Editor: Vasile BurluiRedactare qi tehnoredactare: Florentina Vribiu!6Design copertd: Ionu! BroEtianu

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romf,nieiREBREAIIU, LIVIUPidurea spflnzurafilor / Liviu Rebreanu. - Iaqi : CarteaRomdneascd Educa{ional, 20 1 9rsBN 978-606-8982-57 -I

821.135.r

Grupul Editorial Cartea Romdneasci EducalionalCopyright @ Editura Cartea RomAneascd Educafional,Ia;i - 2019Adresa: Bd. $tefan cel Mare gi Sfdnt, nr.2,Iaqi -700124www.ecredu.ro

Liviu Rebreanu

PADUREASPANZURATILOR

t

Cu o postfald de Livia Iacob

Cartea RomdneascdEDUCATIONAL

Sumar

CARTEA INTAI. ..... 15

CARTEA A DOUA. ............96

CARTEAA TREIA. ...177

CARTEA A PATRA. .......248

POSTFATA .....231

In amintireafratelui meu, Emil,

executat de austro-unguri,

pefrontul romdnesc,

tn anul 1917.

Pddurea spfrnzura1ilor

CARTEA INTAI

1

Sub cerul cenuqiu de toamnd ca un clopot uriaq desticli aburit6, spdnntdtoarea noui qi sfiddtoare, infipt[ lamarginea satului, intindea braful cu Etreangul spre cdmpianeagr6, inlepati ici-colo cu arbori ardmi| Supravegheali deun caporal scund, negricios, qi ajutali de un [dran cu fa[apiroasd qi roqie, doi soldali bitr6ni sipau groapa,scuipdndu-qi des in palme qi h6cAind a osteneald dup[fiecare lovitur5 de t6rndcop. Din rana pdmdntului gropariizvdrleau lut galben, lipicios...

Caporalul igi rdsucea mustSlile gi se uita mereuimprejur, cercetdtor Ei cu dispre!. PriveliEtea il supdra, degiciuta si nu-qi dea pe fa!6 nemulfumirea. In dreapta eracimitirul militar, inconjurat cu sdrm[ ghimpatd, cumormintele asezate calaparudd,, cu crucile albe, proaspete,uniforme. In st6nga, la cdtivapagi, incepea cimitirul satului,ingrddit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, frrd poartd,ca qi cum de multd weme niciun mort n-ar mai fi intrat

Liviu Rebreanu

acolo qi nici n-ar mai wea sd intre nimeni... Sat:ll Zirin,cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o p6,,nzd. defum qi de pdcld, din care de-abia scoteau capetele, sfioase gi

rdsfirate, vdrfuri de pomi desfrunzili, c0teva coperiqe

luguiate de paie qi turnul bisericii, spintecat de un obuz.Spre miazdnoapte se vedeau ruinele girii qi linia feratd ce

inchidea zarea ca un dig ftrd inceput qi frr[ sfdrqit.

$oseaua, insemnatd cu o dungi dreaptd pe cdmpul mohor6t,venea din apus, trecea prin sat qi se ducea tocmai pe front...

-Urdtd,lard aveli, muscale! zise deodatd caporalul,

intorcdndu-se spre gropari qi uitdndu-se cunecaz la ldranulcare se opregte s[ rdsufle. Auzi?...!ara.. looxile... nietfrumos! addugd apoi, ardtdnd cu mdna finutul qi st6lcindu-qigraiul spre a se face mai inleles.

Jdranul holb[ ochii, nedumerit, cu un z6mbet umil,bolborosind ceva pe ruseqte.

- Nu pricepe 6sta, don' cdprat,limba noastrd, ziceatunci un soldat, indreptdndu-se din qale.

- Nici nu-i vina lor cd tara-i pdcdtoasS, addugdindati cellalt soldat, proptindu-se in lopat6.

Toli trei militarii priveau acuma cu mare dispre! la

!6ranul care, neinfeleg6nd vorbele str6ine, plecb ruEinatcapul in groapa cu fundul galben, addnci de weo jumdtatede metru.

