IZVOARE IN DEŞERT-Februarie

1 Februarie

De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta. (1 Împăraţi 12:24)

Dezamăgirile vieţii sunt pur şi simplu întâlniri ascunse ale dragostei. C. A. Fox

Copilul Meu, astăzi am un mesaj pentru tine. Lasă-mă să ţi-l şoptesc la ureche, ca orice nor de furtună care s-ar putea ridica să strălucească cu glorie, şi locurile denivelate pe care trebuie să le parcurgi să fie netezite. Sunt doar şapte cuvinte, dar lasă-le să pătrundă în fiinţa ta interioară şi foloseşte-le ca pe o pernă pe care să-ţi odihneşti capul obosit. „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Ai realizat vreodată că tot ce te afectează pe tine, Mă afectează şi pe Mine? „Căci cel ce se atinge de [tine] se atinge de lumina ochilor [Mei]“ (Zaharia 2:8). „Pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc“ (Isaia 43:4), de aceea este plăcerea Mea deosebită să te învăţ.Vreau să ştii, când ispitele te atacă şi vrăjmaşul năvăleşte „ca un râu“ (Isaia 59:19), că „de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“ şi că slăbiciunea ta are nevoie de puterea Mea, şi siguranţa ta stă în a Mă lăsa pe Mine să lupt pentru tine.Eşti în situaţii dificile, înconjurat de oameni care nu te înţeleg, nu-ţi cer niciodată părerea şi întotdeauna te dau la o parte? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Eu sunt Dumnezeul situaţiilor. Tu nu ai ajuns în locul acesta din întâmplare – eşti exact unde am intenţionat Eu să fii.Nu M-ai rugat tu să te fac smerit? Vezi deci că te-am pus în şcoala perfectă, unde tocmai lecţia aceasta este predată. Situaţiile prin care treci şi oamenii din jurul tău sunt doar folosiţi pentru împlinirea voii Mele.Ai probleme cu banii, nu poţi s-o scoţi la capăt? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“, pentru că Eu sunt Cel care-ţi ţin finanţele şi vreau să înveţi să depinzi de Mine. Resursele Mele sunt nelimitate şi Eu voi îngriji de toate trebuinţele tale. Vreau să încerci promisiunile Mele ca nimeni să nu poată spune: „Voi n-aţi avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru“ (Deut. 1:32).Treci printr-un necaz? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Eu sunt un „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa“ (Isaia 53:3). Am îngăduit ca mângâietorii tăi pământeşti să te părăsească, pentru ca întorcându-te la Mine să primeşti „o mângâiere veşnică şi o bună nădejde“ (2 Tesaloniceni 2:16). Ţi-ai dorit mult să faci o lucrare mare pentru Mine, şi în loc de aceasta ai fost pus deoparte pe un pat de suferinţă şi durere? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Erai atât de ocupat că nu ţi-am putut capta atenţia şi vroiam să te învăţ câteva din cele mai adânci adevăruri ale Mele. „Şi cei care doar stau şi aşteaptă slujesc“. De fapt, unii dintre cei

mai mari lucrători ai Mei sunt cei care nu pot să slujească fizic, dar care au învăţat să mânuiască arma puternică a rugăciunii.Astăzi pun un potir cu untdelemn sfânt în mâinile tale. Foloseşte-l cu toată libertatea, copilul Meu. Unge cu el fiecare situaţie nouă, fiecare cuvânt care te răneşte, fiecare întrerupere care te face să devii neliniştit şi fiecare slăbiciune pe care o ai. Durerea te va părăsi pe măsură ce înveţi să Mă vezi în toate lucrurile.

Laura A. Barter Snow

„Aceasta e de la Mine“ , a spus Sa lvatoru l ,Ş i ap lecându-Se mi -a sărutat sprânceana,„Pentru că Ce l ce te iubeşte aşa a comandat .Odihneşte- te dar în M ine, fi i răbdător acum,Tată l tău şt ie că avea i nevo ie de asta ,Deş i , poate nu poţ i să în ţe leg i de ce – Nu te în t r is ta pentru lucrur i care par să - ţ i l ipsească.Lucru l pe care ţ i - l t r imi t este ce l mai bun pentru t ine“ .

Atunc i , pr iv ind pr int re lacr imi , am cerut ,„Domnul meu drag, iar tă-mă, n -am şt iut , Nu va fi greu dacă păşeşt i Tu ,Pe fiecare cărare , îna in tea mea a ic i jos“ .Ş i acest lucru t rebu ie să fie pentru b ine le meu, Haru l Lu i este de a juns pentru fiecare tes t . Dec i eu vo i cont inua să cânt : „Or ice s -ar în tâmpla , Ca lea lu i Dumnezeu pentru mine este în to tdeauna cea mai bună“.

2 Februarie

M-a acoperit cu umbra mâinii Lui şi M-a făcut o săgeată ascuţită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeţi. (Isaia 49:2)

„În umbră“ – fiecare dintre noi trebuie să meargă acolo câteodată. Lumina orbitoare a soarelui este prea luminoasă, şi ochii noştri sunt vătămaţi. Curând ei devin incapabili să distingă umbrele subtile de culoare sau să deosebească nuanţele neutre, cum ar fi camera umbrită a bolnavului, casa umbrită de jale, sau viaţa umbrită din care lumina soarelui s-a îndepărtat.Dar nu te teme! Este umbra mâinii lui Dumnezeu. El te conduce, şi sunt lecţii care nu pot fi învăţate decât acolo unde te conduce El. Fotografia feţei Lui nu poate fi developată decât în camera obscură. Dar să nu crezi că El te-a dat la o parte. Tu eşti încă „în tolba Lui cu săgeţi“. El nu te-a aruncat cât colo ca pe ceva fără valoare.El doar te ţine pe aproape până vine momentul când te poate trimite repede şi cu toată încrederea într-o misiune care Îi va aduce glorie. O, tu,

cel ţinut în umbră, izolat, aminteşte-ţi cât de strâns este legată tolba cu săgeţi de luptător. Este întotdeauna la îndemâna lui şi este protejată cu gelozie.

din Hristos în Isaia, de F.B. Meyer

În unele domenii ale naturii, umbrele sau întunericul sunt locurile în care plantele cresc cel mai mult. Frumosul grâu indian niciodată nu creşte mai rapid decât în întunericul unei nopţi calde de vară. Soarele usucă şi răsuceşte frunzele în lumina arzătoare a amiezii, dar odată ce un nor ascunde soarele, ele repede se desfac. Umbrele fac o slujbă pe care lumina soarelui nu o poate face. Frumuseţea cerului înstelat nu poate fi văzută în toată plinătatea ei până când umbrele nopţii nu alunecă pe cer. Ţinuturile cu ceaţă, nori şi umbră sunt pline de verdeaţă. Şi există flori frumoase care înfloresc numai la umbră, şi nu în soare. Cultivatorii de flori au primula lor de seară precum şi gloria lor de dimineaţă. Primula de seară nu se va deschide în soarele amiezii, ci îşi descoperă frumuseţea numai când umbrele serii încep să se lungească.

Dacă toată v ia ţa ar fi soare ,Faţa noastră ar tân j i să pr imeascăŞi să s imtă pe ea o dată -n p lusP icătura răcoroasă a p lo i i .

Henry Jackson Van Dyke

3 Februarie

Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustie. (Marcu 1:12)

Aceasta părea a fi o cale stranie pentru Dumnezeu de a-Şi dovedi harul Său. „Îndată“ – după ce? După ce s-a deschis cerul şi a coborât Duhul „ca un porumbel“ (v. 10) şi Tatăl a rostit binecuvântarea Sa: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea“ (v. 11). Totuşi nu este o experienţă anormală.Şi tu, suflete al meu, ai experimentat aceasta. Nu-i aşa că momentele tale de cea mai adâncă depresie urmează imediat după atingerea celor mai măreţe înălţimi ale tale? Numai ieri te înălţai sus spre ceruri şi cântai în strălucirea dimineţii. Astăzi, însă, aripile tale sunt strânse şi cântecul tău nu spune nimic. La amiază te încălzeai la căldura zâmbetului Tatălui, dar seara spuneai din pustiu: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului“ (Isaia 40:27).Nu, suflete al Meu, felul efectiv neaşteptat al schimbării este dovada că nu este anormal. Ai luat în consideraţie mângâierea cuvântului „îndată“,

şi de ce vine schimbarea atât de curând după binecuvântare? Pur şi simplu ca să arate că este urmarea binecuvântării. Dumnezeu face să strălucească lumina Lui peste tine ca să te pregătească pentru pustiurile vieţii, pentru Ghetsimani-urile şi Calvar-urile tale. El te înalţă spre noi înălţimi, ca să te întărească, astfel încât să poţi coborî tot mai mult. El te luminează, ca să te poată trimite în noapte, să fii un ajutor pentru cei neajutoraţi.Nu eşti întotdeauna vrednic de pustiu – eşti vrednic de pustiu numai după minunata experienţă a râului Iordan. Nimic altceva decât viziunea Fiului te poate echipa să porţi povara Duhului, şi numai gloria botezului poate ţine piept foamei pustiului. George Matheson După binecuvântări vine bătălia.Timpul încercării care caracterizează şi îmbogăţeşte mult viaţa spirituală a unui om nu este un timp obişnuit, ci un timp când pare că s-a dezlănţuit tot iadul. Este un timp când realizăm că sufletul nostru este prins într-o plasă, şi ştim că Dumnezeu îngăduie să fim ţinuţi strâns de mâna diavolului. Şi totuşi este o perioadă care se sfârşeşte întotdeauna cu un anumit triumf pentru cei care şi-au încredinţat sufletele lui Dumnezeu. Şi încercarea „mai pe urmă aduce … roada dătătoare de pace a neprihănirii“ (Evrei 12:11) şi pavează drumul de la un rod de treizeci la unul de o sută, aşa cum ni s-a promis că va urma (vezi Matei 13:23).

