Document

8/17/2019 www.referat.ro-Consilierescolara_b382d.pdf

1/28

0

CONSILIERE ŞCOLARĂ

Conf. univ. dr. CORNELIA TATU

www.referat.ro


2/28

1

1. Consiliere şi Psihoterapie

Consilierea este o relaţie de colaborare în care o persoană specializată asistă clientul în ameliorarea problemei cu care se prezintă şi în îmbunătăţirea abilităţilor de rezolvare de probleme şi luare a deciziilor (Ivey, 1986).

Scopurile consilierii Consilierul va ajuta clientul să identifice obiectivele şi să abordeze soluţiile legate de:  autocunoaştere  comunicare  stima de sine  modificarea unor comportamente problematice sau patternuri dezadaptative de

gândire  ameliorarea emoţiilor negative şi a consecinţelor determinate de diferite traume  acordarea de suport  însuşirea şi dezvoltarea unor strategii de adaptare  facilitarea învăţării unor comportamente sau abilităţi noi  prevenirea apariţiei unor probleme şi menţinerea stării de sănătate mentală

Caracteristicile consilierii Consilierea prezintă anumite particularităţi şi note specifice care o diferenţiază de psihoterapie (Băban, 2003):  este o relaţie de colaborare dintre consilier şi cel consiliat;  este focalizată pe problemă;  este orientată atât către dimensiunile şi comportamentele problematice ale clientului,

dar şi spre îmbunătăţirea unor aspecte din viaţa clientului (ex. comunicarea, abilităţile de învăţare, de luare de decizii, etc.) şi mai puţin spre schimbarea personalităţii în ansamblu;

 este eclectică (integrează şi aplică principii şi strategice specifice mai multor orientări teoretice, în funcţie de problema şi stilul clientului);

 este formativă (vizează nu doar intervenţii “curative” dar mai ales prevenţia unor comportamente neadaptative şi învăţarea acelor strategii care vor facilita o adaptare mai eficientă situaţiilor de viaţă);

 este informativă, furnizând clientului datele necesare pentru a lua decizii informate şi responsabile;

 este suportivă, oferind clientului cadrul adecvat pentru a-şi exprima emoţiile, conflictele, dilemele legate de sine, lume, trecut, prezent sau viitor;

 este focalizată pe situaţiile prezente, trecutul fiind abordat sporadic, doar pentru a înţelege mai bine situaţiile din present;

 este un proces ce facilitează identificarea resurselor proprii de adaptare la mediu şi de soluţionare a situaţiilor problematice;

 este un proces ce potenţiază validarea resurselor clientului în lumea reală;  este o intervenţie de durată scurtă şi medie.

Prin consiliere sunt abordate emoţiile, cogniţiile (gândurile) şi comportamentele care împiedică dezvoltarea şi adaptarea optimă a persoanei la cerinţele cu care se confruntă.

www.referat.ro


3/28

2

Se va lucra întotdeauna în beneficiul clientului (ex. dacă un client ar beneficia de consiliere în mai mare măsură prin intervenţia unui alt profesionist, îl vom trimite, chiar dacă prin aceasta pierdem o oportunitate de a învăţa în urma experienţei de consiliere).

Ce NU este consilierea? 

oferire de sfaturi conversaţie obişnuită, fără nici un obiectiv  proces de manipulare a clienţilor  formă detratament al bolilor mentale

Termenii de consiliere şi psihoterapie sunt termeni cu semnificaţie apropiată; Psihoterapia este definită ca fiind intervenţia psihologică utilizată în patologie şi optimizarea subiecţilor umani sănătoşi. Consilierea este o intervenţie psihologică orientată predominant spre optimizarea subiecţilor umani sănătoşi (ex. crearea unui sistem coerent de scopuri în viaţă, dezvoltarea autonomiei clienţilor etc.) (David, 2003).

Principalele caracteristici ale psihoterapiei sunt: 

implică formarea extensivă a terapeutului în anumite orientări specifice se adresează schimbărilor profunde la nivelul comportamentului şi al personalităţii  implică abordarea unor aspecte psihopatologice  se pot aborda aspecte profunde, neconştientizate de pacient  este focalizată în mai mare măsură înspre trecut  este de lungă durată

Orice demers de consiliere cuprinde următoarele componente:  diagnosticul şi evaluarea psihologică (aspect ce va fi detaliat în modulul II);  relaţia terapeutică (numită şi alianţă de consiliere, Eagan, 19XX) caracterizată

prin colaborare, încredere reciprocă, respect, implicare, autenticitate;  conceptualizarea cazului (formularea cazului) adică explicaţia dată de consilier

simptomelor clientului;  tehnicile de intervenţie - alese în funcţie de conceptualizarea cazului, urmărind

explicit şi implicit modificarea acelor factori care cauzează sau menţin problema.