- Ei, ce stali? Ce lenevifi? strig[ deodatd caporalul,lu6ndu-qi seama. Asta-i groapd? Nu vi-e ruqine?... Uite-acupicd convoiul... qi nici groapa nu-i gata!... Ori weli si daueu de dracu din pricina voastr6?... Hai! pune osul, nu teholba la mine!

- Aqa-i, bine zici, don' cdprar, mormdi un soldat,izbind cu t6rndcopul intr-un bolovan. Dar nici asta nu-iarmatd, don' c[prar... S-ajungem noi gropari... de...

Oamenii se aqtemurd degrabb pe muncd, in weme cecaporalul, mullumit, rdspunse iardgi mai prietenos:

6

Pddurea spilnzurayilor

- Soldatul trebuie si facd de toate inrdzboi, cd de-aceea-i rdzboiul rdzboi... Ori aici, ori pe front, ori in spital,tot la rdzboi se socoteqte... De ce nu zici mai bine cd amavut noroc cu intdrzierea?... Ce ne fbceam dacd soseau lapatru, cum era ordinul? Ne lua naiba pe to!i... Ce-i drept,sunt militar vechi, dar n-am mai pomenit s[ sp6nzureoameni aEa, aproape pe intuneric...

Apoi tdcu brusc. Privirea lui se oprise asupraspdnzuritorii, al cirei bra! parcd ameninla pe oamenii dingroap6. $i in aceeaqi clipd qtreangul prinse a se legdnau$or... Caporalul simli un fior rece Ei intoarse repede capul.Aflrnci insd vdzu crucile albe, in linii drepte, din cimitirulmilitar gi, buim[cit, ftcu stdnga imprejur, ddnd iardqi cuochii de morminte in cimitirul satului... Fu cuprins de ofricd sugrumdtoare, ca in fala unor stafii. Se stlpAni totugiin curdnd gi, scuip6nd cu sc6rbS, murmurS:

- Ce via[d, mai e qi asta... incotro te ui!i, numaimoarte gi morminte gi morfi...

Un vdnt tomnatic, umed gi trist, incepu si batddinspre satul amelit de cea,t6, aduc6nd pe aripi zvonuri degemete indbuqite. Din vdzduhul cenu;iu picuri atdtapustietate, ci, simlindu-qi sufletul impovirat, caporalulincremeni cufa\a spre tumul bisericii, cu privirea pierdutd,fhrd s[ bage de seam[ ci pe cdrarea cimitirului se apropiaun ofi1er. Iqi veni in fire de-abia cdndauzi pagii. Tresdri qi,

intorcdndu-se la gropari, le zise cu glasul incd rdguEit deneliniqte:

- Dali zor, bdieli, ci vine un domn ofi!er... De-acuma trebuie si soseascd qi convoiul... Of, barem de-amscdpa mai repede!... Degeaba, asta nu-i treabb de militar!

Ofiferul se apropia qovditor. VAntul ii fluturapulpanele mantalei, impingAnduJ parcd spre o lintdnedorit5. Era mijlociu ca staturd qi avea pufin[ barbd, care-ididea o infrfiqare de milifian sedentar, de;i altfel nu pirea

Liviu Rebreanu

mai mult de treizeci qi cinci de ani. De sub casca de fierldtdreald,, fala lui rotundd Ei bilaie apdrea chinuitd, mai cuseamd din pricina ochilor cafenii, mari qi iegili din orbite,care priveau infrigurafi stdlpul spdnzurdtorii, IdrE a clipi, cuun nesaliu boln5vicios. Gura, cu buzele cimoase, erastrdnsd intr-un spasm dweros, tremur6tor. Mdinile iiatdrnau lepene, aproape uitate.

Caporalul ?l primi cu un salut militiresc, bit6ndu-qizgomotos cdlcdiele bocancilor. Ofilerul se opri la cd[ivapagi, rdspunse ddnd din cap uqor Ei, mereu cu privirea la

;treang, intrebd:

-La ce ord e hotdrdti execufia?

- La patru a fost, trdifi, domnule cdpitan, rdspunsecaporalul atdt de tare, cd ofilerul intoarse repedeochii spre ddnsul. Dar vdd cd e cinci qi incd n-ausosit...