Aphra White

4 Februarie

Eu te voi sui pe înălţimile ţării. (Isaia 58:14)Una din primele legi ale aerodinamicii este că zborul împotriva vântului produce o creştere rapidă a altitudinii. Aripile avionului îl fac să se ridice mai mult când zboară împotriva vântului. Cum a fost învăţată această lecţie? A fost învăţată privind cum zboară păsările. Dacă o pasăre zboară pur şi simplu de plăcere, ea zboară în direcţia vântului. Dar dacă simte un pericol, se întoarce împotriva vântului ca să ia altitudine, şi zboară spre soare.Suferinţele vieţii sunt vânturile lui Dumnezeu. Câteodată ele bat împotriva noastră şi sunt foarte puternice. Sunt uraganele Lui, ducând vieţile noastre spre nivele mai înalte, spre cerurile Lui. Îţi aminteşti o zi de vară când căldura şi umiditatea erau atât de asupritoare încât cu greu mai puteai respira? Dar a apărut un nor negru la orizont şi a crescut din ce în ce mai mare, până când, deodată, a adus o binecuvântare bogată lumii tale. Furtuna s-a dezlănţuit, fulgerele au strălucit şi tunetele au bubuit. Furtuna a acoperit cerul tău, atmosfera era curăţată, o nouă viaţă era în aer, şi lumea ta s-a schimbat.

Viaţa umană funcţionează exact pe acelaşi principiu. Când apar furtunile vieţii, atmosfera este schimbată, purificată şi umplută cu noua viaţă, şi o părticică de cer este adusă jos pe pământ. selectatÎnfruntarea obstacolelor ar trebui să ne facă să cântăm. Vântul îşi găseşte glasul nu când suflă în rafale peste o mare deschisă, ci când este oprit de ramurile întinse ale unui pin sau când se loveşte de corzile unei harpe eoliene. Numai atunci harpa are cântece pline de putere şi de frumuseţe. Trimite-ţi sufletul, care a fost eliberat, să măture obstacolele vieţii. Trimite-l prin pădurile neînduplecate de durere şi chiar împotriva celor mai mici dificultăţi şi griji ale vieţii, şi va găsi şi el un glas cu care să cânte. selectat

F i i ca o pasăre care , opr indu-se d in zboru l e i ,Se od ihneşte pe o crenguţă prea subţ i re .Ş i s imţ ind că aceasta cedează sub ea, cântă ,Şt i ind că ea are ar ip i .

5 Februarie

Nu plecaţi în fugă. (Isaia 52:12 )Eu nu cred că am început măcar să înţelegem puterea minunată care stă în a fi liniştit. Noi suntem aşa de grăbiţi, făcând mereu câte ceva, că suntem în pericolul de a nu-I lăsa lui Dumnezeu oportunitatea de a lucra. Poţi fi sigur că Dumnezeu nu ne va spune niciodată: „Opreşte-te!“, „Stai liniştit!“ sau „Fii liniştit!“, dacă nu are de gând să facă ceva. Aceasta e problema noastră în ce priveşte viaţa creştină; noi vrem să facem noi ceva ca să fim creştini, în loc să-L lăsăm pe El să lucreze în noi. Gândeşte-te cât de nemişcat stai când ţi se face o poză, în timp ce fotograful prinde imaginea ta pe film. Dumnezeu are un scop etern pentru noi: ca să fim „asemenea chipului Fiului Său“ (Rom. 8:29). Dar ca să se întâmple aceasta, noi trebuie să stăm liniştiţi. Auzim atât de multe astăzi despre a fi activi, dar poate că avem nevoie să învăţăm ce înseamnă să fim tăcuţi. din Crumbs

Staţ i l in iş t i ţ i , cop i i i mei ! F i ţ i ca lmi ş i l i n iş t i ţ i !Nu cons ideraţ i aceste z i le – aceste z i le de aşteptare – ca fi ind re le! Cel ce te iubeşte ce l mai mul t , Ce l ce- ţ i p lănu ieşte drumul , N-a u i ta t de marea ta nevoie de astăz i !Ş i , dacă E l aşteaptă, e s igur că E l aşteaptă să - ţ i arateŢ ie , cop i l a l Lu i p rea iub i t , dragostea profundă a in imi i Lu i .

Staţ i l i n iş t i ţ i , cop i i i mei ! F i ţ i ca lmi ş i l i n iş t i ţ i !Vo i dor i ţ i mul t să cunoaşteţ i vo ia Domnulu i vost ru drag!

În t imp ce gândur i p l ine de ne l in iş te vor să se fu r işeze înăuntru ,Căutând să d i s t rugă, pentru că E l în târz ie –Conv inge- te pe t ine însuţ i , în s impla cred in ţă , să te od ihneşt iPe faptu l că E l , care şt ie totu l ş i te iubeşte , va face ce e ce l mai b ine.

Staţ i l in iş t i ţ i , cop i i i mei ! F i ţ i ca lmi ş i l i n iş t i ţ i !Să nu faceţ i n ic i un pas , n ic i măcar unu l , Până nu se desch ide ca lea Lu i . Atunc i , ah , a tunc i , ce b ine e!Ce bucur ie în in ima ta , ş i ce iu ţ i sunt paş i i tă i a tunc i ,Ce putern ic eş t i înăuntru l tău atunc i , ah , atunc i !Ş i z i le le de aşteptare nu mai par atât de lung i atunc i .

6 Februarie

El a prefăcut marea în pământ uscat, şi râul a fost trecut cu piciorul:

atunci ne-am bucurat în El. (Psalmul 66:6)Este o afirmaţie profundă aceea că au trecut râul cu piciorul. Chiar în locul în care noi ne-am fi aşteptat să vedem numai tremur, teroare, chin şi nelinişte, copiii lui Israel s-au oprit să se bucure în El!Câţi dintre noi pot relata această experienţă? Cine dintre noi, chiar în mijlocul vremurilor noastre de tristeţe şi nefericire, ar fi în stare să triumfe şi să se bucure, aşa cum au făcut israeliţii?Cât de aproape este Dumnezeu de noi prin promisiunile Sale, şi ce minunat strălucesc aceste promisiuni! Totuşi, în vremuri de prosperitate, pierdem din vedere strălucirea lor. Aşa cum soarele la amiază ascunde stelele de ochii noştri, tot aşa promisiunile Lui devin imperceptibile. Dar când se lasă noaptea – adânca, neagra noapte de necaz – o oştire de stele începe să strălucească, dând naştere constelaţiilor binecuvântate de speranţă ale lui Dumnezeu, şi promisiunilor pline de mângâiere din Cuvântul Său.Aşa cum a experimentat Iacov la Iaboc, numai după ce apune soarele vine Îngerul Domnului, Se luptă cu noi, şi noi putem învinge. Era noapte, în amurg (Exod 30:8), când Aaron a aprins candelele din Locul Sfânt. Şi de multe ori tocmai în timpul nopţilor de necaz sunt aprinse cele mai luminoase candele ale credincioşilor.A fost în timpul unor vremuri întunecate de singurătate şi exil când Ioan a avut viziunea glorioasă a Răscumpărătorului său. Mulţi dintre noi avem astăzi „insulele noastre Patmos“, care nasc cele mai luminoase amintiri

ale prezenţei îndurătoare a lui Dumnezeu, înălţând harul şi dragostea, în ciuda solitudinii şi tristeţii. Câţi călători ai zilelor noastre, care trec încă prin Marea lor Roşie şi prin Iordanul lor de suferinţă pământească, vor fi în stare să privească înapoi din eternitate, plini de amintirea marii bunătăţi a lui Dumnezeu, şi să spună: „Noi am «trecut [apa] cu piciorul». Ba mai mult, chiar în aceste momente întunecate, cu valurile agitându-se în jurul nostru, noi ne-am oprit şi am spus: „Hai să ne bucurăm în El!“ J. R. Macduff

Acolo, îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo, va cânta. Osea 2:15

7 Februarie

Pentru ce te mâhneşti, suflete? (Psalmul 43:5)Există vreun motiv să ne mâhnim? De fapt, există două motive, numai două. Dacă am fi încă necredincioşi, am avea un motiv să ne mâhnim; sau dacă ne-am fi convertit, dar am continua să trăim în păcat, atunci am fi mâhniţi în consecinţă.În afara acestor două condiţii, nu există nici un motiv să ne mâhnim, pentru că orice altceva poate fi adus la Dumnezeu „prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri“ (Filip. 4:6). Şi prin toate momentele noastre de nevoi, dificultăţi şi încercări, noi ne putem exercita credinţa în puterea şi dragostea lui Dumnezeu.„Nădăjduieşte în Dumnezeu“ (Psalmul 43:5). Aminteşte-ţi, te rog, că nu există nici un moment în care să nu putem nădăjdui în Dumnezeu, oricare ar fi nevoia noastră sau oricât de mare ar fi dificultatea noastră. Chiar şi când situaţia noastră pare imposibilă, lucrarea noastră este să nădăjduim în Dumnezeu“. Nădejdea noastră nu va fi zadarnică, şi ajutorul va veni la momentul hotărât de Domnul.O, de sute, şi chiar de mii de ori am văzut că lucrul acesta este adevărat în ultimii 70 de ani şi 4 luni din viaţa mea! Când părea imposibil să mai vină ajutorul, venea, pentru că Dumnezeu are propriile Sale resurse nelimitate. În zece mii de feluri diferite, şi în zece mii de momente diferite, ajutorul lui Dumnezeu poate veni la noi.Lucrarea noastră este să aducem cererile noastre înaintea Domnului şi, cu simplitatea unui copil, să ne vărsăm inimile înaintea Lui, spunând: „Eu nu merit să mă asculţi şi să răspunzi cererilor mele, dar de dragul scumpului meu Domn Isus, de dragul Lui, răspunde rugăciunii mele. Şi dă-mi harul de a aştepta liniştit până când vei binevoi să-mi dai ceea ce Îţi cer. Pentru că eu cred că Tu o vei face la timpul Tău şi în felul Tău“.„Căci iarăşi Îl voi lăuda“ (Psalmul 43:5). Mai multă rugăciune, mai multă exersare a credinţei noastre şi mai multă răbdare aşteptând îndrumări spre binecuvântări – binecuvântări din belşug. Am văzut de multe sute de ori că este adevărat şi, prin urmare, continui să-mi spun mie însumi: „Nădăjduieşte în Dumnezeu“. George Mueller

8 Februarie

Eu sunt cu voi în toate zilele. (Matei 28:20)Niciodată să nu priveşti înainte la schimbările şi la provocările acestei vieţi cu teamă. În schimb, cum vezi că apar, priveşte-le cu deplina încredere că Dumnezeu, căruia Îi aparţii, te va scăpa de ele. Nu te-a ţinut El în siguranţă până acum? Deci ţine strâns mâna Sa iubitoare şi El te va conduce în siguranţă prin toate. Şi când n-ai să mai poţi, El te va purta în braţe.Nu privi înainte la ce s-ar putea întâmpla mâine. Acelaşi Tată veşnic care Se îngrijeşte de tine astăzi va avea grijă de tine şi mâine şi în fiecare zi. Fie te va feri de suferinţă, fie îţi va da tăria Lui de neclintit ca tu să o poţi răbda. Fii pe pace, deci, şi pune deoparte toate temerile şi îngrijorările tale. Francis de Sales

Domnul este Păstorul meu. Psalmul 23:1

Nu a fost, nu poate fi, nici nu va fi. „Domnul este Păstorul meu“. El este Păstorul meu duminică, luni şi în fiecare zi a săptămânii. El este Păstorul meu în ianuarie, în decembrie şi în fiecare lună a anului. El este Păstorul meu când sunt acasă sau când sunt în China. El este Păstorul meu în timp de pace sau de război, şi în vremuri de belşug sau de sărăcie. J. Hudson Taylor

EL va face p lanur i în tăcere pent ru t ine,Obiectu l gr i j i i Lu i ato tşt iutoare ;Dumnezeu Însuş i Se anga jează să fiePi lotu l tău pr in fiecare capcană subt i lă .

