlatura cealaltă a țarcului. O umbrăuriașa și neagră iese din pădure și se în-dreaptă spre stână. Acum a ieșit în lu-mina lunii și se vede bine. Se oprește șisaltă capul. Adulmecă în vânt spremunte și pornește din nou. Câinii l-auvăzut și ei, și vrednici cum sunt, îlatacă. Ursul nu-i bagă în seamă. Pelângă el, cei patru dulăi arată ridicol demici. Câinii se feresc de căpățâna cât obanița și îl harțuiesc în parți și în spate.Cât nu-l ating, ursul își vede de drum.Mai are un pic până la țarc. Lupu își iainima în dinți și-l mușcă de pulpa dinspate. Ursul se întoarce fulgerător, dar


POVESTIRI

FiruMARIUS COCÂRLĂ

Pentru a patra noapte la rând, a dat ursul la stâna lor. Dedata asta, însă, n-a rupt doar o oaie, două, ca pâna acum,ci l-a trăsnit năprasnic cu brânca pe Ion. Acum, acestastătea întins pe o șubă în fața stânii. Din când în când, câteun geamăt își făcea loc prin pieptul zdrobit de urs. Coastelefrânte nu-l lăsau să tragă destul aer în piept. Durerea erainsuportabilă, așa că leșină din nou. Gore pregătea calul cucare urma să-l duca pe Ion la vale, în sat. Acolo, avea săvadă muierea lui de el. Dacă nu moare, probabil că-l vaurca în căruță și-l va duce la spital, la oraș. „Dracu l-a pussă se bage cu toporu’ la așa o namilă de urs?!”

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

câinele scapă ca prin minune de guracăscătă cu buzele rânjite.

Când ursul sare în țarc, oile dispe-rate se-nghesuie în strungă. Sar, se-mping înnebunite, țipă atât de tare căacoperă lătratul ciobăneștilor. Două oide la mijloc au alunecat și au căzut.Într-o clipă, sute de copite le calcă peburți, pe pulpe, pe grumaz, pe cap. Nuse mai pot ridica.

Ursul ajunge la ele și le găsește zbă-tându-se pe jos. Ceva îl enervează rău,și le ia la mursecat. În timp ce pe una orupe cu ghearele, pe cealaltă o scuturăîn bot de parcă ar fi o papușă de cârpe.Copilul profită de faptul ca ursul stă oa-recum pe loc și poate să ochească. Nusunt mai mult de zece metri pâna laurs. Primul foc îi rupe coloana, treceprin plămâni și se oprește într-o coastă.Ursul lasă oile, se întoarce cu capulcătre obârșia durerii lui și scoate unrăget îngrozitor, care se aude pâna învale. Corpul nu-l mai ascultă când în-cearcă să se arunce spre mogâldeața cumiros de om de pe acoperiș, așa că setârăște spre el câțiva metri. Al doileaplumb îi intră prin ochi, ajunge în gât

și îi sfârtecă jugulara. Copilul încarcădin nou. Ursul nu mai mișcă. E mort.Următoarele trei focuri lovesc în plinmatahala neagră. Firu trage din nou,dar în loc de foc se aude percutorul celovește în gol în pușca descărcată. Oiles-au mai liniștit. S-au tras într-un colțcât mai îndepărtat și stau înghesuiteuna în alta. Câinii s-au potolit și ei înafara țarcului. Mai mârâie și mai latrăcătre țarc, dar tot mai rar. Copilul ar co-borî de pe stână, dar o moleșeală și ocăldură îl cuprinde.

Pe poteca îngustă, Niță urca în lu-mina zorilor către Muntele Mic. Peseară a venit la el Gore și i-a povestitcum l-a adus pe Ion mort acasă la mu-iere, i-a mai zis de ursul cel mare și deFiru, care a rămas singur. N-a răbdatpână dimineață. A plecat numaidecât,în puterea nopții către stână. Mai arepuțin, întâi Poiana Prislop, apoi trebuiesă treacă prin garână, apoi iese la gol,de unde se vede stâna. Pe măsură ce seapropie, e tot mai îngrijorat. Câinii îl în-tâmpină cu lătraturi de la distanță.Când Lupu aude glasul familiar, vinefericit, dar acum Niță n-are chef de gu-

duratul lui și crește pasul și mai mult.Ajunge lângă țarc, vede oile înghesuiteîn colț, două oi sfârtecate în mijloc, șiun urs mare, cum nu s-a mai văzut,mort într-o baltă de sânge, la numai doipași de ușa stânii. Gânduri negre îl nă-pădesc. Deodată, strigă cât îl țin pute-rile. Toată disperarea și speranța lumiierau în acel strigăt:

- Fiiiruuuu!! Măi Firuleeee!!!De sub o șubă imensă, de pe aco-

perișul scund al stânii, iese un cap decopil somnoros:

- Ce-i mă Niță, ce strigi așa?

* * *- Firu, Marius, haideți la masă! se

aude vocea mamei.După câteva minute: - Firule, lasă poveștile și trimite co-

pilul la masă!Povestea, însă, ține neclintiți pe cei

doi, tatăși fiu. Copilul, de vreo doispre-zece ani, cam slăbuț, dar cu o scânteiedeosebită în ochii luminoși, își întreabătatăl:

- Și ursul, ce s-a întâmplat cu ursul,tată?

MARTIE 2017 | 17

Cu fiecare plecare dintre noi, a foș-tilor noștri confrați sau parteneri apre-ciați, rămânem tot mai singuri și cucertitudinea pierderilor suferite, de-ocamdată imposibil sau extrem depuțin probabil de înlocuit. Fiindcă maitinerii noștri colegi nu au mai beneficiatde condițiile unei pregătirii teoretice șipractice la fel de temeinice, precum ge-nerațiile trecute, și nici de o experiențăla fel de îndelungată și bogată în profe-sie sau în profesii adiacente activitățiinoastre, cum este ornitologia.

Regretatul acad. dr. biolog Dan Mun-teanu, care ne-a părăsit în 25 februariea.c., s-a născut în 2 iunie 1937 la Cluj, într-o distinsă familie de români arde-leni. A urmat cursurile școlilor din oraș,absolvind, în final, Facultatea de ȘtiințeNaturale a Universității din Cluj. Calitățile

sale native, precum și educația aleasă decare s-a bucurat, l-au dedicat cercetării șiscrisului, fără a-i atenua însă, în vreunfel, atracția aparte pentru munca deteren. A excelat prin studii riguroase des-pre avifauna, ornito-geografia, sistema-tica, eco-etologia și migrația păsărilor,atât în perioada în care a fost cercetătorîn cadrul Institutului de Cercetări Biolo-gice din Cluj Napoca, perioada în care și-a susținut teza de doctorat cu privire laavifauna din bazinul montan al Bistrițeimoldovenești, cât și după aceea, în cali-tate de membru fondator și președinteal Societății Ornitologice din România.

De remarcat, în plus, calitatea sa devânător onorabil din tinerețe, de cores-pondent longeviv al revistei Vânătorulși Pescarul Român și de prim-membruîn Consiliul Științific al acestei reviste.

Ca vânător pasionat, dar aparte deechilibrat, a reușit să servească, în modvizibil și echitabil, ornitologia româ-nească, printr-o colaborare foarte des-chisă și corectă cu reprezentanțiiA.G.V.P.S. din România, în toate pro-blemele de interes comun.

A fost, în puține cuvinte spus, un ar-delean așezat, muncitor și riguros în totceea ce a întreprins, prietenos și agreabildatorită umorului său debordant și mo-dului elegant și elevat de exprimare, reu-șind, prin felul său de a fi, să coagulezela un loc, în jurul ideii de protecție și con-servare a avifaunei românești, ornitologi,vânători și alți iubitori ai naturii.

Fie-i de acum somnul liniștit, în con-certul melodios al păsărilor pe care le-aîndrăgit din copilărie și cărora le-a închi-nat o muncă, fără răgaz, de-o viață!

Acad. dr. biologDAN MUNTEANU (1937-2017)NECULAI ȘELARU

Suntem obligați să recunoaștem, cu îngrijorare și profundregret, că am început să conducem pe ultimul drum, parcădin ce în ce mai des, personalități de seamă, bine cunoscuteși recunoscute, ale lumii cinegetice, iar în cazul de față, șiornitologice, din România.

IN MEMORIAM

A cum vânătorul, din respectpentru natură, acceptă bine-venitul răgaz acordat faunei

pentru ca aceasta să îndeplinească an-cestralul ritual pregătitor pentru per-petuarea majorității speciilor, inclusiva celor de vânat, pușca este pregătităsă-și ocupe locul, întru odihnă, con-form prevederilor legale, alături detolbă, în dulapul ferecat.

Sezonul vânătorii la fazan a„căzut”, în „dizgrația”calendarului vâ-nătoresc, pentru un timp care va fiocupat de calcule, bilanțuri, dar șiechilibrate combateri ale dăunători-lor, în favoarea protejării și conservă-rii faunei cinegetice.

La toamnă, pașii ne vor purta penoi sau mai vechi cărări tainice, redes-coperind alte și alte frumuseți ale na-turii. Doar o pană din falnica podoabăa cozii de fazan rămâne, dovadă, lapălăria fiecărui vânător.

Locuri pe care le iubeștiValuri de ceață se aștern magic,

fiind primii vestitori ai posibiluluisfârșit de iarnă. În drumul spre fondulde vânătoare, ochii surprind imaginimatinale, cu drumuri mai mult înză-pezite decât desfundate, cu minusculepoteci pe care se furișează câte un lo-

calnic mai vrednic la treabă. Natura se arată în toată splendoa-

rea ei și sunt fermecat de minunatultablou care îmi aduce aminte de vre-murile din copilărie când, cu o saniegrea, bătătoream derdelușurile, ame-najate pe câte o străduță a orașului dela Dunăre, de către noi copiii, uitând

de foame și de carte, cât ținea ziua demare. Vocea mamei care mă chemaseara în casă, transpirat, ud la ciorapiidin încălțări, scoțând pe nări și gurăaburi precum o locomotivă, mă în-trista și, în același timp, mă făcea săcred că, ascultând-o, mâine mai pri-mesc o repriză de distracție.

Mă despart de amăgitorul gând înmomentul în care „tractozaurul”, ve-hiculul auto de offroad al colegului devânătoare, rupe energic din zăpadacare împiedică accesul, pe acelașidrum, a două mașini venite din sen-suri opuse.

Pe câmp, pe lângă drumuri, măce-șul dă o pată de culoare pe fondul alb,curat și nealterat, legănându-și bobi-țele roșii ce i-au mai rămas. Farmacianaturii își expune „la șosea” planteletămăduitoare. Serviți, vă rog!

Intrăm în județul Ilfov în atmos-fera de indiferență aparentă a nume-roaselor solarii străjuite de nămeți,expresie a îndeletnicirii localnicilorcare pregătesc deja proaspăta salatăde primăvară.

Ajungem pe malurile Argeșului,superbă locație a naturii, în care faza-nii stau pitulați în tainice ascunzișuri,nu înainte însă de a ne afunda în nișteșleauri cu zăpadă înșelătoare, foarte


AmintiriDE SEZON

Sfârșit, fără de… sfârșit la fazaniText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Pe ultima sută de metri, Făurar, încă sezon de vânătoarela fazan, a mai „făurit” zile amestecate, cu ger năprasnicpeste câmpiile din sud, dar și cu mângâierea razelor desoare. Încet, încet, mantia zăpezii și-a mai diminuatgrosimea, dar înșelător, pentru că altă nea, acoperitoare,a schimbat fața murdară a covorului hibernal anterior. Vânătorul are încă proaspătă imaginea imensitățiinaturii, cuprinse de tainică liniște, pe care numai vuietulvântului, geamătul tulpinilor de trestie, învinse degreutatea zăpezii înghețate, cârâitul ciorilor și zborulimprevizibil al fazanilor o mai deranjează. Toate rămânaduceri aminte. Pentru o vreme însă. Până la bunarevedere cu spectacolul vânătorii la fazani.

