PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 AprilieText: Isaia 53

S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Filipeni 2:8

AGONIA CRUCIICei mai mulţi creştini înţeleg semnificaţia spirituală a jertfei lui Cristos de la Calvar, dar noi uneori uităm de agonia îngrozitoare pe care a suferit-o El acolo. Ştim că cel mai greu lucru de suportat a fost despărţirea de Tatăl, dar nu trebuie să uităm că suferinţele Sale au fost atât de grozave încât întrec orice imaginaţie. In cartea sa „îndrăzneşte să crezi", Dan Baumann împărtăşeşte câteva gânduri despre răstignire, care ne vor aprofunda sentimentele de mulţumire faţă de ceea ce-a făcut Mântuitorul nostru pentru noi. El scrie: „Secolul douăzeci a uitat cât de crudă şi de hidoasă a fost în realitate răstignirea. Uneori, poate din lipsă de înţelepciune şi inconştienţi fiind, am înfrumuseţat răstignirea. Ea a fost cea mai dureroasă metodă de execuţie publică din primul secol. Victima era aşezată pe o cruce din lemn. Cuie, confecţionate din lemn, erau bătute prin mâinile şi picioarele victimei, apoi crucea era ridicată şi fixată în pământ, carnea crucificatului sfâşiindu-se şi trupul atârnându-i în dureri extraordinare. Istoricii ne spun că nici chiar soldaţii nu puteau să privească imaginea îngrozitoare, de aceea luau băuturi tari pentru a-şi amorţi simţurile." Isus a îndurat timp de 6 ore o asemenea agonie. Cu o proaspătă conştientizare a agoniei Mântuitorului, să-I mulţumim mai mult, acum, pentru jertfa Sa de pe Calvar. El ne-a iubit aşa de mult că a acceptat să moară pentru noi - chiar moartea atât de dureroasă de pe cruce.- R.W.D.

Te-ai aşezat cu braţe-ntinseSă aperi un pământ pierdut,

Căci numai Tu ştiai că-n lumeN-aveam alt preţ, n-aveam alt scut.

C. loanid

Niciodată na vom putea jertfi prea mult pentru El care Şi-a jertfit totul pentru noi.

2 Aprilie

Text: Marcu 12:41-44

...nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot care să nu mă coste nimic. 2 Samuel 24:24

RESTURI PENTRU DOMNUL?

Dragostea noastră pentru Cristos se va dovedi în lucrarea noastră de slujire pentru El. Dacă părtăşia noastră cu El este corectă, vom pune deoparte cel mai bun timp pentru părtăşia cu El, şi-I vom da cele dintâi roade ale muncii noastre. Isus va fi pe primul loc. Cu toate acestea, îi dăm de multe ori ceea ce rămâne din darurile pe care tot El ni le dă pentru a ne bucura de ele. Suntem ca şi copilul acela care a venit fugind într-o zi la tatăl său, să-i arate câteva monede pe care le primise de ziua lui. „Uite tăticule, ce am primit!Ştii ce-o să fac cu ei? Îmi voi cumpăra un camion jucărie, ştii, unul din acelea mari, iar restul am să-i dau Domnului." Isus a observat sacrificiul văduvei sărace. Ea, din sărăcia ei, a dat tot ce avea. Bănuţii ei au însemnat mai mult decât sumele mari date de către ceilalţi din abundenţa lor. Principiul pe care îl subliniază aici Domnul Isus este că dragostea este darnică. Ea nu se gândeşte cât poate păstra, ci cât poate dărui. Dragostea ce se dăruieşte va plăti cu bucurie orice preţ, oricât ar fi de mare. David a spus: ...nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot care să nu mă coste nimic" (2 Samuel 24:42). Ce I-ai putea da Domnului, ceva care să te coste? Un cuvânt plin de îmbărbătare în climatul de deprimare din camera unui invalid? Un dar pentru o organizaţie misionară care să te priveze de unele articole de lux? Sacrificiile noastre Ii fac plăcere Celui ce-a sacrificat totul pentru noi. El merită mult mai mult decât resturile noastre.  D.J.D.

De-acum nu mai suntem ai noştri; Ne-ai dobândit pe veşnicie. Ne dâruim şi fără de reţineri

Iţi vom sluji Isuse Ţie.   Murray

Măsura dragostei noastre este măsura sacrificiilor noastre.

3 Aprilie

Text: 1 Corinteni 15:1-20

Dar acum Cristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. 1 Corinteni 15:20

DIN PRICINA PAŞTELOR

Cristos a înviat! Ce mesaj schimbător de vieţi conţin aceste scurte cuvinte! Oamenii cărora le scria apostolul Pavel această epistolă ştiau acest lucru, dar unii din ei nu captaseră adevărul că prin învierea Sa, Cristos îi asigură pe toţi credincioşii Săi că vor învia şi ei în trup. Acest adevăr a fost deosebit de mângâietor pentru o femeie, pe nume Frieda Barkman, după ce fiul ei adoptiv,Vernon, în vârstă de 15 ani, a fost omorât într-un accident. Temându-se că va fi curând uitat de către cei mai mulţi din prietenii săi, ea a început să le scrie cu multă insistenţă, sperând ca în felul acesta, le va păstra vie memoria fiului ei. Apoi, deodată şi-a dat seama că ea n-are nevoie să mai facă aceasta. Vernon era încă viu. Nu îşi încetase existenţa. El se va întâlni din nou cu toţi prietenii lui. De unde

ştia? Iată răspunsul ei: „Datorită Paştelui. Pentru că la ultima noastră rugăciune în familie, el s-a rugat: „Iţi mulţumesc, Doamne, Dumnezeule, că sunt copilul Tău". Rareori mă gândesc la toţi bunicii mei, la unchi şi mătuşi şi la mulţi alţii ce au plecat din lumea aceasta. Cât de repede uităm noi! Cât de repede vom fi uitaţi, după ce-am plecat. Dar acesta nu este un lucru de care trebuie să ne îngrijorăm. Datorită Paştelui, ştim că noi, creştinii, ne vom întâlni din nou de partea cealaltă. In trupurile de slavă ne vom îmbrăţişa unii cu alţii din nou. Datorită Paştelor, orizontul este strălucitor! Viaţa poate părea deprimantă, dar nu este - nu pentru un copil al lui Dumnezeu! Datorită Paştelor, Cristos trăieşte, şi noi vom trăi.  H.V.L.

Zburăm acum spre locul în care Cristos Cu drag ne conduce spre cerul frumos.

Ca Isus trăi-vom învierii misterul; A noastră e crucea, mormântul şi cerul.  Wesley

Învierea lui Cristos este mugurul promisiunii - învierea noastră este floarea împlinirii ei.

4 Aprilie

Text: Ioan 20:19-23

În seara aceleiaşi zile, ...pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus... Ioan 20:19

PRIN UŞILE ÎNCUIATE

Imaginaţi-vă emoţiile contradictorii ale ucenicilor din ziua învierii, înainte ca Isus să apară în mijlocul lor. Credeau cu toţii că Domnul lor murise. Se temeau de iudei, astfel când ei se întâlneau în secret, încuiau uşile. Cu toate acestea, o speranţă le stârnea inimile din momentul când au auzit că mormântul era gol. Apoi, în ciuda uşilor încuiate, Isus a stat în mijlocul lor. Primele Lui cuvinte au fost: „Pace vouă!" (Ioan 20:19).Unii dintre noi avem uşi emoţionale sau spirituale „încuiate" în vieţile noastre. Poate fi duşmănia pe care o ţinem ascunsă de multă vreme. Poate fi o ofensă sau o rană adâncă pe care o purtăm înăuntrul nostru de ani de zile. Poate fi o amintire urâtă şi teribilă din copilărie, care ne rupe legăturile cu oamenii. Poate fi chiar un sentiment de mânie, pe care-I nutrim faţă de Dumnezeu, pentru cele ce ni s-au întâmplat cu ani în urmă. Aceste uşi încuiate ne ţin închişi în lumea noastră mică şi plină de frică. Ele ne împiedică să creştem spre maturitate şi să cunoaştem fericirea. Dar uşile încuiate nu L-au putut împiedica pe Domnul şi nu-L pot opri nici azi. Emoţia pe care o simţi, scânteia de speranţă ce o ai, vine de la Duhul Sfânt. încurajează-le! Nu te teme să vorbeşti cu Isus. Varsă-ţi inima înaintea Lui şi spune-I exact ceea ce simţi. La vremea pe care o va alege, El va pătrunde prin aceste uşi încuiate, aducându-ţi iertarea, vindecarea şi fericirea. Numai în felul

acesta vei cunoaşte adevărata semnificaţie a cuvintelor: „Pace vouă!" D.C.E.