E l VA FACE p lanur i în tăcere pentru t ine , Dec i , cu s iguranţă , E l nu poate ra ta! Od ihneşte- te pe cred inc ioş ia lu i Dumnezeu,În E l cu s iguranţă ve i b i ru i .

E l va face p lanur i ÎN TĂCERE pentru t ine, Surpr ize minunate de dragoste. N ic i och iu l n -a văzut , n ic i urechea n-a auz i t , Dar es te păst rat pentru t ine sus .

E l va face PLANURI în tăcere pentru t ine , Scopur i le Sa le vor fi dezv ălu i te ; V ia ţa ta încâ lc i tă va s t ră luc i în ce le d in urmă,

capodoperă de nespusă măiest r ie .

El va face p lanur i în tăcere PENTRU T INE,Fer ic i t cop i l a l gr i j i i unu i Tată ,Ca ş i cum n imeni a l tc ineva nu a cerut d ragostea Lu i , C i numai tu I -a i fost drag.

E. Mary Grimes

Orice spune credinţa noastră că este Dumnezeu, El va fi.

9 Februarie

El nu i-a răspuns nici un cuvânt. (Matei 15:23)El va tăcea în dragostea Lui. (Ţefania 3:17)

Citeşti aceste versete ca un copil al lui Dumnezeu care experimentează un necaz mare, o dezamăgire amară, sau o lovitură zdrobitoare de undeva de unde nu te aşteptai deloc? Doreşti cu ardoare să auzi glasul Stăpânului tău, chemându-te şi spunând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“ (Matei 14:27)? Şi totuşi, ai în faţă numai tăcere, necunoscut şi suferinţă – „El nu i-a răspuns nici un cuvânt“.Inima sensibilă a lui Dumnezeu Se îndurerează deseori ascultând strigătele noastre de tristeţe şi durere. Inimile noastre slabe şi neliniştite strigă pentru că noi nu reuşim să vedem cu vederea slabă a ochilor noştri orbiţi de lacrimi că este pentru binele nostru că El nu răspunde deloc sau că El răspunde într-un fel care nu este cel mai bun după părerea noastră. De fapt, tăcerile Domnului Isus sunt tot atât de elocvente ca şi cuvintele Lui şi pot fi un semn nu al dezaprobării Lui, ci al aprobării Lui şi al felului Său de a ne da o binecuvântare mai profundă.„Pentru ce te mâhneşti, suflete? … căci iarăşi Îl voi lăuda“ (Psalmul 43:5). Da, Îl voi lăuda chiar şi pentru tăcerea Lui. Lăsaţi-mă să vă spun o veche poveste frumoasă despre o credincioasă care a visat că a văzut alte trei femei care se rugau.Când ele au îngenuncheat, Stăpânul S-a apropiat de ele. Când a ajuns lângă cea dintâi, S-a plecat spre ea cu tandreţe şi cu har. I-a zâmbit cu dragoste radiantă şi i-a vorbit în tonuri de muzică pură şi dulce. După ce a plecat de lângă ea, a venit la următoarea, dar doar Şi-a pus mâna pe capul ei plecat şi i-a aruncat o privire în semn de iubire aprobatoare. A trecut de a treia femeie foarte repede, fără să Se oprească pentru un cuvânt sau o privire.Femeia care visa zicea în sinea ei: „Ce mult trebuie să o iubească pe prima femeie. A doua a câştigat aprobarea Lui, dar n-a trăit experienţa manifestărilor speciale de dragoste pe care le-a primit prima femeie. Dar cea de-a treia femeie trebuie să-L fi întristat adânc, pentru că nu i-a adresat nici un cuvânt, şi nici măcar o privire în treacăt“. Ea se întreba ce putea să fi făcut a treia femeie de a fost tratată atât de diferit. Pe când încerca să-şi justifice acţiunile Domnului ei, El Însuşi a venit şi a stat lângă ea. El i-a spus: „O, femeie, cât de greşit M-ai înţeles! Prima femeie îngenuncheată are nevoie de o măsură plină din

tandreţea şi grija Mea ca să-i ţin picioarele pe calea Mea îngustă. Ea are nevoie de dragostea Mea, de gândurile Mele, şi de ajutor în fiecare moment al zilei, pentru că fără toate acestea ar putea să cadă în greşeală. A doua femeie are o credinţă mai puternică şi o dragoste mai profundă decât prima, şi Eu pot să Mă bazez pe ea că Se încrede în Mine, oricum s-ar desfăşura lucrurile sau orice ar face oamenii. Însă cea de-a treia femeie, pe care părea că nu am observat-o, şi chiar am neglijat-o, are credinţă şi dragoste de cea mai pură calitate. O antrenez pe drumuri drastice şi rapide pentru cea mai înaltă şi cea mai sfântă slujbă.Ea Mă cunoaşte atât de intim, şi se încrede în Mine atât de deplin, încât ea nu mai depinde de glasul Meu, de priviri de dragoste, sau de alte semne exterioare ca să ştie că o aprob. Ea nu este neliniştită sau descurajată de nici o împrejurare pe care Eu o pregătesc pentru ea. Ea se încrede în Mine când bunul simţ, raţiunea, şi chiar orice instinct subtil al inimii fireşti s-ar răzvrăti, ştiind că Eu o pregătesc pentru eternitate şi realizând că înţelegerea a ceea ce fac va veni mai târziu.Dragostea Mea este tăcută pentru că Eu iubesc dincolo de puterea de exprimare a cuvintelor şi dincolo de înţelegerea inimii omeneşti. De asemenea, este tăcută de dragul tău – ca tu să poţi învăţa să iubeşti şi să te încrezi în Mine cu răspunsuri curate şi spontane, învăţate de la Duhul Sfânt. Eu doresc ca răspunsul tău la dragostea Mea să fie fără vreun imbold din afară“.El va „face minuni care n-au avut loc“ (Exod 34:10) dacă tu vei afla taina tăcerii Lui şi-L vei lăuda ori de câte ori El va lua darurile Sale de la tine. Prin aceasta tu-L vei cunoaşte mai bine şi-L vei iubi mai mult pe Dăruitor. selectat

10 Februarie

Preaiubiţi lor, nu vă răzbunaţi singuri. (Romani 12:19)

Sunt vremuri când a nu face nimic necesită mult mai multă putere decât a acţiona. Păstrarea stăpânirii de sine este adesea cea mai bună dovadă a puterii. Chiar şi celor mai mârşave şi mai grave acuzaţii Domnul Isus le-a răspuns cu o adâncă şi neîntreruptă tăcere. Tăcerea Lui era atât de profundă, că i-a determinat pe acuzatorii şi pe spectatorii Lui să se mire cu teamă respectuoasă. La cele mai mari insulte, la cel mai violent tratament şi la bătaia de joc care ar produce o dreaptă indignare în cele mai slabe inimi, El a răspuns cu un calm încrezător, fără voce. Cei care sunt acuzaţi pe nedrept şi sunt maltrataţi fără motiv, cunosc imensa putere care este necesară ca să taci şi să-I laşi lui Dumnezeu răzbunarea.

Oameni i pot să- ţ i judece greş i t scopul , Gândesc că au mot iv să te înv inu iască,Spun: „Greşeşt i ! “ Rămâi pe drumul tău l in i ş t i t ,

Hr istos es te Judecătoru l , nu e i ,Nu te teme, fi i ta re .

Apostolul Pavel a spus: „Nimic din aceste lucruri nu mă atinge“ (Fapte 20:24 KJV). El n-a spus: „Nimic din aceste lucruri nu mă răneşte“. Una e să fii rănit, şi alta e să fii atins. Pavel avea o inimă foarte tandră, pentru că nu citim de nici un alt apostol care să fi plâns ca el. Trebuie să fii un bărbat puternic ca să plângi. „Isus plângea“ (Ioan 11:35), şi El a fost cel mai puternic bărbat care a trăit vreodată.De aceea nu se spune: „Nimic din aceste lucruri nu mă răneşte“. Apostolul Pavel a hotărât să nu se dea la o parte de la ceea ce a crezut că era drept. El nu preţuia lucrurile aşa cum suntem noi înclinaţi să o facem. El n-a căutat niciodată calea cea uşoară, şi n-a pus nici un preţ pe viaţa lui muritoare. Pe el îl interesa un singur lucru, şi aceasta era loialitatea lui faţă de Hristos – să câştige zâmbetul lui Hristos. Pentru Pavel, mai mult decât pentru oricare alt bărbat, a face lucrarea lui Hristos era răsplata lui pământească, dar a câştiga zâmbetul lui Hristos era cerul.

Margaret Bottome

11 Februarie

Şi de îndată ce preoţii … vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului

se vor despica în două . (Iosua 3:13)Israeliţii nu trebuia să aştepte în tabără până când se deschidea Iordanul, ci trebuia să umble „prin credinţă“ (2 Corinteni 5:7). Ei aveau să strângă tabăra, să-şi împacheteze lucrurile, să se aşeze în formaţie de mers, iar preoţii să păşească efectiv în râu înainte ca acesta să se despice.Dacă ei ar fi coborât pe malul râului şi apoi s-ar fi oprit, aşteptând ca apa să se despice înainte să păşească în ea, ar fi aşteptat în zadar. Li s-a spus să pună „talpa piciorului în apele Iordanului“ înainte ca apele să se despice.Trebuie să învăţăm să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt şi să mergem drept înainte în ascultare, chiar dacă nu vedem nici o cale de a merge înainte. Motivul pentru care suntem atât de des abătuţi de la scopul nostru de dificultăţi este că ne aşteptăm să vedem barierele înlăturate înainte să încercăm măcar să trecem de ele.Dacă cel puţin am merge drept înainte cu credinţă, drumul ar fi deschis pentru noi. Dar noi încă stăm, aşteptând ca obstacolele să fie înlăturate, când ar trebui să mergem înainte ca şi cum acolo nu ar fi obstacole deloc.

din Evening Thoughts

Ce lecţie a dat Cristofor Columb lumii – o lecţie de perseverenţă în faţa unor dificultăţi înfricoşătoare!