- Da... da, murmurd cdpitanul cobordnd privireaasupra groparilor care slpau tdcut| cu capetele inpdm6nt. Apoi intrebd iar, mai sigur: qi cine va fispinzurat?

- Noi nu putem qti, domnule cipitan, zise caporalulcam incurcat. Se aude c-ar fi un domn ofi1er, darnu putem qti bine...

- $i pentru ce fel de vind? st5rui ofi1erul, privindu-lcercetdtor, aproape mAnios.

Caporalul se zdpdci de tot qi rdspunse qovdind cu unzdmbet de mild amard:

- De, domnule clpitan... noi de unde si Etim? inrdzboi viafa omului e ca floarea, se scuturd te miri de ce...Pdcatele-s multe de la Dumnezeu, qi oamenii nu iart[...

Cdpitanul se uitd lung la d6nsul, mirat parcd devorbele lui, Ei nu mai intrebd nimic. Ridicdnd insd ochii qi

vdzfrnd iar spAnzurdtoarea, se retrase cfriva paqi ca infa[a

8

Pddurea spknzurayilor

unui wijmag ameninfdtor. in aceeagi clipd, pe cdrareadinspre sat, rdsuni un glas aspru qi poruncitor:

- Caporal!... Gata, caporal?...

- Gata, domnule locotenent! strigd caporalul,intorcAndu-se, cu mAna la cozoroc.

Locotenentul, in ulanc[ strAns[ pe corp gi cu guler debland sur6, venea foarte grdbit, aproape alergdnd, Ei vorbindmereu:

- Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori qiin cAteva minute va fi aici... Dar plutonierul unde-i? De cen-a venit inainte?... DacI eu, care n-am nicio insdrcinaredirectS, m-am putut osteni...

Tdcu brusc vdzdnd pe cdpitanul strdin si necunoscut,care-l privea neliniqtit. Locotenentul salutd qi inainti pdndla marginea gropii, izbucnind apoi foarte nervos si cu voceazgdrietoare:

- Scdunelul, caporal! Unde-i?... Ce te uili ca unnerod?... Pe ce wei tu sd se urce condamnatul?... Ceoameni! AtAta nepisare n-am mai vdzut... Din p[mAnt s5-mi scoli un scdunel, ai in{eles? $i in doud minute sd fiiinapoi!... Aide, miEcd, ce mai cagti gura?!

Caporalul pomi fuga spre sat, in weme celocotenentul, arunc0nd o privire cipitanului, care stiteadeoparte, urmd mai potolit:

- Cu astfel de oameni nu batem noi Europa... Undenu-i conEtiinfa datoriei...

Vorbind, trecu lAng5 stAlpul de brad, chiar subqtreangul nemiqcat. Examind groapa mormdind ceva,nemulfumit, Ei pe urmd ridicdnd ochii apuci cu amdndoudmAinile funia ce-i atdma deasupra capului, parcd ar fi vruts-o incerce dac6-i destul de solidS. intdlnind insd privireasperiati a c[pitanului, dddu drumul gtreangului, ruEinat qiumilit. Mai stdtu acolo c6teva clipe, nehotdrAt, apoi deodatdmerse drept in faJa strdinului, prezentdndu-se:

Liviu Rebreanu

- Locotenent Apostol Bologa...

- Klapka, il intrerupse cdpitanul, cu mdna intinsd.Otto Klapka... Adineaori am sosit, qi tocmai de pe frontulitalian... in gard am aflat ci avefi o execulie gi, nici nu-midau bine seama cum, iatd cdarn nimerit aici...

in glasul cipitanului tremura o sfial[ atdt deneascunsd, cd locotenentul,fdrd, sd wea, se simfi cuprins iarde ruEinea de adineaori qi, incurcat, zise cu o vioiciunesilitd:

- Va sd zicd suntefi mutat in divizia noastr[?

- Da... la al cincizecilea de artilerie de cdmp...

- A, chiar in regimentul nostru! strigd Bologadeodat6, cu bucurie neprefbcuti. Atunci bine-ali venit!