Isuse, Tu Om al durerii  Ce-ai suferit pentru mine, Doar ochii Tăi pot să vadă

Rana-mi ascunsă-n ruşine.   Twells

Dacă Isus este ţinut afară, atunci înăuntru trebuie să fie ceva rău.

5 Aprilie

Text: Filipeni 3:17-4:1

Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. Filipeni 3:20

NU EŞTI ÎNCĂ ACASĂ

Eroii de azi sunt adesea supraestimaţi. Multe din personalităţile sportului, cântăreţi sau stele de cinema, primesc aclamaţii care sunt cu mult mai mari decât nivelul realizărilor lor. Pe de altă parte, creştinii fac lucruri cu semnificaţii eterne, prin rugăciune şi slujire pentru Domnul, şi îşi petrec întreaga viaţă în obscuritate. Pentru a nu pierde perspectiva reală, trebuie să avem întotdeauna în minte faptul că viaţa aceasta este numai o pregătire pentru gloria care va urma. Istorisirea de mai jos, foarte cunoscută de altfel, va ilustra a ceastă afirmaţie. Când Theodore Roosevelt era preşedinte, a fost la o partidă de vânătoare în Africa. La reîntoarcerea în Statele Unite, un misionar care se reîntorcea după 40 de ani de slujire din junglele Africii, călătorea cu acelaşi vapor. Când vaporul a ancorat, aclamaţiile şi aplauzele celor ce-l aşteptau pe şeful executiv american, au însoţit debarcarea sa; dar, nu a fost nimeni care să-l aştepte pe misionar. Pe moment, omul lui Dumnezeu a fost cuprins de milă faţă de el însuşi. S-a gândit, că atunci când preşedintele vine acasă după o scurtă partidă de vânătoare, sute de persoane s-au adunat să-l salute. Dar, Doamne, când unul din lucrătorii Tăi, unul din misionarii Tăi, vine acasă după o viaţă de slujire, nu e nimeni să-l salute. Imediat însă a auzit parcă şoapta Domnului: „Dar, fiul Meu, tu nu eşti încă Acasă". Copilule al lui Dumnezeu, nu te-ai simţit şi tu la fel ca misionarul acela credincios? Atunci uită-te la binecuvântata realitate exprimată atât de frumos de textul de azi. Cetăţenia ta nu e în lumea aceasta. Intr-o zi vei primi salutul binemeritat de bun venit acasă. - D.J.D.

Când munca-ţi va fi gata, Duios te va chema acasă.

O, ce sfântă bucurie Şi revedere glorioasă!  Anonim

Cea mai bună folosire a vieţii este s-o cheltuieşti pentru ceea ce poate ramânea după ea*

6 Aprilie

Text: Efeseni 6:10-20

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa...

Efeseni 6:18

„TE INTÂLNESC LA RUGĂCIUNE?"

Cât de des stăm de vorbă cu Isus? Ne rugăm cu regularitate sau numai ocazional? Domnul nostru ne-a spus că trebuie „să ne rugăm şi să nu ne lăsăm" (Luca 18:1). Pavel a dat ecou aceluiaşi adevăr când ne sfătuieşte: „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri" (Coloseni 4:2). Se spune că primii creştini nu se întâlneau fără să invoce binecuvântarea lui Dumnezeu, şi nu plecau fără să-I aducă mulţumiri. Ni se spune, de asemenea, că în evul mediu orice întâmplare făcea ca imediat, toţi credincioşii, să se adune la rugăciune. Când umbrele nopţii se risipeau şi răsăritul soarelui înviora lumea, când clopotul anunţa moartea cuiva sau când păsările migratoare anunţau schimbarea anotimpului, credincioşii îngenuncheau şi se rugau. Sir Thomas Browne, autorul cărţii „Religio Medici" a făcut un legământ cu sine însuşi „să mă rog în toate locurile unde liniştea invită sufletul la meditaţie şi să nu fie stradă în oraşul meu unde să nu iau legătura cu Salvatorul". John Fletcher de Madeley din Anglia, avea obiceiul ca, de fiecare dată când se întâlnea cu un creştin, să nu-l lase fără să-l întrebe: „Prietene, te-am întâlnit în rugăciune?" Acest salut neobişnuit îi aducea aminte persoanei că viaţa trebuie să fie o expresie a părtăşiei neîntrerupte în rugăciune cu Dumnezeu. Dacă cineva te-ar saluta aşa neobişnuit ca John Fletcher, ce ai răspunde? Este viaţa ta caracterizată de legătura plină de bucurie cu Isus şi de stăruinţa neobosită în rugăciune?    H.G.B.

Nu-i ceas mai sfint decât acela în care-s fraţii adunaţişi inimi lângă inimi una în duh se roagă-ngenuncheaţi;

când rugăciunea lor se-nalţă scăldată-n lacrimi prin Cristos,îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri, pământu-i sus iar ceru-i jos.

Traian Dorz

Un creştin ce nu se roagă lui Cristos este un creştin neputincios.

7 Aprilie

Text: 1 Samuel 30:7-10; 21-25

Partea trebuie să fie aceeaşi atât pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie cât şi pentru cel ce a rămas la calabalâcuri: s-o împartă deopotrivă. 1 Samuel 30:24

CUM POT SĂ AJUT?

La ceremonia de sfinţire a unei mari catedrale din Milano, o fetiţă din mulţime a strigat: „Şi eu am ajutat la construcţie! Şi eu am ajutat să se construiască!" „Cum?" a întrebat unul din soldaţii de pază care se afla în apropiere. „Spune-mi ce ai făcut?" Fetiţa a răspuns: „Am adus prânzul pentru tăticu în timp ce lucra aici". Avea dreptate. Deşi nu luase parte activă la construcţie, eforturile ei au contribuit la terminarea acelui edificiu minunat. Cerul va fi plin de surprize. Printre ele, cred, va fi recunoaşterea eforturilor acelor credincioşi care L-au servit pe Domnul, necunoscuţi şi neapreciaţi de nimeni. Adeseori credem că cei angajaţi pe frontul conflictului spiritual cu cel rău vor primi mai mare răsplată de la Domnul decât ceilalţi. Dar toţi credincioşii care vor fi stat la locul în care i-a pus Domnul vor auzi vocea Lui, spunându-le: „Bine rob bun şi credincios!" In 1 Samuei 30:24, David a spus celor care au rămas la calabalâcuri să împartă egal din prada de război cu cei care au fost în luptă. Acelaşi lucru este valabil şi în serviciul lui Cristos. Credincioşii, care din pricina bolilor sau a împrejurărilor nu pot să-L servească la fel ca alţii, dar care fac ceea ce pot, vor primi aceeaşi răsplată ca acei din prima linie a conflictului. Isus a spus că „Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său... şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui" (Matei 16:27). Astfel, chiar dacă suntem în vâltoarea luptei, sau în spatele frontului, este o răsplată pentru fiecare din noi.  R.W.D.

Orice slujbă pentru Mire Va avea o răsplătire. Faptele din bucurie

Vor rămâne pe vecie.  D.J.D.

O faptă măruntă făcută în Numele lui Isus nu este o faptă măruntă.

8 Aprilie

Text: Romani 6:1-14

...socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. Romani 6:11

FORMULA SUCCESULUI

Când ne punem încrederea în Isus, suntem aduşi din moartea spirituală într-o relaţie schimbătoare a vieţii cu Dumnezeu. Pavel a spus că acest adevăr trebuie făcut o parte vitală a vieţii noastre de zi cu zi. Trebuie să ne socotim morţi faţă de tot ceea ce nu-I place lui Dumnezeu şi vii pentru lucrurile care-I aduc onoare şi glorie lui Cristos. Keith Brooks, un învăţător biblic de la începutul secolului nostru, ne spune cum acest adevăr s-a formulat în cele ce s-au petrecut cu una din persoanele de conducere dintr-o fabrică de ceramică, pe nume John Foster. Proprietarul fabricii îşi scrisese formulele după care prepara argila pentru vasele sale, într-un carneţel pe care-l păstra la loc sigur, în biroul său, şi îl păzea cu gelozie. Intr-o zi, Foster a fost confruntat cu o ispită aproape irezistibilă. Fără să ştie că proprietarul plecase din birou, John Foster a intrat la el şi a văzut cartea cu formule stând deschisă pe birou. L-a lovit imediat gândul că dacă ar putea copia câteva formule, le-ar putea folosi pentru a-şi putea deschide el fabrica lui de ceramică. Vedea deja bogăţiile de care urma să fie înconjurat. O bătălie uriaşă interioară se dezlănţuise, dar a încetat repede. Socotindu-se mort faţă de păcat, a închis cartea, a ridicat-o spre cer şi a spus: „Aleluia! Victorie pentru Cristos!" Deşi a rămas pentru mulţi ani în aceeaşi funcţie, cu acelaşi salar, o mare bucurie însă i-a cuprins inima, deoarece a pus în aplicare adevărul din Romani 6:11. Citiţi Romani, capitolul 6. Apoi începeţi să vă socotiţi morţi faţă de păcat „dar vii pentru Dumnezeu". Păcatul îşi va pierde puterea de atracţie. Veţi avea o formulă pentru succes. P.R.V.