În spate le lu i se în t ind cenuş i i le Azore ,În spate le por ţ i lor lu i Hercu le ;În faţa lu i nu sunt fantomele ţărmulu i ,În faţa lu i sunt numai măr i neţărmur i te .Bunul mar inar a spus : „Acum trebu ie să ne rugăm,Căc i , ia tă! toate s te le le s -au dus . Brav amira l , vorbeşte , ce să spun?“„De ce, spune: «Navigaţ i îna inte! navigaţ i îna inte! tot îna inte!»“

„Oameni i mei sunt d in z i în z i ma i revo l ta ţ i ;Oameni i mei sunt groazn ic de pa l iz i ş i de s lab i !“Putern icu l mar inar se gândea la casa lu i ; s t rop i i Unu i va l de apă sărată i -au spă la t obrazu l a rs de soare .„Ce să spun, brav amira l , spune,Dacă vedem numai ape în zor i ?“„De ce , ve i spune în zor i i z i le i :«Nav igaţ i îna inte! nav igaţ i îna inte! nav igaţ i îna inte! totîna inte!»“

E i au nav igat . Au nav igat . Apo i a vorb i t mar inaru l :„Această mare fur ioasă î ş i arată d inţ i i în seara asta .Îş i răs f rânge buze le , s tă în aşteptare , Cu d inţ i i r id icaţ i , gata să muşte! Brav amira l , spune doar un cuvânt bun; Ce t rebu ie să facem dacă ne-am p ierdut speranţa?“Cuv inte le au săr i t ca o sab ie care atacă:„Nav igaţ i îna inte! nav igaţ i îna inte! nav igaţ i îna inte! Totîna inte!“

Apoi , pa l id ş i i s tov i t , s -a menţ inut pe punteŞ i s -a u i ta t a tent pr in în tuner ic . Ah! Acea noapte A tuturor nopţ i lor în tunecate! Ş i apo i o pată –

lumină! O lumină! O lumină! O lumină!Creştea , un s teag arborat luminat de ste le!Creştea ca i zbucn i rea zor i lor T impulu i .E l a câşt igat o lume; e l a dat ace le i lumiCea mai mare lecţ ie : „ Îna inte! Nav igaţ i îna inte!“

J .R . M i l lerCredinţa care merge înainte triumfă.

12 Februarie

Tatăl vostru cel ceresc ştie. (Matei 6:32 )Un vizitator la o şcoală pentru surzi scria nişte întrebări pe tablă pentru copii. Curând el a scris această propoziţie: „De ce Dumnezeu m-a făcut pe mine apt să aud şi să vorbesc, iar pe voi v-a făcut surzi?“Şocanta propoziţie i-a lovit pe copii ca o palmă crudă peste faţă. Ei au rămas paralizaţi, cântărind groaznicul cuvânt „De ce?“ Şi apoi s-a ridicat o fetiţă.Cu buze tremurânde şi cu ochii înotând în lacrimi, ea s-a îndreptat spre tablă. Luând creta, a scris cu o mână fermă aceste cuvinte preţioase: „Da, Tată, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!“ (Matei 11:26). Ce replică! Ajunge sus şi atrage atenţia asupra unui adevăr etern pe care se poate odihni în siguranţă cel mai matur credincios, dar şi cel mai tânăr copil al lui Dumnezeu – adevărul că Dumnezeu este Tatăl tău.Poţi să afirmi acest adevăr cu deplină convingere şi credinţă? Odată ce o faci, porumbelul credinţei tale nu va mai rătăci în văzduh într-un zbor fără odihnă, ci se va aşeza pentru totdeauna în locul lui etern de odihnă a păcii: Tatăl tău!Eu continui să cred că va veni o zi a înţelegerii pentru fiecare dintre noi, oricât de departe ar fi. Vom înţelege pe măsură ce vedem că tragediile, care întunecă şi înăbuşă astăzi prezenţa cerului în viaţa noastră, îşi ocupă locul potrivit în planul măreţ al lui Dumnezeu – un plan atât de copleşitor, de magnific şi de fericit, că vom râde cu uimire şi încântare. Arthur Christopher Bacon

Nu soar ta mi -a adus această boală ;C i mâna lu i Dumnezeu, dec i aşa să fie , Pentru că E l vede ceea ce eu nu pot vedea. Ex is tă un scop pentru fiecare durere,Ş i în t r -o z i E l î l va reve la ,Că p ierderea pământească este câşt ig ceresc .Ca o p iesă de tap iser ieVăzută d in spate pare să fie: Numai fire încurcate fă ră speranţă ;Dar d in fa ţă un tab lou minunatRăsp lăteşte lucrătoru l pent ru gr i ja lu i ,Demonstrând i scus inţa ş i răbdarea lu i deosebi tă .Tu eşt i Lucrătoru l , Eu rama.Doamne, pentru g lor ia Numelu i Tău,Desăvârşeşte imaginea Ta în ace laş i fe l .

se lectat

13 Februarie

Veţi avea muntele. (Iosua 17:18)

Este întotdeauna loc mai sus pe munţi. Când văile sunt pline de canaaniţi, ale căror care puternice de fier îţi încetinesc înaintarea, mergi sus în munţi şi ocupă ţinutul de sus. Dacă vezi că nu mai poţi să lucrezi pentru Dumnezeu, roagă-te pentru cei care pot. Poate nu eşti în stare să mişti lucrurile de pe pământ cu cuvintele tale, dar poate mişti cerul. Dacă ţi se pare că creşterea ta continuă este imposibilă pe pantele mai joase, datorită unor domenii limitate de lucru, a obligaţiilor zilnice de întreţinere, sau a altor obstacole, lasă-ţi viaţa să ţâşnească, căutând să atingă nevăzutul, eternul şi cerescul. Credinţa ta poate tăia pădurile. Chiar dacă seminţiile lui Israel ar fi realizat ce comori îi aşteptau sus în munţi, n-ar fi visat niciodată că era posibil să secere efectiv acele păduri dese. Dar când Dumnezeu i-a învăţat să taie pădurile, El le-a amintit de asemenea de puterea suficientă pe care o aveau. Vederea unor sarcini aparent imposibile, cum ar fi defrişarea acelor munţi împăduriţi, nu sunt trimise ca să ne descurajeze. Ele vin să ne motiveze să facem fapte spirituale care ar fi imposibile fără marea putere pe care Dumnezeu a pus-o în noi prin Duhul Său cel Sfânt care locuieşte în noi.Dificultăţile sunt trimise cu scopul de a ne descoperi ce poate face Dumnezeu ca răspuns la credinţa care se roagă şi lucrează. Eşti strâns din toate părţile în vale? Atunci suie-te „pe înălţimile ţării“ şi vei mânca „miere din stâncă“ (Deut. 32:13). Câştigă bogăţii de pe coamele povârnişurilor care acum sunt ascunse de păduri.

din Comentarii devoţionale zilnice

Au dobând i t râur i despre care spuneau că sunt de netrecut ,Au dobând i t munţ i despre care spuneau că „nu pot t rece pr in e i“?Ne spec ia l i zăm în impos ib i lu l tota l ,Făcând lucrur i despre care e i spun că nu le putem face.

Cântecul celor care au construit Canalul Panama

14 Februarie

Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! (Filipeni 4:4)

Este un lucru bun să ne bucurăm în Domnul. Poate că ai încercat aceasta, dar n-ai reuşit la început. Nu te mai gândi la aceasta, ci mergi înainte. Chiar şi atunci când nu poţi simţi nici o bucurie, când nu e nici un salt în pasul tău, nici o mângâiere sau încurajare în viaţa ta, continuă să te bucuri şi priveşte „ca o mare bucurie “ (Iacov 1:2) „Când treceţi prin felurite încercări“ (Iacov 1:2), consideraţi-le ca o bucurie, şi Dumnezeu va răsplăti credinţa voastră. Crezi că Tatăl tău ceresc te va lăsa să porţi

steagul victoriei şi bucuriei Sale pe câmpul de luptă, numai pentru a Se retrage calm ca să te vadă prins sau înfrânt de vrăjmaş? NICIODATĂ! Duhul Său Sfânt te va susţine în curajoasa ta înaintare şi-ţi va umple inima cu bucurie şi laudă. Vei vedea că inima ta este veselă şi înviorată de plinătatea interioară.Doamne, învaţă-mă să mă bucur în Tine – şi „bucuraţi-vă întotdeauna“ (1 Tes. 5:16). selectat

Cel mai s lab s fânt î l poate pune pe fugă pe Satan,Dacă- l în tâmpină cu un st r igăt de laudă.

Fiţi plini de Duh. ...cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Efeseni 5:18-19

În aceste versete, apostolul Pavel ne îndeamnă să folosim cântarea ca inspiraţie în viaţa noastră spirituală. El îşi avertizează cititorii să-şi caute motivaţia nu în trup, ci în duh, nu prin stimularea cărnii, ci prin exaltarea sufletului.

Câteodată o lumină î l surpr indePe creşt in în t imp ce cântă .

Haideţi să cântăm chiar şi când nu suntem dispuşi, pentru că în felul acesta dăm aripi picioarelor greoaie şi transformăm oboseala în putere. John Henry Jowett

Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. Fapte 16:25O, Pavel, ce exemplu minunat eşti tu pentru noi! Te-ai lăudat cu faptul că porţi „semnele Domnului Isus pe trupul [tău]“ (Galateni 6:17). Ai fost lovit cu pietre până aproape de moarte, de trei ori ai fost „bătut cu nuiele“ (2 Cor. 11:25), ai primit 195 de lovituri de bici de la iudei şi ai fost bătut la sânge de filipeni şi aruncat în temniţă. Cu siguranţă harul care ţi-a dat putere să cânţi laude în timp ce îndurai atâta suferinţă este de ajuns şi pentru noi. J. Roach

O, ha ideţ i să ne bucurăm în Domnul , mereu,Când săgeţ i le I sp i t i to ru lu i zboară ,Pentru că Satan încă se teme, aşa cum deseor i s -a temut ş iîna inte ,De cântarea noastră mul t mai mul t decât de p lânger i lenoastre .