Fala cdpitanului se inseninS, parcd in sinceritatealocotenentului s-ar fi dezviluit un om nou. Privirile lor se

incruciqard intr-o licdrire de simpatie. O clipd. Apoi Klapkaavu o cutremurare ;i intrebi aproape infricogat:

- Pe cine spdnzura[i?In ochii lui Apostol Bologa, alba;tri Ei addncili in

cap, se aprinse o mdndrie stranie. Rdspunse cu o indignareabia stipdnitd:

- Un sublocotenent ceh, Svoboda... mai mareruqinea pentru corpul ofi1eresc... A fost prins tocmai c6ndera sd treac[ la duqman, inarmat cu hd4i gi planuri. Ruginosqi revoltdtor!... Nu-i a;a? addugd dupi cdteva clipe, fiindc5Klapka tdcea.

- Mda... da, poate, zise cdpitanul, tresirind nesigur.Rispunsul indoielnic ind6rji pe Bologa. incepu sd

vorbeascd atunci cu o volubilitate care se vedea cd nu i-efireasci, vrdnd parcd sd convingi cu orice pre!:

- Am avut onoarea sd fac parte din Curtea Marliald,care l-a judecat qi, prin unnare... De altfel nici el n-atdgdduit. Nici vorbd, fafd de dovezile definitive, ar fi fostzadarnicd, orice apdrare... A fost de un cinism intr-adevdr

l0

Pddurea spknzurayilor

nemaipomenit. N-a deschis gura toati wemea gi n-a rmrt sdrdspundd mdcar la intrebirile preqedintelui... Ne-a privitsfiditor, pe rAnd, cu un fel de dispre! falnic... Chiar sentinlade moarte a primit-o zdmbitor ;i cu nigte ochi... Fireste,asemenea oameni nu se spdimdnti nici de moarteainfamantl... Cdnd l-au prins, intr-un unghi mort, o patrulicomandatd de ofi1er, a vrut si se impuqte... Ce dovadd maipalpabild decdt incercarea de sinucidere? Curtea l-acondamnat la moarte in unanimitate, ftrd discufie, atdt afost de vdditd crima... Eu insumi, deEi sunt o fire excesiv deqovditoare, de data aceasta am conqtiinfa pe deplinimpdcatS, absolut pe deplin...

Klapka, buimdcit mai ales de asprimea glasului,murmur[:

- O, Doamne... dovezile... cdnd e vorba de o vialdde om...

Pe buzele subliri, cu colluri supte ale locotenentuluirislri un amestec de ironie gi de dispre!:

- Uitali, domnule cdpitan, ci suntem in rizboi Ei pefront!... O viald de om nu e ingdduit sd primejduiascd vialapatriei!... Dac[ ne-am cdlduzi dupi consideraliisentimentale, ar trebui si capituldm in fala tuturor... Se

vede insd cd sunteli ofi1er de rezervd, altfel n-a!i vorbi aqa

despre o crimd...

- Da, adev[rat, se grdbi Klapka cu team5. Am fostavocat... in weme de pace... Acum insi...

$i eu sunt ofi1er de rezervd, intrerupselocotenentul cu m6ndrie. Rdzboiul m-a smuls din mijloculcdrlilor, de la Universitate, unde aproape pierdusemcontactul cu viala real6. Dar m-am dezmeticit repede Ei mi-am dat seama c[ numai rdzboiul e adeviratul generator deenergii!

Cipitanul zdmbi, ca qi c6nd rlspunsul i s-ar fi p6rutridicol, ;i zise cu glas blajin, colorat de o ironie bl6nd5:

11

Liviu Rebreanu

- $i eu care credeam cd rdzboiul e un ucigdtor deenergii!

Apostol Bologa rogi ca o fecioar[ Ei nu indrdmi sd se

uite in ochii cdpitanului. Se simlea jignit pdnd in mdduvaoaselor qi cduta in minte un rispuns aspru, care si punicapdt convorbirii. Atunci insd sosi gAf6ind caporalul, cuscdunelul frrd, sp eteazd,.