Nu alege alunecoasa cale spre păcat,Când culmi divine-ţi stau în cale;Tu ai puterea Domnului să-nvingi

Şi laurii coroanei răsplătirii Sale.   D.J.D.

Gândiţi-vă mai puţin la puterea păcatului asupra voastră si mai mult la puterea lui Cristos în voi

9 Aprilie

Text: Luca 20:45-21:4

A văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. Luca 21:2

EXEMPLELE ANONIME

Deşi unele „nume mari" din lucrarea creştină trăiesc deplin învăţăturile lui Cristos Isus, vasta majoritate a creştinilor care-L onorează pe Dumnezeu sunt necunoscuţi şi numele lor nu se trâmbiţează nicăieri. Să ne gândim la pastorii credincioşi ce se zbat în orăşele mici, cu potenţial mic pentru ca bisericile lor să crească. Să ne gândim la misionarii care rareori sunt cunoscuţi în afara cercului îngust al celor ce-i sprijină în lucrare. Gânditi-vă la perechile creştine care îşi iau responsabilitatea să fie părinţi adoptivi, ca astfel să-i ajute pe copii ce au o viaţă grea de dus. Cunosc un om care

munceşte ca învăţător într-o şcoală, dar care petrece multe ore în fiecare săptămână pentru a forma noi biserici într-o arie unde nu există mărturia lui Cristos. Nu ajunge niciodată să vorbească într-o biserică mare. Nu a fost citat niciodată şi nu i s-a acordat nici o onoare. Dar nu-i pasă. El ştie că Dumnezeu cunoaşte,şi aceasta contează cu adevărat. În textul de astăzi, văduva care a dat mai mult decât oamenii bogaţi din vremea ei, nu este menţionată cu numele în textul biblic, în mod similar, scriitorul Epistolei către evrei, după ce citează pe câţiva dintre marii eroi ai credinţei, se referă la o mulţime de anonimi, bărbaţi şi femei, care i-au fost credincioşi lui Dumnezeu prin persecuţii de necrezut şi prin suferinţe (Evrei 11:35-40). Poate că vei primi puţină cinste aici pe pământ, dar continuă să faci ceea ce Dumnezeu vrea ca să faci. Lucrarea ta are o valoare eternă şi într-o zi Dumnezeu însuşi te va lăuda pentru că ai fost un exemplu anonim.  H.V.L.

Las altora slava şi faima Şi fără părere de rău.

Eu caut doar slava lui Isus Şi gloria Numelui Său Horton

Dacă slujeşti numai pentru aplauzele oamenilor, vei sacrifica aprobarea lui Dumnezeu.

10 Aprilie

Text: Efeseni 4:1-6

...căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii Efeseni 4:3

PĂSTREZI PACEA?

Cât de plăcut este pentru Domnul ca poporul Lui să trăiască împreună în unitate! Cu toate acestea, există multă ceartă, muşcături şi luptă care continuă în unele biserici. Într-o mânăstire din Germania, nu departe de Babenhausen, sunt expuse două perechi de coarne de cerb care stau permanent încrucişate. Au fost găsite în poziţia aceasta cu mulţi ani în urmă. Se pare că animalele s-au luptat sălbatic şi coarnele lor s-au încrucişat aşa de tare că n-au mai putut fi desfăcute. Rezultatul a fost că amândoi cerbii au murit de foame. Cineva a comentat: „Aş duce aceste coarne în fiecare casă şi şcoală ca să fie un semnal de alarmă pentru cei care se luptă până la ultimul efort pentru a-şi impune punctul lor de vedere. Le-aş duce în fiecare biserică până ce mesajul lor tăcut ar pătrunde adânc în inimile celor care îşi găsesc plăcerea de a-şi încrucişa coarnele cu alţi creştini, la cel mai mic act de provocare". În Neemia 5, putem citi că israeliţii, din egoism, se tratau urât unul pe altul. Neemia i-a mustrat pe conducători şi le-a spus să facă imediat restituirea şi repararea răului comis. Ei au răspuns cu umilinţă: „Le vom da înapoi şi... vom face cum ai zis", după care întreaga adunare a spus: „Amin!" şi L-au lăudat pe

Domnul (Neemia 5:12, 13). Poporul a acceptat mustrarea lui Neemia şi a început să trăiască în pace unul cu altul. Fie ca toţi care Il cunoaştem pe Domnul „să păstrăm unitatea Duhului prin legătura păcii" (Efeseni 4:3). Este singura modalitate prin care vom avea pace în biserică!  H.G.B.

Binecuvântează, Doamne, adunarea, Te rugăm cu lacrime curate

Să trăim mereu cu dragoste-mpreună Şi în sfântă dulce unitate. Fennema

Nu-i loc în grădina lui Cristos pentru mărul discordiei.

11 Aprilie

Text: loan 21:15-25

Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? ...Paşte oile Mele.Ioan 21:17

TE-AI LEPĂDAT DE CRISTOS?

Iuda n-a fost singurul ucenic care I-a întors spatele lui Isus în noaptea arestării şi a judecării Sale. Şi Petru a făcut-o, negând vehement de trei ori, că ar fi fost vreo legătură între el şi Omul din Galileea (loan 18:15-18, 25-27). Dar după înviere, aşa cum spune textul ales pentru astăzi, Domnul Isus Şi-a condus cu tandreţe şi gingăşie ucenicul năvalnic la locul reabilitării şi trimiterii lui în lucrare. Experienţa lui Petru nu este unică. Cu toţii ne-am lepădat de Cristos, într-un fel sau altul - şi la fel ca Petru, tânjim să fim reabilitaţi. Când eram student la Institutul Biblic Moody, am lucrat în timpul verii la o fabrică, ducând materia primă la cei din schimbul doi de la liniile de asamblare. Era un grup de bărbaţi şi femei foarte duri. Limbajul lor era numai blesteme şi blasfemii, iar atitudinea aceea a unor rebeli şi vulgari. Faptul că nu înjuram ca ei a fost repede băgat în seamă. Într-o zi, când eram în pauza de cafea, unul dintre cei mai duri bărbaţi din grup, m-a întrebat dacă nu eram „unul dintre pocăiţii aceia buni." Am îngânat un răspuns cât mai încâlcit şi vag cu putinţă. În inima mea însă, am ştiut că mă lepădasem de Domnul. Următoarele zile au fost o agonie spirituală. Apoi mi-am mărturisit căderea Domnului şi El m-a iertat. Peste câteva zile am avut ocazia să-mi expun credinţa colegilor mei de lucru - şi pentru aceasta şi azi mă bucur din partea multora de respect. Te-ai lepădat şi tu de Domnul într-un fel? Mărturiseşte-I lui Isus. Spune-I cât de rău îţi pare. Ca şi Petru, vei fi reabilitat şi chemat din nou în lucrarea Lui. D.C.E.

Păcătos şi fără ajutor Cerusem mila Lui cea mare.

O, sfânt Cuvânt izbăvitor l-am auzit, primind iertare Simon

Când Dumnezeu iartă, este vremea ca si noi să uităm.

12 Aprilie

Text: Psalmul 51:1-13

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice

nelegiuire. 1 Ioan 1:9

CU JUMĂTATE DE INIMĂ SAU DIN TOATĂ INIMA?