15 Februarie

Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu j ind la cei ce fac răul. (Psalmul 37:1)

Nu te supăra niciodată prea tare din cauza împrejurărilor în care te afli. Dacă supărările ar fi vreodată justificate, atunci ar fi în împrejurări ca cele descrise de acest psalm. „Cei răi“ se îmbrăcau „în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi duceau o viaţă plină de veselie şi strălucire“ (Luca 16:19). „Cei ce fac răul“ puneau mâna pe cele mai înalte poziţii ale puterii şi îi asupreau pe fraţii lor mai săraci. Oameni păcătoşi umblau ţanţoşi prin ţară plini de mândrie arogantă şi se desfătau în lumina marii lor prosperităţi, în timp ce oamenii buni erau plini de frică şi de îngrijorare.„Nu te mânia“. Nu te supăra niciodată prea mult! Fii liniştit! Chiar pentru un motiv bun, supărarea nu te va ajuta. Ea doar încinge lagărele, dar nu produce aburi. Ea nu ajută locomotiva doar pentru că osiile ei au devenit fierbinţi; încălzirea lor nu este decât o piedică. Osiile s-au încălzit din cauza frecării inutile. Suprafeţele uscate se freacă una de alta, în loc să meargă lin, ajutate de o peliculă fină de ulei.Fricţiunile cauzate de mânie sunt un indicator al absenţei ungerii cu untdelemnul harului lui Dumnezeu. Când ne supărăm, un fir de nisip intră în lagăre. Ar putea fi o mică dezamăgire, o nerecunoştinţă, sau o lipsă de respect pe care am experimentat-o – şi dintr-odată viaţa noastră nu mai curge lin. Fricţiunea duce la înfierbântare şi înfierbântarea poate duce la stări foarte periculoase.Nu lăsaţi lagărele voastre să se încingă. Lăsaţi untdelemnul Domnului să vă ţină reci, astfel încât o încălzire profană să nu vă facă să fiţi priviţi ca unul din „cei răi“. din Stratul de argint

Scumpă in imă ag i ta tă , l in i ş teş te- te ; nu te mânia ş i nu te supăra atât ;Dumnezeu are o mie de fe lur i în care poate să - ţ i arate dragostea Lu i ş i a jutoru l ;Crede numai , c rede ş i i ar c rede, până ve i cunoaşte vo ia Sa.

Scumpă in imă ag i ta tă , l in i ş teş te- te , căc i pacea este zâmbetu l lu i Dumnezeu,Dragostea Lu i poate ap lana or i ce rău ş i or i ce neca z;Iubeşte doar , iubeşte ş i iar iubeşte , ş i aşteaptă l in i ş t i t .

Scumpă in imă ag i ta tă , fi i tare; nu p lânge ş i nu te necăj i atât ,E l a re un scop bun în vântur i le rec i care suflă;Nădă jdu ieşte numai , nădă jdu ieşte ş i ia r nădăjdu ieşte , până ve i deveni mai cura j os .

16 Februarie

Chiar dacă te-am întristat … nu te voi mai întrista. (Naum 1:12)

Există o limită pentru întristarea noastră. Dumnezeu o trimite şi apoi o înlătură. Te plângi, spunând: „Când se va sfârşi?“ Fie ca noi să aşteptăm în linişte şi să îndurăm răbdători voia Domnului până va veni El. Tatăl nostru îndepărtează nuiaua când scopul pentru care a folosit-o este pe deplin atins.Dacă întristarea este trimisă ca să ne încerce, astfel încât cuvintele noastre să-L glorifice pe Dumnezeu, ea se va sfârşi odată ce El ne-a făcut să dăm mărturie spre lauda şi cinstea Lui. De fapt, noi nu am vrea ca dificultatea să fie îndepărtată până când Dumnezeu nu va primi de la noi toată onoarea pe care I-o putem da.Astăzi lucrurile pot deveni „o linişte mare“ (Matei 8:26). Cine ştie cât de curând valurile acestea furioase se vor transforma într-o mare de sticlă cu pescăruşi stând pe liniştitele unduiri?După o lungă şi grea încercare, unealta de treierat este pusă în cui, şi grâul a fost strâns în hambar. Nu după mult timp putem fi tot atât de fericiţi pe cât suntem de trişti acum.Nu este greu pentru Domnul să transforme noaptea în zi. El care trimite norii poate tot atât de uşor să însenineze cerul. Haideţi să ne încurajăm – lucrurile stau mai bine jos pe drum. Haideţi să cântăm laudele lui Dumnezeu în aşteptarea lucrurilor care au să vină. Charles H. Spurgeon„Domnul secerişului“ (Luca 10:2) nu ne treieră întotdeauna. Încercările Lui sunt doar pentru un timp şi ploile vor trece curând. „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia“ (Psalmul 30:5). „Întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă“ (2 Cor. 4:17). Încercările îşi ating scopul.Chiar faptul că înfruntăm o încercare dovedeşte că există ceva foarte valoros pentru Domnul nostru în noi, altfel El n-ar pierde atât de mult timp şi energie cu noi. Hristos nu ne-ar încerca dacă n-ar vedea metalul preţios al credinţei amestecat cu miezul stâncos al naturii noastre, şi ca să ne rafineze în puritate şi frumuseţe, El ne constrânge să trecem prin încercarea grea de foc.Ai răbdare, o, tu, cel ce suferi! Rezultatul focului Rafinatorului va compensa mai mult decât îţi închipui încercările noastre, odată ce vom vedea „greutatea veşnică de slavă“. Să aud lauda Lui: „Bine, rob bun şi credincios“ (Matei 25:21); să fii onorat înaintea sfinţilor îngeri; să fii glorificat în Hristos, astfel încât să pot reflecta gloria Lui înapoi spre El – ah! Aceasta va fi o răsplată mai mult decât suficientă pentru toate încercările mele. din Încercat prin focAşa cum greutăţile unui ceas al bunicului sau stabilizatorii de pe o ambarcaţiune sunt necesare pentru ele ca să funcţioneze bine, tot aşa sunt necazurile pentru suflet. Cele mai plăcute parfumuri se obţin numai printr-o presiune foarte mare, cele mai minunate flori cresc pe cele mai

izolate şi înzăpezite piscuri, cele mai frumoase pietre preţioase sunt acelea care au suferit cel mai mult pe roata bijutierului, şi cele mai măreţe statui au suportat cele mai multe lovituri de daltă. Toate acestea, însă, se supun legii lui Dumnezeu. Nu se întâmplă nimic fără să fi fost hotărât mai dinainte cu grijă şi prevedere desăvârşită.

din Comentarii devoţionale zilnice

17 Februarie

Ţara pe care o dau copiilor lui Israel. (Iosua 1:2)

Dumnezeu vorbeşte despre ceva imediat în acest verset. Nu este ceva ce El are de gând să facă, ci ceva ce El face chiar în acest moment. Când credinţa continuă să vorbească, Dumnezeu continuă să dea. El te întâlneşte astăzi, în prezent, şi îţi încearcă credinţa. Cât timp aştepţi, speri, sau priveşti, nu crezi. Poţi să ai nădejde sau o dorinţă arzătoare, dar aceasta nu este credinţă, pentru că „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd“ (Evrei 11:1). Porunca privitoare la rugăciunea credinţei este: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea“ (Marcu 11:24). Trebuie să credem că am şi primit – în acest moment prezent. Am ajuns noi la punctul în care să-L întâlnim pe Dumnezeu în veşnicul Său ACUM? din Iosua, de A. B. SimpsonAdevărata credinţă se încrede în Dumnezeu şi crede înainte să vadă. În mod natural, noi vrem o dovadă că cererea noastră este aprobată, înainte să credem, dar când „umblăm prin credinţă“ (2 Cor. 5:7), nu avem nevoie de nici o altă dovadă în afara Cuvântului lui Dumnezeu. El a vorbit, şi în armonie cu credinţa noastră se va face. Vom vedea pentru că am crezut, şi credinţa adevărată ne susţine în cele mai încercate vremuri, chiar şi când totul în jurul nostru pare a contrazice Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul a spus: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…“ (Psalmul 27:13). El nu văzuse încă răspunsul Domnului la rugăciunile sale, dar era încrezător că-l va vedea, şi încrederea lui l-a susţinut.Credinţa care crede că va vedea, ne va feri de descurajare. Vom râde de situaţiile care par imposibile în timp ce vom urmări cu plăcere să vedem cum are de gând Dumnezeu să deschidă o cale prin Marea noastră Roşie. Numai în aceste locuri de severe încercări, fără nici o ieşire omenească din dificultăţile noastre, credinţa noastră creşte şi se întăreşte.Dragă om necăjit, ai aşteptat ca Dumnezeu să lucreze în timpul nopţilor lungi şi a zilelor istovitoare, temându-te că ai fost uitat? Ridică-ţi capul şi începe să-L lauzi chiar acum pentru salvarea care este în drum spre tine.

din Viaţa de laudă

18 Februarie

Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. (Marcu 11:24)

Când băieţelul meu avea vreo 10 ani, bunica lui i-a promis de Crăciun un album pentru colecţia de timbre. Crăciunul a venit şi a plecat fără nici un album de timbre şi fără nici un cuvânt de la bunica. Problema, însă, n-a fost menţionată, până au venit prietenii lui să vadă cadourile pe care le-a primit de Crăciun. Am fost surprins, după ce a înşirat toate cadourile pe care le-a primit, să-l aud adăugând „şi un album de timbre de la bunica mea“. După ce am auzit aceasta de câteva ori, l-am chemat pe fiul meu la mine şi i-am spus: „Dar George, tu nu ai primit un album de timbre de la bunica. De ce ai spus că ai primit?“.Cu o faţă nedumerită, ca şi cum i-aş fi pus o întrebare ciudată, el mi-a replicat: „Ei bine, mamă, bunica a spus, şi asta este ca şi cum aş fi primit“. Nici un cuvânt de la mine nu-i va influenţa credinţa. A trecut o lună şi nimic altceva nu s-a spus despre album. În sfârşit, într-o zi, ca să-i încerc credinţa şi pentru că mă întrebam în inima mea de ce n-a fost trimis albumul, i-am spus: „George, eu cred că bunica şi-a uitat promisiunea“.„O, nu, mamă“, a răspuns el repede şi ferm. „N-a uitat“.I-am privit faţa dulce şi încrezătoare, care pentru moment părea foarte serioasă, ca şi cum ar fi dezbătut posibilitatea pe care i-o sugerasem. Curând faţa i s-a luminat şi a spus: „Crezi că aş face bine să-i scriu bunicii, mulţumindu-i pentru album?“„Nu ştiu“, am spus, „dar ai putea să încerci“. Un bogat adevăr spiritual a început atunci să mijească în mine. În câteva minute o scrisoare a fost scrisă şi trimisă prin email, după care George a ieşit fluierându-şi încrederea în bunica lui. Curând a sosit o scrisoare de la bunica cu acest mesaj:

Dragul meu George,

N-am uitat promisiunea pe care ţi-am făcut-o în legătură cu albumul de timbre. N-am găsit aici albumul pe care l-ai vrut, aşa că am comandat unul din New York. A sosit abia după Crăciun, şi nu era cel care trebuia. Atunci am comandat altul, dar încă n-a sosit. Am decis în schimb să-ţi trimit 30 de dolari ca să-ţi poţi cumpăra albumul pe care-l doreşti din Chicago.