- Un moment, domnule cdpitan, rosti Bologatriumfrtor, intorc6ndu-se spre caporalul asudat, parcd i-ar fradus mdntuirea. E prea inalt, nu vezi? strigd apoi mAnios.Cum sd se caldre condamnatul pe asemenea... in sfdrEit, ce-mi fac eu s6nge rdu, cAnd nici nu e in atribuliile meleexeculia?!... Si vedeli voi ce va zice domnul general, sd

lineli minte!... Acuma ce mai stai? Aide, potriveEte celpulin locul qi trage mai sus funia!... Ce oameni!

Ridici mdinile, revoltat, ;i-i intoarse spatele. Sepotoli insd brusc, zdrind pe cdrarea dinspre sat un grup deofi1eri care se apropiau cu o gravitate solemn6. in fruntevenea insuqi comandantul diviziei, mic, gras, cu picioarelescurte qi foarte roqu la obraz, bitAndu-Ei nervos carAmbulcizmei cu o crava;6, in weme ce pretorul militar, uncdpitan burtos, cu mustdli sure, ii explica ceva gesticuldndlarg cu mdna dreaptS, in care linea o foaie de h6rtie...

- Vine convoiul... Uite qi generalul! gopti Bologa,clipind repede citre cdpitanul care se dSdea mai inapoi, cadinaintea unei ndluci neaqteptate.

Locotenentul alergd, intru intimpinarea generalului

Ei, salutdnd, raportd cu importanf5:

- IntAmplitor am venit mai devreme, excelen!6, Eiam constatat ci lipsea sciunelul...

- Lipsea? repetd generalul cu o privire nemulgumitdspre pretorul care se uita disperat la Bologa.

t2

P dilure a spknzur a1ilor

- Am luat insd imediat mdsuri de indreptare, se

grdbi sd adauge locotenentul, ca sd scape pe pretorul uluitdin incurcdturS.

Totuqi pretorul simfi cd generalul s-a sup[rat Ei,murmurdnd o scuz6, i;i iuli paEii, ca si ajungl cel dintAi lalocul execuliei Ei sd se incredinleze cum i s-au implinitordinele.

Dintr-o aruncdturi de ochi vdzutot, frrd a se sinchiside caporalul inlepenit intr-o salutare infricoqati. Vru sd se

intoarc[ zi'mbitor spre generalul care sosea, dar deodati i;iaduse aminte qi intrebd ingrijorat:

- Cildul unde-i, caporal?

- Noi nu Etim, domnule cdpitan, r[spunse caporalul.Noi am al'ut ordin sd facem groapa qi...

- Cum nu gtii, dobitocule? se rdsti pretorul cuprinsde spaimd qi rdcnind aproape furios: Dar unde-iplutonierul? Ce-a fdcut plutonierul?... Plutonier!...Inchipuili-vd, excelenld, n-avem cdl6u! addugd, in culmeazdpdcelii, cdtre generalul care tocmai sosise aproape degroapd.Eu degeaba iau toate mdsurile reglementare, cdcioamenii nu-qi mai fac datoria!

Un plutonier, cu fala cenu;ie qi uscatS, veni in fugamare ;i se opri tremurAnd 16ngd stdlpul sp6nzurbtorii.

- Ce-ai frcut, ticdlosule? Unde-i cil6ul? se repezipretorul, scrAqnind dinlii. Am sd te... am si...

- Treizeci de zile inchisoare! interveni generalul,smulgdndu-si mustafa st6ng[ qi ameninldnd cu cravasa.Acuma insd trebuie comandat un om numaidecdt...

- Caporal, tu vei fi cdl6ul! zise pretorul repede, maiuEurat.

- Domnule cdpitan, vd rog cu supunere, iertafi-mi...bolborosi caporalul, ingdlbenind. Eu, domnule cipitan, vdrog cu supunere...

13

Liviu Rebreanu

Pretorul nici nuJ auz| ci se apropie de general ca sd

se mai pl6ng5, drept explicalie, de nedisciplina oamenilor.Generalul insd, cu o indignare stdpdniti, il intrerupe scurt,mormdind:

- Vom vorbi mai tdrziu... Acuma, la datorie!Pe cdrarca sur5, in cobordrea grdbitd a inser[rii,

grosul convoiului se legdna incet. Condamnatul, inft;uratintr-o mantie verzttie, cu gulerul ridicat, cu o pllSrie civildin capul plecat, p[qea maqinal la braful unui preot militarbdtrdn, inconjurat de patru soldali cu baioneta 7a armd,.