Mă despart deamăgitorul gând în

momentul în care„tractozaurul”, vehicululauto de offroad al coleguluide vânătoare, rupe energicdin zăpada care împiedicăaccesul, pe același drum, adouă mașini venite dinsensuri opuse.

adânci și acaparatoare, încât abia amputut să coborâm. Sistemele de auto-salvare ne-au scos din încurcătură șiam reușit să învingem prima capcanăa naturii.

Un pas, doi…E liniște. Ceața a dispărut ca din

senin după ce, cu obiceiuri de nălucă,s-a împotrivit cu voinicie sulițelor defoc ale soarelui. Câteștrei facem oscurtă orientare în teren, cu convinge-rea că nu sunt „cutezători” neavizați,ocolim câțiva ciulini care dau culoareîn sărăcia în care cresc și în careatârnă lâna turmelor de oilor care aupăscut în zonă. Scotocind crângurileși stuful de la mal, nu avem nici unsemn de fazan. Pe câmp, la circa 150de metri, o vulpe ne observă și ezităsă-și pună planul în acțiune, deși foa-mea o îndrepta către sat. Cu mișcărienergice, se întoarce în vizuină, amâ-nând expediția. Poate la rozătoare,mai târziu, în cel mai nefericit caz.

Nu departe de locul unde neaflăm, patru, cinci câini hoinari com-pletează tabloul prădătorilor. Se de-plasează în haită, adulmecând urmede iepure, fazan sau potârnichi. Nueste de mirare de ce terenul înfăți-șează atâta sărăcie în fauna amintită.

Împușcătura unei arme îi pune pefugă, deși nu dovedesc a fi prea spe-riați de zgomotul produs.

Ne concentrăm atenția asupraunei alte parcele cu stuf, facem unpas, doi, și minunăția de pasăre mă-iastră se înalță în forță. Cade însă cafulgerată, lovită de alicele pornite dinarma vecinului. Punct ochit, punctlovit. De pe malul apei se înalță, spe-riate, și câteva rațe care zboară razantcu luciul apei, adoptând strategia deluptă a unui avion care se ferește detirul ucigător. Știu ele ceva!

La capătul parcelei se ridică în

văzduh patru găini de fazan, care nepun în gardă că urmează, forțați de si-tuație, să sară și cocoșii. Privim loculunde acestea coboară și, imediat, unfazan le urmează. Din păcate, rateu,deși tolba vânătorului aștepta să-i fiegazdă primitoare. Au urmat critici șiglume cu tâlc. Numai în pielea împri-cinatului să nu fii!

Cu mulțumirea că am făcut miș-care la categoria „zăpadă-grea”, dar șicu un final plăcut la sfârșit de sezonde vânătoare la fazan, „învârtim”roata calendarului vânătoresc în aș-teptarea sezonului următor.

MARTIE 2017 | 19

S-a născut pe data de 22 iunie1943 la Iași, petrecându-și aproape în-treaga viață în Bacău.

A absolvit Facultatea de Biologieși, fiind un împătimit iubitor al natu-rii, și-a dedicat întreaga viață acesteiași, în mod special, ornitologiei.

După ani și ani de studii și cercetareîn domeniu, a fost răsplătit cu titlul dedoctor în biologie, fiind unul dintremembrii fondatori ai Societății Ornito-logice Române. În anii săi de activitatea fost muzeograf, cercetător științific,specialist în protecția pădurilor, inspec-tor cinegetic și cadru universitar.

Activitatea universitară și-a înce-put-o în tinerețe, când a fost numitasistent la Facultatea de Științele Na-turii din Bacău, urmată de 4 ani ca șefde lucrări la Universitatea Națională dinRepublica Zair și, în ultimii 18 ani, de

activitate ca lector și conferențiar uni-versitar în cadrul Secției de Biologie aFacultății de Litere și Științe din Bacău,fiind și prodecan al acestei facultăți.

A devenit pescar sportiv, cu carnet demembru, la vârsta de 9 ani, și vânător la18 ani când, cu banii pentru palton, și-acumpărat prima sa pușcă de vânătoare.

A iscodit și a practicat vânătoareași pescuitul, cu pasiune și cumpătare,până în ultimele zile ale vieții sale,fiind un rafinat cunoscător și ocrotitoral naturii și viețuitoarelor ei.

De-a lungul anilor, a fost partici-pant și organizator la numeroase con-cursuri de tir vânătoresc, de chinologiesau de pescuit sportiv, până la fazelenaționale organizate de A.G.V.P.S.

Pentru caracterul său tonic, puternicși deschis, a fost îndrăgit de foarte mulțivânători și pescari din județele Moldovei,multora fiindu-le exemplu și mentor.

În aceste condiții, membrii A.J.V.P.S.Bacău au decis ca dl. Cătălin – Petre Rangsă le fie președinte timp de aproape treidecenii, fiind ales, în mandatul 2005-2010, și membru al Consiliului A.G.V.P.S.din România.

Vânătorii și pescarii din județul Bacăuîi vor păstra o neștearsă amintire.

CĂTĂLIN-PETRE RANGGHEORGHE VRÂNCEANU

IN MEMORIAM

Ne-a părăsit de curând distinsul nostru coleg și prieten,președintele A.J.V.P.S. Bacău, dr. biolog Cătălin-Petre Rang.

M ergea în fruntea noastră,îmbrăcat cu un costum dinaba groasă de culoare

maro, care era singura lui haină cucare umbla și vara și iarna, iar pe capavea un căciuloi, făcut, cred, dintr-ooaie întreagă, nelipsindu-i dintre buzeun șomoiog din hârtie de ziar în careardeau, amestecate laolaltă, chiștoacede tutun ori diferite frunze uscate șitocate de el, iar dacă te aflai cumva înurma lui și te pălea o boare de fum, nuprea mai aveai șanse ca să mai scapicu viață. Cu toate acestea, nu l-amzărit niciodată asudat în timp ce urcaîncontinuu, ba tot el ne mai zorea cuglasu-i dogit, cercetându-ne nemulțu-mit peste umăr.

- Hai, măi copii, dați-i zor că acu-șica începe goana!

La acea vânătoare, pe mine și peNea Constandin ne-a așezat de oparte și de alta a unei râpe adânci,pline cu tufe de cătină și măceșe, iareu, epuizat de oboseală, m-am spriji-nit de tulpina unui mesteacăn pentrua-mi trage sufletul.

La foarte scurt timp au început săse audă, din ce în ce mai clar, hămăi-tul câinilor care se apropiau destul derepede de undeva, din fața noastră,semn că mistrețul venea ori prin râpă,ori pe unul dintre cele două maluri,așa că am schimbat câte un semn cuNea Constandin și ne-am pus pe aștep-tare, ținând armele pregătite. Și, într-adevăr, curând am deslușit o patăneagră care parcurgea grăbită tufelede cătină, înconjurată de cei patrucâini care lătrau furioși. Când am ridi-

cat încet arma, l-am zărit pe Nea Con-standin, care mi-a făcut iute un semn,să nu mă grăbesc și să mai aștept cafiara să iasă bine din desul prin carefugea, așa că, oricum, nu mă grăbeamca să trag. Ținând cont de direcția încare alerga, fiind condus de câini, mis-trețul se îndrepta direct spre mine.

Și chiar așa a fost însă, cu maretris tețe, am constatat că fiara nu eraun mistreț, ci un biet ursotei, nu preamare, care alerga spre mine cu spumela gură, fiind bine înconjurat de câini.Văzând spectacolul, m-am dat ușor pedupă mesteacăn, iar Nea Constandina început să-i fluiere și să-i beșteleascăpe câini. Pentru că îl ascultau, aceștias-au oprit aproape imediat, însă numaidupă ce l-au mai lătrat un timp dinurmă pe ursuleț, pe când acesta urcadealul foarte abrupt din spatele meu.

- Ai fi tras în el? m-a întrebat NeaConstandin, zâmbind.

- Glumești? i-am întors și eu între-barea. Doar mi-am pregătit arma,pentru că nu știam ce este din cauzatufelor de cătină. Nu-l vedeam clar casă pot trage.

În acest timp, Nea Constandin aaruncat și el o privire spre mucheadea lului de lângă noi și am apucatamândoi să-l vedem pe ursulețul care,sfârșit de oboseală, gemea de efort lafiecare pas, dar continua să alerge.Dar, în loc să ocolească stânca imensădin vârful dealului, tot încerca să secațere pe ea, însă ghearele îi alunecaupe stratul gros de mușchi care o aco-perea, iar efortul lui era zadarnic.

- Uite și tu la el, ce prost este, zâm-bește Nea Constandin, dacă-i lăsampe câini, până acum îl aveam și jupuitpentru proțapul de diseară.

Am râs amândoi, în timp ce câiniis-au întors în goană și răscoleau iarășipădurea în căutarea altor fiare. Când,întâmplător, am aruncat o privire înspate, mi-a stat inima, deoarece ammai apucat să văd, la circa zece metride noi, un ghemotoc negru care se ros-togolea cu viteză înspre noi. Numai ceam apucat să mă arunc într-o parte și,totodată, să-l îmbrâncesc pe Nea Con-standin în partea opusă, că ghemoto-cul, care s-a dovedit că era ursulnostru, s-a lovit cu atâta putere de tul-pina mesteacănului de care stătusemsprijinit încât aproape toate frunzeleîngălbenite de vreme s-au scuturat nin-gând pe noi, iar bietul animal a răcnitde durere ca o adevărată fiară, speri-indu-ne zdravăn. După care a purcesdin nou la urcarea dealului, însă dedata asta s-a decis ca să ocoleascăstânca de sus din muchie și să nu maiîncerce să se cațere pe ea.


AMINTIRI De sezon

Cu Nea Vasile, nu era de joacă. Când îți arăta un loc, apoiacolo trebuia să te plantezi, iar dacă n-o făceai, după ceîncepea goana aveai marea „satisfacție” să vezi cummistreții treceau în galop exact pe acolo unde ar fitrebuit să te așezi. Dar asta nu era nimic, pentru că NeaVasile îți șoptea: „Vezi că după stânca aia poate să aparăun lup, mistreții urcă mai mereu prin ruptura aia, dacăapar urși lasă-i să treacă și după aia poți trage o țigarăliniștit, pentru că unde stau urșii, nu stau și porcii. Clar?”

UrsăreascăȚIȚI

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Așa se face că unii dintre ei pre-feră, cu precădere, prepelițele, cumera cunoscutul Gheorghe Bădulescu,alții sunt ahtiați numai de sitari, cumerau Alexandru Puiu, Cornel Mareș,Nicolae Cristoveanu, Costică Juvara, șiMișu Poenaru Bordea.

Turturelele erau preferate deMatei Tălpeanu, Eugen Negrici, RaduPopeea, iar alții căutau fazanii, rațeleși gâștele, precum cei doi Grabovschi,junior și senior, Adrian Ionescu, VictorHarmening, Cristian Urseanu, VasileConstantinescu, Gheorghe Pasat șimulți alții.

Cu acești ortaci, și nu numai, amfăcut nenumărate partide, pe undepașii ne-au purtat în urma înștiințări-lor certe că „a chicat pasajul”.

Febra pregătirilor nu dura prea

mult, pentru a pleca plini de speranțeși emoții în marea aventură a pasaju-lui de primăvară (pe atunci admis) alsitarilor, pe culoarul estic, ce cuprin-dea dealurile subcarpatice acoperitecu arboretele și lăstărișurile de fo-ioase.

În acest periplu al căutărilor, voiaminti câteva locații bătute cu piciorulși cercetate de pontatori cu deamă-nuntul, în speranța găsirii „ciocoșilor”,sosiți în jurul datei de 20 martie - 4aprilie.

Zonele cele mai frecvent cercetateerau cele de la Gura Foii, Podeni și Tă-tărani din Dâmbovița, Valea Doftaneidin Prahova, Valea Nișcovului dinBuzău, apoi alunișurile de sub MăguraOdobeștilor din Vrancea. Ne maiopream pe dealurile Adjudului, ca în

final să ajungem și pe Valea Zeletinu-lui pe la Podul Turcului și Răchitoasa.