Bunica ta, care te iubeşte

Pe când citea scrisoarea, faţa lui era cea a unui învingător. Din adâncurile unei inimi care niciodată nu s-a îndoit, au ieşit cuvintele: „Ei, mamă, nu ţi-am spus eu?“ George „nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, … a crezut“ (Romani 4:18) că albumul de timbre va veni. Şi în timp ce el credea, bunica lucra, şi la timpul potrivit credinţa a devenit vedere. Este omeneşte să vrem să vedem înainte de a păşi pe promisiunile lui Dumnezeu. Însă Salvatorul nostru i-a spus lui Toma şi unei liste lungi de îndoielnici care l-au urmat: „Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut“ (Ioan 20:29).

D-na Rounds

19 Februarie

Pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. (Ioan 15:2)

O copilă a lui Dumnezeu a fost odată copleşită de numărul de necazuri care ţinteau spre ea. Pe când se plimba pe lângă o vie în strălucirea bogată a toamnei, a observat aspectul ei neîngrijit şi abundenţa de frunze care erau încă pe mlădiţe. Pământul fusese năpădit de o încâlcire de buruieni şi iarbă, şi întregul loc părea complet neîngrijit. În timp ce se gândea la privelişte, Grădinarul ceresc i-a şoptit un mesaj atât de preţios, că nu s-a putut opri să nu-l împărtăşească.Mesajul a fost acesta: „Dragul Meu copil, întrebi de numărul de încercări din viaţa ta? Adu-ţi aminte de vie şi învaţă de la ea. Grădinarul nu mai taie şi nu mai îngrijeşte via şi nu mai pliveşte pământul doar atunci când nu mai aşteaptă nimic de la vie în timpul acelui sezon. El o lasă-n pace, pentru că rodnicia ei s-a dus şi orice efort suplimentar n-ar aduce nici un profit acum. În acelaşi fel, eliberarea de suferinţă duce la inutilitate. Vrei acum să nu mai tai în viaţa ta? Vrei să te las în pace?“Atunci inima ei mângâiată a strigat: „Nu!“ Homera Homer-Dixon

Mlădi ţa es te cea care poar tă rodu l ,Ea s imte cuţ i tu l ,Care o ta ie pentru o creştere mai mare ,Pentru o v iaţă mai p l ină.

Deş i or ice rămur ică înmugur i tă poate fi tă ia tă ,Ş i o r i ce cârce lCare se leagănă graţ ios , sau or ice f runză care răsare ,Îş i poate p ierde locu l ,

O, tu , a căru i v ia ţă de bucur i i pare u i tată ,Cu f rumuseţea tă ia tă;

Ale căru i asp i ra ţ i i zac în praf ,St r iv i te ş i rupte toate ,

Bucură- te , deş i or i ce dor inţă , or ice v is ,Or ice speranţă a taVa cădea ş i va pă l i ; es te mânaDragoste i d iv ine

Care ţ ine cuţ i tu l , care ta ie ş i f rângeCu cea mai g ingaşă at ingere ,Pentru ca tu , a căru i v ia ţă a pur tat un rod,Să poţ i acum purta mai mul t . Annie Johnson Flint

20 Februarie

Nimic nu v-ar fi cu neputinţă. (Matei 17:20)Este posibil pentru cei credincioşi care doresc foarte mult să se încreadă în puterea Domnului pentru păstrarea lor în siguranţă şi pentru biruinţa lor să ducă o viaţă în care să ia cu bucurie promisiunile Lui exact aşa cum sunt şi să vadă că sunt adevărate.Este posibil ca zilnic să „[aruncăm] asupra Lui toate îngrijorările [noastre]“ (1 Petru 5:7) şi să experimentăm pacea profundă când trecem prin ele.Este posibil să avem gândurile noastre şi dorinţele inimii noastre curăţite în cel mai adânc sens al cuvântului.Este posibil să vedem voia lui Dumnezeu în orice împrejurare şi s-o acceptăm cântând în loc să o facem plângând.Este posibil să devenim cu adevărat puternici, dacă ne vom refugia deplin în puterea lui Dumnezeu şi dacă vom realiza că cele mai mari slăbiciuni ale noastre şi lucrurile care tulbură hotărârea noastră de a fi răbdători, curaţi şi smeriţi oferă o oportunitate de a face păcatul fără putere asupra noastră. Această oportunitate vine prin El care ne iubeşte şi care lucrează ca să ne aducă în acord cu voia Sa, şi prin aceasta dă un sens binecuvântat prezenţei Lui şi puterii Lui. Toate acestea sunt POSIBILITĂŢI DIVINE. Pentru că ele sunt lucrate de El, experimentarea lor efectivă ne va face întotdeauna să ne smerim, determinându-ne să ne plecăm la picioarele Lui şi învăţându-ne să fim înfometaţi şi însetaţi după mai mult.Niciodată nu vom fi mulţumiţi cu mai puţin – în fiecare zi, în fiecare ceas şi în fiecare clipă în Hristos, prin puterea Duhului Sfânt – decât UMBLAREA CU DUMNEZEU. H. C. G. MouleSuntem capabili să avem din Dumnezeu atât cât vrem. Hristos pune cheia de la cufărul comorii Sale în mâinile noastre şi ne invită să luăm tot ce dorim. Dacă cineva este lăsat în subsolul unei bănci, i se spune să ia câţi bani doreşte şi el pleacă fără un cent, a cui este vina că rămâne sărac? Şi

a cui este vina că de obicei creştinii iau porţii atât de mici din bogăţiile fără plată ale lui Dumnezeu.

Alexander Maclaren

21 Februarie

Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. (Psalmul 37:7)

Te-ai tot rugat şi ai tot aşteptat şi încă nu vezi nici un semn de vreun răspuns? Te-ai săturat să nu vezi nici o mişcare? Eşti pe punctul de a renunţa? Atunci poate că nu ai aşteptat aşa cum trebuie, sau acolo unde trebuie – în locul unde Domnul te poate întâlni. Să „aşteptăm cu răbdare“ (Rom. 8:25). Răbdarea alungă îngrijorarea. Domnul a spus că va veni, şi promisiunea Lui este egală cu prezenţa Lui. Răbdarea alungă plânsul. De ce eşti trist şi descurajat? El îţi ştie nevoile mai bine decât tine, şi scopul Lui în aşteptare este să primească mai multă glorie prin ea. Răbdarea alungă lucrările proprii. „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi“ (Ioan 6:29), şi odată ce crezi, vei ştii că totul este bine. Răbdarea alungă orice lipsă. Poate că dorinţa ta de a primi ceea ce vrei este mai puternică decât dorinţa ta de a se împlini voia lui Dumnezeu.Răbdarea alungă orice slăbiciune. În loc să te gândeşti că aşteptarea este pierdere de vreme, înţelege că Dumnezeu îţi pregăteşte resursele Lui şi totodată te întăreşte. Răbdarea alungă orice şovăire. „El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare“ (Daniel 8:18). Temeliile lui Dumnezeu sunt neclintite, şi când avem în noi răbdarea Lui, suntem neclintiţi când aşteptăm. Răbdarea aduce închinare. orice răbdare şi îndelungă răbdare … cu bucurie“ (Col. 1:11). În timp ce aştepţi, Uneori cea mai bună parte a aşteptării vrednice de laudă este să experimentezi „lasă toate aceste aspecte ale răbdării „să-şi facă desăvârşit lucrarea“ (Iacov 1:4), şi vei fi foarte mult îmbogăţit. C. H. P.

Sta i nec l in t i t când focur i le ard ,Când lecţ i i l e in ter ioare t rebu ie învăţate ,Ş i când de pe această ca le nu ex is tă în toarcere –Lasă „răbdarea să -ş i facă desăvârş i t lucrarea“ .

L. S. P.

22 Februarie

„Dacă poţi!“ … Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede! (Marcu 9:23)

Rareori am auzit o definiţie mai bună a credinţei decât aceea dată într-una din întâlnirile noastre de o femeie de culoare, în vârstă, când i-a răspuns unui tânăr care a întrebat: „Cum pot să obţin ajutorul Domnului pentru nevoile mele?“În felul ei caracteristic, arătând cu degetul spre el, a spus cu mare insistenţă: „Trebuie doar să crezi că El le-a rezolvat şi sunt rezolvate“. Cea mai mare problemă cu cei mai mulţi dintre noi este că, după ce-L rugăm pe Domnul să facă ceva, nu credem că a făcut. În schimb, tot încercăm să-L ajutăm, chemăm şi pe alţii să-L ajute, şi aşteptăm cu nerăbdare să vedem cum are de gând să lucreze.Credinţa adaugă „Amin-ul“ ei la „Da-ul“ lui Dumnezeu şi apoi îşi trage mâinile, lăsându-L pe Dumnezeu să-Şi termine lucrarea. Limbajul credinţei este: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra“ (Psalmul 37:5). din Zilele cerului pe pământ

Pur ş i s imp lu Î l c red pe cuvânt ,Î l laud că-mi ascu l tă rugăc iunea, Ş i -mi cer răspunsu l de la Domnul ;

Eu cred, E l Se angajează să facă.