Aţi citit despre omul care din pricina mustrărilor sale de conştiinţă a trimis o scrisoare la biroul de încasare a impozitelor? In scrisoare, omul spunea: „Nu mai pot sâ dorm, deoarece anul trecut când am complectat formularul privind câştigul meu, am raportat intenţionat mai puţin. Aveţi alăturat un cec de 150 de dolari, şi dacă n-am să pot dormi nici acum, am să vă trimit şi restul". Este lăudabil faptul că omul şi-a mărturisit fărădelegea, dar restituirea cu jumătate de inimă oglindeşte superficialitatea regretului său. Mărturisirea sa a fost impulsionată de dorinţa personală de a avea pace, şi nu de remuşcarea pentru fapta imorală comisă. Când credem în Isus Cristos, suntem socotiţi neprihăniţi. Păcatele trecutului nostru, ale prezentului şi ale viitorului sunt iertate. Dar din cauză că suntem pângăriţi de păcat în umblarea noastră de zi cu zi, avem nevoie de curăţirea zilnică, prin mărturisire. Aceasta restaurează părtăşia dintre noi şi Tatăl ceresc. Dar trebuie să fim sinceri. Trebuie să venim la El cu sincere păreri de rău pentru păcatele noastre şi cu dorinţa onestă de a ne lăsa de ele. Nu există îndoieli asupra acestui lucru - când ne mărturisim Domnului păcatele, şi o facem cu seriozitate, El ne iartă. Dar să nu uităm, El nu numai că ne aude cuvintele, dar ne vede şi inimile şi ne citeşte motivele. Este o învăţătură teribilă! De aceea, haideţi să fim cinstiţi. Numai când regretăm cu adevărat faptul că am păcătuit putem avea siguranţa că am fost reabilitaţi pentru părtăşia cu Domnul.- R.W.D.

Dă-mi curaj, Isuse, să-ţi mărturisesc De inima-mi cea plină de păcat, Ca deplin iertarea s-o găsesc,

De sub poveri să fiu eliberat D.J.D.

Dumnezeu a promis iertare celor ce se pocăiesc.

13 Aprilie

Text: Evrei 11:23-29

Prin credinţă Moise... n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon. Evrei 11:24

„LOCUL ACESTA ESTE OCUPAT"

La sfârşitul secolului al optulea, trăia în nordul Angliei un profesor de istorie şi teolog creştin, foarte devotat, cunoscut sub numele de Venerabilul Bede. Într-o zi s-au apropiat de el nişte călugări care se luptau cu ispitele şi care veniseră să caute soluţii. Bede le-a spus: „Ştiu despre ce vorbiţi. Când ispita îmi bate la uşa inimii, răspund întotdeauna: „Locul acesta este ocupat" şi cu aceasta ea pleacă". Cu secole înainte, când Moise a auzit bătaia ispitelor la uşa inimii sale, nu le-a lăsat acestora nici un loc pentru a se cuibări. Scriitorul Epistolei către evrei ne revelează cele ce s-au petrecut în inima lui Moise. In primul rând „n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon".Aceasta a fost credinţa care l-a determinat să spună „Nu" lumii şi întregii glorii a Egiptului. În al doilea rând, el „a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu". Aceasta înseamnă un „Da" accentuat realităţilor spirituale eterne, în schimbul plăcerilor trecătoare ale păcatului. Şi în final, „el socotea ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului". Acesta era calculul clar al credinţei că adevărul şi neprihănirea vor aduce răsplătiri veşnice. Problemele sunt aceleaşi şi pentru noi astăzi. Trebuie să ne cultivăm dragostea pentru Cristos, pentru poporul Lui, pentru neprihănire, astfel că plăcerile păcatului vor fi repede respinse în favoarea bucuriei eterne şi a păcii divine. Fie ca inimile noastre să fie umplute cu Cristos. Apoi, când ispita va bate la uşa noastră, să spunem imediat: „Locul acesta este ocupat".    D.J.D.

Să nu te temi luptând cu Domnul, Mergi plin de-avânt şi curajos;

Că nu-i putere să-l înfrângă Pe cel ce luptă cu Cristos. Traian Dorz.

Când bate la usă cel rău, lasă-L pe Isus sa răspundă.

14 Aprilie

Text: 2 Corinteni 12:1-10

De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoane, în strâmtorări, pentru Cristos...

2 Corinteni 12:10

MULŢUMIRI PENTRU SPINI

Nu prea des îi mulţumim lui Dumnezeu pentru încercări, dureri ale inimii şi pentru dificultăţile prin care trecem. Deşi suntem gata să-I mulţumim pentru bunătatea Sa, uneori nu ne dăm seama că tocmai împrejurările potrivnice sunt binecuvântări deghizate. Predicatorul scoţian George Matheson a avut şi el această problemă. Şi-a dat seama că nu este la fel de gata să-L slăvească pe Dumnezeu pentru lucrurile care mergeau rău ca

şi pentru cele ce mergeau bine. Totuşi, după ce a început să-şi piardă vederea, şi-a schimbat modul de gândire. S-a zbătut câteva luni de zile cu povara grea ce căzuse peste el, până când a ajuns la punctul în care a putut să se roage: „Dumnezeul meu, nu Ţi-am mulţumit niciodată pentru ţepuşul meu. Ţi-am mulţumit de mii de ori pentru trandafirii mei, dar niciodată pentru ţepii lor. Aşteptam de la lume să-mi dea recompense pentru crucea mea, dar niciodată n-am văzut în crucea ce-o port, slava mea. Învaţă-mă să apreciez valoarea ţepuşului meu". Când ne socotim binecuvântările, să includem şi slăbiciunile, greutăţile, poverile şi încercările prin care trecem. Dacă facem astfel, vom descoperi că Dumnezeu a folosit dificultăţile noastre mai mult decât „lucrurile bune", pentru a ne ajuta să creştem spiritual. De ce este aşa? Pentru că în aceste situaţii dificile descoperim suficienţa harului Său. In încercări ne întoarcem spre Dumnezeu. In timp ce depindem numai de El, descoperim că puterea Lui în slăbiciune este făcută desăvârşită (2 Corinteni 12:9). Stai puţin şi te gândeşte la modul în care te-a călăuzit Dumnezeu până aici. Când ÎL lauzi pe Dumnezeu pentru binecuvântările tale, îţi aduci aminte să-I mulţumeşti şi pentru spini? P.R.V.

Iţi mulţumesc de-al încercărilor tumult,C-am învăţat din ele să Te iubesc mai mult.

Şi când în focul luptei credeam că nu pot sta, Am învăţat că zilnic depind de mila Ta.   Sorrell

Cei ce pot să-I mulţumească lui Dumnezeu în încercări transformă poverile în binecuvântări

15 Aprilie

Text: Iacov 1:19-27

Religiunea curată şi neîntinată... este să cercetăm, pe orfani şi pe văduve în necazurile lor. Iacov 1:27

UN CRÂMPEI DE CER

Poţi fi în cer chiar dacă stai cu picioarele ferm pe pământ. Nu, nu vorbesc despre răpiri misterioase. Am în minte o călătorie pe care o putem efectua ori de câte ori facem ceva cu amabilitate, fără egoism, în numele lui Isus. Un om de afaceri creştin l-a auzit pe pastorul său relatând despre o văduvă care fusese evacuată din apartamentul pe care-l ocupa, deoarece nu-şi putuse plăti chiria. Mobila îi stătea afară pe iarba din faţa casei. Nu ştia unde să plece şi nici ce să facă. Pastorul a spus că dacă s-ar găsi cineva s-o ajute, acea persoană ar putea „vedea un crâmpei din cer". Omul de afaceri s-a dus să vadă ce putea face pentru biata femeie. S-a întors la biserică în seara aceleiaşi zile şi a spus: „Am fost în cer. M-am dus la văduva aceea, am plătit chiria pentru ea, am ajutat-o să-şi mute din nou lucrurile în locuinţă şi i-am umplut frigiderul cu mâncare. Am avut o bucurie cum n-am mai experimentat de mulţi ani". Ai vrea să fii în cer

pentru o vreme, fără ca să părăseşti totuşi pământul? Fă ceva cu amabilitate şi lipsit de egoism pentru cineva aflat în nevoie. Bucuria şi mulţumirea pe care o vei vedea pe feţele oamenilor pe care-i ajuţi, te vor face să te simţi bine şi te vei întreba dacă în cer poate fi mai bine decât aşa. Unul dintre motivele pentru care încercăm să ne înfigem rădăcinile atât de adânc în pământ este tocmai egoismul nostru. Cu cât devenim mai altruişti, cu atât mai multă bucurie cerească vom simţi. Urmaţi exemplul acestui om de afaceri din povestirea noastră de azi şi veţi vedea un crâmpei din cer.   H.V.L.

Priveşte la nevoia semenului tău Şi pune umărul să-l scoţi din greu.