Toamnele le dedicam cercetăriizăvoaielor Argeșului, Ialomiței șiDâmboviței, pe lângă cele ale Dunăriide la Oltenița sau Călărași, până laGura Dunării spre Alionte și, nu de pu-ține ori, ne abăteam și prin pădurilede la Caraorman și Letea din Delta Du-nării, unde adeseori găseam concen-trări masive, ca cea din 14-17noiembrie 1974 de la Caraorman.

Satisfacțiile erau generate de fru-musețea peisajelor văzute și cerce-tate, în atmosfera reînvierii la viață anaturii, bucuria întâlnirii locuitorilor,cu care schimbam informațiile și nou-tățile timpului și, mai ales, de pasiu-nea ce ne unea în acele hoinărelicinegetice.

MARTIE 2017 | 21

SEZONUL SITARILORDE ALTĂDATĂALEXANDRU ALACI

Între vânători, afinitățile sunt determinate uneori depreferințele pentru anumite specii de vânat, cărora li seacordă toată pasiunea.

Născut pe data de 25 iulie 1931 laGurghiu – jud. Mureș, a parcurs gra-dual cursurile instrucției publice, ab-solvind în anul 1956 Facultatea deSilvicultură din Brașov. Din tinerețe,fiind un pasionat cinegetician, a pro-povăduit această nobilă pasiune, calector al catedrei de vânătoare, nenu-măratelor promoții de studenți, cărorale-a inoculat dragostea și respectulpentru natură.

În 1966 este investit în funcția deșef serviciu de vânătoare al AsociațieiGenerale a Vânătorilor și PescarilorSportivi din București, unde, împreunăcu colaboratorii, dezvoltă activitățilede creștere și populare a fazanilor pefondurile propice speciei, arendate deasociații. Totodată organizează creș-terea și colonizarea cerbilor, căpriorilorși caprelor negre în arealele corespun-zătoare acestora, îmbunătățind efec-

tivele acestor specii.După 1978, este investit în funcția

de director al Gospodăriei Economicede Vânătoare și Pescuit a A.G.V.P.S.,pe care o conduce cu pricepere până lapensionare.

În această calitate, a dezvoltatsecțiile atelierelor de producție și re-țeaua de magazine în care se valori-fica întreaga gamă de produsenecesare practicării vânătorii și pes-cuitului, de la arme și muniții, la echi-pamente și accesorii.

A administrat cu pricepere și com-petență fondurile de protocol aren-date de A.G.V.P.S., cum ar fi PodulPitarului și Malul Roșu, inclusiv faza-neria, din Ilfov, Navrodin și Lăceni dinTeleorman, Zagon din Covasna, LuncaBradului din Mureș, Scorușu și Oratadin Suceava.

Cei ce l-au cunoscut și îi supravie-țuiesc, îi vor păstra o vie amintire,celui ce le-a fost îndrumător și ortacde vânătoare.

Dumnezeu să-l aibă în paza sa.

ALEXANDRU DUDAALEXANDRU ALACI

Cu profund regret,înștiințăm arcașii Dianeidespre trecerea în neființă a inginerului AlexandruDuda, în data de 18 februarie 2017.

IN MEMORIAM

DE SEZON


Prima întrebare: „Gloanțeledin cupru sau alamă ricoșează

altfel decât cele cu miez din plumb?” Da, ricoșează mai ușor! Chiar

dintr-un trunchi de copac întâlnit lao vânătoare colectivă în pădure. Cumunele gloanțe netoxice dau schije, tre-buie să fim atenți să nu rănim gonaciisau câinii implicați în goană (cu cifreși figuri despre ricoșeuri am mai scrisîn Almanahul VPR/2017, la pag. 102).

A doua întrebare: „Gloanțelenetoxice provoacă sigur un ori-

ficiu de ieșire din corpul vânatului,sau ce semne lasă, care permit urmă-rirea animalului rănit?”

Nu. Întrucât gloanțele netoxice sedeformează mai puțin ori se fragmen-tează parțial, ele dau în general unorifiu de ieșire mai mic, iar dacă dis-tanța de tir este mai mare, glonțulpoate devia în corp și rămâne înăun-tru, fără a oferi urmă de sânge, even-tual doar păr tăiat la intrare. Esteașa-numitul Vollmanteleffect, care ne

obligă să apelăm la un câine limier,care să controleze urma mirositoare.

A treia întrebare: Să plasămglonțul netoxic puțin înapoia

blatului, pentru a nu deteriora multăcarne, așa cum plasăm glonțul cuplumb ?

Nu. Este mai bine să plasăm glon-țul netoxic puțin înaintea blatului, casă lovească în cavitatea unde sunt va-sele mari de sânge și organe vitale.Astfel, suprafața mortală este cu otreime mai mică la gloanțele netoxicedecât la cele cu plumb.

Constatăm că specialistul în tir vâ-nătoresc nu este un adept necondițio-nat al gloanțelor netoxice, atrăgândatenția și asupra ricoșeurilor mai fa-cile și asupra eventualei lipse a urmeide sânge. Dar efectul glonțului, spunspecialiștii, nu depinde atât de com-poziție, cât de construcția și viteza sa.Am avut privilegiul de a discuta recentdespre gloanțe netoxice (decembrie2016) cu un vânător experimentat

german, care mi-a și procurat revistadin care am preluat datele ultimelordouă articole. Dl. S. B. are 83 de ani,un revir în Germania, dar vine anualsă vâneze capre negre în Carpațiinoștri, cu o carabină 7x64. El trăseseodată cu glonțul netoxic RWS EwoGreen, lopătarul căzuse ca trăznit, iarmușchiul blatului fusese total distrus,fără orificiu de ieșire. Vânătorii nemțițin la calitatea cărnii… deci el va evitaacest model de glonț din cositor cu30% fragmentare (Fig. 1), căci existădestule cu deformare treptată. Deexemplu glonțul RWS Hit, din cupru,cu deformare treptată (Fig. 2)cal.7x64, de 9,1 g, are V0/ 910 m/sec.și E100/3788 J, păstrând 99% dingreutatea inițială. RWS Evo Green, deacelași calibru, de 8,2 g, cu 30% frag-mentare, este mai rapid, având V0/955 m/sec., dar mai puțin energic, cuE100/3039 J.

Chiar dacă a doua parte a artico-lului nu pare a fi atât de „elementară”ca prima, titlul corespunde.

Întreținerea armei de vânătoareATELIER

Elementar, dragă Watson! (II)COMPORTAREA GLOANȚELOR NETOXICE PE TEREN MATEI TĂLPEANU

După ce am scris în prima parte a articolului despre curățarea țevii ghintuite prin cares-au tras gloanțe netoxice, să vedem cum se comportă aceste gloanțe fără plumb peterenul de vânătoare, în traiectoria externă și după ce au lovit vânatul. Aici rezumămrăspunsurile specialistului în tir de vânătoare Frank Schmidt, emise în articolul dinJaeger in Schlesswigg Holstein nr. 6/2015, pag. 7-8, scris de Anna L. Kaufmann cu titlulLaufreinigung. Datele balistice actuale sunt preluate din Catalogul Frankonia 2016/2017.

2

1

1

2

3

D e astfel de întâmplări am totauzit cu toții în ultima vremeși, din toate aceste istorisiri,

răzbate mai mult teama de uriașulanimal și mai puțin îngrijorarea că i-am deranjat arealul în care el esteobișnuit să trăiască și, cu atât maipuțin, cunoașterea obiceiurilor și nă-ravurilor sale. Răsfoind literatura ci-negetică, găsim relatări despre un urscare a ridicat de pe jos sulițele arun-cate asupră-i, pentru a le azvârli cătrecei ce le-au aruncat (Encyclopedie met-hodique, 1794). Danezul E. Pontopi-dan (1756) menționează în scrierilesale că, dacă un urs „surprinde vreunvânător și acesta este nevoit să lepedearma, ursul o descarcă”.

Ionel Pop, făcând referire în carteasa, „Întâlniri cu animale” (1960), laîntâlnirile vânătorului cu ursul, pre-ciza că acestea „sunt rare, fugare, co-pleșite de gândul focului de armă, și decâte un fir de gheață de-a lungul spină-rii, care nu prea lasă loc și răgaz obser-vațiilor liniștite. Acestea sunt, mai ales,daruri ale norocului celui ce stăruiemult să caute, în imensitatea muntelui,ursul neademenit de hoit, neadus înspaimă de gonași sau de câinii hăitui-tori. Trece șir de ani până se învrâs-tează între întâlnirile sângeroase câte

o scenă netulburată de vâltoarea vână-torii (p. 27)”.

Trebuie să recunosc că, cel puțineu, nu am avut bucuria de a putea ur-mări, pe îndelete, spectacolul ieșiriiursoaicei cu puii din bârlog. Poate voireuși să adun printre amintirile meleunele măcar asemănătoare cu cele cu-lese de Ionel Pop din preumblărilesale. De fapt, cred că oricui îi este des-tul de greu în ziua de azi să reușeascăsă mai trăiască atâtea întâlniri demnede a fi povestite. Citind istorisirile luiIonel Pop, ajungi să înțelegi mai binecomportamentul acestui mamifer, să îlrespecți și să îți dorești să reușești săîl privești măcar o dată în arealul său.

Astfel, poate vom putea simți și noicele trăite de povestitor, într-o searătăcută de primăvară, tupilați în lăcașulunei stâne părăsite din munte, deunde se putea zări o pajiște de unverde crud, străjuită de brădet, pe care

paște liniștit un căprior. Liniștea fuspartă de apariția unei ursoaice mariși slăbită de alăptare și de puterea ier-nii, urmată de doi pui năzdrăvani.Pentru ursoaică, cel mai important erasă urmărească siguranța puilor. Ur-soaica nu cuteza să lase puii pentru aîncerca să prindă căpriorul, ar fi fostoricum aproape imposibil, dar nici că-priorul nu se putea dezlipi de verdelepășunii. Așa că, atenți unul la altul,fiecare continuă să se înfrupte diniarba grasă și crudă.

Și, fiindcă tot aminteam mai de-vreme de istețimea urșilor, iată o altăistorisire a unui bătrân vânător, pre-zentată nouă tot de Ionel Pop. Într-unadin iernile grele specifice anilor 1930-1940, un vânător bătrân observă că îilipsește una din capcanele pentru lupiașezate de el. După urme, înțelese căun urs își prinsese brânca în capcană.O luă pe urmele lăsate în zăpada proas-pătă. La un moment dat, urmele lanțu-lui dispărură, se vedeau doar urmelefierului. Merse pe urmele lăsate și… ui-mire: găsi capcana intactă și desfăcută.Mintea vânătorului reconstitui lucrareaursului care, într-o primă fază, simțindcă lanțul îl împiedică să înainteze, îl în-fășurase în jurul labei, apoi, ajungândîntr-un loc mai ferit, a reușit, cu ajuto-rul ghearelor și colților, să se eliberezede strânsoarea fierului.

Aș mai stărui, rememorând încă oîntâmplare amintită de Ionel Pop încartea sa „Instantanee din lumea ani-malelor” (1968). Cele povestite s-auîntâmplat la o vânătoare cu gonași lacare, tuturor, li s-a reamintit că nu setrage în usoaice cu pui sau în pui deurs. La una din bătăi, vânătorii obser-vară cum, dintre tufe, apare o ursoaicăurmată de doi pui. Ursoaica fugea,atentă fiind să nu piardă din vederepuii. Ea se îndrepta către unul dintrevânătorii tineri, care ridică arma șitrase. Conducătorul vânătorii se dusecătre împricinat și îl anunță că nu maiare dreptul să participe la următoarelegoane, muștruluindu-l serios pentrufapta sa. Vânătorul tot încerca săspună ceva… La un moment dat, ui-tându-se mai bine, coordonatorul vâ-nătorii constată că animalul doborâtera un urs, și nu o ursoaică. Astfel decazuri sunt rare, dar se pare că existăsituații în care un urs să țină locul ur-soaicei, probabil moarte…

Istorisiri despre acest mamifer im-pozant așteaptă să fie trăite, scrise saucitite. În oricare din situații ne-am găsi,trebuie să privim acest minunat animalcu respect și grijă și cu gândul de a păs-tra și îngriji arealul în care sălășluieșteaceastă minune a naturii.