Credinţa activă mulţumeşte pentru o promisiune chiar dacă nu s-a împlinit încă, ştiind că orice contract al lui Dumnezeu este la fel de sigur ca şi banii cash.

Matthew Henry

Credinţa pas ivă acceptă Cuvântu l ca fi ind adevărat –Dar nu face n ic iodată n imic . Cred inţa act ivă începe lucrarea pe care o are de făcut ,Ş i în fe lu l acesta se arată .Cred inţa pas ivă spune: „Cred! fiecare cuvânt a l lu i Dumnezeueste adevărat .Ei bine, şt iu că El nu a spus ceva ce nu poate, sau nu vrea, să facă.E l mi -a porunc i t : «Merg i îna in te!» dar eu văd o ca le înch isă ,Când ape le se vor desp ica, vo i fi în ţara Canaanulu i . Iată! I -aud glasul poruncind: «Scoală-te, r id ică-ţ i patul ş i umblă»;Ş i , « Înt inde- ţ i mâna uscată!» care a fost moartă a tâta t imp. Când vo i fi puţ in mai ta re , ş t iu s igur că vo i s ta în p ic ioare :

Când vo i s imţ i un fior de v indecare , vo i fo los i cu uşur inţă mâna re făcută.Da, ş t iu că «Dumnezeu poate» ş i v rea să facă totu l : Cred că or i ce promis iune se va împ l in i cândva ş i pentru mine“ .

Cred inţa act ivă spune: „Cred! ş i p r imesc promis iunea ch iar acum,Şt i ind b ine , c -a tunc i când o pr imesc , Dumnezeu va împl in i fiecare promis iune.Dec i păşesc în apă , găs ind aco lo o ca le desch isă;A lerg îna inte , luând în s tăpâni re ţara; n imic nu mă poate opr i .Da , mă sco l la porunca Lu i , merg drept îna inte p l in de bucur ie :Această mână a mea atât de uscată, cum am s-o înt ind, se va reface.Ce aş putea dor i sau ce mi -ar t rebu i mai mul t decât promis iunea cred inc ioş ie i Lu i?Necăutând minuni sau semne, nu vo i da de cont rad ic ţ i i .E i b ine , ş t iu că «Dumnezeu poate» ş i v rea să facă totu l : Cred că or i ce promis iune se poate împl in i ch iar acum“.

Cred inţa pas ivă nu aduce laudă decât în lumină ,Când soare le s t ră luceşte. Cred inţa act ivă va aduce laudă în cea mai în tunecată noapte –Care cred inţă este a ta?

selectat

23 Februarie

Şi când un leu … venea … (Samuel 17:34)

Este o sursă de inspiraţie şi putere pentru noi să ne amintim cum s-a încrezut tânărul David în Dumnezeu. Prin credinţa lui în Domnul, a învins leul şi ursul, şi mai târziu l-a înfrânt pe puternicul Goliat. Când leul a venit să-i distrugă turma, a fost ca un prilej minunat pentru David. Dacă ar fi şovăit şi n-ar fi reuşit, ar fi pierdut oportunitatea lui Dumnezeu pentru el şi probabil nu ar fi fost niciodată împăratul lui Israel, ales de Domnul.„Şi când un leu venea…“. În mod normal ne gândim la un leu nu ca la o binecuvântare specială de la Domnul, ci doar ca la un motiv de alarmă. Totuşi leul era oportunitatea deghizată a lui Dumnezeu. Fiecare dificultate

şi fiecare ispită care ne iese în cale, dacă o primim aşa cum trebuie, este oportunitatea lui Dumnezeu.Când vine un „leu“ în viaţa noastră, recunoaşte-l ca pe o oportunitate de la Domnul, indiferent cât de fioros ar părea pe dinafară. Chiar şi cortul lui Dumnezeu era acoperit cu piei de viţel de mare şi păr de capră. Nimeni nu s-ar gândi că ar putea fi vreo glorie acolo, şi totuşi gloria Şechinei lui Dumnezeu era sub acoperământ. Fie ca Domnul să ne deschidă ochii ca să-L vedem, chiar şi în ispite, în încercări, în pericole şi în nenorociri. C. H. P.

24 Februarie

Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat. (Ioan 10:41)

Poate că eşti foarte nemulţumit de tine însuţi. Nu eşti un geniu, nu ai nici un dar deosebit şi nu te remarci prin nici o abilitate specială. Mediocritatea pare să fie măsura existenţei tale. Nici una din zilele tale nu a fost vrednică de atenţie, cu excepţia uniformităţii lor şi a lipsei de interes. Şi cu toate acestea tu poţi să trăieşti o viaţă minunată.Ioan Botezătorul n-a făcut nici un semn, dar Domnul Isus a spus despre el: „Dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare“ (Luca 7:28). Misiunea lui a fost „să mărturisească despre Lumină“ (Ioan 1:8), şi aceasta ar putea fi şi misiunea ta şi a mea. Ioan era mulţumit să fie doar un glas, dacă îi făcea pe oameni să se gândească la Hristos. Doreşte-ţi să fii doar un glas care se aude, dar nu se vede, sau o oglindă a cărei sticlă ochiul n-o poate vedea, pentru că reflectă gloria strălucitoare a Fiului. Doreşte-ţi să fii doar o boare care apare înainte de lumina zilei şi spune: „Iată zorii! Iată zorii!“ şi apoi dispare.Fă cele mai obişnuite şi nesemnificative lucrări, ştiind că Dumnezeu te vede. Dacă trăieşti lângă oameni dificili, câştigă-i prin dragoste. Dacă ai făcut odată o mare greşeală în viaţă, n-o lăsa să-ţi înnoureze restul vieţii, ci încui-o în taina inimii tale şi fă-o să-ţi dea putere şi caracter.Noi facem mai mult bine decât ştim. Lucrurile pe care le facem astăzi – semănând sămânţa sau împărtăşind adevăruri simple despre Hristos – oamenii se vor referi într-o zi la ele ca fiind primele lucruri care i-au făcut să se gândească la El. În ce mă priveşte, voi fi mulţumit să nu am o piatră funerară mare pe mormântul meu, dar să ştiu că oameni obişnuiţi se vor aduna acolo când voi pleca şi vor spune: „A fost un om bun. N-a făcut nici o minune, dar mi-a spus despre Hristos, ceea ce m-a ajutat să-L cunosc personal“. George Matheson

Cei ocrotiţi de Tine (Psalmul 83:3)Frunze verz i ş i groase d in pământu l maron iu ,

În p r imăvara fer ic i tă au apărut ;Pr ima promis iune s labă a flor i lo r de varăEmană d in par fumul p lăcut ş i du lce

De sub f runze.

R id ică - le ! Ce f rumuseţe încântătoare s tăAscunsă dedesubt , de och i i noşt r i nepăsător i !F lo r i de mai , t randafir i i sau a lb s t ră luc i toare ,Îş i îna l ţă cupe le spre lumina neaşteptată ,

De sub f runze.

25 Februarie

Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus. (Iosua 1:3)

Pe lângă pământul literal încă neocupat pentru Hristos, stă înaintea noastră teritoriul nerevendicat şi neumblat al promisiunilor lui Dumnezeu. Ce i-a spus Dumnezeu lui Iosua? „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, cum am spus“. Apoi El aşază hotarele Ţării Promise – toată a lor cu o condiţie: trebuie s-o străbată în lung şi-n lat, măsurând-o cu picioarele lor. Şi totuşi n-au străbătut niciodată mai mult de o treime din ţară, şi drept urmare, n-au stăpânit niciodată mai mult de acea treime. Au stăpânit numai ce au măsurat cu piciorul şi nimic mai mult. În 2 Petru 1:4 citim: „El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe“. Ţara promisiunilor lui Dumnezeu este deschisă înaintea noastră, şi este voia Sa ca noi s-o stăpânim. Trebuie să măsurăm teritoriul cu picioarele credinţei ascultătoare şi ale supunerii în credincioşie, prin aceasta revendicându-l şi însuşindu-ni-l ca fiind al nostru.Câţi dintre noi au luat vreodată în stăpânire promisiunile lui Dumnezeu în Numele lui Hristos? Ţara promisiunilor Lui este un teritoriu magnific pe care credinţa îl poate revendica străbătându-l în lung şi-n lat, dar credinţa trebuie totuşi s-o facă.Haideţi să intrăm şi să revendicăm toată moştenirea noastră. Haideţi să ne ridicăm ochii spre nord, sud, est şi vest şi să-L auzim pe Dumnezeu spunând: „Toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie“ (Gen. 13:15). Arthur Tappan PiersonOriunde călca talpa picioarelor seminţiei lui Iuda era al lor, şi oriunde călca talpa picioarelor seminţiei lui Beniamin era al lor, şi aşa mai departe. Fiecare seminţie îşi primea moştenirea călcând cu piciorul pe ea. Vă daţi seama că fiecare seminţie, când punea piciorul pe un teritoriu dat, simţea instantaneu şi instinctiv că „Acesta este al nostru“? Un bătrân de culoare care avea o frumoasă mărturie de har a fost odată întrebat: „Daniele, cum se face că ai atâta pace şi bucurie în credinţa ta?“ „O, domnule!“ a replicat el, „mă bazez în totul pe promisiunile lui Dumnezeu

«nespus de mari şi scumpe», şi am tot ce este în ele. Glorie Lui! Glorie Lui!“ Cine se bazează în totul pe promisiunile lui Dumnezeu ştie că toate bogăţiile care se găsesc în ele sunt ale lui. din Documentele credinţei Marchizul de Salisbury, un om de stat şi diplomat englez, după ce a fost criticat pentru politica lui colonialistă, a replicat: „Domnilor, faceţi rost de hărţi mai mari“.