Spune-i că-l iubeşti, dar nu uita Fapta dovedeşte dragostea.  Anonim

Un test al adevăratei iubiri creştine: Ii ajuţi pe cei care nu-ţi pot întoarce ajutorul?

16 Aprilie

Text: Deuteronom 31:1-8

El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi". Evrei 13:5

„TĂTICULE, M-AI UITAT!"

A fi uitat este unul dintre cele mai dezamăgitoare şi tulbuătoare sentimente din viaţă. În cartea sa: „Psalmii populari ai credinţei", pastorul Ray Stedman povesteşte o experienţă personală care subliniază cât de îngrozitor este să fii lăsat deoparte. „Într-o duminică dimineaţa, scrie el, după serviciul divin, am plecat acasă singur. Fiica mea Laurie, de 7 ani, era în sala copiilor. Am crezut că este cu mama ei. Soţia mea a crezut că este cu mine. Astfel, Laurie a rămas la biserică." De îndată ce pastorul şi soţia au ajuns acasă, şi-au dat seama imediat de cele întâmplate şi repede au plecat spre biserică după Laurie. El a relatat: „Am găsit-o aşteptându-mă cu lacrimi mari în ochi. Cu cel mai sfâşietor reproş în voce, mi-a spus: „Tăticule, m-ai uitat!" Cu toţii am fost uneori uitaţi sau nebăgaţi în seamă de alţii. Dar există o persoană care niciodată nu va face aşa ceva - Tatăl nostru Cel ceresc. Psalmistul a spus: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană" (Psalmul 34:15). Suntem întotdeauna sub ochii Săi care veghează. În orele acelea de singurătate, când prietenii te-au uitat, când încercările te strivesc şi nu ştii ce să faci, nici încotro s-o iei, mângâie-te în asigurarea că Domnul te vede. El ne cunoaşte în ce împrejurări ne aflăm şi se preocupă de noi. El este Acela care va merge cu tine. El a promis că „în nici un chip nu te va părăsi" (Evrei 13:5). Nici un copil al lui Dumnezeu nu poate să spună: „Tăticule, m-ai uitat!"   - R.W.D.

Clipă de clipă păşesc cu Isus, Clipă de clipă, am viaţă de sus.

Privind la El, o ce bucurie! Clipă de clipă-s al Lui pe vecie.   Whittle

Tu poţi să-L uiţi pe Dumnezeu, dar El nu te va uita niciodată.

17 Aprilie

Text: Matei 23:1-12

..Învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima...   Matei 11:29

Când pictura lui Rafael „Madona Sixtină" a fost adusă la Drezda în Germania, ea a fost expusă mai întâi în palatul regal. Locul cel mai luminos din salon era ocupat de către tronul regal. Observând situaţia, regele s-a sculat de pe tron, spunând: „Să-i facem loc nemuritorului Rafael!" Tot astfel, există numai un tron în inima omului, şi cea mai importantă întrebare pentru noi este: Cine ocupă locul acela al autorităţii? Este el ocupat de Cristos sau de eul nostru? În zilele lui Isus, conducătorii religioşi, plini de mândrie doreau să fie văzuţi cu El. Autoinvitându-se la ospeţe şi banchete, căutau locurile cele mai bune din faţă. Chiar şi ucenicii Săi s-au certat care să fie mai mare. Cu toate acestea, între ei stătea Dumnezeu „Cel arătat în trup" (1 Timotei 3:16), spunând: „Eu sunt blând şi smerit cu inima". Singura Sa consideraţie era cum să-L glorifice pe Dum- nezeu şi să-i binecuvânte pe cei din jur. Dacă vrem să-I urmăm exemplul şi să învăţăm de la El, atunci dorinţele noastre egoiste trebuie date la o parte. Horatius Bonar a comentat odată că el poate să-şi dea seama când un creştin creşte şi se zideşte. EI a spus: „Un credincios ÎL va înălţa pe învăţătorul lui, va vorbi puţin despre realizările sale şi va deveni tot mai mic în propriii lui ochi". Azi să ne punem următoarea întrebare: „Cine stă pe tronul vieţii mele - eul sau Mântuitorul?" Dacă este eul, atunci să învăţăm de la Isus care este blând şi smerit cu inima. Să-I facem loc lui Isus! H.G.B.

Isuse, Mare fără margini De binecuvântări şi har; Umila noastră mulţumire

în faţa Ta-ngenunche iar. Traian Dorz.

Dă-I lui Dumnezeu acel loc în inima ta pe care-l are El în univers.

18 Aprilie

Text: Efeseni 3:14-21

Încolo fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Efeseni 6:10

Privirile agitate şi îndreptate peste umărul meu spre acul indicator al nivelului de benzină mi-au adus aminte că a rămânea în pană de benzină nu era pentru nimeni o posibilă distracţie. Nimeni nu dorea să rămânem blocaţi în mijlocul unui drum necunoscut, într-o maşină fără benzină. Mai mult, era o problemă ce se putea preveni. Fuseseră o mulţime de staţii de benzină la care am fi putut umple rezervorul mereu. Dacă rămâneam fără benzină, era numai din pricina că dorisem să văd până la ce punct mă puteam juca încordând nervii tuturor şi să ies pentru benzină în ultima instanţă. Am ieşit la următoarea staţie de benzină. Dar odată plinul făcut, aceasta n-a rezolvat toate problemele noastre. După ce am ajuns la destinaţie, am început să simţim o pierdere de putere spirituală din vieţile noastre. Ne călcasem pe bătături. Nervii ne erau zdruncinaţi. Mânia era gata să izbucnească. Numai după scuze şi o rugăciune tăcută de supunere faţă de Domnul, ni s-a restaurat puterea interioară. Când ne-am uitat unii la alţii, ne-am zâmbit şi ne-am îmbrăţişat, de parcă ne oprisem să facem din nou plinul pentru inimi şi pentru minţile care aveau nevoie din nou de energie. De fapt, la fel ca şi în cazul maşinii, nu mai puteam merge mai departe fără sursa de putere. Aveam pe Duhul Sfânt în inimile noastre, dar ÎL întristasem şi ÎL blocasem pentru a nu mai putea inunda vieţile noastre cu puterea Sa. În timpul călătoriei pe drumul vieţii n-ai avut nici o criză de putere? Nu încerca să vezi cât de departe poţi merge fără puterea Duhului Sfânt. Adu-ţi aminte, El este sursa nelimitată de putere spirituală.  M.R.D. II

Tată, prin aceste dulci simţiri, Te rugăm acum cu glas fierbinte,

Locuieşte numai Tu în noi, Cu Tine umple-ne de azi-nainte. Havergal.

Potenţialul limitat al omului scoate in relief puterea nelimitată a lui Dumnezeu.

19 Aprilie

Text: Iosua 1:1-11

Întăreşte-te şi îmbărbătează-te..Josua a dat căpeteniilor oştirii poporului următoarea poruncă... Iosua 1:6, 10

FĂ PRIMUL PAS

Este foarte uşor să credem că ceea ce vrem să facem este cel mai inteligent lucru posibil. Poate că ştim că este corect şi cerem ajutorul Domnului, dar din pricină că vedem greutăţile, ezităm să facem primul pas. Îmi aduc aminte de istoria hazlie a unuia care, sculându-se dimineaţa, a văzut că era o zi friguroasă, mizerabilă şi ploioasă. Asa că I-a cerut

Domnului să-i dea putere să se trezească, să se îmbrace şi să parcurgă cei 15 kilometri până la lucru ca de obicei. Apoi s-a întors pe partea cealaltă şi s-a culcat din nou, spunând: „Domnul, în schimb mi-a dat înţelepciune". Obstacolele care stăteau în faţa poporului lui Israel în timp ce se pregătea să cucerească ţara promisă, necesitau mai multă putere decât poseda acest popor. Nu ştim cât s-a rugat Iosua, dar citim cum, de repetate ori, Dumnezeu l-a atenţionat să fie tare şi plin de curaj (Iosua 1:6, 9). Sigur de prezenţa lui Dumnezeu şi de succesul misiunii sale, Iosua a poruncit imediat căpeteniilor oştirii să se pregătească pentru trecerea Iordanului şi să înceapă cucerirea. El nici nu a ezitat, nici nu s-a tocmit. A ştiut că tot ce-i lipsea va fi aprovizionat de Domnul în timp ce vor înainta prin credinţă şi ascultare. Toţi dintre noi trecem prin situaţii în care ştim că drumul pe care mergem este corect, chiar dacă există obstacole. Ne rugăm pentru a avea putere, ori auzim vocea Domnului care ne spune să fim curajoşi. Atunci un singur lucru avem de făcut - să facem primul pas! Poate vom înainta prin slăbiciuni şi cu teamă, dar a te da înapoi, în timp ce Dumnezeu ne-a comandat să mergem înainte, aceasta nu este înţelepciune. Dumnezeu nu ne dă ceea ce avem nevoie înainte , ci atunci când se cere să le folosim. D.J.D.