MARTIE 2017 | 23

POVESTIRI

Moș MartinMARIA SĂVULESCU

Chiar când m-am hotărât ce să aștern pe hârtie, aud latelevizor reporterul glăsuind despre un urs ce se hotărâsesă coboare într-o stațiune montană unde, în căutareahranei, distrusese accesoriile aflate pe pârtia de schi. Așami-am adus aminte de nefericitul urs ce a ales să coboareîn Sibiu, unde și-a găsit sfârșitul, ajutat fiind de unpurtător de armă, căci nu-l pot numi vânător.

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Reflecții

(…) dacă un urs„surprinde vreun

vânător și acesta estenevoit să lepede arma,ursul o descarcă”. –E. Pontopidan


D upă ce plimbările și alergarealiberă, fie în curte, în parc, înspațiile special amenajate,

sau cu ocazia scurtelor ieșiri în terenliber, trebuie să introducem treptatelemente noi din universul naturalspecific, spre a fi cuoscute de tânărulnostru cățel.

Trepte spre conoaștereDe la ieșirile în teren ușor, deschis,

putem trece treptat, așa cum am men-

ționat anterior, la un teren mai variat,cu vegetație mai bogată și cu, să lenumim așa, obstacole ușoare, coline,văioage sau pur și simplu canale nufoarte adânci, pe care cățelul le va ex-plora de voie. Trebuie însă să avemgrijă de a menține permanent contac-tul cu el, să simtă că suntem perma-nent aproape și, la intervale, să-lchemăm și să-i răsplătim efortul depus,având grijă să îl încurajăm permanentîn aventura sa, dacă ne este permis să

o numim astfel. Contactul vizual estecel mai eficient pentru această pe-rioadă de cunoaștere a mediului încon-jurător. Cățelul va căpăta treptatîncredere și, faptul că ne vede și nesimte mereu aproape, îi va spori cura-jul de a explora fără a se teme. Se vaputea concentra la noile lucruri ceapar, o pasăre, un șoarece, o șopârlă,zgomotele noi, firești pentru mediul încare se află, toate le va înregistra co-rect în memorie, fără a prinde teamăși fără a se speria la fiecare pas de ele-mentele noi ce apar. Expunerea trep-tată este elementul cheie al acesteiperioade și trebuie făcută cu atenție șigrijă, fără a forța nota. Încurajarea per-manentă și prezența noastră mereuaproape vor fi factori ce vor deveni,practic, parte din universul nou pe careîl descoperă pas cu pas și care, la unmoment dat, va deveni la fel de firescca și alergatul în curtea casei și joculcu mingiuța sau bățul pentru aport.

Socializarea, element de maximă importanță

În paralel cu introducerea trep-tată a elemntelor mediului natural,socializarea este elemntul de mareimportanță ce trebuie pus în practică,aceasta reprezentând o componentăprimordială a antrenamentului debază. Expunerea treptată a cățelului,cu atenție și moderație, și obișnuireaacestuia cu alți câini, cu alți oameni,cu mersul pe trotuar și zgomotelestrăzii, cu urcatul și coborâtul din ma-șină, cu zgomotele pădurii și ale ce-lorlalte elemente naturale, precumploaia cu tunete sau zăpada și așa maideparte, toate vor contura, puțin câtepuțin, universul în care acesta va trăiani buni de acum înainte. Vom conti-nua cu pașii următori, primele co-menzi și antrenamentul pentru aport,obișnuirea cu apa și înotul, primul focde pușcă și apariția vânatului, fie căva fi păsăret, vânat mic sau mare. Tre-buie avută grijă ca toate acestea să de-vină părți ale universului tânăruluinostru cățel, elemente pe care le vaconsidera ulterior cât se poate de fi-rești, iar atenția lui se va concentratotal asupra vânatului și a vânătorii,așteptându-le de fiecare dată cu inte-res și nerăbdare. Este, cred, lucrul pecare fiecare dintre noi și-l dorește și îlașteaptă de la câinele său de vână-toare!

Câinele de vânătoare

Am văzut în numărul anterior ce este recomandat săfacem după ce am adus tânărul cățel acasă. Odatăasigurați că sănătatea și măsurile preventive sunt toate în regulă, putem porni corect pe drumul dezvoltăriicondiției sale fizice și pentru conoșterea treptată amediului în care noul nostru partener patruped își vadesfășura în viitor activitatea, însoțindu-ne la vânătoare.

CHINOLOGIE

Un nou început (II)ALECSANDRU CODRIN

C unoascut popular și sub denu-mirile de frasen, iasig saufrapsin, frasinul a fost folosit

în prepararea unor remedii tradițio-nale, precum băile cu frunze pentruameliorarea reumatismului, seva ob-ținută prin incizia tulpinii fiind folo-sită pentru tratatrea afecțiunilor pielii,sau cenușa rezultată din arderea lem-nului pentru vindecarea rănilor grave.

Lemnul de frasin a fost apreciatîncă din antichitate pentru calitățilesale și pentru că era disponibil relativmai ușor, arborele având o creștererapidă. Produsele obținute din scoarțăerau folosite pentru vopsit și în proce-sul de tăbăcire a pieilor și blănurilor.

Între compușii activi ce se regăsescîn produsele naturiste din frasin seaflă taninuri, flavonoide, iridoide,cumarine, glicozizi flavonici, cverce-tol, triterpene și acizi fenolici, săruride potasiu și vitamina C. Datorităacestor componente, preparatele dinfrasin pot avea efecte diuretice, depu-rative, laxative, sudorifice și antiinfla-matorii, astringete/cicatrizanteprecum și antireu matice.

Având în vedere aceste proprie-tăți, produsele din frasin pot ajuta înafecțiuni biliare sau renale, dureri ar-ticulare, gută, tulburări circulatorii,reglarea nivelului colesterolului, pre-cum și în răceli sau gripă și tulburăriale tractului digestiv. De asemenea,pot ajuta în ameliorarea stărilor fe-brile și în procesul de detoxifiere ge-nerală a organismului, ajutând laeliminarea produșilor toxici, având înacelași timp un efect tonic, revigorant.

Produsele naturiste din frasin potfi sub formă de infuzie, ceai dinfrunze simple sau în combinație cualte plante, infuzie din scoarță, tinc-tură sau decoct din scoarța arboreluiprecum și tinctură din semnițele aces-tuia și suc obținut din seva recoltatădupă tăierea ramurilor. Preparateledin muguri de frasin pot ajuta în cazulafecțiunilor ficatului și a căilor biliareși urinare, precum și în reglarea me-tabolismului lipidelor, pentru scăde-

rea colesterolului. Recoltarea scoarțeide frasin se face, de regulă, în lunileaprilie/mai, iar frunzele se culeg, deregulă, în perioada mai/iunie, dupăcare se usucă și se păstrează în spațiibine ventilate, ferite de umezeală.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-

cuirea medicamentelor prescrise depersonalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este indicatăvizita la medic, iar administrarea pre-paratelor din frasin să se facă numaila recomadarea acestuia. Opinia me-dicului este neapărat necesară și seimpune ca o măsură de prevedere,precauție și siguranță.

MARTIE 2017 | 25

Plante tămăduitoare

FrasinulDOCTOR PLANT

Frasinul (Fraxinus Excelsior) este un arbore care face parte din familia Oleaceae, cecuprinde un număr de circa 70 de specii de arbori. Originar din zona temperată aemisferei nordice, frasinul poate crește până la înălțimea de 35-40 de metri, având otulpină și coroană ce impresionează prin vigurozitate. Florile apar primăvara, de regulăîn luna aprilie, iar fructele au forma unor aripioare și sunt numite samare. Scoarța șifrunzele sunt folosite pentru scopuri tămăduitoare, iar lemnul are o largă întrebuințareîn industria mobilei.

FLORA


După ce s-a cercetat îndelung înoglindă, Bulina îl sună înfrigurată pemedicul de familie:

- Domnule doctor, ce pot face ca săpar mai subțirică?

- Întuneric, stimată doamnă, câtmai mult întuneric.

* * *Bulă și Țiți stau la o bere pe o te-

rasă:- Ce-ai măi, Bulă, de ești așa de

abătut? îl întreabă Țiți.

- Cum ce am? Tu nu vezi că nu nemai ajungem cu banii și cu câte pro-bleme ne confruntăm zilnic?

- Ehei,… părerea mea este ca să temulțumești cu ce ai și, nu în ultimulrând că, spre deosebire de mulți alții,noi încă mai avem pe cine înjura.

* * *După ce au încheiat disputa, Bulă

a apucat-o pe Bulina strâns de mânadreaptă, continuându-și drumul tă-cuți, iar la un moment dat, după ce s-a tot străduit să-și elibereze mâna, eaîl apostrofează, bosumflată:

- Până să ne căsătorim, mă țineainumai de mâna stângă, iar acum măapuci numai de cea dreaptă!

- Hm, …normal. Așa am învățat lacursul de autoapărare!

* * *Bulă, sosit de la vânătoare obosit,

stă răsturnat într-un fotoliu și soarbetacticos dintr-o sondă cu whisky, pu-făind din țigară. La un moment dat îl

învălui un miros puternic de ars, așa căstrigă spre soția lui, aflată la bucătărie:

- Iubito, ce faci acolo? Gătești oricalci?!

* * *Bulă vine la ședința săptămânală

a asociației echipat în blugi, iar prie-tenul lui, Țiți, nu poate să nu-l laude,constatându-i alura sportivă și chiardispariția abdomenului care devenisecam proeminent:

- Bravo măi Bulă, felicitări!- Dar ce mă, am câștigat vreun

concurs?- Te laud pentru silueta asta spor-

tivă pe care o etalezi. - Da mă, bine că te-ai prins! Așa

cum ne tot bat la cap ăia de pe INTER-NET. Trag tare pe legume, țelină, sfe-clă, varză roșie, păstârnac și alted-astea?

- Oho! Le fierbi, le prăjești ori ori lecoci la cuptor?

- Nu m-ai înțeles, … le sap!

BULINEȚIȚI

Faună sălbaticăETOLOGIE

Î n viața acestor păsări se respectătradițional epocile nupțiale, indi-ferent de starea atmosferică, se

păstrarează ani la rând zonele de în-tâlnire și nuntit, precum și locurile deînnoptat, în același molid și același locpe o anumită creangă, sub care se ri-dică stalagmite de găinaț, observatede cei ce știu să le vadă.

În restul anului trăiesc separați,găinile îngrijesc puii, pe care îi șipoartă după hrană până îi văd mari șiindependenți. Cocoșii, cu ale lor,uneori grupați, asigurându-și existențazilnică, triturată de pumnul de pietri-cele culese și depozitate în pipotă.

Cam aceastea ar fi, în mare, carteade vizită a Tetraonidelor, reprezentatela noi prin Tetrao urogalus L. – cocoșulde munte, Lyrulus tetrix L. – cocoșulde mesteacăn și Tetrastes bonasia L. –ierunca sau găinușa de alun.

Pentru a dibui acele locuri sacre„de rotit” în imensitatea munților șipădurilor de rășinoase, pe la altitudi-

nile de 1000-1300 m, trebuie să fii pa-sionat și să depui eforturi prelungite,finalizate, uneori, prin găsirea aces-tora în locuri necălcate de picior ome-nesc la acea vreme.

Altfel, n-ai să găsești niciodatăaceste „sanctuare”, pentru ca, la rândultău, să fii în stare să-i conduci pe ceicare, cu tot dinadinsul, vor să găseascăacea rara avis, cocoșul de munte.