Urmau grupuri de ofi1eri qi soldali, de-a valma, aduqi depe front inadins ca sdvazd execufia, tofl cu cdqti de rdzboiqi in uniforme murdare, cu miros greu de transee, resfirafiin voie, incAt coada ajungea p6ni aproape de margineasatului.

Sub sp6nzurdtoare, caporalul aqtepta smima, cu ochiitulburafi, in weme ce plutonierul ii qoptea qi-l inv5la cum qi

ce are de fdcut.Vdntul umed se intefi, mdtur0nd pimdntul,

impiedicdndu-se in mormintele cimitirelor, zgdlldind peoamenii care se apropiau...

Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osdnditulcare,vdzdnd lutul galben qi cleios, avu o zguduire scurt5.

- Dumnezeu e bun si mare, ii bolborosi la urechepreotul, speriat, intinzdndu-i crucea labuze.

- Pe dincolo, pdrinte... vi rog! risund iariEi glasulpretorului, nervos qi rdguqit. Trebuie ordine... Plutonier, iaseama! Nu-fi qtii datoria?

Mersul convoiului se iuli ca la comandd gi in cdtevaclipe se fdcu o roatd de oameni in jurul spdnzurdtorii. Tolitdceau insd, parcd le-ar fi fost frici sd nu fulbure somnulunui bolnav istovit de suferinfe. Doar zgomotul de paqinerdbddtori se amesteca in gemetele vAntului stdruitor...

l4

Pddurea spAnzuralilor

- Doctore, doctore, dureazl mult? qopti ApostolBologa, agdfdndu-se de braful medicului, care se zbdtea sd-qi deschidi trecere printre soldaJii ingrdmddifi.

- Ai sd vezi... acuma nu-i vreme de... risprmsedoctorul plictisit. Pufin loc, hei, ce Dumnezeu... Facefi-miloc, bdie{i!

Bologa izbuti si se strecoare, pe urmele medicului,pdnd la picioarele gropii, in fala spdnzurdtorii. G6tul ii erauscat qi amar, iar inima i se frdm6nta intr-o emofie aproapedureroas[. Se simlea mulfumit ci va vedea tot qi, ca sd-gipotoleascd ner[bdarea, se uitd imprejur, ciutdnd cunoscufigi prieteni printre zecile de fele tdbdcite de rdzboi qischimonosite sub povara cdqtilor de o!el... Generalul stlteain dreapta, numai la weo trei paqi, ursuz, nemiqcat. Maiincolo insd locotenentul Gross trepida ftrd astdmpdr,urmdrind cu atenlie disperatl toate miqclrilecondamnatului, care-i fusese bun prieten. Ydzt'nd pe Gross,Bologa i;i aduse aminte de cipitanul strdin de adineaori qi

il descoperi la spatele generalului, finAndu-se cu mdna defalc6, neclintit ca o mustrare.

,,Ce om! se gAndi Bologa cu neoaz. Vine de la gardde-a dreptul aici gi tot el wea sd-mi dea leclii deumanitarism, parcd eu a; fi o fiard sau..."

In clipa aceea o mdnb ii strdnse braful.

- A, Cervenko! murmurd Bologa, intorcdndu-se. Tuaici?... Md mir... Desigur cd n-ai venit de bunivoie... $tii cA

eu am fbcut parte din Curtea Marliald?Cipitanul Cervenko nu mai apucb s[ rdspundd, clci

in vizduh {Aqni brusc glasul pretorului, mult mai asculit ;imai tdios ca adineaori:

- Toatd lumea trei pagi inapoi!... Loc!... Loc!...Oamenii, spdimintali parcd de zgomotul care indrdznea sdstrdpungd trecerea, se imbulzird qi se retraseri c6liva paqi.in locul gol din jurul gropii rimase numai generalul, pe

15