Aceste componente se regăsesc într-o manieră reiterativă în procesul consilierii, proces care poate fi împărţit în mai multe etape:

Etapa I (aproximativ 2-5 şedinţe) presupune:  stabilirea unei relaţii terapeutice caracterizate prin empatie, congruenţă, acceptare

necondiţionată, respect şi colaborare;  identificarea expectanţelor clientului faţă de consiliere şi consilier şi

familiarizarea clientului cu procesul şi strategiile de consiliere;  motivarea clientului pentru a-şi asuma un rol active în schimbare;  identificarea problemelor şi a ierarhiei în abordarea lor;  identificarea resurselor proprii şi de mediu care facilitează schimbările;  stabilirea scopurilor consilierii în termeni specifici, concreţi şi realişti;  conştientizarea importanţei realizării sarcinilor date pentru acasă.

www.referat.ro


4/28

3

Etapa II (5-10 şedinţe, în funcţie de numărul problemelor identificate) se referă la intervenţia propriu-zisă. Ordinea de abordare a problemelor poate să urmeze diferite criterii:

 a opţiunii clientului;  a celei care poate fi ameliorată/rezolvată cel mai uşor (mai ales în cazul clientului

care are resurse minime de mobilizat în procesul schimbării şi are nevoie deîntăriri positive în ceea ce priveşte propria persoană);  a gradului de stringenţă şi interferenţă cu activitatea cotidiană;  intervenţia în consiliere presupune învăţare intra-terapeutică (în cadrul şedinţelor

de consiliere) şi extra-terapeutică (prin exersare şi practicare independentă în mediul real);

 monitorizarea şi auto-monitorizarea procesului de schimbare;  re-evaluarea scopurilor (care se pot modifica pe parcursul procesului de

consiliere). Etapa III (3-7 şedinţe) urmăreşte menţinerea schimbărilor/ameliorărilor atinse în etapa a II-a prin intervenţia la nivelul factorilor de risc:



modificarea factorilor care au predispus, declanşat sau menţinut problema (ex. stilcognitiv, stil de viaţă dezadaptativ, stil de coping, relaţii interpersonale conflictuale, predispoziţii biologice, etc.).

Etapa IV (2-5 şedinţe) finalizarea procesului de consiliere:  extrapolarea şi generalizarea noilor achiziţii;  evaluarea eficacităţii intervenţiei;  pregătirea terminării relaţiei terapeutice;  urmărirea evoluţiei clientului la intervale mai mari de timp (după 2 luni, 6 luni,

etc). După cum putem observa, relaţia terapeutică este cel mai important factor care

asigură succesul în consiliere. Prin urmare, construirea şi menţinerea unei alianţe autentice devine o prioritate în consiliere. Aceasta se formează pe baza atitudinilor şi abilităţilor de comunicare ale consilierului şi este menţinută prin folosirea unor tehnici adecvate problemelor clientului.

Alte cercetări subliniază importanţa personalităţii consilierului, dincolo de pregătirea sa profesională. Au fost identificate următoarele caracteristici personale ale consilierului care contribuie, alături de cunoştinţe şi experienţă practică, la succesul consilierii. Calităţi personale ale consilierului

• Interes pentru oameni • Cald şi comunicativ în relaţiile cu oamenii • Sensibil la sentimentele celuilalt •

Toleranţă • Analitic / sintetic • Autocontrol • Tolerează ambiguitatea • Creativ • Realist • Flexibil • Umor

www.referat.ro


5/28

4

Pe lângă calităţi personale, cunoştinţe de specialitate, abilităţi, tehnici şi strategii de intervenţie, consilierul poate dezvolta un stil personal de consiliere, în funcţie de tendinţa sa naturală de a aloca o importanţă mai mare uneia dintre cele trei dimensiuni psihice: raţiune, emoţii, comportament (Băban, 2003). Această tendinţă firească poate fi regăsită la fiecare persoană, deci o putem identifica atât în consilier cât şi la client. În consiliere,

acest fapt este relevant, întrucât stilul consilierului poate avea un impact asupra eficienţeiintervenţiei şi calităţii relaţiei cu consiliatului. Stilurile descrise în literature de specialitate sunt:

1. Stilul afectiv Stilul afectiv al consilierului presupune că acesta acordă mai multă importanţă emoţiilor clientului, este atent nu doar la ceea ce spune acesta, ci şi la modul în care spune, reacţionează în consil

Documents

Document