La rândul meu, am fost condus decei inițiați, cărora le aduc prinosul recu-noștinței mele, pentru că m-au călăuzitcu bunăvoință, satisfăcându-mi dorința.

Cronologic, mi-am împlinit do-rința, pentru prima oară, în anul1974, în „bătaia” din Harghita Mădă-rașului, fiind condus de tehnicianulAsociației din Miercurea Ciuc, aven-tura încheindu-se cu rezultat pozitiv.

A urmat încercarea din CindrelulSibiului, în anul 1976, unde am văzutcocoșul, dar n-am avut norocul de a-lvâna. După încă trei ani, în 1979, m-am încumetat să particip la „bă-

taia” din Nemira-Bacăului, de sub vâr-ful Grindușu, pornind apostolorumdin bătătura paznicului din Palanca șioprindu-ne, după nouă ore de mers,în bordeiul troienit, unde am înnop-tat, speranța fiind împlinită.

În anul următor, 1980, am cunos-cut și „bătaia” din Muntele Tisaru dinVrancea. Am pornit din Gura Lepșii și,după aproximativ opt ore de urcat șigâfâit, am ajuns unde își „înțărcasedracul copiii”, perpelindu-ne toatănoaptea la focul păstrat încontinuuaprins. Acolo n-am văzut nici urmă decocoș, cu toate că cel ce m-a condusștia bătaia de pe timpul moșului său.

În l981, ca invitat a lui Titus Popo-vici, ce avea o cabană la Gura Zlata,pe Râul Mare, am fost conduși de pă-durarul Neșu spre „bătaia” din SlăveiiRetezatului. Din cauza ploii intermi-nabile, după trei zile de stoică încăpă-țânare, am renunțat la întâlnirea cuTetrao urogalus, amănând revedereapentru altă dată.

În urma acestei ultime escapade lacocoș de munte, m-am cumințit și n-am mai năzuit spre înălțimi pentrua vâna pasărea rară, păstrând vii doaramintirile retrăite acum.

„Bătăi” de cocoși de munteALEXANDRU ALACI

De ce se numesc „bătăi”? Dacă ar fi să dăm un răspunsevaziv, acesta ar fi: fiindcă, în acele locuri, cocoși se bat.De ce se bat? Deoarece cavalerismul pretinde onoare șidueluri din partea candidaților la grațiile „domnițelor”.

MARTIE 2017 | 27

PESCUITOrdinul de prohibiție 29

Pescuit la răpitor 30Studiu de caz 32

Dezlegarea la plătică 34În apropierea malurilor 36Specializarea lansetelor 38

MARTIE

Deși apele s-au dezghețat demult, acestea sunt tulburi și au nive-lul mult mai ridicat decât cel normal.

Se apropie perioada de prohibi-ție a pescuitului, fixată, pentru anul 2017, între 1 aprilie și 30 mai inclusiv,iar pentru apele de frontieră, mai scurtă cu 15 zile, până în 15 mai.

Peștii pașnici se cantonează în zonele cu stuf din apropierea malurilor,unde apa s-a încălzit și este mai limpede. Buchetul de chironomide, viermușide carne sau combinația acestora se vor dovedi cele mai atractive momeli.

Peștii răpitori atacă și ei, în apropierea malurilor, mărunțișul care se în-călzește la soare.

Pescuitul știucii este interzis până pe 15 martie inclusiv, umând a se reîn-chide pe 1 aprilie, de când va urma programul fixat pentru celelalte specii.Pescuitul în apele de munte cu salmonide este interzis în această lună.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

C .I.P.S. este compusă din treifederații internaționale,F.I.P.S.-e.d., F.I.P.S. Mouche și

F.I.P.S. Mer și patronează competițiileinternaționale organizate de asocia-țiile membre, pentru fiecare disciplinăși categorie de pescuit sportiv. În ca-drul Congreselor anuale și a întruniri-lor Comitetelor Directoare șiComisiilor Tehnice ale federațiilor in-ternaționale, se iau decizii de actuali-zare, modificare și completare aregulamentelor, care sunt transmiseorganizațiilor afiliate.

Al 38-lea Congres Mondial al C.I.P.S.

Cel de-al 38-lea Congres Mondialal C.I.P.S. va avea loc la Praga, Repu-blica Cehă, în perioada 27-30 aprilie2017, în organizarea Uniunii Pescari-lor Cehi.

Conform Statutului C.I.P.S., propu-nerile organizațiilor afiliate, care vor fisupuse aprobării Congresului, vor fitransmise Prezidiumului prin interme-diul Secretariatului General C.I.P.S. cucel puțin 4 luni înaintea desfășurăriiacestuia. Fiecare membru C.I.P.S. aredreptul de a participa la Congres cucâte un delegat pentru fiecare federa-ție internațională la care este afiliat.

Fiecare organizație afiliată va tre-bui să comunice numele delegaților cucel puțin 30 de zile înainte de deschi-derea lucrărilor.

Campionate Mondiale și Europene organizate deF.I.P.S.-e.d. în anul 2017

Federația Internațională de PescuitSportiv în apă dulce – F.I.P.S.-e.d. este

una dintre cele trei federații care alcă-tuiesc C.I.P.S. Aceasta a devenit, întimp, cea mai puternică entitate dinC.I.P.S., datorită dezvoltării, prin di-versificarea disciplinelor și categoriilorpe care le patronează. Pornind de ladisciplina Pescuit Staținar, a ajuns, înprezent, să reprezinte 15 discipline șicategorii, pentru care organizeazăanual campinate internaționale.


ActualitateCOMPETI}II

Confederația Internațională de Pescuit Sportiv (C.I.P.S.) a luat ființă în anul 1952 laRoma, având ca scop coordonarea și promovarea, la nivel mondial a mișcării sportivehalieutice. În anul 1957, cu ocazia Congresului C.I.P.S. de la Belgrad, A.G.V.P.S. a fostcooptată, ca membru cu drepturi depline, ca singura organizație națională a pescarilorsportivi din România, recunoscută pe plan mondial.

Pescuit pe Geață (la copcă) – 25-26 februarie – Riga, Letonia.Pescuit cu Năluci – Spinning de pe mal – 3-4 iunie – Trento, Italia.Pescuit Staționar CLUBURI – 29-30 iulie – Saint-Quentin, FranțaPescuit Staționar Campionat European – 20-21 mai – Cavanella Po, Italia.Pescuit Staționar VETERANI – 9-10 iunie – Kanjiza, Serbia.Pescuit Staționar Persoane cu HANDICAP – 9-10 iunie – Kanjiza, Serbia.Pescuit Staționar TINERET – U 14 – U 18 – U 23 – 12-13 august – Innskarra, Irlanda.Pescuit Staționar SENIOARE – 26-27 august – Szolnok, Ungaria.Pescuit Staționar NAȚIUNI – 9-10 septembrie – Ronquieres, Belgia.Pescuit la Păstrăv – Momeli naturale – 1-2 iulie – Arreau, Franța.Pescuit cu Năluci – Spinning din barcă – 2-3 septembrie – Konakovo, Rusia.Pescuit la BLACK-BASS – 5-7 octombrie – Gauteng, Africa de Sud.Pescuit la Crap – 20-23 septembrie – Kaposvar, Ungaria.Pescuit la FEEDER – 24-25 iunie – Cabecao – Mora, Portugalia.Pescuit la FEEDER – CLUBURI – 1-2 aprilie – Valencia, Spania.

CALENDARUL COMPETI}IONAL F.I.P.S.-e.d. 2017

Noutăți de la C.I.P.S.MUGUREL IONESCU

O rdinul este structurat pe 3 ca-pitole și conține, în plus fațăde anii precedenți, la art. 4 și

art. 5, o mulțime de tronsoane aleunor râuri declarate zone de protecțiepentru resursele acvatice vii sau zonede refacere biologică, de interes pen-tru pescarii sportivi localnici.

Vă redăm, în continuare, câtevainformații de interes general pentrumembri noștri pescari sportivi:

CAPITOLUL I. ZONE ȘI PERIOADEDE PROHIBIȚIE

Art. 1. (1) Se instituie măsuri de pro-hibiție pentru pescuitul în scop comercial,recreativ și familial al oricăror specii depești, crustacee, moluște și al altor viețui-toare acvatice în habitatele piscicole natu-rale, pe o durată de 60 de zile, în perioada1 aprilie - 30 mai inclusiv, iar în apele careconstituie frontieră de stat, inclusiv GolfulMusura, pe o durată de 45 de zile, în pe-rioada 1 aprilie - 15 mai inclusiv, cu ex-cepțiile prevăzute în prezentul ordin.

CAPITOLUL II. SPECII ȘI PERIOADEDE PROHIBIȚIE

Art. 7. (1) Se interzice pescuitulcomercial, recreativ și familial al spe-ciilor de pești și al altor viețuitoare ac-vatice, după cum urmează:

a) știuca, de la data intrării în vi-goare a prezentului ordin până la 15martie inclusiv, cu respectarea prevede-rilor art. 1;

b) pietrarul (Zingel zingel), fusarul(Zingel strebel), ghiborțul de râu(Gymnocephalus baloni), cernușca(Petroleuciscus borysthenicus/Leuci-sus borysthenicus), șalăul vărgat (Sti-zostedion volgensis), aspretele(Romanichtyis valsanicola), pecarina(Pecarina demidoffi), guvidul de baltă(Proterorhinus marmoratus), guvidul(Neogobius syrman), zglăvoaca răsă-riteană (Cottus poecilopus), lostrița(Hucho hucho), mihalțul (Lota lota)și caracuda (Carassius carassius), pre-cum și alte viețuitoare acvatice incluseîn anexele nr. 4A și 4B la Ordonanța deurgență a Guvernului nr. 57/2007 pri-vind regimul ariilor naturale protejate,conservarea habitatelor naturale, a flo-rei și faunei sălbatice, aprobată cu mo-dificări și completări prin Legea nr.49/2011, cu modificările și completă-rile ulterioare, tot timpul anului;

c) coregonul și lipanul, tot timpulanului;

d) păstrăvul de mare (somonul deMarea Neagră) tot timpul anului;

e) păstrăvul indigen, păstrăvul cur-cubeu și păstrăvul fântânel, începând

cu data intrării în vigoare a prezentuluiordin până la data de 30 aprilie inclu-siv și din 15 septembrie până pe 31 de-cembrie;

(2) În apele Mării Negre se interzic:d) pescuitul guvizilor, pe o durată

de 31 de zile, în perioada 1 mai-31 maiinclusiv;

Art. 11. (1) Prevederile prezentu-lui ordin nu se aplică unităților de ac-vacultură, inclusiv celor situate în ariilenaturale protejate, cu excepția celor dinteritoriul Rezervației Biosferei „DeltaDunării”.

Observăm, din nou, întârziereaapariției ordinului pentru o reală pro-tecție a știucii în perioada ei de repro-ducere și lipsa oricărei extensii pentruprotejarea păstrăvului indigen, păs-trăvului curcubeu și a păstrăvului fân-tânel de la 1 ianuarie 2018 până laapariția viitorului ordin de prohibiție.

Din punctul de vedere al pescuitu-lui familial, în special cel din DeltaDunării, se pare că, totuși, prohibițiase respectă în mare parte, cei care oîncalcă fiind aceiași care încalcă legeași în restul anului. Dar, fără o legisla-ție actualizată în domeniu, la ce să nemai așteptăm…

MARTIE 2017 | 29

Ordinul de prohibiție LEGISLA}IE

A fost emis Ordinul nr. 12/144/2017 privind stabilirea perioadelor și zonelor deprohibiție a pescuitului, precum și a zonelor de protecție a resurselor acvatice vii în anul2017, de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 139 din 23 februarie 2017, care a intrat în vigoare la 23 februarie 2017.

Am primit ordin!MUGUREL IONESCU

E drept, ne-am lovit și de zile încare abia reușeam să prindemcâțiva bibani, și aceia extrem

de mofturoși, dar asta în concursuri,după ce, cu o zi înainte, alte 29 sau30 de bărci căutaseră bibanii în antre-namentul oficial din Liga Română deSpinning.