Îmi dai mereu puteri să-nfăptuiesc         Ce-i bun, frumos şi-adevărat. Şi când în cale piedici întâlnesc,

Deschizi drum nou şi minunat.    D.J.D.

Dumnezeu ne dă putere în funcţie de efortul nostru.

Pâinea cea de toate zilele20 Aprilie

Text: Psalmul 119:9-16

Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? îndreptându-se după Cuvântul Tău. Psalmul 119:9

PĂSTRAREA CURĂŢENIEI

Folosirea apei şi săpunului este esenţială pentru menţinerea curăţeniei şi igienei personale. Cei ce le neglijează, foarte curând ajung murdari şi nu vor mai fi acceptaţi în compania altora. Tot la fel, creştinii care neglijează Cuvântul lui Dumnezeu vor fi curând murdăriţi de relele din lumea aceasta. Pângărirea aceasta îi face nepotriviţi pentru părtăşia cu Domnul şi cu ceilalţi credincioşi. C.H. Spurgeon a spus despre un predicator că făcea baie de două ori pe zi. Când a fost întrebat de ce face două băi pe zi, predicatorul a răspuns: „Fac două băi pe zi, deoarece nu pot să-mi permit să fac trei". Spurgeon a făcut următoarea aplicaţie: „Dacă cei care iubesc Scripturile vor fi întrebaţi de ce citesc Biblia atât de des, trebuie să răspundă cinstit: „Pentru că nu găsesc timp s-o citesc mai des". El

continuă să-şi exprime acordul cu cele spuse de Thomas a Kempis, care a zis, fără îndoială, referitor la Biblie: „Voi fi întotdeauna într-un colţ retras cu o carte în mână". Spurgeon a subliniat că Biblia are un efect purificator asupra celor care o citesc şi o cred.Psalmistul a pus întrebarea: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?" Apoi el răspunde: „îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!" Dacă cineva te va întreba de ce citeşti Biblia atât de des, oare poţi să-i răspunzi: „Pentru că nu găsesc timp s-o citesc mai des?" Avem nevoie în mod constant de curăţirea făcută de Cuvântul lui Dumnezeu. R.W.D.

Cuvânt curăţitor şi preţios,Făgăduinţa ta-i adevărată.Adevărul Tău e mai frumos

Si-mi tine inima curată. Anonim

Dacă studiezi cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu, puterea Lui curăţitoare va curge prin viaţa ta.

21 Aprilie

Text: 1 Corinteni 12:12-27

Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. 1 Corinteni 12:18

TU EŞTI UNIC!

Dacă eşti creştin, atunci ocupi un loc special în planul lui Dumnezeu. El ţi-a dat un dar unic şi capacităţi cu care să-L serveşti. Apostolul Pavel a folosit ilustraţia cu trupurile fizice pentru a defini îndatoririle de membri ai Bisericii - Trupul lui Cristos. El îi atenţionează pe creştini să nu încerce să funcţioneze ca un „ochi" dacă Domnul i-a destinat să fie o „mână". Cu alte cuvinte, nu încercaţi să copiaţi talentele şi capacităţile altora. Folosiţi darurile pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru a vă aduce contribuţia particulară. O legendă antică ne spune despre un rege care a intrat într-o zi în grădinile sale şi a găsit aproape totul veşted şi uscat. Stejarul era bolnav, deoarece nu era aşa de frumos şi de înalt ca bradul. Bradul era supărat că nu putea face fructe aşa ca părul, iar acesta era necăjit că nu are aroma atât de plăcută ca şi molidul. Aceeaşi nemulţumire predomina pretutindeni în grădină. Când a ajuns la panseluţă, a găsit-o plină de bucurie şi cu faţa strălucitoare. „Mică floricică, a spus regele, sunt bucuros să găsesc cel puţin o plantă care este fericită." „Maiestate," a spus panseluţă, „ştiu că sunt micuţă, dar m-am gândit că dacă am fost plantată aici, măria ta are nevoie de o panseluţă. Dacă ai fi vrut un stejar, sau un brad, i-ai fi plantat în locul meu. Aşa că m-am hotărât să fiu cea mai frumoasă floricică!" Creştinule, tu ai un loc unic în planul lui Dumnezeu - încadrează-te cât mai desăvârşit în el! H.G.B.

Exist-un loc asigurat pentru oricare în divina, sfânta Lui lucrare.

Să nu se simtă nimeni ne-nsemnat. A fi în planul Său e har nemăsurat.   Reich.

Când eşti într-un loc greşit, adevăratul tău loc este gol.

22 Aprilie

Text: Luca 10:38-42

Marta era împărţită cu multă slujire... Luca 10:40

EŞTI ÎMPĂRŢIT?

Putem fi atât de absorbiţi de a face ceva bine încât să nu mai putem face alt lucru mai bun sau mai util. Aceasta este lecţia pe care am vrea s-o învăţăm din textul de azi. Marta pregătea un meniu special pentru Domnul Isus şi ucenicii Lui. Era minunat. Cu toţii ne simţim bine când suntem invitaţi la o masă de către cineva. Dar Marta era derutată (Cuvântul în limba greacă înseamnă a nu sti încotro să te duci). Acest lucru nu era bun. Marta a devenit de asemenea iritată, nervoasă. Nu suporta ca Maria, sora ei, să stea şi să-L asculte pe Isus în loc s-o ajute. Şi aceasta este o reacţie pe care o putem înţelege. Poate că ne aducem aminte de momente când unii dintre fraţii şi surorile noastre nu ne ajutau. Nu putem s-o condamnăm pe Marta că era împărţită şi irascibilă. Dar Isus a făcut-o. Cred că El a făcut-o pentru că ea pregătea un meniu prea sofisticat, mai mult decât era necesar. Acest fapt poate fi oglindit tocmai de partea versetului 42 în care este tradus uneori prin: „dar puţine lucruri sunt necesare," sau: „un singur lucru trebuie". O mică varietate de mâncăruri, chiar şi numai un fel, ar fi fost suficient! Dacă ea ar fi făcut astfel, întregul grup s-ar fi hrănit bine şi ea ar fi avut timp să stea împreună cu Maria la picioarele Domnului Isus. Cu toţii ne bucurăm să ne adunăm împreună la masă. Si este bine astfel. Dar să fim atenţi ca să nu devenim atât de preocupaţi cu mâncarea încât să devenim împărţiţi şi să uităm de partea cea mai bună - părtăşia unul cu altul şi cu Domnul Isus Cristos.    H.V.L.

Maria şi Marta sunt două surori Ce-n Rai îşi petrec veşnicia.

Iar eu pe pământ parc-aş vrea uneori Când Marta să fiu, când Maria. loanid

Pentru poporul lui Dumnezeu prima trebuie să fie ÎNCHINAREA şi apoi LUCRAREA.

23 Aprilie

Text: Ieremia 32:17-25

Ah! Doamne Dumnezeule!... nimic nu e de mirat din partea Ta! Ieremia 32:17

„MI-A FOST GROAZĂ SĂ MĂ ÎNTORC ÎNAPOI"

La serviciul de duminică dimineaţa al bisericii, Lois Walsh, misionara, a ieşit în faţă pentru a-şi lua rămas bun de la biserică. Peste trei ore, împreună cu soţul şi cei trei copii, vor fi în avionul care va zbura cu ei înapoi spre Brazilia. Ultimele săptămâni fuseseră febrile, multe de făcut, obstacole dificile. Acum, Lois stătea în faţa noastră, fără să-şi dea aere, arătând destul de odihnită. Mă întrebam ce o să ne spună. Prima dată a mulţumit bisericii pentru prietenia şi ajutorul acordate în timpul concediului. Apoi a adăugat onest: „Mi-a fost groază să mă întorc acolo". Nu din pricina lucrării misionare, ci din pricina eforturilor cu mutatul copiilor. Mai mult, la o lună după ce vor sosi, vor trebui să se mute din nou. Se întreba cum o să se descurce.Apoi ne-a atras atenţia asupra pasajului din Ieremia 32:17. „întruna din zile eram de-a dreptul îngrozită de munca ce m-aştepta şi de stresul emoţional al reîntoarcerii. Mă simţeam slabă şi nepotrivită pentru aceasta. În citirea Bibliei din ziua aceea am ajuns la Ieremia 32. M-am gândit la puterea Dumnezeului nostru, Creatorul. Apoi am ajuns la cuvintele care spun despre El: „Nimic nu e de mirat la Tine". Mi-am dat seama imediat că nu va trebui să fac totul de una singură - că toată puterea Lui era la dispoziţia mea. El este ajutorul meu". Eşti şi tu confruntat cu probleme dificile? Eşti copleşit de munca ce o faci? Presiunile emoţionale te strivesc? Nu uita, nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu!   D.C.E.