26 Februarie

Harul Meu îţi este de ajuns. (2 Corinteni 12:9)

Mai deunăzi, călăream spre casă după o zi grea de muncă. Eram foarte obosit şi adânc deprimat, când deodată, iute ca săgeata unui fulger luminos, a venit la mine versetul: „Harul Meu îţi este de ajuns“. Când am ajuns acasă, l-am căutat în Cuvânt, şi în final a venit la mine astfel: „Harul Meu îţi este de ajuns“. Răspunsul meu a fost să spun: „Da, Doamne, ar fi trebuit să mă gândesc că este!“ Apoi am izbucnit în râs.Până-n momentul acela, nu înţelesesem niciodată ce a fost cu râsul acela al lui Avraam. Acest verset părea să facă necredinţa total absurdă. Mi-am imaginat un peştişor însetat care era neliniştit că, dacă va continua să bea apă din râu, râul va seca; iar Tatăl Râu spunea: „Bea cât vrei, peştişorule; râul meu îţi este de ajuns“. De asemenea m-am gândit la un şoarece căruia îi era frică de foamete, după şapte ani de belşug; iar Iosif îi spune: „Curaj, şoricelule; grânarele mele îţi sunt de ajuns“. Din nou, mi-am închipuit un om sus pe un vârf de munte, zicându-şi: „Respir atâţia metri cubi de aer în fiecare an; mă tem că voi epuiza tot oxigenul din atmosferă“. Dar pământul i-a zis: „Respiră în voie, umpleţi plămânii pentru totdeauna; atmosfera mea îţi este de ajuns“.O, oameni ai lui Dumnezeu, fiţi tari în credinţă! Credinţa mică va duce sufletele voastre în cer, dar credinţa mare va aduce cerul în sufletele voastre.

Charles H. Spurgeon

Haru l Său este destu l de mare ca să în f runte lucrur i le mar i –Valur i le zdrob i toare care cop leşesc sufletu l ,Vântur i le putern ice care ne lasă năuc i ş i fără suflare ,Furtun i le neaşteptate care depăşesc puterea noastră de contro l .

Haru l Său este destu l de mare ca să în f runte lucrur i le mic i –Mic i le împunsătur i care ne supără ,Gr i j i le inut i le care zumzăie în juru l nost ru cu ins is tenţă ,Roţ i le scrâşn i toare care ne răpesc bucur ia .

Annie Johnson Flint

Există întotdeauna o sumă mare creditată în contul nostru din banca cerului. Ea aşteaptă să ne exersăm credinţa ca să scoatem din ea. Scoateţi cât mai mult din resursele bogate ale lui Dumnezeu.

27 Februarie

Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. (Geneza 32:24)

„Rămas singur!“ Ce emoţii diferite trezesc în noi aceste cuvinte! Pentru unii ele înseamnă singurătate şi mâhnire, dar pentru alţii ele pot însemna odihnă şi linişte. A rămâne singur fără Dumnezeu ar fi prea îngrozitor ca să fie exprimat în cuvinte, în timp ce a rămâne singur cu El este un strop de cer! Şi dacă cei care Îl urmează pe El ar petrece mai mult timp singuri cu El, am avea din nou uriaşi spirituali.Învăţătorul nostru ne-a dat un exemplu. Amintiţi-vă cât de des Se ducea să fie singur cu Dumnezeu? Şi exista un scop puternic în spatele poruncii Sale: „Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te“ (Matei 6:6).Cele mai mari minuni ale lui Ilie şi ale lui Elisei au avut loc când erau singuri cu Dumnezeu. Iacov era singur cu Dumnezeu când a devenit prinţ. (vezi Geneza 32:28). În acelaşi mod, şi noi putem deveni membrii ai familiei regale şi „oameni care vor sluji ca semne“ (Zaharia 3:8). Iosua era singur când a venit Domnul la el (vezi Iosua 1:1). Ghedeon şi Iefta erau singuri când au fost trimişi să salveze pe Israel. (vezi Judecători 6:11;11:29). Moise era singur la rugul aprins (vezi Exod 3:1-5). Corneliu se ruga singur când a venit la el Îngerul lui Dumnezeu (vezi Fapte 10:1-4). Nimeni nu era cu Petru pe acoperiş când a fost instruit să meargă la neamuri (vezi Fapte 10:9-28). Ioan Botezătorul era singur în pustiu (vezi Luca 1:80), iar preaiubitul Ioan era singur pe insula Patmos când a fost cel mai aproape de Dumnezeu (vezi Apocalipsa 1:9).Doriţi cu stăruinţă să fiţi singuri cu Dumnezeu! Dacă neglijăm să facem aşa, nu numai că vom fi deposedaţi de o binecuvântare, dar îi vom deposeda şi pe alţii, atâta vreme cât noi nu vom mai avea nici o binecuvântare pe care să le-o dăm. Aceasta poate însemna că vom face o lucrare mai puţin vizibilă, dar lucrarea pe care o vom face va avea mai multă profunzime şi putere. Un alt rezultat minunat va fi că oamenii nu vor mai vedea „pe nimeni, decât pe Isus“ (Matei 17:8) în vieţile noastre.Impactul de a fi singur cu Dumnezeu în rugăciune nu poate fi accentuat mai mult.

Dacă oamenii aleşi n-ar fi fost niciodată singuri,În cea mai adâncă tăcere, cu uşa deschisă spre Dumnezeu,Nimic măreţ n-ar fi fost vreodată visat sau realizat.

28 Februarie

Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă.(Evrei 13:15)

Un misionar din oraş, împiedicându-se de gunoaiele de la intrarea întunecoasă a apartamentului, a auzit pe cineva spunând: „Cine-i acolo, dragă?“ Aprinzând un chibrit, el a zărit nevoi pământeşti şi suferinţă, în mijlocul unei păci şi a unei încrederi sfinte. Ochi liniştiţi şi rugători, gravaţi în abanos, erau aşezaţi în mijlocul zbârciturilor unui chip negru măcinat de vreme. Într-o noapte de februarie groaznic de rece, ea stătea pe un pat zdrenţăros, fără foc, fără căldură şi fără lumină. Nu avusese nici mic dejun, nici prânz, nici cină, şi părea că nu are absolut nimic decât artrita şi credinţa ei în Dumnezeu. Nimic nu putea fi mai departe de circumstanţele confortabile decât acest cântec preferat al drăguţei doamne cântat în acele condiţii:

N imeni nu şt ie necazu l pe care- l văd,N imeni nu şt ie , decât I sus ;N imeni nu şt ie necazu l pe care- l văd –

Cântaţ i g lor ie , a le lu ia !

Uneor i am i zbândă, a l teor i n -am,Uneor i sunt t rânt i t la pământ ,A l teor i g lor ia s t ră luceşte în juru l meu –

Cântaţ i g lor ie , a le lu ia !

Şi continua tot aşa: „Nimeni nu ştie de lucrarea pe care o fac, Nimeni nu ştie supărările pe care le am“, refrenul constant fiind: „Glorie, aleluia!“, până la ultimul vers:

N imeni nu şt ie bucur i i le pe care le am,Nimeni nu şt ie , decât I sus!

„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi“ (2 Cor. 4:8-9). Numai cuvintele Bibliei pot să explice bucuria acestei negrese bătrâne.Îţi aminteşti cuvintele pe care le-a spus Martin Luther când era pe patul de moarte? Printre gemete el a predicat: „Aceste dureri şi necazuri pe care le avem aici sunt ca literele pe care le aşază tipografii. Când ne uităm la ele, le vedem invers, şi par să n-aibă nici un sens şi nici un înţeles. Dar acolo sus, când Domnul Dumnezeu va tipări viaţa noastră viitoare, vom vedea ce minunat se citeşte“. Dar totuşi, noi

nu trebuie să aşteptăm până atunci. Apostolul Pavel, mergând pe puntea unei corăbii care naviga pe o mare furioasă, îi încuraja pe marinarii speriaţi: „Fiţi cu voie bună“ (Fapte 27:22).Pavel, Martin Luther şi drăguţa negresă erau toţi flori umane ale soarelui, căutând şi văzând Lumina într-o lume de întuneric. William C. Garnett

29 Februarie

Depărteaz-o la adânc. (Luca 5:4)

Domnul nu a spus la ce adâncime. Adâncimea apei în care noi navigăm depinde de cât de complet ne-am tăiat legăturile cu ţărmul, de dimensiunile nevoilor noastre şi de temerile noastre cu privire la viitor. Totuşi, peştii îi vom găsi la apă adâncă, nu la apă mică.La fel este şi cu noi – nevoile noastre îşi vor găsi împlinirea în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Trebuie să navigăm în adâncimile Cuvântului lui Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt ni-l va deschide cu înţelesuri profunde, şi totuşi limpezi ca şi cristalul. Şi cuvintele pe care le-am cunoscut în trecut vor avea un ocean de noi înţelesuri, care vor aduce mesajul lor original la suprafaţă. „Depărteaz-o la adâncul“ ispăşirii. Trebuie s-o aprofundăm, până când Duhul ne va da o asemenea înţelegere a sângelui scump al lui Hristos, încât el să devină un balsam atotputernic, şi hrană şi doctorie, pentru sufletul şi trupul nostru.„Depărteaz-o la adâncul“ voii Tatălui. Trebuie să răbdăm până când vom înţelege deplin detaliile ei infinite şi bunătatea ei şi resursele ei nesfârşite şi grija ei faţă de noi.„Depărteaz-o la adâncul“ Duhului Sfânt. Nu trebuie să ne oprim până când El nu va deveni pentru noi o mare caldă, strălucitoare, radiantă şi fără fund, în care să ne afundăm, desfătându-ne şi însufleţindu-ne şi în cele din urmă pierzându-ne pe noi înşine şi necazurile noastre în liniştea şi pacea prezenţei Lui nepieritoare. Trebuie să mergem înainte până când Duhul va deveni un răspuns clar şi glorios la rugăciunile noastre; cea mai grijulie şi cea mai tandră călăuză a noastră; cel mai atent anticipator al nevoilor noastre; şi cel mai iscusit şi supranatural sculptor al împrejurărilor noastre.„Depărteaz-o la adâncul“ planurilor lui Dumnezeu şi al Împărăţiei Lui viitoare. Trebuie să ne continuăm drumul până va veni Domnul şi Împărăţia Lui milenară va fi înaintea noastră şi vom vedea eternitatea desfăşurându-se dincolo de porţile gloriei; până când imaginaţia noastră va fi orbită de lumina strălucitoare, şi inima noastră va tresălta de o inexprimabilă anticipare a bucuriei de a-L vedea pe Domnul Isus şi „slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi“ (Rom. 8:18).

Domnul Isus ne învaţă să începem să navigăm prin toate acestea. El ne-a creat, şi El a creat adâncimile mării fără fund. Şi a făcut ca aceste adâncimi să se potrivească toate împreună într-o armonie perfectă cu toate talentele şi dorinţele noastre. din Hrană pentru suflet

I zvoare le lu i a jung în în t reaga creaţ ie ,Atât de mare este be lşugul ;A junge pentru to ţ i , a junge pentru fiecare ;A junge pentru to tdeauna.