Unde sunt bibanii de altădată?În general, unde căutăm bibanii

imediat după topirea gheții? Oriceiarnă lungă și grea lasă semne asupraviețuitoarele unui ecosistem. Deexemplu, dacă gheața a ținut mult,este firesc ca peștii să „boot-eze” lent,iar în primele 5-10 zile, ținând cont șide temperatura mediului, se vor urnimai greu. Cu toate acestea, suntem înmartie, și chiar pentru un lac cu iner-ție termică de anvergura Snagovului,acesta tinde să se încălzească în su-prafață și, mai ales, în zonele cu apămică din maluri sau alte structuri degenul fostelor drumuri scufundate.

Strategia câștigătoare stă în localizare

Ca strategie de abordare a uneiprime partide, dimineața vom pros-pecta pragurile cu apă adâncă, undeeste posibl să găsim câțiva bibani detalie mare, apoi, spre prânz, mai alesdacă e soare, apa din malurile talu-zate se va încălzi mai rapid decât înalte zone, deci acolo vom putea faceceva prezentări de pitching, pe submână, pentru a testa rapid o zonă în-tinsă, cu ajutorul motorului electric.

Nălucile prinzătoareOare merge mai bine la jig cu shad

Relax Kopyto sau Ohio de 2,5 sau 3cm? Sau la spinnerbait Berti de 3,5grame, cu virgulă montată pe jig? Saula spinnerbait Berti cu skirt? Ori lamontură dropshot cu plastice Jackall,special create pentru această tehnică?Sau la micro-voblere hand made, scu-fundătoare, medium sau deep diving?Personal, vă recomand să vă luați câtmai multe la voi, și fiindcă nălucile debiban sunt mici și nu ocupă foartemult loc în bagaje. Și sfatul meu estesă încercați cât mai multe prezentăriși năluci, până găsiți un prim patternsau tipar.


Pescuit la răpitor

Bibani la început de anText și fotografie ANDREI ZABET

SPINNING

Personal, consider bibanul drept cea mai „loială” speciede răpitor din apele noastre, deoarece însoțește pescariiîn toate aventurile halieutice. Fie iarna, la copcă, sau înorice alt sezon cu apă liberă, acesta atacă nălucile oferitecu speranță, fie că vorbim de micro-jiguri cu plastice, dela shad-uri la răcușori, cicade, voblere de adâncime micăsau medie, spinnerbait-uri, streamer-e și multe altele.

Tehnici de recuperare și alte finețuri

Am intrat pe apă la scurt timp dupătopirea ghețurilor, apa este încă rece,limpede, peștii încă amorțiți dupălunga „hibernare”, deci trebuie să ți-neți seama de câteva condiții sine quanon dacă vreți să aveți un minim suc-ces. În primul rând, nu vă grăbiți cu vi-teza de recuperare, mențineți un ritmlent, cu suficient de multe pauze dacăse poate. În al doilea rând, folosiți firedin fluorcarbon, cât mai subțiri.

Cum pescuiesc exclusiv cu echipa-ment de casting la biban, prefer firelede nailon și de fluorcarbon între 4 și 5lbs., adică de maxim 0,19 mm diame-tru. Fluorcarbonul este mai puțin vizi-bil în apă, nu reflectă razele soareluiși are o elongație redusă, ceea ce măajută să detectez rapid chiar și celemai discrete mușcături. În această pe-rioadă, să nu vă închipuiți că bibaniiînfoiați vă vor smulge lansetele UltraLight din mână. Din contră, așteptați-vă la atacuri din cele mai fine, greu deobservat. De asemenea, puteți folosi șiun fir textil subțire (maxim 6 lbs.), culider de fluorcarbon de minim 2 metrilungime. Dacă pescuiți pe zone fărăagățătură, la cea mai mică „îngreu-nare” a firului ar bine să înțepați.

Pentru mine, cea mai eficientătehnică, de început de sezon la biban,rămâne dropshot-ul. Este un pescuit la„țăcăneală”, fad și prea puțin specta-culos, dar foarte eficient atunci cândbibanii nu se hrănesc activ.

MARTIE 2017 | 31

Oare merge mai binela jig cu shad Relax

Kopyto sau Ohio de 2,5 sau3 cm? Sau la spinnerbaitBerti de 3,5 grame, cuvirgulă montată pe jig?Sau la spinnerbait Berti cuskirt? Ori la monturădropshot cu plasticeJackall, special createpentru această tehnică?Sau la micro-voblere handmade, scufundătoare,medium sau deep diving?

D in nou pe cunoscutele locațiiale Deltei. Ghiolul Trei Iezărese dovedea destul de binevoi-

tor față de noi. Bărci puține, apă po-trivită și știuci pe care, dacă le căutaicu măiestrie, le mai și găseai. Cu oremai productive sau mai sărace, reu-șeam să ne descurcăm mulțumitor.Capturile nu erau impresionante, darsuficient de numeroase pentru a puteaselecționa câteva exemplare bune, mairare în zonele naturale neamenajate.

„X files” partea I-aSe întâmpla într-o după-amiază, soa-

rele scăpăta după perdeaua de stuf, vre-mea era calmă, fără nici un val pe apă,iar atacurile știucilor se vedeau pe întin-derea nemișcată a suprafeței ghiolului.Din când în când, mai prindeam și noi.

Și, deodată, ca din senin, a apăruto barcă destul de mare, cu motor pute-nic, cu trei pecari la bord. Fără opririsau tatonări pe traseu, au venit directși s-au poziționat într-un golf, cam la50 de metri de noi, s-au ancorat și auînceput să lanseze spre stuf.

După două, trei lanseuri, au începutsă scoată. Dar, nu orice. „Crocodili” de5-6 kg, unul după altul. Prindeau toțitrei. Aduceau știucile în forță, fără niciun dril, peste covorul de nuferi, și le ri-dicau în barcă cu un minciog enorm,specific pescuitului la crap.

Fără replică, ne așezasem comodîn barcă și vizionam spectacolul, ca laFishing & Hunting Channel. După 7, 8bucăți, reprezentația s-a terminat. Aumai încercat, fără succes, încă două,trei locuri, apoi au dispărut în trobă,la fel de brusc cum apăruseră. Trecusecam o jumătate de oră.

Ne-am dezmeticit cu greu și ne-amdus în recunoaștere. Golful era mărgi-mit de stuf înalt, drept, cu tulpinile în-fipte drept în apă, fără vegetațieplutitoare la bază. Apa părea adâncăîn acea zonă, iar covorul de nuferi seafla la cca. 15 metri. Sigur lansau pestecovorul de nuferi la baza stufului, ma-nevrau nălucile, depre natura căroranu ne-am lămurit, în zona liberă, iardupă producerea atacului, beneficiindprobabil de fire textile, aduceau captu-rile pe desupra nuferilor.

Bineînțeles că am încercat și noi,dar fără să ne așteptăm la vreo mi-nune. Mâine…!

„X files” partea a II-aA doua zi, dimineață, cu noaptea-n

cap, traversăm ghioluri și canale, plini

de speranța întâlnirii cu „monștrii”.Ajunși la fața locului, dezamăgire

totală! Patru bărci, fiecare cu câte 2, 3pescari, încadrau golful din toate po-zițiile. Băteau suprafața apei palmă cupalmă, sistematic, ca la antrenament.Resemnați, ne-am găsit o poziție favo-rabilă și ne-am așezat la spectacol.

Zeci de lanseuri, nici o captură!Zece pescari „arau” zadarnic ceiaproape 600 mp de ghiol.

După aproape o jumătate de oră,bărcile s-au reunit în cruce, bot în bot,și ocupanții au ținut o mică ședințăoperativă, după care, în vuietul mo-toarelor, au pornit grăbiți spre ieșireadin ghiol. Ziua era la început și credcă nu mai voiau să piardă timpul.

Fără mari speranțe după canonadadevastatoare la care am asistat, amașezat barca la marginea insulei denuferi și am început și noi să lansăm.Mai mult pentru antrenament, un felde gimnastică de dimineață, cu gândulîn cu totul altă parte, la zonele în carevom pescui cu adevărat în acea zi.

Și așa, mulinând mecanic, fără săam nici un fel de semnal pe fir, văd lamarginea nuferilor o mișcare lină, ocoadă uriașă, auriu-cărămizie, cu înotă-toarea roșie-vișinie, mare cât palmelemele alăturate, apărând și dispărând cao himeră.

Întrebări fără răspunsCare era misterul acelor știuci

imen se pentru o apă naturală, neame-najată, neprotejată, neîndiguită,nepă zită? Am încercat, ca de obicei,să trag oarece învățăminte, punându-mi câteva întrebări elementare.

Cum au știut să se ducă la fix, în


Studiu de caz

Năzdrăvăniile știucii (III)Text și fotografie MUGUREL IONESCU

SPINNING

Deși pot continua serialul, decid să mă opresc la acest episod, cu promisiunea de a reluaacest subiect incitant, încă neelucidat. Dar, care ar mai fi farmecul pescuitului dacă totular fi previzibil, programat, standardizat? O simplă recoltare, care să urmeze niște regulipermanent valabile, ar reduce până la anulare adrenalina, provocarea, inventivitatea,adică tot ce ne aduce pe malurile apelor. Faimosul îndemn „Învățați, învățați, învățați...”se aplică în cazul pescuitului, poate cu mai multă substanță decât în alte domenii.

Maintenant je sais. Je sais q`on ne sais

jamais!”

locul și la ora potrivită, de parcă leaveau stocate, gata pentru a fi ex-trase? Cum de erau atât de multeștiuci mari într-un perimetru restrâns,când se știe, și este logic, că o știucăla asemenea dimensiuni își constituieun teritoriu de vânătoare propriu, pecare îl apără de intruși, chiar dacăaceștia sunt confrați? Cum de au con-

tinuat să atace, chiar după bălăcealaprovocată repetat? De ce nu au maiatacat, deși am avut dovada clară cămai erau în zonă?

Întrebări la care nu am reușit săgăsesc răspunsuri satisfăcătoare, careau confirmat, încă o dată, că știuca îșipăzește secretele cu strășnicie.

Și, ca o concluzie, dar fără a de-

veni dramatici, o replică de finaldintr-o celebră melodie, mai mult re-citată decât cântată, de tot atât de ce-lebul Jean Gabin, care nu poate fi maipotrivită: „Maintenant je sais. Je saisq’on ne sais jamais!” („Acum știu.Știu că n-am să știu niciodată”).

MARTIE 2017 | 33

Ingrediente: o știucă de 1,5 - 2 kg,250 g ciuperci champignon, o ceapăalbă, două felii de pâine albă fărăcoajă, două ouă, un pahar de lapte, unpahar de vin ab sec, o lingură de unt,100 ml ulei, mărar, pătrunjel, sare,piper măcinat, boia de ardei dulce.

Preparare: se pregătește știucapentru umplut, urmând etapele dinrețetele prezetate anterior pentrusepararea cărnii de piele. Ceapa tă-iată mărunt și ciupercile feliate setopesc în unt încins. După răcire, seamestecă cu carnea dezosată, tre-cută de două ori prin mașina detocat, pâinea muiată în lapte, ouălebătute spumă, verdeața tocată mă-runt, sarea, piperul și boiaua. Seumple pielea, unsă în prealabil cuulei, se așează în tava de copt pe unstrat de ulei, se stropește cu vin și sebagă la cuptor.

Servire: se servește rece, tăiatărondele, ca aperitiv sau fel principal,asezonată cu orice fel de garnitură.După calitatea în care este servită,un păhărel de rachiu sau un pahar devin alb sec îi vor spori savoarea.

Poftă bună!