Bizuieşte-te pe Domnul La picioare-I de vei sta,

Prin puterea Lui cea mare, Biruinţă vei avea. Anonim

Când adversităţile sunt gata să lovească. Dumnezeu este gata să te întărească.

24 Aprilie

Text: Fapte 1:1-9

Ci voi veţi primi o putere... şi-Mi veţi fi martori... până la marginile pământului.    Fapte 1:8

TRIMIŞI ÎN MISIUNE

Un pastor din Belton, statul Texas, a avut o dorinţă arzătoare ca membrii bisericii sale să se implice tot mai mult şi mai activ în împlinirea poruncii lui Cristos de-a duce Evanghelia până la marginile pământului. Într-o duminică, în timp ce predica despre lucrarea misionară, a fost îndemnat să se oprească şi să se roage. I-a cerut lui Dumnezeu să-şi pună mâinile

peste tinerii şi tinerele din biserică şi să-i trimită cu mesajul Evangheliei Sale în alte ţări ale lumii. Apoi şi-a întins mâinile spre audienţă şi a întrebat: „Cine va merge? Cine va merge?" Imediat o tânără frumoasă, studentă la un colegiu din localitate, s-a ridicat şi a spus: „Tăticule, eu am să merg." Pastorul, şocat, s-a gândit imediat: „Doamne, nu chiar Annie!" dar această reacţie a fost temporară. S-a bucurat foarte mult pentru că fetiţa lui răspunsese la chemarea lui Dumnezeu. In anii care au urmat, ea a slujit ca misionară în America de Sud. Planul măreţ al lui Dumnezeu pentru răspândirea Evangheliei Sale nu se rezumă la o comunitate selectă de credincioşi, numiţi misionari. Este lucrarea fiecărui creştin. Aceasta nu înseamnă că fiecare trebuie să-şi părăsească ţara în care s-a născut, pentru a proclama Vestea cea Bună altor naţiuni. In schimb, noi toţi trebuie să ascultăm porunca lui Cristos de-a fi martorii Lui - oriunde ne va chema El să slujim. Fie că Dumnezeu te va chema să-I slujeşti într-o altă ţară sau în propria ta ţară, sau în oraşul în care locuieşti, cheia este să vrei s-o faci. Cine va depune mărturie pentru El? Trebuie s-o facem cu toţii. Dumnezeu a poruncit aceasta tuturor copiilor Săi şi tot El va alege şi locul.  P.R.V.

Să faci cu mine ce vei vrea Să fiu în cer, în rai sau glie.

Dar să mă laşi să stau în preajma Ta, Mi-e singura supremă bucurie. P.L.

Există un singur lucru pe care nu-l putem face în lucrarea misionară: acela de-a scăpa de responsabilitate.

25 Aprilie

Text: 1 Timotei 1:12-17

Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Ieremia 17:9

EŞTI PĂCĂTOS?

Numai păcătoşii se califică pentru mântuire. In cartea sa: „Transformarea omului dinăuntru", Paula Sanford spune despre felul neobişnuit prin care a învăţat ea acest lucru. La vârsta de 11 ani s-a predat lui Cristos pentru că predicatorul a prezentat un Isus iubitor. Peste câţiva ani, când Paula a ajuns la vârsta de adult, o prietenă a înfruntat-o: „Paula, a spus ea, tu nu-L cunoşti pe Isus ca Mântuitor. Tu nu te-ai văzut niciodată ca păcătoasă. Numai păcătoşii pot cunoaşte un Mântuitor". Profund tulburată, ea I-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere natura păcatului ei. Curând după aceea, a ascultat mărturia unui pastor care spunea că înainte de a-L cunoaşte pe Cristos, fusese împlicat în prostituţie. Paula abia dacă putea să creadă ceea ce auzise. Pastorul se pocăise cu adevărat, dar oare de ce mărturisise aceste lucruri groaznice? După ce a plecat, Paula s-a simţit îngrozită şi ameninţată. Nu cumva Duhul Sfânt îi revela aceeaşi capacitate

de-a păcătui, faptul că ea există în fiecare - şi de aceea o avea şi ea? Pentru prima dată, a recunoscut că, prin harul lui Dumnezeu, famila ei, felul în care fusese crescută şi împrejurările vieţii au fost de aşa natură că au împiedicat răul să se manifeste. Dar că având aceleaşi circumstanţe ca şi pastorul, şi ea ar fi făcut la fel, dacă nu şi mai rău. Poate că tu L-ai iubit întotdeauna pe Isus şi ai trăit o viaţă corectă, dar nu te-ai văzut niciodată un păcătos. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate ce este cu adevărat în inima ta. Curând te vei ruga: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul". Apoi Îl vei iubi pe Isus pentru ceea ce este El - Mântuitorul tău.    D.J.D.

Nu-i nimeni să n-aibă nevoie Să fie iertat de păcat.

El poate la Isus prin credinţă Să vină, să fie schimbat.  Branon.

Dacă vrei să fii bun, trebuie mai întâi să admiţi că eşti rău.

26 Aprilie

Text: Filipeni 4:1-9

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră. Matei 6:25

CUTIA ÎNGRIJORĂRILOR

Am auzit despre o femeie care păstra în bucătărie o cutie, pe care scrisese: „Cutia îngrijorărilor". De fiecare dată când se ivea ceva care ar fi tulburat-o, scria acel lucru pe o bucată de hârtie şi o arunca în cutie. Se hotărâse să nu se gândească la aceste probleme, atâta vrema cât se aflau în cutie. Putea destul de des să deschidă cutia, să scoată o hârtie şi să revadă îngrijorările notate pe ea. Urmărirea acestui procedeu i-a dat femeii posibilitatea să-şi scoată cu totul îngrijorările din minte. Ştia că se poate ocupa de ele mai târziu. Apoi, deoarece nu era extenuată de îngrijorări şi de dificultăţile ce-i stăteau în faţă, avea o minte relaxată, mult mai capabilă să le găsească soluţii de rezolvare. Totuşi, de multe ori, a descoperit cu încântare că cele mai multe dintre necazurile pentru care se îngrijorase, nu mai existau. Să-ţi scrii îngrijorările pe o foaie de hârtie şi să le pui într-o cutie poate fi de folos, dar mult mai bine este să le pui într-un loc şi mai bun, în mâinile lui Dumnezeu şi apoi ele să nu te mai preocupe, îngrijorările ne jefuiesc de bucurie, ne secătuiesc energiile, ne opresc creşterea spirituală, ne înăbuşă mărturia, şi ceea ce-i mai grav, îl dezonorează pe Dumnezeu. Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei" (Matei 6:34). Să ne dăruim cu totul Domnului şi să ne încredem în promisiunile Sale, să-L credem că va veni în întâmpinarea tuturor nevoilor noastre. în calitate de creştini, putem să punem toate problemele noastre în mâinile Sale. Acesta este un loc mult mai bun decât oricare cutie a îngrijorărilor.   R.W.D.

În orice-ncercare, Isus e cu mine. În orice-ntristare îmi ia din suspine. În orice povară-mi întinde o mână;

Simt clipă de clipă din mila-I divină. Whittle.

Când punem îngrijorările noastre în mâinile lui Dumnezeu, El ne pune pacea Sa în inimile noastre.