Deși pare un pește preferat, în special, pentru calitățile salesportive, nici calitățile sale gastronomice nu sunt mai prejos.Rămâne doar să le decoperim, cu rădare, prin diferitecombinații, cum este aceea pe care o propunem în continuare.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

ȘTIUCĂ CU CIUPERCI LA CUPTORMAMA PAȘA

Z iua se deschidea promițător,iar pânza subțire de nori de laorele dimineții s-a destrămat

repede, lăsând loc unui soare plin șigeneros. Urma să încercăm un pic larăpitor, iar apoi să pescuim la mărun-țiș, caras, plătică și, cine știe, poate unciortan dezmorțit mai devreme, dupăfrigul iernii ... !

Câteva jig-uri și năluciAșa cum ne propusesem, am încer-

cat mai întâi la răpitori. Pentru bibanși șalău, jigurile garnisite cu silicoaneîn culori deschise, alb, sau culori tari,precum portocaliu sau chartreuse, audat rezultate bune în anii precedențila acest timp din an, iar dintre linguri,am ales câteva oscilante mai ușoare,cu cădere lină și bătaie amplă. Încer-cările au rămas însă fără rezultat, așacă am pus lansetele deoparte și amtrecut la pregătirile pentru pescuitulla mărunțiș.

Nade și momeliFără pregătiri minuțioase, am luat

din nada rămasă din sezonul trecut,un amestec clasic de groundbait cuspărtură, ceva semințe de cânepă șiceva nadă de culoare închisă, potri-vită pentru apele reci, așa cum era șicazul nostru. Pentru momeala de câr-lig aveam viermuși, albi și roșii. Poatecă niște „libelule” ar fi fost de ajutor,dar nu le aveam...

Finețea este la putereAm pregătit o vargă telescopică

pentru pescuitul în apropierea malu-lui și două lansete pentru feeder, cucare urma să testăm apetitul peștilorla distanță, în apropierea pragurilorde care știam că se află în zonă. Pen-tru vargă aveam fir de 0,18mm cu for-fac de 0,12 la cârlig, o plută de 1,5grame, lestată cu 4 alice și un cârlignr. 10. Feederele, de 3,90 m, erauechipate cu mulinete din clasa 2000,cu monofilament de 0,22, poate unpic supradimensionat, asta pentruorice eventualitate, și forfac din mo-nofilament de 0,14 cu cârlig nr.10.

Dezlegarea la plăticăPregătirile odată încheiate, am

lansat varga și feederele și a începutașteptarea. Soarele se ridicase binedesupra și încălzea cu dărnicie locu-rile, promițând o zi frumoasă de pri-măvară autentică. Trecuse ceva timp,iar pluta continua să nu dea niciunsemn, dar la feeder, după câteva lan-sări și împrospătarea năditoarelor, amavut câteva prezentări timide, rămaseînsă fără rezultat. Pescuiam cu nădi-


Pescuit staționar

Dezlegareala plăticăText și fotografie MAC

TEHNIC~

Martie a venit cu zile mult mai călduroase decâtobișnuitul pentru această perioadă din an, iar natura aprins viață după vremea rece a iernii. Am ieșit pe malulapei, chiar dacă temperatura acesteia se afla doarundeva, pe la +7, +8 grade Celsius.

MARTIE 2017 | 35

tor cu plumb plat și forfac scurt, de 12cm, lăsat liber, să se poziționezeaproape de nada din momitor. Acestmodel de năditor, grație construcțieisale, se așează cu plumbul pe substratși poziționează nada spre suprafațaapei, expunând-o mai bine pentrupești decât coșulețele clasice care ținnada în interior. Deși montura func-ționa, ceva nu părea a fi totuși pe pla-cul peștilor. În plus, forfacul, deșiscurt, se încurca adesea de năditor șitrebuia schimbat, deoarece monofila-mentul de 0,14 făcea bucle. Foloseamde fapt o metodă „amestecată”, dacăo pot numi așa. Era un fel de method-feeder, dar cu cârligul lăsat liber lalansare. Așa că am trecut la metodaclasică, cu cârligul plasat în nada depe năditor, doar cu deosebirea că amîngropat doar tija cârligului în nadă.La una din lansete am folosit viermușipe cârlig, iar la a doua am pus un pop-up roșu-carmin în cârlig, ceva ce în-cercasem în sezonul precedent, estedrept însă, la vremea verii.

La vargă prinsesem doar o babuș-cuță care, probabil, ținuse neapărat săvadă lumina soarelui de primăvară. Niciurmă de caras sau ciortan, plătică niciatât. La feeder-e însă lucrurile s-auschimbat. Nu a durat mult după ce amschimbat montura, și vârfurile lansetelorau început să se arcuiască. Plătici maimici, unele chiar mai plinuțe, au ajunsîn juvelnic, semn că method-feeder-ulclasic funcționa, dar, deși am avut pre-zentări la ambele monturi, am prinsnumai la cea cu viermuși pe cârlig. Pro-babil pop-up-ul cerea prea mult efort dinpartea plăticilor pentru acea perioadă.

Totul a durat până ce soarele a înce-put să coboare spre linia orizontului,după care, la fel de repede cum începuse,acțiunea s-a domolit, iar liniștea s-a aș-ternut peste ape. Am prins neașteptat debine pentru acel timp din an, iar plăticileau făcut tot farmecul partidei. Este greude spus dacă soarele și vremea caldă, sauirezistibilii viermuși prezentați pe met-hod-feeder-ul garnisit, au fost cheia suc-cesului. Probabil că fusese un pic dinambele, iar șansa a fost de partea noas-tră. Oricum, la început de primăvară, ampetrecut din nou un timp minunat pemalul apei, și am marcat din nou o reu-șită la început de sezon, de data aceasta...dezlegarea la plătică!

Pentru momeala decârlig aveam

viermuși, albi și roșii. Poatecă niște „libelule” ar fi fostde ajutor, dar nu le aveam…


Pescuit pe râuSPINNING

În apropierea malurilorText și fotografie DORU DINEA

P e mica agrafă cu vârtej din ca-pătul firului de linie montez unvobler minnow sinking, de 7 cm

lungime. Are o greutate destul de mareși pot să-l lansez la distanță. Am alesvoblerul cu un colorit imitație de ro-șioară, ca să nu trezesc suspiciuni dinpartea „colțoșilor”. După lansare, lasnăluca să atingă substratul, apoi o re-cuperez cu viteză mică pe distanțe deaproximativ 1-2 metri, cu pauze întrerecuperări de câteva secunde. Insistmai mult de jumătate de oră, nu amnici o prezentare și, de aceea, schimbvoblerul cu o cicadă de 6 cm lungimeși 8 g greutate. Ce îmi place la pescuitulcu cicade, este și faptul că am posibili-tatea să le lansez la distanțe foartemari, fără prea mare efort. De aseme-nea, pot să tatonez întinderi mai maride apă și într-un timp mai scurt decâtcu oricare alt tip de nălucă.

Insist timp îndelungat și cu cicada,dar rezultatele nu sunt deloc bune.Doar un biban mic, care la mal și-azburlit nervos aripa dorsală către mine.Cu glasuri ascuțite ca un ticăit strident,câteva lișițe lopătează sacadat apa și în-tind delicate siaje pe oglinda lacului.Dacă la început au fost timorate dezgomotul nălucilor la impactul cu apa,acum s-au mai obișnuit, iar uneori

Cu toate că nopțile și diminețile sunt friguroase, întimpul zilei, soarele e destul de generos și urcătemperaturile până spre cincisprezece grade celsius.Purtate pe aripi de raze aurii, firave gâze zumzăie de zor.Pe maluri, perdeaua zdrențuită și cenușie de trestiiîncepe să ridice noi săbii verzi și lucitoare. Chiar dacămai timid, roșioarele au început să muscărească șidesenează, elegant, pe oglinda apei, mulțime de cercuri.Apa lacului nu e chiar foarte limpede, dar este exact ceîmi doresc pentru o partidă de pescuit la spinning, încăutarea pretențioșilor șalăi.

devin chiar interesate de ciudățeniile cetot pică pe apă.

În timp ce continui să pescuiesc,privirea îmi este atrasă de înotul rapidși în toate direcțiile, aproape de supra-fața apei, al peștișorilor de lângă malulcu trestii din dreapta mea. Ce glumăbună, eu mă agit să lansez nălucile ladepărtare și peștii răpitori se află chiarsub nasul meu?! Recuperez în grabă ci-cada și o lansez, pe sub mână, cât maiaproape de peretele de trestii. Din cândîn când, mai observ peștișori ce înoatăpanicați către suprafață și chiar „fră-mântări” nefirești ale apei. Totuși, timpde mai bine de un sfert de oră, nu amnici un atac asupra nălucii. Decid că etimpul să încerc cu altă nălucă și mon-tez, în capătul firului de linie, un shadtranslucid ce imită la colorit un biban,cu format slim, de 6 cm lungime, pe unjig de 5 grame. E mai delicat, atât înprezentare, cât și în evoluție. Poate, dedata asta, șansa o să fie de partea mea.

La început, lansez și recuperez nă-luca tot în apropierea trestiilor, dar,pentru că nu am nici o prezentare, în-cerc și la câțiva metri depărtare deacestea, în larg. Nu durează mult și,imediat după o lansare, după ce nălucaatinge substratul, când vreau să recu-perez, simt o reținere discretă a firului.

Execut ferm înțeparea, lanseta se cur-bează și, după câteva momente de ne-mișcare, simt zbaterea peștelui lacapătul firului. Ei, așa mai merge! Peș-tele înoată cu putere către larg. Frânamulinetei e reglată bine și cârâie stri-dent la fiecare evadare în forță din par-tea peștelui. Nu-l forțez și-l las săobosească, după care îl tractez prin ve-getația subacvatică de lângă mal. Pen-tru că șalăii nu sunt atât de alunecoși,nu am nevoie de grip, de aceea, și peacesta, îl apuc cu mâna din apropiereacapului și îl salt din apă.

Insist în continuare în aceeași zonăși mai prind încă doi șalăi. Mai observcă peștii preferă o viteză de evoluție anălucii lentă spre medie și, uneori,medie. La viteze de evoluție prea mici

ale nălucii, doar dau țacuri uneori, darnu o atacă. După ce mai pescuiesc înaceeași zonă un timp și nu mai am alteprezentări, decid să schimb locul, nuînainte de a face câteva fotografii celortrei șalăi și de a-i elibera.

Până spre seară, încerc mai multelocuri de pescuit de pe întinderea lacu-lui. Foarte curios, în zonele de plajă nuam nici o prezentare, atât în apropiereamalului cât și la depărtare de acesta.Mai reușesc să prind încă cinci șalăi,dar toți în apropierea malurilor cu per-dele de trestii și la cel mult 10-12 metridistanță de acestea.

O captură ieșită din comun, dinpunctul meu de vedere, o reprezintăun șalău, pe care îl prind și îl eliberez,cu o malformație destul de gravă, careîn zona capului, în partea de jos agurii, are o gaură destul de mare. Nuam idee cum a căpătat această mal-formație, dar mă bucur nespus că areușit să treacă peste acest handicapși să supraviețuiască. Poate, la altepartide de pescuit, pe acest lac, o săne mai întâlnim și o să ne recunoaș-tem ca doi vechi prieteni.

Ziua de pescuit s-a încheiat, iar euam reușit să demonstrez, din nou, cătrebuie să experimentezi, rezultatelepot apare când nici nu te aștepți.

MARTIE 2017 | 37

La viteze de evoluțieprea mici ale nălucii,

doar dau țacuri uneori, darnu o atacă. După ce maipescuiesc în aceeași zonăun timp și nu mai am alteprezentări, decid să schimblocul, nu înainte de a facecâteva fotografii celor treișalăi și de a-i elibera.

P escuitul la șalău este, poate,unul dintre cele mai tehnicestiluri și care, ca urmare, ne-

cesită echipamente dedicate pentru atransforma o zi „obișnuită” într-unacu rezultate cu adevărat bune. Deaceea, lansetele de șalău trebuie alesecu mare atenție și, eventual, cu ajuto-rul cuiva care cunoaște brandurile, apescuit cu multe lansete și poate facediferența dintre o lansetă „OK” și unacu acțiune corectă și senzitivitatepeste medie.