27 Aprilie

Text: Matei 10:16-26

Căci nu este nimic ascuns care să nu fie destăinuit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. Matei 10:26

O POZIŢIE MAI BUNĂ

Ce mângâiere este să ştii că nimic nu scapă ochiului Iui Dumnezeu! EI va face toate lucrurile drepte. Tratamentul incorect şi suferinţele pe care nu le meriţi din partea lumii, vor fi aduse într-o zi la lumină. Cei cărora li s-a făcut răul vor fi răzbunaţi - chiar dacă nu în această lume, cu siguranţă în cealaltă. Am învăţat aceste lucruri, pentru prima dată, de la mama. Când eram la începutul adolescenţei cineva mi-a furat bicicleta. Era greu de cumpărat o bicicletă în zilele acelea, când banii nu ne prea intrau în casă. Eram distrus şi furios şi i-am exprimat mamei amărăciunea. Dar, ca de multe daţi până atunci, înţelepciunea ei m-a ajutat din nou. „Dave, mi-a spus ea, în această situaţie eşti cu adevărat un biruitor. Este mult mai bine să fii unul care a pierdut o bicicletă decât cel care a furat o bicicletă. Gândeşte-te numai cu ce va trăi această fiinţă. Si ce-I va spune lui Dumnezeu la marea judecată?" Am înţeles imediat argumentul ei şi m-am consolat. Dar numai mai târziu am priceput tot ce spusese mama şi ce era implicat în cuvintele ei. Ea avea credinţa în justiţia lui Dumnezeu. Ea ştia că în ciuda faptului că acea persoană o va duce bine furând în lumea aceasta, într-o zi va trebui să dea socoteală pentru păcatele ei în faţa lui Dumnezeu. Simţi răni adânci în inima ta pentru relele pe care ţi le-au făcut alţii? Poate cineva pe care-l iubeşti şi în care ai încredere, te-a trădat. Poate ai suferit o mare pierdere, şi cel ce-a dat lovitura a dispărut cu obiectul tău de preţ. Gândeşte-te numai la poziţia celui ce-a săvârşit acest lucru rău. Deoarece Dumnezeu este drept şi va face ca toate lucrurile să fie corecte, tu eşti într-o poziţie mai bună!

Faptele rele şi păcatele firii    Ţinute-s adesea ascunse privirii. Judecata va scoate totu-n lumină

Nimic n-a scăpat de privirea divină.  D.J.D.

Secerişul judecăţii este sigur de îndată ce sămânţa păcatului este semănată

28 Aprilie

Text: Iacov 5:13-18

... rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.Iacov 5:16

DOCTORI CARE LUCREAZĂ CU DUMNEZEU

Un doctor binecunoscut dintr-un mare spital, petrecea întotdeauna câteva momente singur înainte de-a intra în sala de operaţie. Calificarea şi îndemânarea sa remarcabilă precum şi calmul său în presiunea intervenţiilor chirurgicale, i-au făcut pe tinerii medici să se întrebe dacă nu exista o relaţie între succesul său şi procedeul său neobişnuit. Într-o zi unul dintre ei a avut curajul să-l întrebe pe specialist despre acest lucru. „Da, a spus el, există o legătură precisă între cele două. Înaintea fiecărei operaţii cer Celui mai mare Medic să-mi călăuzească mâinile. In multe ocazii sunt confruntat cu situaţii foarte delicate sau cu condiţii neprevăzute ale pacienţilor şi cu greu pot decide ce să fac. În timpul acela devin imediat conştient de ajutorul lui Dumnezeu. Îmi dă întotdeauna înţelepciunea de care am nevoie pentru a încheia operaţia cu succes. Nu iau niciodată bisturiul în mână fără să-I cer ajutorul." Curând după aceea întreg personalul şi pacienţii acelui spital l-au numit: „doctorul care lucrează împreună cu Dumnezeu". La câtva timp după aceea, un om şi-a adus fetiţa la spital pentru a fi operată. Auzise despre medicul care se ruga lui Dumnezeu şi omul a insistat ca numai acest medic să-i opereze copilul. In ultimă instanţă, orice vindecare vine de la Dumnezeu (Psalmul 103:3), dar trebuie să-I fim mulţumitori pentru aceşti bărbaţi şi femei, dedicaţi slujbei lor, care înainte de orice, atunci când se ocupă de pacienţii lor, caută ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi folosiţi de El. H.G.B.

Binecuvântă Doamne, medicul cel credincios Ce în rugă cere călăuzirea lui Cristos.

Ajută-l să combine cu înţelepciune Reţeta lui cu multă, sfântă rugăciune.       H.G.B.

Un doctor înţelept întotdeauna Îl consultă pe Doctorul doctorilor.

29 Aprilie

Text: Luca 12:4-7, 22-24

Deci nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. Luca 12:7

CINE I-A SALVAT PE PIŢIGOI?

Dumnezeu are un interes deosebit faţă de toate creaturile Sale. Scriitorul de imnuri creştine John Sammis a spus: „El aşterne zilnic o masă bogată/ Şi-acolo cinează mereu/ Creaţia-ntreagă, oameni şi fiare./ Şi El este prietenul meu". Dumnezeu este infinit de măreţ - Cel care a creat întregul univers - dar şi Cel infinit de mic. Cât de încurajator este acest lucru pentru noi creştinii! Era în primele zile ale lunii iunie şi muncitorii din Hamilton, Ontario, curăţau copacii de pe străzi de crengile uscate. Pe o creangă desemnată pentru tăiere, au găsit un cuib cu puişori de piţigoi. Muncitorii au hotărât să nu taie creanga aceea până ce puişorii vor fi mari şi vor putea zbura. Mai târziu după ce cuibul a fost abandonat, muncitorii au tăiat creanga şi examinând cuibul piţigoilor, au descoperit că pe fundul cuibului, amestecată cu noroi, era o bucată de hârtie. Se pare că părinţii puilor au folosit hârtia ca material pentru construirea cuibului. Pe bucata de hârtie erau scrise cuvintele: „Noi ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru". Nu ştim dacă acei muncitori au văzut semnificaţia remarcabilelor cuvinte, dar ele ilustrează bunătatea lui Dumnezeu prin acţiunea lor plină de caritate. Şi aşa cum au avut ei grijă de aceşti piţigoi mici, la fel Dumnezeu ne poartă de grijă şi ne protejează de pericolele pe care nu le putem prevedea. într-adevăr, ne putem „încrede în Domnul". Tatăl nostru cel ceresc, care ţine cont de vrăbii şi piţigoi, cu atât mai mult va purta de grijă copiilor Lui. Nu e de mirare că Isus a spus: „Nu vă temeţi"!  P.R.V.

Nici nu ştiu şi nu văd bine Ce-are Domnul pentru mine.

Dar eu ştiu: pe tronul lumii sade Cel ce vede pasărea când cade.    - Anonim

Încrederea în Dumnezeu este cel mai bun remediu pentru frică.

30 Aprilie

Text: 2 Corinteni 4:5-15

Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Isus Cristos. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.

2 Corinteni 4:5

NUMAI DE DRAGUL LUI

Cei doi copii ai mei de pe bancheta din spate a maşinii, erau doar nişte copii, şi nu nişte adulţi la scară redusă. Încercam din greu să accept acest fapt. Dar glumele lor şi semnificaţiile ascunse ale celor spuse mă îngrijorau. Ştiau ceea ce simt atunci când se tratau astfel unul pe celălalt. Erau hotărâţi să se bage unul în sufletul celuilalt şi să-mi încerce în acelaşi timp limitele toleranţei părinteşti. Nu a durat mult până să primesc câteva pastile insultătoare. De ce nu se puteau purta civilizat şi cu dragoste, m-am gândit - cel puţin din pricina mea? Nu le păsa de mine? Nu aveau nici măcar puţin respect faţă de sentimentele mele? La acel punct, m-a lovit un alt gând. Era ca şi când unul din gândurile mele s-ar fi întors ca un

bumerang, lovindu-mă pe la spate. Deodată mi s-a părut că eu însumi stăteam pe bancheta din spatele maşinii şi Tatăl ceresc era la volan. M-am gândit cât de multe lucruri fac eu - şi pe câte nu le fac - numai de dragul Lui? Câte lucruri fac eu - nu numai pentru că sunt bune, nu numai pentru că aşa este creştineşte, sau că este în interesul meu să le fac, dar să le fac de dragul Domnului? Apostolul Pavel pare să fi petrecut ceva timp gândindu-se la aceste lucruri. Probabil că el şi-a dat seama că din pricina dragostei sale pentru Isus şi a dorinţei de a-L mulţumi, tot ce a făcut a fost făcut de dragul Domnului.Cu aceste gânduri în minte, cred că mai bine sâ trec pe bancheta din spate, cu ceilalţi copii - pentru o vreme. M.R.D. II

De vrei să faci ceva frumosPentru Cristos, priveşte bineŞi-ai să descoperi ne-ndoios

Ce-aproape e Cristos de tine. - Traian Dorz.

Facem cel mai mult pentru noi înşine atunci când facem cel mai mult pentru DomnuL