Mai multe lansete, prezentărimai diverse și mai tehnice

Mi-ar fi greu să vă recomand câ-teva lansete cu puteri diferite, dar iatăcu ce pescuiesc eu, în câteva cuvinte(toate echipamentele sunt de baitcas-ting, nu de spinning):

• o lansetă Evegreen Temujin The„Air Raid”, de 1,98 m lungime, puterede aruncare 7-21 g, fir recomandat 8-16 lbs., acțiune Rapidă;

• o lansetă Abu Garcia FantasistaRegista Technical Cover de 2,13 mlungime, putere de aruncare 5-14 g(de fapt, puterea reală pare a fi pânăla 30 g), acțiune Extra-Rapidă;

• o lansetă Evergreen Kaleido Des-igno The Quad Light, de 1,98 m lun-gime, putere de aruncare 1,8-7 g, firrecomandat 6-10 lbs., acțiune Rapidă;

• o lansetă Evegreen Heracles TheHeracles 7, de 2,13 m lungime, puterede aruncare 10 - 40 g, fir recomandat10-30 lbs., acțiune Rapidă.

Lanseta universală e o păcălealăFiecare lansetă are plaja ei de

greutăți, cu care pescuiesc pe parcur-sul unei partide. De exemplu, folosesclanseta de putere Heavy (10 - 40 g)când caut șalăul pe Sărulești, peadâncimi mai mari sau când am ne-


LanseteECHIPAMENT

Specializarea lansetelor de răpitor (II)Text și fotografie ANDREI ZABET

Dacă în prima parte v-am povestit cum văd eu lansetaideală pentru năluci soft în pescuitul știucii, în acest episodvom discuta despre lanseta de jiguri și plastice dedicatășalăului. Evident, și la șalău pescuiesc cu cel puțin 3lansete de lungimi și puteri diferite, în funcție de greutateași dimensiunea nălucilor, adâncimea apei, firele folosite și,nu în ultimul rând, de gradul de activitate a peștilor.

MARTIE 2017 | 39

voie de extra-putere de înțepare. Culansetele din clasele ML sau MH lan-sez jiguri între 3,5 și 5 sau maxim 7grame (doar greutatea plumbului),iar cu lansetele de putere H lansez ji-guri și năluci de la 7 grame în sus. Ceînseamnă asta? Nu există o lansetăcare să pescuiască optim sau eficiento plajă mare de gramaje, de la 3,5grame și până la 30 de grame, săzicem. Deci, când vă alegeți lansetelede șalău, ar trebui să aveți în vederemăcar 2 clase de putere:

• o lansetă de clasă ML (MediumLight), care să opereze eficient înplaja 3,5-7 grame;

• o alta care să pescuiască bine cujiguri între 7 și 10 sau 14 grame;

Nu mai confundați „acțiunea” cu „puterea”

Prima dată am scris despre func-țiile unei lansete acum aproape 20 deani, dar și azi întâlnesc mulți pescaricare cred că „acțiunea” se măsoară îngramele aruncate de lansetă. Incorect.

Acțiunea = cum flexează lanseta

Acțiunea se referă strict la modulîn care lanseta flexează sub o sarcinădată, iar conform tiparelor de flexareavem acțiuni Rapide (în prima treimesau pătrime a blankului), Moderat-Rapide (prima jumătate spre primatreime), Lente (aproximativ pe toatălungimea)... dar există și acțiuni pre-cum cea Extra-Rapidă (prima pătri-mea blankului) sau Progresivă (maiales la lansetele de muscă, în cazul că-rora blankul se înconvoaite progre-siv/treptat sub greutatea șnuruluiaerializat).

Puterea = grame lansate și diametre de fire suportate

Puterea se referă la plaja de gra-maje pe care o lansetă o poate aruncaoptim și la plaja de rezistență a firelorrecomandate (ceea ce vedeți, de obi-cei, scris sub forma Line 8-16 lbs., deexemplu). Depășirea acestor două ca-racteristici înseamnă suprasolicitatea

blankului, care poate duce chiar la ru-perea acestuia, deci atenție la plaja degramaje și de fire recomandate, fiin-dcă nu sunt inscripționate pe lansetădegeaba!

Lanseta de jiggingla șalău înseamnă acțiune Rapidă

În general, pentru lansetele de jigși de șalău, sunt preferate acțiunileRapide. De ce? O lansetă cu acțiuneRapidă prezintă mai eficient nălucape substrat, ține mai ușor contactul cuea și, în cazul detectării mușcăturii ră-pitorului, ajută pescarul să înțepe câtmai repede peștele.

În numărul viitor vom discuta des-pre relația dintre greutatea lansetei șisenzitivitate. În cazul șalăului, aceastăcaracteristică este mai importantădecât la știucă, pentru că pescuim cunăluci latente, într-un stil, de multeori, „țopăit”, la un răpitor care poatescăpa de nălucă la fel de rapid pe câto înghite.

Prima dată am scrisdespre funcțiile unei

lansete acum aproape 20de ani, dar și azi întâlnescmulți pescari care cred că„acțiunea” se măsoară îngramele aruncate delansetă. Incorect.


VÂNZ~RI

mica publicitate

Fișa de livrare se completează laoficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „PoștaMoldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Vând armă driling marca KRIEGHOFFPLUS, cal. 6,5x57 R/20, cu lunetăSWAROVSKI 2,2 – 6x42, la prețul de4.000 euro.

Vând armă cu glonț, marca KRICO,cal. 243 WIN. cu lunetă SWAROVSKI8x56 (prindere rapidă), la prețul de1.600 euro. Tel. 0737-771.302.

Vând armă de vânătoare marca IJ 58,cu țevi lise, cal. 12, stare foarte bună.Ploiești. Tel. 0745-141.628.

Vând carabină BLASER R93-300WMcu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, patde lemn clasa 2, montaj rapid, la pre-țul de 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.

Vând armă de vânătoare marca IJ 58,calibrul 12x70, cu țevi lise juxtapuse,stare foarte bună. Tel. 0745-141.628.Ploiești.

Vând DRILING unicat, cocoașeexterioare, cal. 16/8x50 MAN. țevi 80cm, preț negociabil. Tel. 0746-019.568.

Vând armă de vânătoare marca MER-KEL SHUL, cal. 16, în perfectă stare defuncționare, cu toc din piele, la prețulde 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

VÂND dublu expres cal. 9,3x74,marca Franz Sodia, în stareperfectă, echipat cu lunetă CarlZeiss Diavari de 1,5-6x42 și aimpoint Docter, la prețul de 4.200 euro(3.250 + 650 + 300), negociabil.Tel 0722-492.170 și 0720-404.444.

VÂND carabină Mausser, cal. 7x66Von Hoffe, în stare perfectă, culunetă de 8x56, montaj fix pearmă, la prețul de 1.200 euro (900 + 300), negociabil. Tel.0722-492.170 și 0720-404.444.

VÂND țeavă de schimb Blaser R, cal. 300W. Mag, în stare perfectă, cucap închizător adecvat, la prețul de 750 euro. Tel. 0723-295.351 și 0720-404.444.

MARTIE 2017 | 41

APRILIE 2017VÂNZ~RI

1 S 2.51 7.48 15.27 21.262 D 3.46 8.34 16.14 22.153 L 4.38 9.13 17.05 23.01 P.P. 06.53 19.454 M 5.23 10.01 17.51 -5 M 1.02 6.35 13.19 19.216 J 1.59 7.22 14.05 20.077 V 2.44 8.07 14.51 20.538 S 3.31 8.44 15.39 21.429 D 4.22 9.38 16.21 22.3610 L 5.18 10.21 17.17 23.2711 M 5.01 11.14 18.05 24.11 L.P. 06.39 19.5512 M 5.49 11.07 18.51 -13 J 1.18 8.12 13.52 19.3314 V 2.11 8.56 14.41 20.2315 S 3.02 9.47 15.28 21.0616 D 3.46 10.38 16.17 21.5417 L 4.37 11.25 17.03 22.4318 M 5.21 12.17 17.49 23.2719 M 6.18 13.05 18.40 23.58 U.P. 06.25 20.0520 J 7.04 13.53 19.32 -21 V 0.15 6.35 13.16 19.2622 S 1.01 7.23 14.01 20.1423 D 1.46 8.16 14.58 21.0224 L 2.35 8.08 15.43 21.5325 M 3.29 8.49 16.32 22.3726 M 4.18 9.37 17.19 23.28 L.N. 06.14 20.1527 J 5.04 10.23 18.03 -28 V 0.21 7.05 12.49 19.2329 S 1.14 7.55 13.40 20.0930 D 2.04 8.43 14.31 20.56

ORIZONTAL: 1) Vase pline cu pește. 2) Ouă …pes-cărești - Coș de nuiele pentru prins peștii. 3) Cap desomon! – Loc de adunare a micilor pescari. 4) Lipsitde impurități – Florin Știucă. 5) Element prim decompunere savantă, cu semnificația „(referitor la)stridie”. 6) A lega un cablu sau o parâmă de un ca-targ (mar.) – Final de vals! 7) Ion Vânătoru – Tăișuzat. 8) Referință față de ecuator, necesară navi-gației maritime. 9) Ceată înarmată (od.) – 2, 3 ham-sii! 10) Pământ sfărâmicios – Perioade geologice.VERTICAL: 1) Referitor la tehnica creșterii peștilor.2) Răsunet – Bază …piscicolă. 3) 36 pescari! – Pește…vânător. 4) Pește cu mustăți ca niște franjuri – Aocoli cu bună știință. 5) Insulă formată din scheletede corali – Piele fină. 6) Sentimentul pescaruluinedus la baltă – A hrăni suficient. 7) Albișoară –Cântec de glorificare. 8) A brăzda solul – Crustaceucomestibil (pl.). 9) Cap de roșioară! – Lampă cu pe-trol utilă în nopțile petrecute pe baltă. 10) Totali-tatea viețuitoarelor unei biocenoze (pl.).Dicționar: ALS.

PESCUIT DE PRIMĂVARĂION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVând armă cal. 12 marca Z.B. și armăcal. 16, marca IJ 53. Tel. 0765-771.945.

Vând armă de vânătoare PURDEY &SON cu alice, cal. 20, an de fabricație1912. Brașov. Tel. 0721-416.732.

Cumpăr armă lisă calibrul 20. Tel.0722-707.589.

SE TOPESC ZĂPEZILE - Rezolvarea din numărul trecut

REBUS

CUMP~R~RI


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2017).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ........................................................................Mandat poștal nr. ........................................................................

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Doritorii se pot adresa d-lui Mihai Neagu la tel. 0727-985.219 sau d-lui adm. Florin Buzatu la tel 0732-333.113.

• femelă de copoi ardelenesc standard,născută în 17.05.2013, folosită pentrureproducție – val. 1.000 lei, negociabilă;

• femelă de copoi ardelenesc stan-dard, născută în 02.05.2016, cu dre-saj incipient la țarcul de mistreți –val. 1.000 lei, negociabilă;

• mascul de tekel sârmos, născut îndata de 08.06.2016, scos deja înteren la mistreți și vizuină – val. 600lei, negociabilă, ori schimb cu femelătânără din aceeași rasă;

• mascul de copoi ardelenesc născutîn 02.05.2016, scos în teren, carelucrează deja la mistreți – val. 1.000 lei.

După 20.04.2017, vor fi disponibili la vânzare căței din rasele: brac german cu părsârmos (3 masculi), jagdteriersârmos (2 masculi) și copoiardelenesc (o femelă).

Câinii se livrează la valorile de mai sus, care includ TVA, iar cățeii, de 60 de zile, laprețul de 360 lei cu TVA inclus, cu carnete de sănătate și atestate de proveniență.

A.G.V.P.S. anunță valorificarea următorilor câini de vânătoare și căței proveniți din câini de vânătoare:

Documents

VPR51-Revista martie 2017 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2017/03/vpr032017.pdf · Dunării. Cu alte cuvinte, România a adus în UE ecosisteme naturale ori foarte puțin antropizate,